Principii generale de reprezentare in desenul tehnic

Forma de prezentare şi conţinutul unui desen tehnic trebuie să

corespundă scopului pentru care este întocmit.

a) Desenul în proiecţie ortogonală – reprezintă obiectul (în vedere sau secţiune) prin

proiecţii perpendiculare pe unul sau mai multe plane de proiecţie.

- se utilizează pentru desenele de execuţie şi de ansamblu.

Clasificarea desenelor tehnice după modul de reprezentare :

b) Desenul în perspectivă – este desenul în care elementele şi dimensiunile obiectului

rezultă dintr-o singură reprezentare, ce redă imaginea spaţială a obiectului respectiv, obţinută

prin proiecţie conică (perspectivă conică), ortogonală sau oblică (axonometrică) a acestuia

pe planul de proiecţie.

- se utilizează des în desenele de prospect sau de catalog,

care au un scop comercial şi se foloseşte îmbinând elemente de design şi culori.

Reprezentări axonometrice - SR EN ISO 5456 – 3 : 2009

Clasificarea reprezentărilor axonometrice după poziţia planului axonometric

- reprezentări axonometrice izometrice, la care coeficientul de

deformare este acelaşi pentru cele trei axe

- reprezentări axonometrice dimetrice, la care coeficientul de deformare

este acelaşi pentru două din cele trei axe

- reprezentări axonometrice oblica, la care planul de proiectie este

paralel cu fata principala a obiectului

Reprezentarea axonometrică

ortogonală izometrică

z

y

x

Cz1

y1

x1

O1

O

B

A

1200

1200

1200

1 : 1

1 :

1

1 : 1

30

20

10

5

20

z1

x1

y1

a b

Reprezentarea axonometrică

ortogonală dimetrică

a b

z

y

x

Cz1

y1

x1

O1

O

B

A

131025'1 : 1

1 :

1

1 : 2

970 10

'

131025'

z1

x1

y1

30

10

20

5

20

Reprezentarea axonometrică ortogonală izometrică a pieseor

x

y

zparalelipiped minim

de incadrare a piesei

30

25

35

a b

c

Dispunerea proiecţiilor în desenul tehnic – SR EN ISO 5456-2:2009

Tripla proiecţie ortogonală a unei piesei

O

x y

z

[H]

[V]

[L]

Desenul unei piese reprezintă ansamblul tuturor

proiecţiilor piesei pe planele de proiecţie, reprezentând

epura piesei în care s-au suprimat axele de coordonate şi

liniile de ordine.

Piese formate prin suprapunerea sau

intersectarea de corpurilor geometrice simple

prisma patrata dreapta

cilindru

circular drept

prisma

hexagonala

prisma

patrata

dreapta

cilindru

circular drept

trunchi de con

sfera

Dispunerea proiecţiilor reprezintă modul de aşezare a proiecţiilor unei piese (vederi sau secţiuni) pe

desenele tehnice în cadrul proiecţiei ortogonale. Se foloseşte metoda cubului de proiecţie.

A

B

F

D

E

C A

B

E

CD F

A - vedere din faţă

B - vedere de sus

C - vedere din stânga

D - vedere din dreapta

E - vedere de jos

F - vedere din spate

Metode de proiecţie, după modul de dispunere a proiecţiilor pe desen, în raport cu proiecţia

principală :

a) metoda primului triedru – metoda E (europeană)

b) metoda celui de al III-lea triedru – metoda A (americană)

Dispunerea proiecţiilor – Metoda E

Simbolul grafic al metodei E

Proiecţia principală se alege astfel încât :

-să reprezinte piesa în poziţia de funcţionare;

-să ofere cele mai multe detalii de formă, dimensionale şi să aibă cele mai

puţine părţi acoperite. Pentru piese cu goluri interioare această proiecţie

poate să fie o secţiune;

-piesele care pot fi folosite în orice poziţie (axe, şuruburi, arbori, etc.) se

reprezintă în poziţia de prelucrare;

-elementele de formă cu dimensiuni mari în raport cu celelalte forme

componente ale piesei, să fie cât mai aproape de planele de proiecţie, astfel

încât să se evite acoperirea elementelor cu dimensiuni mai mici;

- un număr cât mai mare de feţe plane ale formelor geometrice ale piesei să fie

paralele cu planele de proiecţie, astfel încât să se poată obţine direct

adevăratele lor mărimi.

- Vederea

- Secţiunea

- Ruptura

Tipuri de reprezentări :

Regulile de reprezentare şi notare:

SR ISO 128 - 30, 34, 40, 44,50: 2008

Reprezentarea vederilor

Vederea este reprezentarea ortogonală pe un plan a unei piese

nesecţionate.

Clasificarea vederilor

b) vedere particulară

1) După direcţia de proiecţie

a) vedere obişnuită A

B CCC

2) După proporţia în care se face reprezentarea

a) vedere completă b) vedere parţială c) vedere locală

Reguli de reprezentare a vederilor

- feţele paralelipipedelor, ale trunchiurilor de piramidă şi porţiunile de

cilindri teşite plan se reprezintă, în vedere, prin trasarea cu linie continuă

subţire a celor două diagonale

- suprafeţele striate şi ornamentele, care au relief mărunt, se reprezintă în

vedere numai pe o mică parte a conturului

- piesele lungi de secţiune constantă se reprezintă rupte, presupunându-

se îndepărtată o porţiune a lor, dar se cotează la lungimea reală

- suprafeţele cu înclinări limitate de muchii fictive paralele apropiate, se

reprezintă numai printr-o singură muchie, corespunzând grosimii mai

mici a piesei

- elementele identice ale unei piese (găuri perforate, profile, etc.) pot fi

reprezentate pe vedere prin axele de simetrie ale lor

Reprezentarea secţiunilor

Secţiunea este reprezentarea în proiecţie ortogonală pe un plan a unei piese,

după intersectarea acesteia cu o suprafaţă fictivă de secţionare (planul de

secţiune) şi îndepărtarea imaginară a părţii piesei aflată între ochiul

observatorului şi suprafaţa de secţionare.

[A][A]

Clasificarea secţiunilor

1) După modul de reprezentare

b) secţiune cu vedere

a) secţiune propriu-zisăA

AA-A

A-A

a b

2) După poziţia suprafeţei

de secţionare faţă de [H]

a) secţiune verticală

b) secţiune orizontală

c) secţiune înclinată

C-C

C

C

C-C

A-A

A

A

3) După forma suprafeţei de secţionare

a) secţiune plană

b) secţiune frântă

c) secţiune în trepte

d) secţiune cilindrică

A

A

A-A

A-A

A A

Clasificarea secţiunilor

4) După proporţia în care se

face secţionarea piesei

a) secţiune completă

b) secţiune parţială

caz particular : reprezentarea combinată

(jumătate vedere, jumătate secţiune)

Clasificarea secţiunilor propriu-zise

După poziţia pe desen faţă de proiecţia principală a piesei :

a) secţiune obişnuită

b) secţiune deplasată

c) secţiune suprapusă

d) secţiune intercalată

A

A-A A

Reprezentarea rupturilor

Ruptura este reprezentarea convenţională, în proiecţie ortogonală pe un

plan, a unei piese după îndepărtarea imaginară a unei părţi din aceasta

printr-o suprafaţă neregulată, numită suprafaţă de ruptură, perpendiculară

sau paralelă cu planul de proiecţie.

Scopul rupturii :

- reprezentarea unor părţi ale piesei care în vedere sunt acoperite

- reprezentarea unor detalii mărite la scară

- reducerea spaţiului ocupat pe desen

A

2:1A

Reprezentarea haşurilorHaşura reprezintă notarea convenţională grafică pe desen a diferitelor

materiale - STAS 128 – 50: 2008

450450

450

450

bobine, înfăşurări

electrice

lemn secţionat

longitudinal

pământlemn secţionat

transversal

sticlămateriale

nemetalice

lichidmetal

MaterialulReprezentarea

convenţionalăMaterialul

Reprezentarea

convenţională