Daune morale. Vătămări coporale din culpă Autorul din culpă al unui accident de circulaţie rutieră prin care s-acauzatvătămarea corporală a unei persoane, având ca urmare internarea înspital,tratament medical şi alterarea temporară a condiţiilor de viaţă, estedator sădespăgubească victima şi prin plata unor daune morale în raport cutraumele psihice pe care aceasta le-a suferit în urma infracţiunii. Decizia Secţiei penale nr.1387 din 14 martie 2002 

Prin sentinţa penală nr.294 din 23 noiembrie 1999,JudecătoriaSinaia a condamnat pe inculpatul D.A. pentru săvârşireainfracţiunilor devătămare corporală din culpă prevăzută în art.184 alin.1 şi 3 şi,respectiv, înart.184 alin.2 şi 4 C.pen.

Totodată, inculpatul a fost obligat să plătească părţiivătămateD.S. 250.000 de lei, contravaloarea unor cârje şi 347.871 de lei părţiivătămate T.M., respingându-se cererile de obligare la plata daunelor morale.

Instanţa a reţinut că, în seara zilei de 14 septembrie 1998,inculpatul a efectuat o depăşire neregulamentară cu autoturismul pe care-lconducea, intrând în coliziune cu un alt autoturism condusregulamentar.

În urma accidentului partea vătămată D.S. a suferit leziuninecesitând pentru vindecare 90-100 de zile îngrijiri medicale, iar  partea

 

vătămată T.M. leziuni care au necesitat 15-17 zile de îngrijiri.Tribunalul Prahova, prin decizia penală nr.526 din 5 iunie

2000, aadmis apelurile declarate de părţile civile şi a obligat pe inculpatsă plătească 10 milioane de lei daune morale părţii civile D.S. şi 3milioane delei, cu acelaşi titlu, părţii civile T.M.

Curtea de Apel Ploieşti, prin decizia penală nr.1111 din 27septembrie 2000, a admis recursul declarat de inculpat şi a înlăturatobligareaacestuia la plata daunelor morale, cu motivarea că părţile civile ausuferitvătămări corporale vindecabile, care nu au cauzat un prejudiciumoral prinexistenţa unor cheltuieli de agrement sau alte cheltuieli necesare caurmare adiminuării capacităţii de muncă.

Recursul în anulare declarat în cauză este fondat.Potrivit art.14 alin.3 C.proc.pen. şi art.998 C.civ., orice

faptă aomului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din acărui greşealăs-a ocazionat, a-l repara.

De asemenea, Recomandările Consiliului Europei din 1969de la Londrasubliniază, între altele, că principiul reparaţiei daunelor moraletrebuierecunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolulde a da ocompensare victimei.

Din probele administrate în cauză rezultă că, pe lângădaunele patrimoniale suferite de partea vătămată, au existat şi prejudiciimorale

 

decurgând din internarea în spital, traumele fizice şi psihicesuferite, sechele posttraumatice care afectează negativ participarea părţilor vătămate la viaţasocială, profesională şi de familie, comparativ cu situaţia lor anterioarăvătămării produse prin fapta ilicită a inculpatului.

Ca atare, corect instanţa de apel a decis că părţile civile,urmarevătămărilor fizice cauzate prin infracţiune, au suferit şi vătămări psihice şialterarea condiţiilor de viaţă, ceea ce justifică obligareainculpatului la plata unor daune morale.

Totodată, este de reţinut că, în lipsa unor criterii legale dedeterminare a cuantumului daunelor morale, instanţa de apel binea stabilitîntinderea acestora, în raport cu gravitatea vătămărilor produse şideintensitatea suferinţelor cauzate.

În consecinţă recursul în anulare a fost admis, menţinându-sehotărârea primei instanţe astfel cum a fost modificată în apel.