Date Cheie privind Predarea Limbilor Străine în Școlile din Europa

Date Cheie privind Predarea Limbilor Străine în Școlile din Europa în 2012

Date Cheie pr ivind Predarea Limbilor Străine în Școl i le din Europa în 2012

Ediția 2012

Acest document este publicat de Agenţia Executivă pentru Educaţie, Audiovizual şi Cultură (EACEA, Eurydice şi Sprijin pentru politici) Disponibil în Limba Engleză (Key Data on Teaching Languages at School in Europe – 2012), Limba Franceză (Chiffres clés de l’enseignement des langues à l’école en Europe – 2012) și Limba Germană (Schlüsselzahlen zum Sprachenlernen an den Schulen in Europa – 2012). ISBN 978-92-9201-443-8 doi:10.2797/20842 Acest document este disponibil online, la http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice. Text finalizat în luna Iulie 2012. © Agenţia Executivă pentru Educaţie, Audiovizual şi Cultură, 2012. Conţinutul acestei publicaţii poate fi reprodus parţial, cu excepţia scopurilor comerciale, cu condiţia ca extrasul să fie precedat de o referinţă la “Reţeaua Euryidice”, urmat de data publicării documentului. Cererile pentru permisiunea de reproducere a întregului document trebuie adresate EACEA, Eurydice şi Sprijin pentru politici. Traducerea a fost realizată de către Laura Ionela DUMITRAȘCU Agenţia Executivă pentru Educaţie, Audiovizual şi Cultură P9 Eurydice and Policy Support Avenue du Bourget 1 (BOU2) B-1140 Bruxelles Tel. +32 2 299 50 58 Fax +32 2 292 19 71 E-mail: [email protected] Website: http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice

http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice

3

C U V Â N T Î N A I N T E

Diversitatea lingvistică și culturală a Uniunii Europene este una dintre atuurile sale importante, dar, de asemenea, una dintre principalele provocări. De-a lungul ultimului deceniu, politica europeană privind multilingvismul a fost ghidată de obiectivele stabilite de către Consiliul de la Barcelona din martie 2002, care a propus, în scopul îmbunătățirii abilităților de bază, în special, prin studiul a cel puțin două limbi străine de la o vârstă foarte fragedă. Acest obiectiv, a fost, de asemenea, enunțat de Comunicarea Comisiei - "Multilingvismul: un avantaj pentru Europa și un angajament comun" (2008) și prin Rezoluția Consiliului referitoare la o Strategie Europeană pentru Multilingvism (2008). Aceste documente strategice au stabilit politica lingvistică drept o temă transversală ce contribuie la toate celelalte politici ale UE.

Îmbunătățirea calității și eficienței învățării limbilor străine a devenit unul dintre obiectivele-cheie ale Cadrului Strategic pentru Educație și Formare Profesională ("ET 2020"). Cadrul subliniază necesitatea de a permite cetățenilor să comunice în două limbi străine pe lângă limba maternă, precum și necesitatea promovării predării limbilor străine și oferirea emigranților oportunitatea de a învăța limba țării gazde. Învățarea limbilor străine a dobândit, de asemenea, un loc important în cadrul inițiativelor emblematice integrate în strategia de ansamblu a Uniunii Europene - "Europa 2020" - promovarea creșterii inteligenței, durabilă și favorabilă incluziunii. În special, competențele lingvistice, ca un mijloc de încurajare a mobilității transfrontaliere a cetățenilor UE, joacă un rol crucial în cadrul inițiativei: Tineretul în Mișcare și Agenda pentru Noi Competențe și Locuri de Muncă.

În scopul oferirii unui sprijin suplimentar pentru învățarea limbilor străine în Europa, Consiliul de la Barcelona a solicitat stabilirea unui indicator privind competențele lingvistice. Această etapă a fost urmată, în 2009, de o propunere de a stabili un punct de referință în acest domeniu. Procesul de definire a unui cadru de referință a fost facilitat de un studiu important -Sondajul European privind Competențele Lingvistice. Sondajul a avut drept scop măsurarea competenței a elevilor în comunicarea în limbi străine, elevii fiind înscriși în ciclul final al învățământului secundar inferior. Rezultatele sondajului - lansat în iunie 2012 - a oferit, pentru prima oară, o imagine asupra nivelului realist de competențe lingvistice pe care elevii din Europa îl posedă.

În acest context al politicii, suntem foarte încântați să prezentăm a treia ediție comună Eurydice/Eurostat: Date Cheie privind Predarea Limbilor Străine în Școlile din Europa, care oferă o imagine completă a sistemelor de predare a limbilor străine existente în 32 de state europene. Acest studiu analizează diverse aspecte ale predării limbilor străine, în special organizarea predării, nivelurile de participare și formarea inițială și continuă a profesorilor de limbi străine. În plus, raportul se referă la modelul de învățare integrată a conținutului și a limbii (CLIL), în care discipline non -

Date Cheie privind Predarea Limbilor Străine în Școlile din Europa – 2012

4

lingvistice sunt predate în limbi străine. Luată drept un întreg, publicația oferă răspunsuri la o serie de întrebări, care se află în centrul cooperării europene în domeniul educației și formării profesionale.

Noi suntem de părere că această publicație oferă perspective originale în ceea ce privește predarea limbilor străine și reprezintă un suport crucial în contextualizarea rezultatelor Sondajul European privind Competențele Lingvistice. Recomandăm consultarea studiului: Date Cheie privind Predarea Limbilor Străine în Școlile din Europa tuturor practicienilor si factorilor de decizie care lucrează în acest domeniu. Suntem încrezători că publicația va fi de mare folos pentru cei responsabili pentru elaborarea și implementarea strategiilor de predare a limbilor străine în școlile din întreaga Europă.

Androulla Vassiliou

Comisar în domeniul Educaţiei, Culturii,

Multilingvismului și Tineretului

Algirdas Šemeta

Comisar responsabil în domeniul

Impozitării, Uniunii Vamale, Antifraudei și

Statisticii

5

C U P R I N S

Cuvânt Înainte 3

Introducere 7

Principalele Constatări 9

Coduri, Abrevieri și Acronime 15

CAPITOLUL A – CONTEXTUL 17

CAPITOLUL B – ORGANIZAREA 25

Secțiunea I – Studiul limbilor străine în cadrul învățământului pre-primar, primar și secundar: numărul de discipline lingvistice oferite 25

Secțiunea II – Predarea limbilor străine în contextul CLIL în cadrul învățământului primar și secundar 39

Secțiunea III – Gama de limbi străine oferite în cadrul învățământului primar și secundar 45

CAPITOLUL C – PARTICIPAREA 55

CAPITOLUL D – CADRELE DIDACTICE 85

CAPITOLUL E – PROCESUL DE INSTRUIRE 103

Secțiunea I – Motivația elevilor și metodele de predare 103 Secțiunea II – Timpul de studiu și dimensiunea claselor 111 Secțiunea III – Rezultatele așteptate ale studiului limbilor străine și certificările oferite 127

Glosar, Bază de date statistice și Bibliografie 137

Anexe 145

Lista Figurilor și a Tabelelor 161

Mulțumiri 165

7

I N T R O D U C E R E

Această a treia ediție a publicației „Date Cheie privind Predarea Limbilor Străine în Școlile din Europa” conține 61 de indicatori, fiind structurat în cinci capitole intitulate: Contextul, Organizarea, Participarea, Cadrele Didactice și Procesul de Instruire. Raportul este un studiu comun Eurydice/Eurostat creat în strânsă cooperare cu Comisia Europeană. Acesta face parte din seria de publicații - date cheie, al cărui scop este de a combina date statistice și informații calitative privind Sistemele Europene de Învățământ.

Publicația cuprinde indicatori construiți pe baza datelor din mai multe surse distincte: Eurydice, Eurostat, Sondajul European privind Competențele Lingvistice, și PISA, un sondaj internațional al OCDE. Acesta include, de asemenea, un indicator pe baza datelor din acțiunea de formare Comenius, care este o parte a Programului de Învățare pe tot Parcursul Vieții (LLP). Indicatorii din diferite surse sunt adesea corelați pentru a oferi o perspectivă interesantă în predarea limbilor străine.

Informațiile din cadrul Eurydice sunt preluate din surse oficiale iar anul de referință este 2010/11. Indicatorii Eurydice acoperă în principal învățământul primar și secundar (ISCED nivelurile 1, 2 și 3), deși unele se referă, de asemenea, la nivelul pre - primar (nivelul ISCED 0). Acești indicatori oferă o perspectivă asupra politicilor și recomandările în vigoare în statele europene, care influențează predarea limbilor străine. Acestea se referă la aspectele organizatorice, cum ar fi numărul de limbi predate, intervalul de vârstă al elevilor implicați și metodele de predare utilizate, inclusiv modelul de învățare integrată a conținutului și a limbii (CLIL). În plus, indicatorii relevă timpul de studiu alocat limbilor străine și nivelurile de competențe pe care elevii trebuie să le posede. Cruciale pentru problema învățării limbilor străine sunt formarea inițială și continuă a profesorilor de limbi străine, chestiuni de asemenea, abordate. În timp ce datele Eurydice tratează toate statele din Uniunea Europeană, precum și statele membre ale Spațiului Economic European (SEE), Croația și Turcia indicatorii ce au la bază alte surse sunt mai limitați, uneori.

Datele statistice Eurostat, ce se referă la anul școlar 2009/10 oferă informații cu privire la învățarea limbilor străine și ratele de participare ale elevilor din învățământul primar și secundar (ISCED 1, 2 și 3). Aceste date se referă la învățământul general, precum și cel pre - profesional și profesional, în timp ce datele Eurydice acoperă doar învățământul general. De asemenea, trebuie remarcat faptul că atât Eurostat, cât și de datele Eurydice acoperă doar sectorul public și școlile private subvenționate.

Datele din chestionarele contextuale ale Sondajului European privind Competențele Lingvistice 2011 (ESLC) sunt utilizate, în principal pentru a aduce completări indicatorilor Eurydice. Din cele 16 state sau comunități ale unor state care au participat la sondaj, raportul prezintă date referitoare la 15 dintre ele. Aceste date oferă informații cu privire la practicile actuale de predare a limbilor străine, inclusiv informații cu privire la motivația elevilor de a studia o limbă străină, în măsura în care aceștia sunt expuși la limbi străine în viața lor de zi cu zi, precum și informații cu privire la educația și formarea profesorilor de limbi străine.

Câțiva indicatori au fost elaborați cu ajutorul bazelor de date din chestionarele contextuale PISA 2009 (OCDE) și sondaje internaționale. Ele oferă un mijloc de a considera multilingvismului ca existând într-adevăr în școlile din Europa și oferă informații cu privire la proporția elevilor care vorbesc o altă limbă la domiciliu, diferită de limba de predare.

Publicația de față conține mai multe serii de timp. Ele sunt preluate din surse Eurydice și Eurostat și sunt deosebit de utile în identificarea tendințelor în predarea limbilor străine în ultimii ani și în ultimele decenii. De exemplu, ele permit stabilirea măsurii în care limbile străine (drept discipline obligatorii)


8

sunt predate la o vârstă din ce în ce mai fragedă în învățământul primar, și dacă procentul de elevi care învață limbi străine specifice este în creștere sau în scădere.

Capitolul referitor la "Principalele constatări" ale raportului este rezumat într-o secțiune separată la începutul publicației. Codurile, abrevierile și a acronimelor utilizate sunt, de asemenea, enumerate la început, în timp ce glosarul, bazele de date statistice și referințele pot fi găsite la sfârșitul publicației. Acestea sunt urmate de două anexe, care includ descrieri scurte ale procesului de predare a limbilor străine în fiecare stat, precum și informații cu privire la metoda de învățare a conținutului și limbii a unei discipline (CLIL).

Această versiune a studiului „Date Cheie privind Predarea Limbilor Străine în Școlile din Europa” este, de asemenea, disponibilă în format electronic pe Eurydice: (http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/) și pe site-ul Eurostat (http://epp.eurostat.ec.europa.eu/).

Toate persoanele care au contribuit în vreun fel la acest demers colectiv sunt enumerate la sfârșitul raportului.

http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/

http://epp.eurostat.ec.europa.eu/

9

P R I N C I PA L E L E C O N S TAT Ă R I

Indicatorii din această ediție a publicației „Date Cheie privind Predarea Limbilor Străine în Școlile din Europa” acoperă o serie de aspecte în centrul gândirii contemporane și discuțiilor în Europa cu privire la predarea limbilor străine.

Studiul tratează anumite provocări precum gradul de diversitate lingvistică în școlile europene și nevoia de a asigura anumite măsuri corespunzătoare de sprijin pentru elevii care învață limba de predare ca a doua limbă. Sunt adresate probleme precum: studiul timpuriu al limbilor străine din învățământul primar, și provocările pe care aceasta le reprezintă pentru cadrele didactice și pentru distribuirea timpului de predare disponibil pentru disciplinele din cadrul programelor școlare. Sunt expuse și cele două provocări semnificative într-o Europă plurilingvistică, în cadrul unei economii globale în creștere și anume: faptul că, un procent relativ mic de elevi studiază limbi străine în învățământul secundar profesional sau pre - profesional în comparație cu cei din învățământul general și gama relativ limitată de limbi străine învățate în școli.

Pentru a fi eficientă, predarea limbilor străine are nevoie de cadre didactice bine calificate de limbi străine. Cu toate acestea, găsirea unor astfel de profesori pentru ocuparea posturilor vacante sau pe cele de suplinitor pentru cadrele didactice absente pare a fi foarte dificilă pentru directorii școlilor. Pe lângă calificările relevante, profesorii de limbi străine au nevoie de resurse suficiente și adecvate de predare, precum și orientări clare de predare. Cu toate acestea, chiar dacă aceste nevoi sunt îndeplinite, punerea în aplicare a recomandărilor oficiale, s-ar putea dovedi o provocare încă în unele state.

În cele din urmă, după cum arată cercetările, motivația este un factor -cheie în procesul de învățare de succes și expunerea prelungită la limbile străine facilitează dobândirea de competențe lingvistice. Crearea unor oportunități pentru a îmbunătăți motivația elevilor și pentru a permite o mai mare expunere la limbile țintă poate fi o provocare pentru școlile din anumite state, dar proiecte de colaborare transfrontalieră, precum și schimburile de elevi și cadre didactice sunt, cu siguranță practici utile, care ar putea fi dezvoltate ulterior în Europa.

Acești indicatori se bazează pe date din mai multe surse distincte: Eurydice, Eurostat, Sondajul European privind Competențele Lingvistice 2011 (ESLC); Studiul Internațional PISA din 2009 (OCDE) și Programul de Învățare pe tot parcursul vieții (LLP). Mai multe serii de timp sunt relevante în identificarea tendințelor în predarea limbilor străine în ultimii ani și în ultimele decenii.

DIVERSITATEA LINGVISTICĂ A ELEVILOR ÎN CADRUL ȘCOLILOR

• În Europa, în medie, 92,9% dintre elevii de 15 ani, vorbesc limba de predare la domiciliu (a se consulta Figura A2). În marea majoritate a statelor, câteva școli găzduiesc un număr mare de elevi care nu vorbesc limba de predare la domiciliu. Excepțiile se regăsesc în mare parte în Belgia (Comunitatea Franceză și Comunitatea Germanofonă), Spania, Liechtenstein, și mai ales Luxemburg, unde luxemburgheza este limba maternă a majorității elevilor, în timp ce limba de predare este limba franceză sau germană (a se consulta Figura A3).

• Proporția de elevi în vârstă de 15 de ani, ai căror părinți s-au născut în străinătate variază semnificativ între state: cea mai mare cifră se găsește în Luxemburg (40,2%), iar cea mai mică în Polonia. În majoritatea statelor, jumătate dintre acești elevi vorbesc limba de predare la domiciliu (a se consulta Figura A4).


10

• Sprijin pentru învățarea limbii de instruire există în toate statele, cu excepția Turciei. Se remarcă două principale modele: fie elevii sunt integrați direct în clase normală pentru vârsta lor (sau într-o clasă mai mică în unele cazuri) și primesc un sprijin special, sau sunt incluși în clase separate pentru o perioadă limitată și primesc școlarizare în funcție de nevoile lor. În cele mai multe state ale Europei, există două modele, însă, într-un număr semnificativ de țări singurul tip de suport, este disponibil prin integrarea directă (a se consulta Figura E6).

LIMBILE STRĂINE ÎN CADRUL PROGRAMEI ȘCOLARE

• În Europa, elevii au, în general, vârste cuprinse între 6 și 9 ani, atunci când trebuie să înceapă să învețe o limbă străină. În Belgia (Comunitatea Germanofonă), elevii sunt chiar mai tineri, fiind nevoiți să învețe o limbă străină în învățământul pre - primar de la vârsta de trei ani (a se consulta Figura B1). Tendința de a oferi această posibilitate de la o vârstă timpurie, este evidentă în multe state (a se consulta Figura B2), ce au implementat reforme sau proiecte-pilot pentru a duce mai departe predarea limbilor străine (a se consulta Figura B8). Din 2004/05 - 2009/10, procentul de elevi înscriși în învățământul primar ce nu studiază încă o limbă străină a scăzut de la 32,5% la 21,8% (a se consulta Figura C2).

• În timp ce limbile străine au devenit din ce în aprofundate ca disciplinele obligatorii în programa școlară din învățământul primar, timpul alocat lor, ca procent din timpul total de predare, nu depășește în general 10% în statele în care numărul de ore petrecute pe anumite discipline este stabilit la nivel central (a se consulta Figura E11). În douăsprezece state, acest procent este chiar mai mic, atingând mai puțin de 5%. Cu toate acestea, Belgia (Comunitatea Germanofonă) (14,3%), Luxemburg (40,5%), Malta (15,2%) și Croația (11,1%) reprezintă excepții de la această tendință.

• În majoritatea statelor europene, învățarea a două limbi străine pe o perioadă de cel puțin un an pe parcursul învățământului obligatoriu este o obligație pentru toți elevii (a se consulta Figura B7). Această învățare obligatorie începe atunci când elevii au vârste cuprinse între 10 și 15 ani, în cele mai multe state (a se consulta Figura B1). Așa cum era de așteptat, deoarece a doua limbă străină este introdusă mai târziu, elevii vor primi instruire mult mai puțină pentru această disciplină comparativ cu prima limbă străină din momentul în care au terminat învățământul obligatoriu (a se consulta Figura E10).

• În majoritatea statelor, programa școlară începe să-și diversifice în învățământul secundar. Elevii sunt invitați să opteze pentru anumite trasee educaționale care oferă diferite posibilități pentru învățarea limbilor străine (a se vedea Figurile B4 și B5). În Luxemburg, Islanda și Liechtenstein, elevii care aleg anumite trasee educaționale trebuie să învețe până la patru limbi, fiind cel mai mare număr de limbi străine studiate în Europa.

• În medie, în 2009/10, 60,8% dinte elevii înscriși în învățământul secundar inferior în Europa au învățat două sau mai multe limbi străine (a se consulta Figura C5). Aceasta reprezintă o creștere de 14,1 puncte procentuale față de anul 2004/05 (a se vedea Figura C7a).

• În învățământul secundar superior, în cele mai multe state, există o diferență semnificativă între procentul de elevi care învață două sau mai multe limbi străine în învățământul general (59,4%) și cei care studiază limbi străine în învățământul pre-vocațional/vocațional (39,4%), (a se consulta Figurile C5b și c).

• În toate statele, cu excepția Danemarcei, Greciei, Islanda și Turcia, unele școli oferă elevilor posibilitatea de a învăța discipline non - lingvistice în două limbi diferite (modele tip CLIL), (a se consulta Figura B9). De exemplu, discipline non - lingvistice pot fi predate printr-o limbă de stat și o limbă străină, sau ele pot fi predate într-o limbă de stat și limbă minoritară/regională. Cu toate

P r i n c i p a l e l e C o n s t a t ă r i

11

acestea, școlile care oferă acest tip de discipline sunt foarte puține ca număr (a se vedea Anexa 2), cu excepția Belgiei (Comunitatea Germanofonă), Luxemburg și Malta, unde toate școlile funcționează pe o abordate tip "CLIL". Lipsa acestei prevederi ar putea explica parțial de ce doar câteva state sau regiuni din state au emis linii directoare specifice privind calificările necesare pentru cadre didactice pentru a utiliza metode CLIL (a se consulta Figura D8).

GAMA DE LIMBI STRĂINE OFERITE ȘI STUDIATE

• Limba engleză reprezintă o limbă străină obligatorie în 14 state sau regiuni din state (a se consulta Figura B13). Limba engleză, este, de departe, limba străină cea mai predată în aproape toate statele, la toate nivelurile de învățământ. Tendințele din 2004/05 arată o creștere a procentului de elevi ce învață limba engleză, la toate nivelurile de învățământ, în special la nivel primar (a se vedea Figurile C4 și C10). În 2009/10, în medie, 73% dintre elevii înscriși în învățământul primar, în UE au studiat limba engleză (a se consulta Figura C3). În învățământul secundar inferior și secundar general, superior, procentul a fost mai mare chiar, de 90%. În învățământul pre - profesional și profesional secundar superior, a ajuns la 74,9% (a se consulta Figura C9).

• În majoritatea statelor, a doua, cea mai larg predată limbă străine este, de obicei, Limba Germană sau Limba Franceză. Limba Germană este deosebit de populară în mai multe state din Europa Centrală și de Est în timp ce Limba Franceză este predată în special în statele din sudul Europei. Limba Spaniolă ocupă poziția a treia sau a patra în cadrul limbilor străine cel mai frecvent predate într-un număr semnificativ de state, în special la nivelul secundar superior. Același lucru este valabil pentru Limba Italiană, dar într-un număr mai mic de state. Limba Rusă este a doua cea mai larg predată limbă străină în Letonia și Lituania, unde locuiesc comunități mari vorbitoare de limba rusă, și, de asemenea, în Bulgaria, în învățământul secundar inferior (a se consulta Figura C8).

• În 2009/10, procentul elevilor ce învăță, alte limbi străine decât Limba Engleză, Limba Franceză, Limba spaniolă, Limba germană sau Limba rusă a fost de sub 5% în majoritatea statelor, iar într-un număr semnificativ de state procentul a fost de mai puțin de 1% (a se consulta Figura C11). Statele cu cele mai mari procente de elevi ce învață o altă limbă decât principalele cinci enumerate au fost cele în care limba alternativă reprezenta o limbă obligatorie. Acestea au inclus: Limba Suedeză sau Limba Finlandeză în Finlanda și Limba Daneză, în Islanda (a se consulta Figura B13).

• Date furnizate de Comisia Europeană (2009) arată că subvențiile din cadrul programului de formare Comenius urmează același model de popularitate a limbilor străine: acestea sunt în mare parte acordate pentru cursurile predate în Limba Engleză (76,4%), Limba Franceză (11,3%), Limba Germană și Limba Spaniolă (ambele aproximativ 5%) (a se consulta Figura D11).

• În conformitate cu liniile directoare oficiale, limbile regionale și minoritare pot fi studiate într-un număr semnificativ de state (a se consulta Figura B15), chiar și în cele în care aceste limbi nu au niciun statut oficial, cum ar fi în Franța (a se vedea Figura A1). Mai multe limbi regionale și minoritare sunt, de asemenea, utilizate drept limbi de instruire, alături de limba de stat, în aproximativ 20 de state (a se vedea anexa 2). Limba Greacă și Limba Latină, fiind limbi clasice, sunt oferite în cadrul programei școlare din învățământul general secundar superior, în aproximativ jumătate din toate statele europene (a se consulta Figura B16).


12

RECOMANDĂRI CU PRIVIRE LA PREDAREA ȘI PRACTICILE ÎN MATERIE DE LIMBI STRĂINE

• În douăsprezece state sau regiuni din state programa școlară recomandă profesorilor să pună mai mult accent pe abilitățile orale (de exemplu, ascultare și competențe de vorbire), atunci când se începe predarea limbilor străine pentru elevii mai mici. La sfârșitul învățământului obligatoriu, însă, cele patru abilități de comunicare au același statut în aproape toate programele (a se consulta Figura E14).

• În majoritatea statelor europene, recomandările oficiale pentru predarea limbilor străine stabilesc niveluri minime de dobândire a competențelor pentru prima și a doua limbă străină. Aceste niveluri corespund cu cele șase niveluri de competență definite de Cadrul European Comun de Referință publicat de Consiliul Europei în 2001 (a se consulta Figura E15). La sfârșitul învățământului general obligatoriu, liniile directoare oficiale din majoritatea statelor stabilesc nivelul minim de competență între A2 și B1 pentru prima limbă străină și între A1 și B1 pentru a doua (a se vedea Figura E16).

• Autoritățile publice din cele mai multe state au emis norme de dimensiune maximă a claselor la care se predau cursuri de limbi străine. În câteva state, aceste norme sunt specifice numai acestor cursuri de limbi străine. Ele variază în mod substanțial între state, de la 33 de elevi în Regatul Unit al Marii Britanii (Scoția), la 17 în Slovacia (a se vedea Figura E12). Potrivit elevilor testați în cadrul Sondajului European privind competențele lingvistice (ESLC), majoritatea elevilor studiază limbi străine în clasele dimensionate inferior comparativ cu norma maximă de mărime (a se vedea Figura E13).

• În cele mai multe state sau regiuni din statele participante la ESLC, procedee legate de tehnologia comunicațiilor (TIC), nu sunt folosite în mod regulat în timpul predării cursurilor de limbi străine conform elevilor. Situația, însă, variază în mod substanțial între state: în Olanda, 31,5% dintre elevi declară că folosesc în mod regulat programe pe calculator, în timp ce în Comunitatea Franceză și Comunitatea Germană din Belgia procentul acestora este de 3,6% și, respectiv, 3,2% (a se consulta Figura E4).

• În prezent, există o mulțime dovezi ce sugerează că cu cât mai multe ore de predare a limbilor străine sunt introduse pentru elevi, cu atât competența lor în comunicarea în limba respectivă va fi mai mare. O modalitate de a crește expunerea elevilor la limbile străine este se asigure că limba țintă este folosită în timpul disciplinelor de limbi străine atât de către cadre didactice cât și de către elevi. Cu toate acestea, în aproape toate statele sau regiunile din statele participante la ESLC, conform elevilor, cadrele didactice nu utilizează "în mod uzual" limba țintă în sala de clasă, deși încă o utilizează în unele sau în frecvente cazuri (a se consulta Figura E3).Utilizarea limbii țintă în sala de clasă atât de către profesori cât și de către elevi este deosebit de importantă atunci când limba în cauză nu este Limba Engleză, aceasta deoarece elevii din majoritatea statelor participante la ESLC au raportat că au intrat în contact prin intermediul mass-media cu alte limbi străine, altele diferite de Limba Engleză de "de câteva ori pe an". Cum era de așteptat, expunerea elevilor la Limba Engleză este cea mai mare în toate statele participante (a se consulta Figura E2).

• Motivația este un factor -cheie în procesul de învățare de succes. Percepția elevilor referitoare la utilitatea limbilor străine pe care le studiază poate contribui în mod clar la creșterea motivației lor. În medie, în cele 15 state participante sau regiuni din state, procentul elevilor care consideră că este util să învețe Limba engleză pentru viitorul lor educație, muncă sau pentru a obține o slujbă bine plătită este mai mare decât procentul celor care consideră Limba Engleză utilă pentru viața

P r i n c i p a l e l e C o n s t a t ă r i

13

personală. Aceste procente scad destul de mult, atunci când este vorba de alte limbi străine (a se consulta Figura E1).

• Organizarea de excursii referitoare la educația unei limbi străine poate fi, de asemenea, o modalitate de a stimula interesul elevilor în învățarea limbilor străine. În medie, doar 28,1% dintre elevii din cele 15 state participante sau regiuni din state declară că au participat la astfel de activități, în ultimii trei ani. Cele mai mari procente se regăsesc în Belgia (Comunitatea Franceză) și Olanda (38,5%), iar cel mai mic în Suedia (13,2%) (a se consulta Figura E5).

CADRELE DIDACTICE CARE PREDAU LIMBI STRĂINE

• În medie, 89,6% dintre profesorii de limbi străine din statele participante la ESLC susțin că sunt pe deplin calificați să predea limbi străine. Procentul variază de la 57,3% în Estonia la 97,2% în Spania. În majoritatea statelor participante, cei mai mulți profesori care nu dețin calificări complete raportează că ei posedă certificate de predare a limbilor străine de tipul temporare, de urgență, provizorii sau altă natură (a se consulta Figura D6). În Estonia, de exemplu, mulți profesori de limbi străine dețin un certificat de "recalificare", permițându-le astfel să predea limbi străine pentru care nu au fost inițial formați pentru a preda.

• În medie, în statele participante ESLC, aproximativ 25% dintre elevii sunt înscriși la o școală în care directorii școlilor se confruntă cu dificultăți în ocuparea posturilor vacante de predare sau cele de suplinitor pentru cadrele didactice absente ce predau limbi străine. Acest medie, ascunde diferențe uriașe între state, situația cea mai critică se regăsește însă în Belgia (Comunitatea Franceză), unde 84,6% dintre elevi merg la o școală unde directorul școlii pretinde să aibă dificultăți în procesul enumerat mai sus (a se vedea Figura D7).

• În Europa, în conformitate cu recomandările oficiale, atât cadre didactice nespecializate cât și specializate predau limbi străine în învățământul primar (a se consulta Figura D1), în timp ce în învățământul secundar, profesorii de limbi străine sunt de obicei specializați pe aceste discipline (a se consulta Figura D2). În majoritatea statelor, profesorii de specialitate ar putea fi, de asemenea, calificați pentru a preda o altă disciplină non – lingvistică alături de predarea unei limbi străine (a se consulta Figura D3). Profilurile de calificare ale profesorilor de limbi străine, precum sunt auto - raportate de cadrele didactice din ESLC sunt destul de variate, în aproape toate statele. Franța este o excepție, aici, 90,4% din cadrele didactice de limbi străine declară că sunt calificați să predea doar o limbă străină (a se consulta Figura D4).

• Doar în câteva state anumite reglementări oficiale recomandă ca viitorii profesori de limbi străine să petreacă o perioadă de formare în statul în care limba de predare este vorbită (a se consulta Figura D9). În medie, 53,8% dintre profesorii de limbi străine participanți la sondajul ESLC declară că au stat deja mai mult de o lună în scop de studii sau formare într-un state în care limba pe care o predau este vorbită. Această medie ascunde variații mari între state: 79,7% dintre profesorii din Spania declară că au făcut acest lucru, în timp ce în Estonia procentul acestora este de doar 11% (a se consulta Figura D10).

• Găzduirea unor profesori străini ce predau discipline lingvistice nu reprezintă o practică răspândită în statele participante la ESLC. În majoritatea statelor, mai puțin de 10% dintre elevi sunt înscriși la o școală unde directorul școlii a declarat că a primit cel puțin un astfel de profesor din străinătate pentru o perioadă de cel puțin o lună în decursul anului precedent (a se consulta Figura D12).

15

C O D U R I , A B R E V I E R I Ș I A C R O N I M E

Codurile statelor

EU/EU-27 Uniunea Europeană PL Polonia

BE Belgia PT Portugalia

BE fr Belgia – Comunitatea Franceză RO România

BE de Belgia – Comunitatea Germanofonă SI Slovenia

BE nl Belgia – Comunitatea Flamandă SK Slovacia

BG Bulgaria FI Finlanda

CZ Cehia SE Suedia

DK Danemarca UK Regatul Unit al Marii Britanii

DE Germania UK-ENG Anglia

EE Estonia UK-WLS Țara Galilor

IE Irlanda UK-NIR Irlanda de Nord

EL Grecia UK-SCT Scoția

ES Spania

FR Franța Statele EFTA/EEA Cele trei state membre ale

Asociației Europene a Liberului Schimb din Spațiul Economic European

IT Italia

CY Cipru

LV Letonia IS Islanda

LT Lituania LI Liechtenstein

LU Luxemburg NO Norvegia

HU Ungaria

MT Malta State candidate

NL Olanda HR Croația

AT Austria TR Turcia

Statistici (:) Datele nu sunt disponibile

(–) Nu este aplicabil sau este nul


16

Abrevieri și acronime Convenții Internaționale

CECRL Cadrul European Comun de Referință pentru Limbi Străine

CLIL Modelul de Învățare Integrată a Conținutului și a Limbii

ESCL Sondajul European privind Competențele Lingvistice

Eurostat Oficiul de Statistică a Comunității Europene

FYRM Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei

ISCED Clasificarea Internațională Standard a Educației

OCDE Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică

PISA Programul Internațional pentru Evaluarea Elevilor (OCDE)

UOE UNESCO/OCDE/EUROSTAT

Abrevieri naționale în limba de origine

AHS Allgemeinbildende höhere Schule AT

ZŠ/G Základní škola/Gymnázium CZ

GCSE Certificat General Internațional din Învățământul Secundar UK-ENG/WLS/NIR

HAVO Hoger Algemeen Voortgezet Onderwijs NL

PGCE Certificat Profesional de Absolvire în Învățământ UK-ENG/WLS/NIR

VMBO Voorbereidend Middelbaar Beroepsonderwijs NL

VWO Voorbereidend Wetenschappelijk Onderwijs NL

17

C O N T E X T U L

LIMBILE REGIONALE SAU MINORITARE SUNT RECUNOSCUTE ÎN MOD OFICIAL ÎN MAI MULT DE JUMĂTATE DINTRE TOATE STATELE EUROPENE Modelul lingvistic din cele mai multe state europene, este destul de complex, fiind vorba de o varietate mare de limbi vorbite. Limbile străine pot fi vorbite în state, la nivel general sau pot avea o caracteristică regională în interiorul statele. De asemenea, este o caracteristică comună pentru state, aceea de a împărtăși aceeași limbă cu vecinii lor, în jurul zonelor de frontieră, accentuând astfel istoria lor comună. Natura plurilingvistică a Europei poate fi abordată din unghiuri diferite, dintre care unul este, fără îndoială, recunoașterea oficială a limbilor de către autoritățile europene, naționale sau regionale.

În ianuarie 2011, Uniunea Europeană a recunoscut 23 de limbi oficiale (1), ce aveau statut de limbă de stat în cel puțin unul dintre statele sale membre. În timp ce în majoritatea statelor o singură limbă este recunoscută ca limbă de stat, patru state (Irlanda, Cipru, Malta și Finlanda) extind statutul de limbă de stat la două limbi vorbite în interiorul granițelor lor. În Luxemburg, există trei limbi de stat. Belgia, în mod similar, are trei limbi oficiale, dar acestea nu sunt recunoscute ca limbi administrative la nivelul întregului teritoriu al statului, dar sunt utilizate în zone lingvistice delimitate

Figura A1: Limbile statelor și limbile regionale sau minoritare având statut oficial în Europa, 2011

Sursa: Eurydice.

(1) Bulgară, Cehă, Daneză, Olandeză, Engleză, Estonă, Germană, Finlandeză, Franceză, Greacă, Maghiară, Irlandeză,

Italiană, Letonă, Lituaniană, Malteză, Polonă, Portugheză, Română, Slovacă, Slovenă, Spaniolă și Suedeză.

O singură limbă oficială

2 limbi recunoscute drept oficiale

2 limbi recunoscute drept oficiale

Limbă (i) regională (e) sau minoritară (e) cu statut oficial

CONTEXTUL

18

Figura A1 (continuare): Limbile statelor și limbile regionale sau minoritare având statut oficial în Europa, 2011

Limbile statelor Limbi regionale sau minoritare cu statut oficial

BE Germană, Franceză, Olandeză

BG Bulgară CZ Cehă Germană, Polonă, Rromani,

Slovacă DK Daneză Feroeză, Germană,

Groenlandeză

DE Germană Daneză, Limbi Sorbiane EE Estonă IE Engleză,

Irlandeză

EL Greacă ES Spaniolă Catalană, Valenciană, Bască,

Galiciană FR Franceză IT Italiană Albaneză, Catalană, Germană,

Greacă, Franceză, Friuliană, Croată, Ladin, Occitan, Provensală, Slovenă, Sardiniană

CY Greacă, Turcă Aramaică, Armeană LV Letonă LT Lituaniană LU Germană,

Franceză, Luxemburgheză

HU Maghiară Bulgară, Germană, Greacă Croată, Armeană, Polonă, Română, Rromani și Băiașă, Ruteană, Slovacă, Slovenă, Sârbă, Ucraineană

MT Malteză, Engleză NL Olandeză Frizonă AT Germană Cehă, Croată, Maghiară,

Slovacă, Slovenă, Limba Rromani

Limbile statelor Limbi regionale sau minoritare cu statut oficial

PL Polonă Belarusă, Cehă, Cațubă, Germană, Evreiască, Armeană, Caraimă, Lituaniană, Rromani, Rusă, Lemkiană, Slovacă, Tătară, Ucraineană, Idiș

PT Portugheza Mirandeză RO Româna Bulgară, Cehă, Germană,

Greacă, Croată, Maghiară, Polonă, Rromani, Rusă, Slovacă, Sârbă, Turcă, Ucraineană

SI Slovenă Maghiară, Italiană SK Slovacă Bulgară, Cehă, Germană,

Croată, Maghiară, Polonă, Rromani, Rusină, Ucraineană

FI Finlandeză, Suedeză

Limba Rromani, Rusă, Sami, Tătară, Idiș

SE Suedeză Finlandeză, Meänkieli,S ami, Rromani, Idiș

UK-ENG/ NIR

Engleză

UK-WLS Engleză Galeză UK-SCT Engleză Galică Scoțiană IS Islandeză LI Germană NO Norvegiană

(două versiuni: Bokmål și Nynorsk)

Finlandeză, Kven, Sami

TR Turcă HR Croată Albaneză, Bosniană, Bulgară,

Cehă, Germană, Evreiască, Maghiară, Italian, Macedoneană, Poloneză, Română, Rromani, Rusină, Rusă, Muntenegreană, Slovacă, Slovenă, Sârbă, Turcă, Ucraineană

Note explicative Figura A1 grupează limbile regionale, minoritare si non-teritoriale sub titlul „limbi regionale sau minoritare”. Limbile regionale și minoritare din Figura A1 (continuare) sunt enumerate conform ordinii alfabetice a codului lor ISO 639-3 (consultă http://www.sil.org/iso639-3/). Pentru o definiție a conceptelor de: ‘limbile oficiale’; ‘limbile statelor’; ‘limbile regionale sau minoritare’ precum și ‘limbi non-teritoriale’, a se consulta secțiunile Glosar, Bază de Date Statistice și Bibliografie.

Note specifice statelor Belgia: Limbile oficiale sunt utilizate numai în zonele delimitate. În Belgia (BE fr, BE nl), Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Germania, Estonia, Grecia, Spania, Cipru, Franța, Ungaria, Italia, Letonia, Lituania, Austria, Portugalia, România, Slovenia, Slovacia, Finlanda și Norvegia: s-a acordat statutul de limbă oficială pentru limbajul mimico – gestual.

http://www.sil.org/iso639-3/

CONTEXTUL

19

Mai mult de jumătate dintre toate statele europene recunosc oficial limbile regionale sau minoritare în interiorul frontierelor lor în scopuri juridice sau administrative. Aceste state acordă recunoașterea oficială a limbilor dintr-o anumită zonă geografică - de multe ori o regiune sau o unitate autonomă - în care acestea sunt în mod normal vorbit. În Spania, de exemplu,Limba catalană, Limba Valenciană, Limba Bască și Limba Galiciană sunt limbi oficiale - sau limbile oficiale comune cu Limba Spaniolă - în comunitățile lor autonome corespunzătoare. Numărul de limbi regionale sau minoritare recunoscute oficial variază de la un stat la altul. În timp ce în unele state, aceste limbi sunt limitate la doar una sau două, în altă parte (de exemplu, Ungaria, Italia, Polonia, România, Slovacia și Croația), numărul acestora este mult mai mare. De exemplu, în România și Slovacia, o limbă minoritară este recunoscută în mod oficial și poate fi utilizată în scopuri administrative, juridice și publice, în orice unitate administrativă unde populația minoritară reprezintă cel puțin 20% din numărul total de locuitori.

O altă parte a imaginii lingvistice în Europa este existența unor limbi non- teritoriale, adică limbile folosite de anumite grupuri de persoane în stat, dar " care [ ... ] nu pot fi identificate cu o anumită zonă" (Consiliul Europei, 1992). Limba Rromani este un exemplu tipic al unei limbi non- teritoriale. Opt state- Cehia, Austria, Polonia, România, Slovacia, Finlanda, Suedia și Croația - acordă în prezent, acestei limbi statut de limbă oficială.

Mozaicul limbilor europene nu ar fi complet fără a menționa limbajul semnelor. În 1988, Parlamentul European a aprobat în unanimitate o rezoluție privind limbajul semnelor (Parlamentul European, 1988), solicitând tuturor statelor membre ale UE să recunoască ca limbajul semnelor național, drept limbă oficială. În prezent, aproximativ două treimi din statele europene au acordat statut de limbă oficială limbajului semnelor.

În cele din urmă, trebuie atrasă atenția asupra existenței limbilor vorbite de populația de imigranți, în număr mare în unele state europene. Aceste limbi contribuie la diversitatea lingvistică europeană și a completează imaginea lingvistică.

MAJORITATEA ELEVILOR ÎN VÂRSTĂ DE 15 ANI COMUNICĂ ÎN LIMBA DE INSTRUIRE LA DOMICILIU

În cadrul studiului internațional PISA, elevii au fost rugați să precizeze ce limbă (limbi) vorbesc la domiciliu în majoritatea timpului. Recentul ciclul observat de sondajul PISA, care a colectat date din 2009, a confirmat modelul observat anterior și anume că majoritatea elevilor din aproape toate statele europene vorbesc limba de predare la domiciliu. În medie, în 27 de state participante, membre UE -, în medie, 92,9% dintre elevii de 15 ani, au vorbit limba de predare la domiciliu.

Cu toate acestea, această cifră medie, ce sugerează un nivel ridicat de omogenitate, ascunde situații foarte diferite în unele state, care rezultă din contextul lor lingvistic special. Deși au existat foarte puțini elevi care vorbeau o altă limbă la domiciliu în Cehia, Ungaria, Polonia, Portugalia și Croația (mai puțin de 2%), în Luxemburg, în 2009, 88,9% dintre elevii de 15 ani au indicat că au vorbit o limbă la domiciliu diferită de cea de predare. Această cifră destul de mare se datorează în mare parte faptului că 62,2% dintre elevii de 15 ani din Luxemburg au indicat că acasă au vorbit Letzeburgesch (limba luxemburgheză) - o limbă germanică - care este una dintre cele trei limbi oficiale ale statului Luxemburg (a se consulta Figura A1). Aproape toți acești elevi (96,0%) au raportat că Limba Germană a fost limba lor de instruire. Mai mult, 14,7% dintre elevii de 15 ani din Luxemburg au vorbit limba portugheză la domiciliu, o limbă care diferă foarte mult de principalele limbi de instruire (limba franceză și limba germană).

În unele state, mulți elevi au vorbit o altă limbă decât cea de instruire la domiciliu ca urmare a variațiilor regionale în limba de predare. De exemplu, în Spania, 9,1% din studenții care vorbeau

CONTEXTUL

20

spaniola la domiciliu au avut limba catalană drept limbă de predare, în timp ce 38,5% dintre elevii care au vorbit limba valenciană la domiciliu au avut spaniola ca limbă de instruire. În Comunitatea Germanofonă din Belgia, 10,6% din elevi au vorbit limba franceză la domiciliu, deși aceasta a fost limba de instruire pentru doar o treime dintre aceștia.

În doar câteva state populația de imigranți reprezintă majoritatea elevilor care au vorbit altă limbă decât limba de predare la domiciliu. În 2009, în Comunitatea Franceză din Belgia, 4,6% dintre elevi vorbeau limbi din Europa de Vest la domiciliu și 3,0% vorbeau Limba Arabă acasă. În Austria, 3,0% dintre elevii de 15 ani, au vorbit limba turcă la domiciliu. Pentru mai multe informații despre elevii imigranți și limbile pe care le vorbesc, a se consulta Figura A4.

Proporția de elevi ce vorbesc limba de instruire la domiciliu a rămas relativ stabilă în sistemele de învățământ europene, comparând cele două cicluri cele mai recente de testare PISA în 2006 și 2009. Cu toate acestea, în UE – în medie, în 27 de state participante, proporția elevilor ce vorbesc alte limbi la domiciliu, comparativ cu limba de predare a crescut cu 1,0%. Acest lucru s-a datorat unor mici modificări într-un număr de state.

Figura A2: Procentul elevilor în vârstă de 15 ani ce vorbesc acasă, în principal o limbă diferită de cea predată în școli, 2009

EU BE fr BE de BE nl BG CZ DK DE EE IE EL ES FR IT CY LV LT LU

2009 7.1 17.7 19.0 6.8 10.9 1.3 4.5 10.5 2.8 5.8 4.8 18.1 7.1 4.9 x 9.4 4.3 88.9

Δ 1.0 : -1.9 0.2 0.4 -0.3 0.0 1.5 -1.4 1.7 0.8 2.0 0.0 1.0 x 3.4 1.0 -1.6

HU MT NL AT PL PT RO SI SK FI SE UK (1) UK-SCT IS LI NO HR TR

2009 1.0 x 6.4 10.7 0.6 1.6 3.2 5.2 5.4 3.7 8.1 6.6 2.5 3.1 15.0 7.3 1.7 4.0

Δ 0.1 x 0.5 0.7 0.2 -0.7 0.4 -0.9 0.7 1.3 -0.1 1.5 0.7 0.9 2.8 1.6 0.3 1.6

Δ Diferența comparativ cu 2006 x State non-participante în cadrului acestui studiu

Sursa: OCDE, PISA 2009 și baze de date din 2006. UK (1): UK-ENG/WLS/NIR Note explicative Atunci când sunt analizate diferențele dintre anii 2006 și 2009, valorile care sunt semnificative din punct de vedere statistic (p <.05) diferite de zero sunt indicate folosindu-se un text îngroșat. Pentru mai multe informații referitoare la baza de date PISA, a se consulta secțiunile Glosar, Bază de Date Statistice și Bibliografie.

Note specifice statelor Belgia (BE fr): În sondajul PISA 2006 aproximativ 10% dintre răspunsuri au fost lipsă și limbile solicitate au fost ușor diferite de cele din 2009. Ca urmare, Comunitatea franceză din Belgia, a fost exclusă de la compararea mediilor UE și diferența nu este raportată. Belgia (BE de): Vorbirea unui dialect german acasă a fost considerată ca fiind Limba Germană vorbită. Belgia (BE nl): Vorbirea unui dialect flamand acasă a fost considerată ca fiind Limba Olandeză vorbită Italia: Vorbirea unui dialect italian acasă a fost considerată ca fiind Limba Italiană vorbită Slovacia: Vorbirea unui dialect slovac acasă a fost considerată ca fiind Limba Slovacă vorbită (însă această distincție a fost făcută doar în 2006).

CONTEXTUL

21

ÎN CADRUL A FOARTE PUȚINE ȘCOLI SUNT ÎNSCRIȘI UN NUMĂR MARE DE ELEVI A CĂROR LIMBĂ MATERNĂ NU ESTE ACEEAȘI CU LIMBA DE PREDARE

În Europa, majoritatea elevilor frecventează școli omogene din punct de vedere lingvistic. Potrivit datelor PISA 2009, 90,4% dintre elevii de 15 ani în 27 de state membre UE, participante sunt înscriși la școli în care 80% sau mai mult dintre contemporanii lor vorbeau limba de instruire la domiciliu. În unele state, populația școlară a fost extrem de uniformă. De exemplu, în Polonia, în 2009, niciun elev nu a fost înscris la școli în care au fost înscriși mai mult de 20% de elevi de 15ani, care vorbeau o limbă la domiciliu, alta decât limba de predare. În Cehia, Ungaria, Portugalia, Regatul Unit al Marii Britanii (Scoția) și Croația, procentul elevilor care frecventează școli cu o populație diversă, a fost aproape de zero. În toate statele menționate mai sus, aproape toți elevii de 15 ani vorbeau limba de instruire la domiciliu (a se consulta Figura A2).

În medie, în 27 de state membre UE, participante în 2009, doar 2,7% dintre eleviiau fost înscriși la școli în care majoritatea elevilor vorbeau o limbă acasă, alta decât limba de predare. Cu toate acestea, 6,9% dintre toți elevii au fost înscriși la școli care au avut mai mult de 20-50% dintre elevi care vorbeau o altă limbă la domiciliu, alta decât limba de predare.

Câteva sisteme de învățământ au cerințe mai mari în ceea ce privește diversitatea lingvistică a programelor școlare pentru elevi. În Luxemburg, Letzeburgesch (limba luxemburgheză), este limba maternă pentru majoritatea elevilor, și, deși este o limbă germanică și o limbă de stat, aceasta nu este o limbă de predare. Prin urmare, aproape toți elevii de 15 de ani (95,4%) frecventează școli în care cel puțin jumătate dintre contemporanii lor, vorbesc o limbă acasă, alta decât limba de instruire; nici un stat european nu are un astfel de procent ridicat.

În Comunitatea Franceză și Comunitatea Germanofonă din Belgia, unul din trei elevi de 15 ani, a fost înscris la o școală unde mai mult de 20% dintre contemporanii lor vorbeau o limbă acasă, alta decât limba de predare. În Spania și Liechtenstein, aproximativ 25% dintre elevi au fost înscriși la o astfel de școală, în timp ce în Bulgaria, Germania, Letonia și Austria procentul a fost de aproximativ 10-20%.

CONTEXTUL

22

Figura A3: Procentajul elevilor în vârstă de 15 ani ce frecventează cursurile unei școli și proporțiile diferite ale elevilor ce nu vorbesc acasă limbile predate în școli, 2009

< 20 20-49 ≥ 50 State non-participante în cadrului acestui studiu


<20 90.4 66.6 66.8 90.5 81.7 99.6 95.0 84.0 97.4 96.4 94.7 72.4 90.7 96.2 87.2 94.4 1.9

20-49 6.9 27.3 33.2 7.7 12.6 0.3 4.2 14.3 2.6 1.8 3.0 11.7 8.4 2.2 8.4 3.8 2.7

≥ 50 2.7 6.1 0.0 1.9 5.8 0.1 0.8 1.7 0.0 1.8 2.3 16.0 0.9 1.7 4.4 1.9 95.4


<20 99.0 92.5 82.7 100.0 99.8 95.1 92.4 92.8 97.9 90.6 91.5 99.3 97.9 74.1 94.0 98.6 93.6

20-49 1.1 6.2 13.5 0.0 0.2 3.5 7.0 5.4 2.0 7.1 6.6 0.7 2.1 26.0 5.5 0.8 3.9

≥ 50 0.0 1.3 3.8 0.0 0.0 1.4 0.7 1.8 0.1 2.2 2.0 0.0 0.0 0.0 0.5 0.6 2.5

Sursa: OCDE, PISA 2009 și baze de date din 2006. UK (1): UK-ENG/WLS/NIR

Note explicative Pentru mai multe informații referitoare la baza de date PISA, a se consulta secțiunile Glosar, Bază de Date Statistice și Bibliografie.

Note specifice statelor Belgia (BE de): Vorbirea unui dialect german acasă a fost considerată ca fiind limba germană vorbită. Belgia (BE nl): Vorbirea unui dialect flamand acasă a fost considerată ca fiind limba olandeză vorbită Italia: Vorbirea unui dialect italian acasă a fost considerată ca fiind limba Italiană vorbită .

CONTEXTUL

23

JUMĂTATE DINTRE ELEVII ÎN VÂRSTĂ DE 15 ANI, AI CĂROR PĂRINȚI S-AU NĂSCUT ÎN STRĂINĂTATE, VORBESC LIMBA DE PREDARE LA DOMICILIU

Măsura în care copiii ai căror părinți s-au născut în străinătate vorbesc limba de predare la domiciliu ar trebui să fie luată în considerare atunci când se discută aspecte legate de predarea limbilor în școlile din Europa. În primul rând, este deosebit de important să se stabilească cât de mulți dintre acești elevi sunt prezenți în școlile din întreaga Europă.

Studiul PISA adună informații ample despre elevii care răspund la sondaje, inclusiv informații despre părinții lor/tutorii din statul de origine. Potrivit studiului, un elev este definit drept "imigrant", în cazul în care ambii părinți/tutori, s-au născut în străinătate. În conformitate cu această definiție, în medie, 9,3% dintre elevii de 15 ani au fost imigranți în cele 27 de state membre UE, participante în 2009. Luxemburg a avut cel mai mare procent de elevi imigranți de 15 ani, respectiv 40%. Aproximativ 20-30% dintre elevi au fost imigranți în Comunitatea Franceză și Germanofonă din Belgia, precum și Liechtenstein. În schimb, în Bulgaria, Polonia, România, Slovacia și Turcia, proporția elevilor de 15 ani, ai căror părinți s-au născut în străinătate a fost foarte mic (mai puțin de 1%) și, prin urmare, aceste state nu sunt luate în considerare în discuția următoare.

Având părinți care s-au născut în străinătate nu înseamnă neapărat că elevul nu vorbește limba de instruire la domiciliu. În 2009, în medie, în cele 27 de state membre UE, participante, au fost 4,1% de elevi de 15 ani ai căror părinți s-au născut în străinătate și care vorbea limba de predare la domiciliu. Există o proporție similară de elevi de 15 ani (4,1%) care au avut părinți care s-au născut în străinătate și care nu vorbesc limba de instruire la domiciliu. Cu alte cuvinte, jumătate dintre elevii de 15 ani ai căror părinți s-au născut în străinătate au indicat că au vorbit limba de predare la domiciliu.

Cu toate acestea, în unele state, numărul de elevi imigranți care nu vorbesc limba de instruire la domiciliu a fost mai mare. În Luxemburg, unul din patru elevi de 15 ani, au fost clasificați drept imigranți și nu vorbesc limba de instruire la domiciliu. În Comunitatea Franceză și Comunitatea Germanofonă din Belgia, Germania, Austria, Suedia și Liechtenstein, au fost între 7 și 13% de elevi de 15 ani ai căror părinți s-au născut în străinătate și care au indicat că ei nu vorbesc limba de predare la domiciliu. De obicei, acești elevi sunt originari din state unde limba oficială (limbile oficiale) a fost diferită de limba de instruire, în state a căror școli le frecventau. De exemplu, în Luxemburg, elevii imigranți care nu vorbesc limba de instruire la domiciliu s-au născut în Portugalia, una dintre fostele Republici Iugoslave sau în Italia. În Austria, cei mai mulți dintre acești elevi s-au născut în Turcia, Bosnia și Herțegovina, Serbia și Muntenegru.

În schimb, în Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria, Portugalia și Croația au fost aproximativ 1% de elevi sau chiar mai puțin în vârstă de 15 ani, ai căror părinți s-au născut în străinătate și nu vorbesc limba de instruire la domiciliu. În Estonia și Letonia aceasta a fost legat de prevalența procesului de instruire școlare într-o altă limbă decât limba oficială a țării. Majoritatea elevilor imigranți din aceste state a fost vorbitoare de limbă rusă atât acasă cât și la școală. În Portugalia, elevii imigranți provin din fostele colonii, cum ar fi Brazilia sau statele africane în care limba portugheză este o limbă oficială.

CONTEXTUL

24

Figura A4: Procentajul elevilor imigranți în vârstă de 15 ani (având părinți născuți într-un alt stat) și limbile vorbite acasă, 2009

Limba predată în școli nu este vorbită acasă

Limba predată în școli este vorbită și acasă

Nu există informații disponibile referitoare la limbile vorbite acasă de către elev


4.1 10.8 7.5 3.2 0.3 0.9 3.7 8.3 0.8 3.6 3.4 4.0 4.6 3.1 0.0 0.8 0.7 24.9

4.1 10.9 12.1 2.9 0.2 1.0 3.4 6.0 7.0 4.4 5.2 5.5 6.9 1.6 0.0 3.4 1.1 7.6

1.1 0.4 1.3 2.9 0.1 0.4 1.5 3.3 0.2 0.3 0.5 0.1 1.7 0.9 x 0.2 0.0 7.7 Immigrants 9.33 22.05 20.98 9.01 0.51 2.27 8.63 17.62 8.00 8.29 9.03 9.48 13.14 5.54 4.46 1.74 40.16


0.1 0.0 4.5 8.6 0.0 1.0 0.1 3.9 0.1 1.9 6.5 5.1 2.2 1.8 12.7 5.2 0.3 0.1

2.0 0.0 6.1 3.1 0.0 4.1 0.2 3.2 0.4 0.7 3.3 5.7 1.7 0.5 14.2 1.6 10.2 0.5

0.0 x 1.6 3.5 0.0 0.4 0.0 0.7 0.0 0.0 1.9 0.4 0.2 0.1 3.4 0.0 0.2 0.0 Immigrants 2.1 0.0 12.1 15.2 0.0 5.5 0.3 7.8 0.5 2.6 11.7 11.2 4.0 2.4 30.3 6.8 10.7 0.5

x State non-participante în cadrului acestui studiu Sursa: OCDE, PISA 2009 și baze de date din 2006. UK (1): UK-ENG/WLS/NIR

Note explicative Pentru mai multe informații referitoare la baza de date PISA, a se consulta secțiunile Glosar, Bază de Date Statistice și Bibliografie.

Note specifice statelor Belgia (BE de): Vorbirea unui dialect german acasă a fost considerată ca fiind limba germană vorbită. Belgia (BE nl): Vorbirea unui dialect flamand acasă a fost considerată ca fiind limba olandeză vorbită Italia: Vorbirea unui dialect italian acasă a fost considerată ca fiind limba italiană vorbită

25

O R G A N I Z A R E A

SECȚIUNEA I – STUDIUL LIMBILOR STRĂINE ÎN CADRUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREPRIMAR, PRIMAR ȘI SECUNDAR: NUMĂRUL DE DISCIPLINE LINGVISTICE OFERITE

Figurile numerotate de la B1 până la B8 fac referire la studiul limbilor străine la nivelul învățământului pre - primar, primar și secundar, conform caracteristicilor prevăzute în cadrul oficial de reglementare în statele respective. Acestea se concentrează pe numărul de limbi oferite ca parte a nivelului minim de educație (a se consulta secțiunile referitoare la Glosar, Baze de Date Statistice și secțiunea Bibliografie). Indicatorii relevă vârsta de începere studiului primei și celei de-a doua limbă străină, drept disciplină obligatorie, tendințele referitoare la vârsta de pornire, și circumstanțele în care unii sau toți elevii ar putea avea posibilitatea de a studia limbi suplimentare, în funcție de traseele educaționale pe care le aleg, sau oportunitățile oferite de programa școlară locală. Un indicator se concentrează pe recomandarea UE de a învăța două limbi străine de la o vârstă fragedă. În cele din urmă, unele date sunt incluse în proiecte pilot menite să extindă predarea limbilor străine în cadrul nivelului minim de învățământ din oferta educațională. Anexa 1 oferă un scurt rezumat al prevederilor legate de limbi străine în fiecare stat pentru a susține informațiile prezentate în această secțiune.

ÎNVĂȚAREA OBLIGATORIE A PRIMEI LIMBI STRĂINE ÎNCEPE LA VÂRSTE CUPRINSE ÎNTRE 6 ȘI 9 ANI ÎN MAJORITATEA STATELOR EUROPENE

În cele mai multe state, vârsta de începere a studiului primei limbi străine drept disciplină obligatorie este cuprinsă între 6 și 9 ani. În Belgia (Comunitatea Germanofonă), toți elevii încep să învețe o limbă străină de la o vârstă mai mică de 3 ani, în momentul începerii învățământul preprimar. În Spania, elevii să înceapă învățarea unei limbi străine, în al doilea ciclu de învățământ preprimar, în majoritatea comunităților autonome, încă de la vârsta de 3 ani. La celălalt capăt al scalei se află în Regatul Unit al Marii Britanii (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord), în cazul în care toți elevii încep învățarea unei limbi străine drept disciplină obligatorie la vârsta de 11 ani atunci când încep ciclul de învățământ secundar.

Școlile din Estonia, Finlanda și Suedia au o oarecare libertate pentru a determina clasa în care este introdusă prima limbă străină ca disciplină obligatorie. Autoritățile educaționale centrale definesc un interval de vârstă (sau clasa școlară), pentru introducerea limbilor străine: între 7 și 9 ani, în Estonia și Finlanda, precum și între 7 și 10 în Suedia. Conform datelor statistice (a se consulta Figura C1b), în Suedia, 57,3% dintre elevii cu vârsta de 9 ani elevi studiază cel puțin o limbă străină.

Unele state introduc în prezent reforme pentru a reduce vârsta de începere a studiului primei limbi străine ca disciplină obligatorie. În Cipru, din septembrie 2011, toți elevii trebuie să învețe limba Engleză drept disciplină obligatorie de la vârsta de 6 ani. Cu toate acestea, în unele școli,învățarea obligatorie a limbii engleze începe de la vârsta de 5 ani, iar această cerință ar trebui să fie extinsă la toate școlile până în septembrie 2015. În Germania, cerința de a învăța o limbă străină drept disciplină obligatorie este implementată în toate școlile pentru elevii cu vârste cuprinse între 8 și 10 ani. În Slovacia, din 2008/09, școlile introduc predarea obligatorie a unei limbi străine de la vârsta de 8 ani. În 2010/11, cu toate acestea, această reformă nu fusese încă pusă în aplicare pentru toți elevii cu vârsta de 9 ani. În plus față de aceste trei state, Letonia va introduce o reformă în 2013/14, prin care prima limbă străină va fi obligatorie de la vârsta de 7 ani.

Irlanda și Regatul Unit (Scoția) sunt singurele state în care învățarea unei limbi străine la școală nu este obligatorie. În Irlanda, toți elevii învață limba irlandeză și limba engleză, niciuna dintre ele fiind privită drept limbi străine. În Regatul Unit al Marii Britanii (Scoția), unde nu există nicio programă școlară statutară, școlile au obligația de a pune la dispoziție studiul unei limbi străine (a se consulta Figura B5), dar elevii nu au obligația de a o învăța.

ORGANIZAREA

26

Figura B1: Vârstele de pornire pentru învățarea primei și a celei de-a doua limbi străine, ca discipline obligatorii pentru toți elevii în învățământul preșcolar, primar și / sau secundar general în anul 2010/11

Prima limbă străină Ca materie obligatorie

Vârsta de pornire

A doua limbă străină ca materie obligatorie

Complet implementat

În curs de implementare

Vârsta de pornire este variabilă

Nu există nicio limbă străină stabilită drept disciplină obligatorie

Sursa: Eurydice.

Note explicative

Această diagramă face referire, în principal la limbile clasificate, în cadrul programei școlare, drept "limbi străine" (sau "limbi moderne"). Limbile regionale și / sau minoritare (a se vedea Figura B15) și limbile clasice (evidențiate în Figura B16), sunt incluse numai în cazul în care sunt desemnate prin programa școlară ca fiind alternative la limbile străine. Vârstele de pornire reflectă vârsta normală a elevilor atunci când se începe studiul unei limbi străine noi, acestea nu iau în considerare înscrierile la școală timpurii sau întârziate ale elevilor, repetențiile sau alte întreruperi de an școlar (noțiunea de ani în teorie pentru elevi).Pentru o definiție a conceptelor de: ‘limbi oficiale’; ‘limbi ale statelor’; ‘limbi regionale sau minoritare’ precum și ‘limbi non-teritoriale’, a se consulta secțiunile Glosar, Bază de Date Statistice și Bibliografie. Note specifice statelor Belgia (BE fr): Abrevierea "BE fr Bxl" se referă la regiunea Bruxelles-capitală, "BE fr Bxl" face referire la restul Comunității. Germania: În unele landuri, cum ar fi Baden-Wurttemberg, elevii trebuie să înceapă învățarea primei limbi străine ca materie obligatorie de la vârsta de 6 ani. Spania: În 10 din cele 17 comunități autonome, tuturor copiilor de la vârsta de 3 ani ce sunt înscriși în cadrul învățământul pre-primar le este predată o limbă străină. Olanda: Este obligatorie învățarea unei limbi străine în cadrul învățământului primar, în practică, acest lucru se întâmplă numai în cazul elevilor cu vârste cuprinse între 10 si 12 ani dar școlile pot pune la dispoziție predarea unei limbi străine de la o vârstă mai timpurie.

În majoritatea statelor, învățarea a două limbi străine este obligatorie pentru toți elevii din învățământul general, la un moment dat în timpul școlarizării lor (a se consulta Figura B7). Vârsta la care elevii trebuie să înceapă să învețe o a doua limbă străină variază în mod semnificativ între state, pornind de la 10 până la 15 ani în cele mai multe state. Luxemburg se remarcă, aceasta deoarece toți elevii trebuie să învețe o a doua limbă străină de la vârsta de 7 ani. În Estonia, cum este cazul cu prima


27

limbă străină, autoritățile centrale din domeniul educației cere școlilor să introducă această disciplină într-un interval de vârstă bine definit (între 10 și 12 ani).

În mai multe state, învățarea unei a doua limbi străine drept disciplină obligatorie începe de la trei sau mai puțin de trei ani de la începerea studiului primei limbă obligatorie. Acest lucru este cazul în special în Luxemburg și Islanda, unde elevii încep învățarea unei a doua limbi străine de la un an de când au început să o învețe pe prima.

Reforme au loc în prezent în cele două state. În Slovenia, cerința pentru toți elevii în vârstă de 12 ani și 15 ani să învețe o a doua limbă străină era, în 2010/11, în procesul de a fi introdusă în școli. Cu toate acestea, ca urmare a unei decizii adoptate în noiembrie 2011, această reformă a fost pusă în așteptare. În Slovacia, toți elevii din învățământul general, ar trebui să învețe două limbi străine între 11 și 19 de ani. Această cerință, cu toate acestea, este încă în curs de implementare pentru elevii cu vârsta între 13 și 14 (a se consulta Figura B3).

Luxemburg și Islanda sunt singurele state în care toți elevii din învățământul general trebuie să studieze trei limbi. Cu toate acestea, durata de învățare diferă foarte mult: cinci ani (între 14 și 19 ani) în Luxemburg și un an, în Islanda (între 17 și 18 ani).

Informații cu privire la durata de învățare pentru prima și a doua limbi străine, ca discipline obligatorii sunt prezentate în Figurile B2 și B3. În unele state, elevii ce optează pentru anumite trasee educaționale sau anumite tipuri de școli trebuie să studieze limbi străine suplimentare și, uneori, de la o vârstă mai mică (a se consulta Figura B4). Mai mult, în unele state, autonomia de care beneficiază școlile le permite să introducă mai multe limbi străine în programa școlară (a se consulta Figura B6).

ELEVII ÎNCEP PROCESUL DE ÎNVĂȚARE OBLIGATORIE A PRIMEI LIMBI STRĂINE LA O VÂRSTĂ DIN CE ÎN CE MAI FRAGEDĂ

De-a lungul ultimelor două decenii, Europa a asistat la o creștere a duratei de predare a disciplinelor obligatorii de limbi străine. Această creștere a avut drept sursă exclusivă scăderea vârstei elevilor de la care începe studiul acestor limbi străine. Într-adevăr, în ultimele două decenii, toți elevii din învățământul general, au trebuit să studieze o limbă străină până la sfârșitul ciclului de învățământ secundar superior, cu excepția Maltei și Regatului Unit al Marii Britanii. În 2010, Italia a întreprins o reformă în scopul de a face studierea limbilor străine obligatorie pentru toți elevii până la sfârșitul ciclului de învățământ secundar. În Malta și Regatul Unit (Scoția), toți elevii pot studia limbi străine drept o opțiune la nivelul învățământului secundar superior, toate școlile trebuind să ofere cel puțin o limbă străină (a se consulta Figura B5).

Numai în Regatul Unit al Marii Britanii (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord),autoritățile din domeniul educației au redus numărul de ani studiu obligatoriu al limbilor străine pentru toți elevii. În momentul în care legislația referitoare la programele obligatorii a fost adoptată în Anglia și Țara Galilor (1988) și Irlanda de Nord (1989), învățarea limbilor străine obligatorie a fost stabilită pentru toți elevii cu vârste între 11 – până la 16 ani. Au fost aduse modificări ulterioare, în anul 1995 (Țara Galilor), 2004 (Anglia) și 2007 (Irlanda de Nord), când s-a îmbunătățit flexibilitatea în programele școlare pentru elevii cu vârste de la 14 la 16 ani, permițând acestora să opteze dacă să studieze sau nu limbi străine. În Belgia (Comunitatea Flamandă), poate fi observată o reducere a numărului de ani de studiu în Bruxelles, pentru care se aplică acum aceleași dispoziții ca și peste tot în Comunitate.

Între 1993/94 și 2010/11, numai nouă state sau regiuni din țări nu au redus vârsta de începere a elevilor a învățării obligatorii a unei limbi străine de către toți elevii. Cu toate acestea, în două dintre acestea (adică, Luxemburg și Malta), toți elevii trebuie să învețe o limbă străină încă din primul an de învățământ primar, încă din 1994. În Finlanda și Suedia, școlile beneficiază de o anumită flexibilitate în stabilirea anului de studiu în care elevii încep învățarea unei limbi străine drept disciplină obligatorie (a se consulta Figura B1). Cele mai multe schimbări au avut loc în Belgia (Comunitatea Germanofonă) și Liechtenstein. În Belgia (Comunitatea Germanofonă), legislația adoptată în 2004, a stabilit ca fiind obligatorii activitățile de joacă în timpul disciplinelor de limbi străine din învățământul preprimar, punând accentul pe un caracter mai formal pentru disciplinele de limbi străine obligatorii din primul an

ORGANIZAREA

28

de învățământ primar – ambele caracteristici ale educației timpurii, care au fost anterior opționale, dar care au fost practicate în majoritatea școlilor timp de mai multe decenii.

Din 2006/07, șapte state sau regiuni din state au introdus reforme pentru a reduce vârsta de începere a studiului obligatoriu a limbilor străine. Modificările deosebit de importante se pot observa în Cipru și în Polonia. Sunt disponibil mai multe informații referitoare la reformele actuale și viitoare în cadrul Figurii B1.

Figura B2: Vârsta de pornire și durata studiului primei limbi străine ca disciplină obligatorie în învățământul preprimar, primar și/sau secundar general, anii de referință 1993/94, 2002/03, 2006/07, 2010/11

Vârsta Vârsta

Studiul unei limbi străine este în curs de implementare Nu este stabilită nicio limbă străină cu statut de disciplină

obligatorie

Sursa: Eurydice. Note explicative Această diagramă face referire, în principal la limbile clasificate, în cadrul programei școlare, drept "limbi străine" (sau "limbi moderne"). Limbile regionale și / sau minoritare (a se vedea Figura B15) și limbile clasice (evidențiate în Figura B16), sunt incluse numai în cazul în care sunt desemnate prin programa școlară ca fiind alternative la limbile străine. Vârstele de pornire reflectă vârsta normală a elevilor atunci când se începe studiul unei limbi străine noi, acestea nu iau în considerare înscrierile la școală timpurii sau întârziate ale elevilor, repetențiile sau alte întreruperi de an școlar (noțiunea de ani în teorie pentru elevi). Pentru anii 1993/94, 2002/03 și 2006/07 diagrama evidențiază vârstele între care elevii vor fi învățați o limbă străină nouă, ca disciplină obligatorie, în conformitate cu reglementările / recomandările oficiale, chiar și atunci când această prevedere nu se extinde în cazul tuturor școlilor sau la toate grupele de vârstă pe parcursul anului de referință. În cazul anului de referință 2010/11, măsura "implementare treptată" (a se vedea secțiunile Glosar, Baze de date statistice și secțiunea Bibliografie), este evidențiat ca atare în cazul în care acesta nu a fost încă pe deplin implementată în 2010/11. Pentru informații suplimentare cu privire la situația din anul 2010/11, a se vedea figura B1 Pentru o definiție a conceptelor de: ‘implementare treptată’; ‘limbă străină’; ‘limbă străină considerată disciplină obligatorie’, a se consulta secțiunile Glosar, Bază de Date Statistice și Bibliografie.


29

Note specifice statelor (Figura B2) Belgia (BE fr): Comunitatea franceză este responsabilă în: (a) Bruxelles, unde limba de predare este limba franceză, și (b) în comunitatea vorbitoare de limbă franceză din Valonia. Belgia (BE nl): Comunitatea flamandă este responsabilă în: (a) Bruxelles, unde limba de predare este olandeză, și (b) în Regiunea Flamandă. Germania: În unele landuri, cum ar fi în Baden-Wurttemberg, învățarea obligatorie a unei limbi străine începe la vârsta de 6 ani. Învățământul secundar superior (Gymnasium) se încheie la vârsta de 18 ani în unele landuri și la 19 ani în altele. Dacă elevii nu au optat o limbă străină pentru Abitur, aceștia pot întrerupe învățarea acesteia cu un an înainte de încheierea etapei învățământului secundar superior. Estonia și Finlanda: În 2010/11, 2006/07 și 2002/03, autoritățile din învățământ au hotărât numai faptul că elevii trebuie să înceapă să învețe o limbă străină ca și disciplină obligatorie, atunci când aceștia au vârsta cuprinse între 7 si 9 ani. Irlanda: Predarea limbilor străine nu este obligatorie. Limbile oficiale respectiv limba engleză și limba irlandeză sunt predate tuturor elevilor. Spania: După Legea din 2006 privind Educația, în cele mai multe comunități autonome, tuturor copiilor cu vârsta de la 3 ani care frecventează învățământul pre-primar le este predată o limbă străină. Olanda: Este obligatorie învățarea unei limbi străine în cadrul învățământului primar. În practică, acest lucru se întâmplă pentru elevii cu vârste cuprinse intre 10 si 12 ani, dar școlile pot face acest lucru într-un stadiu mai devreme. Suedia: În 2010/11, 2006/07 și 2002/03, autoritățile din învățământ au precizat numai că elevii trebuie să înceapă să învețe o limbă străină ca disciplină obligatorie la o vârstă cuprinsă între 7 și 10 ani. Regatul Unit al Marii Britanii (SCT): Deși nu este obligatorie, predarea unei limbi străine a fost considerată de cele mai multe persoane ca și obligatorie înainte de punerea în aplicare a recomandărilor Grupului Ministerial de Acțiune privind Limbile străine (2000). Recomandările făcute de acest organism au facilitat și flexibilizat predarea limbilor străine.

REFORMELE ÎN SCOPUL INTRODUCERII ÎNVĂȚĂRII TIMPURII A LIMBILOR STRĂINE NU SUNT FRECVENTE, DAR UNELE AU AVUT LOC RECENT

Dintre statele în care studiul a două limbi străine nu a fost obligatoriu pentru toți elevii din anul școlar 2002/03, foarte puține au introdus reforme pentru a schimba această situație. Italia și Malta sunt excepțiile în care două limbi străine au căpătat statut obligatoriu pentru toți elevii la începutul ciclului de învățământ secundar. În Malta, cu toate acestea, chiar și înainte de 2002/03, cei mai mulți elevi care sunt înscriși în cadrul învățământului secundar au fost obligați să învețe două limbi străine. În schimb, în Olanda, a doua limbă străină nu mai este obligatorie pentru toți elevii din învățământul secundar general, dar este obligatorie pentru elevii înscriși în anumite tipuri de școli și care au optat pentru anumite trasee educaționale (a se consulta Figura B4).

Cele mai multe reforme care privesc studiul celei de-a doua limbi străine ca disciplină obligatorie a dus la micșorarea vârstei elevilor pentru începerea studiului acestei limbi. Aceasta este în mod special cazul în Belgia (Comunitatea Flamandă) în Grecia, unde schimbările au avut loc înainte de 2006/07 și în Polonia, Islanda, Slovenia și Slovacia unde au avut loc reforme după această dată, deși în Slovenia și Slovacia aceste reforme nu au fost încă implementate în toate școlile, în 2010/11. În Slovenia, cu toate acestea, ca urmare a unei decizii adoptate în noiembrie 2011, această reformă a fost pusă în așteptare. În Franța, reformele mai târzii au introdus o a doua limbă străină ca disciplină obligatorie pentru toți elevii din învățământul secundar superior general.

Imaginea sistemelor de învățământ din anul școlar 2010/11 arată că învățarea unei a doua limbi străine ca disciplină obligatorie, începe de obicei, la nivelul învățământului secundar, la vârsta de 10, 11, 12 sau 13 ani, în funcție de structura educațională din anumite țări (2).Singurele excepții sunt Grecia, Estonia, Letonia, Islanda și Luxemburg. În primele patru state enumerate, învățarea unei a doua limbi străine devine obligatorie de la sfârșitul învățământului primar, de la vârsta de 10 sau 12 ani, în funcție de stat, deși în Estonia, școlile au o oarecare autonomie în stabilirea exactă a vârstei de începere (a se vedea Figura B1). În Luxemburg, studiul celei de-a doua limbi străine pornește de la începutul învățământului primar.

(2) Pentru infromații referitoare la corelația dintre vârsta teoretică a elevilor și structura sistemelor de învățământ, a se

consulta Structura Sistemelor de Învățământ Europene, elaborate de Euryidice și disponibil la următoarea adresă: http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/documents/tools/108_structure_education_systems_EN.pdf

http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/documents/tools/108_structure_education_systems_EN.pdf

ORGANIZAREA

30

Figura B3: Vârsta de pornire și durata studiului celei de-a doua limbi străine ca disciplină obligatorie în învățământul preprimar, primar și/sau secundar general,anii de referință 2002/03, 2006/07, 2010/11

Studiul unei limbi străine este în curs de implementare Nu este stabilită nicio limbă străină cu statut de disciplină

obligatorie

Sursa: Eurydice.

Note explicative

Această diagramă face referire, în principal la limbile clasificate, în cadrul programei școlare, drept "limbi străine" (sau "limbi moderne"). Limbile regionale și / sau minoritare (a se vedea Figura B15) și limbile clasice (evidențiate în Figura B16), sunt incluse numai în cazul în care sunt desemnate prin programa școlară ca fiind alternative la limbile străine. Vârstele de pornire reflectă vârsta normală a elevilor atunci când se începe studiul unei limbi străine noi, acestea nu iau în considerare înscrierile la școală timpurii sau întârziate ale elevilor, repetențiile sau alte întreruperi de an școlar (noțiunea de ani în teorie pentru elevi). Pentru anii 2002/03 și 2006/07 diagrama evidențiază vârstele între care elevii vor fi învățați o limbă străină nouă, ca disciplină obligatorie, în conformitate cu reglementările / recomandările oficiale, chiar și atunci când această prevedere nu se extinde în cazul tuturor școlilor sau la toate grupele de vârstă pe parcursul anului de referință. În cazul anului de referință 2010/11, măsura "implementare treptată" (a se vedea secțiunile Glosar, Baze de date statistice și secțiunea Bibliografie), este evidențiat ca atare în cazul în care acesta nu a fost încă pe deplin implementată în 2010/11. Pentru informații suplimentare cu privire la situația din anul 2010/11, a se vedea figura B1 Pentru o definiție a conceptelor de: ‘implementare treptată’; ‘limbă străină’; ‘limbă străină considerată disciplină obligatorie’, a se consulta secțiunile Glosar, Bază de Date Statistice și Bibliografie.


31

ELEVII CE AU OPTAT PENTRU ANUMITE TRASEE EDUCAȚIONALE SAU ANUMITE TIPURI DE ȘCOLI TREBUIE SĂ ÎNVEȚE LIMBI STRĂINE SUPLIMENTARE

De la începutul învățământului secundar, unele sisteme de învățământ oferă elevilor posibilitatea optării pentru trasee educaționale diferite, fie în aceeași școală sau în diferite tipuri de școli. În aceste state, se poate remarca o diferență între numărul de limbi străine obligatorii pentru toți elevii și numărul obligatoriu pentru elevii din anumite trasee educaționale. Astfel de diferențe se găsesc în aproximativ jumătate dintre toate statele.

Este de remarcat faptul că, în unele state (sau regiuni din state), în care o singură limbă străină este obligatorie pentru toți elevii, pentru cei care urmează anumite trasee educaționale este necesar să studieze și alte limbi străine suplimentare: acest lucru este valabil în special în Olanda, Austria (până la trei limbi străine în total), și în Germania, Croația și Turcia (două limbi străine în total).

Luxemburg, Liechtenstein și Islanda sunt singurele state în care unii elevi au posibilitatea să studieze până la patru limbi străine. Acest tip de studiu durează până la patru ani în Luxemburg și Liechtenstein, și până la trei ani în Islanda.

Figura B4: Alte limbi străine stabilite drept discipline obligatorii pentru elevi în cadrul diferitelor trasee educaționale în timpul învățământului primar și/sau secundar general, 2010/11

Sursa: Eurydice.

Note explicative

Această diagramă face referire, în principal la limbile clasificate, în cadrul programei școlare, drept "limbi străine" (sau "limbi moderne"). Limbile regionale și / sau minoritare (a se vedea Figura B15) și limbile clasice (evidențiate în Figura B16), sunt incluse numai în cazul în care sunt desemnate prin programa școlară ca fiind alternative la limbile străine. Vârstele de pornire reflectă vârsta normală a elevilor atunci când se începe studiul unei limbi străine noi, acestea nu iau în considerare înscrierile la școală timpurii sau întârziate ale elevilor, repetențiile sau alte întreruperi de an școlar (noțiunea de ani în teorie pentru elevi). Pentru o definiție a conceptelor de: ‘limbă străină’; ‘limbă străină considerată disciplină obligatorie’ și traseu educațional’, a se consulta secțiunile Glosar, Bază de Date Statistice și Bibliografie.

Numărul maxim de limbi străine predate în funcție de vârsta elevilor

Vârsta

Vârsta

Există alte limbi străine ca discipline obligatorii

Nu există alte limbi străine ca discipline obligatorii

O limbă străină (neutilizat) 2 limbi străine 3 limbi străine 4 limbi străine

ORGANIZAREA

32

ÎN JUMĂTATE DIN TOATE STATELE EUROPENE, PROGRAMA ȘCOLARĂ DE BAZĂ PERMITE ELEVILOR DIN TOATE ȘCOLILE SĂ STUDIEZE LIMBI STRĂINE SUPLIMENTARE

În aproximativ jumătate dintre toate statele europene, toate școlile trebuie să ofere cel puțin o limbă străină ca disciplină opțională pentru toți elevii, pe care aceștia sunt liberi să o studieze sau nu. În Marea Britanie (Țara Galilor), din septembrie 2012, toți elevii cu vârste cuprinse între 14 și 16 ani vor avea dreptul la o gamă largă de opțiuni de studiu în programa școlară. Învățarea unei limbi străine este inclusă într-una din cele cinci domenii specifice de învățare, care trebuie să fie accesibilă tuturor elevilor și, prin urmare, trebuie să fie incluse în programa școlară locală.

Școlile din Cipru și Malta sunt obligate să ofere un număr excepțional de mare de limbi străine. În Cipru, cele cinci limbi oferite ca opțiuni în programa de bază sunt, în plus față de cele două limbi străine pe care toți elevii trebuie să le învețe (a se consulta Figura B1). În Malta, aceeași situație este valabilă pentru elevii cu vârste cuprinse între 13 și 16 ani, în plus față de cele două limbi străine obligatorii pentru toți elevii, toate școlile trebuie să ofere alte cinci limbi străine, ca opțiuni. După vârsta de 16 ani, învățarea limbilor străine nu mai este obligatorie (a se consulta Figura B3), dar toate școlile trebuie să ofere încă nouă limbi străine ca opțiuni. În practică, având în vedere dimensiunea Maltei, elevii care doresc să studieze o anumită limbă străină ar trebui să fie grupați într-o altă școală care oferă posibilitatea studiului acestei limbi străine.

Figura B5: Disponibilitatea predării limbilor străine ca opțiune în programa școlară de bază în cadrul învățământului primar și sau secundar general, 2010/11

Sursa: Eurydice.

Note explicative

Această diagramă face referire, în principal la limbile clasificate, în cadrul programei școlare, drept "limbi străine" (sau "limbi moderne"). Limbile regionale și / sau minoritare (a se vedea Figura B15) și limbile clasice (evidențiate în Figura B16), sunt incluse numai în cazul în care sunt desemnate prin programa școlară ca fiind alternative la limbile străine. Vârstele de pornire reflectă vârsta normală a elevilor atunci când se începe studiul unei limbi străine noi, acestea nu iau în considerare înscrierile la școală timpurii sau întârziate ale elevilor, repetențiile sau alte întreruperi de an școlar (noțiunea de ani în teorie pentru elevi). Pentru o definiție a conceptelor de: ‘limbă străină ca disciplină obligatorie’, ‘limbă străină considerată disciplină obligatorie’ și traseu educațional’, a se consulta secțiunile Glosar, Bază de Date Statistice și Bibliografie.

Numărul de limbi străine pe care școlile trebuie să le facă disponibile drept opțiuni în funcție de vârsta elevilor

Vârsta

Vârsta

Limbile străine reprezintă opțiuni în programa școlară de bază

Nu există limbi străine care să constituie opțiuni în programa școlară de bază

O limbă străină 2 limbi străine 3 limbi străine ≥ 4 limbi străine


33

Este de remarcat faptul că printre statele sau regiunile din statele în care o singură limbă străină este obligatorie pentru toți elevii, există unele care cer școlilor să ofere cel puțin o a doua limbă străină opțională pentru toți elevii. Acest lucru este în special cazul în Belgia (Comunitatea Franceză), Danemarca, Germania, Spania, Suedia și Croația. În Spania, toate școlile trebuie să ofere o limbă străină ca o opțiune pentru toți elevii de la vârsta de 12 ani. În unele comunități autonome (Aragón, Insulele Canare, Galicia, Madrid și Murcia), această a doua limbă străină este obligatorie pentru elevi.

În majoritatea statelor, oferirea limbilor străine ca opțiuni în programa școlară de bază pornește de la nivelul învățământului secundar. Patru state (Portugalia, Suedia, Regatul Unit al Marii Britanii (Scoția) și Croația) sunt excepții. În Portugalia, din 2008/09, toate școlile au fost obligate să ofere limba engleză elevilor cu vârste cuprinse între 6 și 10 ani. În Suedia, așa cum este cazul cu limba străină obligatorie (a se consulta Figura B1), școlile se bucură de o mare autonomie în a decide când să înceapă studiul acestor discipline, oferind și alte limbi străine opționale. În Regatul Unit al Marii Britanii (Scoția), elevii nu trebuie să învețe o limbă străină, dar este de așteptat ca școlile să ofere cel puțin o limbă străină ca o opțiune pentru toți elevii cu vârste cuprinse între 10 și 18 ani.

AUTONOMIA ȘCOLARĂ ESTE FOARTE RĂSPÂNDITĂ ȘI POATE IMPULSIONA STUDIUL LIMBILOR STRĂINE

În majoritatea statelor, școlile au un anumit grad de autonomie care să le permită introducerea unor discipline după propria lor alegere - limbi străine, în special - ca parte din nivelul minim al ofertei educaționale. În cele mai multe dintre aceste state, autonomia se aplică tuturor nivelurilor de învățământ sau numai anumitor niveluri. În Irlanda, Franța și Liechtenstein, aceasta se aplică numai pentru școlile din învățământul secundar și, în cazul Danemarcei, în cazul liceelor. În unele cazuri, cum ar fi în Italia, deși autonomia școlară există atât la nivelul învățământului primar și secundar, acesta este cel mai utilizat pe scară largă în școlile din cadrul învățământului secundar superior pentru îmbogățirea programei școlare.

În acest mod, școlile pot oferi o programă școlară mai adaptată nevoilor populației și regiunii în care se află. Ca urmare, conținutul nivelului minim al ofertei educaționale poate, într-o oarecare măsură, varia de la o școală la alta. De exemplu, comunitatea școlară poate decide să ofere o limbă străină suplimentară față de cele deja prevăzute în regulamentele și instrucțiunile emise de autoritățile educaționale centrale existente (a se vedea Figurile B1 - B5).

Modul în care această autonomie este implementată la nivel de școală variază foarte mult între state. În Olanda, de exemplu, 70% din nivelul minim al ofertei educaționale la nivel primar, este decis de către autoritățile centrale din domeniul educației. Acest nivel de 70% include în special predarea obligatorie a limbii engleze. În restul de 30% din timpul de studiu obligatoriu, școlile sunt libere să aleagă ce discipline să pună la dispoziție elevilor. Ele ar putea oferi o limbă străină suplimentară, cum ar fi alte discipline precum limba franceză sau limba germană, dar și discipline non – lingvistice, însă pot de asemenea decide să ofere mai multe ore de studiu disciplinelor impuse de către autoritățile centrale din domeniul educației.

În Regatul Unit al Marii Britanii (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord), școlile sunt lăsate să stabilească singure oferta educațională suplimentară dincolo de minimul de bază, în conformitate cu caracteristicile lor. În acest context, deși studiul unei limbi străine este obligatoriu pentru numai trei ani de studiu (de la 11 ani până la 14 ani), școlile pot alege să facă acest lucru obligatoriu pentru elevii cu vârste cuprinse între 14-16 ani. La nivel primar, majoritatea școlilor din Anglia oferă posibilitatea învățării unei limbă străine iar în Irlanda de Nord, acest lucru este valabil pentru cel puțin jumătate din școli. În Țara Galilor un număr mic, dar în creștere, de școli primare oferă posibilitatea studiului unei limbi străine.

În Ungaria, autoritățile centrale de învățământ emit reglementări cu privire la modul în care școlile ar trebui să aloce orele de studiu. Reglementările definesc, în termeni procentuali, timpul alocat pentru

ORGANIZAREA

34

diferite discipline. Astfel, în cazul limbilor străine, școlile sunt obligate să utilizeze între 2% și 6% din timpul total de predare alocat în primii patru ani de învățământ primar. Oficial, toți elevii ar trebui să înceapă să învețe o limbă străină din clasa a patra, atunci când aceștia au vârsta de 9 sau 10 ani, cu toate acestea, școlile sunt libere să utilizeze o parte din timpul de predare alocat pentru a începe predarea limbilor străine mai devreme (a se consulta Figura B1). Ele pot, de asemenea, să realoce o parte din acest timp de predare și altor discipline, atât timp cât acestea respectă limitele inferioare și superioare ale intervalelor procentuale stabilite.

În Belgia (Comunitățile flamandă și Franceză), școlile au capacitatea de a utiliza o parte din timpul alocat anumitor discipline pentru alte discipline diferite, chiar dacă acesta funcționează într-un sens mai restrictiv. Aici, autoritățile centrale de educație permit școlilor să utilizeze o parte din timpul dedicat în mod normal pentru disciplinele obligatorii în scopul de a preda exclusiv o limbă străină. Acest lucru se întâmplă în învățământul primar, în clasele în care învățarea unei limbi străine nu este încă obligatorie pentru toți elevii. Ca rezultat al acestei libertăți acordate școlilor, este posibil ca o limbă străină să fie predată într-o etapă anterioară, ca parte a nivelului minim al ofertei educaționale. În afara acestor circumstanțe foarte specifice, școlile nu au autonomia necesară pentru a avea o programă școlară flexibilă.

Figura B6: Motivația școlilor de a oferi predarea limbilor străine din proprie inițiativă în cadrul nivelului minim de discipline educaționale în cadrul învățământului preprimar, primar și/sau secundar general, 2010/11

Sursa: Eurydice.

Note explicative

Pentru o definiție a conceptelor de: ‘limbă străină’, ‘nivelul minim obligatoriu de realizare a unei activităţi în educaţie’ și programă școlară flexibilă’, a se consulta secțiunile Glosar, Bază de Date Statistice și Bibliografie

Note specifice statelor Austria: Școlile beneficiază de un grad de autonomie care le permite să pună la dispoziție o programă școlară diferită de cea stabilită de către autoritățile centrale din domeniul educației. Cu toate acestea, disciplinele oferite trebuie să fie selectate dintr-o listă întocmită de către aceste autorități.

Vârsta elevilor în cauză

Programă școlară flexibilă Programă școlară rigidă


35

ÎN MAJORITATEA STATELOR, TOȚI ELEVII TREBUIE SĂ ÎNVEȚE DOUĂ LIMBI STRĂINE TIMP DE CEL PUȚIN UN AN ÎN CADRUL ÎNVĂȚĂMÂNTUL OBLIGATORIU

În cadrul Consiliului European de la Barcelona (2002), șefii de stat sau de guvern din UE au solicitat continuarea măsurilor pentru "a îmbunătăți stăpânirea competențelor de bază, în special prin predarea a cel puțin două limbi străine de la o vârstă foarte fragedă". Această recomandare derivă din impulsul generat de către Consiliul European de la Lisabona (2000), când Uniunea Europeană a stabilit obiectivul strategic de a deveni "cea mai competitivă și dinamică economie din lume, bazată pe cunoaștere". În 2010/11, politicile educaționale din majoritatea statelor au respectat termenii recomandării de a permite tuturor elevilor să învețe cel puțin două limbi străine pe parcursul învățământului obligatoriu. Acest obiectiv se traduce într-o situație în care cea mai răspândită practică din Europa este că toți elevii trebuie să învețe cel puțin două limbi străine timp de cel puțin un an pe parcursul învățământului obligatoriu tip full-time.

Într-un al doilea grup de state, învățarea a două limbi străine, deși ele nu sunt obligatorii, este posibilă pentru toată lumea pe parcursul învățământului obligatoriu tip full-time. În aceste state, prima limbă străină este obligatorie, în timp ce a doua este oferită de către toate școlile, prin opțiunile programei școlare de bază. Astfel, atunci când elevii aleg disciplinele opționale, ei pot decide să învețe o a doua limbă străină, indiferent de școala în care învață.

Doar o minoritate de state nu fac posibilă pentru toată lumea opțiunea de a învăța două limbi străine în cadrul învățământul obligatoriu tip full-time. În Germania, Austria și Liechtenstein, posibilitatea de a învăța două limbi străine se extinde la toți elevii înscriși în învățământul general, post-obligatoriu, a doua limbă fiind de fapt obligatorie în Austria și Liechtenstein.

Figura B7: Predarea a două limbi străine în cadrul programei școlare pentru învățământul preprimar, prima și/sau secundar general, 2010/11

Sursa: Eurydice.

Note explicative

Această diagramă face referire, în principal la limbile clasificate, în cadrul programei școlare, drept "limbi străine" (sau "limbi moderne"). Limbile regionale și / sau minoritare (a se vedea Figura B15) și limbile clasice (evidențiate în Figura B16), sunt incluse numai în cazul în care sunt desemnate prin programa școlară ca fiind alternative la limbile străine. Un drept pentru toți (învățarea a minim două limbi străine): În general, prima limbă este inclusă în programa școlară ca disciplină obligatorie și cea de-doua limbă ca o opțiune de programa\școlară de bază. Obligatoriu sau reprezintă un drept pentru unii (învățarea unui minim de două limbi străine): Numai o parte din elevi sunt obligați sau au dreptul de a învăța două limbi străine, fie pentru că școlile lor sunt disponibile să le ofere o oportunitate de a învăța o limbă în plus, sau pentru că elevii în cauză se află pe un traseu educațional care două sau mai multe limbi străine sunt oferite sau sunt obligatorii. Pentru o definiție a conceptelor de: ‘limbă străină’, ‘limbă străină considerată disciplină obligatorie’ și ’limbă străină ca o opțiune în programa școlară de bază’, a se consulta secțiunile Glosar, Bază de Date Statistice și Bibliografie.

Un minimum de două limbi străine:

Obligatoriu pentru toți eleviil Pentru cel puțin un an

din cadrul învățământului obligatoriu

Reprezintă un drept pentru toți elevii

Obligatoriu sau reprezintă un drept pentru toți elevii

Numai după finalizarea învățământului obligatoriu

Obligatoriu sau reprezintă un drept pentru unii dintre elevi

În timpul și/sau după finalizarea învățământului obligatoriu

ORGANIZAREA

36

În Irlanda și Regatul Unit al Marii Britanii, nu există nicio obligație pentru școli de a oferi tuturor elevilor posibilitatea de a învăța două limbi străine, în orice moment în timpul școlii. Cu toate acestea, planurile de învățământ sunt suficient de flexibile pentru a permite școlilor să ofere elevilor din învățământul obligatoriu posibilitatea de a învăța două limbi, acest lucru depinde în întregime de decizia școlii. În Olanda, învățarea unei a doua limbi străine nu mai este o obligație pentru studenți în anumite trasee educaționale (aproximativ 15% din populația școlară) la începutul învățământului secundar inferior. Două sau mai multe limbi străine obligatorii sunt o caracteristică a mai multor trasee educaționale, dar ele nu afectează toți elevii. În Turcia, numai elevii din anumite tipuri de școli trebuie să învețe două limbi străine și acest lucru este valabil numai pentru învățământul post - obligatoriu.

Prin comparație cu situația din 2006/07 (EACEA/Eurydice, 2008), trebuie atrasă atenția asupra modificărilor introduse în Polonia și Slovenia. Aceste două state fac acum obligatorie învățarea a două limbi străine cu trei ani înainte de sfârșitul învățământului obligatoriu. În Slovenia, reforma care era în proces de a fi implementată în toate școlile în anul școlar 2010/11, a fost amânată, în urma unei decizii adoptate în noiembrie 2011.

ZECE AUTORITĂȚI CENTRALE ÎN DOMENIUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI FINANȚEAZĂ PROIECTE PILOT PENTRU LĂRGIREA GAMEI DE LIMBI STRĂINE STUDIATE SAU

PENTRU MICȘORAREA VÂRSTEI DE ÎNCEPERE A STUDIULUI LIMBILOR STRĂINE

Zece state au stabilit proiecte pilot pentru predarea mai multor limbi decât cele prevăzute în nivelul minim al ofertei educaționale, sau pentru a reduce vârsta de începere a studiului limbilor străine. Toate aceste proiecte sunt organizate și finanțate sau co-finanțate de către autoritățile din domeniul educației.

În Irlanda, Grecia, Letonia, Lituania și Austria, proiectele optează pentru introducerea predării limbilor străine în cazul în care acesta nu este încă predată ca disciplină obligatorie (a se consulta Figura B1). În Lituania. limba germană este introdusă în 26 de instituții preprimare. De asemenea, în Austria, numeroase proiecte finanțate din surse diferite - inclusiv surse publice - au introdus limba engleză ca disciplină obligatorie pentru copiii din școlile preprimare. Un număr foarte mic de alte proiecte se concentreze pe alte limbi. În Irlanda, stat în care predarea limbilor străine nu este obligatorie, peste 500 de școli primare (din 3165) oferă limba franceză, limba germană, limba spaniolă sau limba italiană ca parte a limbilor moderne din inițiativa școlilor primare. În Grecia și Letonia, proiectele tratează diferite evoluții care ar trebui să fie puse în aplicare pe deplin, cât de curând. În Grecia, 800 de școli primare selectate introduc predarea limbii engleze pentru elevii cu vârste cuprinse între 6 și 8 ani. Această învățătură va fi extinsă la toate școlile în 2013. În Letonia, proiectele se referă la predarea unor noi limbi (limba engleză, limba franceză și limba germană), program pentru elevii cu vârsta între 6 și 11 ani.


37

Figura B8: Prezentarea proiectelor pilot în vederea stimulării predării disciplinelor de limbi străine în cadrul învățământului pre-primar, primar și/sau secundar 2010/11

Sursa: Eurydice.

Note explicative

Această diagramă face referire, în principal la limbile clasificate, în cadrul programei școlare, drept "limbi străine" (sau "limbi moderne"). Limbile regionale și / sau minoritare (a se vedea Figura B15) și limbile clasice (evidențiate în Figura B16), sunt incluse numai în cazul în care sunt desemnate prin programa școlară ca fiind alternative la limbile străine. De asemenea, această diagramă se axează pe prezentarea proiectelor pilot ce extind predarea limbilor străine dincolo de nivelul minim de realizare a activității educaționale. Pentru o definiție a conceptelor de: ‘proiect pilot’ precum și ‘ nivelul minim obligatoriu de realizare a unei activităţi în educaţie’, a se consulta secțiunile Glosar, Bază de Date Statistice și Bibliografie.

În Danemarca, Olanda, Portugalia, Finlanda și Norvegia, proiectele pilot oferă elevilor posibilitatea învățării a mai multor limbi străine sau alternative (de obicei, limba franceză și limba germană), alături de cea mai frecvent studiată, care este limba engleză, în cele mai multe cazuri. Principalele obiective ale proiectelor în Finlanda, Norvegia și Danemarca sunt de a încuraja elevii să studieze mai multe limbi alături de limba engleză sau să le studieze mai devreme decât era de așteptat prin programa școlară națională. În Finlanda, proiectul se adresează elevilor cu vârste cuprinse între 7 și 16 ani. În Norvegia, proiectul se adresează elevilor cu vârste cuprinse între 11 – 13 ani și are drept scop în mod explicit dezvoltarea unei atitudini pozitive pentru multilingvism. Acesta va rula până în 2010-2012 și trebuie evaluat înainte de luarea unei decizii privind punerea în aplicare la nivel general. În Danemarca, proiectul oferă elevilor cu vârsta de 12 ani, oportunitatea de a începe să învețe limba franceză sau germană, mai repede decât la vârsta de 13 ani, prevăzută în planul de învățământ. În Olanda, un proiect investighează modul în care predarea limbii franceze și limbii germane poate fi cel mai bine introdusă în școlile primare, în care toți elevii trebuie să învețe deja limba engleză (a se consulta Figura B13). Un al doilea proiect pilot urmărește să introducă limba chineză la nivel secundar. În funcție de școli, limba chineză este predată suplimentar sau înlocuiește cele două limbi predate în mod normal (limba franceză și limba germană). În Portugalia, obiectivul proiectului -pilot este de a începe predarea unei a doua limbă străină pentru elevii în vârstă de 10 ani, mai degrabă decât la vârsta de 12 ani, care este vârsta normală pentru introducerea celei de-a doua limbi străine ca disciplină obligatorie.

Vârsta elevilor în cauză

Există proiect(e) pilot Nu există proiect(e) pilot

39


SECȚIUNEA II – PREDAREA LIMBILOR STRĂINE ÎN CONTEXTUL CLIL ÎN CADRUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI SECUNDAR

ÎNVĂȚAREA INTEGRATĂ A CONȚINUTULUI ȘI A LIMBII (CLIL) ESTE PARTE A PREGĂTIRII EDUCAȚIONALE GENERALE ÎN APROAPE TOATE STATELE

În aproape toate statele europene, anumite școli oferă o formă de prevedere în învățământ în care discipline non - lingvistice sunt predate fie prin intermediul a două limbi diferite, sau printr-o singură limbă, care este considerată "limbă străină", în conformitate cu programa școlară. Acest lucru este cunoscut sub numele de învățare integrată a conținutului și a limbii (CLIL - a se vedea secțiunile: Glosar, Baze de date statistice și secțiunea Bibliografie). Este de remarcat că numai Danemarca, Grecia, Islanda și Turcia nu au disponibilă acest tip de prevedere.

Figura B9: Implementarea învățării integrate a conținutului și limbii (CLIL) în cadrul învățământului primar și/sau general secundar, 2010/11

Sursa: Eurydice.

Note explicative Implementarea CLIL numai în anumite școlile: Această practică nu este neapărat răspândită. Pentru informații detaliate despre CLIL în fiecare stat, a se consulta anexa 2. Această cifră nu include:•

• Programele oferite copiilor a căror limbă maternă nu este (una dintre) limba (limbile) necesare pentru integrarea lor.

• Programele din școli internaționale.

Pentru o definiție a conceptelor de: ‘CLIL’ precum și ‘‘proiect pilot’, a se consulta secțiunile Glosar, Bază de Date Statistice și Bibliografie

Deși există în aproape toate statele, la nivel primar și secundar general, metoda CLIL nu este larg răspândită în întregul sistem de învățământ. Acest lucru poate fi observat din cadrul informațiilor naționale publicate în Anexa 2, care, deși nu permite crearea unor comparații stricte între state, este încă utilă, deoarece oferă indicii cu privire la modul în care această prevedere este extinsă. Belgia (Comunitatea Germanofonă), Luxemburg și Malta sunt singurele state sau regiuni din state în care există CLIL în toate școlile în întregul sistem de învățământ.

Implementarea CLIL în toate școlile

Implementarea CLIL în unele școli

Implementarea CLIL numai în cadrul proiectelor pilot

CLIL nu este implementată

ORGANIZAREA

40

În trei state, CLIL este oferit numai în școli care funcționează în cadrul unor proiecte pilot. În Belgia (Comunitatea Flamandă), proiectul, care ar fi trebuit să decurgă din 2007 până în 2010, a fost extins până în 2012 în nouă școli din învățământul secundar. Obiectivul este de a studia în mod științific provocările puse de CLIL. În Cipru, metoda CLIL a fost prevăzută în școli pentru mai mulți ani, în cadrul unui program pilot, dar, din septembrie 2011, s-a transpus acum în mod general. În Portugalia, proiectul SELF (Secções Europeias de Lingua Francesa), care implică 23 de școli la nivelul învățământului secundar, oferă posibilitatea predării de discipline non - lingvistice prin intermediul limbii franceze.

Din 2010 în Italia, toți elevii din ultimul an de învățământ secundar superior au fost obligați să învețe un subiect non- lingvistic într-o limbă străină. Elevii ce au optat pentru trasee "lingvistice", trebuie să facă acest lucru de la vârsta de 16 ani. La vârsta de 17 ani, elevilor le este predată o a doua disciplină non-lingvistică prin intermediul unei a doua limbi străine dintre cele trei pe care deja le studiază. Practici similare sunt destul de răspândite în Austria, unde, la nivel secundar, unități de discipline non-lingvistice de dimensiuni variabile sunt predate într-o limbă străină. În plus, autoritățile austriece din învățământ au ales să utilizeze abordarea CLIL pentru a preda prima limbă străină tuturor elevilor cu vârste cuprinse între 6 și 8 ani, elevii au o lecție integrată pe săptămână, în care discipline din cadrul programei școlare sunt predate într-o limbă străină. Practicile similare pentru predarea limbii engleze există, de asemenea, în Liechtenstein pentru elevi de aceeași vârstă. În plus, începând cu 2010/11, o școală secundară superioară oferă CLIL elevilor ce au optat pentru trasee educaționale lingvistice. Proiectul -pilot va dura timp de patru ani.

ALĂTURI DE LIMBILE STRĂINE, LIMBILE REGIONALE SAU MINORITARE TREBUIE SĂ FIE UTILIZATE PE SCARĂ LARGĂ ÎN CADRUL METODEI CLIL

În cazul în care două limbi sunt folosite ca limbi de instruire în contextul CLIL, statutul acestor limbi variază.

Combinația de limbi utilizate în CLIL depinde foarte mult de patrimoniul lingvistic al fiecărui stat, în special atunci când există mai mult de o limbă de stat și / sau una sau mai multe limbi regionale/minoritare, cu sau fără statut oficial (a se consulta Figura A1). Anexa 2 oferă informații complete cu privire la limbile și nivelurile de educație, asociate cu acest tip de școlarizare.

Douăzeci de state europene sau regiuni din state oferă CLIL în care discipline non-lingvistice sunt predate într-o limbă regională / a minorităților, precum și prin limba de stat (sau una din limbile de stat în state după caz). În practică, în Ungaria, de exemplu, unele școli predau discipline non-lingvistice în limba maghiară și altele în limba slovacă. În plus, toate aceste state, cu excepția Sloveniei și a Regatului Unit (Țara Galilor, Irlanda de Nord și Scoția) au alte modele de utilizare a limbii.

Douăzeci și cinci de state / regiuni oferă CLIL în care discipline non-lingvistice sunt predate într-o limbă considerată de programa școlară ca fiind "limbă străină", precum și prin limba de stat (sau una dintre limbile de stat, după caz). Acest grup cuprinde, de asemenea, oferirea unor forme de educație în care toate disciplinele non-lingvistice sunt predate într-o limbă străină. Alte combinații lingvistice (de exemplu, o limbă regională sau minoritară și o limbă de stat), există, de asemenea, în toate aceste state, cu excepția cazurilor Bulgaria, Germania, Portugalia, Marea Britanie (Anglia), Liechtenstein și Croația. În Croația, cu toate acestea, unele școli oferă o formă de învățământ în care toate disciplinele non-lingvistice sunt predate într-o limbă regională sau minoritară. Cu toate acestea, aceste școli, nu sunt considerate ca oferind CLIL (a se consulta secțiunile Glosar, Baze de date statistice și secțiunea Bibliografie).

Examinarea atentă a limbilor străine folosite ca limbi de instruire, așa cum se relevă în Anexa 2, arată că limbile engleză, franceză și germană, precum și spaniolă și italiană sunt limbile țintă cele mai răspândite. Aceste limbi sunt, de asemenea, limbile străine cele mai predate în școlile din întreaga Europă (a se vedea Figura C8 a și b).


41

Figura B10: Situația limbilor străine țintă utilizate în scopul implementării CLIL în cadrul învățământului primar și/sau secundar general, 2010/11

Sursa: Eurydice.

Note explicative

Unele limbi pot fi încadrate în două categorii. Acest lucru se întâmplă în special în cazul statelor cu mai mult de o limbă de stat. În Luxemburg, de exemplu, limba franceză este considerată atât o limbă străină cât și o limbă de stat. Această situație apare din cauza faptului că limba este gândită ca fiind "străină" în perspectiva programei școlare, pentru scopuri educaționale în timp ce statutul său ca o "limbă de stat" este o decizie politică. În termeni practici, atunci când pentru o singură limbă două etichete sunt general valabile, eticheta politică prevalează. Această cifră nu include:•

• Programele oferite copiilor a căror limbă maternă nu este (una dintre) limba (limbile) necesare pentru integrarea lor.

• Programele din școli internaționale.

Pentru o definiție a conceptelor de: ‘CLIL’, ‘limbă non-teritorială’ ‘limbă regională sau minoritară’ ‘limbă de stat’ ‘limbă străină’ precum și ‘proiect pilot’, a se consulta secțiunile Glosar, Bază de Date Statistice și Bibliografie

În toate cele șase state cu mai mult de o limbă de stat, unele școli oferă CLIL unde (cele) două limbi oficiale ale statului sunt folosite pentru a preda discipline non-lingvistice din programa școlară. În Belgia (Comunitatea Germanofonă), Luxemburg și Malta, această prevedere există în toate școlile. În Luxemburg, două dintre cele trei limbi de stat (limba germană și limba franceză), sunt folosite ca limbi de instruire, în plus față de luxemburgheza – limba germană în învățământul primar și învățământul secundar inferior și limba franceză în învățământul secundar inferior și superior.

În patru state (Spania, Letonia, Olanda și Austria), unele școli oferă CLIL în care trei limbi sunt folosite pentru a preda discipline non-lingvistice. Limbile folosite sunt limba de stat, o limbă desemnată ca fiind limbă străină în programa școlară și o limbă regională sau minoritară. Acest caracteristică foarte rară nu este prezentată în Figura B10, care se referă doar la situația cea mai comună ce privește numai două limbi.

O limbă de stat + O limbă străină

O limbă de stat + O limbă regională, minoritară sau non-teritorială

O limbă de stat + O altă limbă de stat

Nu există implementat CLIL

ORGANIZAREA

42

CRITERIILE DE ADMITERE PENTRU ACCESUL LA ÎNVĂȚAREA PRIN METODA LA CLIL NU SUNT COMUNE

Aproximativ două treimi din sistemele de învățământ au școli în care o limbă considerată ca fiind "limbă străină" de către programa școlară este folosită pentru a preda discipline non-lingvistice (a se consulta Figura B10). Această dispoziție este cunoscută sub numele de CLIL (tip A), și este punctul central al următorului indicator referitor la criteriile de admitere bazate pe cunoaștere și competențe.

Figura B11: Recomandările centrale cu privire la cunoaștere și aptitudini drept criterii de admitere în cadrul CLIL în învățământul primar și/sau general, 2010/11

Sursa: Eurydice.

Note explicative

Această diagramă face referire numai la învățământul CLIL de tip 'A'.

Pentru informații detaliate cu privire la oferirea de învățământ CLIL de tip 'A', a se consulta Anexa 2.

În cazul în care există recomandări, dar se referă la toate tipurile de învățământ și nu sunt specifice numai învățământului CLIL, acestea nu sunt prezentate în diagramă.

Această cifră nu include:• • Programele oferite copiilor a căror limbă maternă nu este (una dintre) limba (limbile) necesare pentru

integrarea lor. • Programele din școli internaționale.

Pentru o definiție a conceptelor de: ‘CLIL’ și ‘CLIL tip A’, a se consulta secțiunile Glosar, Bază de Date Statistice și Bibliografie

În cele mai multe state care au furnizat CLIL (tip A), nu există recomandări oficiale / reglementări pentru școli de a folosi criterii specifice de admitere pentru a selecta elevii pentru CLIL. Excepțiile de la această regulă sunt Polonia, România și Liechtenstein. În România, doar competențele lingvistice sunt testate. În Polonia și Liechtenstein, alte abilități, cunoștințe sau aptitudini sunt, de asemenea, testate pentru a selecta elevii. În Liechtenstein, elevii sunt selectați pe baza mediei lor pentru anul școlar anterior, pe baza notelor la discipline lingvistice, matematică și geografie și, în cele din urmă, rezultatele lor la testele de prognostic. Cu toate acestea, la nivel secundar superior unde are loc această selecție, CLIL este disponibil numai ca un proiect pilot (a se consulta Figura B9).

Discipline specific în cadrul programei școlare și aptitudini generale

Aptitudini referitoare la limbi străine

Nu există criterii specific de admitere

Nu există CLIL sau nu se poate oferi CLIL de tip A


43

În unele state, fără recomandări oficiale sau reglementări privind criteriile de admitere bazate pe cunoștințe și competențe pentru CLIL, școlile pot adopta în continuare propriile criterii. Acesta este cazul Cehiei, Ungaria, Olandei, Slovaciei și Finlandei. În Olanda, de exemplu, cele mai multe școli oferă criterii de utilizare CLIL bazate pe cunoștințele anterioare ale elevilor și, în plus față de competențele lingvistice, acestea oferă o importanță considerabilă pentru motivarea elevilor. În schimb, în Belgia (Comunitatea Franceză), legislația nu permite școlilor să introducă criterii de admitere, altele decât poziția studentului pe lista de înscriere.

În Bulgaria, toate gimnaziile de specialitate la nivel secundar superior - și nu doar cei care furnizează CLIL - utilizează criterii de admitere în scopul selecției elevilor.

45


SECȚIUNEA III – GAMA DE LIMBI STRĂINE OFERITE ÎN CADRUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI SECUNDAR

ÎN MAJORITATEA STATELOR, AUTORITĂȚILE EDUCAȚIONALE CENTRALE INFLUENȚEAZĂ STABILIREA GAMEI DE LIMBI STRĂINE DIN PROGRAMA ȘCOLARĂ

Cu excepția a șase state, toate celelalte autorități centrale din domeniul educației influențează alegerea limbilor străine disponibile pentru elevii din cadrul învățământului primar și secundar.

În 15 state sau regiuni din state, cerințele specifice sunt stabilite de către autoritățile centrale din domeniul educației care specifică în mod clar ce limbi străine trebuie să învețe elevii în timpul educației lor. Toate școlile trebuie să ofere aceste limbi obligatorii în programa școlară (a se consulta Figura B13).

Figura B12: Recomandări destinate școlilor cu privire la includerea limbilor străine specifice în cadrul programelor școlare la nivelurile învățământului primar și/sau general secundar, 2010/11

Lista limbilor străine

Cerințe specifice impuse elevilor

Cerințe specifice impuse școlilor

Referințe explicite oferind o oarecare autonomie școlilor

Nu există recomandări

Sursa: Eurydice. UK (1) = UK-ENG/WLS/NIR

Note explicative

Anumite state pot fi încadrate în mai multe categorii, cu excepția categoriei "Nu există recomandări ", care le exclude pe toate celelalte. Diagrama nu face diferențierea între nivelurile de învățământ e - toate circumstanțele sunt reprezentate, indiferent de nivelul de educație. Lista limbilor străine: Acesta include cel puțin trei limbi străine oferite spre alegere școlilor Cerințe specifice impuse elevilor pentru a studia anumite limbi străine: Elevii sunt obligați să învețe una sau mai multe limbi străine specifice (numite limbi străine specifice obligatorii). Cerințe specifice impuse școlilor pentru a oferi posibilitatea studiului anumitor limbi străine: Școlile trebuie să includă anumite limbi străine în programa școlară fără a le face obligatorii pentru elevi să învețe. Referințe explicite oferind o oarecare autonomie școlii: Reglementările oficiale sau de stat le oferă școlilor o oarecare autonomie în a decide ce limbi străine să includă în programa școlară.

Pentru o definiție a conceptelor de: ‘limbi străine’ și ‘limbi străine specifice obligatorii’, a se consulta secțiunile Glosar, Bază de Date Statistice și Bibliografie

În nouă state, autoritățile centrale impun școlilor să ofere anumite limbi străine elevilor. Cinci dintre aceste state, de asemenea, fac parte din categoria anterioară în care elevilor li se impune cel puțin o limbă obligatorie specifică (de exemplu, limba engleză). În Danemarca, toate școlile trebuie să ofere limba germană pentru elevii cu vârsta de 13 ani, dar în plus, ele pot oferi, limba franceză. În Suedia, toate școlile trebuie să ofere cel puțin două limbi străine dintre următoarele: limba franceză, limba spaniolă și limba germană pe parcursul învățământului obligatoriu și toate cele trei limbi în cadrul învățământului secundar superior. În Norvegia, toate școlile din cadrul învățământului secundar inferior trebuie să ofere cel puțin una dintre următoarele patru limbi: limba franceză, limba germană, limba spaniolă sau limba rusă. În Cipru, tuturor școlilor din învățământul secundar superior li se cere să ofere nu numai limba engleză și limba franceză, care, la acest nivel, nu mai sunt obligatorii pentru elevi, dar,

ORGANIZAREA

46

de asemenea, limba germană, limba italiană, limba spaniolă, limba turcă și limba rusă. În Malta, la nivel secundar inferior, toate liceele trebuie să ofere limba italiană, limba franceză, limba germană, limba spaniolă, limba arabă șI limba rusă, în plus față de limba engleză, care este obligatorie pentru toți elevii. La nivelul învățământului secundar superior, limba greacă și limba latină sunt adăugate la listă.

Ultimele patru din cele nouă state care le cer școlilor să ofere anumite limbi străine pentru elevi, nu îi obligă pe aceștia să le și studieze. În Portugalia, toate școlile trebuie să ofere limba engleză pentru elevii în vârstă de la 6 până la 10 ani. În Slovenia, limba engleză sau limba germană trebuie să fie oferite de la nivelul învățământului primar. În Lituania, aceleași limbi străine, plus limba franceză, trebuie să fie incluse în programa școlară de nivel primar. În Cehia, școlile trebuie să ofere limba engleză înainte de oricare alte limbi pentru elevii de școală primară. Dacă elevii (sau părinții), optează pentru o altă limbă decât limba engleză, școala trebuie să îi informeze că sistemul educațional nu poate garanta continuitatea în predarea de limbi străine alese atunci când se trece la învățământul secundar, sau în cazul în care se trece la o altă școală.

În opt state, autoritățile centrale din domeniul educației fac referire explicită la autonomia școlară pentru a determina ce limbi să includă în programa școlară. Cu toate acestea, școlile din aceste state nu au autonomie deplină, deoarece există încă unele restricții, fie pentru elevi fie pentru școli. De exemplu, în Marea Britanie (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord), în cazul în care autonomia pare a fi mai mare, școlile au o oarecare libertate de a alege limba (limbile) predat(e). În Irlanda de Nord, limba (limbile) ales(e) trebuie să fie oricare limbă oficială a UE (alta decât limba engleză și, în școlile din învățământul mediu irlandeza). În Anglia și Țara Galilor, școlile pot învăța orice limbă europeană sau importantă din lume.

LIMBA ENGLEZĂ REPREZINTĂ O LIMBĂ OBLIGATORIE ÎN 14 STATE SAU REGIUNI DIN INTERIORUL STATELOR

Cincisprezece state sau regiuni din state precizează că anumite limbi sunt obligatorii, adică toți elevii trebuie să studieze limba specificată. În Belgia (Comunitatea Germanofonă Flamandă), Cipru, Islanda și Liechtenstein, există două limbi obligatorii specifice. În Luxemburg, există trei - toți elevii trebuie să studieze limba germană, limba franceză și limba engleză în cadrul învățământului obligatoriu.

În 14 state sau regiuni din state, toți elevii trebuie să învețe limba engleză și, în cele mai multe cazuri, aceasta este prima limbă pe care trebuie să o învețe. Limba franceză este mai frecvent o a doua limbă obligatorie specifică. În trei din cele cinci state sau regiuni din statele în care limba franceză este o limbă obligatorie, ea este de asemenea, una dintre limbile de stat (a se vedea Figura A1). În mai multe state, studiul anumitor limbi străine este obligatoriu din motive istorice sau politice, ca de exemplu în Belgia, Luxemburg, Finlanda și Islanda.

În majoritatea statelor (cu excepția Italiei și Liechtenstein-ului), în cazul în care învățarea unei limbi specifice a fost obligatorie, la un anumit stadiu de învățământ obligatoriu, în 2010/11, politica era deja în vigoare în 1992/93. În Slovacia, o reformă care va fi implementată începând cu anul 2011/12 în școli va face limba engleză o limbă obligatorie.

Aceste măsuri indică o tendință de accentuare în Europa, pentru a obliga elevii să învețe limba engleză. Procentele actuale de elevi ce învață limba engleză în cadrul învățământului primar și secundar sunt într-adevăr foarte mari (a se consulta capitolul C). În Cehia, Lituania, Portugalia și Slovenia, autoritățile centrale din învățământ nu fac procesul de învățare a limbii engleze obligatoriu dar introduc cerințe specifice cu privire la școli pentru a include limba engleză - și alte câteva limbi din unele state - în programa școlară (a se consulta Figura B12). În Portugalia, începând cu 2012/13, limba engleză va fi obligatorie pentru elevii de la vârsta de 10 ani. Letonia, care în 2002/03 a recomandat că limba engleză ar trebui să fie predată pentru toți elevii, a abandonat această politică, lăsând alegerea limbilor străine la latitudinea școlilor, elevilor și părinților.


47

Figura B13: Limbi străine specifice obligatorii, precum sunt precizate de autoritățile centrale de învățământ (învățământ obligatori de tip full-time), 1992/93, 2002/03, 2006/07, 2010/11

BE fr BE de BE nl BG CZ DK DE EE IE EL ES FR IT CY LV LT LU HU

2010/11

2006/07

2002/03

1992/93 UK-ENG/ UK-

MT NL AT PL PT RO SI SK FI SE WLS/NIR SCT IS LI NO HR TR

2010/11 fi/sv da

2006/07 fi/sv da

2002/03 fi/sv da

1992/93 fi/sv da

Limba Engleză

Limba Franceză

Limba Germană

Nu există limbi străine obligatorii

Nu există limbi străine specifice obligatorii

Sursa: Eurydice.

Note explicative

Diagrama reflectă exclusiv situația ce privește toți elevii, indiferent de tipul școlilor sau de traseul educațional. În cazul în care există mai multe limbi obligatorii specifice, poziția lor în celulele de mai sus corespunde ordinii în care sunt învățate.

Pentru o definiție a conceptelor de: ‘limbi străine’ și ‘limbi străine specifice obligatorii’, a se consulta secțiunile Glosar, Bază de Date Statistice și Bibliografie

Note specifice statelor Belgia (BE fr): În toți anii de referință, limba olandeză a fost o limbă obligatorie specifică în Bruxelles (și în unele orașe cu statut lingvistic specific) în timp ce franceza a fost limba de predare. Belgia (BE de): În toți anii de referință, limba germană a fost o limbă obligatorie specifică în școlile în care limba franceză a fost limba de instruire pentru minoritatea rezidentă de limbă franceză în regiunea vorbitoare de limbă germană. Germania: Limba franceză, mai degrabă decât limba engleză, este obligatorie în regiunea Saarland. Irlanda: Atât limba irlandeză cât și limba engleză trebuie să fie studiate de către toți elevii. Finlanda: a doua limbă de stat (Suedeza (SV) sau Finlandeza (FI), în funcție de limba maternă a elevului) are statut de limbă specifică obligatorie. Islanda: Elevii pot alege fie limba suedeză fie limba norvegiană în loc de limba daneză (da), sub rezerva anumitor condiții.

LIMBILE MAI PUȚIN UTILIZATE PE SCARĂ LARGĂ SUNT MAI DES PROMOVATE LA NIVELUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI SECUNDAR

În aproape toate statele, sunt necesare, recomandate sau permise oferirea anumitor limbi străine în programa școlară (a se consulta Figura B12). Figura B14 oferă o imagine de ansamblu a acestor limbi străine, fără a face nici o distincție între statutul de reglementare al limbii. Acesta nu conține nici o informație cu privire la limbile care sunt de fapt oferite în practică de către școli, nici cele referitoare la procentul actual de elevi care studiază limbi străine specifice (a se consulta capitolul C).

Cele mai folosite limbi ale Uniunii Europene (de exemplu limba engleză, limba franceză, limba germană, limba spaniolă și limba italiană), împreună cu limba rusă, sunt limbile cel mai des propuse de către autoritățile centrale din domeniul educației pentru includerea în programa școlară. Ele sunt, de asemenea, limbile cele mai studiate de către elevi (a se consulta Figura C8 a și b).

ORGANIZAREA

48

Figura B14: Limbile străine din programele școlare, precum este specificat de către autoritățile centrale la nivelurile învățământului primar și/sau general, 2010/11

Limba Engleză

Limba Franceză

LimbaSpaniolă

Limba Germană

Limba Italiană

Limba Rusă

Limba Arabă

Limba Latină

Limba Chineză

Limba Japoneză

Limba Turcă

Limba Olandeză

Limba Polonă Limba Greacă

Clasică

Limba Daneză

Limba Suedeză Limba Evreiască

Modernă Limba Finlandeză

Limba Croată

Limba Maghiară

Limba Portugheză

Limba Greacă

Limba Slovacă

ISCED 2 ISCED 3 ISCED 2 și 3 ISCED 1, 2 și 3 Sursa: Eurydice. UK (1) = UK-ENG/WLS/NIR

Notă explicativă

Această diagramă prezintă limbile recomandate, cerute sau permise de către autoritățile centrale din domeniul educației. Reprezentarea grafică evidențiază în principal limbile descris ca fiind "străine" în documentele programei școlare / oficiale emise de autoritățile centrale din domeniul educației. Limbile regionale și / sau minoritare, precum și limbile clasice, sunt incluse numai atunci când documentele oficiale eliberate de către autoritățile centrale din domeniul educației le desemnează ca alternative la limbi străine. Nu se face distincție între traseul educațional sau tipuri de școli, toate sunt prezentate. Limbile sunt listate în ordine descrescătoare, în funcție de numărul de state care le includ în documentele lor oficiale centrale / curriculumul. Clasamentul nu ține cont de nivelul educațional pentru care este recomandat / necesar. Numai limbi străine specificate de mai mult de un sistem de învățământ sunt prezentate în figură. Când limba străină este specificată de un singur sistem de învățământ, limba și statul în cauză sunt menționate în notele specifice statelor.

Pentru o definiție a conceptelor de: ‘limbi străine’ și ‘limbi străine specifice obligatorii’, a se consulta secțiunile Glosar, Bază de Date Statistice și Bibliografie.


49

Note specifice statelor In Belgia (BE fr): La Bruxelles, în școlile vorbitoare de limbă franceză, numai olandeză poate fi oferită la nivelurile ISCED 1 și 2. Bulgaria, Spania, Letonia, Ungaria, Polonia și Marea Britanie (SCT): Autoritățile centrale din domeniul educației nu face nicio recomandare. Lituania: Limba Letonă (nivelurile ISCED 2 și 3). Austria: limba Romani (ISCED nivelul 1); Bosniacă/Croată/Sârbă (nivelurile ISCED 2 și 3), limba Slovenă, Cehă (nivelurile ISCED 1-3). Slovenia: Sârbă, Macedoneană (ISCED nivel 2). În anumite circumstanțe, Greaca Clasică (nivel ISCED 3), poate fi considerată drept o limbă străină. Norvegia: limba Sami, limba bosniacă, limba albaneză, limba Dari (limba afgană persană), Coreeana, Kurda (Sorani), Persană, Somaleză, Tamil, Urdu, Vietnameză, limbajul semnelor (nivel 3 ISCED).

Limba Engleză reprezintă singura limbă străină cu recomandări sau reglementări în vigoare pentru toate cele trei niveluri de educație, în aproape toate statele. În Belgia (Comunitatea Germanofonă Flamandă) și în Luxemburg, limba engleză nu este oferit la nivelul învățământului primar, elevii trebuie să studieze una sau mai multe alte limbi diferite de limba engleză la acest nivel (a se consulta Figura B13). Limba Spaniolă este menționată de către autoritățile educaționale mai des la nivelul programei școlare din cadrul învățământului secundar, în timp ce în cazul limbii germane, aceasta este specificată la nivelul tuturor trei niveluri de învățământ într-un număr destul de important de state.

Limbile europene, precum și limbile non-europene, mai puțin utilizate pe scară largă, sunt menționate de către un număr mai mic de autorități educaționale centrale. În plus, recomandările și reglementările se aplică aproape întotdeauna la nivel secundar, acesta este cazul cu limba arabă, limba chineză, limba japoneză, limba turcă, limba poloneză și limba olandeză.

În unele state, anumite limbi clasice (a se consulta Figura B16) și limbi cu statut regional și / sau minoritar, sunt parte din pachetul de limbi prevăzut de către autoritățile centrale din domeniul educației pentru includerea în programa școlară. Acest lucru se aplică, de exemplu, pentru limbile regionale și / sau minoritare, precum și limbile greacă și latină clasică în Austria.

Limbile menționate în câteva state sunt limbile minorităților autohtone, limbile minorităților imigrante, cum ar fi limba portugheză în Luxemburg, sau limbile din statele vecine, cum ar fi limba letoniană, în Lituania. Combinația dintre alte motive istorice și lingvistice ar putea explica, de asemenea, alte limbile specificate, cum ar fi cu limba daneză în Islanda. În cele din urmă, unele limbi sunt limbi de stat pe care toți elevii trebuie sa le învețe cum ar fi limba finlandeză și limba suedeză în Finlanda.

Gama relativ mai largă de limbi care pot fi oferite în unele state, cum ar fi Franța, Austria și Norvegia pot sugera, de asemenea, existența unei politici pentru diversitate lingvistică. Cu toate acestea, în aceste state, ca și în toate celelalte, alte limbi decât cele mai utilizate pe scară largă din Europa, sunt de fapt studiate de către un număr mic de elevi (a se consulta Figura C11).

ÎN APROAPE DOUĂ TREIMI DINTRE STATE, LIMBILE REGIONALE SAU MINORITARE SUNT MENȚIONATE ÎN PROGRAMA ȘCOLARĂ SAU ALTE DOCUMENTE OFICIALE

În multe state europene, sunt vorbite numeroase limbi regionale sau minoritare, precum și anumite limbi non-teritoriale. În unele dintre statele în cauză, aceste limbi au statut oficial (a se consulta Figura A1). În aproape două treimi dintre state, autoritățile educaționale centrale recomandă sau impun ca anumite limbi regionale, minoritare sau limbi non - teritoriale, să fie incluse în programa școlară.

În multe state, tuturor limbilor care le este acordat statutul de limbă oficială se regăsesc în cerințele sau recomandările referitoare la programa școlară. Franța și Lituania, care nu acordă statut oficial niciunei limbi regionale sau minoritare, precizează că limbile regionale sau minoritare pot fi incluse în programa școlară.

ORGANIZAREA

50

Figura B15: Referințe cu privire la limbi străine specifice regionale sau minoritare în documentele oficiale eliberate de autoritățile centrale competente în domeniul învățământului primar și/sau general secundar, 2010/11

Codu

l

Limba străină BE fr

BE

de

BE n

l BG

CZ

DK

DE

EE

IE

EL

ES

FR

IT

CY

LV

LT

LU

HU

MT

NL

AT

PL

PT

RO

SI

SK

FI

SE

UK

-ENG

UK

-WLS

UK

-NIR

UK

-SCT

IS

LI

NO

HR

TR

bel Bielorusă

bos Bosniană

bre Bretonă

bul Bulgară

cat Catalană

cat Valenciană

cos Corsicană

csb Kashubiană

cse Cehă

cym Galeză

dan Daneză

deu Germană

ell Greacă

eus Bască

fao Feroeză

fin Finlandeză

fit Meänkieli (Finlandeză Tornedalen)

fra Franceză

frp Franco-Provençală

fry Frisiană fur Friuliană

gla Galică scoțiană

gle Irlandeză

glg Galiciană

hbs Montenegreană

heb Iudaică

hrv Croată

hun Maghiară

Sursa: Eurydice.

Notă explicativă

Această diagramă prezintă lista limbilor regionale sau minoritare menționate către autoritățile centrale din domeniul educației ca fiind recomandate, permise sau obligatorii în programa școlară. Nu se face nicio diferențiere cu privire la nivelul de educație, traseele educaționale, sau tipuri de școli. În unele state, limbile menționate ar putea exista în școli numai în anumite regiuni. Limbile străine sunt clasificate în ordinea alfabetică a codurilor aferente formate din trei litere (Standardul ISO 639-3). Pentru o definiție a conceptelor de: ‘limbi regionale minoritare’ și ‘limbi non-teritoriale’, a se consulta secțiunile Glosar, Bază de Date Statistice și Bibliografie.

În câteva state, unele limbi regionale sau minoritare sunt obligatorii pentru toți sau unii dintre elevi. Acesta este cazul limbilor precum catalană, valenciană, bască șI galiciană, care sunt limbi obligatorii specifice în Comunitățile Autonome Spaniole unde reprezintă limbi co-oficiale alături de limba Spaniolă. În Olanda, limba frisiană este obligatorie pentru toți elevii din provincia Friesland. În Marea Britanie (Țara Galilor), toți elevii trebuie să învețe limba galeză.


51

Figura B15 (continuare): Referințe cu privire la limbi străine specifice regionale sau minoritare în documentele oficiale eliberate de autoritățile centrale competente în domeniul învățământului primar și/sau general secundar, 2010/11

Codu

l

Limba străină BE fr

BE

de

BE n

l BG

CZ

DK

DE

EE

IE

EL

ES

FR

IT

CY

LV

LT

LU

HU

MT

NL

AT

PL

PT

RO

SI

SK

FI

SE

UK

-ENG

UK

-WLS

UK

-NIR

UK

-SCT

IS

LI

NO

HR

TR

hye Armenă

ita Italiană

kal Groenlandeză

kdr Karaimă

lit Lituaniană

lld Ladină

mkd Macedoniană

mwl Mirandeză

oci Occitană

pol Poonă

rcf Creolă

rmy Vlax Romani

rom Romani

ron Română

rue Lemko

rue Rusynă

rus Rusă

slk Slovacă

slv Slovenă

sme Sami

sqi Albaeză

srd Sardiniană

srp Serbiană

tah Tahitiană

tat Tătară

tpi Limbile Melaneziene

tur Turcă

ukr Ucraineană

wen Sorbiană

yid Idiș

Sursa: Eurydice.

Notă explicativă

Această diagramă prezintă lista limbilor regionale sau minoritare menționate către autoritățile centrale din domeniul educației ca fiind recomandate, permise sau obligatorii în programa școlară.

Nu se face nicio diferențiere cu privire la nivelul de educație, traseele educaționale, sau tipuri de școli.

În unele state, limbile menționate ar putea exista în școli numai în anumite regiuni.

Limbile străine sunt clasificate în ordinea alfabetică a codurilor aferente formate din trei litere (Standardul ISO 639-3).

Pentru o definiție a conceptelor de: ‘limbi regionale minoritare’ și ‘limbi non-teritoriale’, a se consulta secțiunile Glosar, Bază de Date Statistice și Bibliografie.

În multe state europene, limbile regionale sau minoritare sunt de asemenea, folosite ca limbi de instruire prin abordarea CLIL (a se consulta Figura B10).

Există recomandări sau reglementări referitoare la oferirea de limbi clasice la nivelul învăȚământului secundar superior în aproximativ jumătate dintre toate statele europene

ORGANIZAREA

52

Recomandările și reglementările emise de către autoritățile centrale din domeniul educației cu privire la furnizarea de limbi clasice precum limba greacă și limba latină diferă semnificativ între învățământul secundar general inferior și superior. La nivelul învățământului secundar inferior, în cele mai multe state, nu există recomandări / reglementări cu privire la această prevedere. Cu toate acestea, în aproximativ jumătate dintre toate statele europene, autoritățile educaționale centrale emit astfel de recomandări / reglementări pentru nivelul secundar superior.

Recomandările / normele pentru învățământul secundar superior diferă între limbi. Cele mai multe autorități din domeniul educației recomandă sau impun școlilor pentru să ofere statut de disciplină obligatorie latinei, însă numai pentru unii elevi. Acești elevi sunt, de obicei, cei care urmează trasee educaționale specializate în limbi străine sau umaniste moderne sau clasice. În ceea ce privește limba clasică greacă, cele mai multe autorități din domeniul educației impun sau recomandă ca școlile să o facă fie obligatorie doar pentru unii elevi, sau fie să fie oferită ca o opțiune doar pentru unii elevi.

Figura B16: Statutul limbilor clasice în cadrul învățământului secundar, conform reglementărilor / recomandărilor, învățământul inferior și superior secundar, 2010/11

Limba Greacă Clasică

Limbă obligatorie pentru toți elevii

Limbă obligatorie pentru unii elevi Opțiune în programa școlară de bază pentru toți elevii Opțiune în programa școlară de bază pentru unii elevi

Nu există recomandări sau reglementări

Limba Latină

Limbă obligatorie pentru toți elevii

Limbă obligatorie pentru unii elevi Opțiune în programa școlară de bază pentru toți elevii Opțiune în programa școlară de bază pentru unii elevi Nu există recomandări sau reglementări

ISCED 2 ISCED 3

Sursa: Eurydice. UK (1) = UK-ENG/WLS/NIR În multe state europene, limbile regionale sau minoritare sunt de asemenea, folosite ca limbi de instruire prin abordarea CLIL (a se consulta Figura B10). Această diagramă prezintă recomandările / reglementările emise de către autoritățile centrale din domeniul educației cu privire la modul de furnizare spre studiu a limbilor clasice la nivelul învățământului secundar. Limbă obligatorie pentru toți elevii: Se referă la studenții care urmează anumite trasee educaționale sau numai în anumite tipuri de școli. Opțiune în programa școlară de bază pentru toți elevii: Școlile trebuie să ofere elevilor oportunitatea de a învăța limba greacă sau limba latină clasică, dar elevii nu sunt obligați să studieze aceste discipline. Nu există recomandări sau reglementări: Aceasta înseamnă că "nu există recomandări cu privire la includerea limbii greacă sau latinei clasice ca o opțiune în programa școlară a unora sau tuturor elevilor" și "nici recomandări cu privire la obligația unora sau tuturor elevilor să studieze aceste limbi".

Note specifice statelor Danemarca: La nivel ISCED 3, fie limba greacă fie limba latină clasică ar trebui să fie oferită spre studiu tuturor elevilor. Olanda: Elevii ce urmează trasee educaționale cu caracter predominant academice trebuie să studieze, fie latină sau greacă clasică, sau chiar ambele.


53

Puținele state ce fac recomandări privind oferirea limbilor clasice la nivel inferior secundar pot fi încadrate în două categorii. Prima categorie, cea a statelor în care limba națională provine direct din limba latină sau limba clasică greacă. Aici se pot încadra Belgia (Comunitatea Franceză), Spania, Franța, România, Grecia și Cipru. A doua categorie este cea a statelor în care asigurarea educației este diferențiată la nivel secundar inferior. În Germania, Luxemburg, Olanda, Liechtenstein și Austria, elevii sunt încadrați în diferite tipuri de școli. Greaca clasică și / sau latina sunt discipline obligatorii sau opționale pentru acei elevi care au sunt înscriși la școli cu caracter academic pronunțat, cum ar Gymnasium în Germania, Austria și Liechtenstein sau VWO în Olanda.

Numai patru state fac obligatorie pentru toți elevii învățarea unei limbi clasice. Limba Latină este obligatorie la nivel secundar inferior în România și la nivel secundar superior în Croația. Limba Greacă Clasică este obligatorie la ambele niveluri în Grecia și Cipru.

În afară de recomandările emise de către autoritățile centrale din domeniul educației, școlile, în statele în care acestea dispun de o programă flexibilă (a se consulta Figura B6), pot decide să introducă Limba Latină și / sau Limba Greacă Clasică în programele școlare locale.

Unele state fără recomandări sau norme specifice cu privire la modul în care ar limbile clasice ar trebui să fie oferite în școli ar putea defini în continuare condițiile în care aceste limbi pot fi incluse în programa școlară. Acesta este de exemplu, cazul Ungariei, unde autoritățile educaționale centrale declară că școlile pot oferi limbi clasice (nefiind specificate în mod individual), cu condiția ca, în primul rând, o altă limbă străină modernă să fie oferită elevilor.

55

PA R T I C I PA R E A

PONDEREA ELEVILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR CE STUDIAZĂ LIMBI STRĂINE CREȘTE ODATĂ CU VÂRSTA

În aproape toate statele europene, predarea obligatorie a unei limbi străine începe în învățământul primar (ISCED nivel 1). Cu toate acestea, în unele state, învățarea limbilor străine ar putea începe foarte devreme în acest stadiu al educației în timp ce în altele acesta devine parte a programei școlare de bază numai în ultimii ani. Prin urmare, ratele de participare la studiul limbilor străine referitoare la întreaga populație școlară din cadrul învățământului primar poate varia enorm de la un stat la altul, în conformitate cu cerințe diferite din programa școlară.

În majoritatea statelor, pentru care sunt disponibile date, mai mult de jumătate din populația elevilor înscriși în învățământul primar studiază o limbă străină (a se consulta Figura C1a). În Grecia, Spania, Italia, Luxemburg, Malta, Austria, Polonia, Norvegia și Croația, toți sau aproape toți elevii înscriși în învățământul primar învață cel puțin o limbă străină. Dintre aceste state, Luxemburg și Grecia sunt caracterizate de un număr deosebit de mare de elevi care învață două sau mai multe limbi străine (83,6% și respectiv 46,7%). În toate statele menționate mai sus, învățarea limbilor străine este introdusă mai devreme în învățământul primar, de multe ori chiar de la începutul școlarizării obligatorii.

Profilurile câtorva state sunt caracterizate de procente relativ mici de elevi în învățământul primar, care studiază limbi străine. Acest lucru este valabil în special în Irlanda, unde doar aproximativ 4% dintre elevii înscriși în învățământul primar învață o limbă străină. O astfel de proporție mică poate fi explicată prin faptul că în Irlanda, elevii nu trebuie să învețe o limbă străină, dar tot trebuie să învețe, cele două limbi de stat oficiale Limba Irlandeză și Limba Engleză. Comunitatea flamandă din Belgia, Olanda și Portugalia sunt caracterizate de procente relativ mici ale populației din învățământul primar care studiază o limbă străină.

Datele ce oferă o imagine a defalcării pe vârste ale elevilor, acoperind 18 sisteme de învățământ (a se consulta Figura C1b) indică faptul că, în statele caracterizate de un număr în ansamblu mare de elevi din învățământul primar, toți sau aproape toți elevii în vârstă de 7 ani învăță deja cel puțin o limbă străină (a se vedea Luxemburg, Malta, Austria și Norvegia). În alte state pentru care sunt disponibile date, proporția elevilor în vârstă de 7 ani, care învață cel puțin o limbă străină este mai mic, uneori chiar neglijabil (de exemplu, Slovenia) sau zero (Irlanda și Olanda). Cu cât elevii înaintează în vârstă, cu atât proporția celor care învață limbi străine crește. Se poate observa, în mai multe state o schimbare semnificativă ce are loc la o anumită vârstă, care corespunde cu vârsta la care limba străină devine un subiect obligatoriu pentru toți (de exemplu, vârsta de 8 ani în Lituania sau vârsta de 9 în Slovenia și Turcia). Datele reflectă, de asemenea, faptul că, în majoritatea statelor, școlile beneficiază de un anumit grad de autonomie în introducerea limbii străine în programa școlară. Prin urmare, este destul de comun faptul că o anumită proporție de elevi învață o limbă străină, chiar înainte de a deveni obligatorii pentru toți elevii. Mai mult, cifra arată că, la vârsta de 10 ani, în aproape toate sistemele de învățământ pentru care sunt disponibile date, toți sau aproape toți elevii învață deja cel puțin o limbă străină. Situația este diferită numai în Irlanda, unde doar 7% dintre elevi învață o limbă străină, iar Comunitatea Flamandă din Belgia, Olanda și Regatul Unit reprezintă cazurile în care proporția de elevi ce studiază limbi străine atinge valori între 65% și 75% din totalul elevilor.

PARTICIPAREA

56

Figura C1: Distribuția procentuală a elevilor din învățământul primar (ISCED 1) în funcție de numărul de limbi străine învățate, învățământul primar (ISCED 1), 2009/10

Figura C1a: Procentul tuturor elevilor din cadrul învățământului primar ce studiază 0 limbi străine, 1 limbă străină sau 2 limbi străine

Sursa: Eurostat, UOE. Pentru tabelul ce conține datele, a se consulta Figura C2.

Figura C1b: Procentul elevilor în vârstă de 7,8,9 și 10 ce studiază 0 limbi străine, o limbă străină, două sau mai multe limbi străine

7 ani 8 ani 9 ani 10 ani

Sursa: Eurostat, UOE. În multe state europene, limbile regionale sau minoritare sunt de asemenea, folosite ca limbi de instruire prin abordarea CLIL (a se consulta Figura B10). În figură sunt incluse numai limbile considerate limbi străine din programa școlară întocmită de către autoritățile educaționale centrale. Limbile regionale sunt incluse numai în cazul în care programa școlară-le desemnează ca alternative la limbile străine. Limbile străine predate în afara programei școlare ca discipline opționale nu sunt incluse. Procentul de elevi ce studiază 0, 1, 2, sau mai multe limbi străine se calculează prin raportare la numărul total al elevilor din toți anii învățământului primar, chiar dacă învățarea unei limbi străine nu începe în primii ani de la acest nivel. Numărul de elevi ce studiază 0, 1, 2, sau mai multe, limbi străine este împărțit la numărul corespunzător de elevi înscriși la nivelul ISCED în cauză. Figura C1b: Figura include numai la 18 sisteme de învățământ. Pentru alte sisteme de învățământ, nu există date disponibile.

Elevii studiază 0 limbi străine Elevii studiază 1 limbă străină Elevii studiază două sau mai multe limbi străine

Elevii învață 0 limbi străine Elevii învață 1 limbă străină Elevii învață 2 sau mai multe limbi străine

PARTICIPAREA

57

7 ani 8 ani 9 ani 10 ani 0 FL 1 FL 2 FL 0 FL 1 FL 2 FL 0 FL 1 FL 2 FL 0 FL 1 FL 2 FL BE nl 96.0 3.9 0.1 93.2 6.6 0.2 86.6 13.2 0.2 28.8 70.9 0.3 IE 100.0 0.0 0.0 100.0 0.0 0.0 100.0 0.0 0.0 93.0 7.0 0.0 EL : : : 4.1 93.7 2.2 3.9 92.9 3.1 3.6 9.5 86.9 CY 91.6 0.0 8.4 92.0 0.0 7.9 6.6 86.4 7.0 0.7 92.8 6.6 LT 92.7 7.1 0.2 6.2 93.5 0.3 6.7 93.2 0.1 1.0 98.8 0.2 LU 0.0 7.6 92.4 0.0 0.4 99.6 0.0 0.0 100.0 0.0 0.0 100.0 HU 64.3 34.9 0.8 58.3 40.9 0.8 39.0 59.8 1.2 8.9 88.9 2.2 MT 0.0 100.0 0.0 0.0 100.0 0.0 0.0 100.0 0.0 0.0 99.9 0.1 NL 100.0 0.0 0.0 100.0 0.0 0.0 100.0 0.0 0.0 33.3 66.7 0.0 AT 1.6 96.6 1.8 1.9 96.2 1.9 0.6 97.4 2.0 0.1 98.0 1.9 RO 79.5 19.5 1.0 62.3 36.8 1.0 8.8 90.2 1.0 3.7 95.4 0.9 SI 99.2 0.8 0.0 99.0 1.0 0.0 0.0 100.0 0.0 0.0 100.0 0.0 FI 92.3 6.6 1.1 86.4 12.5 1.1 1.4 96.8 1.8 0.8 77.0 22.2 SE 42.6 57.1 0.3 42.7 57.0 0.3 42.7 57.0 0.3 0.0 99.4 0.6 UK 25.5 74.5 0.0 25.5 74.5 0.0 25.5 74.5 0.0 25.5 74.5 0.0 IS 69.6 29.9 0.4 58.8 41.0 0.2 24.7 74.1 1.1 1.2 93.7 5.0 NO 0.0 100.0 0.0 0.0 100.0 0.0 0.0 100.0 0.0 0.0 100.0 0.0 TR 97.6 2.4 0.0 97.8 2.2 0.0 0.0 100.0 0.0 0.2 99.8 0.0

Sursa: Eurostat, UOE.

Note specifice statelor (figura C1) UE (C1a): Totalurile UE sunt calculate ținând cont de statele pentru există date. În cazul în care datele pentru anul de referință nu sunt disponibile, sunt utilizare date din anul precedent / următor în cazul în care este posibil, pentru a calcula totalul agregat UE. Belgia: Datele exclud instituțiile private independente. Belgia (BE nl): Educația specială nu este inclusă. Estonia (C1a) și Finlanda:limba națională predată în școlile în care acesta nu este limba de predare este considerat a fi o limbă străină. Irlanda: Datele se referă doar la instituțiile publice. Toți elevii din școlile primare irlandeze studiază limba irlandeză la școală. Italia și Islanda (C1a): Sunt luați în considerare și elevii cu nevoi educaționale speciale. Luxemburg: Toți elevii din ciclul primar învață luxemburgheză, care este exclusă din studiu. Școlile private independente sunt excluse. Ungaria: Elevii cu dizabilități cognitive sunt luați în considerare în numărul total de elevi. Slovenia: Datele se referă la sfârșitul anului școlar. Elevii ce studiază a doua limbă străină, în regiunile unde trăiesc minorități nu sunt luați în considerare. Slovacia (C1a): Unii elevi ce învață limbi străine în școlile speciale sunt incluși. Marea Britanie: Indicatorii au fost calculați pe baza datelor estimate din Regatul Unica, drept un întreg.

PROCENTUL ELEVILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR CE STUDIAZĂ CEL PUȚIN O LIMBĂ STRĂINĂ ESTE ÎN CREȘTERE

În Uniunea Europeană, în perioada dintre 2004/05 și 2009/10, proporția de elevi înscriși în învățământul primar (ISCED 1), ce nu studiau nicio limbă străină a scăzut cu aproximativ 10 puncte procentuale, de la 32,5% la 21,8%. Atunci când se analizează situația din fiecare stat, cea mai semnificativă scădere a fost înregistrată în Slovenia, unde proporția de elevi ce nu învățau o limbă străină în învățământul primar a scăzut de la 88,1% în 2004/05 la 48.4% în 2009/10. Scăderea a fost de asemenea, relativ mare în Regatul Unit al Marii Britanii (diferență de aproximativ 34 puncte procentuale), Cehia (aproximativ 25 puncte procentuale), Islanda (aproximativ 21 puncte procentuale), Bulgaria și Slovacia (ambele aproximativ 18 puncte procentuale). Schimbările din aceste state au fost de cele mai multe ori rezultatele reformelor educaționale pentru a introduce predarea unei limbi străine ca disciplină obligatorie la un stadiu anterior al educației (a se consulta Figura B2).

PARTICIPAREA

58

În ceea ce privește schimbările rezultate, între 2006/07 și 2009/10, Polonia a înregistrat diferența cea mai importantă. În această stat, proporția de elevi din învățământul primar ce învăța cel puțin o limbă străină a crescut de la 54,5% în 2006/07 la 97,7% în 2009/10 (o diferență de aproximativ 43 puncte procentuale). Această evoluție poate fi explicată prin introducerea unei reforme în 2008/09 pentru a face studiul primei limbi străine obligatoriu de la vârsta de 7 ani.

Atunci când se analizează proporția elevilor care învață două sau mai multe limbi străine, se poate observa că pentru diferiți ani de referință, Grecia, Letonia și Polonia a înregistrat creșterea cea mai semnificativă (a se observa datele referitoare la Grecia între 2004/05 și 2009/10, Letonia între 2004/05 și 2006/07 și Polonia între 2006/07 și 2009/10).

În alte state pentru care sunt disponibile date, modificările privind proporția elevilor din ciclul primar ce învață limbi străine au fost mai puțin semnificative și, în cele mai multe cazuri, ele nu au depășit 10 puncte procentuale.

Datele aferente Figurii C2

EU BE fr BE de BE nl BG CZ DK DE EE IE EL ES FR IT CY LV LT LU 0FL 2005 32.5 43.8 : 66.1 33.5 53.5 32.8 : 20.5 95.4 11.1 8.6 : 0.2 44.4 42.9 39.6 0.0 0FL 2007 29.7 45.3 : 67.9 17.4 36.5 32.3 : 22.2 95.2 : 7.3 : 0.1 44.5 28.9 37.1 0.0 0FL 2010 21.8 49.7 : 68.3 15.9 29.0 32.7 : : 95.7 3.8 0.7 : 0.2 44.2 31.2 26.0 0.0 1 FL 2005 64.6 56.2 : 33.9 65.9 44.2 67.2 : 53.3 4.6 86.8 87.1 : 98.0 : 55.8 60.3 17.1 1 FL 2007 67.1 54.7 : 31.9 81.7 60.3 67.7 : 48.4 4.8 : 88.0 : 98.3 : 54.1 62.8 17.0 1 FL 2010 72.1 50.3 : 31.5 82.9 67.5 67.3 : : 4.3 49.6 93.4 : 97.4 48.1 55.0 73.8 16.4 2 FL 2005 2.7 0.0 : 0.0 0.6 2.3 0.0 : 26.2 0.0 2.2 4.3 : 1.8 : 1.2 0.1 82.9 2 FL 2007 3.1 0.0 : 0.2 0.9 3.2 0.0 : 29.4 0.0 : 4.8 : 1.6 : 16.9 0.1 83.0 2 FL 2010 6.1 0.0 : 0.2 1.3 3.5 0.0 : : 0.0 46.7 5.9 : 2.5 7.6 13.8 0.2 83.6 HU MT NL AT PL PT RO SI SK FI SE UK IS LI NO HR TR 0FL 2005 : 0.0 66.7 2.2 : 65.3 41.8 88.1 50.5 28.9 19.4 59.9 53.0 : 0.0 : : 0FL 2007 49.0 0.0 66.7 : 45.5 : 37.7 64.5 45.5 28.9 19.9 30.6 46.2 : 0.0 : : 0FL 2010 44.5 0.0 67.7 1.1 2.3 66.8 39.8 48.4 32.6 30.0 21.8 25.5 32.2 : 0.0 0.5 36.9 1 FL 2005 : 100.0 33.3 93.7 : 34.7 57.5 11.9 47.3 56.9 67.1 40.1 30.8 : 100.0 : : 1 FL 2007 49.9 100.0 : : 53.2 : 61.2 35.3 52.4 57.0 66.0 69.4 37.8 : 100.0 : : 1 FL 2010 54.3 99.9 32.3 97.0 83.8 32.9 59.3 51.6 64.6 57.1 66.3 74.5 50.7 : 100.0 81.4 63.1 2 FL 2005 : 0.0 0.0 4.1 : 0.0 0.7 0.0 2.2 14.1 13.5 0.0 16.2 : : : : 2 FL 2007 1.2 0.0 : : 1.3 : 1.0 0.2 2.0 14.1 14.1 0.0 16.0 : 0.0 : : 2 FL 2010 1.2 0.1 0.0 1.9 13.9 0.3 0.9 0.0 2.8 12.9 11.9 0.0 17.1 : 0.0 18.1 0.0


Notă explicativă În tabel sunt incluse numai limbile considerate limbi străine din programa școlară întocmită de către autoritățile educaționale centrale. Limbile regionale sunt incluse numai în cazul în care programa școlară-le desemnează ca alternative la limbile străine. Limbile străine predate în afara programei școlare ca discipline opționale nu sunt incluse. Procentul de elevi ce studiază 0, 1, 2, sau mai multe limbi străine se calculează prin raportare la numărul total al elevilor din toți anii învățământului primar, chiar dacă învățarea unei limbi străine nu începe în primii ani de la acest nivel. Numărul de elevi ce studiază 0, 1, 2, sau mai multe, limbi străine este împărțit la numărul corespunzător de elevi înscriși la nivelul ISCED în cauză.

Note specifice statelor UE, Belgia, Estonia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Ungaria, Slovenia, Slovacia, Finlanda, Marea Britanie și Islanda: Pentru note suplimentare, a se consulta figura C1. Malta: În 2010 există o pauză în seria de date. Olanda: În 2009 există o pauză în seria de date, ca urmare a modificărilor din programa școlară Austria: În 2009 există o pauză în seria de date. Până în 2009, indicatorii au fost calculați pe baza unor date estimate.

PARTICIPAREA

59

Figura C2: Tendințe în distribuția procentuală a tuturor elevilor din învățământul primar (ISCED 1) în funcție de numărul de limbi străine învățate, 2004/05, 2006/07, 2009/10

0 limbi străine 1 limbi străine 2 sau mai multe limbi străine


PARTICIPAREA

60

LIMBA ENGLEZĂ ESTE LIMBA CEA MAI FRECVENT STUDIATĂ ÎN CADRUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR

În toate sistemele de învățământ europene pentru care sunt disponibile date, cu excepția Comunității Flamande din Belgia și Luxemburg, limba engleză este limba străină cea mai frecvent studiată în cadrul învățământului primar (ISCED nivel 1), iar acest lucru a devenit din ce în ce în mai accentuat (a se consulta Figura C4). În majoritatea sistemelor, limba engleză este predată pentru cel puțin 50% din totalul elevilor înscriși în învățământul primar. Acest procent ridicat este parțial legat de faptul că în mai multe state, documentele de lucru specifică faptul că limba engleză ar trebui predată ca prima limbă străină (a se consulta Figura B13).

Limba germană reprezintă limba cea mai frecvent predată numai în Luxemburg, în care toți elevii trebuie să o învețe ca o disciplină obligatorie de la vârsta de 6 ani. Această limbă este de asemenea, destul de răspândită în Cehia, Grecia, Ungaria, Polonia și Croația cazuri în care procentul de elevi din învățământul primar ce învață limba germană este între 10 și 22% din totalul elevilor.

Figura C3: Procentul tuturor elevilor din învățământul primar (ISCED 1), ce studiază limbile: engleză, franceză și / sau germană. Statele în care una dintre aceste limbi este cea mai studiată, 2009/10

Limba Engleză Limba Franceză Limba Germană

Cea mai des studiată limbă Alte limbi studiate

EU BE fr BE de BE nl BG CZ DK DE EE IE EL ES FR IT CY LV LT LU Limba Engleză 73.0 10.0 : 0.2 73.1 61.6 67.3 63.9 : - 96.1 99.1 : 98.9 56.0 66.9 73.0 0.0 Limba Franceză 4.1 - : 31.5 1.5 0.6 0.0 4.2 : 2.9 24.4 5.4 - 1.0 2.1 0.6 0.3 83.6 Limba Germană 4.0 1.1 : 0.0 3.0 10.3 0.0 - : 0.8 22.4 0.6 : 0.3 0.0 3.2 0.7 100 HU MT NL AT PL PT RO SI SK FI SE UK IS LI NO HR TR Limba Engleză 33.7 100 32.3 98.6 88.0 33.0 43.8 49.0 58.4 67.6 : - 67.8 : 100 90.9 63.0 Limba Franceză 0.3 0.0 0.0 0.4 0.3 0.4 15.7 0.0 0.1 1.8 2.2 69.5 0.2 : 0.0 0.6 0.0 Limba Germană 22.2 0.0 0.0 - 10.7 0.0 1.4 1.9 4.5 3.7 2.4 7.8 0.0 : 0.0 20.8 0.0 Sursa: Eurostat, UOE.

PARTICIPAREA

61

Note explicative (Figura C3) În tabel sunt incluse numai limbile considerate limbi străine din programa școlară întocmită de către autoritățile educaționale centrale. Limbile regionale sunt incluse numai în cazul în care programa școlară-le desemnează ca alternative la limbile străine. Limbile străine predate în afara programei școlare ca discipline opționale nu sunt incluse. Procentul de elevi ce studiază limbi străine se calculează prin raportare la numărul total al elevilor din toți anii învățământului primar, chiar dacă învățarea unei limbi străine nu începe în primii ani de la acest nivel. Note specifice statelor UE, Belgia, Estonia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Ungaria, Slovenia, Slovacia, Finlanda, Marea Britanie și Islanda: Pentru note suplimentare, a se consulta Figura C1.

Limba Franceză este limba străină cea mai predată în Comunitatea Flamandă din Belgia, Irlanda și Regatul Unit al Marii Britanii. De asemenea, este predată pentru majoritatea elevilor în Luxemburg, unde devine o disciplină obligatorie de la vârsta de 7 ani. În plus, limba franceză ca limbă străină este relativ comună în învățământul primar din Grecia și România, unde este studiată de aproximativ 24% și respectiv 16% din elevi.

Diferențele dintre state în ceea ce privește totalul procentelor pentru cele trei limbi poate fi atribuită vârstei la care elevii trebuie să învețe o limbă străină. Capitolul B (Secțiunea I) furnizează informații mai detaliate cu privire la aceste aspecte.

PONDEREA ELEVILOR DIN CADRUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR CE STUDIAZĂ LIMBA ENGLEZĂ ESTE ÎN CONTINUĂ CREȘTERE

Între 2004/05 și 2009/10, majoritatea statelor pentru care sunt disponibile date, au înregistrat o creștere a proporției de elevi înscriși în învățământul primar (ISCED 1), care studiază limba engleză. Referitor la situația din Uniunea Europeană în ansamblu, proporția de elevi înscriși în învățământul primar ce studiază limba engleză a crescut cu aproximativ 12 puncte procentuale, de la 60,7% în 2004/05 la 73% în 2009/10.

Cu privire la situațiile specifice fiecărui stat, o creștere semnificativă a fost înregistrată în Slovenia, unde procentul elevilor ce studiază limba engleză a crescut de la 11,1% în 2004/05 la 49,0% în 2009/10 (o diferență de aproximativ 38 puncte procentuale). O creștere similară în termeni de puncte procentuale a fost înregistrată în Polonia, unde 50,7% dintre elevi au fost învățarea limbii engleze în 2005 și 88,0% în 2009/10. Bulgaria, Republica Cehă, Slovacia, Islanda și Croația a înregistrat de asemenea o creștere semnificativă în proporția de elevi care studiază limba engleză între 2004/05 și 2009/10. În aceste state, creșterea a fost între 20 și 30 de puncte procentuale.

Se poate observa că statele în care creșterea proporției de elevi care învață limba engleză a fost semnificativă corespund cu cele care au înregistrat cea mai mare creștere a proporției populației din școala primară ce studiază o limbă străină (a se consulta Figura C2). Acest lucru indică faptul că îmbunătățirea valorii referitoare la proporția de elevi din învățământul primar, care învață limbi străine evoluează în același sens cu creșterea prevalenței pentru limba engleză.

În ciuda faptului că doar câteva sisteme de educație au înregistrat o scădere între diferiți ani de referință (de exemplu, Comunitatea Franceză din Belgia, Estonia, Olanda, Portugalia, Finlanda și Suedia), în nici un sistem de învățământ, procentul de elevi ce studiază limba engleză nu a scăzut absolut deloc.

PARTICIPAREA

62

Figura C4: Tendințe în procentul tuturor elevilor din învățământul primar (ISCED 1) ce studiază limba engleză, 2004/05, 2006/07, 2009/10

EU-27 BE fr BE de BE nl BG CZ DK DE EE IE EL ES FR IT CY LV LT LU 2005 60.7 10.7 : 0.0 53.5 34.8 67.2 47.1 68.8 - 88.7 90.9 : 95.9 55.4 55.0 57.8 0.0 2007 63.4 10.4 : 0.2 68.2 49.0 67.7 55.4 66.2 - : 92.3 : 98.2 55.4 69.1 61.6 0.0 2010 73.0 10.0 : 0.2 73.1 61.6 67.3 63.9 : - 96.1 99.1 : 98.9 56.0 66.9 73.0 0.0

HU MT NL AT PL PT RO SI SK FI SE UK IS LI NO HR TR 2005 28.5 100 33.3 97.4 50.7 34.2 35.2 11.1 35.6 68.1 80.6 - 47.0 : 100 72.0 : 2007 30.9 100 33.3 : 41.5 : 40.8 33.7 42.6 68.7 80.1 - 53.4 : 100 : : 2010 33.7 100 32.3 98.6 88.0 33.0 43.8 49.0 58.4 67.6 : - 67.8 : 100 90.9 63.0

Sursa: Eurostat, UOE Note explicative În tabel sunt incluse numai limbile considerate limbi străine din programa școlară întocmită de către autoritățile educaționale centrale. Limbile regionale sunt incluse numai în cazul în care programa școlară-le desemnează ca alternative la limbile străine. Limbile străine predate în afara programei școlare ca discipline opționale nu sunt incluse. Procentul de elevi ce studiază limbi străine se calculează prin raportare la numărul total al elevilor din toți anii învățământului primar, chiar dacă învățarea unei limbi străine nu începe în primii ani de la acest nivel. Note specifice statelor UE, Belgia, Estonia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Ungaria, Slovenia, Slovacia, Finlanda, Marea Britanie și Islanda: Pentru note suplimentare, a se consulta figura C1. Malta: În 2010 există o pauză în seria de date. Olanda: În 2009 există o pauză în seria de date, ca urmare a modificărilor din programa școlară Austria: În 2009 există o pauză în seria de date. Până în 2009, indicatorii au fost calculați pe baza unor date estimate. Islanda: Pentru note suplimentare, a se consulta Figura C1

ELEVII DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SECUNDAR GENERAL AU MAI MULTE OPORTUNITĂȚI DE A STUDIA LIMBI STRĂINE COMPARATIV CU CEI CARE OPTEAZĂ PENTRU ANUMITE

TRASEE CU CARACTER VOCAȚIONAL

În cadrul învățământului secundar inferior (ISCED nivel 2), nici un stat nu raportează un procent semnificativ de elevi ce nu studiază o limbă străină. Numai în Irlanda și Portugalia proporția rămâne sub 10%. Situația din Irlanda poate fi explicată parțial prin faptul că învățarea unei limbi străine nu este obligatorie, atât în învățământul secundar inferior cât și în cadrul celui superior (a se consulta Figura B1 și Anexa 1). La celălalt capăt, se află Grecia, Italia, Cipru, Luxemburg, Malta, România și cele trei state nordice (Danemarca, Finlanda și Islanda), caz în care mai mult de 80% dintre elevii înscriși în învățământul secundar inferior învață două sau mai multe limbi străine.

Datele referitoare la învățământul secundar superior general (nivelul ISCED 3), arată că mai multe state europene sunt caracterizate de un număr mare de elevi care studiază două sau mai multe limbi străine. Acest lucru este valabil în special în Comunitatea Flamandă din Belgia, Cehia, Luxemburg,

PARTICIPAREA

63

România, Slovenia, Slovacia și Finlanda, unde toți sau aproape toți elevii înscriși în învățământul secundar superior general studiază cel puțin două limbi străine. Pe de altă parte, în Irlanda, Grecia, Portugalia și Regatul Unit al Marii Britanii, numai până la 10% dintre elevii din cadrul învățământului secundar superior general studiază două sau mai multe limbi străine. Dintre aceste state, Portugalia și Regatul Unit al Marii Britanii sunt caracterizate de un număr deosebit de mare de elevi din învățământul secundar superior general, care nu studiază nicio limbă străină (54,1% și respectiv 57,1%). Situația din Regatul Unit al Marii Britanii poate fi explicată prin faptul că în Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord, elevii sunt obligați să studieze limbi străine, doar până la vârsta de 14 ani.

Figura C5: Distribuția procentuală a elevilor în funcție de numărul de limbi străine (LS) învățate, din învățământul secundar inferior (ISCED 2) și învățământul secundar superior general și pre-vocațional / vocațional (ISCED 3), 2009/10

Figura C5a: Învățământul secundar inferior (ISCED 2)


Pentru tabelul cu date, a se consulta Figura C7a. Figura C5b: Învățământul secundar superior general (ISCED 3)


Pentru tabelul cu date, a se consulta Figura C7b.

Figura C5c: Învățământul secundar pre-vocațional și vocațional (ISCED 3)


Pentru tabelul cu date, a se consulta Figura C7c.

0 limbi străine 1 limbă străină 2 sau mai multe limbi străine



PARTICIPAREA

64

Note explicative (Figura C5) În figură sunt incluse numai limbile considerate limbi străine din programa școlară întocmită de către autoritățile educaționale centrale. Limbile regionale sunt incluse numai în cazul în care programa școlară-le desemnează ca alternative la limbile străine. Limbile străine predate în afara programei școlare ca discipline opționale nu sunt incluse. Procentul de elevi ce studiază 0, 1, 2, sau mai multe limbi străine se calculează prin raportare la numărul total al elevilor din toți anii învățământului primar, chiar dacă învățarea unei limbi străine nu începe în primii ani de la acest nivel. Numărul de elevi ce studiază 0, 1, 2, sau mai multe, limbi străine este împărțit la numărul corespunzător de elevi înscriși la nivelul ISCED în cauză.

Note specifice statelor UE: Totalurile UE sunt calculate ținând cont de statele pentru există date. În cazul în care datele pentru anul de referință nu sunt disponibile, sunt utilizare date din anul precedent / următor în cazul în care este posibil, pentru a calcula totalul agregat UE. Belgia: Datele exclud instituțiile private independente. Belgia (BE nl): Educația specială nu este inclusă. Datele referitoare la ucenicie și învățământul secundar tip part-time la nivel ISCED 3 nu sunt incluse. Bulgaria: Programele de formare profesională pentru adulți în scopul obținerii unui nivel de calificare profesională sunt excluse. Cehia și Polonia: Datele fac referire exclusiv la elevii ce studiază în regim tip full - time. Estonia: Limba națională predată în școlile în care acesta nu este limba de predare este considerat a fi o limbă străină. Irlanda: Datele se referă doar la elevii ce studiază în regim full - time. De asemenea, acestea cuprind numai instituțiile publice. Toți elevii din școlile irlandeze din învățământul primar și secundar (de exemplu, ISCED 1, 2 și 3) trebuie să studieze limba irlandeză la școală. Franța: Datele referitoare la studiul limbilor străine acoperă 86% din totalul cifrelor de școlarizare la nivelul ISCED 3, de exemplu, 100% din totalul elevilor din învățământul general ISCED 3 și 68% din elevii școlilor profesionale ISCED 3 (datele nu sunt disponibile pentru ucenici și elevii din programele de educație paramedicale și sociale). Italia: Sunt luați în considerare și elevii cu nevoi educaționale speciale. Luxemburg: Toți elevii din ciclul primar învață luxemburgheză, care este exclusă din studiu. Școlile private independente sunt excluse. Programele de educație a adulților sunt excluse. "Ecole transfrontalière" la nivelul ISCED 2 este de asemenea exclusă. Ungaria: Elevii cu dizabilități cognitive sunt luați în considerare în numărul total de elevi. Austria: Data de referință o reprezintă sfârșitul anului școlar. Prin urmare, setul de date nu include abandonul școlar pe parcursul anului școlar. Slovenia: Datele se referă la sfârșitul anului școlar. Elevii ce studiază a doua limbă străină, în regiunile unde trăiesc minorități nu sunt luați în considerare (se aplică pentru ISCED 2). Slovacia: Datele se referă doar la elevii ce studiază în regim tip full - time. Unii elevi ce învață limbi străine în școlile speciale sunt incluși. Finlanda: Limba națională predată în școlile unde nu este limba de predare este considerată drept o limbă străină. Elevii ce beneficiază de educație suplimentară (clasa a 10- voluntară) și elevii adulți la nivel secundar inferior (în școlile generale secundare superioare pentru adulți) sunt excluși. Suedia: Datele nu includ programele de educație a adulților. Datele privind ISCED 2 și ISCED 3 se bazează doar pe elevii înscriși în ultimul an al respectivului nivel. Prin urmare, datele nu sunt comparabile cu alte state. Marea Britanie: Indicatorii au fost calculați pe baza datelor estimate din Regatul Unica, drept un întreg. Islanda: Sunt luați în considerare și elevii din școlile speciale de educație (se aplică pentru ISCED 2).

Atunci când se compară diferite trasee din cadrul învățământului secundar superior (de exemplu, învățământul general și pre-vocațional/vocațional), sunt evidente diferențe considerabile în proporția de elevi care studiază limbi străine, în unele state. Acest lucru este valabil în special în Comunitatea Franceză din Belgia, unde aproape toți elevii din cadrul unei instituții de învățământ secundar superior general trebuie să învețe cel puțin o limbă străină, dar numai aproximativ 50% dintre cei din învățământul pre-profesional sau profesional fac acest lucru. Ungaria, Grecia și Islanda sunt de asemenea, caracterizate de un decalaj destul de mare între traseele educaționale generale și cele pre-vocaționale/vocaționale (diferențe de aproximativ 20, 30 și 40 de puncte procentuale în favoarea elevilor din cadrul învățământului general). În acest context, situația din Irlanda și Portugalia este excepțională, deoarece există o proporție mai mare de elevi ce nu studiază o limbă străină în învățământul general, decât există în domeniile pre-vocațional/vocațional.

Datele indică, de asemenea, că elevii care urmează trasee educaționale pre-vocaționale/vocaționale sunt mai puțin probabil predispuși să studieze două sau mai multe limbi străine decât elevii care sunt înscriși în cadrul învățământului secundar superior general. De exemplu, în timp ce în majoritatea statelor, mai mult de 60% din elevii din învățământul secundar superior general trebuie să învețe cel puțin două limbi străine, acest lucru este valabil doar pentru foarte puține cazuri în contextul educației pre-vocaționale/vocaționale (Comunitatea Flamandă din Belgia, Luxemburg, Polonia și România). În general, expunerea la limbi străine este mai mare în cadrul învățământului general, decât în învățământul pre-vocațional/vocațional.

PARTICIPAREA

65

ÎN NUMAI CÂTEVA STATE NUMĂRUL MEDIU DE LIMBI STRĂINE STUDIATE DE CĂTRE ELEVI VA ATINGE DOUĂ LA NIVELUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI SECUNDAR

În învățământul secundar inferior (ISCED nivel 2), numărul mediu de limbi străine studiate variază între una și două în majoritatea statelor. În medie, este cea mai mare în Luxemburg (2,5), Olanda (2,2) și Finlanda (2,2).

În învățământul secundar superior general (nivelul ISCED 3 general), numărul mediu de limbi străine studiate per elev este mai mare comparativ cu învățământul secundar inferior (ISCED nivel 2), în majoritatea statelor. La acest din urmă nivel, șapte state au un număr mediu egal cu sau mai mare decât 2. În învățământul secundar superior general, nouă state ating această medie. În Luxemburg, Finlanda, Suedia, Cipru, Olanda, România și Islanda numărul mediu de limbi străine studiate pe elev este mai mare la ambele niveluri. La nivelul ISCED 3, în învățământul secundar superior pre-vocațional/vocațional, numărul mediu al limbilor străine învățate de elevi este mai mic decât în învățământul secundar superior general, în Italia, Irlanda, Portugalia și Turcia. În ultimele trei state, numărul mediu al limbilor străine învățate este deosebit de scăzut (egal sau mai mic cu unu) în ambele tipuri de programe educaționale. Diferența dintre media calculată pentru învățământul secundar superior pre-vocațional/vocațional este egal sau mai mare decât cel din Belgia (Comunitatea Franceză), Germania, Luxemburg, Suedia și Islanda.

Figura C6: Numărul mediu de limbi străine studiate per elev, în cadrul învățământului secundar (ISCED 2 și 3), 2009/10

ISCED 2 ISCED 3 General ISCED 3 Pre-vocațional și vocațional

Datele aferente Figurii C6 EU BE fr BE de BE nl BG CZ DK DE EE IE EL ES FR IT CY LV LT LU ISCED 2 1.5 1.0 : 1.4 1.2 1.3 1.8 1.3 : 1.0 2.0 1.4 1.5 2.0 2.0 1.7 1.8 2.5 ISCED 3 general 1.6 1.9 : 2.5 1.7 2.1 1.6 1.4 : 0.9 1.0 1.2 2.0 1.3 1.9 1.9 1.5 3.0 ISCED 3 vocațional 1.2 0.7 : 1.6 1.4 1.3 0.9 0.4 : 1.0 0.7 : 1.2 1.4 1.1 1.2 1.1 2 HU MT NL AT PL PT RO SI SK FI SE UK IS LI NO HR TR ISCED 2 1.0 1.8 2.1 1.1 1.3 1.4 1.9 1.4 1.4 2.2 1.8 1.0 2.0 : 1.7 1.5 - ISCED 3 general 1.4 1.3 1.8 1.8 1.7 0.5 2.0 2.0 2.0 2.7 2.2 0.5 1.8 : 1.0 1.9 0.9 ISCED 3 vocațional 0.8 1 : 1.2 1.6 0.7 1.8 1.3 1.5 : 1.1 : 0.6 : 0.5 1.3 0.9 Sursa: Eurostat, UOE.

PARTICIPAREA

66

Note explicative (Figura C6) În figură sunt incluse numai limbile considerate limbi străine din programa școlară întocmită de către autoritățile educaționale centrale. Limbile regionale sunt incluse numai în cazul în care programa școlară-le desemnează ca alternative la limbile străine. Limbile străine predate în afara programei școlare ca discipline opționale nu sunt incluse. La calcularea numărătorului, fiecare elev ce învăță o limbă străină modernă se numără o singură dată pentru fiecare limbă învățată. Cu alte cuvinte, elevii ce studiază mai mult de o limbă sunt luați în considerate de multe ori la calculul numărului de limbi învățate. Limbi precum Greaca veche, Latina, Esperanto și limbajul semnelor nu sunt luate în considerare. În același mod sunt excluse și datele referitoare la elevii de naționalitate străină ce studiază limba maternă în clase speciale, precum și cei ce studiază limba țării gazdă. Suma tuturor limbilor străine este împărțită la numărul total de elevi înscriși la nivelul ISCED în cauză.

Note specifice statelor UE, Belgia, Bulgaria, Cehia, Estonia, Irlanda, Franța, Italia, Luxemburg, Ungaria, Austria, Polonia, Slovenia, Slovacia, Finlanda, Suedia, Marea Britanie și Islanda: Pentru note suplimentare, a se consulta Figura C5.

PROCENTUL DE ELEVI CE STUDIAZĂ DOUĂ LIMBI STRĂINE ESTE ÎN CONTINUĂ CREȘTERE, ÎN SPECIAL ÎN CADRUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI SECUNDAR INFERIOR

Între 2004/05 și 2009/10, tendințele regăsite în procentele de elevi care învățau două, una sau nicio limbă străine variază semnificativ între nivelurile ISCED 2 și 3, precum și între state.

În învățământul secundar inferior (ISCED nivel 2), jumătate dintre state relevă o scădere a procentului de elevi ce studiau două limbi străine, în timp ce cealaltă jumătate indică o creștere. În majoritatea statelor, în care se regăsește o scădere, aceasta este destul de mică excepție făcând Danemarca și Portugalia. În schimb, mai multe state pentru care s-a raportat o creștere, aceasta este importantă sau foarte importantă. Acest lucru este în special cazul Cehiei, Italiei, Letoniei, Poloniei, Sloveniei și Slovaciei. Așa cum era de așteptat, în cazul în care procentul elevilor ce studiază două limbi străine crește, procentul de elevi ce studiază o limbă străină scade corespunzător. De-a lungul anilor de referință, procentul de elevi ce studiază limbi străine este foarte mic sau practic zero, cu excepția Irlandei și în 2010 a Portugaliei.

În cadrul învățământului secundar superior general (nivelul ISCED 3 general), nicio tendință semnificativă nu poate fi observată, în mai multe state europene. Estonia și Malta, și într-o măsură mult mai mică Italia, Letonia și România sunt singurele state care au raportat creșteri semnificative în procentul de elevi ce studiază două limbi străine. În statele cu o scădere a procentului de astfel de elevi, variațiile sunt mici, cu excepția Olandei (31,1 puncte procentuale) și Portugaliei (13,4 puncte procentuale), precum și Danemarcei, Lituaniei, Poloniei și Islandei (variind într-un interval de cinci până la zece puncte procentuale). Variațiile procentelor observate în Estonia și Olanda sunt explicate aproape in întregime de cele referitoare la elevii ce studiază o limbă străină. În mod contrar, în Malta, creșterea considerabilă a procentului de elevi ce studiază două limbi (67,2 puncte procentuale), se explică prin scăderea procentelor de elevi ce studiază și una sau zero limbi străine. Portugalia și Regatul Unit al Marii Britanii, care au avut de departe cel mai mare procent de elevi ce nu studiază nicio limbă străină în 2005, sunt de asemenea, singurele state cu o creștere semnificativă a acestei cifre.

În învățământul secundar superior pre-vocațional / vocațional (ISCED nivel 3 pre-vocațional / vocațional), procentul de elevi ce studiază două limbi străine este mai redus comparativ cu învățământul secundar superior general. Mai multe state în care acest procent este deja mai mare de 50%, relevă o creștere semnificativă în ultimii ani. Acest lucru este valabil în special în România și Slovacia, unde procentul elevilor ce studiază o limbă străină arată o scădere corespunzătoare. În celelalte state, procentul de elevi ce studiază două limbi străine variază într-un interval de la aproximativ unu până la opt puncte procentuale, cu excepția Portugaliei unde scăderea este destul de pronunțată (21,5 puncte procentuale). În ceea ce privește procentul de elevi ce studiază o limbă

PARTICIPAREA

67

străină, mai multe state raportează variații foarte semnificative. Acest lucru este cel mai evident în Malta, unde procentul elevilor ce studiază limbi străine a crescut cu 98.6%. Creșterea este de asemenea foarte importantă în Bulgaria și Portugalia. În Bulgaria și Malta, această creștere se explică prin scăderea procentului de elevi ce nu studiază nicio limbă străină. În schimb, în Grecia, diminuarea procentului de elevi ce studiază o limbă străină corespunde aproximativ cu majorarea numărului celor care nu studiază nicio limbă străină.

Note explicative (Figura C7) În figură sunt incluse numai limbile considerate limbi străine din programa școlară întocmită de către autoritățile educaționale centrale. Limbile regionale sunt incluse numai în cazul în care programa școlară-le desemnează ca alternative la limbile străine. Limbile străine predate în afara programei școlare ca discipline opționale nu sunt incluse. Procentul de elevi ce studiază 0, 1, 2, sau mai multe limbi străine se calculează prin raportare la numărul total al elevilor din toți anii învățământului primar, chiar dacă învățarea unei limbi străine nu începe în primii ani de la acest nivel. Numărul de elevi ce studiază 0, 1, 2, sau mai multe, limbi străine este împărțit la numărul corespunzător de elevi înscriși la nivelul ISCED în cauză.

Note specifice statelor UE, Belgia, Bulgaria, Cehia, Estonia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Ungaria, Polonia, Slovenia, Slovacia, Finlanda, Suedia, Marea Britanie și Islanda: Pentru note suplimentare, a se consulta Figura C5. Franța: Datele referitoare la studiul limbilor străine acoperă 86% din totalul cifrelor de școlarizare la nivelul ISCED 3, de exemplu, 100% din totalul elevilor din învățământul general ISCED 3 și 68% din elevii școlilor profesionale ISCED 3 (datele nu sunt disponibile pentru ucenici și elevii din programele de educație paramedicale și sociale). Datele din 2005-2007 acoperă numai zona franceză metropolitană. Malta: În 2010 există o pauză în seria de date. Olanda: În 2009 există o pauză în seria de date, ca urmare a modificărilor din programa școlară Austria: Data de referință o reprezintă sfârșitul anului școlar. Prin urmare, setul de date nu include abandonul școlar pe parcursul anului școlar. În 2009 există o pauză în seria de date. Până în 2009, indicatorii au fost calculați pe baza unor date estimate. Portugalia: În anul 2008, sfera de cuprindere a nivelului de învățământ ISCED 2 a fost modificată.

Datele aferente Figurii C7a

EU BE fr BE de BE nl BG CZ DK DE EE IE EL ES FR IT CY LV LT LU 0FL 2005 1.2 0.2 0.0 4.3 1.9 2.7 0.0 : 0.1 12.3 0.2 0.9 0.3 0.0 0.0 1.7 1.4 0.0 0FL 2007 1.2 0.2 : 6.0 0.2 3.3 0.0 : 2.0 12.7 : 1.7 0.2 0.2 0.0 2.1 1.5 0.0 0FL 2010 1.8 0.7 : 7.1 0.2 2.4 0.0 : : 11.9 0.1 0.9 0.2 0.0 0.1 0.9 2.5 0.0 1 FL 2005 52.0 99.2 : 47.5 74.7 91.5 0.6 : 16.5 75.6 5.5 58.6 50.5 56.1 : 37.6 21.2 0.0 1 FL 2007 44.8 99.6 : 46.0 72.0 83.8 0.7 : 3.4 76.6 : 58.3 49.0 2.8 : 24.4 20.1 0.0 1 FL 2010 37.4 99.3 : 46.7 78.6 66.1 16.5 : : 78.0 2.7 59.7 48.0 0.5 7.8 25.4 17.9 0.0 2 FL 2005 46.7 0.7 : 48.1 23.4 5.8 99.4 : 83.4 12.0 94.3 40.5 49.2 43.9 : 60.7 77.5 100.0 2 FL 2007 54.0 0.2 : 48.0 27.8 12.9 99.3 : 94.6 10.7 : 40.0 50.8 97.0 : 73.5 78.4 100.0 2 FL 2010 60.8 0.0 : 46.2 21.2 31.5 83.5 : : 10.1 97.2 39.4 51.8 99.5 92.1 73.7 79.6 100.0 HU MT NL AT PL PT RO SI SK FI SE UK IS LI NO HR TR 0FL 2005 : 0.0 0.0 0.3 : 0.7 1.4 1.8 1.0 0.6 0.0 0.4 0.7 : 0.0 : - 0FL 2007 5.6 0.0 0.0 : 1.9 : 0.0 0.0 1.2 0.6 0.0 0.4 0.7 : 0.0 : - 0FL 2010 4.6 0.0 0.0 0.3 1.8 24.0 1.3 0.0 1.4 0.7 0.0 3.0 0.8 : 0.0 0.1 - 1 FL 2005 : 4.9 20.8 90.4 : 10.5 3.7 73.3 86.4 2.0 27.9 99.6 0.6 : : : - 1 FL 2007 88.6 0.0 20.8 : 89.6 : 3.7 64.6 82.4 1.7 27.0 99.6 0.8 : 39.4 : - 1 FL 2010 89.9 4.2 24.1 90.8 32.9 11.6 4.1 57.0 60.1 1.2 25.6 97.0 1.8 : 32.1 51.3 - 2 FL 2005 : 95.1 79.2 9.3 : 88.8 95.0 24.9 12.6 97.4 72.1 0.0 98.7 : : : - 2 FL 2007 5.8 100.0 79.2 : 8.5 : 96.3 35.4 16.4 97.7 73.0 0.0 98.5 : 60.6 : - 2 FL 2010 5.5 95.8 75.9 8.9 65.3 64.4 94.7 43.0 38.5 98.2 74.4 0.0 97.4 : 67.9 48.6 -

PARTICIPAREA

68

Figura C7a: Procentul elevilor din cadrul învățământului secundar inferior (ISCED 2) ce studiază 0,1, 2 sau mai multe limbi străine, 2004/05, 2006/07, 2009/10



PARTICIPAREA

69

Figura C7b: Procentul elevilor din cadrul învățământului secundar superior (ISCED 3) ce studiază 0,1, 2 sau mai multe limbi străine, 2004/05, 2006/07, 2009/



PARTICIPAREA

70

Figura C7c: Procentul elevilor din cadrul învățământului secundar superior pre-vocațional / vocațional (ISCED 3) ce studiază 0,1, 2 sau mai multe limbi străine, 2004/05, 2006/07, 2009/10



PARTICIPAREA

71

Datele aferente Figurii C7b

EU BE fr BE de BE nl BG CZ DK DE EE IE EL ES FR IT CY LV LT LU 0FL 2005 4.6 0.0 : 1.0 1.7 0.0 4.2 : 0.0 18.3 1.1 3.3 0.0 13.3 0.0 1.0 0.9 0.0 0FL 2007 2.5 0.0 : 1.8 0.4 0.0 0.0 : 0.5 18.8 : 3.9 0.0 1.5 0.0 1.5 1.0 0.0 0FL 2010 3.6 0.1 : 0.6 0.4 0.0 0.0 : : 18.5 1.0 5.0 0.0 1.5 0.0 0.5 0.6 0.0 1 FL 2005 33.3 20.9 : 0.0 21.4 0.0 28.5 : 19.1 72.8 92.2 68.5 10.3 65.9 : 24.9 44.1 0.0 1 FL 2007 34.8 20.7 : 0.0 22.7 0.0 39.2 : 2.1 73.0 : 67.8 10.0 73.9 : 22.6 42.8 0.0 1 FL 2010 36.9 20.5 : 0.3 26.0 0.0 40.3 : : 73.8 93.3 71.5 9.1 72.6 16.4 20.4 52.1 0.0 2 FL 2005 62.2 79.1 : 99.0 76.9 100.0 67.3 : 80.9 8.9 6.7 28.1 89.6 20.8 : 74.1 55.0 100.0 2 FL 2007 62.6 79.3 : 98.1 77.0 100.0 60.8 : 97.4 8.2 : 28.3 90.0 24.7 : 75.6 56.2 100.0 2 FL 2010 59.4 79.4 : 99.1 73.7 100.0 59.7 : : 7.8 5.7 23.4 90.8 25.9 83.6 79.1 47.3 100.0 HU MT NL AT PL PT RO SI SK FI SE UK IS LI NO HR TR 0FL 2005 : 18.7 0.0 1.5 : 44.9 0.0 1.9 0.0 0.0 0.0 40.0 10.4 : : 0.0 : 0FL 2007 1.0 3.0 0.0 : 0.8 : 0.0 1.4 0.0 0.0 0.0 51.4 14.5 : : : : 0FL 2010 0.4 0.0 0.0 0.3 2.7 54.1 0.0 1.5 0.0 0.0 0.0 57.1 12.9 : : 0.0 : 1 FL 2005 : 67.2 0.0 22.4 : 38.0 8.2 3.0 0.7 0.3 7.3 53.5 21.9 : : 9.4 : 1 FL 2007 57.2 59.9 0.0 : 19.9 : 7.9 0.4 1.7 0.2 8.4 42.5 22.2 : : : : 1 FL 2010 55.2 18.8 31.1 25.0 24.9 42.1 1.7 0.8 1.2 0.3 7.3 37.4 24.4 : : 11.0 : 2 FL 2005 : 14.0 100.0 76.2 : 17.1 91.8 95.0 99.3 99.7 92.6 6.6 67.8 : : 90.6 : 2 FL 2007 41.9 37.1 100.0 : 79.3 : 92.1 98.3 98.3 99.8 91.6 6.1 63.3 : : : : 2 FL 2010 44.4 81.2 68.9 74.6 72.4 3.7 98.3 97.7 98.8 99.7 92.7 5.5 62.6 : : 89.0 :

Datele aferente Figurii C7c

EU BE fr BE de BE nl BG CZ DK DE EE IE EL ES FR IT CY LV LT LU 0FL 2005 7.4 41.2 : 13.2 31.7 4.8 6.0 : 0.0 6.9 19.7 0.0 1.7 4.6 0.0 : 21.3 10.6 0FL 2007 5.8 40.9 : 13.8 16.9 2.4 6.0 : 0.0 7.2 : 0.0 1.9 4.1 0.0 : 23.6 11.6 0FL 2010 6.1 47.6 : 14.5 2.7 3.0 6.0 : : 6.2 33.9 : 2.0 4.1 0.5 : 14.5 10.8 1 FL 2005 59.0 37.8 : 17.6 21.9 67.5 94.0 : 16.1 90.9 78.8 96.4 87.9 55.7 : : 64.1 27.4 1 FL 2007 59.3 38.6 : 18.2 34.6 71.1 94.0 : 4.1 90.4 : 97.4 88.0 57.7 : : 63.6 25.2 1 FL 2010 54.5 38.6 : 17.8 52.8 67.0 94.0 : : 91.0 66.1 : 80.5 56.2 90.8 : 66.0 24.8 2 FL 2005 32.9 21.0 : 69.2 46.4 27.6 0.0 : 83.9 2.2 1.4 3.6 10.3 39.6 : : 14.6 62.0 2 FL 2007 34.3 20.5 : 68.0 48.4 26.5 0.0 : 95.9 2.4 : 2.6 10.1 38.2 : : 12.8 63.2 2 FL 2010 39.4 13.8 : 67.7 44.4 30.0 0.0 : : 2.8 0.0 : 17.5 39.7 8.8 : 19.5 64.4 HU MT NL AT PL PT RO SI SK FI SE UK IS LI NO HR TR 0FL 2005 : 98.6 : 4.1 : 34.8 7.6 4.8 0.5 : 1.3 : 53.3 : : 2.1 : 0FL 2007 25.7 : : : 3.8 : 0.1 4.7 0.2 : 1.0 : 55.0 : : : : 0FL 2010 20.6 0.0 : 1.4 4.7 33.3 0.5 4.2 0.1 : 0.6 : 55.3 : : 2.5 : 1 FL 2005 : 1.4 : 68.5 : 36.5 62.0 58.5 67.9 : 87.5 : 23.4 : : 77.6 : 1 FL 2007 73.8 : : : 36.1 : 50.4 62.4 65.0 : 88.5 : 26.8 : 0.0 : : 1 FL 2010 78.7 100.0 : 75.7 32.1 59.5 17.9 63.7 47.3 : 85.8 : 27.8 : : 72.5 : 2 FL 2005 : 0.0 : 27.4 : 28.7 30.5 36.6 31.6 : 11.2 : 23.3 : : 20.3 : 2 FL 2007 0.5 : : : 60.1 : 49.5 33.0 34.8 : 10.5 : 18.2 : : : : 2 FL 2010 0.7 0.0 : 22.9 63.3 7.2 81.6 32.1 52.6 : 13.6 : 16.8 : : 25.1 :


PARTICIPAREA

72

ÎN MAJORITATEA STATELOR, A DOUA CEA MAI FRECVENTĂ LIMBĂ STRĂINĂ STUDIATĂ ÎN CADRUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI SECUNDAR ESTE LIMBA GERMANĂ SAU

LIMBA FRANCEZĂ

În aproape toate statele, limba engleză este cea mai frecvent studiată limbă străine la nivelurile ISCED 2 și 3, și a devenit din ce în ce mai studiată, pe parcursul mai multor ani (a se consulta Figura C10). La nivelul ISCED 2, excepții sunt Belgia (Comunitățile Franceză și Flamandă) și Luxemburg.

În Belgia, elevii din Comunitățile Franceză și Flamandă să învețe, trebuie să învețe de preferință, limba oficială a celorlalte comunități, și anume limba olandeză și limba franceză. În Comunitatea Flamandă, au chiar o obligație de a învăța limba franceză. În Comunitatea Franceză, elevii care merg la școlile din Bruxelles, trebuie să învețe limba olandeză (a se consulta Figura B13). În Luxemburg, toți elevii trebuie să învețe limba germană și limba franceză. Deși ambele reprezintă limbi oficiale ale statului, acestea sunt considerate ca fiind "limbi străine" de programa școlară. La nivelul ISCED 3, situația este similară, cu excepția Belgiei (Comunitatea Franceză), în cazul în care limba engleză, la acest nivel ISCED, a devenit cea mai frecvent limbă străină studiată. De asemenea, în cele mai multe state, procentul de elevi ce studiază limba engleză este mai mic la nivelul ISCED 3 decât la nivelul ISCED 2. Mai multe detalii cu privire la elevii care învață anumite limbi specifice sunt disponibile în Figura C9.

După limba engleză, limba franceză și limba germană sunt cele mai larg studiate limbi la nivel ISCED 2 iar importanța limbii germane crește la nivelul ISCED 3. Limba germană este deosebit de populară în mai multe state din Europa Centrală și de Est. Limba franceză este mai frecvent studiată în statele din sudul Europei și în special în statele cu limbi naționale care au rădăcini din latină (Spania, Italia, Portugalia și România), dar, de asemenea, Grecia și Cipru, precum și în statele vorbitoare de limbă germană. În multe state, limba germană deține de asemenea, poziția de a treia limbă cea mai studiată cu limba franceză fiind a patra cea mai frecvent studiată limbă străină.

Limba spaniolă ocupă poziția a treia sau a patra într-un număr semnificativ de state, în special la nivelul ISCED 3. Franța, Suedia și Norvegia sunt singurele state în care limba spaniolă este a doua cea mai studiată limbă la nivelurile ISCED 2 și 3.

Limba rusă reprezintă a doua cea mai studiată limbă străină la nivelurile ISCED 2 și 3 în Letonia și Lituania, unde locuiesc comunitățile mari vorbitoare de limbă rusă. Acesta deține de asemenea, această poziție, în Bulgaria, la nivelul ISCED 2. Limba Rusă este a treia cea mai studiată limbă străină în Polonia și Slovacia, la ambele niveluri și în Cehia, la nivel ISCED 2 și Bulgaria la nivelul ISCED 3.

Limba italiană deține poziția a treia și a patra cea mai studiată limbă străină în mai multe state, în special la nivelul ISCED 3. Limba italiană este a doua cea mai frecvent studiată limbă străină în Malta și procentul de elevi ce o studiază la nivel ISCED 2 este semnificativ.

Limba suedeză (sau limba finlandeză), în Finlanda și limba daneză, în Islanda sunt limbi obligatorii pentru elevi (a se consulta Figura B13). Ca urmare, un procent semnificativ de elevi trebuie să le studieze, mai ales la nivelul ISCED 2.

PARTICIPAREA

73

Figura C8a: Cele mai frecvent studiate limbi străine și procentul elevilor ce le studiază, în cadrul învățământului secundar inferior (ISCED 2), 2009/10

BE fr NL 58.8 EN 38.8 DE 1.7 HU EN 58.1 DE 35.2 SK 0.8 FR 0.5 BE de : : : : : : : : MT EN 100.0 IT 50.7 FR 15.0 DE 5.8 BE nl FR 92.9 EN 46.2 NL : : : : : : : : BG EN 84.1 RU 21.5 DE 9.4 FR 4.1 AT EN 99.6 FR 4.7 IT 2.7 ES 0.7 CZ EN 100.0 DE 22.6 RU 3.7 FR 3.0 PL EN 84.9 DE 38.4 RU 3.6 FR 1.7 DK EN 100.0 DE 75.4 FR 9.2 PT EN 74.6 FR 52.8 ES 12.6 DE 0.5 DE EN 94.7 FR 25.3 ES 3.1 RU 1.3 RO EN 96.7 FR 85.8 DE 9.5 ES 0.5 EE : : : : : : : : SI EN 100.0 DE 35.7 FR 2.6 IT 2.2 IE FR 65.5 DE 20.1 ES 12.0 IT 0.7 SK EN 83.0 DE 37.6 RU 8.3 FR 2.2 EL EN 99.2 FR 48.0 DE 43.2 FI EN 99.2 SV 91.9 DE 11.2 FI 6.1 ES EN 98.7 FR 36.9 DE 2.5 PT 0.1 SE EN 100.0 ES 38.7 DE 20.7 FR 15.5 FR EN 97.9 ES 35.0 DE 14.9 IT 3.2 UK : : : : : : : : IT EN 100.0 FR 72.3 ES 18.8 DE 8.7 IS EN 99.2 DA 96.1 ES 3.3 DE 2.0 CY EN 99.9 FR 92.6 DE 1.8 IT 0.9 LI : : : : : : : : LV EN 96.9 RU 62.4 DE 12.4 FR 0.9 NO EN 100.0 ES 30.1 DE 24.1 FR 13.4 LT EN 95.7 RU 63.9 DE 14.3 FR 3.5 HR EN 96.2 DE 40.8 IT 10.0 FR 1.3 LU FR 100.0 DE 100.0 EN 53.7 TR : : : : : : : :

Figura C8b: Cele mai frecvent studiate limbi străine și procentul elevilor ce le studiază, în cadrul învățământului pre-vocațional/vocațional și secundar superior (ISCED 3), 2009/10

BE fr EN 64.4 NL 58.2 ES 4.4 DE 3.7 HU EN 66.4 DE 43.1 FR 4.7 IT 3 BE de : : : : : : : : MT EN 100 IT 7.4 FR 3.5 ES 1.2 BE nl FR 90.4 EN 81.8 DE 28.4 ES 1.3 NL : : : : : : : : BG EN 81.9 DE 29.5 RU 28.2 FR 11.4 AT EN 98.8 FR 20.6 IT 9.6 ES 5.8 CZ EN 84.6 DE 47.4 FR 7.5 RU 5.3 PL EN 86.4 DE 57.5 RU 10.6 FR 6.3 DK EN 81.5 DE 28.1 ES 12 FR 5.1 PT EN 46.9 FR 6.4 ES 5.1 DE 0.5 DE EN 61.9 FR 13.8 ES 9.5 IT 1.4 RO EN 94.2 FR 84.2 DE 7.7 ES 1.1 EE : : : : : : : : SI EN 91.7 DE 45.9 IT 10.3 ES 4.5 IE FR 60.6 DE 16.3 ES 11.4 IT 1.9 SK EN 85.2 DE 60.4 RU 8.1 FR 7.5 EL EN 83.7 FR 6 DE 2.1 FI : : : : : : : : ES : : : : : : : : SE EN 99.6 ES 20.9 DE 13.2 FR 9.9 FR EN 97.8 ES 47.6 DE 15.3 IT 5.4 UK : : : : : : : : IT EN 96 FR 26.7 DE 7.3 ES 5.8 IS EN 60.9 DA 35.2 DE 17.6 ES 16.1 CY EN 94.4 FR 35.7 IT 24.2 ES 13.8 LI : : : : : : : : LV EN 91.6 RU 44.6 DE 22.7 FR 2.9 NO EN 47 ES 10.1 DE 8.7 FR 5.2 LT EN 87.4 RU 31.4 DE 15.2 FR 2.9 HR EN 87.7 DE 39.9 IT 14.4 FR 3.9 LU FR 84.7 DE 79.4 EN 70.9 ES 2 TR EN 84.9 DE 5.9 FR 0.6

EN Limba Engleză FR Limba

Franceză DE Limba Germană ES Limba

Spaniolă IT Limba Italiană RU Limba

Rusă

DA Limba Daneză NL Limba

Olandeză SV Limba Suedeză PT Limba

Portugheză SK Limba Slovacă FI Limba

Finlandeză Source: Eurostat, UOE.

Note explicative În diagramă sunt incluse numai limbile considerate limbi străine din programa școlară întocmită de către autoritățile educaționale centrale. Limbile regionale sunt incluse numai în cazul în care programa școlară-le desemnează ca alternative la limbile străine. Limbile străine predate în afara programei școlare ca discipline opționale nu sunt incluse.Diagrama tratează cele patru limbi străine cele mai des studiate. Acestea sunt prezentate în ordine descrescătoare, în funcție de procentul elevilor ce le studiază.

Note specifice statelor Belgia, Bulgaria, Cehia, Estonia, Irlanda, Franța, Italia, Luxemburg, Ungaria, Austria, Polonia, Slovenia, Slovacia, Finlanda, Suedia și Islanda: Pentru note suplimentare, a se consulta Figura C5.

PARTICIPAREA

74

UN PROCENT FOARTE MARI DE ELEVI STUDIAZĂ LIMBA ENGLEZĂ INDIFERENT DACĂ ACEASTA ESTE SAU NU LIMBĂ OBLIGATORIE

În marea majoritate a statelor, cel puțin 90% dintre elevi studiază limba engleză la nivel ISCED 2 și nivel ISCED 3 (educație generală). La nivelul ISCED 2, Belgia (Comunitățile Franceză și Flamandă), Luxemburg și Ungaria au un procent relativ redus de astfel de elevi. În Belgia (Comunitatea Flamandă și doar în Bruxelles în cadrul comunității Franceze) și Luxemburg, elevii trebuie să învețe o altă limbă (sau alte limbi) înainte de a putea începe să studieze limba engleză (a se consulta Figura B13), care ar putea explica existența unor procente relativ mai mici. La nivelul ISCED 3, în cadrul învățământului secundar superior general, mai puțin de 50% dintre elevi studiază limba engleză în Portugalia și Norvegia. În aceste două state, învățarea limbilor străine poate fi întreruptă în timpul acestui nivel, ceea ce ar putea explica aceste medii relativ mici. În învățământul secundar superior pre-vocațional / profesional (ISCED nivel 3 pre-vocațional/vocațional), procentul de elevi ce studiază limba engleză este în general mai mic decât în învățământul general (ISCED 3 general), și nu atinge 90% în majoritatea statelor. Acest lucru poate fi explicat parțial prin faptul că în programele de învățământ pre-vocațional/vocațional, elevii studiază de obicei, mai puține limbi străine decât în cadrul învățământului general (a se consulta Figura C5).

Limba germană este destul de populară în multe state din Europa Centrală și de Est. În afară de Luxemburg, unde este vorba de o limbă obligatorie, procentul de elevi ce studiază limba germană este destul de mare (peste 30%), atât la nivel ISCED 2 și cât și la ISCED 3 (învățământul general și pre-vocațional/vocațional) în Ungaria, Polonia, Slovenia, Slovacia și Croația. În Cehia, acest procent este relativ ridicat la nivelul ISCED 3, atât în învățământul general cât și în cel pre-vocațional/vocațional. La acest nivel, ponderea este de asemenea, destul de mare în Belgia (Comunitatea Flamandă), Bulgaria, Danemarca, Letonia și Olanda, însă numai în învățământul general. La nivelul ISCED 2, aceasta este foarte mare în Danemarca, unde ajunge la 75% și în Grecia (43,2%). Numărul mediu de elevi din statele membre UE ce studiază limba germană este mai mare la nivelul ISCED 3 comparativ cu nivelul ISCED 2.

În contrast cu numărul mediu de elevi ce studiază limba germană, media numărului de elevi din statele membre UE ce studiază limba franceză este mai mare la nivelul ISCED 2 decât la nivelul ISCED 3. Multe state în care cel puțin 30% din elevii din învățământul secundar inferior și / sau superior din învățământul secundar studiază limba franceză pot fi încadrate în una din următoarele două categorii. Prima cuprinde statele cu o limbă romanică ca o limbă oficială de stat (Spania, Italia, Portugalia și România). Cea de a doua categorie constă în state în care limba franceză este o limbă obligatorie specifică, astfel cum este cazul în Belgia (Comunitatea Flamandă), Cipru și Luxemburg (a se consulta Figura B13): aceste trei sisteme de educație au cel mai mare procent de elevi care studiază limba franceză (peste 90%), la nivelul ISCED 2. În Cipru, unde studiul limbii franceze încetează să mai fie obligatoriu în învățământul secundar superior (ISCED nivelul 3), procentul nu este mai mare de 40% în cadrul învățământului general și 6,8% în programe pre-vocaționale / vocaționale. Procentul de elevi ce studiază limba franceză în Irlanda variază de la 58,2% la 65,9%, în funcție de nivelul de învățământ. În acest stat, limba franceză este cea mai studiată limba străină (a se consulta Figurile C8a și b).

Procentul de elevi care învață limba engleza în învățământul secundar este astfel foarte mare în toate statele indiferent dacă această limbă străină este sau nu este o limbă obligatorie. În schimb, a impune limba germană sau limba franceză ca discipline de studiu obligatorii are un impact clar asupra proporției de elevi care le studiază. Într-adevăr, numai în statele în care aceste limbi sunt obligatorii, această proporție este egală sau mai mare de 90%. Cu toate acestea, România, unde limba franceză nu este o limbă obligatorie, înregistrează un procent comparabil atât la nivel ISCED 2 și 3, în învățământul general și pre-vocațional/vocațional.

PARTICIPAREA

75

Limba spaniolă este predată în principal, în învățământul general, la nivel ISCED 2 și 3. În cele mai multe cazuri, procentul elevilor ce studiază această limbă este mai mică de 20% (și adesea chiar mai mică de 10%). Statele nordice și Franța sunt excepții, și anume, Franța (35%), Suedia (38,7%) și Norvegia (30,1%) la nivelul ISCED 2, și Danemarca (24,8%), Franța (64,6%), Suedia (43,2%), Islanda (22,8%) și Norvegia (21,8%) la nivelul ISCED 3, în învățământul general.

În cele din urmă, limba rusă este predată în mai multe state din Europa Centrală și de Est, dar și în Germania și Finlanda la nivelul de învățământ inferior și secundar superior (nivelul ISCED 2 și 3 (general)), precum și în Cipru și Austria, la nivelul ISCED 3, învățământul general. Procentele sunt mult mai scăzute comparativ cu Statele Baltice și Bulgaria. Limba rusă este a doua cea mai studiată limbă străină, la toate nivelurile de învățământ, în cazul Statelor Baltice, cât și la nivel ISCED 2, în cazul Bulgariei (a se consulta Figura C8a și b). În restul statelor, este studiată foarte puțin sau chiar deloc.

Așa cum am menționat anterior, gama de limbi străine predate este mult mai variată în mai multe state, dar ele sunt, în general studiate de proporții mai mici ale elevilor (a se consulta Figura C11).

PARTICIPAREA

76

Figura C9: Procentul elevilor ce studiază Limba Engleză, Limba Franceză, Limba Germană, Limba Spaniolă și Limba Rusă,în cadrul învățământului secundar (ISCED 2 și 3), 2009/10

ISCED 2 ISCED 3 General ISCED 3 Pre-voc./Voc.

1 EN 2 FR 3 DE 4 ES 5 RU

PARTICIPAREA

77

ISCED2 ISCED 3 General ISCED 3 Pre-voc./Voc.

1 EN 2 FR 3 DE 4 ES 5 RU

PARTICIPAREA

78

ISCED 2 ISCED 3 General ISCED 3 Pre-vocațional/Vocațional EN FR DE ES RU EN FR DE ES RU EN FR DE ES RU EU 93.7 32.7 16.9 11.4 2.4 EU 92.7 23.2 23.9 19.1 3.5 EU 74.9 20.6 20.7 3.6 2.8 BE fr 38.8 - 1.7 0.0 0.0 BE fr 91.2 - 6.1 7.5 0.0 BE fr 33.0 - 0.8 0.7 0.0 BE de : : : : : BE de : : : : : BE de : : : : : BE nl 46.2 92.9 0.0 0.0 0.0 BE nl 99.1 99.4 52.2 2.5 0.0 BE nl 69.3 83.8 11.2 0.5 0.0 BG 84.1 4.1 9.4 1.2 21.5 BG 87.4 13.9 35.1 8.6 26.8 BG 76.8 9.0 24.2 1.1 29.6 CZ 100.0 3.0 22.6 1.1 3.7 CZ 100.0 25.0 61.0 11.1 7.7 CZ 78.9 1.1 42.4 2.2 4.3 DK 100.0 9.2 75.4 0.0 0.0 DK 91.7 10.6 34.7 24.8 0.0 DK 72.0 0.0 22.0 0.0 0.0 DE 94.7 25.3 - 3.1 1.3 DE 91.1 27.3 - 18.9 2.3 DE 34.5 1.1 - 0.7 0.0 EE : : : : : EE : : : : : EE : : : : : IE - 65.5 20.1 12.0 0.0 IE - 58.2 16.4 11.1 0.2 IE - 65.9 16.2 12.3 0.1 EL 99.2 48.0 43.2 :i 0.0 EL 91.4 6.9 2.9 :i 0.0 EL 62.6 3.6 0.0 0.0 0.0 ES 98.7 36.9 2.5 - 0.0 ES 94.7 22.3 1.0 - 0.0 ES : : : - : FR 97.9 - 14.9 35.0 0.1 FR 99.5 - 21.6 64.6 0.7 FR 94.6 - 3.7 16.2 0.0 IT 100.0 72.3 8.7 18.8 0.0 IT 97.7 19.5 6.9 6.8 0.1 IT 94.7 32.0 7.5 5.1 0.0 CY 99.9 92.6 1.8 0.3 0.3 CY 93.7 40.0 2.5 15.9 2.9 CY 99.2 6.8 5.6 0.0 0.0 LV 96.9 0.9 12.4 0.0 62.4 LV 97.4 4.5 29.7 0.4 55.4 LV 81.4 0.0 10.2 0.0 25.5 LT 95.7 3.5 14.3 0.0 63.9 LT 92.2 3.5 16.5 0.4 35.7 LT 74.9 1.3 11.8 0.0 20.2 LU 53.7 100.0 100.0 0.0 0.0 LU 97.6 100.0 100.0 5.1 0.0 LU 57.1 76.8 68.7 0.3 0.0 HU 58.1 0.5 35.2 0.1 0.1 HU 76.5 6.1 45.4 2.4 0.7 HU 37.3 0.5 36.4 0.0 0.1 MT 100.0 15.0 5.8 4.5 0.2 MT 100.0 6.9 1.5 2.4 0.1 MT 100.0 0.0 0.0 0.0 0.0 NL : : : : : NL 100.0 33.2 43.5 0.0 0.0 NL : : : : : AT 99.6 4.7 - 0.7 0.3 AT 99.4 44.2 - 15.1 3.1 AT 98.6 13.0 - 2.7 0.3 PL 84.9 1.7 38.4 0.4 3.6 PL 92.4 8.6 52.4 1.8 9.4 PL 79.8 3.7 63.0 0.1 11.9 PT 74.6 52.8 0.5 12.6 0.0 PT 39.2 3.7 0.7 5.9 0.0 PT 59.2 10.6 0.3 3.8 0.0 RO 96.7 85.8 9.5 0.5 0.5 RO 98.7 86.3 11.8 2.2 0.6 RO 91.6 82.9 5.3 0.4 0.3 SI 100.0 2.6 35.7 2.1 0.0 SI 98.2 10.3 68.9 11.0 1.4 SI 88.1 0.2 33.4 0.9 0.0 SK 83.0 2.2 37.6 0.5 8.3 SK 98.5 16.4 64.8 7.9 8.2 SK 79.6 3.7 58.5 0.8 8.1 FI 99.2 6.0 11.2 0.0 1.2 FI 99.1 17.4 25.7 13.8 6.6 FI : : : : : SE 100.0 15.5 20.7 38.7 0.0 SE 100.0 21.0 27.1 43.2 1.2 SE 99.3 1.9 3.2 4.8 0.1 UK - : : : : UK - 27.4 10.3 9.0 0.0 UK - : : : : IS 99.2 1.4 2.0 3.3 0.0 IS 72.7 13.0 25.1 22.8 0.1 IS 37.3 0.8 2.6 2.8 0.0 LI : : : : : LI : : : : LI : : : : : NO 100.0 13.4 24.1 30.1 0.1 NO 43.5 11.2 18.8 21.8 0.1 NO 50.0 0.0 0.0 0.1 0.0 HR 96.2 1.3 40.8 0.1 0.0 HR 98.9 3.8 61.2 2.6 0.0 HR 83.2 3.9 31.3 0.2 0.0 TR - - - - - TR 81.9 0.9 10.1 0.0 0.0 TR 89.0 0.1 0.3 0.0 0.1


Note explicative Numărul elevilor ce studiază Limba Engleză, Limba Franceză, Limba Germană, Limba Spaniolă și Limba Rusă în cadrul învățământului secundar este împărțit la numărul corespunzător de elevi înscriși la nivelul ISCED în cauză. În tabel nu sunt luate în considerare limbile străine predate în afara programei școlare drept discipline opționale.

Note specifice statelor UE, Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Irlanda, Franța, Italia, Luxemburg, Ungaria, Austria, Polonia, Slovenia, Slovacia, Finlanda, Suedia, Marea Britanie și Islanda: Pentru note suplimentare, a se consulta Figura C5.

PARTICIPAREA

79

DIN CE ÎN CE MAI MULȚI ELEVI DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SECUNDAR STUDIAZĂ LIMBA ENGLEZĂ, ÎN SPECIAL ÎN STATELE DIN EUROPA CENTRALĂ ȘI DE EST

Din 2004/05, procentul de elevi ce studiază limba engleză nu a variat mult în majoritatea statelor, atât la nivel ISCED 2 cât și ISCED 3. Când apar variații semnificative, ele arată mai ales o creștere care este deosebit de vizibilă (mai mult de 10 puncte procentuale), în Italia, la nivel ISCED 2, și în mai multe state din Europa Centrală și de Est, cum ar fi Polonia și Croația, la nivel ISCED 2, în Letonia, Lituania și România la nivelul ISCED 3, și Bulgaria, Cehia și Slovacia la ambele niveluri. Malta prezintă cea mai mare creștere la nivel ISCED 3 (63.8 puncte procentuale).

Media procentelor elevilor din statele membre UE de elevi ce studiază limba franceză a rămas mai mult sau mai puțin neschimbată din 2004/05, în cele mai multe state. Cu toate acestea, la nivel ISCED 2, se disting trei state: Malta și Portugalia, unde procentul elevilor ce studiază limba franceză scade considerabil (27,4 și, respectiv, 35,3 puncte procentuale), și Italia, care arată o creștere semnificativă (26 puncte procentuale). Există o variație în Grecia unde, de asemenea, nu este neglijabilă, scăderea fiind egală cu 11,4 puncte procentuale. La nivelul ISCED 3, variații importante se regăsesc în Portugalia și Marea Britanie, unde scăderea în valori procentuale este de 15,9, respecti 12,6 procente, dar și România, unde procentul elevilor ce studiază limba franceză crește cu 16,4 puncte procentuale.

Mediile UE referitoare la procentul elevilor ce studiază limba germană au cunoscut, de asemenea, schimbări din 2004/05, atât la nivel ISCED 2 și 3. Cu toate acestea, cele mai multe state, în special la nivelul ISCED 3, arată o ușoară scădere referitoare la acest procent, cu cea mai evidentă în Danemarca, la nivel ISCED 2 (14,7 puncte procentuale). Cele mai semnificative creșteri variază între 7,5 - 8,7 puncte procentuale și se găsesc la nivelul ISCED 2 în Grecia, Slovenia și Croația.

Note explicative (Figura C10) Numărul elevilor ce studiază Limba Engleză, Limba Franceză, Limba Germană în cadrul învățământului secundar este împărțit la numărul corespunzător de elevi înscriși la nivelul ISCED în cauză. În tabel nu sunt luate în considerare limbile străine predate în afara programei școlare drept discipline opționale.

Data corespunzătoare Figurii C10a

EU BE fr BE de BE nl BG CZ DK DE EE IE EL ES FR IT CY LV LT LU EN 2005 90.2 34.5 : 48.4 64.1 71.7 100.0 94.8 93.3 - 99.0 98.4 95.9 89.1 98.6 96.2 88.7 52.9 EN 2007 92.2 33.7 : 48.0 73.1 76.4 100.0 95.9 93.9 - : 97.9 96.9 99.4 99.9 96.0 92.9 52.3 EN 2010 93.7 38.8 : 46.2 84.1 100.0 100.0 94.7 : - 99.2 98.7 97.9 100.0 99.9 96.9 95.7 53.7 FR 2005 29.3 - : 95.4 10.8 2.4 11.6 23.2 2.0 68.8 59.4 38.8 - 46.3 92.9 0.8 4.5 100.0 FR 2007 33.3 - : 93.9 9.0 2.5 12.0 25.9 1.9 67.0 : 38.0 - 75.4 94.5 0.8 3.6 100.0 FR 2010 32.7 - : 92.9 4.1 3.0 9.2 25.3 : 65.5 48.0 36.9 - 72.3 92.6 0.9 3.5 100.0 DE 2005 17.4 1.5 : 0.0 16.2 28.5 90.1 - 20.0 23.0 35.7 2.4 14.4 4.9 1.1 17.2 25.5 100.0 DE 2007 16.6 1.6 : 0.0 15.5 26.9 88.8 - 16.7 21.6 : 2.4 14.4 7.6 1.3 18.3 21.0 100.0 DE 2010 16.9 1.7 : 0.0 9.4 22.6 75.4 - : 20.1 43.2 2.5 14.9 8.7 1.8 12.4 14.3 100.0 HU MT NL AT PL PT RO SI SK FI SE UK IS LI NO HR TR EN 2005 54.3 100.0 : 99.1 72.0 98.3 93.1 93.1 65.2 99.2 100.0 - 99.3 : 100.0 85.1 - EN 2007 57.7 100.0 : : 74.5 : 96.4 97.3 70.7 99.2 100.0 - 99.3 : 100.0 : - EN 2010 58.1 100.0 : 99.6 84.9 74.6 96.7 100.0 83.0 99.2 100.0 - 99.2 : 100.0 96.2 - FR 2005 0.6 42.4 : 5.2 1.7 88.1 86.1 1.6 1.8 7.5 17.7 : 2.1 : 17.8 1.0 - FR 2007 0.6 43.5 : : 1.3 : 87.3 2.6 1.9 6.6 16.8 : 1.8 : 16.5 : - FR 2010 0.5 15.0 : 4.7 1.7 52.8 85.8 2.6 2.2 6.0 15.5 : 1.4 : 13.4 1.3 - DE 2005 41.4 8.4 : - 30.5 0.6 10.9 27.4 37.3 15.8 26.6 : 5.3 : 29.9 32.1 - DE 2007 38.9 9.7 : - 26.2 : 0.0 32.7 32.8 13.3 23.1 : 4.6 : 25.8 : - DE 2010 35.2 5.8 : - 38.4 0.5 9.5 35.7 37.6 11.2 20.7 : 2.0 : 24.1 40.8 -


PARTICIPAREA

80

Figura C10a: Tendințe referitoare la procentul elevilor ce studiază Limba Engleză, Limba Germană și Limba Franceză în cadrul învățământului secundar inferior (ISCED 2), în 2004/05, 2006/07, 2009/10



PARTICIPAREA

81

Figura C10b: Tendințe referitoare la procentul elevilor ce studiază Limba Engleză, Limba Germană și Limba Franceză în cadrul învățământului pre-vocațional/vocațional și învățământului general secundar superior (ISCED 3), în 2004/05, 2006/07, 2009/10



PARTICIPAREA

82

Datele aferente Figurii C10b EU BE fr BE de BE nl BG CZ DK DE EE IE EL ES FR IT CY LV LT LU EN 2005 79.7 67.3 : 82.6 67.0 73.0 76.9 62.2 87.6 - 85.0 93.3 97.5 90.3 90.5 60.2 71.7 68.3 EN 2007 82.5 67.3 : 81.5 74.5 78.2 54.3 63.3 91.2 - : 92.9 97.6 94.4 81.3 63.0 75.9 69.6 EN 2010 83.5 64.4 : 81.8 81.9 84.6 81.5 61.9 : - 83.7 : 97.8 96.0 94.4 91.6 87.4 70.9 FR 2005 22.4 - : 91.1 12.5 6.9 7.6 13.4 4.4 64.0 10.2 26.5 - 27.7 31.3 2.3 5.1 81.5 FR 2007 22.7 - : 90.4 13.1 7.4 5.0 13.0 6.3 61.8 : 26.2 - 27.3 29.1 2.7 4.3 81.9 FR 2010 21.9 - : 90.4 11.4 7.5 5.1 13.8 : 60.6 6.0 : - 26.7 35.7 2.9 2.9 84.7 DE 2005 24.8 3.9 : 30.0 31.2 56.2 34.7 - 36.1 18.3 1.7 1.9 17.5 7.4 4.1 24.9 25.9 75.4 DE 2007 25.8 3.9 : 29.3 31.4 52.9 55.1 - 33.9 17.6 : 1.8 15.4 7.4 3.0 21.1 22.4 76.1 DE 2010 23.0 3.7 : 28.4 29.5 47.4 28.1 - : 16.3 2.1 : 15.3 7.3 2.9 22.7 15.2 79.4 HU MT NL AT PL PT RO SI SK FI SE UK IS LI NO HR TR EN 2005 62.1 37.8 : 96.3 82.0 53.5 71.3 89.3 71.0 : 99.2 - 63.1 : 56.4 82.4 : EN 2007 65.7 36.2 : 96.3 83.1 : 82.6 89.7 75.5 : 99.3 - 61.3 : 100.0 : : EN 2010 66.4 100.0 : 98.8 86.4 46.9 94.2 91.7 85.2 : 99.6 - 60.9 : 47.0 87.7 84.9 FR 2005 4.8 4.0 : 25.0 9.0 22.3 67.8 3.8 6.4 : 11.9 40.0 11.8 : 8.2 3.9 : FR 2007 5.1 5.0 : 25.5 7.6 : 74.1 4.0 6.9 : 10.2 32.0 10.8 : 4.6 : : FR 2010 4.7 3.5 : 20.6 6.3 6.4 84.2 3.8 7.5 : 9.9 27.4 9.0 : 5.2 3.9 0.6 DE 2005 48.7 1.0 : - 65.0 2.3 6.6 53.3 62.1 : 17.3 15.2 22.4 : 13.4 42.1 : DE 2007 48.0 1.1 : - 62.1 : 0.0 50.6 59.8 : 14.6 11.7 19.3 : 6.8 : : DE 2010 43.1 0.8 : - 57.5 0.5 7.7 45.9 60.4 : 13.2 10.3 17.6 : 8.7 39.9 5.9

Source: Eurostat, UOE.

Note specifice statelor (Figura C10) UE, Belgia, Bulgaria, Cehia, Estonia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Ungaria, Polonia, Slovenia, Slovacia, Finlanda, Suedia, Marea Britanie și Islanda: Pentru note suplimentare, a se consulta Figura C5. Franța: Datele referitoare la studiul limbilor străine acoperă 86% din totalul cifrelor de școlarizare la nivelul ISCED 3, de exemplu, 100% din totalul elevilor din învățământul general ISCED 3 și 68% din elevii școlilor profesionale ISCED 3 (datele nu sunt disponibile pentru ucenici și elevii din programele de educație paramedicale și sociale). Datele din 2005-2007 acoperă numai zona franceză metropolitană. Malta: În 2010 există o pauză în seria de date. Olanda: În 2009 există o pauză în seria de date, ca urmare a modificărilor din programa școlară Austria: Data de referință o reprezintă sfârșitul anului școlar. Prin urmare, setul de date nu include abandonul școlar pe parcursul anului școlar. În 2009 există o pauză în seria de date. Până în 2009, indicatorii au fost calculați pe baza unor date estimate. Portugalia: În anul 2008, sfera de cuprindere a nivelului de învățământ ISCED 2 a fost modificată.

PARTICIPAREA

83

ÎN MAJORITATEA STATELOR, ALTE LIMBI STRĂINE DIFERITE DE LIMBA ENGLEZĂ, LIMBA FRANCEZĂ, LIMBA GERMANĂ, LIMBA SPANIOLĂ ȘI LIMBA RUSĂ NU SUNT STUDIATE ÎN MOD UZUAL

În cele mai multe state, alte limbi diferite de limba engleză, limba franceză, limba germană, limba spaniolă și limba rusă au un procent foarte mic din toate limbile studiate. Cu alte cuvinte, în marea majoritate a statelor europene, limbile studiate de elevi sunt aproape exclusiv principalele limbi europene.

Figura C11: Limbile străine studiate, altele decât Limba Germană, Limba Engleză, Limba Spaniolă, Limba Franceză și Limba Rusă studiate de elevi în cadrul învățământului secundar, drept procent din totalul limbilor străine studiate la acest nivel, 2009/10

ISCED 2 ISCED 3 General ISCED 3 Pre-vocațional și vocațional

EU BE fr BE de BE nl BG CZ DK DE EE IE EL ES FR IT CY LV LT LU ISCED 2 : 59.2 : 0.0 0.7 0.1 0.0 1.1 : 0.7 :i 0.2 2.6 0.0 0.6 0.1 0.1 0.0 ISCED 3 gen : 43.5 : 0.0 1.7 0.3 0.8 2.9 : 4.2 :i 0.3 5.4 0.2 17.1 0.6 0.2 0.6 ISCED 3 voc : 48.5 : 0.0 1.0 0.1 0.0 0.2 : 2.1 0.0 : 1.0 0.0 1.3 0.0 0.0 0.1 HU MT NL AT PL PT RO SI SK FI SE UK IS LI NO HR TR ISCED 2 2.3 28.8 : 3.1 0.1 0.0 0.2 1.7 4.9 45.8 0.4 : 47.9 : 0.1 6.9 - ISCED 3 gen 3.5 11.7 0.0 10.3 0.7 0.0 0.7 6.6 2.7 38.7 10.7 6.7 25.2 : 0.8 14.2 0.0 ISCED 3 voc 1.5 0.0 : 6.4 0.1 0.0 0.4 6.6 1.5 : 3.9 : 31.3 : 0.0 7.2 0.0 Sursa: Eurostat, UOE.

Note explicative

În figură sunt incluse numai limbile considerate limbi străine din programa școlară întocmită de către autoritățile educaționale centrale. Limbile regionale sunt incluse numai în cazul în care programa școlară-le desemnează ca alternative la limbile străine. Limbile străine predate în afara programei școlare ca discipline opționale nu sunt incluse. Ancient Greek, Latin, Esperanto and sign languages are not taken into account. Limbi precum Greaca veche, Latina, Esperanto și limbajul semnelor nu sunt luate în considerare. În același mod sunt excluse și datele referitoare la elevii de naționalitate străină ce studiază limba maternă în clase speciale, precum și cei ce studiază limba țării gazdă. La calcularea numărătorului, fiecare elev ce studiază Limba Engleză, Limba Franceză, Limba Germană, Limba Spaniolă și Limba Rusă se numără o singură dată pentru fiecare limbă învățată. La calcularea numitorului, fiecare elev ce învăță o limbă străină modernă se numără o singură dată pentru fiecare limbă învățată. Cu alte cuvinte, elevii ce studiază mai mult de o limbă sunt luați în considerate de multe ori la calculul numărului de limbi învățate.

Note specifice statelor Belgia, Bulgaria, Cehia, Estonia, Irlanda, Franța, Italia, Luxemburg, Ungaria, Austria, Polonia, Slovenia, Slovacia, Finlanda, Suedia și Islanda: Pentru note suplimentare, a se consulta Figura C5.

PARTICIPAREA

84

În Belgia (Comunitatea Franceză), Finlanda și Islanda, proporția elevilor ce studiază alte limbi este de peste 25% la nivelurile ISCED 2 și 3 (învățământul general și pre-vocațional/vocațional). Aceasta reflectă o situație în care elevii învață o limbă obligatorie specifică (a se consulta Figura B13). Această limbă este limba suedeză (limba finlandeză elevii vorbitori de suedeză), în Finlanda și limba daneză în Islanda. În Belgia (Comunitatea Franceză), un număr considerabil de elevi trebuie să învețe limba olandeză, una dintre cele trei limbi de stat oficiale din Belgia (a se consulta Figura A1) și o limbă obligatorie specifică în unele părți ale Comunității (la Bruxelles).

În Malta, procentul elevilor ce studiază alte limbi este de asemenea destul de mare, mai ales la nivelul ISCED 2. În acest stat, în care influența culturală a Italiei este foarte pronunțată, mulți elevi studiază limba italiană (a se consulta Figura C8).

Există unele diferențe între nivelurile de învățământ și, la nivelul ISCED 3, între învățământul general și pre-vocațional/vocațional. Proporția de elevi, ce studiază alte limbi străine decât decât cele cinci menționate mai sus este mai mare la nivelul ISCED 3 și în special în învățământul general. Procentele relativ mai mari în Cipru, Austria, Suedia și Croația pot fi cu siguranță explicate prin proporția semnificativă de elevi ce studiază limba italiană.

85

C A D R E L E D I D A C T I C E

ÎN EUROPA, ATÂT PROFESORII SPECIALIZAȚI CÂT ȘI CEI NESPECIALIZAȚI ÎMPART RESPONSABILITATEA PREDĂRII LIMBILOR STRĂINE ÎN CADRUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR

În învățământul primar, un cadru didactic, în special unul nespecializat, de obicei, are responsabilitatea pentru o anumită clasă și predă lecții în toate sau majoritatea disciplinelor (EACEA/Eurydice, 2009). În multe state, limbile străine sunt însă predate de către o altă persoană decât profesorul de la clasă. Prin urmare, profilul profesorilor responsabili de predarea cursurilor de limbi străine variază adesea atât în cadrul cât și între state.

În aproximativ jumătate din toate statele europene se aplică recomandări generale pentru învățământul primar în cazul predării disciplinelor ce țin de limbile străine sau recomandări speciale care acoperă acest domeniu, se referă la un singur tip specific de profesor – nespecializat, specializat sau semi - specializat. În timp ce modelul profesorilor nespecializați este cel mai comun, șase state (Bulgaria, Grecia, Spania, Portugalia, Slovacia și Turcia) au încredințat predarea limbilor străine specialiștilor în disciplina respectivă (de exemplu, cadrele didactice calificate pentru a preda, fie două discipline diferite dintre care una este o limbă străină, fie una sau mai multe limbi străine). În Danemarca, limbile străine sunt predate de profesori semi - specializați (de exemplu, profesorii calificați să predea un grup de cel puțin trei discipline diferite.

În zece state, recomandările se referă la două tipuri de cadru didactic, dar combinația diferă de la un stat la altul (de exemplu cadre didactice nespecializate și cadre didactice specializate, cadre didactice nespecializate și cadre didactice semi-specializate și/sau cadre didactice semi-specializate și cadre didactice specializate). Pentru a complica și mai mult situația, aceleași tipuri de profesori nu predau în mod obligatoriu în toate ciclurile învățământului primar. De exemplu, în Polonia profesorii nespecializați pot preda numai în primele trei clase din învățământul primar, pentru a preda o limbă străină trebuie să obțină calificări suplimentare. Cu toate acestea, în clasele superioare ale învățământului primar, limbile străine trebuie să fie predate de profesori de specialitate.

De obicei, orientările generale și recomandările cu privire la gradul de specializare pe care profesorii de limbi străine ar trebui le să aibă în cadrul învățământului primar nu trebuie să fie urmate în mod rigid și școlile au o oarecare autonomie în acest sens. De exemplu, în Cehia, Franța, Italia, Olanda și Liechtenstein este de așteptat ca disciplinele de limbi străine din învățământul primar să fie predate de profesorii nespecializați dar, în practică, ele sunt de asemenea, predate de specialiști pe diferite discipline sau de către cadre didactice specializate/semi-specializate de facto (de exemplu, profesorii nespecializați, cu competențe ridicate în limbile străine care predau aceste discipline la mai multe clase). Acest lucru apare adesea pentru că nu toți profesorii generaliști au dobândit competențe și / sau calificări în acest domeniu. În Turcia, limbile străine ar trebui să fie predate în mod ideal de către profesori de specialitate, dar din cauza lipsei de specialiști în domeniul limbilor străine, aceste discipline sunt uneori predate de profesorii nespecializați.

În Irlanda, Letonia, Luxemburg, România, Finlanda, Regatul Unit al Marii Britanii și Norvegia, nu există recomandări cu privire la gradul de specializare pentru profesorii de limbi străine, în consecință, în practică, aceasta variază. În unele dintre aceste state, predomină profesorii nespecializați (de exemplu, în Luxemburg, Marea Britanie și Norvegia), în timp ce în alte state, numărul profesorilor de specialitate este mai mare (de exemplu, în România și Letonia).

În general, se pare că lipsa unor profesori calificați de limbi străine este adesea o chestiune de îngrijorare în cadrul învățământului primar. Acest lucru poate fi explicat deoarece copiii învață acum limbi străine de la o vârstă mai mică (a se consulta Figura B2) și sistemele de educație nu au fost încă pe deplin adaptate acestor schimbări. Un număr de măsuri au fost adoptate în Europa pentru a aborda problema lipsei profesorilor de limbi străine din cadrul învățământului primar. Aceste acțiuni includ diverse programe pentru creșterea calificării profesorilor nespecializați, precum și revizuirea opțiunilor de formare inițială a profesorilor pentru viitoarele cadre didactice din învățământul primar.

CADRELE DIDACTICE

86

Figura D1: Recomandări cu privire la gradul de specializare a cadrelor didactice ce predau limbi străine în cadrul învățământului primar, 2010/11

Sursa: Eurydice.

Note explicative Figura tratează exclusiv învățământul general (ceea ce înseamnă că disciplinele speciale de predare intensivă a limbilor străine nu sunt luate în considerare). Pentru o definiție a conceptelor de “cadre didactice general,”cadre didactice semi-specializate”(în predarea limbilor străine și "cadre didactice specializate" (în predarea limbilor străine) a se consulta secțiunea: Glosar, Bază de date statistice și Bibliografie.

Note specifice statelor Spania: În Noiembrie 2011, a fost emis un decret regal ce stipulează că profesorilor specializați li se poate cere predarea limbilor străine, făcută până acum de profesori ne-specializați. Așadar, începând cu anul 2010/11, cadrele didactice ce predau limbi străine la nivelul învățământului primar sunt clasificați drept profesori semi-specializați.

ÎN CADRUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI SECUNDAR, PROFESORII DE LIMBI STRĂINE SUNT ÎN GENERAL SPECIALIZAȚI PE DISCIPLINA PE CARE O PREDAU

În toate statele europene, cu excepția României, există recomandări oficiale cu privire la gradul de specializare necesar pentru predarea limbilor străine în învățământul general, secundar inferior și superior. În majoritatea statelor, la aceste niveluri de învățământ, limbile străine sunt predate de profesori de specialitate.

Deși modelul profesorului de specialitate predomină la ambele niveluri ISCED luate în considerare, situația din cadrul învățământul secundar inferior este ceva mai variată. Aici, în unele sisteme de învățământ, limbile străine sunt predate de profesori semi - specializați (Danemarca, Germania, Suedia și Liechtenstein), profesori de specialitate si profesori semi - specializați (Comunitatea Flamandă din Belgia și Estonia) sau cadre didactice nespecializate și cele specializate (Islanda). În Norvegia, acestea sunt predate de către oricare dintre cele trei tipuri de profesor (cadre didactice nespecializate, cadre didactice semi-specializate și cadre didactice specializate).

În învățământul secundar superior, limbile străine sunt predate de profesori de specialitate în aproape toată Europa, cu excepția Comunității Flamande din Belgia și Norvegia, unde profesorii semi - specializați pot preda de asemenea, limbi străine, alături de profesori de specialitate.

Profesorii specializați de limbi străine pot fi instruiți pentru a preda două discipline diferite, care pot include o limbă străină sau, aceștia pot fi dedicați în mod exclusiv predării limbilor străine și nu pot preda nicio altă disciplină cu caracter non-lingvistic (pentru mai multe informații, a se consulta Figura D3).

Cadre didactice nespecializate

Cadre didactice semi-specializate

Cadre didactice specializate

NU există recomandări specifice referitoare la gradul de specializare al cadrelor didactice

CADRELE DIDACTICE

87

Figura D2: Recomandări cu privire la gradul de specializare a cadrelor didactice ce predau limbi străine în cadrul învățământului general secundar inferior și superior, 2010/11

ISCED 2 ISCED 3

Cadre didactice nespecializate Cadre didactice semi-specializate Cadre didactice specializate

Nu există recomandări specifice referitoare la gradul de specializare al cadrelor didactice

Sursa: Eurydice. Note explicative Pentru o definiție a conceptelor de “cadre didactice general,”cadre didactice semi-specializate”(în predarea limbilor străine și "cadre didactice specializate" (în predarea limbilor străine) a se consulta secțiunea: Glosar, Bază de date statistice și Bibliografie. Note specifice statelor Marea Britanie (ENG/WLS/NIR): Reglementările referitoare la recrutarea cadrelor didactice stipulează numai faptul că profesorii trebuie să aibă unica categorie de Statut de Profesor Calificat (aceștia fiind eligibili să predea și în Irlanda de Nord). Cu toate acestea, traseele educaționale ale viitorilor profesori sunt specifice disciplinelor predate.

MAJORITATEA STATELOR LE OFERĂ PROFESORILOR POSIBILITATEA DE A SE SPECIALIZA ȘI ÎNTR-O ALTĂ DISCIPLINĂ ALĂTURI DE O LIMBĂ STRĂINĂ

Figurile D1 și D2 ce tratează problema gradului de specializare pe disciplinele respective pentru cadrele didactice ce predau cursuri de limbi străine au demonstrat că aceștia pot preda în special în cadrul învățământului secundar inferior și superior, deși există de asemenea, state în care acești profesori predau în cadrul învățământul primar. Prezentul indicator se concentrează pe disciplinele pe care profesorii de specialitate de limbi străine sunt calificate pentru a le preda, indiferent de nivelul de învățământ în care activează.

În aproximativ două treimi din statele europene, cadrele didactice de specialitate de limbi străine fie predau exclusiv limbi străine, fie predau două discipline, dintre care una reprezintă o limbă străină. Acest lucru se datorează faptului că, într-un număr de state, nu există recomandări cu privire la gradul de specializare al viitoarelor cadre didactice, astfel aceștia pot alege orice tip de specializare pe o anumită disciplină sau o combinație, pentru cele oferite de instituțiile de învățământ superior.

Doar în 11 sisteme de învățământ, profesori de specialitate de limbi străine sunt calificați să predea aceste discipline (una sau mai multe limbi străine). Acest grup cuprinde șapte state (Cipru, Spania, Franța, Italia, Luxemburg, Olanda și Turcia), unde profesorii specializați de limbi străine sunt calificați pentru a preda o singură limbă străină și nici o altă disciplină.

Imaginea generală este că profesorilor de specialitate de limbi străine, din majoritatea statelor li s-a oferit posibilitatea de a obține calificări pentru a preda nu numai o limbă străină (sau mai multe limbi străine), dar, de asemenea, o altă disciplină. Acest lucru poate fi văzut drept o pre-condiție favorabilă pentru punerea în aplicare a metodei învățării integrate atât a conținutului cât și a limbii (CLIL), în care discipline non - lingvistice sunt predate într-o limbă străină (pentru mai multe informații despre CLIL, a se consulta secțiunile referitoare la Glosar, Baze de date statistice și Bibliografie).

CADRELE DIDACTICE

88

Figura D3: Disciplinele pe care profesorii de limbi străine specializați au dreptul de a le preda în cadrul învățământului primar și general secundar, 2010/11

Sursa: Eurydice.

Note explicative În cazul în care sunt marcate ambele tipuri de specializare a disciplinelor, recomandările existente se referă fie la ambele tipuri de cadre didactice specializate în predarea limbilor străine, sau nu există recomandări specifice cu privire la specializarea profesorilor ce predau limbi străine și astfel este evidențiată practica actuală, indicată de către autoritățile centrale. Pentru o definiție a conceptului de "cadre didactice specializate" (în predarea limbilor străine) a se consulta secțiunea: Glosar, Bază de date statistice și Bibliografie.

ÎN UNELE STATE, MAI MULT DE 50% DIN TOTALUL PROFESORILOR DE LIMBI STRĂINE SUNT CALIFICAȚI PENTRU A PREDA O DISCIPLINĂ NON-LINGVISTICĂ ÎN

PARALEL CU LIMBA STRĂINĂ În cadrul Sondajului European privind Competențele Lingvistice (ESLC), profesorii de limbi străine pe deplin calificați au fost rugați să indice pentru care discipline au primit calificări pentru a le preda. Rezultatele arată că în majoritatea statelor participante, profesorii de limbi străine au diferite profiluri de calificare: unele sunt calificate să predea numai limbi străine, în timp ce altele sunt de asemenea, calificate pentru a preda discipline non- lingvistice, alături de limbi străine. Cu toate acestea, trebuie menționat faptul că proporția cadrelor didactice cu fiecare profil variază de la un stat la altul, iar în unele state, un singur profil de calificare predomină în mod clar.

În Comunitatea Franceză din Belgia, Estonia, Franța, Olanda și Polonia, mai mult de 70% din cadrele didactice de limbi străine sunt calificate să predea exclusiv limbi străine. Dintre aceste state, Franța este caracterizată printr-o proporție deosebit de mare de cadre didactice (90,4%), care sunt calificate să predea o singură limbă străină. De asemenea, acest profil de calificare, predomină în mod clar în Olanda și Polonia (72,3% și respectiv 63,0%). În schimb, în Comunitatea Franceză din Belgia majoritatea profesorilor de limbi străine (73,3%) sunt calificați să predea două limbi străine.

În șapte sisteme de învățământ (Comunitatea Germanofonă și Comunitatea Flamandă din Belgia, Bulgaria, Spania, Portugalia, Suedia și Croația), mai mult de 50% din profesorii de limbi străine sunt calificați să predea o disciplină non-lingvistică alături de limbi străine. În contextul acestor state, în Suedia se înregistrează cel mai mare procent de profesori de limbi străine care sunt calificați pentru a preda o limbă străină și o disciplină non-lingvistică (50,4% din cadrele didactice au raportat acest profil), în timp ce în Comunitatea Flamandă din Belgia limba majoritatea cadrelor didactice (51,0%) sunt calificate să predea două limbi străine și o disciplină non-lingvistică.

Realizând o comparație între răspunsurile acordate de cadrele didactice și informațiile privind reglementările prevăzute în Figura D3 aceasta relevă că în majoritatea sistemelor de educație în cauză,

Cadrele didactice sunt calificate pentru a preda:

Două discipline diferite, incluzând și o limbă străină

Numai limbi străine

CADRELE DIDACTICE

89

în conformitate cu ambii indicatori, profesorii de limbi străine pot avea diverse profiluri de calificare în funcție de specializarea lor pe disciplina respectivă. Cu toate acestea, după cum a fost deja subliniat, în aceste sisteme de educație, uneori predomină un profil de calificare în detrimentul altora. În ceea ce privesc statele în care, în conformitate cu Figura D3, profesorii de limbi străine au calificarea necesară pentru a preda numai limbi străine și nicio altă disciplină, cele două seturi de date sunt mai puțin consistente. Datele din Figurile D3 și D4 corespund doar în ceea ce privește Franța și Olanda, unde majoritatea profesorilor de limbi străine sunt calificate pentru a preda o singură limbă străină și nicio altă disciplină. Cu toate acestea, în Comunitatea Germanofonă din Belgia, Bulgaria și Spania, profilurile de calificare auto-raportate de către profesorii de limbi străine par a fi mai eterogene decât cele indicate în figura anterioară. Acest lucru poate fi explicat parțial prin faptul că Figura D3 se referă în principal la recomandările actuale, în timp ce Figura D4 ia în considerare răspunsurile cadrelor didactice de toate vârstele, indiferent de recomandările specifice în vigoare atunci când au început formarea inițială.

Figura D4: Distribuția procentuală a cadrelor didactice ce predau limbi străine în funcție de disciplinele pe care sunt calificate să le predea, 2010/11

Exclusiv LST (Limbiă străină testată) LST și o altă limbă străină LST și o altă disciplină ce nu e limbă străină

LST, altă LS și o altă disciplină ce nu e limbă

străină

LST= Limbă străină testată EU BE fr BE de BE nl BG EE EL ES FR MT NL PL PT SI SE HR

Exclusiv LST 50.4 7.5 0.0 1.8 25.9 42.0 55.2 28.1 90.4 46.0 72.3 63.0 3.4 21.4 1.1 25.2

LST și o altă limbă străină 10.2 73.3 29.8 10.2 17.5 32.5 2.0 5.1 0.6 11.3 14.7 13.0 46.6 32.3 30.4 22.3 LST și o altă disciplină ce nu e limbă străină 24.1 2.0 40.1 37.0 44.4 22.9 30.1 33.7 7.4 32.7 12.6 22.2 27.7 41.7 50.4 33.5

LST, altă LS și o altă disciplină ce nu e limbă străină 15.3 17.2 30.1 51.0 12.2 2.6 12.7 33.1 1.6 10.1 0.3 1.8 22.4 4.6 18.2 19.1

Sursa: ESLC 2011.

Note explicative Indicatorul are la bază răspunsurile din cadrul Chestionarului 22 referitor la Profesorii ESLC. Astfel, include numai răspunsurile profesorilor pe deplin calificați. Figura grupează răspunsurile profesorilor, după cum urmează: categoria 'testarea exclusiv a limbii străine' include categoria din chestionar 'limba urmărită', categoria 'altă limbă străină' include categoria 'una sau mai multe limbi străine (incluzând limbi antice)', categoria 'disciplină diferită de o limbă străină' include categoria 'matematică', 'una sau mai multe științe exacte', cum ar fi Fizica, categoria 'una sau mai multe științe umani și sociale', de exemplu Istoria, 'una sau mai multe știinte artistice și culturale', cum ar fi Muzica și Istoria Artei, 'limba chestionarului', 'una sau mai multe discipline cu caracter vocațional', 'educația fizică'. Media statelor membre UE corespunde cu media ponderată a statelor participante la ESLC, pentru care sunt disponibile date. Respondenții din fiecare stat au fost cadrele didactice ce predau prima limbă evaluate În aproape toate statele participante, această limbă a fost limba engleză, cu excepția Belgiei (comunitățile flamandă și germană), unde e vorba de limba franceză.

Pentru mai multe informații referitoare la Sondajul European privind Competenţele Lingvistice (ESLC), a se consulta secțiunea: Glosar, Bază de date statistice și Bibliografie.

CADRELE DIDACTICE

90

FORMAREA INIȚIALĂ A CADRELOR DIDACTICE DE LIMBI STRĂINE SPECIALIZATE ȘI SEMI-SPECIALIZATE DUREAZĂ ÎNTRE PATRU SAU CINCI ANI

În toate statele europene, educația inițială a cadrelor didactice semi-specializate și specializate din cadrul învățământului inferior și superior este prevăzută la nivel terțiar, de obicei, în cadrul unor programe cu durata de studiu între patru sau cinci ani în total, însă există doar câteva state în care formarea inițială a profesorilor de limbi străine durează numai trei ani. Perioada de formare cea mai ridicată se înregistrează în cazul Italiei, unde durează șase ani.

În aproximativ jumătate din toate statele europene, este nevoie de o diplomă de licență pentru a preda limbi străine, în timp ce în celelalte state, este nevoie de o diplomă de master. În unele state, viitorii profesori de limbi străine trebuie să dețină o calificare ce ține cont de structura stabilită prin procesul Bologna. De exemplu, în Marea Britanie, cei care intenționează să predea limbi străine trebuie să obțină mai întâi o diplomă de licență cu durata de patru ani, iar apoi o calificare de predare cu durata de un an (prin urmare, durata cumulată a studiilor este de cinci ani). De asemenea, în Comunitatea Flamandă din Belgia, viitoarele cadre didactice de limbi străine ce doresc să predea în licee trebuie să atingă gradul de durată de master de cel puțin patru ani, urmat de un program de formare a profesorilor cu durata de un an.

În șase state (Belgia, Danemarca, Estonia, Olanda, România și Suedia), durata de educație inițială a cadrelor didactice și / sau tipul de calificare necesar depinde de nivelul la care viitorii profesori de limbi străine intenționează să predea. În Belgia și România, educația inițială a viitorilor profesori de limbi străine pentru gimnaziu durează trei ani și duce la obținerea unui nivel de calificare tip diplomă de licență, iar cei care intenționează să predea în învățământul secundar superior trebuie să urmeze programul de formare inițială a profesorilor cu durata de cinci ani și care duce la un nivel de calificare tip diplomă de master. O situație similară poate fi observată în Danemarca, Estonia și Olanda, singura diferență fiind că educația inițială a cadrelor didactice și a profesorilor de limbi străine din învățământul secundar inferior durează patru ani. În Suedia, atât profesorii de limbi străine din cadrul învățământului secundar inferior și superior trebuie să dețină o diplomă de master, dar durata acestuia variază: fiind de patru ani și jumătate, în cazul viitorilor profesori din ciclul de învățământ secundar inferior, și cinci ani în cazul celor care intenționează să predea la nivelul învățământului secundar superior.

O situație aparte există în Austria, în cadrul învățământului secundar inferior, în cazul în care durata de educație inițială a cadrelor didactice și calificarea necesară pentru predarea limbilor străine depinde de tipul de școală în care profesorii intenționează să predea. Cei care plănuiesc să predea în cadrul Allgemein bildende höhere Schule (școli cu un caracter academic ce acoperă învățământul secundar inferior și superior), sunt obligați să aibă o formare inițială superioară celor care intenționează să predea în Hauptschule (învățământul secundar inferior).

Graficul nu oferă informații specifice pentru învățământul primar, ci pentru categoria de cadre didactice specializate sau semi - specializate (pentru mai multe detalii, a se consulta Figura D1), educația inițială a acestor profesori urmează de obicei același model ca și pentru aceeași categorie de profesori la nivel secundar inferior. În Spania, cu toate acestea, programele de formare a cadrelor didactice pentru cei care intenționează să predea limbi străine în învățământul primar sunt cu un an mai scurte decât programele destinate profesorilor de limbi străine pentru ciclul de învățământ secundar inferior și superior.

CADRELE DIDACTICE

91

Figura D5: Durata minimă și nivelul inițial de educație inițială a cadrelor didactice de limbi străine specializate sau a celor semi-specializate din învățământul secundar general, 2010/11

Figura D5a: Învățământul secundar inferior Numărul anilor Numărul anilor

Figura D5b: Învățământul general secundar superior

Numărul anilor Numărul anilor

Studii de licență Studii de Master Specializare în străinătate


Note explicative Figura prezintă numai modelul (ele) principal (e) al educației inițiale a cadrelor didactice pentru profesorii de limbi străine. Aceasta oferă informații privind durata minimă cumulată (în termeni de ani) de educație inițială a cadrelor didactice. Pentru o definiție a conceptelor de “cadre didactice semi-specializate”(în predarea limbilor străine și "cadre didactice specializate" (în predarea limbilor străine) a se consulta secțiunea: Glosar, Bază de date statistice și Bibliografie.

Note specifice statelor Belgia (BE de): Majoritatea cadrelor didactice ce predau la nivelul învățământului secundar inferior și superior (ISCED 2 și 3) sunt instruiți în Comunitatea Franceză din Belgia. Italia: După obținerea unei diplome de specialitate într-o limbă străină (sau mai multe limbi străine), profesorii aspiranți trebuie să efectueze un șaselea an de stagiu, în mod obligatoriu, înainte de a deveni oficial calificat pentru predarea limbii respective. Luxemburg: Pentru predarea limbilor străine în învățământul secundar inferior și superior, cadrele didactice de specialitate trebuie să urmeze stagii de formare inițială în străinătate și este necesară obținerea unei diplome de master în statul limbii țintă. Austria: În cadrul a) Hauptschule b) Allgemein bildende höhere Schule. La Neue Mittelschule (învățământul secundar; începând de la 10 la 14 de ani), educația este asigurată în comun de către echipe de profesori care dețin certificate în învățământul secundar academic și profesorii care dețin certificate în învățământul general secundar. Marea Britanie (ENG/WLS/NIR): Calificarea academică PGCE se acordă la un minim de nivel de licență, dar pot include și anumite studii la nivel de master, care pot contribui la o diplomă de master. Liechtenstein: Viitorii profesorii sunt formați în străinătate, mai ales în Austria sau Elveția.

CADRELE DIDACTICE

92

MAREA MAJORITATE A PROFESORILOR DE LIMBI STRĂINE SUNT PE DEPLIN CALIFICAȚI

În cadrul Sondajului European privind Competențele Lingvistice (ESLC), profesorii de limbi străine au fost rugați să indice măsura în care aceștia au obținut calificări pentru a preda limbi străine. Datele ce acoperă 15 sisteme de învățământ arată că proporția cadrelor didactice care se declară ca fiind pe deplin calificate variază între 57,3% în Estonia și 97,2% în Spania. În majoritatea sistemelor de educație - 11 sisteme - mai mult de 80% dintre cadrele didactice au auto-raportat că au fost pe deplin calificați pentru a preda limba în care elevii au fost evaluați ca parte a studiului.

Figura D6: Distribuția procentuală a cadrelor didactice de limbi străine în funcție de tipul de certificare / calificare deținută, 2010/11

Certificare deplină Certificare temporară, de urgență, provizorie sau alt tip de certificare Nicio certificare

EU BE fr BE de BE nl BG EE EL ES FR MT NL PL PT SI SE HR

Certificare deplină 89.6 73.6 60.9 86.8 82.1 57.3 89.8 97.2 87.0 83.6 82.9 92.2 95.8 65.3 84.3 87.4 Certificare temporară, de urgență, provizorie sau alt tip de certificare

8.1 26.4 39.1 12.1 16.2 37.0 10.2 2.7 11.3 13.6 5.6 5.0 4.2 14.7 9.2 12.6

Nicio certificare 2.3 0.0 0.0 1.1 1.7 5.7 0.0 0.1 1.7 2.8 11.5 2.8 0.0 20.0 6.5 0.0

Sursa: ESLC 2011. Note explicative

Indicatorul are la bază răspunsurile oferite de cadrele didactice la întrebarea numărul 19 din cadrul Chestionarului ESLC. Categoriile din figură le reflectă pe cele din chestionarul ESLC, cu o ușoară ajustare pentru categoria " certificare temporară, de urgență, provizorie sau alt tip "care include" categoriiile din chestionar – "certificare temporare sau de urgență", "certificare provizorie, de exemplu, un nou profesor calificat", "alt tip de certificare". Media statelor membre UE corespunde mediei aritmetice ponderate a statelor participante la ESLC, pentru care sunt disponibile date. Respondenții din fiecare stat au fost cadrele didactice ce predau prima limbă evaluate. În aproape toate statele participante, această limbă a fost limba engleză, cu excepția Belgiei (comunitățile flamandă și germană), unde e vorba de limba franceză. Pentru mai multe informații referitoare la Sondajul European privind Competenţele Lingvistice (ESLC), a se consulta secțiunea: Glosar, Bază de date statistice și Bibliografie.

Note specifice statelor Estonia: Profesorii a căror certificare intră în categoria "temporară, de urgență, provizorie sau alt tip de certificare" corespund în principal cu cei care dețin o calificare inițială completă în predarea unei limbi străine, alta decât limba engleză, și care și-au obținut un certificat de "recalificare" suplimentar în procesul de predare a limbii engleze. Slovenia: Procentul mare de cadre didactice necalificate ce predau limbi străine ar putea fi explicat prin terminologia utilizată în cadrul chestionarului ESLC: În timp ce chestionarul a făcut referire la "certificare", în contextul limbii slovene, termenii "certificat" și "calificare" au sensuri ușor diferite. Prin urmare, cadrele didactice participante ar fi putut interpreta greșit întrebarea.

CADRELE DIDACTICE

93

Profesorii de limbi străine care nu dețin un document doveditor de certificare pe deplin, posedă de cele mai multe ori un certificat de urgență, temporar, cu titlu provizoriu sau de altă natură. Aceasta poate, de exemplu, se referă la cadrele didactice nou calificate ce sunt angajate în faza de inducție sau profesorilor pe deplin calificați pe diferite teme care au obținut un certificat de "recalificare", în limba străină țintă. Cea mai mare proporție a cadrelor didactice cu certificate "de urgență, provizorii sau alte măsuri temporare" pot fi observate în Comunitatea Franceză și Germanofonă din Belgia și Estonia, unde 26,4%, 39,1% și respectiv 37,0% din cadrele didactice au raportat acest lucru în cadrul profilului de calificare. Pe de altă parte, în Spania, Olanda, Polonia și Portugalia, până la 6% din profesori de limbi străine au indicat același profil.

Sondajul arată de asemenea, proporția cadrelor didactice care nu au nici un certificat pentru a preda limba străină evaluată. Datele arată că în șase sisteme educaționale – Comunitatea Franceză și Comunitatea Germanofonă din Belgia, Grecia, Spania, Portugalia și Croația - proporția cadrelor didactice de limbi străine necalificate este zero sau aproape de zero. La celălalt capăt sunt Olanda și Slovenia, unde 11,5% și respectiv 20,0% din cadrele didactice au auto-raportat că nu dețin certificat pentru a preda limba evaluată.

ÎN MEDIE, APROXIMATIV 25% DINTRE ELEVI SUNT ÎNSCRIȘI LA O ȘCOALĂ ÎN CARE DIRECTORII ȘCOLILOR RAPORTEAZĂ ÎNTÂLNIREA UNOR DIFICULTĂȚI ÎN CEEA CE

PRIVEȘTE OCUPAREA POSTURILOR VACANTE PENTRU PROFESORII DE LIMBI STRĂINE

Procentul de elevi care frecventează o școală în care directorii raportează întâlnirea unor dificultăți în ceea ce privește ocuparea posturilor disponibile cât și a celor temporare pentru profesorii de limbi străine referitoare la limba străină evaluată variază destul de mult între statele participante la sondajul ESLC în 2011. În majoritatea statelor, aceasta variază de la aproximativ 20% până la 40%. În Belgia (Comunitatea Franceză și Comunitatea Flamandă), Bulgaria și Olanda valorile depășesc acest interval în timp ce Grecia, Spania, Malta și Portugalia acestea sunt mai reduse.

Diferența dintre cele două state, care prezintă cel mai mare procent cât și cel mai mic este deosebit de frapantă: În Belgia (Comunitatea Franceză), 84,6% dintre elevi sunt înscriși la o școală unde directorii școlilor au raportat întâlnirea unor dificultăți în ceea ce privește ocuparea posturilor disponibile, în timp ce în Grecia, procentul este de doar 1.3%.

Figura D7: Procentul elevilor ce frecventează o școală în care directorul școlii a raportat dificultăți în procesul de ocupare a posturilor vacante de predare sau cele de suplinitor pentru cadrele didactice absente ce predau limbi străine, indicator testat în ultimii cinci ani, 2010/11

Note explicative Indicatorul are la bază răspunsurile oferite de directorii (conducătorii școlilor) la întrebarea numărul 11 din cadrul Chestionarului ESLC. Respondenții din fiecare stat au fost directorii școlilor a căror instituție a fost inclusă în prima limbă evaluată În aproape toate statele participante, această limbă a fost limba engleză, cu excepția Belgiei (comunitățile flamandă și germană), unde e vorba de limba franceză. Media statelor membre UE corespunde cu media ponderată a statelor participante la ESLC, pentru care sunt disponibile date.


Sursa: ESLC 2011.

EU BE fr BE de BE nl BG EE EL ES

26.6 84.6 38.4 70.5 49.3 42.3 1.3 6.9

FR MT NL PL PT SI SE HR

36.9 14.0 57.8 19.9 16.5 21.5 27.3 26.2

CADRELE DIDACTICE

94

ÎN MAJORITATEA STATELOR, CADRELE DIDACTICE NU AU NEVOIE DE CALIFICĂRI SUPLIMENTARE PENTRU PREDAREA LIMBILOR STRĂINE FOLOSIND METODA BAZATĂ

PE ÎNVĂȚAREA INTEGRATĂ ATÂT A CONȚINUTULUI CÂT ȘI A LIMBII (CLIL)

În majoritatea statelor europene, există școli care oferă metode de predare bazate pe învățarea integrată atât a conținutului cât și a limbii (CLIL) model, prin care unele, sau toate, disciplinele non - lingvistice sunt predate într-o limbă străină (acest tip de CLIL este menționat ca tip CLIL A; pentru mai multe informații, a se consulta secțiunile Glosar, Baze de date statistice și Bibliografie). Cu toate acestea, în ciuda faptului că acest model de învățare există în aproape toate statele, în cea mai mare parte, aceasta este prevăzută în doar un număr mic de școli (a se consulta Anexa 2).

Figura D8 se concentrează pe cerințele de calificare pentru predarea cu ajutorul modelului CLIL. Acesta arată că, în aproximativ două treimi din state, calificările necesare în mod normal pentru predare sunt suficiente numai câteva state recomandă sau impun profesorilor să aibă calificări speciale sau suplimentare.

În majoritatea statelor în care reglementările / recomandările privind calificările speciale pentru CLIL există, ele se referă de obicei, la cunoașterea limbii țintă. Profesorii sunt fie obligați să posede un calificare academică în limba țintă (alături de diplomă în disciplina pe care are intenția de a o preda), sau trebuie să facă dovada că au cunoștințe suficiente în domeniul limbii țintă. Nivelul de competență în limbi străine este adesea exprimat în termenii stabiliți de Consiliul European prin intermediul Cadrului European Comun de referință pentru Limbi Străine în Europa (pentru mai multe detalii cu privire la CECRL, a se consulta Figura E15), nivelul minim corespunzător, fiind fie nivel B2 sau nivel C1. În plus, recomandările se pot referi de asemenea, la deținerea anumitor certificate / examinări specifice limbii străine respective, care pot fi folosite ca probe de cunoștințe adecvate în limba-țintă (de exemplu, examenul de limbă de stat în Slovacia).

În câteva state, cerințele speciale merg dincolo de cunoașterea limbii străine țintă. Acest lucru este valabil, de exemplu în Franța, unde potențialii profesori ce doresc să predea prin metoda CLIL trebuie să treacă un examen oral în care candidații trebuie să arate că pot folosi limba străină țintă în contextul disciplinei ce urmează să o predea. De asemenea, în Cipru, Italia, Olanda și România, viitorii profesori trebuie să urmeze un curs care tratează metode de predare și abordări tip CLIL. Trebuie remarcat totuși că, în cazul Olandei, această cerință nu a fost stabilită de către guvernul central, dar rezidă dintr-unul al școlilor din rețeaua CLIL.

Printre statele în care nu există cerințe speciale de calificare ce se aplică pentru predarea CLIL, un singur stat, și anume Lituania, examinează în prezent o recomandare prin care profesorii potențiali CLIL ar avea nevoie de a face demonstrația că posedă competențe lingvistice corespunzătoare cu cel puțin nivelul B2 din CEFR. Mai multe alte state au arătat că și atunci când nu există cerințe suplimentare sub forma metodei de predare CLIL, se așteaptă de obicei ca profesorii potențiali CLIL să demonstreze competențele lingvistice în limba străină țintă.

În aproape jumătate dintre state, autoritățile din învățământ recomandă ca formarea inițială a viitoarelor cadre didactice să ofere anumite cursuri sau activități care să le permită dobândirea competențelor necesare pentru a preda limbi străine. În restul statelor nu există recomandări oficiale iar instituțiile de formare sunt libere să decidă cu privire la tipul formării inițiale a cadrelor didactice.

CADRELE DIDACTICE

95

Figura D8: Calificările necesare pentru a lucra în școli care utilizează modelul CLIL (tip A) în cadrul învățământului primar și/sau general secundar, 2010/11

Note explicative Pentru o definiție a conceptului de „model CLIL tip A și B”a se consulta secțiunea: Glosar, Bază de date statistice și Bibliografie.

Sursa: Eurydice.

Tipul de calificări suplimentare solicitate

BE fr Calificarea obținută în limba țintă, sau un certificat (acordat pe baza unui examen) ce dovedește cunoașterea temeinică a limbii.

BG Certificat ce atestă cunoașterea aprofundată a limbii țintă (se aplică numai pentru profesorii care nu dețin o diplomă universitară în această limbă).

CZ Cunoașterea limbii țintă cel puțin la nivelul C1 din CECR (se aplică numai pentru profesorii care nu dețin o diplomă universitară în limba țintă).

ES Certificat și / sau examinare ce dovedește cunoașterea temeinică a limbii țintă. Nivelul minim necesar este de obicei B2 din CEFR, dar există unele diferențe între Comunitățile Autonome.

FR Examen oral special ce face asocierea dintre limba străină și materia care urmează să fie predată.

IT Curs universitar de un an în CLIL (60 credite).

CY Program de instruire pentru predare prin intermediul CLIL oferite de Ministerul Educației.

NL Absolvirea unui curs în metode de predare / abordări CLIL și competență lingvistică la nivel de cel puțin B2 din CEFR.

PL Certificat ce arată competența la un minim de nivel B2 din CEFR (se aplică numai pentru profesorii care nu dețin o diplomă universitară în limba țintă). Regulamentele includ o listă de certificate de limbă, care sunt echivalate cu nivelul B2 din CEFR.

PT Programul de formare oferit de către Ministerul Educației în colaborare cu instituțiile care reprezintă limba țintă.

RO Curs de instruire în predarea disciplinelor diferite de limbi străine în limba-țintă (pentru persoanele calificate să predea discipline non- lingvistice și limba țintă ca discipline separate) sau un curs de formare în discipline de predare altele decât limba-țintă (pentru persoanele calificate pentru a preda numai limba-țintă).

SK Examen de limbă străină în limba țintă (se aplică numai pentru profesorii care nu dețin o diplomă universitară în limba țintă)

Sursa: Eurydice.

Calificări uzuale sau numai o calificare complete a cadrelor didactice

Calificări uzuale + calificări suplimentare

Nu există model CLIL tip A

CADRELE DIDACTICE

96

DOAR CÂTEVA STATE RECOMANDĂ CA VIITOARELE CADRE DIDACTICE SĂ PETREACĂ O PERIOADĂ DE FORMARE ÎN STATE VORBITOARE DE LIMBA STRĂINĂ ȚINTĂ

În aproape jumătate dintre state, autoritățile din învățământ recomandă ca formarea inițială a viitoarelor cadre didactice să ofere anumite cursuri sau activități care să le permită dobândirea competențelor necesare pentru a preda limbi străine. În restul statelor nu există recomandări oficiale iar instituțiile de formare sunt libere să decidă cu privire la tipul formării inițiale a cadrelor didactice.

Figura D9: Existența unor recomandări cu privire la natura studiilor inițiale ale cadrelor didactice și perioada de formare petrecută în state vorbitoare de limbă- țintă, 2010/11

Sursa: Eurydice.

Note explicative

În cazul în care recomandările privind conținutul formării inițiale a cadrelor didactice pentru cel puțin un tip de profesor de limbi străine (de exemplu, profesorii nespecializaţi, profesorii de specialitate sau profesorii semi-specializați), statul este inclus în prima categorie: Există recomandări cu privire la natura studiilor inițiale ale viitoarelor cadrele didactice de limbi străine

În cazul în care profesorii de limbi străine petrec o perioadă de timp într-un stat sau într-o regiune în care se vorbește limba ce urmează a fi predată (limba țintă), aceasta poate include de asemenea și timpul petrecut într-o școală (în calitate de asistent), la o universitate (participarea la cursuri), sau în cadrul unor stagii de formare. Scopul este de a oferi profesorilor un contact direct cu limba pe care o vor preda și cultura statului în cauză.

Recomandări privind conținutul programului poate acoperi diferite aspecte, inclusiv cursuri teoretice cu privire la predarea limbilor străine, în școli din străinătate, stagii de predare a limbilor sau o perioadă petrecută în state vorbitoare de limba țintă. Acest indicator se axează pe ultimul aspect și arată că doar câteva sisteme de învățământ (Comunitatea Franceză din Belgia, Franța, Germania, Irlanda, Luxemburg, Austria și Regatul Unit al Marii Britanii) au emis recomandări, precizând că viitorii profesori de limbi străine și mai ales profesorii de specializați, ar trebui să petreacă o anumită perioadă. în state vorbitoare de limba țintă înainte de finalizarea obținerii calificării de predare.

Durata acestei perioade variază de la un stat la altul. Cea mai lungă perioadă recomandată se regăsește în Regatul Unit al Marii Britanii, unde cei care doresc să devină profesori de limbi străine trebuie să urmeze un program de un an de formare profesională precedată de o diplomă de licență de patru ani, care include un an în state vorbitoare limba țintă. În Irlanda, în scopul de a fi acceptat de către Consiliul Profesoral de Înregistrare (care permite unui individ de a preda în școli finanțate de

Există recomandări cu privire la natura studiilor inițiale ale viitoarelor cadrele didactice de limbi străine

Aceste recomandări includ o perioadă de formare petrecută în state vorbitoare de limbă- țintă

>>> Educația cadrelor didactice se face în străinătate

Nu există recomandări

CADRELE DIDACTICE

97

stat), viitorii profesori de limbi străine din învățământul secundar inferior și superior trebuie să petreacă cel puțin trei luni într-un stat vorbitor de limba țintă. O durată puțin mai scurtă - cel puțin două săptămâni sau respectiv o lună - este recomandată în Comunitatea Franceză din Belgia și în Germania. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că în Comunitatea Franceză din Belgia, această recomandare se aplică numai anumitor categorii de cadre didactice de limbi străine și anume, profesorii de gimnaziu ce predau limbi germanice. În Franța și Austria, autoritățile centrale recomandă ca profesorii de specialitate de limbi străine să petreacă o anumită perioadă în state vorbitoare de limba țintă, dar durata nu este specificată.

În cele din urmă, situația din Luxemburg, este unică, aceasta deoarece viitorii profesori de limbi străine participă la formarea inițială a cadrelor didactice numai în străinătate și reglementările în vigoare menționează că aceștia trebuie să studieze în state vorbitoare de limba țintă.

GRADUL DE MOBILITATE TRANSFRONTALIERĂ A PROFESORILOR DE LIMBI STRĂINE DIFERĂ FOARTE MULT ÎN ÎNTREAGA EUROPĂ

Mobilitatea transfrontalieră a profesorilor de limbi străine poate fi văzută ca un element important al dezvoltării lor profesionale. Chestionarul contextual din cadrul Sondajul European privind Competențele Lingvistice (ESLC) dedicat profesorilor colectează informații cu privire la măsura în care profesorii de limbi străine au petrecut cel puțin o lună într-un stat în care limba pe care o predau este vorbită. Acesta oferă de asemenea, detalii cu privire la obiectivele mobilităților transfrontaliere ale cadrelor didactice.

Datele indică faptul că în majoritatea statelor participante, motivele precum vacanțele și cursurile de studiu sunt cele mai comune două motive pentru profesorii de limbi străine care petrec cel puțin o lună în statele vorbitoare de limba țintă. În ceea ce privesc ambele scopuri, Franța și Spania au cele mai ridicate niveluri de mobilitate transfrontalieră. În aceste state, 69,1% și respectiv 60,7% din totalul profesorilor de limbi străine au petrecut o vacanță pe termen lung în state vorbitoare de limba-țintă, iar 60,4% și respectiv 79,7% au participat la un curs sau perioade de studiu de cel puțin o lună. La celălalt capăt se află Bulgaria și Estonia, cu 12,9% și respectiv 15,1%, în scopul unor vacanțe și 13,3% respectiv 11,0% pentru participarea la studii.

De asemenea, graficul relevă ca trecerea frontierelor pentru a dobândi experiență în predare în statele vorbitoare de limba țintă nu este foarte comună pentru profesorii de limbi străine, în statele participante la ESLC, cifra nu depășește 10%. Franța este singurul stat în care mai mult de jumătate din cadrele didactice participante la sondaj au învățat mai mult de o lună în statul vorbitor de limba țintă. Mobilitatea transfrontalieră a cadrelor didactice este de asemenea, relativ mare Comunitatea Germanofonă din Belgia (24,0%), Spania (23,2%) și Suedia (20,1%). Cu toate acestea, este interesant de observat că în toate sistemele de învățământ, cu excepția Comunității Germanofone din Belgia și Franța, o proporție ceva mai mare de cadre didactice au indicat că au petrecut mai mult de o luna în state vorbitoare de limba țintă în scop de muncă "altele decât cea de predare a limbii ținte". Decalajul cel mai important între predare și alte locuri de muncă, pot fi observate în Polonia (aproximativ 26 puncte procentuale), cât și în Bulgaria, Slovenia și Suedia (în jur de 12, 14 și respectiv 17 puncte procentuale).

În cele din urmă, în majoritatea statelor pentru care sunt disponibile date, numai până la 20% din totalul cadrelor didactice de limbi străine au indicat că au petrecut deja mai mult de o lună în state vorbitoare de limba țintă "locuind cu familia". Proporția este mai mare doar în Comunitatea Germanofonă din Belgia, Grecia și Suedia (48,6%, 32,1% și respectiv 29,5%).

CADRELE DIDACTICE

98

Figura D10: Procentul cadrelor didactice de limbi străine care au locuit deja mai mult de o lună în țara vorbitoare de limba țintă, în funcție de scopul mobilității transfrontaliere, 2010/11

Vacanță Studiu/Formare Predare Alte slujbe decât cea de predare a limbii Locuirea cu familia


Vacanță 50.9 31.8 50.8 31.0 12.9 15.1 36.1 60.7 69.1 33.4 38.4 35.6 19.6 37.1 41.7 15.6

Studiu/Formare 53.8 45.4 36.8 30.3 13.3 11.0 51.2 79.7 60.4 16.0 33.9 20.8 16.2 42.3 57.2 24.2

Predare 25.4 7.3 24.0 11.1 1.9 2.0 14.8 23.2 52.8 3.8 11.7 2.7 3.1 5.4 20.1 6.5

Alte slujbe decât cea de predare a limbii 30.1 11.5 30.5 5.3 13.9 7.7 19.6 25.9 47.5 7.7 19.9 28.8 4.3 19.6 36.6 10.5

Locuirea cu familia 14.6 14.5 48.6 9.4 6.8 7.1 32.1 14.2 16.5 18.5 10.6 8.4 5.9 2.9 29.5 8.5

Sursa: ESLC 2011.

Note explicative Indicatorul are la bază răspunsurile oferite de cadrele didactice la întrebarea numărul 12 din cadrul Chestionarului ESLC. Figura reflectă procentul cadrelor didactice de limbi străine care au locuit deja mai mult de o lună în într-un stat vorbitor de limba țintă, în scopuri precum: „Vacanță”, „Studiu/Formare”, „Predare”, „Alte slujbe decât cea de predare a limbii”, „Locuirea cu familia”. Media statelor membre UE corespunde mediei aritmetice ponderate a statelor participante la ESLC, pentru care sunt disponibile date. Media statelor membre UE corespunde cu media ponderată a statelor participante la ESLC,pentru care sunt disponibile date. Respondenții din fiecare stat au fost cadrele didactice ce predau prima limbă evaluată. În aproape toate statele participante, această limbă a fost limba engleză, cu excepția Belgiei (comunitățile flamandă și germană), unde e vorba de limba franceză. Pentru mai multe informații referitoare la Sondajul European privind Competenţele Lingvistice (ESLC), a se consulta secțiunea: Glosar, Bază de date statistice și Bibliografie.

CADRELE DIDACTICE

99

LIMBA ENGLEZĂ REPREZINTĂ LIMBA STRĂINĂ CEA MAI POPULAR PENTRU ACTIVITĂȚI DE FORMARE ÎNTREPRINSE CA PARTE A PROGRAMULUI COMENIUS

Dezvoltarea profesională continuă joacă un rol vital în asigurarea faptului că viitoarele cadre didactice dețin aptitudinile și cunoștințele necesare pentru cariera lor de predare. Din 2007, Comisia Europeană a sprijinit formarea continuă a cadrelor didactice prin sub- programul Comenius al Programului de Învățare pe tot Parcursul Vieții (LLP). Acest subprogram include o acțiune specifică Comenius dedicată sprijinirii dezvoltării profesionale a cadrelor didactice și a altor categorii de personal școlar. Obiectivul Comenius prin Acțiunea de Formare îl reprezintă îmbunătățirea și acordarea unei dimensiuni europene pregătirii cadrelor didactice, precum și îmbunătățirea calității abordărilor pedagogice și a managementului școlar permițând profesorilor și altor categorii de personal școlar activități de formare profesională de până la șase săptămâni într-un stat altul decât cel în care participantul trăiește în mod uzual.

Graficul indică faptul că limba engleză este de departe cea mai populară limbă de predare pentru activitățile de formare continuă întreprinse în cadrul Comenius. În 2009, în medie, marea majoritate a burselor acordate (76,4%) au fost pentru cursuri predate în limba engleză, comparativ cu doar aproximativ 11% pentru limba franceză și în jur de 5% atât în limba germană cât și în limba spaniolă. Doar un procent neglijabil de activități de formare au fost efectuate în alte limbi (1,6% cumulat pentru toate celelalte limbi).

Figura D11: Distribuția procentuală a aplicațiilor aprobate pentru cadrele didactice în serviciu ce participă la acțiuni din Programul de Formare Comenius, în funcție de limba cursului, cererile fiind depuse în cadrul apelului, 2009

Limba Engleză Limba Franceză Limba Germană Limba Spaniolă

Altă Limbă Străină

Sursa: Comisia Europeană, Directoratul General pentru Educație și Cultură (Educația Școlilor, Comenius).

CADRELE DIDACTICE

100

Date corespunzătoare Figurii D11

Ø BE fr BE de BE nl BG CZ DK DE EE IE EL ES FR IT CY LV LT LU Limba Engleză 76.4 25.6 0.0 78.6 83.6 83.3 76.3 79.3 88.3 48.6 90.4 86.6 82.1 80.7 100.0 74.6 93.5 50.0

Limba Franceză 11.3 64.1 0.0 20.7 7.8 3.5 3.5 3.7 3.9 38.9 6.2 10.0 5.3 13.8 0.0 2.5 2.8 21.4

Limba Germană 5.4 0.0 0.0 0.7 7.8 7.0 16.2 13.6 5.2 1.4 3.4 1.1 3.1 1.6 0.0 23.0 1.9 28.6

Limba Spaniolă 5.3 5.1 0.0 0.0 0.0 4.5 1.7 3.0 1.3 8.3 0.0 0.0 7.6 2.1 0.0 0.0 0.0 0.0

Altă Limbă Străină 1.6 5.1 0.0 0.0 0.9 1.7 2.3 0.5 1.3 2.8 0.0 2.2 2.0 1.8 0.0 0.0 1.9 0.0

HU MT NL AT PL PT RO SI SK FI SE UK IS LI NO HR TR Limba Engleză 80.0 97.3 89.3 73.2 86.5 93.2 66.9 89.3 88.1 84.6 77.5 18.3 78.3 25.0 49.6 : 98.1

Limba Franceză 5.3 2.7 4.3 3.4 1.3 3.6 31.6 0.0 1.2 5.0 3.3 44.2 0.0 0.0 4.4 : 1.4

Limba Germană 11.6 0.0 3.3 20.3 9.0 2.8 0.3 7.1 9.5 5.4 7.3 3.0 7.2 75.0 8.0 : 0.5

Limba Spaniolă 1.6 0.0 2.8 0.8 2.8 0.4 0.5 3.6 1.2 2.7 8.0 30.4 8.4 0.0 37.2 : 0.0

Altă Limbă Străină 1.6 0.0 0.3 2.3 0.4 0.0 0.7 0.0 0.0 2.3 4.0 4.2 6.0 0.0 0.7 : 0.0

Sursa: Comisia Europeană, Directoratul General pentru Educație și Cultură (Educația Școlilor, Comenius).

Note explicative

În figură este reprezentat procentul cursurilor, în conformitate cu limba țintă. Datele fac referire la cadrele didactice și alte categorii de personal școlar, dar există dovezi care indică faptul că 83% din participanți au fost profesori (sursa: Comisia Europeană, DG EAC). Cu toate acestea, este imposibilă distingerea în continuare între profesorii de limbi străine și alte cadre didactice. Numărul total de granturi per stat și limbă străină variază foarte mult și acest lucru limitează comparabilitatea datelor între statelor. Tabelul de mai jos furnizează informații cu privire la numărul de cereri aprobate pentru fiecare stat în parte.

BE fr BE de BE nl BG CZ DK DE EE IE EL ES FR IT CY LV LT LU 39 0 140 116 287 173 1091 77 72 178 1324 1139 731 49 122 108 14 HU MT NL AT PL PT RO SI SK FI SE UK IS LI NO HR TR 190 37 392 261 702 249 765 56 84 259 275 865 83 4 137 : 414

În perioada de referință, Croația nu a participat la Programul de învățare pe tot parcursul vieții

Analizele la nivel de stat arată că, în Cipru, în 2009, toți beneficiarii de granturi au optat pentru formare în limba engleză. Procentele au fost, de asemenea, foarte mari, peste 90% în Grecia, Lituania, Malta, Portugalia și Turcia. La celălalt capăt se află Comunitatea Franceză din Belgia, Marea Britanie și Liechtenstein, cazuri în care până la doar 26% din totalul cadrelor didactice au participat la o activitate de formare în limba engleză.

În majoritatea statelor, ratele de participare la activitățile de formare continuă oferite în limba franceză sunt sub 10%. Excepțiile sunt reprezentate de Comunitatea Franceză din Belgia (64,1% din totalul activităților de formare a fost realizată în limba franceză), Marea Britanie (44,2%), Irlanda (38,9%), România (31,6%), Comunitatea Flamandă din Belgia și Luxemburg (ambele în jurul valorii de 21%), Italia (13,8%) și Spania (10%).

Limba germană este destul de populară drept mediu de instruire în rândul personalului din învățământ din Liechtenstein (75%), Luxemburg (28,6%), Letonia (23,0%), Austria (20,3%), Danemarca (16,2%) și Germania (13,6%). Cu toate acestea, procentele sunt în general mici, pentru cadrele didactice din alte state.

Aproape peste tot în Europa, mai puțin de 5% din cadrele didactice aleg să participe la cursuri predate în limba spaniolă, cu excepția personalului din Norvegia (37,2%), Marea Britanie (30,4%), Irlanda, Franța, Suedia, Islanda (toate aproximativ 8%) și Comunitatea Franceză din Belgia (5,1%).

CADRELE DIDACTICE

101

Per ansamblu, limbile alese pentru programul de formare continuă Comenius urmează modelul observat de limbile studiate de către elevi (a se vedea Figurile C3 și C8), caz în care limba engleză este limba străină cea mai studiată din Europa, urmată fiind de limba franceză și limba germană.

ÎN MAJORITATEA STATELOR, SE NUMĂRĂ CÂTEVA CAZURI DE CADRE DIDACTICE STRĂINE GĂZDUITE

Procentul de elevi care frecventează școli în care directorul școlii a declarat că a avut cel puțin un caz în care au găzduit un profesor din străinătate pentru limba testată pe o perioadă de cel puțin o lună, în anul școlar anterior este de sub 10% în aproape toate statele participante la sondajul ESLC 2011. Excepții constituite Spania și Malta, unde procentele ajung la 21,2% și respectiv 11,4%. În Belgia (Comunitățile Germanofonă și Flamandă), Grecia și Polonia, niciun elev nu a fost înscris în școli în care directorul școlii a raportat că găzduiește astfel de profesori invitați.

Atunci când se analizează numărul total de profesori din străinătate, în toate disciplinele predate în școli, procentele variază substanțial între state: în Belgia (Comunitatea Franceză), Spania și Malta, aproximativ 20% dintre elevi merg la școli în care directorul școlii a afirmat că a găzduit astfel de profesori - cifra este cu mult peste 50% în Comunitatea Germanofonă din Belgia, în timp ce în Comunitatea Flamandă din Belgia, Grecia și Polonia, valoarea este nulă.

Figura D12: Procentul de elevi care frecventează școli în care directorul școlii a declarat că au găzduit cel puțin un profesor invitat din străinătate pentru cel puțin o lună, pe parcursul anului școlar precedent, 2010/11

Note explicative Indicatorul are la bază răspunsurile oferite de directorii (conducătorii școlilor) la întrebarea numărul 18 din cadrul Chestionarului ESLC. Răspunsurile oferite de directorii școlilor au fost încadrate în două categorii: cei care au declarat că nu au găzduit niciun profesor străin și cei care găzduit cel puțin un profesor invitat din străinătate. Media statelor membre UE corespunde cu media ponderată a statelor participante la ESLC,pentru care sunt disponibile date Respondenții din fiecare stat au fost directorii școlilor a căror instituție a fost inclusă în prima limbă evaluată În aproape toate statele participante, această limbă a fost limba engleză, cu excepția Belgiei (comunitățile flamandă și germană), unde e vorba de limba franceză.


Sursa: ESLC 2011.

Cadru didactic invitat ce predă limba străină evaluată

Toate cadrele didactice găzduite

EU BE fr BE de BE nl BG EE EL ES

7.8 6.2 0.0 0.0 7.3 7.4 0.0 21.3

8.6 19.6 61.6 0.0 8.7 13.5 0.0 22.2

FR MT NL PL PT SI SE HR

5.8 11.4 2.2 0.0 3.8 7.3 2.3 1.9

5.8 21.8 13.8 0.0 5.9 11.2 2.3 2.6

103

P R O C E S U L D E I N S T R U I R E

SECȚIUNEA I – MOTIVAȚIA ELEVILOR ȘI METODELE DE PREDARE

MAREA MAJORITATE A ELEVILOR CONSIDERĂ CĂ LIMBA ENGLEZĂ ESTE DEOSEBIT DE UTILĂ COMPARATIV CU CELELALTE LIMBI STRĂINE, ATÂT PENTRU VIITOAREA

LOR EDUCAȚIE CÂT ȘI PENTRU VIITOAREA SLUJBĂ Sondajul European referitor la Competențele Lingvistice (ESLC) indică faptul că legătura dintre percepția elevilor referitoare la utilitatea studiului limbilor evaluate și competența lor în limba respectivă este una pozitivă (Comisia Europeană/SurveyLang, 2012). În cadrul anchetei, elevii au fost rugați să-și exprime punctul de vedere cu privire la utilitatea limbilor străine în următoarele scopuri: viața personală, viitoarea educație, activitatea viitoare și obținerea unei slujbe bune. Analiza răspunsurilor elevilor permite crearea unei comparații referitoare la percepția lor legată de utilitatea limbilor testate, ținând cont de aceste patru scopuri.

Figura E1: Procentul studenților ce consideră că este util să învețe limbile testate pentru diverse scopuri, 2010/11

Prima limbă evaluată 1

EU BE fr BE de BE nl BG EE EL ES FR MT NL PL PT SI SE HR Viața personală 50.4 58.9 82.7 24.7 64.7 79.1 70.0 51.0 47.6 81.8 40.8 43.3 72.6 69.7 67.0 78.6 Educația viitoare 87.7 88.0 89.4 84.1 91.4 97.1 87.8 90.8 81.8 93.6 85.4 94.1 94.9 94.0 92.2 96.2 Viitoarea carieră 81.9 82.7 85.5 77.4 89.5 95.8 91.2 89.8 68.5 95.7 83.6 91.5 94.4 89.7 90.7 93.5 Obținerea unei slujbe bune 90.2 93.2 89.0 82.0 94.4 98.3 94.1 96.8 83.0 96.0 88.4 95.4 97.1 92.3 94.2 96.8

A doua limbă evaluată

EU BE fr BE de BE nl BG EE EL ES FR MT NL PL PT SI SE HR Viața personală 27.1 44.7 85.0 44.0 33.9 31.2 56.0 21.6 27.1 32.7 10.5 19.8 37.1 40.4 13.5 37.8 Educația viitoare 66.5 70.6 94.1 93.0 72.1 70.3 83.9 73.0 60.6 51.3 54.4 73.4 74.3 79.9 60.3 77.0 Viitoarea carieră 54.3 71.3 88.1 90.7 65.1 60.2 86.7 68.7 40.0 50.8 52.1 69.1 74.4 70.1 40.5 66.9 Obținerea unei slujbe bune 65.4 87.9 96.1 92.4 77.8 71.3 90.9 82.8 54.9 63.1 55.9 77.5 79.8 76.4 44.2 79.6

Pentru viața personală

Pentru educația viitoare

Pentru viitoarea carieră

Pentru obținerea unei slujbe bune

Sursa: ESLC 2011.

PROCESUL DE INSTRUIRE

104

Note explicative Indicatorul are la bază răspunsurile oferite de elevi la întrebarea numărul 33 din cadrul Chestionarului ESLC adresat elevilor. Categoria „Util” se referă la două dintre cele patru opțiuni, și anume: „Destul de Util” și „Foarte Util”. Prima limbă evaluată a fost Limba Engleză, în aproape toate statele participante, cu excepția Belgiei (comunitățile flamandă și germană), unde e vorba de limba franceză. A doua limbă evaluată a fost Limba Germană în Belgia (Comunitatea Franceză), Bulgaria, Estonia, Olanda, Polonia, Slovenia și Croația; Limba engleză în Belgia (Comunitatea flamandă și germanofonă); Limba Franceză în Grecia, Spania și Portugalia, Limba spaniolă în Franța și Suedia și Limba Italiană în Malta. În funcție de fiecare stat, elevii din eșantion au fost fie elevi ce studiază în ultimul an de ISCED 2 sau elevi ce studiază în al doilea an de ISCED 3. Media statelor membre UE corespunde cu media ponderată a statelor participante la ESLC,pentru care sunt disponibile date. Atunci când se analizează diferențele dintre cele două limbi evaluate, valorile care sunt semnificative din punct de vedere statistic (p <.05) sunt indicate în format îngroșat. Pentru mai multe informații referitoare la Sondajul European privind Competenţele Lingvistice (ESLC), a se consulta secțiunea: Glosar, Bază de date statistice și Bibliografie

Profilul percepției elevilor legat de utilitatea limbii străine este destul de similar în statele europene. Marea majoritate a elevilor consideră că limba engleză este deosebit de utilă pentru viitorul lor în educație și cel profesional mai mult de 80% pentru activitatea profesională viitoare (cu excepția Franței) și chiar mai mult atunci când vine vorba de obținerea unei slujbe bune, care relevă faptul că elevii apreciază limba engleză ca fiind necesară nu numai pentru obținerea unei slujbe dar și pentru una mai bună.

În schimb, limba engleză are un rol mai puțin important în viața personală a elevilor: doar 50,4% dintre ei susțin că este importantă pentru acest scop. Malta iese în evidență cu aproximativ 82% din elevii care recunosc utilitatea limbii engleze pentru viața personală. Acest procent ridicat se datorează statutului limbii engleze ca a doua limbă oficială din stat.

Celelalte limbi evaluate sunt percepute ca fiind considerabil mai puțin utile decât limba engleză în majoritatea statelor europene. Cu toate acestea, un clasament similar se observă în ceea ce privește cele patru scopuri analizate.

ELEVII SUNT EXPUȘI ÎN MOD FRECVENT LA LIMBA ENGLEZĂ PRIN INTERMEDIUL DIFERITELOR SURSELOR MASS-MEDIA DECÂT LA ALTE LIMBI STRĂINE

Sondajul European privind Competențele Lingvistice (ESLC) indică faptul că există o relație pozitivă între expunerea elevilor la limbi străine prin intermediul surselor mass-media atât tradiționale dar și noi și competența lingvistică (Comisia Europeană/SurveyLang, 2012). În cadrul acestui sondaj, elevii au fost întrebați cât de des vin în contact cu limbile străine, prin diferite tipuri de media, cum ar fi cărți, reviste, muzică, filme, televiziune, jocuri pe calculator și site-uri web. Analiza răspunsurilor elevilor permite o comparație referitoare la expunerea lor la cele două limbi testate.

În nouă state, elevii susțin că vin în contact cu limba engleză prin intermediul surselor mass-media diferite, între o dată pe lună și de câteva ori pe lună, care este semnificativ mai mare decât media europeană. Malta prezintă cel mai mare rezultat (până la de câteva ori pe lună), datorită situației sale specifice lingvistice, deoarece limba engleză este a doua limbă oficială din stat(a se consulta Figura A1).

Contactul elevilor cu limba engleză este întotdeauna mai frecvent decât cu oricare alte limbi. Diferența este deosebit de mare în Bulgaria, Estonia, Olanda și Suedia. Aceasta este, de asemenea, cazul în Belgia (Comunitatea flamandă și Comunitatea Germanofonă), în care contactul elevilor cu limba engleză este chiar mai frecvent decât cu limba franceză, una dintre cele trei limbi de stat ale țării. Doar în Grecia și Malta, elevii sunt expuși la a doua limbă evaluată (limba franceză și, respectiv, limba italiană), prin intermediul surselor mass-media diferite, relativ mai des decât în alte state.

Mai mult decât atât, este interesant de observat că expunerea elevilor la limba engleză este în general mai mare statele europene relativ mai mici. Probabil, sursele mass-media din aceste state nu oferă atât de des traduceri în limbile lor naționale decât în alte state mai mari, precum Spania, Franța și Polonia.


105

Figura E2: Frecvența expunerii la cele două limbi străine evaluate prin intermediul diferitelor surse mass-media, 2010/11

De câteva ori pe săptămână

De câteva ori pe lună

Aproximativ o dată pe lună

De câteva ori pe an

Niciodatăr

Prima Limbă Străină Evaluată A doua Limbă Străină Evaluată

EU BE fr BE de BE nl BG EE EL ES FR MT NL PL PT SI SE HR Prima limbă străină țintă 1.68 1.52 1.04 0.70 2.27 2.60 2.37 1.47 1.32 2.95 2.36 1.80 2.34 2.63 2.68 2.41

A doua limbă străină țintă 2 0.67 0.53 1.24 2.26 0.79 0.82 1.78 0.63 0.43 1.46 0.49 0.60 0.90 1.01 0.45 0.84

Sursa: ESLC 2011.

Note explicative Indicatorul are la bază răspunsurile oferite de elevi la întrebarea numărul 31 din cadrul Chestionarului ESLC adresat elevilor. Acest indicator corespunde mediei tuturor scorurilor respondenților. Rezultatele au fost calculate prin însumarea valorilor de pe o scală de cinci puncte (0-4), valoare acordată de fiecare respondent pentru fiecare din cele nouă elemente ale întrebării 31, după care rezultatul a fost împărțit la nouă. Aceste cinci niveluri, corespund categoriilor "Niciodată", "De câteva ori pe an", "Aproximativ o dată pe lună", "De câteva ori pe lună" și "De câteva ori pe săptămână". Astfel, un indice de 2 înseamnă că, în medie, elevii spun că au contact cu limbile evaluate aproximativ o dată pe lună. Media statelor membre UE corespunde mediei ponderate a statelor ESLC participante, pentru care sunt disponibile date. Prima limbă evaluată a fost limba engleză, în aproape toate statele participante, cu excepția Belgiei (comunitățile flamandă și germană), unde e vorba de limba franceză. A doua limbă evaluată a fost limba germană în Belgia (Comunitatea Franceză), Bulgaria, Estonia, Olanda, Polonia, Slovenia și Croația; limba engleză în Belgia (Comunitatea flamandă și germanofonă); limba Franceză în Grecia, Spania și Portugalia, limba spaniolă în Franța și Suedia și limba Italiană în Malta. În funcție de fiecare stat, elevii din eșantion au fost fie elevi ce studiază în ultimul an de ISCED 2 sau elevi ce studiază în al doilea an de ISCED 3. Media statelor membre UE corespunde cu media ponderată a statelor participante la ESLC,pentru care sunt disponibile date. Atunci când se analizează diferențele dintre cele două limbi evaluate, valorile sunt semnificative din punct de vedere statistic (p<.05) în toate cazurile. Pentru mai multe informații referitoare la Sondajul European privind Competenţele Lingvistice (ESLC), a se consulta secțiunea: Glosar, Bază de date statistice și Bibliografie.

ÎN TIMPUL ORELOR DE CURS ELEVII VORBESC LIMBA STRĂINĂ ȚINTĂ MULT MAI RAR DECÂT CADRELE DIDACTICE CARE O PREDAU

Folosirea limbii țintă în sala de clasă a reprezentat tema principală de discuție în numeroase studii de cercetare în domeniul predării limbilor străine. Sondajul European al Competențelor Lingvistice (ESLC) a subliniat că o mai mare utilizare a limbii țintă în lecții de către profesori și elevi este relaționată în mod pozitiv cu obținerea unor rezultate mult mai performate la testări (Comisia Europeană/SurveyLang, 2012).

Analiza răspunsurilor elevilor arată că utilizarea primei limbi evaluate de către profesori și elevi în timpul orelor de studiu variază între statele europene. Atunci când participă la clasă, există o tendință comună pentru ca elevii să utilizeze limba țintă mult mai rar decât profesorii lor. În unele state, diferența între folosirea limbii de către profesori și folosirea ei de către elevi este semnificativ mai mare. Acesta este cazul în Belgia (Comunitatea Germanofonă), Spania și Malta. Această diferență este destul de mică în Estonia, Franța, Olanda, Slovenia și Suedia.

În medie, conform elevilor din statele participante, profesorii lor comunică în limba țintă destul de frecvent. Două sisteme de învățământ ies în evidență, și anume Belgia (Comunitatea Germanofonă) și


106

Malta, cazuri în care prima limbă evaluată este utilizată cel mai des. În aceste două sisteme de învățământ, limba testată (limba franceză și respectiv limba engleză) sunt drept limbi de instrucție de la o vârstă foarte fragedă.

Elevii europeni susțin că utilizează limba țintă pentru a comunica cu cadrele didactice sau cu alți elevi câteodată. Cu toate acestea, se evidențiază două state: Belgia (Comunitatea Flamandă), caz în care limba țintă este mai frecvent utilizată de către elevi în clasă, și Suedia, unde este folosită mai des decât în alte state.

În cele din urmă, în unele state profesorii folosesc limba țintă destul de des (peste media europeană), elevii, de asemenea, fac acest lucru. Acest lucru este special cazul în Franța și Suedia.

Figura E3: Frecvența utilizării de către cadrele didactice a limbii străine predate în sala de clasă, 2010/11

Întotdeauna

Uzual

Câteodată

Aproape niciodată

Niciodată

Cadre didactice Elevi


Cadre didactice 2.61 2.78 3.11 2.46 2.62 2.58 2.63 2.60 2.84 3.22 1.94 2.31 2.73 2.39 2.83 2.78 Elevi 1.98 2.15 2.24 1.35 2.02 2.17 1.80 1.74 2.37 2.28 1.52 1.62 1.91 2.08 2.51 2.16

Sursa: ESLC 2011.

Note explicative Indicatorul are la bază răspunsurile oferite de elevi la întrebările numărul 49 și 50 din cadrul Chestionarului ESLC adresat elevilor. Acest indicator corespunde mediei tuturor scorurilor respondenților Rezultatele au fost calculate prin însumarea valorilor de pe o scală de cinci puncte (0-4), valoare acordată de fiecare respondent pentru fiecare din cele două elemente ale întrebării 49 (trei elemente ale întrebării 50), după care rezultatul a fost împărțit la doi. Aceste cinci niveluri, corespund categoriilor: „Întotdeauna”, „Uzual”, „Câteodată”, „Aproape niciodată”, „Niciodată”. Astfel, un indice de 2 înseamnă că, în medie, elevii spun că atât ei cât și profesorii vorbesc limba evaluată câteodată, în sala de clasă. Media statelor membre UE corespunde mediei ponderate a statelor ESLC participante, pentru care sunt disponibile date Prima limbă evaluată a fost Limba Engleză, în aproape toate statele participante, cu excepția Belgiei (comunitățile flamandă și germană), unde e vorba de limba franceză. În funcție de fiecare stat, elevii din eșantion au fost fie elevi ce studiază în ultimul an de ISCED 2 sau elevi ce studiază în al doilea an de ISCED 3.



107

CONFORM MAJORITĂȚII ELEVILOR, MIJLOACELE LEGATE DE TEHNOLOGIA INFORMAȚIEI ȘI A COMUNICĂRII (TIC) NU SUNT UTILIZATE ÎN MOD REGULAT ÎN

TIMPUL ORELOR DE CURS DIN MAJORITATEA STATELOR

În majoritatea statelor participante la sondajul ESLC din 2011 și pentru care sunt disponibile date, procentul elevilor care declară că folosesc în mod regulat TIC (de exemplu, surse internet, programe pe calculator sau lecții în laborator) în timpul lecțiilor de limbă străină nu atinge 20%. Olanda și, într-o măsură mai mică, Slovenia relevă procente mai mari, cel puțin pentru două din cele trei tehnologii menționate.

Când aceste trei noi tehnologii sunt comparate, internetul este cel care, conform elevilor, este cel mai utilizat în mod regulat (18,4% în medie în statele participante). Cu toate acestea, diferențele în utilizarea internetului între state sunt destul de substanțiale: cele mai mici procente se regăsesc în Belgia (Comunitatea Franceză și Comunitatea Germanofonă), respectiv, cu 3,3% și 4%, iar cea mai mare în Olanda, cu 43,4%.

În majoritatea statelor, nu există diferențe majore referitoare la procentul de elevi care spun că folosesc internetul în mod regulat și cei care spun că programele pentru calculator sunt folosite în mod regulat, cu excepția Estoniei, Olandei și Suediei. În medie, în statele participante, acest procent ajunge la 16,2%. Procentul de elevi care spun ca participă destul de regulat la lecții de laborator într-o limbă străină este în general mai mic. Acesta fiind mai mic sau egal cu 10% în toate statele, cu excepția Greciei (15,6%) și Olandei (12,3%).

Figura E4: Procentul elevilor ce declară că diverse mijloacele din tehnologia informației și a comunicării sunt utilizate în mod regulat în procesul didactic, 2010/11

Internetul Programele informatice Laboratoare pentru studiul limbilor străine

EU BE fr BE nl BE de BG EE EL ES FR MT NL PL PT SI SE HR Internetul 18.4 3.3 10.5 4.0 17.9 27.2 19.7 21.9 15.3 13.9 43.4 7.3 21.2 27.9 30.1 13.7 Programele informatice 16.2 3.6 10.5 3.2 15.6 16.4 19.1 20.3 14.4 14.0 31.5 7.7 17.9 26.0 20.2 12.0 Laboratoare pentru studiul limbilor străine 8.1 6.2 3.6 3.8 8.4 7.3 15.6 9.3 7.4 10.5 12.3 5.4 8.1 10.0 7.8 6.0 Sursa: ESLC 2011. Note explicative Indicatorul are la bază răspunsurile oferite de elevi la întrebarea numărul 51 din cadrul Chestionarului ESLC adresat elevilor. Categoria „În mod regulat” corespune a două dintre cele cinci opțiuni, adică „De câteva ori pe lună” și „Aproape la fiecare lecție”. Studiul unei limbi străine se referă la Limba Engleză cu excepția Belgiei (comunitățile flamandă și germană), unde e vorba de limba franceză. Media statelor membre UE corespunde mediei ponderate a statelor ESLC participante, pentru care sunt disponibile date Prima limbă evaluată a fost limba engleză, în aproape toate statele participante, cu excepția Belgiei (comunitățile flamandă și germană), unde e vorba de limba franceză. În funcție de fiecare stat, elevii din eșantion au fost fie elevi ce studiază în ultimul an de ISCED 2 sau elevi ce studiază în al doilea an de ISCED 3. Pentru mai multe informații referitoare la Sondajul European privind Competenţele Lingvistice (ESLC), a se consulta secțiunea: Glosar, Bază de date statistice și Bibliografie.


108

MAI PUȚIN DE O TREIME DINTRE ELEVI AU PARTICIPAT RECENT LA ACTIVITĂȚI EXTRA-CURRICULARE LEGATE DE STUDIUL LIMBILOR STRĂINE

Mobilitățile acordate elevilor și schimburile interculturale sunt unele dintre elementele centrale ale politicii educaționale moderne, în special cu privire la obținerea unor competențe de limbă străină. Integrarea acestor activități de învățare în afara contextului tradițional oferă sens practicii de a vorbi limbi străine, prezintă noi oportunități de învățare, contribuie la experiențe interculturale pentru elevi, precum și sporește gradul de conștientizare a altor limbi străine și culturi.

Figura E5: Procentul elevilor ce în ultimii trei ani au participat la activități școlarelegate de învățarea unei limbi străine, 2010/11

Proiecte de colaborare cu școli din străinătate Călătorii și excursii

EU BE fr BE de BE nl BG EE EL ES FR MT NL PL PT SI SE HR Proiecte de colaborare cu școli din străinătate 24.3 23.0 17.5 24.6 25.0 18.5 22.8 31.2 27.4 31.1 24.0 9.0 17.7 42.3 25.7 14.7 Călătorii și excursii 28.1 38.5 35.3 29.9 19.5 34.5 26.6 33.2 32.9 30.4 38.5 13.8 14.8 29.4 13.2 20.1

Sursa: ESLC 2011.

Note explicative Indicatorul are la bază răspunsurile oferite de elevi la întrebarea numărul 46 din cadrul Chestionarului ESLC adresat elevilor. În figură este reprezentat procentul elevilor ce au declarat că în ultimii trei ani au participat deja la una dintre activitățile de învățare a unei limbi străine mai sus menționate. Media statelor membre UE corespunde mediei ponderate a statelor ESLC participante, pentru care sunt disponibile date Respondenții din fiecare stat au fost elevii ce studiază prima limbă evaluată. Aceasta a fost Limba Engleză, în aproape toate statele participante, cu excepția Belgiei (comunitățile flamandă și germană), unde e vorba de limba franceză. În funcție de fiecare stat, elevii din eșantion au fost fie elevi ce studiază în ultimul an de ISCED 2 sau elevi ce studiază în al doilea an de ISCED 3. Pentru mai multe informații referitoare la Sondajul European privind Competenţele Lingvistice (ESLC), a se consulta secțiunea: Glosar, Bază de date statistice și Bibliografie.

La nivelul școlii, mobilitatea și comunicarea interculturală pot fi introduse în activități extra-curriculare legate de învățarea limbilor străine în diferite moduri. Sondajul European al Competențelor Lingvistice (ESLC) a acoperit participarea elevilor în cadrul unor proiecte de colaborare cu școli din străinătate în anul școlar 2011, precum și excursii în interes de învățarea unor limbi străine. În medie, în statele participante, în jur de 25% dintre elevi au participat recent la aceste tipuri de activități extra-curriculare legate de învățarea limbilor străine. În Spania și Malta, participarea este destul de mare: peste 30% dintre elevi susțin că au luat parte la astfel de activități. În schimb, în Polonia și Portugalia, mai puțin de 18% au profitat de aceste oportunități.

Potrivit elevilor, aceștia participă în general mai des în excursii și călătorii referitoare la învățarea limbilor străine decât colaborează la diferite proiecte cu școli din străinătate. Diferența este deosebit


109

de mare în Belgia (Comunitatea Germanofonă), Estonia și Olanda. În primul stat menționat, de exemplu, 35% din elevi susțin că au participat la excursii și călătorii în timp ce doar 17% au luat parte la proiecte în colaborare cu școli din alte state. În schimb, în Bulgaria, Slovenia și Suedia, elevii au participat recent de mai multe ori în proiecte de colaborare cu o școală din străinătate. De exemplu, în Slovenia, numărul de elevi care a luat parte la astfel de proiecte pe parcursul ultimilor trei ani depășește 40%.

SE EVIDENȚIAZĂ DOUĂ MODELE PRINCIPALE DE SPRIJIN PENTRU COPIII IMIGRANȚILOR PENTRU ÎNVĂȚAREA LIMBII DE INSTRUIRE CA A DOUA LIMBĂ

Pentru a sprijini integrarea copiilor imigranți în sistemul de învățământ, în special în scopul învățării limbii de instruire ca a doua limbă, majoritatea statelor europene urmează dispoziții speciale pentru a satisface nevoile specifice acestor elevi. Numai Turcia nu oferă o astfel de asistență în timpul învățământului obligatoriu, în timp ce în Grecia recomandările oficiale cu privire la sprijinul lingvistic pentru copiii imigranți se aplică numai în cadrul învățământului primar.

Modelul dominant de sprijin pentru copiii imigranților în scopul învățării limbii de instruire ca a doua limbă este integrarea directă în clase obișnuite, dar cu suport lingvistic suplimentar. Cu toate acestea, în aproape jumătate din statele analizate, acest model există în combinație cu un al doilea model, care implică crearea unor grupuri sau clase separate pentru copiii imigranților, pentru o perioadă limitată. Germania și România sunt singurele state care urmează modelul din urmă, folosindu-l de-a lungul întregii perioade de învățământ obligatoriu tip full-time.

Deși predominantă la ambele niveluri de învățământ, integrarea directă cu sprijin suplimentar în limba de instruire este ușor mai frecventă în cadrul învățământului primar. În Belgia (Comunitatea Flamandă) și Luxemburg, este înlocuită la nivel secundar inferior de modelul unor clase sau grupe separate. În Irlanda, unde ambele modele sunt utilizate la nivel primar, preferința în cadrul nivelului secundar inferior este, de asemenea, pentru formarea unor clase separate.

În unele state, autoritățile regionale, locale sau școlare au dreptul să folosească autonomia lor, în scopul de a decide cu privire la cele mai bune modalități de a satisface nevoile și circumstanțele locale ca, de exemplu, în Spania, Olanda și Regatul Unit al Marii Britanii. Din acest motiv, chiar dacă modelul de integrare directă predomină în Regatul Unit al Marii Britanii, acesta nu poate fi considerat ca fiind singurul model de sprijin pentru copiii imigranților în scopul învățării Limbii engleze ca a doua limbă străină.


110

Figura E6: Modele de implementare a învățării limbii de predare ca a doua limbă străină, pentru copiii imigranți în cadrul învățământului primar și inferior secundar, 2011/11

Sursa: Eurydice.

Note explicative Sunt incluse numai tipurile de sprijin prevăzute în documente oficiale emise de autoritățile centrale (sau de nivel superior) în domeniul învățământului.

Nu sunt incluse: măsurile de sprijin pentru copiii imigranți în scopul învățării limbii lor materne, lecțiile suplimentare în afara orarului și facilitățile oferite de centre pentru solicitanții de azil oficial.

Integrarea directă cu suport de învățare a limbii străine le oferă copiilor imigranți posibilitatea de a se alături unei clase normală pentru vârsta lor (sau o clasă mai mică, în funcție de circumstanțe), în învățământ. Aceștia urmează programa școlară obișnuită, destinată tuturor elevilor, dar sprijin lingvistic este oferit în mod individual pentru fiecare elev imigrant în timpul orelor normale de curs.

Grupuri / clase separate (programe speciale de învățare a limbii străine) pot fi formate pentru elevii imigranți care învață limba de predare ca a doua limbă. Acești elevi sunt grupați separat de colegii lor pentru o perioadă limitată de timp (variind de la câteva săptămâni până la unul sau doi ani de școală), astfel încât acestea să poată beneficia de școlarizare special adaptată la nevoile lor, cu scopul eventualei integrări în clase obișnuite. Cu toate acestea, ei pot începe participarea la unele lecții din clasele obișnuite, de îndată ce aceștia sunt considerați pregătiți.

Copiii imigranți: Copiii care merg la școală într-un alt stat decât țara lor de origine, sau din țara de origine a părinților sau bunicilor lor. Acești termeni de referință cuprind mai multe situații distincte din punct de vedere, inclusiv cele de refugiați, solicitanți de azil, copii ale lucrătorilor imigranți, copii ale resortisanților terțelor state cu statut rezidențial pe termen lung, copiii lucrătorilor din țări terțe care nu sunt rezidenți pe termen lung, pentru copii care sunt neregulat rezidenți și copii de origine imigrantă, care nu beneficiază în mod necesar de prevederile legale referitoare la educație. Această definiție nu ține cont de minorități lingvistice care s-au stabilit în țară de două generații precedente.

Note specifice statelor Cehia: Școlile nu sunt obligate să ofere asistență cu învățarea limbii cehe pentru studenții din statele non-UE, integrate în clasele normale, dar, în practică, este oferit sprijin special. Pentru studenții din UE, autoritățile regionale organizează cursuri de limbă pregătitoare, oferite în mod gratuit. Austria: Doar în cazuri rare, și cu acordul autorității competente, este posibilă înființarea unor clase speciale pentru elevii care sunt nou-veniți în țară.

Numai ISCED 2

Integrarea direct cu suport de învățare a limbii străine

Grupuri/ clase separate (programe speciale de învățare a limbii străine)

Nu există măsuri oficiale

111


SECȚIUNEA II – TIMPUL DE STUDIU ȘI DIMENSIUNEA CLASELOR

TIMPUL DE PREDARE ANUAL AL LIMBILOR STRĂINE CREȘTE ÎN MOD SEMNIFICATIV DE LA ÎNCEPUTUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI SECUNDAR INFERIOR ÎN MAJORITATEA

STATELOR

În aproximativ două treimi din statele europene, autoritățile din domeniul educației au emis recomandări centrale cu privire la timpul de predare pentru clasele în care este prevăzută predarea limbilor străine în cadrul învățământului obligatoriu tip full-time. În șase state, cu toate acestea, școlile se bucură de o oarecare autonomie în a decide cu privire la repartizarea timpului de predare pentru limbi străine: în Estonia, Polonia, Finlanda, Islanda și Norvegia, timpul recomandat de predare este stabilit pentru fiecare ciclu de învățământ în parte, în timp ce în Suedia, o cifră globală este recomandată pe toată perioada învățământului obligatoriu. În Belgia (Comunitatea Flamandă), Olanda și Regatul Unit al Marii Britanii, recomandările oficiale cu privire la timpul de predare se aplică la toate disciplinele tratate în mod cumulat din cadrul programei școlare, în consecință, școlile au libertatea de a decide cum să aloce timpul individual de predare a disciplinelor, în funcție de circumstanțele lor specifice.

În cazul în care predarea primei limbi străine începe mai devreme (a se consulta Figura B1), timpul de predare dedicat acesteia în primii ani este de multe ori mai redus decât în statele în care predarea începe într-o etapă ulterioară. Într-adevăr, în mai multe state (de exemplu, Bulgaria, Spania, Franța, Italia, Lituania, Liechtenstein și Croația), în cazul în care predarea primei limbi străine începe din clasa întâi sau a doua timpul de studiu în primul an de predare variază între 29 și 54 ore pe an. În cazul în care prima limbă străină este introdus în clasa a patra sau a cincea (de exemplu, în Belgia (Comunitatea Franceză), Danemarca, Cipru, Ungaria, Portugalia, Slovenia și Turcia), totalul anual al timpului de predare variază între 47 și 83 de ore în cursul primului an de predare.

În Belgia (Comunitatea Germanofonă), Luxemburg și Malta, cu toate acestea, învățarea unei limbi străine începe foarte devreme, cu niveluri de ore predate foarte ridicate. În aceste state, prima limbă străină studiată de elevi devine rapid limba de predare. Prin urmare, ei au nevoie să dobândească un nivel ridicat de competențe lingvistice într-un mod rapid, în scopul de a le fi predate în mod eficient discipline non lingvistice în prima lor limbă străină. În Luxemburg, a doua limbă străină, care este introdusă în clasa a doua, devine, de asemenea, o limbă de predare.

Note explicative (Figura E7)

Figura prezintă numărul minim de ore exacte (60 minute) dedicat predării obligatorie a tuturor limbilor străine în învățământul general obligatoriu tip full-time pe baza recomandărilor referitoare la valorile minime naționale în programă pentru anul de referință indicat. Pentru mai multe detalii cu privire la timpul minim anual predat, alocat separat pentru prima și alte limbi străine și de asemenea pentru metodele detaliate de calcul, a se consulta lucrarea: Timpul de predare anual recomandat în învățământul obligatoriu tip full-time în Europa, 2010/11 (EACEA/Eurydice, 2011).

Învățământul general obligatoriu full-time se termină în mod normal, la finalizarea ciclului învățământului secundar inferior (ISCED nivel 2) sau structura unică (nivelurile ISCED 1 și 2), cu excepția următoarelor state: Belgia, Bulgaria, Franța, Italia, Ungaria, Olanda (VWO și HAVO), Slovacia, și Marea Britanie (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord), în cazul în care unele părți sau toate la nivelul ISCED 3 pot face parte din învățământul general obligatoriu full-time. Pentru mai multe informații, a se consulta lucrarea: Structura Sistemelor Educaționale Europene (EACEA/Eurydice, 2010).

Numărul claselor din învățământul general obligatoriu full-time corespund diferitelor vârste ale elevilor, în funcție de stat. Pentru informații cu privire la corespondența dintre vârsta teoretică a elevilor și clasele în care studiază, a se consulta studiul: Structura Sistemelor Educaționale Europene (EACEA/Eurydice, 2010).

Pentru o definiție a conceptului de „alocare flexibilă a timpului”, a se consulta secțiunea: Glosar, Bază de date statistice și Bibliografie.


112

Figura E7: Timpul minim anual recomandat pentru predarea limbilor străine, drept discipline obligatorii în cadrul învățământul obligatoriu general obligatoriu, tip full-time, 2010/11

Belgia– Comunitatea Franceză

Belgia – Comunitatea Germanofonă

Belgia – Comunitatea Flamandă

Bulgaria

Cehia ZŠ/G - FEP BE

Danemarca Germania Grundschule + Gimnaziu

Germania Grundschule + Hauptschule

Germania Grundschule + Realschule

Estonia Irlanda Grecia

Spania Franța Italia Cipru

Letonia Lituania Luxemburg Ungaria

Malta Olanda Austria Volksschule +

Allgemeinbildende Höhere Schule Austria Volksschule + Hauptschule + Polytechnische Schule

Alocare a timpului flexibilă

Numărul de ore recomandat în scopul distribuirii lor pe parcursul anumitor ani școlari

n: Învățământul general obligatoriu tip full-time

Nu există limbi străine drept discipline obligatorii

Axa orizontală: Numărul de ore per an școlar Axa verticală: Numărul clasei


113

Polonia Portugalia România Slovenia

Slovacia Finlanda Suedia

Regatul Unit al Marii Britanii – Anglia

Regatul Unit al Marii Britanii – Țara Galilor

Regatul Unit al Marii Britanii – Irlanda de Nord

Regatul Unit al Marii Britanii – Scoția

Islanda Liechtenstein

Școala Primară + Gimnaziu Liechtenstein Școala Primară + Oberschule

Liechtenstein Școala Primară + Realschule

Norvegia Croația Turcia

Alocare a timpului flexibilă

Numărul de ore recomandat în scopul distribuirii lor pe parcursul anumitor ani școlari n Învățământul general

obligatoriu tip full-time Nu există limbi străine drept discipline obligatorii

Axa orizontală: Numărul de ore per an școlar Axa verticală: Numărul clasei Sursa: Eurydice.

Note specifice statelor

Belgia (BE fr): Datele prezentate se referă doar la Comunitatea Francofonă din Valonia (a se consulta Figura B2). Cehia: FEP BE se referă la Programul-Cadru Educațional pentru Educația de Bază. Franța: A doua limbă străină din clasa a noua nu este obligatorie pentru 5,5% dintre elevi care urmează un curs de inducție profesional (Découverte professionnelle). Austria: În primii doi ani de învățământ primar, limbile străine sunt obligatorii și sunt predate prin intermediul CLIL, 30 de ore anuale de predare sunt alocate în acest scop. În această figură, datele pentru Allgemeinbildende Höhere Schule (AHS), acoperă-ciclul de învățământ Realgymnasium din AHS. În tipul Gimnaziului din AHS, timpul anual de predare a limbilor străine în clasele a șaptea, a opta și a noua este de 240, 180 și respectiv 270 ore. Slovacia: Întreaga durată a predării indicată este de opt ani, deși aceasta nu este pusă în aplicare integral în clasa a patra din învățământul primar sau în clasele 8 și 9 din învățământul secundar inferior. Liechtenstein: În primul an de învățământ primar, limbile străine sunt predate prin intermediul metodei CLIL; 29 ore anuale de predare sunt alocate în acest scop.


114

În statele în care elevii studiază o singură limbă străină ca disciplină obligatorie, numărul anual de ore predate per disciplină crește, în general, pe măsură ce elevii înaintează în învățământ, acest lucru se întâmplă în Belgia (Comunitatea Franceză), Danemarca, Spania, Liechtenstein (Oberschule), Croația și Turcia. Aceste ore anuale depășesc rar numărul de 120 în ultimul an de învățământ obligatoriu tip full-time.

În statele în care elevii studiază două limbi străine drept discipline obligatorii, timpul de predare al limbilor străine crește, și, uneori, în mod semnificativ, astfel, cu introducerea celei de-a doua limbă străină (a se consulta Figura B1). Acesta este cazul în Grecia, Franța, Cipru, Italia, Letonia, Ungaria, Malta, România și Portugalia. De exemplu, de îndată ce începe predarea celei de-a a doua limbi străine, timpul anual recomandat pentru studiul limbilor străine este dublat în Franța, Cipru și România. Numărul de ore alocate pentru două limbi străine variază semnificativ de la un stat la altul, începând cu 90 ore în Grecia, până la 234 în Liechtenstein (Realschule).

Este de remarcat faptul că, în unele state, în care o singură limbă străină este obligatorie, valoarea anuală a timpului alocat poate depăși suma anuală a timpului necesar studiului a două limbi străine, în alte state. De exemplu, în ultimul an de învățământ obligatoriu tip full-time (clasa a 9-a), 117 ore anuale sunt alocate pentru o limbă străină în Liechtenstein (Oberschule), în timpc ce în Grecia, sunt alocate doar 90 de ore pentru studiul celor două limbi străine.

Așa cum era de așteptat, în cele câteva state în care elevii trebuie să învețe trei limbi străine la un moment dat pe parcursul învățământului obligatoriu tip full-time, suma anuală a timpului dedicat predării limbilor străine este cel mai ridicat. Acesta este cazul, în Luxemburg, în care toți elevii de clasa a 9-a trebuie să învețe limba germană, limba franceză și limba engleză. În Germania și Liechtenstein, doar elevii care au participat în cadrul învățământului tip Gymnasium trebuie să studieze trei limbi străine: în clasa a opta, acestor limbi le sunt alocate 310 ore, respectiv 322 de ore pe an.

ÎN GENERAL, ÎN ULTIMII ANI AU FOST INTRODUSE NUMAI MODIFICĂRI MINORE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE TIMPUL DE PREDARE RECOMANDAT PENTRU LIMBILE STRĂINE

În ultimul deceniu, atât în cadrul învățământului primar cât și în cadrul celui general secundar obligatoriu tip full-time, în cazul în care există recomandări cu privire la timpul de studiu a limbilor străine obligatorii, diferențele dintre state rămân semnificative.

În 2010/11, în învățământul primar, media timpului de studiu minim dedicat studiului limbilor străine pe an teoretic variază între 20-27 de ore din Belgia (Comunitatea Franceză), Cipru, Ungaria, Portugalia și Slovacia, și 70-79 de ore în Grecia și Italia. La nivel secundar, cifrele variază între 53 în Suedia și 244 în Germania (Gymnasium).

Luxemburg și Malta dețin cel mai mare număr recomandat de ore de predare de limbi străine din cauza unor situații specifice lingvistice, Luxemburg recomandă 408 ore de studiu în învățământul primar și 423 în învățământul secundar, în timp ce în Malta cifrele sunt 127 și respectiv 199.

Între 2006/07 și 2010/11, majoritatea statelor europene au modificat într-o măsură foarte mică numărul anual recomandat studiului orelor de limbi străine în învățământul primar și / sau secundar. În general, aceste schimbări nu sunt direct legate de organizarea predării limbilor străine, ci de fluctuațiile în numărul de zile școlare (de exemplu, Cehia, Letonia, Ungaria și Malta) sau de schimbări structurale semnificative în sistemele de educație (de exemplu, Danemarca, Italia și Portugalia). În câteva state (de exemplu, Belgia (Comunitatea Franceză), Estonia, Austria, Finlanda și Suedia), timpul recomandat învățat a rămas neschimbat, la ambele niveluri.

Cu toate acestea, unele state au introdus modificări semnificative ale timpului de predare dedicat limbilor străine, care provin dintr-o modificare a regimurilor de predare a limbilor străine (a se consulta Figurile B1 și B2). Astfel, Polonia, Liechtenstein și Islanda au alocat un număr mai mare de ore de


115

predare destinate limbilor străine în învățământul primar și secundar. Această creștere este direct legată de reformele care au extins învățarea obligatorie a limbilor străine în aceste state (a se consulta Figura B2). În alte câteva state, se observă tendințe de creștere, însă numai la un anumit nivel de învățământ. De exemplu, Lituania și Turcia s-au dedicat mai mult în scopul predării limbilor străine la nivel primar, în timp ce Belgia (Comunitatea Germanofonă), Germania (Gymnasium și Realschule) și Slovenia s-a stabilit un timp de studiu mai mare doar pentru învățământul secundar general.

Valoarea anuală a timpului de studiu a limbilor străine a fost redus în mod semnificativ numai în Bulgaria, în cadrul învățământul secundar. Această scădere se datorează finalizării unui proiect pilot (1997-2007), care a introdus predarea unei a doua limbi străine obligatorii timp de cinci ani, începând de la clasa a cincea (la vârsta de 11 ani). În prezent, cea de a doua limbă străină este obligatorie doar în clasa a noua (la vârsta de 15 ani).

Figura E8: Evoluția numărului minim recomandat de ore de predare a unei limbi obligatorie străine într-un an teoretic în învățământul secundar general obligatoriu primar tip full-time, 2006/07 și 2010/11

Învățământul primar

Învățământul general obligatoru secundar tip full-time

Disciplină obligatorie cu alocare flexibilă a timpului Nu există limbă străină obligatorie

Sursa: Eurydice.

Note explicative Figura prezintă numărul minim de ore exacte (60 minute) dedicat predării obligatorie a tuturor limbilor străine în învățământul general obligatoriu tip full-time pe baza recomandărilor referitoare la valorile minime naționale în programă pentru anul de referință indicat. Pentru mai multe detalii cu privire la metodele de calcul, a se consulta lucrarea: Timpul de predare anual recomandat în învățământul obligatoriu tip full-time în Europa, 2010/11 (EACEA/Eurydice, 2011).

Pentru a obține un an de școlarizare teoretic, sarcina de predare totală denominată în ore pentru învățământul secundar obligatoriu primar tip full-time a fost împărțită la numărul de ani corespunzător duratei pentru fiecare nivel de învățământ. Învățământul general obligatoriu full-time se termină în mod normal, la finalizarea ciclului învățământului secundar inferior (ISCED nivel 2) sau structura unică (nivelurile ISCED 1 și 2), cu excepția următoarelor state: Belgia, Bulgaria,


116

Franța, Italia, Ungaria, Olanda (VWO și HAVO), Slovacia, și Marea Britanie (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord), în cazul în care unele părți sau toate la nivelul ISCED 3 pot face parte din învățământul general obligatoriu full-time. Pentru mai multe informații, a se consulta lucrarea: Structura Sistemelor Educaționale Europene (EACEA/Eurydice, 2010).

Pentru o definiție a conceptului de „flexibilitate a timpului”, a se consulta secțiunea: Glosar, Bază de date statistice și Bibliografie.


Învățământul general secundar obligatoriu

tip full-time Învățământul primar

Învățământul general secundar obligatoriu

tip full-time 2006/07 2010/11 2006/07 2010/11 2006/07 2010/11 2006/07 2010/11 BE fr 20 20 121 121 NL BE de 121 121 142 182 AT - Volkschule 15 15 BE nl AT - AHS 120 120 BG 41 41 175 88 AT - Hauptschule & PTS 102 102 CZ 52 53 87 88 PL 36 61 81 113 DK 50 43 90 90 PT 27 27 144 105 DE - Grundschule 28 28 RO 29 30 116 118 DE - Gymnasium 179 244 SI 39 39 88 136 DE - Hauptschule 124 105 SK 21 105 109 DE - Realschule 118 183 FI 38 38 133 133 EE 66 66 158 158 SE 53 53 53 53 IE UK-ENG/WLS/NIR EL 72 70 98 98 UK-SCT ES 57 64 113 105 FR 40 43 176 176 IS 31 38 168 187 IT 79 79 165 139 LI - Primarschule 30 41 CY 24 23 124 120 LI - Gymnasium 180 197 LV 54 54 143 141 LI - Oberschule 113 110 LT 10 36 115 122 LI - Realschule 165 161 LU 396 408 479 423 NO 47 52 76 151 HU 20 21 113 115 MT – Primar 132 127 MT – Liceul 216 199 HR : 53 : 79 MT – Secundar 216 199 TR 19 29 96 96

Disciplină obligatorie cu alocare flexibilă a timpului Nu există limbă străină drept disciplină

obligatorie : Nu există date disponibile

Sursa: Eurydice. Note specifice statelor Belgia (BE fr), Franța, Austria și Liechtenstein: A se consulta Figura E7. Belgia (BE de): Ediția precedentă (EACEA/Eurydice, 2008) a făcut distincția între școli din sectorul public și școli private subvenționate din învățământul secundar. Valoarea reală arată timpul alocat predării limbilor străine, pe an teoretic în școlile din sectorul public pentru 2006/07, în timp ce timpul alocat predării limbilor străine în școli private subvenționate a fost de 162 de ore pe an teoretic, atât în învățământul primar cât și în cel secundar general tip full-time. Danemarca: Între 2006/07 și 2010/11, timpul recomandat de predare nu a fost modificat. Scăderea numărului de ore predate în învățământul primar se datorează faptului că anul preprimar școlar în timpul Folkeskole a devenit obligatoriu. Italia: Între 2006/07 și 2010/11, timpul recomandat de predare nu a fost modificat. Scăderea timpului de predare se datorează extinderii învățământului secundar general obligatoriu tip full-time, de la trei la cinci ani. Portugalia: Între 2006/07 și 2010/11, timpul recomandat de predare nu a fost modificat. Scăderea se datorează faptului că învățământul secundar general obligatoriu tip full-time a fost extins de la trei la șase ani, dar învățarea limbilor străine nu este obligatorie de-a lungul acestor ani suplimentari de școlarizare. România: Ediția precedentă (EACEA/Eurydice, 2008) a făcut distincția între ciclul de învățământ tip Gimnaziu + Liceu și Gimnaziu + Şcoala de arte şi meserii în cadrul învățământului secundar. Valoarea reală reflectă numărul de ore per an teoretic în cadrul învățământului secundar gimnazial în timp ce timpul de predare din Gimnaziu + Şcoala de arte şi meserii a fost de 97 de ore pe an teoretic în învățământul secundar. Suedia: Timpul de predare pentru limbile străine este alocat pentru tot ciclul de învățământ general obligatoriu tip full-time (a se consulta Figura E7). Turcia: Deși în mod oficial nu există nivelul ISCED 2 în sistemul de învățământ turc, în scopul comparației cu alte statele, clasele 1-5 pot fi tratate ca nivelul ISCED 1 și clasele 6-8 pot fi tratate ca nivel ISCED 2.


117

STATELE CU CEA MAI LUNGA DURATA DE STUDIU A LIMBILOR STRĂINE NU AU NEAPĂRAT CEL MAI MARE TIMP DE STUDIU PENTRU ACESTE LIMBI STRĂINE

Cei doi factori care afectează foarte mult predarea limbilor străine sunt numărul minim recomandat de ore predate și durata în ani de școală în care studiul limbii străine durează (a se consulta Figura B2). În ceea ce privește prima limbă străină obligatorie, aceste variabile diferă substanțial de la un stat la altul. Priviți, în paralel, pot duce la formarea unor opinii cu privire la distribuția timpului alocat predării pentru prima limbă străină obligatorie.

Analizând datele de-a lungul anilor de învățământ obligatoriu se relevă faptul că, deși unele state predau prima limbă străină pentru același număr de ani, acestea diferă foarte semnificativ în ceea ce privește valoarea totală a timpului de predare alocat pentru această disciplină. De exemplu, pe parcursul celor opt ani de studiu în România și Germania, timpul total de predare dedicat primei limbi străine este de 472 ore în România și 790 în Germania (Realschule). În același mod, peste 10 de ani de predare a limbilor străine, în cadrul programei oficială în Italia cere un total de 891 ore, pentru prima limbă în timp ce Norvegia sunt necesare 593 de ore.

În schimb, statele care alocă un timp total similar de predare face acest lucru într-un număr semnificativ diferit de ani. De exemplu, în șase sisteme de educație, și anume Belgia (Comunitatea Franceză), Grecia, Letonia, România, Slovenia și Suedia, se recomandă între 472 și 492 de ore de studiu pentru prima limbă străină și această prevedere durează între cinci și nouă ani.

Unele dintre diferențe provin, de asemenea, din faptul că nu toate statele pun la dispoziție același număr de limbi și, în acest grafic, este evidențiat doar studiul primei limbi străine obligatorii. Într-adevăr, în cazul în care există o singură limbă străină obligatorie ar putea exista mai mult timp disponibil de studiu în programele școlare respective. De exemplu, în Spania, unde există o singură limbă străină obligatorie, timp recomandat studiului este de 805 oră pe parcursul a 10 ani. În schimb, în România, 472 ore de studiu sunt recomandate pentru prima limbă timp de opt ani și 354 ore pentru a doua limbă timp de peste șase ani.

În Belgia (Comunitatea Germanofonă), Luxemburg și Malta, având în vedere natura plurilingvistică atât al societăților cât și al sistemelor de educație, orele de studiu alocate sunt cele mai mari din Europa (a se consulta Figura E7). Programa oficială a acestor aceste trei sisteme de învățământ, recomandă mai mult de 1 100 de ore într-o perioadă de nouă ani, în Comunitatea Geremanofonă, timp de 10 ani în Luxemburg și 11 ani în Malta.

În Belgia (Comunitatea Flamandă) și Marea Britanie (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord), recomandările oficiale nu definesc numărul de ore necesare pentru predarea limbilor străine, ci doar numărul de ani în care limbile străine sunt predate. Prin urmare, instituțiile de învățământ din aceste state sunt libere să aloce orele studiate pentru toate disciplinele, inclusiv limbile străine. În Olanda, este acordată chiar o mai mare autonomie școlilor, în ceea ce privește alocarea timpului de studiu, deoarece nu sunt menționate nici numărul de ore studiate, nici durata de ani necesari studiului.


118

Figura E9: Relația dintre timpul minim de predare recomandat pentru prima limbă străină obligatorie și numărul de ani în care predarea are loc, în timpul învățământului general obligatoriu tip full-time, 2010/11

Numărul de ani în scopul predării primei limbi străine obligatorii Ti

mpu

l min

im a

loca

t pre

dări

prim

ei li

mbi

stră

ine

oblig

ator

ie (î

n or

e)

Timpul m

inim alocat predări prim

ei limbi străine obligatorie (în ore)

5 6 7 8 9 10 11 Numărul de ani în scopul predării primei limbi străine obligatorii

Sursa: Eurydice.

Numărul de ani

Timpul minim de predare

Numărul de ani

Timpul minim de predare

BE_fr 5 485 NL BE_de 9 1153 AT Volksschule + AHS (a) 9 570 BE_nl 10 AT Volksschule + Hauptschule & PTS (b) 9 570 BG 8 551 PL 9 537 CZ 7 617 PT 7 579 DK 7 570 RO 8 472 DE Grundschule + Gimnaziu(a) 8 733 SI 6 492 DE Grundschule + Hauptschule (b) 8 741 SK 8 627 DE Grundschule + Realschule (c) 8 790 FI 7 456 EE 9 551 SE 9 480 IE UK-ENG/WLS/NIR 3 EL 7 473 UK-SCT ES 10 805 FR 9 783 IT 10 891 IS 7 453 CY 6 361 LI Primarschule + Gimnaziu (a) 8 556 LV 7 488 LI Primarschule + Oberschule (b) 8 644 LT 8 540 LI Primarschule + Realschule (c) 8 614 LU 10 1893 NO 10 593 HU 9 724 MT Primar + Liceu (a) 11 1381 HR 8 525 MT Primar + Secundar (b) 11 1316 TR 5 432

. Disciplină obligatorie cu alocare flexibilă a timpului Nu există limbă străină drept disciplină obligatorie Sursa: Eurydice.


119

Note explicative (Figura E9) Pentru mai multe detalii cu privire la metodele de calcul utilizate, a se consulta lucrarea: Timpul de predare anual recomandat în învățământul obligatoriu tip full-time în Europa, 2010/11 (EACEA/Eurydice, 2011). Învățământul general obligatoriu full-time se termină în mod normal, la finalizarea ciclului învățământului secundar inferior (ISCED nivel 2) sau structura unică (nivelurile ISCED 1 și 2), cu excepția următoarelor state: Belgia, Bulgaria, Franța, Italia, Ungaria, Olanda (VWO și HAVO), Slovacia, și Marea Britanie (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord), în cazul în care unele părți sau toate la nivelul ISCED 3 pot face parte din învățământul general obligatoriu full-time. Pentru mai multe informații, a se consulta lucrarea: Structura Sistemelor Educaționale Europene (EACEA/Eurydice, 2010). Pentru o definiție a conceptului de „flexibilitate a timpului”, a se consulta secțiunea: Glosar, Bază de date statistice și Bibliografie.

Note specifice statelor Belgia (BE fr), Austria, Slovacia și Liechtenstein: a se consulta Figura E7. Estonia, Finlanda și Suedia: Vârsta la care elevii încep să învețe prima limbă străină obligatorie, variază, însă cea mai timpurie vârstă posibilă este luată în considerare. Franța: Cea de-a doua limbă străină în clasa a noua nu este obligatorie pentru 5,5% dintre elevi, care urmează un curs de inducție profesională (Découverte professionnelle). În clasa a zecea 198 de ore de predare sunt alocate atât pentru prima cât și pentru a doua limbă străină, școlile având dreptul de a distribui aceste ore între predarea fiecărei limbi pentru a se potrivi nevoilor lor. În scopul stabilirii unor comparații, acest timp de predare a fost divizat în mod egal între prima și a doua limbă străină.

PRIMA LIMBĂ STRĂINĂ OCUPĂ ÎN GENERAL CEL MAI IMPORTANT LOC ÎN CADRUL ORELOR DEDICATE LIMBILOR STRĂINE ÎN PROGRAMELE ȘCOLARE

În marea majoritate a statelor europene, două limbi străine sunt incluse în programa școlară în timpul învățământului obligatoriu tip full-time. În toate aceste state, cu excepția Estoniei, Greciei, Letoniei, Luxemburgului și Islandei, a doua limbă străină este introdus la nivelul învățământului secundar. O a treia limbă străină este obligatorie pentru toți elevii din cadrul învățământului obligatoriu tip full-time doar în Luxemburg, în timp ce în Germania și Liechtenstein o a treia limbă străină este obligatorie numai pentru elevii din cadrul Gymnasium (a se consulta Figurile B1 și B4).

În cazul în care două limbi străine sunt predate drept discipline obligatorii, suma totală a timpului dedicat pentru a doua limbă străină într-un an teoretic este întotdeauna mai mic decât timpul dedicat primei limbi străine prima. Acest lucru poate fi explicat prin faptul că, în toate statele în cauză, introducerea celei de a doua limbi străine începe mai târziu și se întinde pe durata a mai puțini ani comparativ cu prima limbă străină.

În unele state, diferența în ceea ce privește timpul de studiu dintre cele două limbi este foarte mare ca, de exemplu, în Bulgaria, Italia, Austria (AHS: Realgymnasium) și Polonia. În aceste state, prima limbă străină începe a fi studiată atunci când elevii au vârste cuprinse între șase și opt ani, în timp ce a doua limbă este introdusă cu patru sau mai mulți ani mai târziu. În toate aceste state, predarea celei de-a doua limbi străine în timpul învățământul general obligatoriu full-time durează doar câțiva ani: trei ani în Italia și Polonia și un an în Bulgaria și Austria.

În schimb, în statele în care predarea a două limbi străine este obligatorie de la o vârstă mai mică (între 10-11 ani) și, prin urmare, durează cinci sau șase ani, diferența de ore alocate între prima și a doua limbă este în general mult mai mică. Acesta este cazul, de exemplu, în Germania (Gymnasium), Estonia, Grecia, România și Islanda, unde orele recomandate pentru a doua limbă reprezintă mai mult de jumătate din timpul recomandat pentru prima limbă străină.

În Belgia (Comunitatea Germanofonă) și Malta, în cazul în care prima limbă străină este utilizată drept o limba de predare, diferența de ore de predare alocate pentru prima și a doua limbă străină este considerabilă. În schimb, în cazul Luxemburgului, unde atât limba germană cât și limba franceză sunt limbi de instruire, diferența dintre cele două este nesemnificativă. Cu toate acestea, diferența între a doua și a treia limbă străină este mai mare, deoarece a treia limbă nu este folosită ca limbă de instruire.


120

Figura E10: Timpul minim recomandat în scopul predării primei, celei de-a doua și celei de-a treia limbi străine, drept discipline oblogatorii în timpul unei an teoretic din cadrul învățământului general obligatoriu, 2010/11

Timpul alocat predării: Primei limbi străine Celei de-a doua limbi străine Celei de-a treia limbi străine

Disciplină obligatorie cu alocare flexibilă a timpului Nu există limbă străină drept disciplină obligatorie Prima A doua A treia Prima A doua A treia BE_fr 54 NL BE_de 128 14 AT Volksschule + AHS 63 10 BE_nl AT Volksschule + Hauptschule & PTS 63 BG 61 6 PL 60 19 CZ 69 PT 48 18 DK 57 RO 47 35 DE Grundschule + Gimnaziu 73 51 34 SI 55 17 DE Grundschule + Hauptschule 74 SK 63 11 DE Grundschule + Realschule 79 42 FI 51 19 EE 61 35 SE 53 IE UK-ENG/WLS/NIR EL 53 27 UK-SCT ES 81 FR 78 32 IT 89 20 IS 45 37 CY 40 15 LI Primarschule + Gimnaziu 62 36 13 LV 54 29 LI Primarschule + Oberschule 72 LT 60 24 LI Primarschule + Realschule 68 26 LU 189 175 49 NO 59 HU 60 23 MT Primar + Liceu 126 34 HR 66 MT Primar + Secundar 120 40 TR 54 Sursa: Eurydice.

Note explicative

A se consulta Figura E8.

Note specifice statelor Belgia (BE fr), Austria și Liechtenstein: A se consulta Figura E7. Franța: A se consulta Figura E9.


121

PROCENTUL REFERITOR LA TIMPUL DE STUDIU ALOCAT LIMBILOR STRĂINE ESTE SEMNIFICATIV MAI MARE ÎN CADRUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI SECUNDAR OBLIGATORIU

În toate statele, cu excepția Luxemburgului, ponderea relativă de timp alocată limbilor străine în raport cu timpul total de predare este mult mai mare în cadrul învățământului secundar decât în cadrul învățământului primar. În afară de această tendință generală, variațiile dintre state sunt considerabile la ambele niveluri. Aceste diferențe pot fi atribuite unor factori structurali, cum ar fi numărul de ani în învățământul primar cât și cel secundar obligatoriu tip full-time, numărul de limbi obligatorii în învățământul obligatoriu, precum și vârsta de începere pentru învățarea limbilor străine (a se consulta Figurile B2 și B3).

În învățământul primar, studiul limbilor străine obligatorii reprezintă aproximativ 10% din timpul total de predare, cu excepția Estoniei, Grecia și Croației. În Belgia (Comunitatea Germanofonă), Luxemburg și Malta, aceasta reprezintă 14,3%, 40,5% și respectiv 15,2%, din cauza situației lor specifice cu privire la limbile străine (a se consulta Figura B2). În unele state sau regiuni din state, și anume Belgia (Comunitatea Franceză), Cipru, Portugalia și Limba Slovacia, proporția din timpul total de studiu dedicat predării limbilor străine este chiar mai mic de 3%.

În învățământul secundar, procentul de timp prevăzut pentru studiul limbilor străine variază între 10% și 36%, în funcție de stat. Cu toate acestea, două grupuri de state se evidențiază. Pentru elevii din Cehia, Danemarca și Spania timpul de învățare a limbilor străine este de până la 10% din timpul total de predare, în timp ce în Germania (Realschule), Estonia, Franța, Islanda și Liechtenstein (Gymnasium), timpul alocat studiului limbilor străine ocupă aproximativ 20% din timpul total de studiu. Această proporție ajunge la aproximativ 27% din timpul total de predare în Germania (Gymnasium) și Malta, și se ridică până la peste 40% în Luxemburg.

Figura E11: Timpul minim alocat predării limbilor străine drept discipline obligatorii ca proporție din timpul total de predare din timpul învățământului general obligatoriu primar și secundar tip full-time, 2010/11

Învățământul primar Învățământul general obligatoriu secundar tip full-time Învățământul general obligatoriu tip full-time

Nu există limbă străină drept disciplină obligatorie Disciplină obligatorie cu alocare flexibilă a timpului

Sursa: Eurydice.


122

Date corespunzătoare Figurii E11


Învățământul general

secundar

Învățământul

primar

Învățământul

general secundar

BE fr 2.4 13.0 NL BE de 14.3 18.0 AT Volksschule + AHS 2.2 13.2 BE nl AT Volksschule + Hauptschule & PTS 2.2 11.2 BG 8.8 11.2 PL 8.5 12.4 CZ 7.6 10.0 PT 2.9 14.2 DK 5.7 9.7 RO 4.7 14.0 DE Grundschule + Gymnasium 4.3 26.9 SI 5.9 16.7 DE Grundschule + Hauptschule 4.3 15.8 SK 2.4 15.5 DE Grundschule + Realschule 4.3 19.7 FI 7.8 11.8 EE 9.9 18.8 SE 7.2 IE UK-ENG/WLS/NIR EL 10.1 12.4 UK-SCT ES 7.3 10.0 FR 4.1 19.9 IT 9.3 14.6 IS 4.4 18.9 CY 2.9 14.0 LI Primarschule + Gimnaziu 5.1 19.6 LV 8.8 17.5 LI Primarschule + Oberschule 5.1 11.1 LT 6.4 14.6 LI Primarschule + Realschule 5.1 16.2 LU 40.5 35.7 NO 7.0 17.7 HU 3.6 16.1 MT Primar + Liceu 15.2 24.3 HR 11.1 12.4 MT Primar + Secundar 15.2 25.7 TR 4.0 13.3 Sursa: Eurydice.

Note explicative Figura E11 prezintă relația dintre timpul alocat predării limbilor străine drept discipline obligatorii și timpul total de predare din timpul învățământului primar cât și al celul general obligatoriu tip full-time. Calculul a fost realizat pentru un număr exact de ore (60 minute), recomandat la nivel național. Pentru mai multe detalii cu privire la metodele de calcul utilizate, a se consulta lucrarea: Timpul de predare anual recomandat în învățământul obligatoriu tip full-time în Europa, 2010/11 (EACEA/Eurydice, 2011). Învățământul general obligatoriu full-time se termină în mod normal, la finalizarea ciclului învățământului secundar inferior (ISCED nivel 2) sau structura unică (nivelurile ISCED 1 și 2), cu excepția următoarelor state: Belgia, Bulgaria, Franța, Italia, Ungaria, Olanda (VWO și HAVO), Slovacia și Marea Britanie (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord), în cazul în care unele părți sau toate la nivelul ISCED 3 pot face parte din învățământul general obligatoriu full-time. Pentru mai multe informații, a se consulta lucrarea: Structura Sistemelor Educaționale Europene (EACEA/Eurydice, 2010). Pentru o definiție a conceptului de „flexibilitate a timpului”, a se consulta secțiunea: Glosar, Bază de date statistice și Bibliografie.

Note specifice statelor Belgia (BE fr), Austria și Liechtenstein: A se consulta Figura E7. Suedia și Turcia: A se consulta Figura E8.


123

CÂTEVA STATE AU STABILIT NORME SPECIFICE LEGATE DE DIMENSIUNEA CLASELOR PENTRU PREDAREA LIMBILOR STRĂINE

Aproximativ două treimi din statele europene au în vigoare reglementări sau recomandări oficiale privind numărul maxim de elevi într-o clasă, indiferent de disciplina predată, acestea se aplică în mod normal atât în cadrul învățământului primar cât în cadrul celui secundar general obligatoriu tip full-time. Trebuie să se aibă în vedere, totuși, că specificațiile oficiale nu corespund neapărat cu dimensiunile medii reale ale claselor, care pot fi mai mari sau mai mici decât cifra recomandată (a se consulta Figura E13).

În general, cerințele referitoare la dimensiunea claselor de mărime nu sunt diferite pentru cursurile de limbi străine față de alte discipline din programa școlară. Cu toate acestea, puține state precizează dimensiuni mai mici, pentru cursurile de limbi străine, și anume Cehia, Lituania, Polonia și Slovacia. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că, în alte câteva state, școlile au autonomie în acest domeniu, ceea ce înseamnă că acestea pot reduce sau crește numărul de elevi pe clasă pentru predarea limbilor străine.

Figura E12: Regulamente și recomandări referitoare la numărul maxim de elevi din clasele școlare în timpul învățământului primar și al celui obligatoriu general secundar tip full-time, 2010/11

Norme maxime referitoare la dimensiunea claselor pentru toate disciplinele, excluzând limbile străine

Dimensiunea maximă pentru clasele de

predare a limbilor străine

Învățământul primar Nu există

recomandări Învățământul obligatoriu general secundar tip full-time


BE fr

BE de

BE nl BG CZ DK DE EE IE EL ES FR IT CY LV LT LU HU MT NL AT PL PT RO SI SK FI SE UK

(1) UK-SCT IS LI NO HR TR

22 30 28 29 24 25 25 27 25 24 28 26 30 25 24 25 28 25 33 24 28

22 24 28 29 24 25 25 27 25 24 28 26 30 25 24 24 25 28 17 33 24 28

Învățământul obligatoriu general secundar tip full-time

BE fr

BE de

BE nl BG CZ DK DE EE IE EL ES FR IT CY LV LT LU HU MT NL AT PL PT RO SI SK FI SE UK

(1) UK-SCT IS LI NO HR TR

24 26 30 28 29 24 25 30 28 25 30 28 30 30 25 28 30 28 28 33 24 28

24 26 24 28 29 24 25 30 28 25 20 28 30 30 25 24 28 30 28 17 33 24 28

Sursa: Eurydice. UK (1): UK-ENG/WLS/NIR Note explicative Învățământul general obligatoriu full-time se termină în mod normal, la finalizarea ciclului învățământului secundar inferior (ISCED nivel 2) sau structura unică (nivelurile ISCED 1 și 2), cu excepția următoarelor state: Belgia, Bulgaria, Franța, Italia, Ungaria, Olanda (VWO și HAVO), Slovacia, și Marea Britanie (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord), în cazul în care unele părți sau toate la nivelul ISCED 3 pot face parte din învățământul general obligatoriu full-time. Pentru mai multe informații, a se consulta lucrarea: Structura Sistemelor Educaționale Europene (EACEA/Eurydice, 2010). Nu sunt prezentate în figură școlile cu programe de studiu intensiv a limbilor străine. În cazul în care reglementările privind dimensiunea maximă a clasei diferă în cadrul aceluiași nivel de educație, specificațiile pentru majoritatea elevilor sunt prezentate în figură, informații detaliate fiind prezentate într-o notă specifică

Note specifice statelor Germania:Numărul indicat reprezintă dimensiunea clasei maxime, în medie în diferite landuri.


124

Ungaria: În conformitate cu Legea cu privire la Orele de Educație, clasele pot fi împărțite în grupe. Dimensiunea maximă a grupului corespunde cu 50% din dimensiunea maximă pe clasă. Limbile străine sunt, în general, predate în grupuri. Malta: Norma de mărime a unei clase este de 25 de elevi, în ultimii trei ani din învățământul secundar inferior. Polonia: Numărul maxim recomandat de elevi în primele trei clase din învățământul primar este de 26 pentru toate disciplinele, inclusiv pentru limbile străine. În alte clase din învățământul secundar general primar și full-time, există recomandări doar pentru cursuri de limbă. Portugalia: În primul ciclu de învățământ primar (6-10 ani), numărul maxim de elevi stabilit în timpul orelor de limba engleză este de 25. Slovacia: La nivelul ISCED 1, numărul recomandat de elevi pe clasă pentru primul an este de 22 pentru toate disciplinele, cu excepția limbilor străine. Marea Britanie (ENG/WLS/NIR): o dimensiune maximă a unei clase de 30 de elevi se aplică în școlile primare, însă numai pentru cei mai mici dintre elevi, în timp ce limbile străine sunt predate în principal elevilor mai mari din învățământul primar. Marea Britanie (SCT): Începând cu anul școlar 2011/12, dimensiunea maximă a unei clase în primul an de învățământ primar este de 25, în al doilea și al treilea an de 30 de elevi pe clasă.

Normele generale legate de mărimea claselor (care se aplică, de asemenea, la cursurile de limbi străine în cele mai multe state) variază semnificativ de la un stat la altul. Cu toate acestea, în Europa, numărul maxim de elevi pe clasă nu poate depăși 33 de elevi, care reprezintă limita maximă, în Regatul Unit al Marii Britanii (Scoția). În aproximativ o treime dintre state, normele legate de mărimea claselor din învățământul primar și secundar general sunt identice. În cele șase state în care acestea diferă (Bulgaria, Spania, Italia, Ungaria, Portugalia și România), numărul maxim de elevi pe clasă este întotdeauna mai mare la nivel secundar decât la nivel primar. Diferența între nivelul de educație variază între unul și cinci elevi pe clasă.

În cele patru state, cu recomandări specifice pentru cursuri de limbi străine, au fost stabilite norme pentru învățământul primar și secundar general, cu excepția cazului în Lituania, unde există astfel de norme numai pentru învățământul secundar (20 de elevi). Slovacia are cea mai mică normă de dimensiune a unei clase pentru cursurile de limbi străine (17 elevi), în timp ce Cehia și Polonia au cea mai mare (24 de elevi).

Din 2008, reformele din mai multe state au dus la o reducere a limitelor de mărime generale pentru clasele de elevi. În Austria, numărul de elevi pe clasă a fost redus de la 30 la 25 în învățământul primar și secundar general. Slovacia a redus acest număr 34-25 de primar și la 28 în învățământul secundar general. În Estonia și Grecia, limita maximă a dimensiunii unei clase de elevi din învățământul secundar a fost micșorat pentru a fi la fel ca și pentru învățământul primar, trecerea de la 36 elevi la 24 și de la 30 la respectiv 25. În 2009, Croația a stabilit o nouă normă care a redus numărul de elevi pe clasă de la 34 la 28 în învățământul primar și secundar general. În schimb, cele două state au crescut normele de mărime a claselor. În Italia, numărul de elevi pe clasă la nivel primar a crescut de la 25 la 27, iar la nivel secundar de la 25 la 28 de elevi În România, la nivel secundar, aceasta a crescut de la 25 la 30 de elevi.

CEI MAI MULȚI ELEVI STUDIAZĂ DISCIPLINE DE LIMBI STRĂINE ÎN CLASE DIMENSIONATE CORESPUNZĂTOR DE CĂTRE AUTORITĂȚILE PUBLICE DIN DOMENIUL EDUCAȚIEI

Figura E12 a relevat faptul că recomandările specifice referitoare la dimensiunea cursurilor de limbi străine există doar în câteva state. Cu toate acestea, în aproximativ două treimi dintre state, există recomandări generale privind numărul maxim de elevi într-o clasă, indiferent de disciplina predată. Prin urmare, este interesant să se examineze îndeaproape modul în care aceste recomandări corespund cu dimensiunea reală a claselor. Sondajul European privind Competențele Lingvistice (ESLC) 2011, în care elevii au fost rugați să indice dimensiunea clasei de limbi străine, permite o astfel de comparație.

Datele arată că, în toate statele cu recomandări privind numărul maxim de elevi pe clasă, cel puțin 75% din elevii studiază limba străină țintă (adică, limba în care a fost evaluat), în clase care nu depășesc dimensiunea maximă recomandată. Cu toate acestea, datele arată, de asemenea că, în cinci sisteme educaționale - Comunitatea Franceză din Belgia, Bulgaria, Grecia, Polonia și Croația - cel puțin 10% din elevi studiau limbi străine în clase care sunt mai mari decât plafonul recomandat de către autoritățile publice. Cu toate acestea, valoarea P90 depășește recomandările de mai mult de doi elevi.


125

Figura E13: Distribuția elevilor în funcție de dimensiunea claselor de limbi străine, comparativ cu regulamentele și recomandările oficiale referitoare la dimensiunea maximă a unei clase, 2010/11

Nu există regulamente oficiale referitoare la dimensiunea maximă a unei clase școlare

Percentila

Dimensiunea maximă a claselor școlare conform regulamentelor oficiale

Percentila EU BE fr BE de BE nl BG EE EL ES FR MT NL PL PT SI SE HR p10 14 12 12 12 11 9 10 14 17 15 15 10 18 11 15 18 p25 18 16 16 17 16 12 15 18 20 20 20 14 20 13 18 20 p50 23 20 20 20 22 15 20 23 25 23 25 19 23 15 20 23 p75 26 24 22 21 26 19 25 27 27 25 28 22 26 18 24 27 p90 29 26 24 24 28 22 27 30 30 26 30 26 27 21 28 30

Sursa: ESLC 2011.

Note explicative Indicatorul are la bază răspunsurile oferite de elevi la întrebarea numărul 42 din cadrul Chestionarului ESLC adresat elevilor. Recomandările și regulamentele oficiale referitoare la dimensiunea maximă a unei clase școlare sunt preluate din Figura 12. Media statelor membre UE corespunde mediei ponderate a statelor ESLC participante, pentru care sunt disponibile date Respondenții din fiecare stat au fost elevii ce studiază prima limbă evaluată. Aceasta a fost limba engleză, în aproape toate statele participante, cu excepția Belgiei (comunitățile flamandă și germană), unde e vorba de limba franceză. În funcție de fiecare stat, elevii din eșantion au fost fie elevi ce studiază în ultimul an de ISCED 2 sau elevi ce studiază în al doilea an de ISCED 3. Pentru mai multe informații referitoare la Sondajul European privind Competenţele Lingvistice (ESLC), a se consulta secțiunea: Glosar, Bază de date statistice și Bibliografie.


126

Graficul, indică de asemenea faptul că elevii studiază adesea limbi străine în clase mult mai mici decât cele prevăzute în recomandările. Cea mai mică valoare medie – de 15 elevi - pot fi observate în Estonia și Slovenia, ceea ce înseamnă că în aceste state, 50% dintre elevii studiază limbi străine în clase, în care învață doar 15 sau mai puțini elevi. În alte state, valoarea medie este puțin mai mare, dar este întotdeauna mult sub recomandările maxime. Acest lucru confirmă rezultatele descoperite în Figura E12, potrivit căreia normele referitoare la dimensiunea claselor, sunt de obicei utilizate numai ca un ghid pentru o limită superioară și nu corespund cu numărul real de elevi din clase.

Dimensiunea claselor ce studiază limbi străine variază, de asemenea, în interiorul statelor. Profilul Bulgariei, Greciei, Spaniei și Poloniei sunt caracterizate prin cea mai largă gamă în termen de distribuție a elevilor în cadrul cursurilor de limbi străine (de exemplu, cea mai mare diferență din punct de vedere al numărului de elevi între cele mai mici și cele mai mari clase). În contrast, Portugalia și Slovenia au profilurile cele mai omogene.

127


SECȚIUNEA III – REZULTATELE AȘTEPTATE ALE STUDIULUI LIMBILOR STRĂINE ȘI CERTIFICĂRILE OFERITE

TOATE CELE PATRU COMPETENȚE DE COMUNICARE SUNT CONSIDERATE A FI LA FEL DE IMPORTANTE LA SFÂRȘITUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI OBLIGATORIU TIP FULL-TIME

Unul dintre obiectivele centrale ale predării limbilor străine este dobândirea de competențe de comunicare, care cuprind cele patru abilități principale de comunicare: ascultare, vorbire, citire și scriere. O analiză a programelor oficiale arată că 15 state emit recomandări europene care acordă pondere egală tuturor celor patru competențe, de la începutul predării obligatorii de limbă străină până la sfârșitul învățământului general obligatoriu tip full-time.

Acest lucru nu este cazul, cu toate acestea, în 11 state în care, la începutul predării obligatorii limbi străine, mai mult accent este pus pe ascultare și vorbire, adică pe comunicare orală. Excepțiile le constituie Danemarca, care acordă prioritate doar vorbirii, și Grecia și Olanda, la care se adaugă, de asemenea, cititul la abilitățile de comunicare orală. Cu toate acestea, la sfârșitul învățământului obligatoriu, în general, toate cele patru abilități de comunicare sunt considerate la fel de importante și niciuna nu are prioritate față de celelalte. Numai în Danemarca, accentul, în acest ultim stadiu, continuă să fie pus pe comunicare orală în timp ce Olanda acordă prioritate în mod explicit cititului în școlile tip VWO și HAVO.

Șapte state nu fac nici o referire specifică la prioritățile acordate în cadrul programelor. Cu toate acestea, în unele dintre aceste state, alte documente de direcție, cum ar fi liniile directoare de evaluare în Portugalia, specifică priorități în ceea ce privește unele sau toate abilitățile de comunicare.

Tendințele din ultimii ani arată că mai multe state oferă acum o importanță egală pentru cele patru abilități de comunicare de la începutul predării obligatorii limbi străine. Acesta este cazul în Polonia, Malta și România, unde au fost introduse recent reforme. O reformă similară a fost pusă în aplicare în Cipru începând cu anul 2011/12. Contrar acestei tendințe, în Liechtenstein, ca urmare a începerii mai timpurii de predare obligatorie a limbilor străine, accentul principal al obiectivelor de învățare a fost mutat de la cele patru competențe de comunicare la dezvoltarea conștientizării limbilor străine prin comunicare orală.

Note explicative (Figura E14) Prioritate oferită în mod clar uneia sau mai multor abilități de comunicare: Programa oficială prevede în mod clar și explicit că ar trebui să se pună un accent mai mare pe dobândirea de către elevi a uneia sau mai multor abilități de comunicare pe parcursul procesului de predare / învățare. Competențele majore sunt la fel de importante: Programa oficială pentru limbi străine prevede în mod clar că, toate cele patru elemente ale abilităților de comunicare ar trebui să aibă importanță egală. Nici o referire la priorități:Programa oficială a limbilor străine nu precizează dacă ar trebui să se acorde prioritate uneia sau mai multor abilități de comunicare. Pentru o definiție a "celor patru competențe de comunicare", a se consulta secțiunea: Glosar, Bază de date statistice și Bibliografie.

Note specifice statelor Olanda: Nu este acordată nicio prioritate explicită, competențelor de comunicare în cadrul școlilor tip VMBO la finalul învățământului obligatoriu tip full-time. Marea Britanie (ENG): Predarea obligatorie a limbilor străine se termină înainte de sfârșitul învățământului obligatoriu tip full-time.


128

Figura E14: Prioritatea acordată obiectivelor asociate cu cele patru abilități de comunicare în programa școlară a limbilor străine obligatorii, în timpul învățământului general obligatoriu tip full-time, 2010/11

Figura E14a: La începerea predării primei limbi străine obligatorii

Figura E14b: La finalul învățământului gerneral obligatoriu tip full-time

Prioritate stabilită în mod clar

Nu se

face

nicio

re

ferire

la pr

iorită

ți

Prioritate stabilită în mod clar

Nu se

face

nicio

re

ferire

la im

porta

nță

Ascu

ltare

Vorb

ire

Citire

Scrie

re

Comp

etențe

le au

im

porta

nță eg

ală

Ascu

ltare

Vorb

ire

Citire

Scrie

re

Comp

etențe

le au

im

porta

nță eg

ală

BE fr

BE de

BE nl

BG

CZ

DK

DE

EE

IE

EL

ES

FR

IT

CY

LV

LT

LU

HU

MT

NL

AT

PL

PT

RO

SI

SK

FI

SE

UK (1)

UK-SCT

IS

LI

NO

HR

TR

Nu există limbă străină drept disciplină obligatorie



129

PESTE JUMĂTATE DIN TOATE STATELE EUROPENE FOLOSESC CADRUL EUROPEAN COMUN DE REFERINȚĂ PENTRU LIMBI DREPT UN INSTRUMENT PRINCIPAL DE

DEFINIRE A NIVELURILOR DE COMPETENȚĂ ALE ELEVILOR ÎN CEEA CE PRIVESC LIMBILE STRĂINE

Cadrul Comun de Referință European pentru Limbi (CECRL) publicat de către Consiliul Europei în anul 2001, furnizează instrumentul de evaluare a achizițiilor în domeniul limbilor străine, într-un mod internațional. În februarie 2002, o Rezoluție a Consiliului Uniunii Europene a recomandat utilizarea CECRL în stabilirea unui sistem de validare a competențelor în domeniul limbilor străine(3).

Figura E15: Existența unor recomandări cu privire la folosirea CECRL pentru definirea unor niveluri minime de dobândire a competențelor la finalizarea învățământului general obligatoriu sau învățământului secundar inferior cât și pentru sfârșitul învățământului secundar superior general, 2010/11

Sursa: Eurydice.

Note explicative

Cadrul European Comun de Referință pentru Limbi (CECRL) (Consiliul Europei, 2001) reprezintă un cadru pentru învățarea limbilor străine, predare și evaluare, fiind elaborat de Consiliul Europei. Scopul său principal este de a facilita transparența și comparabilitatea în materie de învățare și predare a unei limbi străine. CECRL descrie competențele necesare pentru a comunica într-o limbă străină, cunoștințele și aptitudinile conexe, precum și diferitele contexte de comunicare. CECRL definește șase niveluri de competență A1, A2, B1, B2, C1, C2 (unde A corespunde Utilizatorului de bază, B - Utilizatorului Independent și C - Utilizatorului Experimentat), care să permită măsurarea și evaluarea progresului de învățare a unei limbi străine. Învățământul general obligatoriu full-time se termină în mod normal, la finalizarea ciclului învățământului secundar inferior (ISCED nivel 2) sau structura unică (nivelurile ISCED 1 și 2), cu excepția următoarelor state: Belgia, Bulgaria, Franța, Italia, Ungaria, Olanda (VWO și HAVO), Slovacia și Marea Britanie (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord), în cazul în care unele părți sau toate la nivelul ISCED 3 pot face parte din învățământul general obligatoriu full-time. Pentru mai multe informații, a se consulta lucrarea: Structura Sistemelor Educaționale Europene (EACEA/Eurydice, 2010). În statele în care finalizarea învățământului obligatoriu tip full-time nu corespunde cu finalizarea învățământului secundar inferior, informațiile din această figură, reflectă situația din urmă.

Note specifice statelor Portugalia: Nu există încă recomandări pentru sfârșitul învățământului obligatoriu tip full –time, aceasta deoarece, începând cu 2009/10, acest tip de învățământ a fost extins progresiv de la 9 la 12 ani. Există totuși recomandări pentru sfârșitul învățământului secundar inferior ce corespundeau anterior pentru sfârșitul învățământului obligatoriu tip full-time.

(3) Rezoluția Consiliului UE din data de 14 Februarie 2002 referitoare la promovarea diversității lingvistice și studiului limbilor

străine în cadrul implementării obiectivelor Anului European an Limbilor Străine 2001, OJ 2002/C 50/01.

ISCED 3

Există recomandări cu privire la folosirea CECRL pentru definirea unor niveluri minime de dobândire a competențelor lingvistice

Nu există regulamente sau recomandări


130

O mare majoritate a statelor europene folosesc CECRL drept un instrument de evaluare a limbilor străine și autoritățile din domeniul educației fac referire la un cadru comun în programele oficiale, programele strategice și alte documente neobligatorii. În special, mai mult de jumătate din toate statele europene au emis reglementări sau recomandări ce stabilesc nivelurile minime de dobândire a competențelor în materie de limbi străine corespunzătoare celor șase niveluri de competență în limbi străine, astfel cum sunt definite și descrise în CECRL.

Aceste recomandări sau norme se referă în general la niveluri minime de dobândire a competențelor în limbi străine, până la sfârșitul învățământului general obligatoriu tip full-time, precum și la sfârșitul învățământului secundar superior. Cu toate acestea, acestea se aplică numai la sfârșitul învățământului general obligatoriu tip full-time în Danemarca și Liechtenstein, iar la sfârșitul învățământului secundar superior din Slovenia. Portugalia și Slovacia nu au recomandări sau reglementări pentru sfârșitul învățământului general obligatoriu tip full-time, dar au fost stabilite niveluri minime de dobândire a competențelor la sfârșitul învățământului secundar inferior.

ÎN MAJORITATEA STATELOR, NIVELUL MINIM AȘTEPTAT DE DOBÂNDIRE A COMPETENȚELOR PENTRU PRIMA LIMBĂ STRĂINĂ ESTE MAI MARE DECÂT CEA

PENTRU A DOUA LIMBĂ STUDIATĂ

În majoritatea statelor europene, recomandările oficiale pentru predarea limbilor străine stabilesc niveluri minime pentru obținerea calificărilor pentru prima și a doua limbă străină studiată. S-au stabilit de asemenea, niveluri, atât pentru sfârșitul învățământului general obligatoriu tip full-time, precum și pentru sfârșitul învățământului secundar superior (a se consulta Figura E15), cele două puncte de referință pentru acest indicator. Aceste niveluri de dobândire a competențelor se referă în general, atât la prima cât și la a doua limbă străină. Excepțiile le constituie Belgia (Comunitatea Germanofonă), Polonia și Liechtenstein în care recomandările se aplică numai pentru prima limbă străină în ambele etape ale învățământului, și Turcia, unde nivelul necesar de dobândire a competențelor este definit atât pentru prima cât și pentru a doua limbă, dar numai pentru sfârșitul învățământului secundar superior.

Nivelurile minime dobândire a competențelor pentru elevii ce studiază limbi străine variază considerabil de la un stat la altul. Cu toate acestea, deoarece există o așteptare generală conform căreia elevii vor face progrese în continuare odată cu studiul, există o tendință comună ca nivelul lor să fie mai bun la sfârșitul învățământului secundar inferior. Acestea se referă la prima și a doua limbă străină studiată.

Atunci când se compară nivelurile de dobândire a competențelor pentru prima și a doua limbă străine, luându-se același punct de referință, în general, se preconizează că elevii dobândesc competențe mai bune în cadrul primei limbi străine decât cadrul celei de-a doua. Referitor la Cadrul European Comun de Referință pentru Limbi (CECRL) scara pornește de la A1 pentru utilizatorii de bază, până la C2 pentru Utilizatorii Experimentați (Consiliul Europei, 2001). La sfârșitul învățământului general obligatoriu, nivelul minim variază în general între A2 și B1 pentru prima limbă și între A1 și B1 pentru a doua limbă străină. La sfârșitul învățământului secundar superior, nivelul minim variază dorindu-se atingerea nivelului între B1 și B2 pentru prima limbă străină și între A2 și B2 pentru a doua. Cu toate acestea, în unele sisteme de învățământ, rezultatele așteptate pentru prima și a doua limbă sunt egale având același punct de referință. Acesta este cazul în Portugalia, la sfârșitul învățământului secundar inferior, în Finlanda, la sfârșitul învățământului secundar superior, iar în Comunitatea Flamandă din Belgia, Germania, Estonia și Letonia, la sfârșitul atât a învățământului secundar superior cât și a celui general obligatoriu.

La sfârșitul învățământului general obligatoriu, nivelul de dobândire a competențelor cel mai frecvent, atât pentru prima cât și pentru a doua limbă străină este A2, la sfârșitul învățământului secundar superior, fiind de B2 pentru prima și B1 pentru a doua limbă străină. Luxemburg este singurul stat în care nivelul minim de realizare pentru prima limbă este B2, la sfârșitul învățământului general obligatoriu și C1 la sfârșitul învățământului secundar superior. Acest nivel ridicat este de așteptat datorită unor împrejurări specifice în ceea ce privește utilizarea limbilor străine în Luxemburg, atât limba germană cât și limba franceză fiind limbi de instruire (a se consulta capitolul B).


131

Figura E16: Nivelurile minime de dobândire a competențelor, pe baza CECRL pentru prima și a doua limbă străină (e) la sfârșitul învățământului general obligatoriu tip full-time sau învățământului secundar inferior (ISCED 2) și învățământul secundar superior (ISCED 3), 2010/11

Sfârșitul învățământului general obligatoriu tip full-time sau învățământului secundar inferior (ISCED 2)

Sfârșitul învățământului secundar superior general (ISCED 3)

Utilizator de bază Utilizator Experimentat Utilizator de bază Utilizator

Experimentat

Prima limbă străină A doua limbă străină

Sursa: Eurydice. Note explicative Școlile cu programe intensive de studiu a limbilor străine nu sunt incluse în figură. În cazul în care statele stabilesc niveluri recomandate cu privire la una sau mai multe dintre cele patru abilități de comunicare, în figură este indicat nivelul minim. Sub-nivelurile CECRL nu sunt prezentate în figură.


132

Învățământul general obligatoriu full-time se termină în mod normal, la finalizarea ciclului învățământului secundar inferior (ISCED nivel 2) sau structura unică (nivelurile ISCED 1 și 2), cu excepția următoarelor state: Belgia, Bulgaria, Franța, Italia, Ungaria, Olanda (VWO și HAVO), Slovacia și Marea Britanie (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord), în cazul în care unele părți sau toate la nivelul ISCED 3 pot face parte din învățământul general obligatoriu full-time. Pentru mai multe informații a se consulta lucrarea: Structura Sistemelor Educaționale Europene (EACEA/Eurydice, 2010). În statele în care finalizarea învățământului obligatoriu tip full-time nu corespunde cu finalizarea învățământului secundar inferior informațiile din această figură, reflectă situația din urmă.

Note specifice statelor Belgia (BE nl): La sfârșitul învățământului secundar inferior sunt definite nivelurile minime de dobândire a competențelor pentru prima și a doua limbă străină însă numai pentru anumite competențe de comunicare: A2 pentru ascultare și citire și B1 pentru scris si vorbit. Estonia: În conformitate cu noua programa școlară implementată în anul 2011/12, la sfârșitul învățământului secundar inferior nivelul minim de dobândire a competențelor de limba engleză ca a doua limbă străină este B1 (A2 pentru scris) în timp ce pentru alte limbi străine este A2. Spania: Cu toate ca nici un nivel minim de dobândire a competențelor specific este menționat în programa școlară, elevii ce finalizează învățământul secundar superior general, care doresc să aplice pentru o școală oficială de predare a limbilor străine sunt plasați în nivelul B1. În plus, Programa Integral de Aprendizaje de lenguas extranjeras (2010-2020) stabilește drept unul dintre obiective, nivelul tuturor elevilor - B1 în prima limbă străină până la sfârșitul învățământului secundar. Ungaria: Nivelurile minime de dobândire a competențelor în limbi străine sunt identice pentru ambele niveluri de învățământ întrucât învățământul obligatoriu tip full-time se încheie în mod normal, la finalizarea învățământului secundar superior. Austria: Deși nivelul A2 de dobândire a competențelor în limbi străine este prezentat la sfârșitul învățământului obligatoriu cu normă întreagă atât în cazul primei cât și celei de-a doua limbi străine, dobândirea competențelor în prima limbă străină include parțial competențe de la B1 în timp ce abilitățile de conversare în a doua limbă trebuie să ajungă la nivelul A1. La nivelul învățământului secundar superior, dobândirea competențelor pentru a doua limbă străină referitoare la citire este B2, în timp ce pentru alte competențe este B1. Finlanda: La sfârșitul învățământului general obligatoriu tip full-time, nivelul așteptat de dobândire a competențelor în ascultare și citire în limba engleză (ca primă limbă) este B1 în timp ce pentru alte limbi străine este A2.

Autoritățile educaționale centrale din cele două state au stabilit niveluri specifice de competență pentru anumite limbi. În România, la sfârșitul învățământului obligatoriu tip full-time, nivelul minim așteptat de dobândire a competențelor în limba italiană si limba spaniolă predate ca prima limbă străină este ușor mai mare decât pentru limba engleză, limba franceză și limba germană. Când vine vorba de a doua limbă, nivelul de limba franceză este A1 în timp ce pentru limba engleză, limba germană, limba italiană, limba spaniola cât și pentru limba portugheză este A2. În Finlanda, nivelul minim de dobândire a competențelor pentru limba engleză este ceva mai mare decât pentru alte limbi străine. În plus, se face o distincție similară între limba finlandeză studiată de elevii vorbitori de limba suedeză și limba suedeză pentru elevii vorbitori de limbă finlandeză, ambele fiind limbi obligatorii. La sfârșitul învățământului obligatoriu, competențele scrise de limba suedeză pentru elevii vorbitori de limba finlandeză sunt de așteptat să fie puțin mai ridicate decât cele referitoare la limba finlandeză-a vorbitorilor de limbă suedeză.

Cele mai multe state acordă egalitate celor patru abilități de comunicare principale (ascultare, vorbire, citire și scriere), în ceea ce privește limbile străine, la sfârșitul învățământului general obligatoriu tip full-time (a se consulta Figura E14). Cu toate acestea, în Belgia (Comunitatea Flamandă) și Austria, diferite niveluri minime de dobândire a competențelor sunt atribuite anumitor abilități specifice. Acest lucru se întâmplă, de asemenea, în Finlanda, chiar dacă în programa școlară nu se precizează în mod explicit că trebuie acordată prioritate pentru oricare dintre cele patru abilități principale. În Finlanda, de exemplu, nivelul așteptat de competențe receptive (ascultare și citire) este mai mare decât competențele productive (vorbire și scriere), în timp ce în Belgia (Comunitatea Flamandă), este invers. În Austria, la nivelul învățământului secundar superior, citirea în a doua limbă este de așteptat să fie mai importantă decât alte aptitudini.

În cele din urmă, unele state revizuiesc nivelurile minime așteptate de dobândire a competențelor în limbi străine începând cu anul școlar 2011/12. În Estonia, în învățământul secundar superior, toate cursurile de limbi străine sunt acum predate fie la nivel B1 sau B2. Elevilor le este alocat unul dintre aceste niveluri, în funcție de competențele lor în limbi străine, la sfârșitul învățământului general obligatoriu. Mai mult, nivelul minim preconizat în limba engleză este setat să fie un pic mai mare comparativ cu alte limbi străine. În Cipru, nivelul așteptat dobândire a competențelor pentru prima limbă străină la sfârșitul învățământului obligatoriu tip full-time a crescut de la A2 la B1. În Slovenia, noua programă școlară a introdus niveluri minime de dobândire a competențelor în materie de limbi străine, la sfârșitul învățământului general obligatoriu, A2 pentru prima limbă străină studiată și A1 pentru a doua limbă străină.


133

CERTIFICATELE ELIBERATE LA ABSOLVIREA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI OBLIGATORIU, INCLUD DE OBICEI UN ELEMENT LINGVISTIC

În marea majoritate a statelor europene (exceptând Luxemburg, Olanda și Regatul Unit al Marii Britanii (Scoția)), un certificat este acordat elevilor la finalizarea învățământului general obligatoriu tip full-time. În aproape toate statele, astfel de certificate includ un element de limbă străină ce atestă că elevii au învățat una sau mai multe limbi străine. Cu toate acestea, în Belgia, Spania, România și Turcia, certificatele acordate nu se fac referire în mod explicit la competențele dobândite după învățarea limbilor străine în cadrul învățământul general obligatoriu.

În statele în care certificatul acordat se referă la învățarea limbilor străine, limbile sunt, de obicei, un element obligatoriu al certificatului. Excepțiile de la această regulă generală sunt Irlanda, Regatul Unit al Marii Britanii (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord), Liechtenstein și Norvegia. În Irlanda și Regatul Unit al Marii Britanii, includerea unor elemente referitoare la limbi străine pe certificatele de absolvire depinde de disciplinele de examinare sau calificările alese de elevi. În Liechtenstein, situația este puțin diferită, deoarece includerea elementului lingvistic pe certificatul depinde de traseul educațional, urmat de elevi în învățământul general obligatoriu.

Figura E17: Includerea elementului de limbă străină în cadrul certificatelor acordate elevilor ce finalizează învățământul general obligatoriu tip full-time, 2010/11

Sursa: Eurydice. Note explicative Învățământul general obligatoriu full-time se termină în mod normal, la finalizarea ciclului învățământului secundar inferior (ISCED nivel 2) sau structura unică (nivelurile ISCED 1 și 2), cu excepția următoarelor state: Belgia, Bulgaria, Franța, Italia, Ungaria, Olanda (VWO și HAVO), Slovacia și Marea Britanie (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord), în cazul în care unele părți sau toate la nivelul ISCED 3 pot face parte din învățământul general obligatoriu full-time. Pentru mai multe informații a se consulta lucrarea: Structura Sistemelor Educaționale Europene (EACEA/Eurydice, 2010). Școlile cu programe intensive de studiu a limbilor străine nu sunt incluse în figură. Elementul de limbă străină: Dovedește faptul că elevii au învățat o limbă străină și, în unele cazuri, precizează limba (limbile) ce au fost studiate și / sau rezultatele evaluării sau nivelul dobândit. Oricare dintre aceste posibilități este suficientă ca un certificat să fie considerat doveditor de competențe într-o limbă străină. Pentru o definiție a conceptului de "certificare" a se consulta secțiunea: Glosar, Bază de date statistice și Bibliografie.

Note specifice statelor Olanda: La sfârșitul învățământului secundar inferior, doar elevii din școlile tip VMBO, care au promovat examenul au dreptul de a primi o diplomă cu un element de limbă străină. Elevii din școlile tip HAVO și VWO nu primesc un certificat la sfârșitul învățământului secundar inferior deoarece aceștia își dau examenele mai târziu, la sfârșitul învățământului secundar superior. Marea Britanie (ENG/WLS/NIR): Fiecare disciplină este certificată în mod separat.

Limba străină este o componentă obligatorie a tuturor certificatelor

Limba străină este o componentă obligatorie a certificatelor, în funcție de tipul calificării acordate

Certificare nu include un element referitor la limbi străine

Nu se acordă certificare


134

ELEMENTUL LINGVISTIC DIN CADRUL CERTIFICATELOR ACORDATE LA ABSOLVIREA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI OBLIGATORIU ESTE DE OBICEI BAZAT PE EVALUAREA CONTINUĂ

Elementul lingvistic din cadrul certificatelor acordate la finalizarea învățământului general obligatoriu tip full-time (a se consulta Figura E17), se poate baza pe evaluarea internă (efectuată de către personalul școlii) sau externă (controlată de către organisme din afara școlii). Evaluarea internă este utilizată în toate statele, la acest nivel, cu excepția Irlandei și a Regatului Unit (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord), aceste state folosind metoda evaluării externe pentru a evalua disciplinele de limbi străine la sfârșitul învățământului obligatoriu. Într-o multitudine de state, evaluarea externă completează metodele de evaluare interne.

Evaluarea internă se poate baza fie pe calificative și cursuri predate pe tot parcursul anului (de exemplu, evaluarea continuă) sau poate lua forma unei examinări interne (organizată, moderată și evaluată la nivel de școală), la sfârșitul învățământului general obligatoriu. Evaluarea continuă este metoda de evaluare internă cea mai răspândită pentru aprecierea competențelor lingvistice ale elevilor, în scopul certificării (Ungaria este o excepție). În aproape jumătate dintre state, evaluarea continuă este singura formă de evaluare internă utilizată, în timp ce în alte șapte sisteme de învățământ, acesta este utilizată în combinație cu o formă de examinare internă finală

Figura E18: Forme de evaluare ce contribuie la elementul de limbă străină din certificatele acordate la finalizarea învățământului general obligatoriu, tip full-time 2010/11

Sursa: Eurydice.

Note explicative

Învățământul general obligatoriu full-time se termină în mod normal, la finalizarea ciclului învățământului secundar inferior (ISCED nivel 2) sau structura unică (nivelurile ISCED 1 și 2), cu excepția următoarelor state: Belgia, Bulgaria, Franța, Italia, Ungaria, Olanda (VWO și HAVO), Slovacia și Marea Britanie (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord), în cazul în care unele părți sau toate la nivelul ISCED 3 pot face parte din învățământul general obligatoriu full-time. Pentru mai multe informații, a se consulta lucrarea: Structura Sistemelor Educaționale Europene (EACEA/Eurydice, 2010).

Note specifice statelor Islanda: Limba daneză și limba engleză reprezintă cele două limbi străine obligatorii. La sfârșitul învățământului obligatoriu, elevii primesc un certificat de limbi străine, ca un element obligatoriu. Limba daneză este evaluată doar printr-un examen intern, în timp ce Limba engleză este evaluată prin intermediul ambelor tipuri de examene, atât interne cât și externe.

Evaluare internă

Evaluare continuă

Examinare finală internă

Evaluare internă

Evaluare externă

Nu se oferă certificare sau certificarea nu cuprinde un element de limbă străină


135

În cele mai multe cazuri, evaluarea externă realizată în scopuri de certificare este organizată printr-un examen final, în general, conceput, și notat de către autoritățile din domeniul educației din afara școlii. În cinci state (Danemarca, Germania, Letonia, Malta și Polonia), examinările externe în limbi străine sunt obligatorii pentru toți elevii care ajung la sfârșitul învățământului general obligatoriu tip full-time. În Estonia și Ungaria, acestea sunt opționale în funcție de alegerea elevilor cu privire la disciplinele de examinare. În Portugalia, evaluarea externă a limbilor străine este obligatorie numai pentru elevii care urmează trasee educaționale în limbi străine și umaniste. În Slovenia și Norvegia, examinările externe sunt uneori obligatorii în funcție de deciziile luate de către autoritățile educaționale relevante.

În Regatul Unit al Marii Britanii (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord), în cazul în care studiul unei limbi străine, este opțional, la sfârșitul învățământului obligatoriu, elevii care au ales această disciplină sunt testați prin intermediul unor evaluări, cel mai frecvent GCSE. Evaluarea include atât examinarea externă (40%) cât și evaluarea controlată (60%). Acesta din urmă este utilizată pentru a evalua competențele de vorbire și de scriere. Competențele evaluate sunt stabilite de profesori, în conformitate cu liniile directoare oferite de către organizațiile profesioniste. Competențele grafice sunt notate de către aceste organizații în timp ce competențele de vorbire sunt notate de către cadrele didactice și conduse de către organizațiile profesioniste.

137

GLOS AR, B AZ Ă DE D ATE STATISTICE Ș I B IBLIOGR AFIE

I. Clasificări Clasificarea Internațională Standard a Educației (ISCED 1997)

Clasificarea Internațională Standard a Educației (ISCED) este un instrument adecvat pentru elaborarea statisticilor privind educația pe plan internațional. Acesta acoperă două variabile de clasificare: nivelurile și domeniile educației cu dimensiunile complementare ale orientării generale / profesionale / de pre- orientare profesională și destinația pe piața educațională/a forței de muncă. Versiunea curentă, ISCED 97 (4) distinge șapte niveluri de educație. Empiric, ISCED presupune că există mai multe criterii care pot ajuta la alocarea programelor educaționale pe nivelurile de educație. În funcție de nivelul și tipul de educație în cauză, este necesar să se stabilească un sistem de ierarhizare a criteriilor principale și a celor secundare (calificarea tipică în scopul admiterii, cerințele minime de admitere, vârsta minimă, calificarea personalului etc.).

ISCED 0: Învățământul preșcolar sau preprimar

Învățământul preprimar este definit ca fiind etapa inițială de instruire organizată. Este bazat pe o instituție școlară sau un centru și este proiectat pentru copii cu vârsta de cel puțin trei ani.

ISCED 1: Învățământul primar

Acest nivel este dedicat copiilor cu vârsta între patru și șapte ani, este obligatoriu în toate statele și în general durează între cinci și șase ani.

ISCED 2: Învățământul gimnazial sau secundar inferior

Învățământul secundar inferior reprezintă o continuare a programele de bază, începute la nivelul învățământului primar, deși predarea este de obicei mult mai concentrată pe disciplinele respective. De obicei, finalizarea acestui nivel coincide cu absolvirea învățământului obligatoriu.

ISCED 3: Învățământul secundar superior, liceal

Acest nivel urmează în general, după sfârșitul învățământului obligatoriu. Vârsta de înscriere este de obicei de 15 sau 16 ani. Criteriul de bază pentru calificarea admiterii în cadrul acestui nivel de învățământ, este de obicei, finalizarea cu succes a învățământului obligatoriu, dar de obicei și alte cerințe sunt de asemenea impuse. Instruirea este adesea mai concentrată decât la nivelul ISCED 2. Durata nivelului 3 ISCED variază de la doi până la cinci ani.

ISCED 4: Învățământul post-liceal

Aceste programe se află la granița dintre învățământul secundar și cele terțiar. Ele servesc pentru a extinde cunoștințele absolvenților de nivel ISCED 3. Exemple tipice sunt programele concepute pentru a pregăti elevii pentru studii la nivel 5 sau programele concepute pentru a pregăti elevii pentru pătrunderea directă pe piața muncii.

ISCED 5: Învățământul universitar (prima etapă)

Admiterea la aceste programe necesită în mod normal finalizarea cu succes a nivelului ISCED 3 sau 4. Acest nivel include programe terțiare cu orientare academică (tip A), care sunt în mare parte teoretice, și programe terțiare cu o orientare profesională sau ocupațională (tip B), care sunt în general mai scurte decât programele de tip A și sunt orientate pentru pătrunderea pe piața muncii.

ISCED 6: Învățământul post-universitar (a doua etapă)

Acest nivel este rezervat studiilor terțiare care conduc la o calificare de cercetare avansată (Diplomă de doctorat sau alt tip de calificare).

(4) http://www.uis.unesco.org/ev.php?ID=3813_201&ID2=DO_TOPIC

Date Cheie privind Predarea Limbilor Străine în Școli le din Europa – 2012

138

II. Definiții Alocarea flexibilă a timpului

Sistem prin care școlile sunt libere să decidă cât de mult timp alocă disciplinelor obligatorii din cadrul programei școlare. Programele școlare stabilite la nivel central (sau nivel superior) indică lista disciplinelor care trebuie predate, fără a specifica timpul alocat acestora.

Cadru didactic de specialitate

Un profesor calificat pentru a preda una sau două discipline diferite. Pentru un profesor de limbi străine de specialitate, acest lucru ar include numai fie predare de limbi străine, fie predarea unei limbi străine și o altă disciplină.

Cadru didactic semi - specializat

Un profesor calificat pentru a preda un grup de cel puțin trei discipline diferite, una sau mai multe dintre acestea fiind o limbă străine.

CEFRL (Cadrul European Comun de Referință pentru Limbile Străine)

Reprezintă un cadru pentru învățarea, predarea și evaluarea limbilor străine, fiind elaborat de către Consiliul Europei. Scopul său principal este de a facilita transparența și comparabilitatea în oferirea educației și dobândirea competențelor într-o limbă străină. CEFRL oferă o descriere detaliată a competențelor necesare pentru comunicarea într-o limbă străină, cunoștințele și aptitudinile conexe, precum și diferitele contexte de comunicare. CEFRL definește șase niveluri de competență (de la A1 Utilizator elementar la C2 Utilizator experimentat), care să permită progresul în învățarea unei limbi străine și astfel progresul utilizatorilor să poată fi măsurat. Pentru mai multe informații, a se consulta: http://www.coe.int/t/dg4/linguistic/Source/Framework_EN.pdf

Cele patru competențe de comunicare

Principalele competențe de comunicare în predarea limbilor străine sunt: ascultare (ascultare înțelegere), vorbire (exprimarea orală), citire (citire și înțelegere) și scriere (exprimare în scris).

Certificare

Dovadă oficială a unei calificări acordate unui elev sau student, în urma finalizării unui anumit stadiu sau un ciclu complet de educație sau formare profesională. Acordarea de certificate poate fi realizată în urma unor diferite forme de evaluare, un examen final nu este neapărat o condiție prealabilă.

CLIL (Învățare integrată a conținutului și a limbii)

CLIL este acronimul pentru conceptul de "învățare integrată a conținutului și a limbii". Acest acronim este folosit ca un termen general pentru a desemna diferite tipuri de educație bilingvă sau imersivă. Este necesară distingerea a celor două tipuri de CLIL pe baza limbilor utilizate pentru a preda discipline non - lingvistice (altele decât materia ce ține de limba respectivă și literatura / cultura poporului limbii respective):

Tipul A: Învățământul în care disciplinele non - lingvistice sunt predate într-o ► limbă străină (statut conferit de programa școlară centrală). Numărul de materii non- lingvistice predate în limba străină poate varia în funcție de școli și state. În unele școli (1 caz), toate disciplinele non - lingvistice, sunt predate în limba străină. În altele (cazul 2), unele discipline non- lingvistice sunt într-o limbă străină și altele prin limba de guvernare sau de administrare a școlii. În cel din urmă caz, două limbi sunt astfel utilizate pentru a preda discipline non- lingvistice ale programei școlare.

Tipul B: Învățământul în care disciplinele non - lingvistice sunt predate într-o limbă ► regională și / sau minoritare sau ► limbă non- teritorială sau ►limbă de stat în state având mai mult de o limbă de stat,

http://www.coe.int/t/dg4/linguistic/Source/Framework_EN.pdf

G l o s a r , B a z e d e d a t e s t a t i s t i c e ș i B i b l i o g r a f i e

139

iar a doua limbă, care poate fi orice altă limbă. Pe scurt, în aceste școli, disciplinele non - lingvistice sunt întotdeauna predate prin intermediul a două limbi. În foarte puține școli, în plus față de aceste două limbi, o a treia este folosită pentru a preda discipline non - lingvistice. Cele trei limbi sunt fie minoritare și / sau regionale, o limbă de stat și o limbă străină.

Implementarea treptată

Un proces prin care o nouă legislație este pusă în aplicare treptat, astfel încât cei afectați de aceasta au timp să se adapteze și să se pregătească în scopul îndeplinirii cerințelor sale.

Integrarea directă

Sistem prin care copiii imigranți eligibili pentru învățarea limbii de instruire ca a doua limbă suplimentară sunt înscriși direct în clasele de învățământ în masă unde primesc sprijin lingvistic special în timpul orelor normale de studiu.

Învățământul general obligatoriu tip full-time

Învățământul general obligatoriu full-time se termină în mod normal, la finalizarea ciclului învățământului secundar inferior (ISCED nivel 2) sau structura unică (nivelurile ISCED 1 și 2), cu excepția următoarelor state: Belgia, Bulgaria, Franța, Italia, Ungaria, Olanda (VWO și HAVO), Slovacia și Marea Britanie (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord), în cazul în care unele părți sau toate la nivelul ISCED 3 pot face parte din învățământul general obligatoriu full-time. Pentru mai multe informații, a se consulta lucrarea: Structura Sistemelor Educaționale Europene 2010/11: Diagrame schematice.

Limbă clasică

O limbă veche, cum ar fi limba greacă sau limba latină ce nu mai sunt vorbite în orice stat și, prin urmare, este predat în alte scopuri decât cel de "comunicare". Obiectivele predării limbilor vechi pot fi spre exemplu: dobândirea unei cunoașteri în profunzime a rădăcinilor unei limbi moderne, derivată din limba clasică în cauză; precum și citirea și înțelegerea unor texte originale din literatura antică, familiarizarea cu civilizația care a folosit limba și care are legături culturale cu grupul țintă. O limbă clasică nu are statut de ►limbă de stat, ► limbă oficială, ► limbă regională sau ► limbă non - teritorială sau minoritară. În unele programe, aceasta este considerat drept ►o limbă străină.

Limbă de stat

Orice limbă cu un statut oficial pe teritoriul unui stat. Orice limba de stat este și ►limbă oficială.

Limba drept o opțiune în programa școlară de bază

În unele state, programa școlară stabilită la nivel central cere școlilor sa ofere cel puțin o limbă străină ca parte a unui set de discipline opționale. Studenții trebuie să aleagă cel puțin o disciplină (care nu trebuie să fie o limbă străină) din acest set de discipline.

Limbă non - indigenă

Orice limbă care, într-un anumit stat, nu are statut nici de ► limbă oficială de stat, nici de ► limbă regională sau minoritară, și nici de► limbă non - teritorială. De exemplu, limba germană este o limbă non- indigenă în Irlanda.

Limbă non - teritorială

O limbă utilizată de către cetățeni ai statului care diferă de limba sau limbile folosite de restul populației statului, dar care, deși folosită în mod tradițional pe teritoriul țării, nu poate fi identificată cu o anumită zonă a acestuia. (Definiție bazată pe Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare, Consiliul Europei, 1992). De exemplu, limba romani este un limbaj non- teritorial.


140

Limbă obligatorie specifică

O limbă străină specială care are statut de limbă obligatoriu pentru toți elevii (indiferent de ►traseul educațional sau tipul de școală), fără alte opțiuni în alegerea unei limbi străine. Autoritățile educaționale centrale (sau de nivel superior) trebuie să decidă limbile ce pot fi studiate ca și limbi specifice.

Limbă oficială

O limbă utilizată în scopuri administrative și juridice publice într-o zonă specifică a oricărui stat. Statutul oficial poate fi limitat numai pentru o regiune a statului sau poate fi extins asupra întregului său teritoriu. Toate limbile de stat sunt ► limbi oficiale, dar nu toate limbile cu statut de limbă oficială sunt neapărat limbi de stat (de exemplu, limba daneză, cu statut de limbă oficială în Germania), este o ► limbă regională sau minoritară și nu o limbă de stat.

Limbă străină

O limbă descrisă ca fiind "străină" în programa școlară stabilită de către autoritățile centrale (sau de nivel superior), se bazează pe o definiție legată de educație, neavând legătură cu statutul politic al unei limbi. Astfel, anumite limbi considerate ca ► limbi regionale sau minoritare din punct de vedere politic poate fi inclusă în programa școlară ca limbă străină. În același mod, anumite ► limbi clasice pot fi considerate limbi străine în anumite programe școlare. De asemenea, în alte programe școlare, limbile străine pot fi descrise ca limbi moderne (spre deosebire de limbi clasice).

Limba străine stabilită drept disciplină obligatorie

Limba care este predată drept una dintre disciplinele obligatorii în programa școlară stabilită de către autoritățile educaționale centrale (de nivel superior). Astfel, toți elevii trebuie să studieze această disciplină. În cazul în care aceștia nu sunt liberi să aleagă limba, limba în cauză este declarat a fi o ►limbă obligatorie specifică. O limbă străină stabilită drept disciplină obligatorie poate fi utilizat în obținerea ► nivelului minim de educație (comun tuturor elevilor) sau în programele specifice pentru diferite ►trasee educaționale.

Limbi regionale sau minoritare

O limbă care este "folosită în mod tradițional într-o anumită zonă a unui stat de către cetățenii acelui stat ce constituie un grup numeric inferior restului populației statului; aceasta este diferită de ► limba (limbile) de stat" (Definiție bazată pe Carta europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare, Consiliul Europei, 1992). Ca regulă generală, acestea sunt limbi ale populațiilor care au rădăcini etnice în zonele vizate sau s-au stabilit în regiunile în cauză cu multe generații în urmă. Limbile minoritare / regionale de limbi pot avea statutul de ► limbă oficială, dar prin definiție, acest statut va fi limitat la zona în care acestea sunt vorbite.

Nivelul minim al ofertei educaționale

Se referă la programa școlară minimă obligatoriu și / sau timpul minim de studiu pentru toți elevii, stabilit de autoritățile centrale (sau de nivel superior), indiferent de ► traseul educațional sau tipul școlii. Această dispoziție minimă, care poate fi definit pe o perioadă de un an sau un anumit număr de ani, include programa determinată în mod centralizat, precum și ► programa școlară flexibilă, în unele state.

Perioada de timp petrecută de cadrele didactice într-un stat vorbitor de limba țintă

Perioada petrecută într-o țară sau regiune unde limba de predare este vorbită. Această perioadă poate implica timpul petrecut într-o școală (ca un asistent), la o universitate (participarea la cursuri), sau chiar în scop de afaceri. Scopul este de a oferi profesori posibilitate unei experiențe directă cu limba țintă și cultura poporului vorbitor de limba țintă.


141

Profesor nespecializat (generalist)

Un profesor care este calificat să predea toate disciplinele (sau aproape toate) din programa școlară, inclusiv limbi străine. Astfel de profesori sunt însărcinați cu predarea limbilor străine, indiferent dacă au primit sau nu o instruire în acest domeniu.

Programă școlară flexibilă

Un set de discipline de studiu pe care școlile și / sau municipalitățile trebuie să le aleagă și să le ofere spre studiu, în scopul asigurării ► nivelului minim de educație, specificat de autoritățile de educație centrale (de nivel superior). Limbile străine se pot regăsi sau nu printre aceste discipline. Astfel, se identifică două scenarii posibile:

1. Disciplinele incluse în programa școlară flexibilă sunt discipline suplimentare față de cele predate în cadrul programei școlare stabilite la nivel central.

2. Nu există nicio programă școlară stabilită la nivel central. Programa școlară flexibilă corespunde tuturor disciplinelor predate, fie prin faptul că sunt discipline decise în fiecare școală ca fiind obligatorii, fie ca discipline care aparțin unui set din care elevii trebuie să aleagă.

Proiect pilot

Un proiect experimental, având un interval de timp definit, creat pentru a testa fezabilitatea unui anumite inovații. Proiectele pilot sunt stabilite și finanțate, cel puțin parțial, de către autoritățile competente din domeniul educației. Ele fac, în general obiectul unor evaluări sistematice.

Timpul de studiu

Intervalul de timp în care sunt predate una sau mai multe discipline din programa școlară, de obicei, exprimat în ore. Este exclus timpul petrecut de elevi pentru realizarea temelor, proiectelor sau alte tipuri de studiu privat. Timpul de studiu poate fi supus unor recomandări sau reglementări emise de către autoritățile centrale sau locale sau poate fi lăsat la hotărârea școlilor. Termenul diferă de cel de "timp de predare la clasă", care se referă la numărul de ore de în care profesorii iau contact cu clasele lor.

Traseu educațional

În unele state, elevii trebuie să aleagă un domeniu de specialitate de studiu, având la dispoziție diferite opțiuni, la nivelul învățământului secundar. Mai concret, în unele cazuri, ei trebuie să aleagă studii de specialitate, cum ar fi studii literare sau științifice. În alte cazuri, elevii trebuie să aleagă între diferite tipuri de școli, cum ar fi de exemplu, în Germania, Gimnaziul, Realschule etc.

Vârsta noțională a elevilor

În sistemul școlar, reprezintă vârsta normală a elevi într-o anumită clasă sau nivel de învățare atunci când nu sunt luate în considerare repetențiile, înscrierile timpurii sau târzii precum și alte forme de întreruperi de școlarizare.


142

III. Baze de date statistice

Studiul European privind Competențele Lingvistice (ESLC) 2011

Studiul European privind Competențele Lingvistice (ESLC) a fost conceput pentru a colecta informații despre competențele lingvistice dobândite de elevi în ultimul an de învățământ secundar inferior (ISCED 2) sau al doilea an de învățământ secundar superior (ISCED 3). Șaisprezece state sau comunități au luat parte la sondaj (Comunitatea Franceză, Comunitatea Germanofonă și Flamandă din Belgia, Bulgaria, Estonia, Grecia, Spania, Franța, Malta, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovenia, Suedia, Regatul Unit al Marii Britanii - Anglia și Croația). Cu toate acestea, prezentul raport cuprinde numai date referitoare la 15 sisteme de educație, deoarece datele pentru Anglia nu au fost disponibile în etapa de pregătire a raportului.

Studiul a testat populația țintă în două limbi și în cadrul fiecărei entități participante au existat două probe distincte: una pentru prima limbă evaluată, și una pentru cea de a doua (fiecare elev participant a avut doar un test). În aproape toate statele, sau comunitățile dintr-un stat, cele două limbi evaluate sunt și cele mai larg predate în cadrul entităților participante individuale. Singurele excepții au fost Comunitatea Franceză din Belgia (unde elevii au fost testați pentru a doua și a treia limbă străină cele mai larg studiate), și Bulgaria și Estonia (unde elevii au fost testați în prima și a treia limbă străine cea mai larg studiată).

Limbile evaluate au fost după cum urmează: prima limbă evaluată a fost limba engleză, în aproape toate statele participante, cu excepția Belgiei (Comunitățile Flamandă și Germană) și Angliei, unde e vorba de limba franceză. A doua limbă evaluată a fost limba engleză în cadrul comunității Germanofone din Belgia, limba germană în Belgia (Comunitatea Franceză), Bulgaria, Estonia, Olanda, Polonia, Slovenia și Croația; limba engleză în Belgia (Comunitatea Flamandă și Germanofonă); limba franceză în Grecia, Spania și Portugalia, limba spaniolă în Franța și Suedia și limba Italiană în Malta. Înainte de evaluare, populația în cercetare a avut drept condiție obligatorie, studierea limbii țintă timp de cel puțin un an școlar.

Pe lângă măsurarea performanțelor, sondajul a inclus patru chestionare de context: unul dedicat elevilor, altul profesorilor, altul directorilor (conducătorilor școlilor) și respectiv, un chestionar național completat de Coordonatorul Național de Cercetare. Prezentul raport utilizează date selectate din primele trei chestionare. În ceea ce privește chestionarele contextuale care vizează personalul instituțiilor de învățământ (de exemplu, directorii de școli / conducători și cadre didactice), fiecare director de școală participantă (conducător de școală) și toate cadrele didactice care predau în limba țintă de evaluare au fost invitați să răspundă la chestionarul contextual relevant.

Tabele cu date referitoare la rezultatele bazate pe ESLC (a se consulta capitolele D și E), nu includ informații despre eroarea standard. Cu toate acestea, aceste informații pot fi consultate pe site-ul Eurydice.

Baza de date internaționale PISA 2009

PISA (Programul pentru Evaluarea internațională a elevilor) este un studiu internațional realizat sub egida OCDE pentru a măsura nivelul de performanță a elevilor în vârstă de 15 ani în ceea ce privește cititul, matematica si alfabetizarea științifică. Studiul se bazează pe eșantioane reprezentative de formate din elevi în vârstă de 15 ani, care pot fi înscriși fie în învățământul secundar inferior fie în învățământul secundar superior, în funcție de structura sistemului de învățământ. Pe lângă măsurarea performanțelor, studiul internațional PISA include chestionare pentru a identifica variabile în contextul școlii și originii familiale ale elevilor, care ar putea oferi claritate cu privire la constatările lor. Cei trei indicatori cuprinși în prezenta publicație au fost pregătiți folosind răspunsurile la chestionare


143

contextuale ale elevilor. Toți indicatorii tratează atât școlile publice cât și cele private, acestea din urmă fie subvenționate din surse publice sau nu.

Sondajele PISA sunt efectuate la fiecare trei ani. Primul studiu a avut loc în anul 2000, următoarele studii au fost realizate în 2003, 2006 și 2009. Evaluările suplimentare în 2012 și 2015 sunt în curs de elaborare.

Printre statele participante la rețeaua Eurydice, numai Cipru și Malta nu a luat până în prezent parte la colectarea de date pentru PISA.

• Procedura de eșantionare a implicat selectarea școlilor și apoi a elevilor. S-a dorit astfel să se ofere fiecărui elev aceeași probabilitate de a fi selectat, indiferent de dimensiunea sau locația școlii la care studiază. În acest scop, școlile au fost evaluate anterior stabilirii eșantionului în așa fel încât probabilitatea selecției a fost invers proporțională cu mărimea lor (5).

• În cazul în care datele sunt pregătite pentru a se aplica la întreaga populație de state, este esențial să se respecte anumite cerințe stricte, cum ar fi analiza erorii standard (măsurarea erorilor legate de eșantionare), având drept rezultat o diferență perceptibilă între cele două elemente și putând fi considerată nesemnificativă din punct de vedere statistic.

Tabelele cu date referitoare la rezultatele pe PISA (a se consulta capitolul A) nu includ informații

despre eroarea standard. Cu toate acestea, aceste informații pot fi consultate pe site-ul Eurydice.

IV. Termeni statistici Eroarea standard:Deviația standard a distribuției eșantionului a unui parametru din populație, fiind o măsură a gradului de incertitudine asociat cu estimarea unui parametru în populație dedusă dintr-un eșantion. Într-adevăr, din cauza procedurii aleatorii de eșantionare, un eșantion diferit ar fi putut fi obținut de la care ar fi ar putea fi deduse rezultate diferite. Presupunând că, pe baza unui eșantion, media populației a fost de 10 și eroarea standard asociată cu această estimare a fost de două unități. În acest caz, ar putea fi dedus, cu 95% grad de încredere că media populației trebuie să fie între 10 minus două deviații standard și 10 plus două deviații standard, adică între 6 și 14.

Mediana:Valoarea de mijloc a unei distribuții, pentru care numărul de valori sub sau peste aceasta este același.

Percentila: O valoare pe o scară de o sută care indică procentul de o distribuție mai mic sau egal cu această valoare. Astfel, mediana este definită ca cea de-a 50-a percentilă. De exemplu, cel mai mic scor de testare, care este mai mare de 90% din zeci de persoane care iau testul este declarat a fi la percentila 90. Pe scurt, percentilele sunt 99 de valori care împart un set de date statistice sau o distribuție de frecvență în 100 de sub- diviziuni, fiecare conținând același (sau aproximativ același) număr de indivizi.

Semnificativitatea statistică: Se referă la nivelul de încredere de 95%. De exemplu, o diferență semnificativă înseamnă că este diferită din punct de vedere statistic, de zero la un nivel de încredere de 95%.

(5) În cadrul sondajului PISA, școlile de dimensiuni mici (cu mai puțini de 35 de elevi în vârstă de 15 ani, ce au avut

aceeași probabilitate de selecție cu ceilalți) au fost eșantionate separat în statele în care au fost sufficient de representative (mai mult de 5% din școlile de această dimensiune).


144

V. Referințe bibliografice

Consiliul Europei, 1992. Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare (ECRML). [ Online] Disponibil la: http://conventions.coe.int/treaty/en/Treaties/Html/148.htm [accesat 04 iunie 2012].

Consiliul Europei, 2001, Cadrul european Comun de Referință pentru Limbi: Învățare, Predare, Evaluare (CEFRL). Cambridge: Cambridge University Press.

EACEA/Eurydice, 2008. Date cheie legate de predarea limbilor în școlile din Europa. Bruxelles: EACEA P9 Eurydice.

EACEA/Eurydice, 2009. Date cheie privind educația în Europa în 2009. Bruxelles: EACEA P9 Eurydice.

EACEA/Eurydice, 2010. Structura Sistemelor de Educație Europene 2010/11: Diagrame schematice. Bruxelles: EACEA P9 Eurydice.

EACEA/Eurydice, 2011. Timpul anual de predare recomandat în învățământul obligatoriu tip full-time în Europa, 2010/11. Bruxelles: EACEA P9 Eurydice.

EACEA/Eurydice, 2012. Date cheie privind educația în Europa 2012. Bruxelles: EACEA P9 Eurydice.

Rezoluția Consiliului UE din 14 februarie 2002 privind promovarea diversității lingvistice și a învățării limbilor străine în contextul punerii în aplicare a obiectivelor Anului European al Limbilor 2001, JO 2002/C 50/01.

Comisia Europeană/SurveyLang 2012. Primul Sondaj European privind Competențele Lingvistice: Raport final.

Parlamentul European, 1988. Rezoluția Parlamentului European privind Limbajului semnelor. [Online] Disponibil la: http://www.policy.hu/flora/ressign2.htm [accesat 04 iunie 2012].

http://conventions.coe.int/treaty/en/Treaties/Html/148.htm

http://www.policy.hu/flora/ressign2.htm

145

A N E X E

ANEXA 1: DESCRIEREA SISTEMELOR NAȚIONALE DE PREDARE A LIMBILOR STRĂINE ÎN CADRUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRE-PRIMAR, PRIMAR ȘI GENERAL SECUNDAR (2010/11)

Introducere

• Aceste descrieri se referă numai la oferirea nivelului minim de educație, adică la programa școlară minimă obligatorie și / sau timpul minim de studiu pentru toți elevii, pe o perioadă de un an sau un anumit număr de ani, stabilit de către autoritățile competente în domeniul educației la nivel central (sau la nivel superior). În multe state, această prevedere minimă stabilită la nivel central include o anumită flexibilitate care permite fiecărei școală sa-și stabilească elemente componente ale programei școlare de bază. Aceste descrieri sintetizează informațiile din secțiunea I a capitolului B (cu excepția Figurii B8) și Figurii B13 (secțiunea II).

• Aceste descrieri se referă doar la învățământul general. Ca urmare, atunci când textul face referire la "toți elevii”, înseamnă că este vorba de toți elevii din învățământul general. Această precizare este deosebit de relevantă pentru învățământul secundar, și mai ales cel secundar superior, unde există opțiuni de învățământ profesional în aproape toate statele și astfel acestea nu sunt parte a descrierii.

• În cazul în care numărul de limbi străine învățate ca discipline obligatorii diferă în funcție de traseele educaționale sau de tipurile de școli, numai numărul maxim de limbi străine pe care elevii trebuie să le învețe pe anumite trasee educaționale sau în anumite tipuri de școli este menționat în text. Aceasta privește strict învățământul secundar deoarece, în multe state există diferite trasee educaționale sau tipuri de școală.

• Vârsta elevilor corespunde vârstei teoretice a elevilor, nefiind luate în calcul înscrierile timpurii sau târzii, abandonul școlar sau alte tipuri de întrerupere a studiilor. Pentru informații cu privire la legătura dintre vârsta teoretică a elevilor și structura învățământului, a se consulta structurile naționale Eurydice, la această adresă: http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/documents/tools/108_structure_education_systems_EN.pdf

• Fiecare descriere a unui stat începe, de obicei, cu menționarea vârstei la care învățarea unei limbi străine noi este considerată obligatorie pentru toți elevii, vârstă ce variază foarte mult între state, și se încheie cu vârsta absolvirii învățământului secundar general, ce poate varia între 18 și 20 de ani, în funcție de stat.

Belgia (BE fr)

Toți elevii încep învățarea unei limbi străine drept disciplină obligatorie de la vârsta de zece ani, cu excepția elevilor înscriși la școli din Bruxelles, unde trebuie să înceapă de la opt ani. La Bruxelles, această limbă trebuie să fie limba olandeză. Această obligație durează până când elevii împlinesc 18 ani. Școlile pot decide să utilizeze o parte din timpul de predare dedicat în mod normal altor discipline din programa școlară pentru a introduce o limbă străină nouă pentru elevii cu vârste cuprinse între 6 și 10 ani (sau 8 ani în Bruxelles), înainte ca o învățarea unei limbi străine să devină obligatorie. De la vârsta de 14 ani, toți elevii din învățământul general, pot alege să învețe o a doua limbă pe care toate școlile trebuie sa o pună la dispoziție drept opțiune în programa școlară de bază.

Belgia (BE de)

Toți elevii trebuie să înceapă să învețe limba franceză ca disciplină obligatorie de la vârsta de 3 ani. Pentru rezidenții minoritari francofoni, aflați în regiuni ale statului germanofone, limba franceză este considerată limbă de instrucție în timp ce limba germană este cea de-a doua limbă studiată. O a doua limbă străină, obligatorie pentru toți elevii, este introdusă atunci când aceștia au împlinit vârsta de 13 ani. Obligația de a învăța două limbi străine durează până când elevii împlinesc 18 ani. De la vârsta de 14 ani, elevii pot alege diverse trasee educaționale / tipuri de școli în care trebuie să studieze trei limbi străine, până la sfârșitul învățământului secundar.

http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/documents/tools/108_structure_education_systems_EN.pdf


146

Belgia (BE nl)

Toți elevii trebuie să înceapă să învețe limba franceză drept disciplină obligatorie de la vârsta de 10 ani. Școlile pot decide să utilizeze o parte din timpul de predare dedicat în mod normal altor discipline din programa școlară pentru a introduce o nouă limbă străină pentru elevii cu vârste cuprinse între 3 și 10 ani, înainte de învățarea acestei limbi străine să devină obligatorie. Limba engleză, drept disciplină obligatorie, este introdusă atunci când elevii au vârsta de 12 ani. Obligația de a învăța aceste două limbi durează până când elevii împlinesc 18 ani. De la vârsta de 16 ani, elevii pot alege diverse trasee educaționale / tipuri de școli în care trebuie să studieze trei limbi străine, până la sfârșitul învățământului secundar.

Bulgaria

Toți elevii trebuie să înceapă învățarea unei limbi străine drept disciplină obligatorie la împlinirea vârstei de 8 ani. O a doua limbă străină, obligatorie pentru toți elevii, este introdusă atunci când aceștia împlinesc 15 ani. Obligația de a învăța două limbi străine durează până când elevii au vârsta de 19 ani.

Autoritățile centrale din domeniul educației nu stabilesc întregul conținut al elementelor din cadrul educației minime pe care școlile trebuie să ofere. Toate școlile pentru elevii cu vârste cuprinse între 3 și 19 ani, au prin urmare, o anumită flexibilitate în proiectarea și alegerea componentelor din programa școlară de bază. Ca urmare, unele școli pot decide să pună mai mult accent pe limbile străine.

Cehia

Toți elevii încep învățarea unei limbi străine drept disciplină obligatorie de la vârsta de 8 ani. De la vârsta de 13 sau 14 ani (în funcție de școală), toți elevii pot alege să învețe o a doua limbă străină, toate școlile fiind obligate să ofere această a doua limbă drept opțiune pentru toți elevii cu aceste vârste. Această a doua limbă străină devine obligatorie pentru toți elevii de 15 ani în învățământul general. Obligația de a învăța două limbi durează până când elevii împlinesc 19 ani.


Danemarca

Toți elevii trebuie să înceapă să învețe limba engleză drept disciplină obligatorie de la vârsta de 9 ani. Această obligație durează până când elevii împlinesc 19 ani. De la vârsta de 13 ani, toți elevii pot alege să învețe o a doua limbă străină, toate școlile fiind obligate să ofere această a doua limbă drept opțiune pentru toți elevii cu aceste vârste. La vârsta de 16 ani, elevii pot alege diverse trasee educaționale / tipuri de școli în care trebuie să studieze trei limbi străine, până la sfârșitul învățământului secundar.


Germania

Toți elevii trebuie să înceapă să învețe limba engleză drept disciplină obligatorie de la vârsta de 10 ani. Această obligație durează până când elevii împlinesc 19 ani. Conform reglementărilor, învățarea obligatorie a limbii engleze ar trebui să înceapă de la vârsta de 8 ani. Această cerință, cu toate acestea, nu este încă pusă în aplicare integral în toate școlile. În regiunea Baden - Wurttemberg, o limbă străină este obligatorie pentru toți elevii de la vârsta de 6 ani. În Saarland, limba franceză, mai degrabă decât limba engleză, este obligatorie. De la vârsta de 12 ani, elevii pot alege diverse trasee educaționale / tipuri de școli în care pot să studieze două limbi străine până la vârsta de 16 ani. În unele landuri, elevii au dreptul la această alegere de la vârsta de 11 ani. Între 16 și 17 ani, toți elevii pot alege să învețe până la trei limbi străine, astfel că pe lângă limba engleză, obligatorie pentru toți elevii, toate școlile trebuie să ofere cel puțin alte două limbi străine drept opțiuni pentru toți elevii de aceste vârste.

A n e x e

147

Estonia

Toți elevii trebuie să înceapă să învețe o limbă străină drept disciplină obligatorie de la vârste cuprinse între 7 si 9 ani, vârsta exactă fiind stabilite de școlile în sine. O a doua limbă străină, obligatorie pentru toți elevii, este introdusă atunci când aceștia au vârste de 10, 11 sau 12 ani, în funcție de școală. Obligația de a învăța două limbi străine durează până când elevii împlinesc 19 ani.


Irlanda

Învățarea limbilor străine nu este obligatorie. Tuturor elevilor le sunt predate limbile de stat: engleză și irlandeză. Autoritățile centrale din domeniul educației nu stabilesc întregul conținut al elementelor din cadrul educației minime pe care școlile trebuie să ofere. Toate școlile pentru elevii cu vârste cuprinse între 12 și 18 ani, au prin urmare, o anumită flexibilitate în proiectarea și alegerea componentelor din programa școlară de bază. Ca urmare, unele școli pot decide să pună mai mult accent pe limbile străine.

Grecia

Toți elevii trebuie să înceapă să învețe limba engleză drept disciplină obligatorie de la vârsta de 8 ani. O a doua limbă străină, obligatorie pentru toți, este introdusă atunci când elevii au 10 ani. Obligația de a învăța două limbi străine durează până când elevii împlinesc 15 de ani. La 15 ani, numai o limbă străină rămâne obligatorie pentru toți elevii până când aceștia împlinesc la 18. Cu toate acestea, toți elevii pot continua să învețe o a doua limbă străină pe care toate școlile trebuie să o pună la dispoziție drept o opțiune din programa școlară de bază, până la sfârșitul învățământului secundar.

Spania

Toți elevii trebuie să înceapă să învețe o limbă străină drept disciplină obligatorie de la vârsta de 6 ani, deși în mod normal, toți elevii încep să învețe o limbă străină în al doilea ciclu de învățământ preprimar, în majoritatea comunităților autonome, acest lucru poate fi destul de timpuriu, chiar de la vârsta de trei ani. Această obligație durează până când elevii împlinesc 18 ani. În plus, în Comunitățile autonome unde există o limbă co-oficială, toți elevii trebuie să învețe această limbă. De la 12 ani, toți elevii pot alege să învețe o a doua limbă străină, iar toate școlile trebuie să pună la dispoziție cel puțin o limbă străină drept opțiune în programa școlară de bază pentru toți elevii de la această vârstă până când împlinesc 18 ani. Cu toate acestea, în regiunea Aragon, Insulele Canare, Galicia, Madrid și Murcia, această a doua limbă este obligatorie pentru toți elevii de 12 ani.

Franța

Toți elevii încep învățarea unei limbi străine drept disciplină obligatorie de la vârsta de 7 ani. O a doua limbă străină, obligatorie pentru toți, este introdusă atunci când elevii împlinesc 13 ani. Cu toate acestea, de la vârsta de 14, numai elevii ce aleg anumite trasee de învățământ / tipuri de școli pot să și păstreze această a doua limbă drept disciplină obligatorie. Ceilalți elevi continuă cu o singură limbă străină obligatorie. La vârsta de 15 ani, toți elevii din învățământul general trebuie să studieze două limbi străine ca și discipline obligatorii. Această obligație, care a fost implementată pentru prima dată în 2010/11, durează până când elevii ating vârsta de 18 ani.



148

Italia

Toți elevii să înceapă să învețe limba engleză drept disciplină obligatorie de la vârsta de 6 ani. De la vârsta de 11 până la 14 ani, toți elevii vor învăța două limbi drept discipline obligatorii. De la 14 până la 19 ani, nu există decât o singură limbă străină obligatorie pentru toți elevii, cu toate acestea, ei pot alege trasee educaționale / tipuri de școli în care ei trebuie să studieze până la trei limbi străine, până când acestea au împlinit vârsta de 19 ani.

Autoritățile centrale din domeniul educației nu stabilesc întregul conținut al elementelor din cadrul educației minime pe care școlile trebuie să ofere. Toate școlile pentru elevii cu vârste cuprinse între 11 și 19 ani, au prin urmare, o anumită flexibilitate în proiectarea și alegerea componentelor din programa școlară de bază. În practică, cu toate că autonomia școlară există atât la nivel primar și secundar, școlile folosesc cel mai frecvent această libertate la nivelul învățământului secundar superior (elevi în vârsta de 14 până la 19 ani). Ca urmare, unele școli pot decide să pună mai mult accent pe limbile străine.

Cipru

Din septembrie 2011, toți elevii trebuie să înceapă să învețe limba engleza drept disciplină obligatorie de la vârsta de 6 ani. Învățarea obligatorie a limbii engleze pornește de la vârsta de 5 ani, în unele școli, iar această cerință ar trebui să fie implementată în toate școlile până în septembrie 2015. Limba franceză, drept disciplină obligatoriu pentru toți elevii, este introdusă atunci când aceștia au vârsta de 12 ani. Această obligație de a învăța limba franceză, precum și limba engleză, durează până când elevii împlinesc 16 ani. De la vârsta de 16 și 18 ani, toți elevii trebuie să învețe încă două limbi străine, însă pot alege să învețe alte limbi decât limba engleză și limba franceză, aceasta deoarece toate școlile trebuie să ofere cinci limbi suplimentare, drept opțiuni în programa școlară de bază.

Letonia

Toți elevii încep învățarea unei limbi străine ca disciplină obligatorie de la vârsta de 9 (acest lucru este redus la vârsta de 7 ani începând din 2013/14). O a doua limbă străină, obligatorie pentru toți, este introdus atunci când elevii sunt 12. Obligația de a învăța două limbi durează până când elevii sunt 19 ani.


Lituania

Din 2008, toți elevii încep învățarea unei limbi străine drept disciplină obligatorie de la vârsta de 8 ani. O a doua limbă străină, obligatorie pentru toți, este introdusă atunci când elevii au vârsta de 12 ani. Obligația de a învăța două limbi străine durează până când elevii împlinesc 16 ani. De la vârsta de 16 până la 18 ani, doar o limbă străină rămâne obligatorie pentru toți. Cu toate acestea, toți elevii pot continua să învețe două limbi străine, aceasta deoarece toate școlile trebuie să ofere o a doua limbă ca o opțiune în programa școlară de bază pentru toți elevii de această vârstă.


Luxemburg

Toți elevii trebuie să înceapă să învețe limba germană ca disciplină obligatorie de la vârsta de 6 ani. La vârsta de 7 ani, toți elevii trebuie să înceapă să învețe limba franceză drept disciplină obligatorie. La vârsta de 12 ani, elevii care aleg anumite trasee educaționale / tipuri de școli trebuie să studieze limba engleză, ca o a treia limbă. Această limbă devine obligatorie pentru toți elevii, atunci când împlinesc 14 ani. Obligația de a studia toate cele trei limbi străine durează până când elevii împlinesc 19 ani. La 15 ani, elevii care aleg anumite trasee educaționale / tipuri de școli trebuie să studieze a patra limbă străină ca disciplină obligatorie până când aceștia împlinesc vârsta de 19 ani.

A n e x e

149

Ungaria

Toți elevii încep învățarea unei limbi străine drept disciplină obligatorie de la vârsta de 9 ani. Școlile pot decide să utilizeze o parte din timpul de predare dedicat în mod normal altor discipline din programa școlară pentru a introduce o limbă străină nouă pentru elevii cu vârste cuprinse între 6 și 9 ani. Școlile pot decide să utilizeze o parte din timpul de studiu dedicat în mod normal la alte subiecte curriculare pentru a introduce o limbă străină devreme pentru elevii cu vârste cuprinse între 6 și 9. De la vârsta de 10 ani, elevii care aleg anumite trasee educaționale / tipuri de școli trebuie să studieze o a doua limbă străină. Aceasta devine obligatorie pentru toți elevii din cadrul învățământului general, atunci când ei împlinesc 14 ani. Obligația de a studia ambele limbi străine durează până când elevii împlinesc 18 ani.


Malta

Toți elevii trebuie să înceapă să învețe limba engleză ca disciplină obligatorie de la vârsta de 5 ani. O a doua limbă străină, obligatorie pentru toți, este introdusă atunci când elevii împlinesc 11 ani. Această obligație de a învăța două limbi (dintre care una trebuie să fie limba engleză) durează până când elevii au vârsta de 16 ani. În plus, de la vârsta de 13 ani, toți elevii pot alege să învețe o a treia limbă străină, toate școlile fiind nevoite să ofere cel puțin alte cinci limbi ca opțiuni în programa școlară de bază. Practic, având în vedere dimensiunea statului Malta, elevii care doresc să studieze o anumită limbă ar putea fi grupați într-o altă școală care oferă spre studiu această limbă. De la vârsta de 16 ani, învățarea limbilor străine încetează să mai fie obligatorie. Cu toate acestea, toate școlile trebuie să ofere cel puțin 9 limbi străine ca opțiuni. La această vârstă, elevii care aleg anumite trasee educaționale trebuie să studieze până la două limbi străine.

Olanda

Toți elevii trebuie să înceapă să învețe limba engleză de la vârste cuprinse între 6 si 12 ani. În practică, majoritatea școlilor face obligatoriu studiul acestei limbi pentru toți elevii de la vârsta de 10 ani. Această obligație durează până la 18 ani. De la vârsta de 12 ani până la vârsta de 15 ani, elevii care aleg unele trasee educaționale / tipuri de școli trebuie să învețe până la trei limbi străine. De asemenea, la vârsta de 15 ani, elevii care aleg anumite trasee educaționale / tipuri de școli trebuie să învețe până la două limbi străine, aceasta până la 18 ani.

Autoritățile centrale din domeniul educației nu stabilesc întregul conținut al elementelor din cadrul educației minime pe care școlile trebuie să ofere. Toate școlile pentru elevii cu vârste cuprinse între 4 și 18 ani, au prin urmare, o anumită flexibilitate în proiectarea și alegerea componentelor din programa școlară de bază. De exemplu, la nivelul învățământului primar, școlile sunt libere să decidă cu privire la 30% din programa școlară. Ca urmare, unele școli pot decide să pună mai mult accent pe limbile străine.

Austria

Toți elevii încep învățarea unei limbi străine drept disciplină obligatorie de la vârsta de 6 ani. De la vârsta de 12 ani, elevii pot alege trasee educaționale / tipuri de școli în care trebuie să studieze două limbi străine și, la vârsta de 14 ani, vor trebui să studieze trei limbi străine, până la vârsta de 18 ani. De la vârsta de 15 ani până când la 18 ani, toți elevii din învățământul general, trebuie să studieze două limbi străine. În acest stadiu, o limbă străină ca opțiune în programa școlarăde bază trebuie să fie oferită tuturor elevilor.



150

Polonia

Din 2008/09, toți elevii încep învățarea unei limbi străine drept disciplină obligatorie de la vârsta de 7 ani. O a doua limbă străină, obligatorie pentru toți introdusă din 2009/10, este impusă atunci când elevii au vârsta de 13 ani. Obligația de a învăța două limbi străine durează până când elevii au vârsta de 19 ani.


Portugalia

Toate școlile trebuie să ofere limba engleză drept o opțiune pentru toți elevii cu vârste cuprinse între de la 6 la 10. Elevii nu sunt obligați să o studieze, dar, în practică, aproape toți o fac. La vârsta de 10 ani, toți elevii trebuie să învețe o limbă străină, care poate diferită de limba engleză. La 12 ani, toți elevii trebuie să învețe două limbi străine, până la vârsta de 15 ani. De la 15 la 17 ani, doar o limbă străină rămâne obligatorie pentru toți elevii din învățământul general. Cu toate acestea, la această vârstă, elevii pot alege trasee educaționale / tipuri de școli în care trebuie să studieze două limbi străine până la vârsta de 17 ani. De la vârsta de 17 ani până la 18, toți elevii pot alege să învețe o limbă străină pe care toate școlile trebuie să o pună la dispoziție drept o opțiune.

România

Toți elevii încep învățarea unei limbi străine drept disciplină obligatorie de la vârsta de 8 ani. O a doua limbă străină, obligatorie pentru toți, este introdusă atunci când elevii au vârsta de 10 ani. Obligația de a învăța două limbi străine durează până când elevii împlinesc 18 ani.


Slovenia

Toți elevii încep învățarea unei limbi străine drept disciplină obligatorie de la vârsta de 9 ani. De la vârsta de 12 ani, toți elevii trebuie să studieze o a doua limbă străină până când împlinesc 19 ani. În 2010/11, această cerință era încă în curs de a fi implementată în toate școlile pentru elevii de la 12 până la 15 ani. Cu toate acestea, ca urmare a unei decizii adoptate în noiembrie 2011, această reformă a fost pusă în așteptare. În plus, toți elevii între 12 și 15 ani au posibilitatea de a învăța o a treia limbă pe care toate școlile trebuie să o pună la dispoziție drept opțiune din programa de bază. Atunci când elevii au între 15 și 19 ani, față de cele două limbi străine obligatorii, în funcție de alegarea pe care o fac în materie de trasee educaționale / tipul de școală, elevii trebuie să învețe o a treia limbă străină.

Slovacia

Toți elevii încep învățarea unei limbi străine drept disciplină obligatorie de la vârsta de 8 ani. Din anul școlar 2011/12, toți elevii trebuie să învețe limba engleză în mod special. O a doua limbă străină, obligatorie pentru toți, este introdusă atunci când elevii au vârsta de 11 ani. Obligația de a învăța două limbi străine durează până când elevii împlinesc 19 ani. Cu toate acestea, aceste cerințe nu au fost încă implementate în toate școlile: în 2010/11, elevii în vârstă de ani 9 nu studiau încă o limbă străină iar elevii cu vârste cuprinse între 13 și 15 nu studiau încă două limbi străine.


A n e x e

151

Finlanda

Toți elevii încep învățarea unei limbi străine drept disciplină obligatorie de la vârsta de 7, 8 sau 9 ani, în funcție de alegerea individuale în privința școlilor. O a doua limbă străină, obligatorie pentru toți, este introdusă atunci când elevii au vârsta de 13 ani. Obligația de a învăța două limbi durează până când elevii împlinesc 19 ani. Una dintre aceste două limbi trebuie să fie a doua limbă de stat (limba suedeză sau limba finlandeză, în funcție de alegerea elevilor).


Suedia

Toți elevii trebuie să înceapă să învețe limba engleză între 7 și 16 ani. Școlile pot alege momentul începerii predării. Cu toate acestea, toți elevii începe, de obicei, studiul limbii engleze de la vârsta de 10 ani. În plus, toți elevii au posibilitatea de a învăța o a doua limbă străină, deoarece școala trebuie să ofere două limbi străine drept opțiuni în programa școlară de bază. Din nou, școlile pot decide când le introduc, dar în practică se întâmplă atunci când elevii au vârsta de 12 ani. De la 16 până la 19 ani, o limbă străină este obligatorie pentru toți elevii, toate școlile vor trebui să ofere trei limbi drept opțiuni suplimentare pe lângă limba engleza. Pe parcursul acestor ani, elevii pot alege trasee educaționale / tipuri de școli în care studiază două limbi străine drept discipline obligatorii.


Marea Britanie - Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord

Toți elevii încep învățarea unei limbi străine drept disciplină obligatorie de la vârsta de 11 ani. De la vârsta de 14 ani, învățarea unei limbi străine nu mai este obligatorie pentru elevi. Cu toate acestea, în Anglia și Irlanda de Nord, toate școlile trebuie să ofere elevilor cu vârste cuprinse între 14 și 16 ani cel puțin o limbă străină drept disciplină opțională. În Țara Galilor, deși marea majoritate a școlilor oferă o limbă străină, acest lucru nu reprezintă o cerință specifică. Toți elevii cu vârste între 5 și 16 ani trebuie să învețe limba galeză.

Autoritățile centrale din domeniul educației nu stabilesc întregul conținut al elementelor din cadrul educației minime pe care școlile trebuie să ofere. Toate școlile pentru elevii cu vârste cuprinse între 3 și 16 ani, au prin urmare, o anumită flexibilitate în proiectarea și alegerea componentelor din programa școlară de bază. Ca urmare, unele școli pot decide să pună mai mult accent pe limbile străine. La nivel învățământului primar, etapă în care învățarea limbilor străine nu este obligatorie, majoritatea școlilor din Anglia și Irlanda de Nord predau o limbă străină, iar în Țara Galilor doar un număr mic de școli fac acest lucru, însă acest număr e în continuă creștere.

Nu există nicio programă școlară obligatorie de bază comună pentru elevi cu vârste cuprinse între 16-18 ani.

Marea Britanie – Scoția

Programa școlară este non - statutară. În funcție de circumstanțele particulare ale fiecărei școli, atât școli cât și autoritățile locale sunt libere să interpreteze și să adapteze liniile directoare emise de autoritățile centrale. Modelul bazat pe "rezultate și experiență" în cazul limbilor moderne întărește speranța că școlile vor oferi o limbă modernă nu mai târziu decât atunci când elevii împlinesc vârsta de 10 ani. Această ofertă însă ar trebui să continue până la sfârșitul învățământului secundar.


152

Islanda

Toți elevii trebuie să înceapă să învețe limba engleza ca disciplină obligatorie de la vârsta de 9 ani. La 10 ani, toți elevii trebuie să înceapă să învețe limba daneză ca a doua limbă obligatorie. Elevii pot alege limba suedeză sau limba norvegiană în loc de limba daneză, în anumite condiții. O a treia limbă, obligatorie pentru toți elevii în cadrul învățământului general, este introdusă atunci când elevii au vârsta de 17 ani. Această obligație pentru toți elevii să învețe trei limbi străine durează doar un an, între 18 și 19 de ani, numai două limbi sunt obligatorii pentru toți elevii. Cu toate acestea, de la vârsta de 17 ani, elevii pot alege anumite trasee educaționale / tipuri de școli în care se studiază până la patru limbi străine, ca discipline obligatorii, până când elevul împlinește 20 de ani.

Autoritățile centrale din domeniul educației nu stabilesc întregul conținut al elementelor din cadrul educației minime pe care școlile trebuie să ofere. Toate școlile pentru elevii cu vârste cuprinse între 5 și 20 de ani, au prin urmare, o anumită flexibilitate în proiectarea și alegerea componentelor din programa școlară de bază. Ca urmare, unele școli pot decide să pună mai mult accent pe limbile străine.

Liechtenstein

Începând cu 2010/11 toți elevii trebuie să înceapă să învețe limba engleza ca disciplină obligatorie de la vârsta de 6 ani. De la 15 până la 18 ani, toți elevii din învățământul general, trebuie să studieze cel puțin limba engleză și limba franceză. În funcție de traseul educațional / tipul de școală ales, elevii s-ar putea să învețe mai multe limbi străine drept discipline obligatorii. Acesta este cazul elevilor in vârstă de 11 ani, care au optat pentru traseele educaționale / tipuri de educație în care trebuie să studieze atât limba engleză cât și limba franceză. De la vârsta de 13 ani, elevii pot alege trasee educaționale / tipuri de școli în care se studiază până la trei limbi străine, ca discipline obligatorii. De la vârsta de 14 ani până la 18 ani, elevii pot alege trasee educaționale / tipuri de școli în care se studiază până la patru limbi străine ca discipline obligatorii.


Norvegia

Toți elevii trebuie să înceapă să învețe limba engleză ca disciplină obligatorie de la vârsta de 6 ani. De la 13 ani, toți elevii pot alege să învețe o a doua limbă străină iar această a doua limbă trebuie să fie oferită drept opțiune în programa școlară de bază de către toate școlile pentru toți elevii de aceste vârste. De la 16 ani, elevii din învățământul general, trebuie să studieze limba engleza pentru încă un an. Ei trebuie să învețe, de asemenea, o a doua limbă străină până la 18 ani dacă au început studiul acesteia dinainte de vârsta de 16 ani sau altfel până la vârsta de 19 ani. Toți elevii cu vârsta cuprinsă între 16 și 19, pot alege să studieze o a treia limbă străină iar toate școlile trebuie să o ofere drept opțiune în programa școlară de bază.

Croația

Toți elevii încep învățarea unei limbi străine drept disciplină obligatorie de la vârsta de 6 ani. Această obligație durează până când elevii împlinesc vârsta de 18 ani. În plus, toți elevii cu vârste cuprinse între 9 și 18 ani pot opta pentru a învăța o limbă suplimentară iar toate școlile trebuie să o ofere ca opțiune în programa școlară de bază.

La 14 ani, elevii pot alege trasee educaționale / tipuri de școli în care se studiază două limbi străine ca discipline obligatorii până la sfârșitul învățământului secundar.

Turcia

Toți elevii încep învățarea unei limbi străine drept disciplină obligatorie de la vârsta de 9 ani. Această obligație durează până când elevii împlinesc 18 ani. La 14 ani, elevii pot alege trasee educaționale / tipuri de școli în care învață două limbi străine, ca discipline obligatorii, până la sfârșitul învățământului secundar.

A n e x e

153

ANEXA 2: MODELUL CLIL (ÎNVĂȚAREA INTEGRATĂ A CONȚINUTULUI ȘI A LIMBII) ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR ȘI SECUNDAR GENERAL

Potrivit definiției, CLIL implică predarea unor discipline non lingvistice în cel puțin două limbi diferite Singura excepție de la această regulă se referă la predarea în care toate disciplinele non - lingvistice sunt predate într-o limbă considerată limbă străină prin programa școlară, de regulă, una dintre principalele limbi Europene (de exemplu, limba engleză, germana sau franceză etc.). Acest tip de model este, de asemenea, considerat ca fiind CLIL, deși disciplinele non - lingvistice sunt predate într-o singură limbă. Pentru definiția completă a CLIL, a se consulta secțiunea de Glosar.

Tabelul de mai jos prezintă prevederi tip CLIL pentru fiecare stat, fiind prezentate cele două limbi folosite ca limbi de instruire, statutul lor și nivelul ISCED pentru care există această prevedere. În cazul în care toate disciplinele non - lingvistice sunt predate într-o singură limbă străină, a doua limbă menționată este (una dintre) limbile de stat din țara respectivă.

Pentru fiecare pereche de limbi utilizate drept limbi de instruire, tabelul prezintă, de asemenea, numărul de școli care oferă acest tip de CLIL special, în funcție de nivelul ISCED, în cauză. Prin urmare, în cazul în care o școală oferă mai multe programe CLIL, fiecare dintre ele cu o altă pereche de limbi de instruire, școala este luată în considerare de mai multe ori în numărul actual de perechi de limbi. Aceste date sunt date naționale Eurydice: în cele mai multe cazuri, acestea au fost colectate de către Ministerul Educației din fiecare stat pentru propriile lor scopuri. Prin urmare, în funcție de structura sistemului de educație, datele sunt furnizate la nivel ISCED 1, 2 sau 3 separat sau pentru nivelurile ISCED 1 și 2, împreună și nivelul ISCED 3 separat, sau pentru nivelurile ISCED 2 și 3 împreună și nivelul ISCED 1 separat. În statele cu mai multe structuri de învățământ, datele pot fi simultan prevăzute pentru nivelurile ISCED separate sau pentru anumite niveluri ISCED grupate împreună. Anul de referință variază în funcție de state, fiind de asemenea indicat în tabel.

Cifrele marcate cu un asterisc indică faptul că școlile oferă CLIL, dar face acest lucru numai sub forma unor proiecte -pilot. Simbolul ':' indică faptul că datele lipsesc. Simbolul "(-)" înseamnă faptul că nu este aplicabil, deoarece nu există prevedere tip CLIL.

Capitolul B (Figurile B9 la B11) și capitolul D (Figura D8) oferă, de asemenea, informații cu privire la modelul CLIL.


154

CLIL (Învățarea integrată a conținutului și limbii străine) în cadrul învățământului primar și general secundar

Formarea în două limbi diferite și nivelurile ISCED în cauză Numărul de școli ce utilizează modele CLIL, în funcție de tipul perechii de limbi și nivelul/nivelurile ISCED în cauză (+ anul de referință)

Statutul limbii Numele limbii în cauză NiveIul ISCED

1 2

1 + 2

3 2 + 3

1 +

2 +3

Anul de referință

BE fr o limbă de stat + o limbă străină Franceză- Engleză 1-3 27 24 2010/11

o limbă de stat + o limbă de stat

Franceză- Olandeză 1-3 104 69 2010/11

Franceză- Germană 1-3 3 5 2010/11

BE de

o limbă de stat + o limbă de stat Germană- Franceză 1-3 Toate

școlile Toate

școlile Toate școlile 2010/11

BE nl o limbă de stat + o limbă de stat Olandeză- Franceză 1-3 5* 4* 1* 2010/11

o limbă de stat + o limbă străină

Olandeză- Engleză 3 4* 2010/11

Olandeză- Turcă 1 2* 2010/11

Olandeză- Spaniolă 1 2* 2010/11

Olandeză- Italiană 1 2* 2010/11

BG o limbă de stat + o limbă străină

Bulgară- Engleză / Bulgară- Franceză / Bulgară- Germană / Bulgară- Spaniolă / Bulgară- Rusă / Bulgară- Italiană

3 240 2010/11

CZ o limbă de stat + o limbă străină

Cehă- Engleză 1- 3 3 6 2009/10

Cehă- Germană 1-3 1 5 2009/10

Cehă- Franceză 2-3 6 2009/10

Cehă- Italiană 2-3 2 2009/10

Cehă- Spaniolă 2-3 4 2009/10

o limbă de stat + o limbă minoritară/ regională cu statut de limbă oficială

Cehă- Poloneză 1-3 21 3 2009/10

DK (-) (-) (-) (-) (-) (-) (-) (-) (-) (-)

DE o limbă de stat + o limbă străină

Germană- Engleză / Germană- Franceză / Germană- Spaniolă / Germană- Italiană / Germană- Rusă

1-3 (:) (:) (:) (:) (:) (:) (:)

EE o limbă de stat + o limbă străină

Estonă- Engleză 2- 3 1 2 2010

Estonă- Germană 2-3 1 1 2010

Estonă- Suedeză 3 1 2010

o limbă minoritară/ regională fără statut de limbă oficială + o limbă străină

Rusă- Engleză 1 1 2010

o limbă de stat + o limbă minoritară/ regională fără statut de limbă oficială

Estonă- Rusă 1-3 28 18 66 2010

IE o limbă de stat + o limbă de stat Engleză-Irish 1 719 2009/10

EL (-) (-) (-) (-) (-) (-) (-) (-) (-) (-)

A n e x e

155

Formarea în două limbi diferite și nivelurile ISCED în cauză Numărul de școli ce utilizează modele CLIL, în funcție de tipul perechii

de limbi și nivelul/nivelurile ISCED în cauză (+ anul de referință)


1 2

1 + 2

3 2 + 3

1 +

2 +3

Anul de referință

ES o limbă de stat + o limbă străină

Spaniolă- Engleză / Spaniolă- Franceză / Spaniolă- Italiană / Spaniolă- Germană / Spaniolă- Portugheză

1-3 1706 948 2010/11


Spaniolă- Bască 1-3 73 19 2010/11 Spaniolă- Catalană 1-3 2430 1036 2010/11 Spaniolă- Galițiană 1-3 662 187 398 2010/11 Spaniolă- Valenciană 1-3 2062 2010/11

o limbă de stat + o limbă minoritară/ regională cu statut de limbă oficială + o limbă străină

Spaniolă- Bască- Engleză sau Franceză 1-3 3 4 2010/11

Spaniolă- Catalană- Engleză sau Franceză sau Germană 1-3 273 148 160 2010/11

Spaniolă- Galițiană- Engleză sau Franceză sau Portugheză 1-3 351 2010/11

Spaniolă- Valenciană-Limba Engleză sau Franceză 1-3 283 57 2010/11

FR o limbă de stat + o limbă străină

Franceză- Arabă 2-3 2 2010 Franceză- Chineză 2-3 11 5 2010 Franceză- Daneză 2-3 1 2010 Franceză- Olandeză 2-3 2 2010 Franceză- Engleză 2-3 975 36 2010 Franceză- Germană 2-3 512 6 2010 Franceză- Italiană 2-3 164 8 2010 Franceză- Japoneză 2-3 1 3 2010 Franceză- Poloneză 2-3 4 2010 Franceză- Portugheză 2-3 9 5 2010 Franceză- Rusă 2-3 4 2 2010 Franceză- Spaniolă 2-3 419 13 2010 Franceză- Suedeză 2-3 1 2010


Franceză- Alsacă 1-2 138 47 2010 Franceză- Bască 1-2 66 8 2010 Franceză- Bretonă 1-3 68 26 10 2010 Franceză- Catalană 1-3 35 7 3 2010 Franceză- Corsicană 1-2 65 20 2010 Franceză-Creole 1-2 (:) (:) 2010 Franceză- Occitană-(Langue d’Oc) 1-2 90 15 2010

Franceză-Limbi Polineze 1-2 (:) (:) 2010

IT (6)


Italiană- Franceză / Italiană- Germană/ Italiană- Ladină/ Italiană- Friuliană / Italiană- Slovenă

1-3 (:) (:) (:) (:) (:) (:) (:)


Italiană- Spaniolă / Italiană- Franceză / Italiană- Germană / Italiană- Engleză

3 (:) (:)

CY o limbă de stat + o limbă străină Greacă- Engleză 1 11* 2010

o limbă de stat + o limbă de stat Greacă- Turcă 1 1* 2010

(6) Limba Franceză și Limba Germană sunt tratate de programa școlară, definită de autoritățile centrale în domeniul

educației, ca și limbi străine. În anumite regiuni, aceste două limbi reprezintă limbi regionale sau minoritare, însă le este acordată recunoașterea oficială.


156



1 2

1 + 2

3 2 + 3

1 +

2 +3

Anul de referință

LV o limbă de stat + o limbă străină

Letonă- Engleză / Letonă- Franceză / Letonă- Germană/

3 (:) (:)

o limbă de stat + o limbă minoritară/ regională fără statut de limbă oficială + o limbă străină

Letonă- Rusă- Germană / Letonă- Rusă- Engleză

1-3 (:) (:) (:) (:) (:) (:) (:)


Letonă- Rusă 1-3 2 53 121 2010

Letonă- Ucraineană 1-3 1 2010

Letonă- Poloneză 1-3 5 2010

o limbă de stat + o limbă minoritară/ regională fără statut de limbă oficială + o limbă minoritară/ regională fără statut de limbă oficială

Letonă- Rusă- Belorusă 1-2 1 2010


Letonă- Estonă 1 1 2010

o limbă de stat + 1 non-territorial language Letonă- Romani 1 1 2010

LT (7)


Lituaniană- Engleză 1-3 (:) (:) (:) (:) (:) (:) Lituaniană- Franceză 1-3 2 6 2 11 2010/11 Lituaniană- Germană 1-3 1 2 1 (:) 1 2010/11


Lituaniană- Rusă 1-3 6 8 1 2 40 2010/11 Lituaniană- Poloneză 1-3 12 26 1 1 35 2010/11 Lituaniană- Belorusă 1-3 1 2010/11

Lituaniană- Germană 1-3 1 2010/11

LU o limbă de stat + o limbă de stat

Luxemburgheză- Germană 1-2 Toate școlile

Toate școlile 2010/11

Luxemburgheză- Franceză 2-3 Toate școlile Toate

școlile 2010/11

HU o limbă de stat + o limbă străină

Maghiară- Engleză 1-3 71 41 72 35 35 2010/11 Maghiară- Germană 1-3 38 34 40 17 17 2010/11

Maghiară- Chineză 1-3 1 1 1 4 2010/11

Maghiară- Franceză 2-3 7 7 2010/11 Maghiară- Spaniolă 2-3 7 7 2010/11

Maghiară- Rusă 2-3 1 1 2010/11 Maghiară- Italiană 2-3 4 4 2010/11


Maghiară- Germană 1-3 28 25 30 10 10 2010/11 Maghiară- Croată 1-3 6 4 6 2 2 2010/11

Maghiară- Slovacă 1-3 4 4 4 1 1 2010/11 Maghiară- Română 1-3 5 5 5 1 1 2010/11

Maghiară-Sârbă 1-2 1 1 1 2010/11 Maghiară- Slovenă 1-2 2 1 2 2010/11

(7) Limba Germană este tratată de programa școlară, definită de autoritățile centrale în domeniul educației, ca și limbă

străină. În anumite regiuni, aceasta este limbă regională sau minoritară, însă îi este acordată recunoașterea oficială.

A n e x e

157




1 2

1 + 2

3 2 + 3

1 +

2 +3

Anul de referință

MT o limbă de stat + o limbă de stat Malteză- Engleză 1-3 Toate

școlile Toate

școlile Toate școlile 2010/11

NL o limbă de stat + o limbă străină

Olandeză- Engleză 1-3 12* 120 80 2010/11

Olandeză- Germană 1-3 1* 1 1 2010/11 o limbă de stat + o limbă minoritară/ regională cu statut de limbă oficială + o limbă non-indigenă

Olandeză- Frisiană- Engleză 1 40 2010/11

AT o limbă de stat + o limbă străină

Germană- Italiană 1 (:) (:)

Germană- Engleză / Germană- Franceză 1-3 (:) (:) (:) (:) (:) (:) (:)

Germană- Spaniolă 3 (:) (:)


Germană- Croată / Germană- Maghiară / Germană- Slovenă / Germană- Cehă / Germană- Slovacă /

1-3 (:) (:) (:) (:) (:) (:) (:)

o limbă de stat + o limbă non-teritorială cu statut de limbă oficială

Germană/ Romani 1-3 (:) (:) (:) (:) (:) (:) (:)


Germană-(Bosniană | Croată | Serbian) 1-3 (:) (:) (:) (:) (:) (:) (:)

o limbă de stat + o limbă minoritară/ regională cu statut de limbă oficială + o limbă străină

Germană- Croată- Engleză / Germană- Maghiară- Engleză

1-3 (:) (:) (:) (:) (:) (:) (:)

Germană- Slovenă- Engleză 2-3 (:) (:) (:) (:) Germană- Slovenă- Italiană 2-3 (:) (:) (:) (:)

PL o limbă de stat + o limbă străină

Poloneză- Engleză 2-3 72 38 2010/11 Poloneză- Germană 2-3 26 18 2010/11

Poloneză- Franceză 2-3 21 13 2010/11 Poloneză- Spaniolă 2-3 7 14 2010/11

Poloneză- Italiană 2-3 2 1 2010/11 o limbă de stat + o limbă minoritară/ regională cu statut de limbă oficială

Poloneză- Ucraineană 1-3 1 1 2 2010/11


Poloneză- Germană 1-2 2 1 2010/11


Poloneză- Rusă 3 1 2010/11

PT o limbă de stat + o limbă străină Portugheză- Franceză 1-3 23* 2010/11


158



1 2

1 + 2

3 2 + 3

1 +

2 +3

Anul de referință

RO (8)

o limbă de stat + o limbă străină Română- Engleză 29-3 145 2009/10

Română- Franceză 2-3 46 2009/10

Română- Germană 2-3 19 2009/10

Română- Italiană 2-3 7 2009/10

Română- Spaniolă 2-3 12 2009/10

Română- Portugheză 2-3 2 2009/10


Română- Maghiară 2-3 169 2009/10

Română- Germană 2-3 23 2009/10

Română- Ucraineană 2-3 3 2009/10 Română-Sârbă 2-3 1 2009/10

Română- Slovacă 2-3 2 2009/10 Română- Cehă 2-3 4 2009/10

Română- Croată 2-3 1 2009/10 Română- Poloneză 2-3 1 2009/10

Română- Bulgară 2-3 1 2009/10 Română- Greacă 2-3 1 2009/10

SI o limbă de stat + o limbă minoritară/ regională cu statut de limbă oficială

Slovenă- Maghiară 1-3 5 1 2010/11


străină. În anumite regiuni, aceasta este limbă regională sau minoritară, însă îi este acordată recunoașterea oficială. (9) În cazul datelor referitoare la România, este vorba numai de ultimii doi ani din ISCED 2.

A n e x e

159




1 2

1 + 2

3 2 + 3

1 +

2 +3

Anul de referință

SK (10)


Slovacă- Engleză 1-3 1 3 7 2010/11

Slovacă- Germană 2-3 2 2 2010/11 Slovacă- Franceză 2-3 5 2010/11

Slovacă- Spaniolă 2-3 7 2010/11 Slovacă- Italiană 2-3 1 2010/11

Slovacă- Rusă 2-3 1 2010/11 o limbă de stat + o limbă minoritară/ regională cu statut de limbă oficială

Slovacă- Maghiară 1-3 15 14 36 2010/11

Slovacă- Ucraineană 1-3 1 6 1 2010/11 Slovacă- Germană 1-2 1 1 2010/11

Slovacă- Rusină 1 1 2010/11

FI o limbă de stat + o limbă de stat Finlandeză Suedeză 1-2 (:) (:) (:) (:)


Finlandeză- Sami 1-2 (:) (:) (:) (:)


Finlandeză- Franceză / Finlandeză- Engleză / Finlandeză- Germană / Finlandeză- Rusă

1-3 83 64 33 2009

SE o limbă de stat + o limbă străină Suedeză- Engleză 1-3 (:) (:) (:) (:) (:) (:) (:)


Suedeză- Finlandeză 1-3 (:) (:) (:) (:) (:) (:) (:)


Suedeză- Sami 1-3 (:) (:) (:) (:) (:) (:) (:)

UK-ENG


Engleză- Franceză / Engleză- Germană / Engleză- Spaniolă

1-3 (:) (:) (:) (:) (:) (:) (:)

UK-WLS


Engleză- Galeză 1-3 1462 223 2009/10

UK-NIR


Engleză- Irlandeză 1-3 33 2010/11

UK-SCT


Engleză- Scoțiană Galică 1-3 15 4 2 8 1 2010

IS (-) (-) (-) (-) (-) (-) (-) (-) (-) (-)

LI o limbă de stat + o limbă străină Germană- Engleză 3 1* 2010/11


străină. În anumite regiuni, aceasta este limbă regională sau minoritară, însă îi este acordată recunoașterea oficială.


160



1 2

1 + 2

3 2 + 3

1 +

2 +3

Anul de referință

NO o limbă de stat + o limbă non-teritorială cu statut de limbă oficială

Norvegiană- Sami 1-3 (:) (:) (:) (:) (:) (:) (:)


Norvegiană- Engleză 1-3 3 3 1 9 2010/11 Norvegiană- Germană 3 1 2010/11 Norvegiană- Franceză 3 1 2010/11

HR11 o limbă de stat + o limbă străină

Croată- Engleză 1-3 1 1 2 2009/10

Croată- Cehă 1-2 3 3 2009/10 Croată- Maghiară 1-3 4 4 1 2009/10

Croată- Sârbă 1-3 18 18 9 2009/10 Croată- Italiană 1-3 17 17 4 2009/10


Croată- Maghiară 1-2 1 1 2009/10

Croată- Cehă 3 1 2009/10

TR (-) (-) (-) (-) (-) (-) (-) (-) (-) (-)

Sursa: Eurydice. Note specifice statelor Bulgaria: Cifrele reprezintă estimări. Spania: Cifrele referitoare la Insulele Baleare, Galicia și Țara Bascilor nu sunt disponibile în cazul școlilor ce oferă CLIL unde Limba Spaniolă si o altă limbă străină sunt folosite pentru a preda discipline non- lingvistice. De asemenea, datele privind școlile care oferă CLIL în care Limba Bască este folosită pentru a preda discipline non- lingvistice nu includ școli din Țara Bascilor, ci doar pe cele din Navarra. Italia: Din 2010, toți studenții trebuie să învețe un subiect non-lingvistic printr-o limbă străină în ultimul an de învățământ secundar superior. Austria: Pe lângă școlile specifice care folosesc modelul CLIL, se evidențiază o practică răspândită pentru multe școli la nivel secundar și anume aceea de a preda unele module pentru o disciplină școlară, printr-o limbă străină. În plus, prima limbă străină a elevilor cu vârste între 6 și 8,este predată prin intermediul abordării CLIL. Lituania: Pentru școlile care oferă CLIL în Limba Lituaniană și Limba Germană ca limbi de instruire, cifra referitoare la ISCED 3 este subestimată. Olanda: 15 școli care oferă CLIL folosind Limba Olandeză, Limba Frisiană și Limba Engleză drept limbi de instruire sunt certificate în prezent. Alte 25 de școli sunt în curs de a fi certificate. Suedia: Unele școli implementează tip pilot CLIL și aleg o altă limbă suplimentară limba alături de Limba Suedeză. Marea Britanie (UK-WLS/NIR): Unora dintre școli li se permite să decidă, în funcție de contextul lor lingvistic, în ce măsură discipline non - lingvistice sunt predate în ambele limbi (Limba Engleză si Limba Galeză - sau Limba Irlandeză). Prin urmare, cifrele ar putea fi ușor supraestimate deoarece este posibil ca unele scoli să aleagă să predea toate disciplinele non - lingvistice în Limba Galeză (sau Limba Irlandeză). Liechtenstein: În plus față de unica școală, la nivel secundar superior, care oferă CLIL ca un proiect pilot, Limba engleză este predată tuturor elevilor cu vârste între 6 și 8, prin abordarea CLIL.

(11) Limba Cehă și Limba Maghiară sunt tratate de programa școlară, definită de autoritățile centrale în domeniul educației, ca

și limbi străine. În anumite regiuni, aceste două limbi reprezintă limbi regionale sau minoritare, însă le este acordată recunoașterea oficială.

161

L I S TA F I G U R I L O R Ș I A TA B E L E L O R

• Figura A1: Limbile statelor și limbile regionale sau minoritare având statut oficial în Europa, 2011 17

• Figura A1 (continuare): Limbile statelor și limbile regionale sau minoritare având statut oficial în Europa, 2011 18

• Figura A2: Procentul elevilor în vârstă de 15 ani ce vorbesc acasă, în principal o limbă diferită de cea predată în școli, 2009 20

• Figura A3: Procentajul elevilor în vârstă de 15 ani ce frecventează cursurile unei școli și proporțiile diferite ale elevilor ce nu vorbesc acasă limbile predate în școli, 2009 22

• Figura A4: Procentajul elevilor imigranți în vârstă de 15 ani (având părinți născuți într-un alt stat) și limbile vorbite acasă, 2009 24

• Figura B1: Vârstele de pornire pentru învățarea primei și a celei de-a doua limbi străine, ca discipline obligatorii pentru toți elevii în învățământul preșcolar, primar și / sau secundar general în anul 2010/11 25

• Figura B2: Vârsta de pornire și durata studiului primei limbi străine ca disciplină obligatorie în învățământul pre-primar, primar și/sau secundar general, anii de referință 1993/94, 2002/03, 2006/07, 2010/11 28

• Figura B3: Vârsta de pornire și durata studiului celei de-a doua limbi străine ca disciplină obligatorie în învățământul pre-primar, primar și/sau secundar general,anii de referință 2002/03, 2006/07, 2010/11 30

• Figura B4: Alte limbi străine stabilite drept discipline obligatorii pentru elevi în cadrul diferitelor trasee educaționale în timpul învățământului primar și/sau secundar general, 2010/11 31

• Figura B5: Disponibilitatea predării limbilor străine ca opțiune în programa școlară de bază în cadrul învățământului primar și sau secundar general, 2010/11 32

• Figura B6: Motivația școlilor de a oferi predarea limbilor străine din proprie inițiativă în cadrul nivelului minim de discipline educaționale în cadrul învățământului pre-primar, primar și/sau secundar general, 2010/11 34

• Figura B7: Predarea a două limbi străine în cadrul programei școlare pentru învățământul pre-primar, prima și/sau secundar general, 2010/11 35

• Figura B8: Prezentarea proiectelor pilot în vederea stimulării predării disciplinelor de limbi străine în cadrul învățământului pre-primar, primar și/sau secundar 2010/11 37

• Figura B9: Implementarea învățării integrate a conținutului și limbii (CLIL) în cadrul învățământului primar și/sau general secundar, 2010/11 39

• Figura B10: Situația limbilor străine țintă utilizate în scopul implementării CLIL în cadrul învățământului primar și/sau secundar general, 2010/11 41

• Figura B11: Recomandările centrale cu privire la cunoaștere și aptitudini drept criterii de admitere în cadrul CLIL în învățământul primar și/sau general, 2010/11 42

• Figura B12: Recomandări destinate școlilor cu privire la includerea limbilor străine specifice în cadrul programelor școlare la nivelurile învățământului primar și / sau general secundar, 2010/11 45

• Figura B13: Limbi străine specifice obligatorii, precum sunt precizate de autoritățile centrale de învățământ (învățământ obligatori de tip full-time), 1992/93, 2002/03, 2006/07, 2010/11 47


162

• Figura B14: Limbile străine din programele școlare, precum este specificat de către autoritățile centrale la nivelurile învățământului primar și/sau general, 2010/11 48

• Figura B15: Referințe cu privire la limbi străine specifice regionale sau minoritare în documentele oficiale eliberate de autoritățile centrale competente în domeniul învățământului primar și / sau general secundar, 2010/11 50

• Figura B16: Statutul limbilor clasice în cadrul învățământului secundar, conform reglementărilor / recomandărilor, învățământul inferior și superior secundar, 2010/11 52

• Figura C1: Distribuția procentuală a elevilor din învățământul primar (ISCED 1) în funcție de numărul de limbi străine învățate, învățământul primar (ISCED 1), 2009/10 56

• Figura C1a: Procentul tuturor elevilor din cadrul învățământului primar ce studiază 0 limbi străine, 1 limbă străină sau 2 limbi străine 56

• Figura C1b: Procentul elevilor în vârstă de 7,8,9 și 10 ce studiază 0 limbi străine, o limbă străină, două sau mai multe limbi străine 56

• Figura C2: Tendințe în distribuția procentuală a tuturor elevilor din învățământul primar (ISCED 1) în funcție de numărul de limbi străine învățate, 2004/05, 2006/07, 2009/10 59

• Figura C3: Procentul tuturor elevilor din învățământul primar (ISCED 1), ce studiază limbile: engleză, franceză și / sau germană. Statele în care una dintre aceste limbi este cea mai studiată, 2009/10 60

• Figura C4: Tendințe în procentul tuturor elevilor din învățământul primar (ISCED 1) ce studiază limba engleză, 2004/05, 2006/07, 2009/10 62

• Figura C5: Distribuția procentuală a elevilor în funcție de numărul de limbi străine (LS) învățate, din învățământul secundar inferior (ISCED 2) și învățământul secundar superior general și pre-vocațional/vocațional (ISCED 3), 2009/10 63

• Figura C6: Numărul mediu de limbi străine studiate per elev, în cadrul învățământului secundar (ISCED 2 și 3), 2009/10 65

• Figura C7a: Procentul elevilor din cadrul învățământului secundar inferior (ISCED 2) ce studiază 0,1, 2 sau mai multe limbi străine, 2004/05, 2006/07, 2009/10 68

• Figura C7b: Procentul elevilor din cadrul învățământului secundar superior (ISCED 3) ce studiază 0,1, 2 sau mai multe limbi străine, 2004/05, 2006/07, 2009/ 69

• Figura C7c: Procentul elevilor din cadrul învățământului secundar superior pre-vocațional/vocațional (ISCED 3) ce studiază 0,1, 2 sau mai multe limbi străine, 2004/05, 2006/07, 2009/10 70

• Figura C8a: Cele mai frecvent studiate limbi străine și procentul elevilor ce le studiază, în cadrul învățământului secundar inferior (ISCED 2), 2009/10 73

• Figura C8b: Cele mai frecvent studiate limbi străine și procentul elevilor ce le studiază, în cadrul învățământului pre-vocațional/vocațional și secundar superior (ISCED 3), 2009/10 73

• Figura C9: Procentul elevilor ce studiază Limba Engleză, Limba Franceză, Limba Germană, Limba Spaniolă și Limba Rusă,în cadrul învățământului secundar (ISCED 2 și 3), 2009/10 76

• Figura C10a: Tendințe referitoare la procentul elevilor ce studiază Limba Engleză, Limba Germană și Limba Franceză în cadrul învățământului secundar inferior (ISCED 2), în 2004/05, 2006/07, 2009/10 80

L i s t a F i g u r i l o r ș i a T a b e l e l o r

163

• Figura C10b: Tendințe referitoare la procentul elevilor ce studiază Limba Engleză, Limba Germană și Limba Franceză în cadrul învățământului pre-vocațional/vocațional și învățământului general secundar superior (ISCED 3), în 2004/05, 2006/07, 2009/10 81

• Figura C11: Limbile străine studiate, altele decât Limba Germană, Limba Engleză, Limba Spaniolă, Limba Franceză și Limba Rusă studiate de elevi în cadrul învățământului secundar, drept procent din totalul limbilor străine studiate la acest nivel, 2009/10 83

• Figura D1: Recomandări cu privire la gradul de specializare a cadrelor didactice ce predau limbi străine în cadrul învățământului primar, 2010/11 86

• Figura D2: Recomandări cu privire la gradul de specializare a cadrelor didactice ce predau limbi străine în cadrul învățământului general secundar inferior și superior, 2010/11 87

• Figura D3: Disciplinele pe care profesorii de limbi străine specializați au dreptul de a le preda în cadrul învățământului primar și general secundar, 2010/11 88

• Figura D4: Distribuția procentuală a cadrelor didactice ce predau limbi străine în funcție de disciplinele pe care sunt calificate să le predea, 2010/11 89

• Figura D5: Durata minimă și nivelul inițial de educație inițială a cadrelor didactice de limbi străine specializate sau a celor semi-specializate din învățământul secundar general, 2010/11 91

• Figura D6: Distribuția procentuală a cadrelor didactice de limbi străine în funcție de tipul de certificare / calificare deținută, 2010/11 92

• Figura D7: Procentul elevilor ce frecventează o școală în care directorul școlii a raportat dificultăți în procesul de ocupare a posturilor vacante de predare sau cele de suplinitor pentru cadrele didactice ce predau limbi străine absente, indicator testat în ultimii cinci ani, 2010/11 93

• Figura D8: Calificările necesare pentru a lucra în școli care utilizează modelul CLIL (tip A) în cadrul învățământului primar și/sau general secundar, 2010/11 95

• Figura D9: Existența unor recomandări cu privire la natura studiilor inițiale ale cadrelor didactice și perioada de formare petrecută în state vorbitoare de limbă- țintă, 2010/11 96

• Figura D10: Procentul cadrelor didactice de limbi străine care au locuit deja mai mult de o lună în țara vorbitoare de limba țintă, în funcție de scopul mobilității transfrontaliere, 2010/11 98

• Figura D11: Distribuția procentuală a aplicațiilor aprobate pentru cadrele didactice în serviciu ce participă la acțiuni din Programul de Formare Comenius, în funcție de limba cursului, cererile fiind depuse în cadrul apelului, 2009 99

• Figura D12: Procentul de elevi care frecventează școli în care directorul școlii a declarat că au găzduit cel puțin un profesor invitat din străinătate pentru cel puțin o lună, pe parcursul anului școlar precedent, 2010/11 101

• Figura E1: Procentul studenților ce consideră că este util să învețe limbile testate pentru diverse scopuri, 2010/11 103

• Figura E2: Frecvența expunerii la cele două limbi străine evaluate prin intermediul diferitelor surse mass-media, 2010/11 105

• Figura E3: Frecvența utilizării de către cadrele didactice a limbii străine predate în sala de clasă, 2010/11 106

• Figura E4: Procentul elevilor ce declară că diverse mijloacele din tehnologia informației și a comunicării sunt utilizate în mod regulat în procesul didactic, 2010/11 107


164

• Figura E5: Procentul elevilor ce în ultimii trei ani au participat la activități școlarelegate de învățarea unei limbi străine, 2010/11 108

• Figura E6: Modele de implementare a învățării limbii de predare ca a doua limbă străină, pentru copiii imigranți în cadrul învățământului primar și inferior secundar, 2011/11 110

• Figura E7: Timpul minim anual recomandat pentru predarea limbilor străine, drept discipline obligatorii în cadrul învățământul obligatoriu general obligatoriu, tip full-time, 2010/11 112

• Figura E8: Evoluția numărului minim recomandat de ore de predare a unei limbi obligatorie străine într-un an teoretic în învățământul secundar general obligatoriu primar tip full-time, 2006/07 și 2010/11 115

• Figura E9: Relația dintre timpul minim de predare recomandat pentru prima limbă străină obligatorie și numărul de ani în care predarea are loc, în timpul învățământului general obligatoriu tip full-time, 2010/11 1188

• Figura E10: Timpul minim recomandat în scopul predării primei, celei de-a doua și celei de-a treia limbi străine, drept discipline oblogatorii în timpul unei an teoretic din cadrul învățământului general obligatoriu, 2010/11 120

• Figura E11: Timpul minim alocat predării limbilor străine drept discipline obligatorii ca proporție din timpul total de predare din timpul învățământului general obligatoriu primar și secundar tip full-time, 2010/11 121

• Figura E12: Regulamente și recomandări referitoare la numărul maxim de elevi din clasele școlare în timpul învățământului primar și al celui obligatoriu general secundar tip full-time, 2010/11 123

• Figura E13: Distribuția elevilor în funcție de dimensiunea claselor de limbi străine, comparativ cu regulamentele și recomandările oficiale referitoare la dimensiunea maximă a unei clase, 2010/11 125

• Figura E14: Prioritatea acordată obiectivelor asociate cu cele patru abilități de comunicare în programa școlară a limbilor străine obligatorii, în timpul învățământului general obligatoriu tip full-time, 2010/11 128

• Figura E15: Existența unor recomandări cu privire la folosirea CECRL pentru definirea unor niveluri minime de dobândire a competențelor la finalizarea învățământului general obligatoriu sau învățământului secundar inferior cât și pentru sfârșitul învățământului secundar superior general, 2010/11 129

• Figura E16: Nivelurile minime de dobândire a competențelor, pe baza CECRL pentru prima și a doua limbă străină (e) la sfârșitul învățământului general obligatoriu tip full-time sau învățământului secundar inferior (ISCED 2) și învățământul secundar superior (ISCED 3), 2010/11 131

• Figura E17: Includerea elementului de limbă străină în cadrul certificatelor acordate elevilor ce finalizează învățământul general obligatoriu tip full-time, 2010/11 133

• Figura E18: Forme de evaluare ce contribuie la elementul de limbă străină din certificatele acordate la finalizarea învățământului general obligatoriu, tip full-time 2010/11 134

165

M U L Ț U M I R I

AGENŢIA EXECUTIVĂ PENTRU EDUCAŢIE,

AUDIOVIZUAL ŞI CULTURĂ

P9 EURYDICE

Avenue du Bourget 1 (BOU2) B-1140 Brussels

(http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice)

Redactor coordonator

Arlette Delhaxhe

Autori

Nathalie Baïdak (coordonare), Olga Borodankova, Daniela Kocanova, Akvile Motiejunaite (contribuție pentru indicatorii PISA)

Contributori externi

Christian Monseur, Universitatea din Liège – Belgia (Analiza secundară a datelor din Sondajul European privind la Competențele Lingvistice – ESLC)

Tehnoredactare şi grafică

Patrice Brel

Coordonator producţie

Gisèle De Lel


166

U N I T Ă Ţ I L E N A Ţ I O N A L E E U R Y D I C E

BELGIQUE / BELGIË Unité Eurydice la Fédération Wallonie-Bruxelles Ministère de la Fédération Wallonie-Bruxelles Direction des Relations internationales Boulevard Léopold II, 44 – Bureau 6A/002 1080 Bruxelles Contribuţii din partea unităţii: responsabilitate colectivă a experților; experți: Christiane Blondin (Universitatea din Liège, Unité d’analyse des systèmes et des pratiques d’enseignement); Franck Livin (Inspector) Eurydice Vlaanderen / Afdeling Internationale Relaties Ministerie Onderwijs Hendrik Consciencegebouw 7C10 Koning Albert II – laan 15 1210 Brussel Contribuţii din partea unităţii: responsabilitate colectivă Eurydice-Informationsstelle der Deutschsprachigen Gemeinschaft Autonome Hochschule in der DG Hillstrasse 7 4700 Eupen Contribuţii din partea unităţii: Stéphanie Nix

BULGARIA Unitatea Eurydice Centrul de Dezvoltare a Resurselor Umane 15, Graf Ignatiev Str. 1000 Sofia Contribuţii din partea unităţii: Expert: Irina Vasseva

ČESKÁ REPUBLIKA Unitatea Eurydice Centrul pentru Servicii Internaţionale al METS Na poříčí 1035/4 110 00 Praha 1 Contribuţii din partea unităţii: Helena Pavlíková, Jana Halamová; expeți: Irena Mašková, Katarína Nemčíková, Tereza Šmídová

DANMARK Unitatea Eurydice Agenţia Daneză pentru Educaţie Internaţională Bredgade 43 1260 København K Contribuţii din partea unităţii: responsabilitate colectivă

DEUTSCHLAND Eurydice-Informationsstelle des Bundes Agenţia de Management al Proiectelor Componentă a Centrului Aerospaţial German Biroul UE al Ministerului Educaţiei şi Cercetării din Germania Heinrich-Konen-Str. 1 53227 Bonn

Eurydice-Informationsstelle des Bundes Agenţia de Management al Proiectelor Componentă a Centrului Aerospaţial German Biroul UE al Ministerului Educaţiei şi Cercetării din Germania Rosa-Luxemburg-Straße 2 10178 Berlin Eurydice-Informationsstelle der Länder im Sekretariat der Kultusministerkonferenz Graurheindorfer Straße 157 53117 Bonn Contribuţii din partea unităţii: Brigitte Lohmar

EESTI Unitatea Eurydice SA Archimedes Koidula 13A 10125 Tallinn Contribuţii din partea unităţii: Kristi Mere (expert principal), Centrul pentru Analiză și Cercetare Internațională, Fundația INNOVE)

ÉIRE / IRLANDA Unitatea Eurydice Departmentul pentru Educaţie şi Competenţe Secţia Internaţională Marlborough Street Dublin 1 Contribuţii din partea unităţii: Pádraig Mac Fhlannchadha (Assistant Chief Inspector), Joan Sutton (Senior Inspector)

ELLÁDA Unitatea Eurydice Ministerul Educaţiei, Învăţării pe Tot Parcursul Vieţii şi Religiei Directoratul pentru Afaceri Europene Secţia C ‘Eurydice’ 37 Andrea Papandreou Str. (Office 2168) 15180 Maroussi (Attiki) Contribuţii din partea unităţii: Evagelia Kaga (Consilier Onorific, Institutul Pedagogic Elen)

ESPAÑA Eurydice España-Redie Centro Nacional de Innovación e Investigación Educativa (CNIIE) Ministerio de Educación, Cultura y Deporte Gobierno de España c/General Oraa 55 28006 Madrid Contribuţii din partea unităţii: Flora Gil Traver, Montserrat Grañeras Pastrana (coordonatori); expert extern: Carmen Morales Gálvez

M u l ț u m i r i

167

FRANȚA Unité française d’Eurydice Ministère de l'Éducation nationale, de l’Enseignement supérieur et de la Recherche Direction de l’évaluation, de la prospective et de la performance Mission aux relations européennes et internationales 61-65, rue Dutot 75732 Paris Cedex 15 Contribuţii din partea unităţii: Nadine Van Der Tol; expert: François Monnanteuil

HRVATSKA Ministarstvo znanosti, obrazovanja i športa Donje Svetice 38 10000 Zagreb Contribuţii din partea unităţii: Duje Bonacci

ÍSLAND Unitatea Eurydice Ministerul Educaţiei, Ştiinţelor şi Culturii Oficiul de Evaluare şi Analiză Sölvhólsgötu 4 150 Reykjavik Contribuţii din partea unităţii: Margrét Harðardóttir; expert: Erna Árnadóttir

ITALIA Unità italiana di Eurydice Agenzia Nazionale per lo Sviluppo dell’Autonomia Scolastica (ex INDIRE) Via Buonarroti 10 50122 Firenze Contribuţii din partea unităţii: Alessandra Mochi; expert: Gisella Langé (Ispettore tecnico di lingue straniere presso il Ministero dell'Istruzione Università e Ricerca)

KYPROS Unitatea Eurydice Ministerul Educaţiei şi Culturii Kimonos and Thoukydidou 1434 Nicosia Contribuţii din partea unităţii: Christiana Haperi; experts: Koula Papadopoulou, Froso Tofaridou, Maria Iacovidou, Sophie Ioannou-Georgiou (Ministry of Education and Culture)

LATVIJA Unitatea Eurydice Valsts izglītības attīstības aģentūra Agenţia de Dezvoltare a Învăţământului de Stat Vaļņu street 3 1050 Riga Contribuţii din partea unităţii: responsabilitate colectivă a unității alături de expert Rita Kursīte (Centrul Național pentru Educație)

LIECHTENSTEIN Informationsstelle Eurydice Schulamt des Fürstentums Liechtenstein Austrasse 79 Postfach 684 9490 Vaduz Contribuţii din partea unităţii: Informationsstelle Eurydice

LIETUVA Unitatea Eurydice Agenţia Naţională pentru Evaluare Şcolară Didlaukio 82 08303 Vilnius Contribuţii din partea unităţii: Irena Raudienė

LUXEMBURG Unité d’Eurydice Ministère de l’Éducation nationale et de la Formation professionnelle (MENFP) 29, Rue Aldringen 2926 Luxembourg Contribuţii din partea unităţii: Edmée Besch, Mike Engel

MAGYARORSZÁG Eurydice National Unit Institutul Maghiar pentru Cercetare și Dezvoltare Educațională Szalay u. 10-14 1055 Budapest Contribuţii din partea unităţii: responsabilitate colectivă; expert: Marta Fischer

MALTA Unitatea Eurydice Departamentul pentru Cercetare şi Dezvoltare Directoratul pentru Calitate şi Standarde în Domeniul Educaţiei Ministerul Educaţiei, Muncii şi Familiei Great Siege Rd. Floriana VLT 2000 Contribuţii din partea unităţii: Coordination of the contribution; expert: Maryanne Spiteri (Assistant Director Languages, Department of Curriculum Management and eLearning)

NEDERLAND Eurydice Nederland Ministerie van Onderwijs, Cultuur en Wetenschap Directie Internationaal Beleid / EU-team Kamer 08.022 Rijnstraat 50 2500 BJ Den Haag Contribuţii din partea unităţii: Expert: Hans Ruesink

NORGE Unitatea Eurydice Ministerul Educaţiei şi Cercetării AIK-avd., Kunnskapsdepartementet Kirkegata 18 0032 Oslo Contribuţii din partea unităţii: responsabilitate colectivă

ÖSTERREICH Eurydice-Informationsstelle Bundesministerium für Unterricht, Kunst und Kultur Abt. IA/1b Minoritenplatz 5 1014 Wien Contribuţii din partea unităţii: Experts: Maria Felberbauer, Michaela Haller, Karin Markut-Rüf

POLSKA Unitatea Eurydice Fundaţia pentru Dezvoltarea Sistemului de Educaţie Mokotowska 43 00-551 Warsaw


168

Contribuţii din partea unităţii: Magdalena Górowska-Fells; national expert: Magdalena Szpotowicz (University of Warsaw)

PORTUGALIA Unidade Portuguesa da Rede Eurydice (UPRE) Ministério da Educação e Ciência Direcção-Geral de Estatísticas da Educação e Ciência (DGEEC) Av. 24 de Julho, 134 – 4.º 1399-54 Lisboa Contribuţii din partea unităţii: Carina Pinto, Anália Gomes (expert/DGE)

ROMÂNIA Unitatea Eurydice National Agency for Community Programmes in the Field of Education and Vocational Training Calea Serban Voda, no. 133, 3rd floor Sector 4 040205 Bucharest Contribuţii din partea unităţii: Veronica – Gabriela Chirea în cooperare cu experți din Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului:

• Liliana Preoteasa (Director General) • Tania Mihaela Sandu (Director) • Manuela – Delia Anghel (inspector pentru Limba

Franceză and Limba Spaniolă languages) • Adrian Marius Bărbulescu (inspector în domeniul

resurselor umane) • Sorin Giurumescu (inspector pentru Limba

Germană) • Anca-Mariana Pegulescu (inspector pentru Limba

Engleză) • Mina Maria Rusu (inspector for Limba Latină și

Limbi Antice Grecești) • Vieroslava Elisabeta Timar (inspector pentru

limbile minorităților

SCHWEIZ/SUISSE/SVIZZERA Foundation for Confederal Collaboration Dornacherstrasse 28A Postfach 246 4501 Solothurn

SLOVENIJA Unitatea Eurydice Unitatea Eurydice Ministerul Educaţiei şi Sportului Departmentul pentru Dezvoltarea Educaţie (ODE) Masarykova 16/V 1000 Ljubljana Contribuţii din partea unităţii: Saša Deleja Ambrožič, Barbara Kresal Sterniša; experts: Karmen Pižorn (Faculty of Education of the University of Ljubljana), Zdravka Godunc (Ministry of Education, Science, Culture and Sport)

SLOVENSKO Unitatea Eurydice Asociaţia Academică Slovacă pentru Cooperare Internaţională Svoradova 1 811 03 Bratislava Contribuţii din partea unităţii: responsabilitate colectivă

SUOMI / FINLAND Eurydice Finlanda Comisia Finlandeză Naţională pentru Educaţie P.O. Box 380 00531 Helsinki Contribuţii din partea unităţii: Kristiina Volmari, Anna-Kaisa Mustaparta

SVERIGE Unitatea Eurydice Departamentul pentru Promovarea Internaţionalizării Oficiul pentru Programe Internaţionale în Domeniul Educaţiei şi Formării Kungsbroplan 3A Box 22007 104 22 Stockholm Contribuţii din partea unităţii: responsabilitate colectivă

TÜRKIYE Unitatea Eurydice Turcia MEB, Strateji Geliştirme Başkanlığı (SGB) Eurydice Türkiye Birimi, Merkez Bina 4. Kat B-Blok Bakanlıklar 06648 Ankara Contribuţii din partea unităţii: Dilek Gulecyuz, Osman Yıldırım Ugur, Bilal Aday

REGATUL UNIT AL MARII BRITANII Unitatea Eurydice pentru Anglia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord Fundația Națională pentru Cercetarea Educațională (NFER) The Mere, Upton Park Slough SL1 2DQ Contribuţii din partea unităţii: Sigrid Boyd, Catherine

Paterson Unitatea Eurydice Scoția Directoratul pentru Educaţie Area 2C South Victoria Quay Edinburgh EH6 6QQ Contribuţii din partea unităţii: Eurydice National Unit Scotland

EACEA; Eurydice; Eurostat

Date Cheie privind Predarea Limbilor Străine în Școlile din Europa Ediția 2012

Bruxelles: Eurydice

2013 – 170 p.

(Date Cheie)

ISBN 978-92-9201-443-8

doi:10.2797/20842 Descriptori: predarea limbilor străine, punerea la dispoziție a unei limbi străine, numărul de limbi străine predate, diversitatea lingvistică, discipline din programa școlară, timpul de predare, limbă regională, limbă minoritară, învățarea integrată a conținutului și a limbii, limba maternă a elevilor străini, competențe lingvistice, certificare, dimensiunea claselor școlare, autonomie instituțională, formarea inițială a profesorilor, analiză comparativă, învățământul primar, învățământul secundar, învățământul general, proiect pilot, rata de participare la educație, date statistice, AELS, Turcia, Uniunea Europeană

RO

EC-XA-12-001-R

O-C

Reţeaua Eurydice furnizează informaţii şi analize referitoare la sistemele de

educaţie şi politicile din Europa. Începând cu anul 2011, această reţea se

compune din 37 de unităţi naţionale situate în toate cele 33 de ţări

participante la programul comunitar de învăţare de-a lungul vieţii (statele

membre UE, ţările EFTA, Croaţia şi Turcia) şi este coordonată şi gestionată

de către Agenţia pentru Educaţie, Audiovizual şi Cultură, cu sediul în

Bruxelles, care elaborează publicaţiile şi bazele sale de date.

Reţeaua Eurydice serveşte în principal celor implicaţi în elaborarea politicilor

de învăţământ la nivel naţional, regional şi local, precum şi celor din cadrul

instituţiilor Uniunii Europene. Publicaţiile se concentrează în principal pe

modul în care este structurată şi organizată educaţia la toate nivelurile, în

Europa. Publicaţiile acoperă următoarele categorii: descrieri ale sistemelor

naţionale de educaţie, studii comparative dedicate unor subiecte specifice,

indicatori şi statistici. Publicaţiile sunt disponibile gratuit pe site-ul Eurydice

sau, la cerere, în formă tipărită.

EURYDICE pe Internet –http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice

Documents

Date Cheie privind Predarea Limbilor Străine în Școlile din Europa