LINIA ELEMENT DE LIMBAJ PLASTIC

In desenul artistic, alaturi de punct, forma si culoare, se foloseste ca elementa de limbaj plastic, linia modulata, a carei grosime este variabila. Spre deosebire de liniile simple, folosite in desenul tehnic sau geometric cu rol de semn grafic si singular, linia modulata devine un simbol capabil sa redea starile sufletesti ale celui care deseneaza si sa adauge un plus de informatii de natura afectiva. Ea accentueaza caracteristicile obiectelor desenate si poate capata diferite expresivitati si semnificatii. Prin forme, pozitii si grosimi diferite, linia modulata poate sa redea starile sufletesti ale creatorului si sa adauge un plus de informatii de natura afectiva. Astfel, cel mai des liniile subtiri pot reda zonele luminoase, culorile deschise si formele fine, usoare, iar liniile groase sunt folosite pentru redarea umbrei, a culoarelor intunecate si materialelor grele (catifea, stalpi, trunchiuri de copaci etc.).

Linia definita ca punct in miscare, poseda, ca si punctul plastic, aceleeasi stari potentiale si dinamice. Ea este mijloc de materializare a simturilor, mijloc de comunicare a inteligentei si afectivitatii. Cand un desen este redat spontan, linia reflecta starea sufleteasca, sentimentele. Implicarea fiind personala, atunci semnul, linia vor fi unice.

,,In arta, cu cat mai distincta, mai precisa si mai viguroasa va fi linia de limita, cu atat mai perfecta va fi opera de arta, si cu cat va fi mai putin transanta si precisa, cu ata mai convingatoare va fi dovadita slabiciunea imaginatiei, plagiatul si carpaceala”, spunea Herbert Read. Linia nu dispare in mod obligatoriu atunci cand se trece de la desen la pictura. Linia este unul din mijloacele de a picta. Trebuie insa mentionata capacitatea liniei de a sugera si altceva mai mult decat un simplu contur si anume ca, ea poate exprima atat miscare cat si masa. Miscarea este exprimata in sensul evident de a picta obiecte in miscare (o adaptare a liniei la senzatiile selective ale ochiului) si are o mare valoare estetica prin obtinerea unei miscari autonome, a ei proprii – prin dansul pe foaia de

hartie cu o exuberanta pe deplin independenta de orice intentie de a reproduce. Aceasta insusire a liniei e in modul cel mai stralucit ilustrata de arta orientala – in picturile chineze si japoneze, in desenele si gravurile lor in lemn, iar atunci cand este fericit organizata se obtine ritm.

Cea mai de seama insusire a liniei este capacitatea sa de a sugera masa ori corpuri solide. Este insa o insusire ce nu apare decat la mari maestrii, exprimata fiind prin diverse indepartari subtile de la conturul continuu – linia insasi devine nervoasa si sensibila la limitele obiectelor, alerta si instinctiva, iar in loc sa ramana continua, se frange exact in punctul potrivit si reintra in corpul desenului pentru a sugera planuri convergente. Devine mai presus de toate selectiva si sugereaza mai mult decat arata.

De fapt linia este adesea un procedeu ingenios, foarte sumar si abstract, de a realiza un subiect – o stenografie picturala. Ea poate deveni abstracta fara sa incalce legile conventionale reprezentarii, spun asta gandindu-ma de pilda la diversele procedee prin care este reprezentat de exemplu frunzisul copacilor; iar aceasta nu face decat sa arate ce rol predominant detin conventiile in experienta noastra estetica. In concluzie, in operele de arta, linia da claritate, ritm dinamic si sugereaza probabil masa ori forma solida careia tonul ii ofera expresie spatiala depina.

EXPRESIVITATI SI SEMNIFICATII

Linia poate fi definita ca un punct in miscare, care poseda asemenea punctului plastic, tot aceleasi stari dinamice si potentiale.Totodata ea reprezinta si un mijloc prin care simturile se pot materializa, precum si o modalitate prin care poate fi comunicata afectivitatea si inteligenta. Redand intr-un desen in mod liber si spontan diferite linii exprimam de fapt sentimente si stari sufletesti. Implicarea fiind personala, semnul si linia vor fi unice. Linia plastica ia nastere din incercarea de a impaca tensiunea dintre observarea realului si efortul de explorare si recreare imaginativ-artstica.

Paul Klee spunea ca ,,liniile sunt in sine active si pasive”, iar daca aruncam o privire in dictionarul explicativ al limbii romane vom gasi urmatoarea definitie ,,Linia este o trasatura simpla si continua facuta pe o suprafata…cu un instrument…,trasatura caracteristica ce da forma, aspectul, caracterul unui obiect. In matematica este o traiectorie deschisa de un punc material intr-o miscare continua sau de intersectie a doua suprafete (geometrie, sculptura, arhitectura).

Linia poate sa separe sa lege, sa sectioneze.

Liniile subtiri leaga structura ramurii in jurul nervurii principale.

Prin valoare (intensitatea culorii sau a liniei de la intens la transparent), modulare (de la subtire la gros) si miscare, linia poate sugera ideea de forma, de spatiu si chiar de culoare. Redarea volumului si masei se poate realiza prin valoratie alb-negru, prin modulare cromatica sau prin hasura (linii paralele sau intersectate, apropriate intre ele, trasate in diferite sensuri). In partea de lumina hasura este rara, liniile mai sensibile, pe cand in zona de umbra, observam o diversificare a sensurilor hasurii, uneori mergandu-se pana la valoarea de negru.

Sugerarea volumului prin linie se poate realiza si prin linii imaginare, trasate pe forma. Dimensiunea spatiului, directiile liniare si miscarile de directie difera datorita faptului ca obiectele si formele sunt diferite.

Un ansamblu de linii poate sa sugereze miscarea, sa exprime o stare. Liniile pot structura forma prin numeroasele unghiuri construite.

In functie de forma, de sens sau de pozitie, liniile pot avea expresivitati si semnificatii diferite:

Linia subtire - gingasie, feminitate, lumina;

Linia groasa - forta, vigoare, umbra;

Linia continua - siguranta, precizie, fermitate;

Linia intrerupta - indecizie, cautare, nesiguranta;

Linia dreapta - rigoare, logica, ratiune;

Linia franta - asprime, vitalitate;

Linia curba - emotivitate, sensibilitate, delicatete;

Linia orizontala - calm, repaos;

Linia verticala - aspiratie, inaltare;

Linia oblica - echilibru instabil, dezorientare.

Expresivitatile si semnificatiile liniilor depind si de modul in care sunt grupate:

Linii verticale grupate in intervale egale - echilibru, sensibilitate;

Linii orizontale - stabilitate, liniste;

Linii curbe, usor ondulate - gratie, miscare lina;

Linii curbe in spirala, pe directii contrare - viteza, framantare;

Linii de aceeasi grosime - simplitate;

Linii de grosimi diferite - complexitate;

Linii paralele (orizontale, verticale, oblice) - ordine, armonie;

Toate aceste expresivitati rezulta atunci cand liniile respective sunt dominante intr-o compozitie.

Liniile subtiri pot reda zonele luminate, culorile deschise si materialele fine, usoare (voal, matase, insecte, ramuri etc.), iar liniile groase sunt folosite pentru redarea umbrei, culorilor intunecate si materialelor grele (catifea, stalpi, trunchiuri de copac etc.)

Dupa forma lor, liniile pot fi subtiri ori groase si continue sau intrerupte. Ca sens, ca directie, liniile sunt drepte, frante sau curbe. Atat liniile curbe cat si cele frante pot fi inchise sau deschise. In functie de pozitia lor pe suport, distingem linii orizontale, linii verticale si linii oblice(inclinate).

Asa cum am vazut pana acum se pot spune foarte multe despre expresivitatile si semnificatiile liniei ca element de limbaj plastic avand in vedere consideratiunile de ordin optic. Acestea sugereaza: stari stationare; de miscare accentuata; de miscare atenuata; de miscare libera (negravitationala) etc. In concluzie, exista o autoritate a expresivitatii liniei care nu poate fi contestata. Linia in diferitele ei ipostaze si de diferite tipuri poarte fi dreapta, unghiulara, curbata (geometrica cu toate combinatiile ei etc). Ea poate fi element de sine statator sau linie de contur a unor forme. Poate sa conduca spre, sa separe, sa lege, sa conchida, sa faca legatura intre ele pe directii convergente, divergente, paralele, intretaiate cu efecte impresive (de greu, usor etc.). Ea poate fi redata cu diferite tehnici si procedee de lucru, acestea ducand la noi expresivitati plastice care poarta amprenta temperamentului fiecarui elev. Un ansamblu de linii poate sa exprime o viziune cu un anumit continut de idei.

Linia ca agent de expresie plastica poate fi distructiva, intrerupta, radiala diversificandu-se in functie de capacitatea de creatie a fiecarui elev.

Linia poate crea spatialitate cand este mai groasa in prim plan; monotonie, cand orizontalele se succed intr-un ritm lent, dezordine, cand sunt folosite linii oblice intretaiate; entuziasm si expuberanta prin spirale; miscare si dinamism prin oblice si curbe forme, moliciune prin curbe line; echilibru si maretie prin verticale. Ca mijloc de expresie plastica, linia poate fi modulata, intrerupta, ferma sau abia sesizabila in asa fel incat sa se poata incadra in demersul plastic si ideatic al operei respective.

Trecerea de la o linie greoaie , inexpresiva, catre o linie expresiva este indiciul unei transformari calitative in gandirea elevilor. Aceasta se realizeaza treptat pe baza diferitelor exercitii-joc si pe baza cercetarii unor lucrari de arta plastica (Paul Klee, V. Kandinsky s.a.). Linia in diferite ipostaze expresive, poate fi redata in diferite modalitati; fie discursiva cu rol principal in spatiu plastic, fie in ansambluri liniare, folosindu-se monocromia, policromia, contrastele alb-negru etc.

ROLUL LINIEI IN COMPOZITIA PLASTICA SI DECORATIVA

Linia poate fi intalnita ca linie-ornament al formelor materiale create de natura (fluturi, zebre, tigrii etc.) sau a formelor create de om (vase de ceramica, tesaturi si imprimeuri textile, obiecte de uz casnic din lemn etc.) precum si ca linie-obiect (ramurile pomilor, firele electrice, liniile de cale ferata, ulucile de la gard etc).

Linia constituie unul dintre cele mai importante elemente de limbaj plastic, fiind un transformator expresiv al datelor simturilor noastre; prin ea se pot exprima cele mai imprevizibile, stari de spirit.

Ca element de constructie linia poate sugera forma, volumul si chiar culoarea. Cel mai des liniile sunt folosite in ansamblu si nu ca element singular. In aceste situatii, linia se prezinta sub forma unor multimi de linii paralele (hasuri) ca rezultat al tehnicii de lucru folosite. Linia poate fi un element de constructie atunci cand margineste forma, dar si element de expresie atunci cand prin insasi puterea ei de evocare creeaza un spatiu plastic sugestiv, incarcat de adanci semnificatii. Intre linii se pot stabilii diferite relatii: mare-mic, aproape-departe, greu-usor etc. Dupa modul de organizare al liniilor se pot crea impresiile de ordonat-dezordonat, static-dinamic etc. In compozitiile decorative liniile pot uni, despartii sau sustine doua elemente decorative, iar prin modul in care se grupeaza pot crea diverse armonii liniare. De asemenea liniile pot fi folosite in diferite procedee specifice compozitiei decorative: repetitia, alternanta, simetria, asimetria etc.

Repetitia este cel mai folosit procedeu, cel mai simplu si consta in repetarea unui element, prin succesiune, la distante egale in pozitii identice, intr-o directie anumita. Se pot repeta elemente ca: punctul, linia, patratul, cercul, frunza sau floarea stilizata, motive de flora sau fauna etc. Repetitia se poate desfasura orizontal, vertical, oblic, radial.

Alternanta este o succesiune de doua forme, doua pozitii care se repeta. Alternanta poate fi de motiv, de culoare sau de pozitie. Prin acest procedeu se pot repeta doua sau trei motive decorative.

Simetria inseamna un echilibru perfect intre o parte si cealalta; simetria este prin definitie o structura bilaterala. Suprapuse imaginar sau real, ele corespund. Este o repetitie inversata in functie de o dreapta numita axa de simetrie, o forma perfecta de echilibrare a partilor. In natura se intalneste in organizarea plantelor, a vertebratelor, a insectelor in

oglindiri. Este o forma de ordine matematica rigida, care da expresia de incremenire. In arta universala, lucrarea ,,Sotii Arnolfini”, de Van Eyck, este un exemplu de compozitie simetrica.

Asimetria este structura opusa simetriei. In cadrul asimetriei se pune problema echivalentei cantitatilor si calitatilor si nu a identitatii inversate. Asimetria se obtine prin folosirea unor cresteri si a unor descresteri ale cantitatilor si calitatilor. Cezanne, in compozitia ,,Lasata secului”, reuseste sa elimine total simetria prin recuperarea figurii umane, dar prin schimbarea fiecarui gest, creand senzatia miscarii si eliminand monotonia.

Linia a fost folosita cu mult succes in gravura sub forma de hasuri, de catre Albrecht Durer, in litografie de catre Honore Daumier, iar in pictura de catre Vincent van Gogh, Henri Matisse, Fernand Leger, Pablo Picasso, Theodor Pallady s.a.

In desenul decorativ linia subtire sau ingrosata, este trasata cu diferite mijloace grafice. Linia poate fi dreapta sau curba. Linia poate uni sau separa elementele decorative. In constructia chenarelor, linia se foloseste in paralelism, prin utilizarea procedeelor specifice compozitiei decorative enumerate mai sus (repetare, simetrie, alternanta).

In creatia populara linia decorativa poate fi folosita ca mijloc de ornamentatie. Ritmul consta din miscarea, ordonarea gandita a doua sau mai multe elemente de limbaj plastic. Expresivitatea ritmului plastic consta si in calitatea modalitatilor de ordonare a elementelor lui componente. Ritmurile plastice sunt : ritm plastic activ, ritm plastic pasiv. In obtinerea ritmului se folosesc repetitia, alternanta, simetria. Elementul care da unitatea ritmului este pulsatia (adica pasul ritmic). Ritmul rezulta din contextul ordonarilor, fara a tine seama de dimensiunea suportului.

Cautand o definitie a ritmului in Dictionarul de arta, autorii I. Susala si O. Barbulescu am aflat ca acest cuvant vine din limba greaca (rhytmos = miscare regulata, cadenta), si reprezinta un principiu compozitional de reluare, la anumite distante, in anumite marimi sau cantitati si pe anumite sensuri ale unui raport gol-plin, cald-rece, mare-mic etc., efectul vizual tactil al acestei reluari putand fi: fie static – repartizarea elementelor plastice facandu-se in cadre orizontal-verticale echilibrate, bine determinate, fie basculant – pe diagonale sau cu directii apropriate de acestea, fie balansat – cu sensuri curbe.

Cu ajutorul gandirii ritmice elevul poate sa organizeze elementele de limbaj plastic in anumite unitati (celule) plastice legate intre ele prin anumite relatii (armonice sau de contrast) si poate sa recunoasca celulele plastice identice sau diferite intr-un context plastic cu un anumit ritm unitar si expresiv. Cu cat organizarea ritmurilor este mai inedita si personala, cu atat

starneste, prin noutatea ei, un viu interes si cu atat mai mult isi impune expresivitatea. Astfel ritmul dobandeste un caracter legic in accentuarea expresiei si semnificatiei unei lucrari plastice, confirmand dictonul: pentru expresie la inceput a fost ritmul.

Linia expresiva se poate realiza prin exercitii-joc, prin studierea unor lucrari de arta plastica iar ca subiecte pot fi alese:,,Ramuri uscate, Stalpii pe sosea, Calea ferata, Trestii pe apa” etc. La clasa am ales tehnici simple, forme spontane prin presarea unor urme de culoare, lucrul cu pensula, efecte ale atelor colorate si trase pe suport, montarea de ate colorate prin intersectare pe un suport prevazut cu tinte, colaj cu fire de lana, constructii cu betisoare de chibrit, impletituri cu paie, rafie, nuiele etc.

DESENUL IN LINIE DE-A LUNGUL TIMPULUI

Desenul a fost preocuparea omului comunei primitive,a civilizatiilor antice si a Evului Mediu,dar in Renastere se va dezvolta cel mai mult.

Egipt

. Bazorelieful reprezinta saparea contururilor unui desen realizat pe suprafata constructiilor . Se folosesc linii simplificate si mai putine detalii . Pictura se realiza pe zid de culoare deschisa , cu culori luminoase : rosu , galben , verde si contururi de culoare inchisa . linii de fugă → sugerează a 3a dimensiune- liniile curbe ale mișcării → redarea mișcării- fizice și a ideilor- linii care dau stabilitate, consolidează construcția- linii ale privirii(lor)

Grecia

In epoca homerica erau interbuintate vasele „Diplion”, numite astfel dupa una din portile cetatii Atena, unde au fost descoperite. Ele sunt superioare vaselor cretane prin ornamentele pe care le au, de stil mai mult geometric. Aceste ornamente sunt combinate din linii care formeaza zigzaguri, patrate, spirale si din figuri de oameni, de cai, ori de pasari stilizate foarte schematic, aproape abstractizate. Sunt redate cu multa precizie si scene de lupta ori nave de razboi, dispuse orzontal, in benzi sau frize. Aceste frize sunt despartite intre ele prin ornamente geometrice, totul avand un ritm atragator, echilibrat.

Bizant

Estetica acestui gen de arta este conditionata de natura materialului intrebuintat si de tehnica impusa de acesta.Mozaicul favorizeaza prin insasi natura sa o linie de contur inchisa si rezolva corpurile in pura suprafata. – in timp ce stralucirea sa luminoasa glorifca continutul vizionar si imaterial,spiritual al imaginii.

Romanic si Gotic

In aceasta perioada desenul este ca o prelungire a desenului antic,ductul liniei ce circumscria formele era egal in contextul imaginii,de obicei subtire,trasat cu minutiozitate cu pana sau cu mina metalica.Modelajul formelor este discret.Cand era folosita mina de argint linia era mai subtire,accentuarile fiind realizate prin incrucisari successive sau reveniri peste liniile trasate anterior.

Renasterea

Desenul renasterii s-a dezvoltat din desenul Gotic,linia fiind in continuare element de baza.In lucrarile renascentiste, perspectiva lineara sau geometrica slujeste pentru a crea impresia de adancime, de constructii de arhitectura: coloane, dale de pardoseala, tavane, mobilier s.a. deformate in perspectiva pentru a conduce privirea de la primele planuri spre fundal. In functie de pozitia privitorului exista mai multe unghiuri de vedere din care pot fi privite obiectele, fiintele etc. Acestea sunt: frontale (central sau lateral), de jos in sus (exploatata), de sus in jos (a voil d’oiseau). mai rar in Renastere, dar foarte des intalnita la Baroc.

Desenul a fost debarasat de traiectele excesiv de sinuoase,a fost introdusa estetica riglei si a compasului,linia devine un produs abstract ,ea imprima:forta,atmosfera,sensibilitatea artistului.In Renastere desenul devine un mijloc de cunoastere.In schitele renascentiste executate cu pana,trestia, pensula sau creta,cu linii asezata cu duct nervos si expresiv,se poate evalua timpul ce a fost necesar ptr. realizarea lor,aparand astfel si elementul timp.Analizandu-se desenele unor maestri ai Renasterii observam diferentieri in privinta liniei si modelajului.La Leonardo linia este sensibila,sinuoasa fara iesiri colturoase,de o libertate si o expresivitate maxima.Desenul lui Michelangelo are o linie simpla si clara,o linie cautatoare si tremuranda in desenele realizate in creta si de-o mare finite cele realizate in sanguine.Desenele lui Rafael au un duct nervos.La Durer liniile sunt sensibile,trasate cu mina de argint,pana sau creta.

Numele de Baroc ce s-a dat stilului sec XVII se pare ca este de origine iberica, spaniola sau portugheza. E un cuvant ce se intrebuinta spre a desemna o perla imperfecta, asimetrica, fata de o alta a carei forma era rotunda si regulata, fiindca asimetrice erau si liniile in stilul Baroc.

LOTH SI FICELE SALE –GIOVANNI BILIVERT

CUPRINS

Linia element de limbaj plastic

Expresivitati si semnificatii

Rolul liniei in compozitia plastica si decorativa

Desenul in linie de-a lungul timpului:

Egipt

Grecia

Bizant

Romanic si Gotic

Renastere

Baroc

BIBLIOGRAFIE

DESENUL.ESTETICA.SUPORTURI.MATERIALE-ION STENDL

EDUCATIA PLASTICA-MANUAL CLASA a-VII-a

TEHNICA DESENULUI-JEAN RUDELL

UNIV.VALAHIA TARGOVISTE

FAC.DE STIINTE SI ARTE

SPECIALIZAREA:RESTAURARE SI CONSERVARE

STUDENT:ANDRONACHE PAULA

ANUL II

DESENUL IN LINIE

Referat la Studiul Desenului pentru restaurare II

Prof.univ.Manguta Cristian