Cursul nr.6

CURSUL nr.6

5.4 ACCIZELE. TAXELE VAMALE ŞI ALTE FORME DE IMPOZITE INDIRECTE

5.4.1 ACCIZELE

Accizele sunt o formă specială a taxelor de consumaţie (formă de impozit indirect), foarte răspândite în ţările cu o economie de piaţă, incluse în preţul de vânzare cu amănuntul al mărfurilor importate sau produse şi realizate (vândute) în interiorul ţării, apreciate că nu sunt de strictă necesitate în consumul populaţiei şi care se datorează bugetului de stat. Unii economişti apreciază că accizele sunt impozite indirecte pe lux şi vicii. Accizele sunt o importantă sursă de venituri a bugetului de stat.

În timp ce taxa pe valoarea adăugată se percepe la vânzarea tuturor mărfurilor, fie ele bunuri de consum sau mijloace de producţie, accizele sunt taxe de consumaţie care se percep separat pe fiecare produs considerat de lux şi destinat consumului.

Accizele au luat o mare dezvoltare după cel de-al doilea război mondial, reprezentând unul dintre cele mai importante venituri ale bugetelor statelor contemporane. în unele ţări ajungând până la 50% din totalul veniturilor bugetare indirecte.

Accizele se percep asupra produselor de larg consum ce se consumă în cantităţi mari şi care nu pot fi înlocuite de cumpărători cu altele. In acest fel, accizele au randament fiscal ridicat. Accizele se percep asupra unor produse de larg consum considerate de lux şi unele chiar nocive sănătăţii, care au o cerere mare şi neelastică.

Produsele accizabile (produse supuse accizelor) sunt următoarele: bere, vinuri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, produse intermediare, alcool etilic, produse din tutun, uleiuri minerale, cafea verde, cafea prăjită, cafea solubilă, inclusiv amestecuri cu cafea solubilă, confecţii din blănuri naturale, articole din cristal, bijuterii din aur şi/sau platină, cu excepţia verighetelor, autoturisme şi autoturisme de teren, produse de parfumerie, electricitate, camere video cu înregistrare, cuptoare cu microunde, aparate pentru condiţionat aer, de perete sau de ferestre, care formează un singur corp, arme de vânătoare şi arme de uz individual, altele decât cele de uz militar sau de sport, iahturi şi bărci cu motor pentru agrement.

Accizele se datorează într-o singură fază a circuitului economic, respectiv de către producători, importatori sau achizitori.

Accizele se pot calcula fie pe baza unor cote procentuale proporţionale aplicate asupra preţului de vânzare, fie în sumă fixă, pe unitatea de măsură a mărfurilor.

Plătitorii formali ai accizelor sunt agenţii economici - persoane juridice, asociaţii familiale şi persoane fizice autorizate - care produc, importă şi comercializează anumite produse considerate ca fiind de lux. Agenţii economici care achiziţionează de la producătorii individuali produsele respective pentru comercializare sunt obligaţi să calculeze şi să verse la bugetul de stat accizele aferente.

Mai sunt plătitori ai accizelor:

o agenţii economici prestatori, pentru toate cantităţile de alcool etilic alimentar obţinut în sistem de prestări de servicii, indiferent dacă acesta se comercializează ca atare sau se introduce în fabricaţie proprie pentru obţinerea altor produse atât de către agentul economic prestator, cât şi de către beneficiarul prestaţiei;

o agenţii economici care cumpără de la producătorii individuali -persoane fizice - produse de natura celor supuse plăţii accizelor pentru prelucrare şi/sau comercializare;

o persoanele fizice care introduc în ţară alcool şi băuturi alcoolice destinate consumului individual, în cantităţi ce depăşesc limitele admise în regim de scutire de taxe vamale;

ACCIZELE Şi TAXELE VAMALE

o agenţii economici pentru cantităţile de produse supuse accizelor, acordate ca dividende sau ca plată în natură acţionarilor, asociaţilor şi, după caz, persoanelor fizice, ori sunt consumate pentru reclamă şi publicitate.

Pentru produsele de tutun, plătitorii de accize sunt agenţii economici - persoanele juridice, asociaţiile familiale şi persoanele fizice autorizate - care produc sau importă astfel de produse.

Plătitori de accize sunt persoane fizice care introduc în ţară produse din tutun destinate consumului individual în cantităţi ce depăşesc limitele admise în regim de scutire de taxe vamale.

De asemenea, sunt plătitori de accize, pentru produse din tutun agenţii economici pentru toate cantităţile de produse supuse accizelor, obţinute din producţie proprie sau din import, care sunt acordate ca dividende sau ca plată în natură acţionarilor, asociaţilor şi, după caz, persoanelor fizice, ori sunt consumate pentru reclamă şi publicitate.

Plătitori de accize pentru produse petroliere sunt agenţii economici producători sau importatori ai unor astfel de produse.

Pentru diferite alte produse, plătitori de accize sunt agenţii economici -persoane juridice, asociaţii familiale şi persoane fizice autorizate, care produc, importă sau comercializează produsele respective, le acordă ca dividende sau ca plată în natură acţionarilor, asociaţilor şi. după caz. persoanelor fizice, le consumă pentru reclamă şi publicitate.

Plătitori de accize sunt şi persoanele fizice care introduc în ţară autoturisme de teren (inclusiv din import rulate).

Pentru vinul, ţuica şi rachiurile naturale livrate în stare vărsată de către producători agenţilor economici, în scopul utilizării ca materie primă pentru obţinerea altor produse prevăzute, calcularea accizelor se efectuează o singură dată numai la produsele rezultate din prelucrare. Dacă aceste produse provin din import şi sunt utilizate ca materie primă, agenţii economici prelucrători pot solicita, pe bază de documente justificative, restituirea accizelor plătite în vamă. In cazul alcoolului, se datorează accize ori de câte ori intervin modificări în concentraţia alcoolică. Agenţii economici care comercializează mărfuri afectate de accize, introduse în ţară de către persoane fizice neînregistrate ca agenţi economici, sunt obligaţi să reţină şi să vireze la bugetul de stat accizele respective.

Calcularea accizelor se face prin aplicarea cotelor procentuale asupra bazei de impozitare.Pentru produsele din producţia internă, baza de impozitare o reprezintă contravaloarea bunurilor

livrate, exclusiv accizele, iar pentru mărfurile din import, valoarea în vamă, la care se adăugă taxele vamale şi alte taxe speciale care se percep la importul unor categorii de produse.

Pentru bunurile introduse în ţară de persoane fizice neînregistrate ca agenţi economici, dai- comercializate de agenţi econom ici, baza de impozitare o reprezintă contravaloarea care se cuvine deponentului pentru bunurile vândute.

Pentru ţiţeiul şi gazele naturale din producţia internă, agenţii economici autorizaţi datorează bugetului de stat un impozit în sumă fixă pe unitatea de măsură (m3 sau tonă).

Cotele procentuale şi în sumă fixă sunt unice, atât pentru produsele realizate la intern, cât şi pentru cele din import.

Berea este produsul care se obţine prin fermentarea alcoolică a mustului preparat din malţ, cereale nemalţificate, zahăr, hamei, produse din hamei, apă cu adaos de drojdie şi preparate zimatice. In subgrupa "bere" sunt cuprinse toate sortimentele de bere obţinute potrivit procedeelor de mai sus, precum şi sortimentele de bere realizate în amestec cu băuturi alcoolice sau nealcoolice, cu o concentraţie alcoolică în volum, cuprinsă între 0,5% şi 10%.

Berea este orice produs încadrat într-un anumit cod sau orice produs care conţine un amestec de bere şi de băuturi nealcoolice.

Accizele pentru bere se determină în felul următor: pentru berea produsă de micii producători independenţi, care deţin instalaţii de fabricaţie cu o capacitate nominală anuală care nu depăşeşte


200.000 hl, se aplică accize specifice reduse. Acelaşi regim se aplică şi pentru berea importată de la micii producători independenţi, cu o capacitate nominală anuală care nu depăşeşte 200.000 hl.

Fiecare agent economic producător de bere are obligaţia de a depune la organul fiscal teritorial la care este înregistrat ca antrepozitar autorizat, până la data de 15 ianuarie a fiecărui an, o declaraţie pe propria răspundere privind capacităţile de producţie pe care le deţine.

Beneficiază de nivelul redus al accizelor toţi agenţii economici mici producători care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: sunt agenţi economici producători de bere care, din punct de vedere juridic şi economic, sunt independenţi faţă de orice alt agent economic producător de bere; utilizează instalaţii fizice distincte de cele ale altor fabrici de bere; folosesc spaţii de producţie diferite de cele ale oricărui alt agent economic producător de bere şi nu funcţionează sub licenţa de produs a altui agent economic producător de bere. Dacă un agent economic producător de bere beneficiază de nivelul redus al accizelor şi îşi măreşte capacitatea de producţie, prin achiziţionarea de noi capacităţi sau extinderea celor existente, acesta va înştiinţa în scris organul fiscal la care este înregistrat ca antrepozitar autorizat despre modificările produse, va calcula şi va vărsa la bugetul de stat accizele, în cuantumul corespunzător noii capacităţi de producţie, începând cu luna imediat următoare celei în care a avut loc punerea în funcţiune a acesteia.

Se exceptează de la plata accizelor berea fabricată de persoana fizică şi consumată de către aceasta şi membrii familiei sale, cu condiţia să nu fie vândută.

Accizele pentru vinuri. în vederea calculării accizelor se are în vedere că vinurile sunt de mai multe feluri, şi anume: a) vinuri liniştite, care cuprind toate produsele, cu excepţia vinului spumos, şi care au o concentraţie alcoolică mai mare de 1,2% în volum, dar care nu depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare sau au o concentraţie alcoolică mai mare de 15% în volum, dar 256 care nu depăşeşte 18% în volum, au fost obţinute rară nici o îmbogăţire, şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare; b) vinuri spumoase, care cuprind toate produsele încadrate în anumite coduri, şi care sunt prezentate în sticle închise, cu un dop tip ciupercă, fixat cu ajutorul legăturilor sau care sunt sub presiune datorată dioxidului de carbon în soluţie egală sau mai mare de 3 bari şi au o concentraţie alcoolică care depăşeşte 1,2% în volum, dar care nu depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare. Se exceptează de la plata accizelor vinul fabricat de persoana fizică şi consumat de către aceasta şi membrii familiei sale, cu condiţia să nu fie vândut.

Accizele pentru băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, reprezintă: a) alte băuturi fermentate liniştite sunt acelea care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum, dar nu depăşeşte 10% în volum sau o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 10% în volum, dar nu depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare; b) alte băuturi fermentate spumoase care sunt prezentate în sticle închise cu un dop tip ciupercă, fixat cu ajutorul legăturilor sau care sunt sub presiune datorată dioxidului de carbon în soluţie egală sau mai mare de 3 bari, şi care au o concentraţie alcoolică care depăşeşte 1,2% în volum, dar nu depăşeşte 13% în volum sau au o concentraţie alcoolică mai mare de 13% în volum, dar nu depăşeşte 15% în volum şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare. Se exceptează de la plata accizelor băuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri, fabricate de persoana fizică şi consumate de către aceasta şi membrii familiei sale, cu condiţia să nu fie vândute.

Accizele pentru produsele intermediare. Produsele intermediare reprezintă toate produsele care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum, dar nu depăşeşte 22% în volum. Se consideră produse intermediare şi orice băutură fermentată liniştită care are o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 5,5% în volum şi care nu rezultă în întregime din fermentare, şi orice băutură fermentată spumoasă care are o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 8,5% în volum şi care nu rezultă în întregime din fermentare.


Accizele pentru alcoolul etilic. Accizele se datorează pentru alcool etilic, distilate de origine agricolă, băuturi alcoolice distilate, vinuri, bere, băuturi fermentate, altele decât berea şi vinul, produse intermediare. In categoria alcool etilic, distilate de origine agricolă şi băuturi alcoolice distilate se cuprind următoarele categorii de produse, care au o concentraţie alcoolică în volum ce depăşeşte 1,2% sau care depăşesc 22%: alcoolul etilic, distilate de origine agricolă (distilate din cereale, distilat de vin, distilate din fructe şi orice alte distilate de origine agricolă), băuturi alcoolice distilate, alte produse destinate industriei alimentare sau consumului, care conţin alcool etilic rafinat. Băuturile alcoolice distilate cuprind: băuturile alcoolice distilate care au în conţinutul lor alcool etilic de origine agricolă; rachiurile obţinute din vin şi din subproduse rezultate din fabricarea vinului; ţuica şi rachiurile din fructe; orice alt produs, în soluţie sau nu, care conţine băuturi spirtoase. Alcoolul etilic cuprinde: alcool etilic rafinat, alcool etilic brut, alcool etilic tehnic şi alcool etilic denaturat.

Plătitorii accizelor pentru produsele de mai sus sunt agenţii economici -persoane juridice, asociaţii familiale şi persoane fizice autorizate, care produc sau importă astfel de produse. De asemenea, sunt plătitori de accize agenţii economici care cumpără de la producătorii individuali - persoane fizice - produse supuse accizelor, pentru prelucrare şi/sau comercializare, precum şi alţi agenţi economici.

Agenţii economici prelucrători au dreptul la deducerea, pe bază de documente justificative, a accizelor datorate pentru produsele finale facturate, a accizelor plătite în vamă sau la achiziţionarea de pe piaţa internă a materiei prime.

Faptul generator al accizelor îl constituie:a) data efectuării livrării, pentru produsele din producţie internă;

b) data achiziţionării marcajelor, pentru produsele ce intră sub incidenţa sistemului de marcare şi care urmează să fie importate;c) data înregistrării declaraţiei vamale de import, pentru produsele importate, altele decât cele supuse sistemului de marcare;d) data cumpărării, înscrisă în borderoul de achiziţie şi în documentul de recepţie a produselor supuse accizelor, pentru agenţii economici achizitori;e) data acordării produselor ca dividende sau ca plată în natură, data la care au fost consumate pentru reclamă şi publicitate.

Pentru toate livrările şi transferurile de alcool, alcool sanitar, distilate de origine agricolă, efectuate de către agenţii economici producători interni sau importatori, precum şi pentru toate livrările de băuturi alcoolice efectuate de către agenţii economici producători interni, importatori şi comercianţi în sistem angro se utilizează în mod obligatoriu facturi fiscale speciale sau avize speciale de însoţire a mărfii, precum au şi obligaţia să conducă evidenţe în jurnale.

în vederea respectării de către agenţii economici a normelor juridice privind calcularea şi încasarea accizelor, organele financiare exercită supravegherea fiscală a producţiei de alcool, a importurilor de alcool şi a băuturilor alcoolice în vrac, a producţiei de bere şi a băuturilor alcoolice naturale.

Pentru supravegherea producţiei de alcool, Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi a Controlului Financiar de Stat judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, desemnează pe lângă fiecare agent economic producător de alcool câte un reprezentant permanent, denumit supraveghetor fiscal.

Supraveghetorul fiscal supraveghează intrările zilnice de materii prime, normele de consum, cantităţile de alcool realizate, calcularea, înregistrarea în contabilitate şi virarea accizelor datorate bugetului de stat, vizează documentele de recepţie a materiilor prime de la persoane fizice, controlează păstrarea sigiliilor pe contoarele care măsoară cantitatea de alcool produsă.

Supraveghetorul fiscal are obligaţia să verifice: existenţa certificatelor de calibrare pentru rezervoarele şi recipientele de depozitare a alcoolului; înregistrarea corectă a intrărilor de materii prime; înscrierea corectă a alcoolului obţinut în rapoartele zilnice de producţie şi în documentele de transfer - predate către secţiile de prelucrare sau către depozitele de produse finite, în concordanţă cu înregistrările mijloacelor de măsurare; concordanţa dintre consumul energetic lunar şi producţia de


alcool obţinută; realitatea stocurilor zilnice de alcool brut, rafinat, alcool sanitar şi tehnic, înscris în evidenţele operative ale depozitelor de astfel de produse; centralizatorul lunar al documentelor de transfer către secţiile de prelucrare a alcoolului; realitatea livrărilor de alcool, indiferent de natura acestuia, către beneficiari, prin confruntarea cantităţilor eliberate din magazie cu cefe înscrise în documentele fiscale; modul de calcul, de evidenţiere şi de virare a accizelor datorate pentru alcool; depunerea la termen, la organele fiscale teritoriale, a decontului de accize; orice alte documente şi operaţiuni care să conducă la determinarea exactă a obligaţiilor către bugetul statului.

Pentru certificarea realităţii tuturor operaţiunilor aferente producţiei de alcool, indiferent de natura acestuia începând de la intrarea materiei prime până la livrarea alcoolului către secţiile de prelucrare sau către terţi, toate documentele întocmite trebuie să poarte viza supraveghetorului fiscal.

Supraveghetorii fiscali au, de asemenea, obligaţia să aplice sigiliile şi să înregistreze într-un registru special toate cererile agenţilor economici de desigilare a instalaţiilor şi alte atribuţiuni.

în vederea dobândirii calităţii de agenţi economici - producători interni, importatori, comercianţi engro şi en detail, care realizează venituri din vânzările de alcool brut, alcool etilic rafinat, băuturi alcoolice şi orice alte produse destinate industriei alimentare sau consumului, care conţin alcool etilic rafinat, produse din tutun, cafea, cafea cu înlocuitori, cafea solubilă, inclusiv amestecuri cu cafea solubilă - este necesară obţinerea autorizaţiei de comercializare.

Pentru comercializarea alcoolului brut şi a alcoolului etilic rafinat, autorizaţia se eliberează de Ministerul Finanţelor, iar pentru comercializarea celorlalte produse autorizaţia se eliberează de Direcţiile Generale a Finanţelor Publice şi ale Controlului Financiar de Stat judeţene, respectiv ale municipiului Bucureşti.

In vederea obţinerii autorizaţiei agenţii economici depun o cerere-tip, însoţită de următoarele documente certificate de organul fiscal teritorial: certificatul de înmatriculare; certificatul de înregistrare fiscală; adeverinţă că nu are obligaţii faţă de bugetul statului; declaraţia solicitantului privind sediul, sucursalele etc.; licenţa de fabricaţie emisă de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei; contractele de import; contractele de vânzare-cumpărare; adeverinţa privind posedarea capacităţilor de producţie necesare; scrisoare de garanţie bancară; licenţa pentru atestarea dreptului de marcare.

Accizele pentru produse din tutun se datorează pentru ţigarete, ţigări şi ţigări de foi. Sunt plătitori ai accizelor pentru produse din tutun agenţii economici, persoane juridice, asociaţii familiale şi persoane fizice autorizate, care produc sau importă astfel de produse. De asemenea, agenţii economici sunt plătitori de accize pentru toate cantităţile de produse supuse accizelor obţinute din producţie proprie sau din import, după cum urmează: a) produse ce se acordă ca dividende sau ca plată în natură acţionarilor, asociaţilor sau persoanelor fizice; b) produse consumate pentru reclamă şi publicitate; c) produse înstrăinate sub orice formă, cu sau fără titlu gratuit, ori utilizate în orice alt scop decât comercializarea.

Pentru ţigarete acciza datorată este egală cu suma dintre acciza specifică şi acciza ad valorem, dar nu mai puţin de 30,38 euro/1000 de ţigarete, care reprezintă acciza minimă. Când suma dintre acciza specifică şi acciza ad valorem este mai mică decât acciza minimă se plăteşte acciza minimă.

La propunerea Ministrului Finanţelor, Guvernul poate modifica acciza minimă în funcţie de evoluţia accizei aferente ţigaretelor din categoria de preţ cea mai vândută, astfel încât nivelul accizei minime să reprezinte 90% din acciza aferentă ţigaretelor din categoria de preţ cea mai vândută. 260

Acciza speicifică se calculează în echivalent euro pe 1000 de ţigarete.Acciza ad valorem se calculeaă prin aplicarea procentului legal stabilit, asupra preţului maxim de

vânzare cu amănuntul.Preţul maxim de vânzare cu amănuntul este preţul la care produsul este vândut altor persoane decât

comercianţi şi care include toate taxele şi impozitele.


Preţul maxim de vânzare cu amănuntul pentru orice marcă de ţigarete se stabileşte de către persoana care produce ţigaretele in România sau care importă ţigaretele şi este adus la cunoştiinţa publică.

Este interzisă vânzarea, de către orice persoană, a ţigaretelor pentru care nu s-a stabilit şi declarat preţuri maxime de vânzare cu amănuntul. De asemenea, este interzisă vânzarea de ţigarete, de către oricare persoană, la un preţ ce depăşeşte preţul maxim de vânzare cu amănuntul, declarată.

Agenţii economici autorizaţi să comercializeze ţigarete sunt obligaţi să afişeze permanent, în locuri vizibile, lista care cuprinde preţurile maxime de vânzare cu amănuntul în vigoare pentru toate sortimentele pe care le comercializează. Pentru tutunul provenit din producţia internă sau din import, utilizat în exclusivitate ca materie primă pentru obţinerea pe cale industrială a produselor din tutun, accizele se datorează şi se calculează o singură dată, respectiv la data efectuării livrării produselor rezultate din prelucrare.

Utilizarea tutunului ca materie primă pentru obţinerea pe cale industrială a produselor din tutun se justifică prin: a) licenţa de atestare a dreptului de marcare, în cazul agenţilor economici producători interni de produse din tutun; b) contracte încheiate direct între agenţii economici producători interni sau importatori de tutun cu agenţi economici producători interni de produse din tutun.

Faptul generator al accizelor îl constituie:Produsele accizabile sunt supuse accizelor în momentul producerii lor în România sau la momentul

importului lor în ţară. Faptul generator este:a) data efectuării livrării - pentru produsele din producţie internă;

b) data achiziţionării marcajelor - pentru produsele din tutun care urmează să fie importate;c) data acordării produselor ca dividende sau ca plată în natură, data la care au fost consumate pentru reclamă şi publicitate şi, respectiv, data înstrăinării ori utilizării în orice alt scop decât comercializarea.

Agenţii economici sunt obligaţi să întocmească facturi fiscale şi să conducă evidenţa activităţii lor.

Este interzisă vânzarea de ţigarete de către orice persoană la un preţ ce depăşeşte preţul maxim de vânzare cu amănuntul declarat.

Produsele accizabile (alcool, tutun şi produse intermediare) pot fi eliberate pentru consum sau pot fi importate pe teritoriul României numai dacă acestea sunt marcate. Responsabilitatea marcării produselor accizabile revine antrepozitarilor autorizaţi sau importatorilor. Importatorul transmite producătorului extern marcajele, sub forma şi în maniera prevăzute, în vederea aplicării efective a acestora pe produsele accizabile contractate.

Antrepozitarul autorizat sau importatorul este obligat să aplice marcajele la loc vizibil, pe ambalajul individual al produsului accizabil, respectiv pe pachet, cutie sau sticlă, astfel încât deschiderea ambalajului să deterioreze marcajul.

Produsele accizabile marcate cu timbre, banderole sau etichete deteriorate sau marcate altfel decât cele stabilite vor fi considerate ca nemarcate.

Autoritatea fiscală competentă are obligaţia să elibereze marcajele către: a) persoanele care importă produsele accizabile în baza autorizaţiei de importator, care se eliberează de către autoritatea fiscală competentă; b) antrepozitarii autorizaţi care produc sau îmbuteliază produsele accizabile.

Solicitarea marcajelor se face prin depunerea unei cereri la autoritatea fiscală competentă, sub forma şi în maniera prevăzute în norme. Eliberarea marcajelor se face de către unitatea specializată, autorizată de autoritatea fiscală competentă. Contravaloarea timbrelor pentru marcarea ţigaretelor şi a altor produse din tutun se asigură de la bugetul de stat, din valoarea accizelor aferente acestor produse.

Produsele accizabile nemarcate se confiscă.Accizele pentru uleiuri minerale. Prin uleiuri minerale se înţeleg următoarele produse: gudron de

huilă, de lignit sau de turbă şi alte gudroane minerale; benzoli, talnoli, uleiuri de creuzat; uleiuri brute din petrol sau uleiuri minerale bituminoase, altele decât uleiurile brute; gaz de sondă şi alte


hidrocarburi gazoase; vaselină, parafină, alte tipuri de ceară minerală şi alte produse similare; cocs de petrol, bitum de petrol şi alte reziduuri de uleiuri din petrol sau din minerale bituminoase; amestecuri bituminoase; hidrocarburi acciclice; hidrocarburi ciclice: benzen, toluen, xileni şi amestecuri de izomeri ai xilenului; preparate lubrifiante; preparate antidetonante şi aditivi preparaţi pentru uleiuri minerale; alchibenzeni în amestec şi alchinaftaline în amestec.

Uleiurile minerale pentru care se datorează accize sunt: benzină cu plumb; benzină tară plumb; motorine; păcură; petrol turboreactor; alte 262 uleiuri medii şi grele utilizate drept combustibil pentru încălzit; gaze petroliere lichefiate (propan, butan, simpli sau în amestec); hidrocarburi ciclice: gazul metan, petrol lampant, benzen, toluen, xileni şi amestecuri de izomeri ai xilenului; uleiuri pentru motoare auto.

Vânzarea de către un agent economic producător a produselor de mai sus către o rafinărie în vederea prelucrării sau etilării se face la preţuri fară accize. în această situaţie accizele se datorează bugetului de stat o singură dată de către rafinăria prelucrătoare, la livrarea produselor finale rezultate din prelucrare sau etilare.

Pentru uleiuri minerale accizele datorate bugetului statului sunt stabilite în sumă fixă pe unitatea de măsură. Plătitorii de accize pentru uleiuri minerale sunt agenţii economici producători, procesatori sau importatori de astfel de produse.

Tabelul nr. 1

Nivelul accizelor pentru următoarele produse es te:

Nr.

crt.

Denumirea produsului sau a

grupei de produse

UM Acciza*) echivalent euro/UM

Acciza**) echivalent euro/UM

0 1 2 3 41 . Bere, din care:

1.1. Bere produsă de producătorii ndependenţi cu o capacitate de producţie anuală ce nu depăşeşte 200 rtii bl

hl/l grad Plato')0,740

0,43

0,748

0,43

2. Vinuri2.1.Vinur i liniştite 2.2. Vinuri spumoase

hl de produs

0,00

34.05

0,00

34,053. Băuturi temeritate, altele decât bere şi vinuri

3.1. liniştite3.2. spumoase

hl de produs 0.00

34,05

0,00 34,05

4. Produse intermediare hl de produs 51,08 51,085. Alcool etiiic hl alcool pur2) 6 6 5 , 3 5 750,00

Produse din tutun6. Ţigarete 1.000 ţigarete 15,53+30% 16,28+29%7. Ţigări şi ţigări de foi 1.000 bucăţi 32,13 34,508. Tutun destinat fumatului din care:

8.1. Tutun destinat rulării în ţigareteKg Kg

42,51 42,51

46,00

46,00Uleiuri minerale

9.Benzine cu plumb

Tonă

1.000 litri

480,00 369,60

513,00 395,01

10.Benzine tară plumb

Tonă 1.000 litri

425.06 327,29

425,06

327,2911. Motorine Tonă

1.000 litri307,59 259.91

307,59

259,9112. Păcură 1.000 kg 6,81 9,5013. Gaze petroliere lichefiate, din care

13.1. Utilizate în consum casnic13.2. Utiliare drept carburant13.3. Utilizare în consum casnic1)

t.000 kg 128,26 113,50 0,00

128,26 113,50 0,00

14. Gaz natural utilizat din care: gigajoule 1,59 0,00 2,00 0.00


14.1. Utiiizat drept carburant14.2. Utilizat pentru încălzit

15. Petrol lampant (kerosen4) din care:

1 5 . 1 . Utilizat drept carburant

tonă 1.000 litri

469,89375,91

469,89375,91

i

15.2. Utilizat pentru încălzire tonă 1,000 litri

469,89 375,91

469,89375,91

Pentru ţigarete, acciza datorată este egală cu suma dintre acciza specifică şi acciza ad valorem. Acciza specifică se calculează în echivalent euro pe 1.000 de ţigarete. Acciza ad valorem se calculează prin aplicarea procentului legal stabilit, asupra preţului maxim de vânzare cu amănuntul. Preţul maxim de vânzare cu amănuntul este preţul la care produsul este vândut altor persoane decât comercianţi şi care include toate taxele şi impozitele. Preţul maxim de vânzare cu amănuntul pentru orice marcă de ţigarete se stabileşte de către persoana care produce ţigaretele în România sau care importă ţigaretele şi este adus la cunoştinţă publică în conformitate cu cerinţele prevăzute de norme. Agenţii economici producători sau procesatori sunt plătitori de accize pentru toate cantităţile de uleiuri minerale obţinute, inclusiv pentru cele rezultate din operaţiuni de procesare a ţiţeiului sau a altor materii prime, operaţiuni efectuate în baza contractelor încheiate între agentul economic prestator şi beneficiarul prestaţiei.

La prelucrarea produselor rezultate din procesare agentul economic beneficiar plăteşte agentului economic procesator tariful de procesare plus o sumă egală cu valoarea accizelor aferente cantităţilor preluate.

Faptul generator al accizelor îl constituie:a) data efectuării livrării - pentru produsele din producţie internă;

b) data înregistrării declaraţiei vamale de import - pentru produsele importate;c) data întocmirii documentului de trecere în consum - pentru produsele folosite în consumul propriu.

Pentru toate livrările şi transferurile de produse efectuate de către agenţii economici producători interni, procesatori şi importatori de uleiuri minerale se utilizează în mod obligatoriu, după caz, facturi fiscale speciale sau avize speciale de însoţire a mărfii şi se conduce evidenţa obligatorie.

Produsele exportate şi ulterior reintroduse în ţară urmează regimul accizelor prevăzute de lege pentru produsele provenite din import.

Accize pentru alte produse şi grupe de produse. Sunt supuse accizelor următoarele produse: cafea verde, cafea prăjită, inclusiv cu înlocuitori, cafeaua solubilă,inclusiv amestecuri cu cafea solubilă, confecţii din blănuri naturale (cu excepţia celor din iepure, oaie şi capră), articole de cristal, bijuterii din aur şi/sau platină (cu excepţia verighetelor), autoturisme şi autoturisme de teren (inclusiv din import, rulate), parfumuri. ape de colonie şi ape de toaletă, camere video, cuptoare cu microunde, aparate pentru aer condiţionat, arme de vânătoare, arme de uz individual, iahturi şi bărci cu motor pentru agrement etc. Pentru cafea plătitorii de accize sunt agenţii economici importatori. Pentru

16.Benzen. toluen, xileni şi alte amestecuri de hidrocarburi aromaticetonă

1.000 litri469,89409,89Electricitate17.Electricitate utilizată în scop comercialMWh0,140,1918.Electricitate utilizată în scop

necomercialMWh0,300,39Nivelul accizelor se aplică începând cu data intrării în vigoare a O.U.G. nr.

33/2006 (nr. -2 mai 2006).**' Nivelul accizelor se aplică începând cu data de 1 iulie 2006.

11 Gradul Plato reprezintă greutatea de zahăr exprimată în grame, conţinută în 100 g de soluţie măsurată la origine, la temperatura de 20°/4°C.

2 HI alcool pur reprezintă 100 litri alcool etilic rafinat, cu concentraţia de 100% alcool în volum, la temperatura de 20°C, conţinut înîr-o cantitate dată de produs alcoolic.


celelalte produse de mai sus, plătitori sunt agenţii economici, persoane juridice, asociaţii familiale şi persoane fizice autorizate, care produc, importă sau comercializează produsele menţionate mai sus.

Tabelul nr. 2

Nivelul accizelor pentru alte produse

Nr. crt. Denumirea produsului sau a grupei de produseAcciza

%1 . Confecţii din blănuri naturale (cu excepţia celor de iepure, oaie, capră) 452. Articole din cristal) 553. Bijuterii din aur şi/sau din platină cu excepţia verighetelor 254. Produse de parfumerie

4.1. Parfumuri, din care: - ape de parfum4.2. Ape de toaletă, din care: - ape de colonie

352510

8. Cuptoare cu microunde 209. Aparate pentru aer condiţionat 20

10.Arme de vânătoare şi arme de uz individual, altele decât ceîe de uz militar sau de sport

100

11.Iahturi şi bărci cu motor pentru agrement11.1. Iahturi11.2. Bărci*) cu sau tară motor pentru agrement

5030

Nu intră sub incidenţa accizelor bărcile cu sau tară motor cu lungime mai mică de 7 m şi cu motor mai mic de 15CP.

Prin crsital se înţelege sticla având un conţinut minim de monoxid de plumb de 24% din greutate.


Pentru cafeaua verde, acciza este egală cu echivalentul în lei a 680 euro pe tonă. In cazul cafelei prăjite, inclusiv al cafelei cu înlocuitori, acciza este egală cu echivalentul în lei a 1.000 euro pe tonă. în cazul cafelei solubile, inclusiv al amestecurilor cu cafea solubilă, acciza este egală cu echivalentul în lei a 4 euro pe kilogram. Pentru cafea, cafea cu înlocuitori şi cafea solubilă, inclusiv amestecuri cu cafea solubilă, accizele se datorează o singură dată şi se calculează prin aplicarea sumelor fixe pe unitatea de măsură, asupra cantităţilor importate.

Agenţii economici sunt plătitori de accize pentru produsele importate sau obţinute din producţia proprie reprezentând: a) produse acordate ca dividende sau ca plată în natură acţionarilor, asociaţilor sau persoanelor fizice; b) produse consumate pentru reclamă şi publicitate; c) produse înstrăinate sub orice formă, cu sau fără titlu gratuit, ori utilizate în oricare alt scop decât comercializarea.


Plătitori de accize sunt şi persoanele fizice care introduc în ţară autoturisme de teren, inclusiv rulate.


Pentru bunurile amanetate de persoane fizice şi care au devenit proprietatea caselor de amanet, există obligaţia calculării,reţinerii şi virării accizelor la bugetul de stat.

Accizele preced taxa pe valoarea adăugată şi se calculează o singură dată prin aplicarea cotelor stabilite asupra bazei de impozitare, care se determină astfel: a) pentru produsele din producţie internă - preţurile de livrare, mai puţin accizele, respectiv preţul producătorului, care nu poate fi mai mic decât suma costurilor ocazionate de obţinerea produsului respectiv; b) pentru produsele din import - valoarea în vamă. la care se 268 adaugă taxele vamale şi alte taxe speciale; c) pentru bunurile provenite de la persoane fizice neînregistrate ca agenţi economici, dar comercializate prin agenţi economici - contravaloarea ce se cuvine deponentului; d) pentru bunurile amanetate de către persoanele fizice şi devenite proprietate a caselor de amanet - contravaloarea încasată de casele de amanet la vânzarea bunurilor respective, mai puţin accizele.

Faptul generator al accizelor pentru produsele de mai sus îl constituie: a) data efectuării livrării - pentru produsele din producţia internă; b) data înregistrării declaraţiei vamale de import - pentru produsele importate; c) data vânzării bunurilor - pentru bunurile vândute; d) data acordării produselor ca dividende sau ca plată în natură, data la care au fost consumate pentru reclamă şi publicitate şi, respectiv, data înstrăinării ori utilizării în orice alt scop decât comercializarea cafelei. Pentru operaţiunile efectuate, agenţii economici sunt obligaţi să folosească factura fiscală şi să conducă contabilitatea.

Produsele accizabile sunt scutite de plata accizelor, în cazurile în care sunt destinate pentru: - livrarea în contextul relaţiilor consulare sau diplomatice; - organizaţiile internaţionale recunoscute ca atare de către autorităţile publice ale României, în limitele şi în condiţiile stabilite prin convenţiile internaţionale, care pun bazele acestor organizaţii, sau prin acorduri încheiate la nivel statal sau guvernamental; - forţele armate aparţinând oricărui stat-parte la Tratatul Atlanticului de Nord, cu excepţia Forţelor Armate ale României; - rezerva de stat şi rezerva de mobilizare, pe perioada în care au acest regim.

Scutiri de la plata accizelorScutiri generaleProdusele accizabile sunt scutite de plata accizelor când produsele respective sunt destinate pentru:a) livrarea în contextul relaţiilor consulare şi diplomatice:

b) organizaţiile internaţionale recunoscute ca atare de către autorităţiile publice ale României, în limitele şi în condiţiile stabilite pein convenţiile internaţionale, care pun bazele acestor organizaţii, sau prin acorduri încheiate la nivel statal sau guvernamental;c) forţele armate aparţinând oricărui stat parte la Tratatul Atlanticului de Nord, cu excepţia Forţelor Armate ale României;d) rezerva de stat şi rezerva de mobilizare pe perioada în care au acest regim.

Accizele nu se aplică pentru importul de produse accizabile aflate în bagajul călătorilor şi al altor persoane fizice, cu domiciliul în România sau în străinătate.

Sunt scutite de plata accizelor alcoolul etilic şi alte produse alcoolice atunci când sunt: - denaturate conform prescripţiilor legale şi utilizate pentru producerea de produse care nu sunt destinate consumului uman; -utilizate pentru producerea oţetului; - utilizate pentru producerea de medicamente; - utilizate pentru producerea de arome alimentare, pentru alimente sau băuturi nealcoolice ce au o concentraţie ce nu depăşeşte 1,2% în volum; - utilizate în scop medical în spitale şi farmacii; - utilizate direct sau ca element al produselor semifabricate pentru producerea de alimente cu sau tară cremă, cu condiţia ca în fiecare caz concentraţia de alcool să nu depăşească 8,5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compoziţia ciocolatei şi 5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compoziţia altor produse; De asemenea, sunt scutite de la plata accizelor: - uleiurile minerale folosite în orice alt scop decât drept combustibil sau carburant; -uleiurile minerale livrate în vederea utilizării drept carburant pentru aeronave, altele decât aviaţia turistică în scop privat. Prin aviaţie turistică în

Nr.crtTipul autoturismului

Accizapentru

autoturisme noi (%)Acciza pentruautoturisme sau

autoturisme de teren rulate (%)1.Autoturisme echipate cu motor cu benzină:a) cu capacitate cilindrică sub 1.601 cm3

b) cu capacitate cilindrică între 1.601şi 1.800 cm3

c) cu capacitate cilindrică între 1.801şi 2.000 cm3

d) cu capacitate cilindrică între 2.001şi 2.500 cm3

e) cu capacitate cilindrică de peste2.500 cm3

1

2,5

4

8

11

2,5

5,5

10

21

322Autoturisme echipate cu motor Diesel:a) cu capacitate cilindrică sub 1.601cm3

b) cu capacitate cilindrică între 1.601şi 2.000 cm3

c) cu capacitate cilindrică între 2.001şi 2.500 cm3

d) cu capacitate cilindrică între 2.501şi 3.200 cm3

e) cu capacitate cilindrică de peste3.200 cm3

1

2,5

4

8

11

2,5

5,5

11

21

32

Tabelul nr. 3Nivelul accizelor pentru autoturisme sau autoturisme de teren,

inclusiv din import rulate


scop privat se înţelege utilizarea unei aeronave, de către proprietarul său sau de către persoana fizică sau juridică deţinută cu titlu de închiriere sau cu un alt titlu. în alte scopuri decât cele comerciale şi în special altele decât transportul de persoane sau de mărfuri sau prestări de servicii cu titlu oneros ori pentru nevoile autorităţilor publice; - uleiurile minerale livrate în vederea utilizării drept carburant pentru navigaţia maritimă internaţională şi pentru navigaţia pe căile navigabile interioare, altele decât navigaţiile de agrement în scop privat. Prin navigaţie de agrement în scop privat se înţelege utilizarea oricărei ambarcaţiuni, de către proprietarul său sau de către persoana fizică sau juridică deţinută cu titlu de închiriere sau cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale şi în special altele decât transportul de persoane sau de mărfuri ori prestări de servicii cu titlu oneros sau pentru nevoile autorităţilor publice; - uleiurile minerale utilizate pentru producţia de electricitate, pentru producţia combinată de energie electrică şi termică; - uleiurile minerale utilizate în scopul testării aeronavelor şi vapoarelor; - uleiurile minerale injectate în furnale sau în alte agregate industriale în scop de reducere chimică, ca aditiv la cocsul utilizat drept combustibil principal; - uleiurile minerale care intră în România în rezervorul standard al unui autovehicul cu motor, destinat utilizării drept combustibil pentru acel autovehicul; - orice ulei mineral care este scos de la rezerva de stat sau rezerva de mobilizare, fiind acordat gratuit în scop de ajutor umanitar; - orice ulei mineral achiziţionat direct de la agenţi economici producători sau importatori, utilizat drept combustibil pentru încălzirea spitalelor, sanatoriilor, azilelor de bătrâni, orfelinatelor şi altor instituţii de asistenţă socială, instituţiilor de învăţământ şi lăcaşurilor de cult; - uleiurile minerale utilizate drept combustibil neconvenţional.

Mai sunt scutite de la plata accizelor: - produsele exportate direct de agenţii economici producători sau prin agenţi economici care îşi desfăşoară activitatea pe bază de comision. Beneficiază de regimul de scutire numai produsele exportate, direct sau prin agenţi economici comisionari, de către producătorii care deţin în proprietate utilajele şi instalaţiile de producţie necesare pentru realizarea acestor produse; - produsele aflate în regimuri vamale suspensive, conform prevederilor legale în domeniu. Pentru produsele aflate în aceste regimuri, scutirea se acordă cu condiţia depunerii de către agentul economic importator a unei garanţii egale cu valoarea accizelor aferente. Această garanţie va fi restituită agentului economic numai cu condiţia încheierii în termen a regimului vamal acordat. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi, bunurile care sunt plasate în baza unor contracte de leasing ce se derulează în condiţiile prevăzute de lege, în regim vamal de tranzit, de admitere temporară sau de import, pe durata contractului de leasing; - orice produs importat, provenit din donaţii sau finanţat direct din împrumuturi nerambursabile, precum şi din programe de cooperare ştiinţifică şi tehnică, acordat instituţiilor de învăţământ, sănătate şi cultură, ministerelor, altor organe ale administraţiei publice, structurilor patronale şi sindicale reprezentative la nivel naţional, asociaţiilor şi fundaţiilor de utilitate publică, de către guverne străine, organisme internaţionale şi organizaţii nonprofit şi de caritate.

Agenţii economici exportatori de cafea prăjită, obţinută din operaţiuni proprii de prăjire a cafelei verzi importate direct de aceştia, pot solicita autorităţilor fiscale competente, pe bază de documente justificative, restituirea accizelor plătite în vamă, aferente numai cantităţilor de cafea verde utilizată ca materie primă pentru cafeaua exportată. Toate scutirile se acordă pe baza documentelor justificative.

De când devin exigibile, care este momentul din care se datorează accizele? Acciza devine exigibilă în momentul eliberării pentru consum sau când se constată pierderi sau lipsuri de produse accizabile. Eliberarea pentru consum reprezintă:

a) orice ieşire a produselor accizabile din regim suspensiv;b) orice producţie de produse accizabile în afara regimului suspensiv;

c) orice import de produse accizabile, dacă produsele accizabile nu sunt plasate în regim suspensiv;

d) utilizarea de produse accizabile în interiorul antrepozitului fiscal, altfel decât ca materie primă;


e) orice deţinere în afara regimului suspensiv a produselor accizabile care nu au fost introduse în sistemul de accizare.

Nu se consideră eliberare pentru consum mişcarea produselor accizabile din antrepozitul fiscal către;

a) un alt antrepozit fiscal în Român, autorizat pentru respectivele produse accizabile;b) o altă ţară.Accizele devin exigibile, adică se datorează de la datele următoare:

data efectuării livrării - pentru produsele din producţia internă;

data efectuării livrării băuturilor alcoolice, pe bază de alcool etilic rafinat utilizat ca materie primă la obţinerea acestora - în cazul unităţilor care deţin atât secţii de producere a alcoolului etilic rafinat, cât şi secţii de producere a băuturilor alcoolice;

data înregistrării declaraţiei vamale de import - pentru importatori;

data cumpărării produselor - pentru agenţii economici achizitori;

data vânzării bunurilor provenite de la persoane fizice neînregistrate ca agenţi economici şi pentru bunurile amanetate de către persoanele fizice şi devenite proprietate a caselor de amanet.

Accizele preced taxa pe valoarea adăugată şi se calculează prin aplicarea cotelor procentuale sau a cotelor în sumă fixă asupra bazei de impozitare. Calcularea accizelor se face înmulţindu-se preţul mărfii, exclusiv acciza (costul de fabricaţie plus profitul), cu cota accizei. Practic, prin acest mod de calcul al accizelor se urmăreşte evitarea dublei impuneri.

Plătitorii sunt obligaţi să calculeze şi să plătească accizele la termenele stabilite. Accizele se plătesc în lei. Valoarea accizelor stabilită în lei pe unitatea de măsură a mărfurilor, se determină prin transformarea sumelor exprimate în EURO la cursul de schimb valutar stabilit de Banca Naţională a României pentru ultima zi a fiecărui trimestru. Cursul respectiv se utilizează pentru calcularea accizelor şi a altor impozite indirecte pe toată durata trimestrului următor.

Plătitorii sunt răspunzători de calcularea corectă şi plata la timp a accizelor la bugetul de stat. De asemenea, plătitorii au obligaţia să ţină evidenţa accizelor, potrivit normelor metodologice emise de Ministerul Finanţelor.

Toţi agenţii economici plătitori de accize şi alte impozite şi taxe indirecte sunt obligaţi ca, în baza unei declaraţii scrise, să se înregistreze la organele financiare teritoriale. Aceste organe au obligaţia să atribuie fiecărui plătitor un cod special şi să remită agenţilor economici, în termen de 15 zile de la data primirii declaraţiei înştiinţarea de luare în evidenţă ca plătitor de taxe şi impozite indirecte şi codul atribuit.

Accizele se plătesc până la data de 25 inclusiv a lunii următoare, celei în care acciza a devenit exigibilă, pe baza declaraţiei privind obligaţiile de plată depusă la organul financiar până la aceeaşi dată, prin virament sau în numerar, după caz, în contul bugetului de stat deschis la unităţile teritoriale ale Trezoreriei Statului. Pentru produsele din import, plata accizelor se face la organele vamale. în momentul înregistrării declaraţiei vamale de import, în funcţie de volumul accizelor, al impozitului la ţiţei şi gaze naturale şi de alte situaţii specifice ale plătitorilor, Ministerul Finanţelor poate stabili şi alte termene de plată. Ministerul Finanţelor poate aproba - în cazuri justificate - eşalonarea, amânarea plăţii accizelor, precum şi reeşalonarea, amânarea, reducerea sau scutirea de plată a majorărilor de întârziere.

În toate situaţiile prevăzute de lege deducerea, compensarea sau restituirea accizelor este condiţionată de existenţa documentelor fiscale completate cu date reale şi corecte, potrivit normelor juridice în materie.


In scopul descurajării agenţilor economici de a-şi crea datorii faţă de bugetul statului, se aplică sancţiuni severe în cazul nerespectării termenelor de plată a accizelor. Astfel, neplata la timp a accizelor se sancţionează cu aplicarea de dobânzi, a unei majorări pentru fiecare zi de întârziere. Majorările de întârziere se calculează din ziua imediat următoare expirării termenului de plată până în ziua plăţii inclusiv.

Plătitorii au obligaţia să ţină evidenţa accizelor potrivit normelor metodologice ale Ministerului Finanţelor. De asemenea, au obligaţia să depună lunar, până la data de 25 a lunii următoare, la organul fiscal teritorial, decontul de impunere.

Organele de specialitate ale Ministerului Finanţelor şi aparatul său teritorial supraveghează şi controlează calcularea corectă şi plata accizelor.

Toate actele emise de organele Ministerului Finanţelor constituie titluri executorii. Unităţile bancare pun în aplicare aceste titlirri fără acceptul plătitorilor.

Constituie contravenţii următoarele fapte:- producerea de produse accizabiîe ce intră sub incidenţa sistemului de antrepozitare fiscală, în

afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea fiscală competentă:- deţinerea de produse accizabiîe în afara regimului suspensiv care nu au fost introduse în sistemul

de accizare;- neanunţarea autorităţii fiscale competente, în termenul legal, despre modificările aduse datelor

iniţiale avute în vedere la eliberarea autorizaţiei;- comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabiîe supuse marcării, iară a fi marcate

sau marcate necorespunzător, ori cu marcaje false sau contrafăcute;- deţinerea în afara antrepozitelor fiscale de producţie, a produselor supuse marcării, care nu sunt

marcate sau deţinerea de astfel de produse, care sunt marcate cu marcaje false sau contrafăcute;- practicarea de către producători sau de către importatori, de preţuri de vânzare mai mici decât

costurile ocazionate de producerea sau importul produselor accizabiîe vândute, la care se adaugă acciza şi taxa pe valoarea adăugată;

- neînscrierea distinctă în facturi a valorii accizelor sau a impozitului pe ţiţeiul şi gazele naturale din producţie internă;

- neutilizarea documentelor fiscale legale;- neefectuarea prin unităţile bancare a decontului între furnizori şi cumpărători ca persoane

juridice, de produse accizabiîe;- amplasarea mijloacelor de măsurare a producţiei şi a concentraţiei alcoolice şi distilate în alte

locuri decât cele prevăzute expres în legislaţie sau deteriorarea sigiliilor aplicate de către supraveghetorul fiscal şi nesesizarea organului fiscal în cazul deteriorării lor:

- nesolicitarea desemnării supraveghetorului fiscal în vederea desigilării cisternelor sau recipientelor în care se transportă alcoolul şi distilatele în vrac;

- transportul de alcool etilic şi de distilate, efectuat prin cisterne sau recipiente care nu poartă sigiliile supraveghetorului fiscal, au sigilii deteriorate sau nu sunt însoţite de documentul legal de însoţire;

- fabricarea de alcool sanitar de către alte persoane decât antrepozitarii autorizaţi pentru producţie de alcool etilic;

- comercializarea în vrac, pe piaţa internă, a alcoolului sanitar;- circulaţia şi comercializarea în vrac a alcoolului etilic rafinat şi a distilatelor în alte scopuri decât

cele expres prevăzute de lege;

- neevidenţierea corectă în registrul special a cantităţilor de alcool importat în vrac;- nedepunerea la organele fiscale teritoriale a situaţiilor privind modul de valorificare a alcoolului

şi distilatelor;


- nesolicitarea organului fiscal teritorial în vederea desigilării instalaţiilor de fabricaţie, precum şi neevidenţierea în registrul destinat acestui scop a informaţiilor privind capacităţile reale de distilare, data şi ora sigilării şi desigilării cazanelor sau a celorlalte instalaţii de fabricaţie a ţuicii şi rachiurilor din fructe;- practicarea de preţuri de vânzare cu amănuntul mai mici decât preţurile minime stabilite pe produse, la care se adaugă taxa pe valoarea adăugată aferentă;- comercializare la preţuri mai mari decât preţurile maxime de vânzare cu amănuntul declarate a produselor pentru care s-au stabilit astfel de preţuri;- comercializarea produselor ce nu se regăsesc în listele care cuprind preţurile maxime de vânzare cu amănuntul declarate de către agenţii economici producători şi importatori;

- refuzul agenţilor economici producători de ţigarete de a prelua cantităţile de tutun confiscate;- folosirea conductelor mobile, a furtunurilor elastice sau a altor conducte de acest fel, utilizarea

rezervoarelor necalibrate, precum şi amplasarea înaintea contoarelor a unor canele sau robinete prin care se pot extrage cantităţi de alcool sau distilate necontorizate;

- comercializarea în vrac şi utilizarea ca materie primă, pentru fabricarea băuturilor alcoolice, a alcoolului etilic şi a distilatelor cu concentraţie alcoolică sub 96,0% în volum.

Contravenţiile prevăzute mai sus se sancţionează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum şi cu confiscarea produselor, iar dacă acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare; confiscarea cisternelor şi recipientelor, precum şi a mijloacelor de transport utilizate în transportul alcoolului etilic şi al distilatelor; retragerea autorizaţiei sau oprirea activităţii pentru o perioadă de 1-3 luni. Dacă amenzile aplicate se achită în termen de 48 de ore de la încheierea procesului-verbal de constatare, cuantumul acestora va reprezenta 50% din minimum amenzii. Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor se fac de personalul de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor şi al unităţilor sale teritoriale. Constituie infracţiuni următoarele fapte săvârşite de administratorul, directorul sau reprezentantul legal al antrepozitarului autorizat sau al societăţii:

- cesionarea ori înstrăinarea, sub orice formă, a acţiunilor, a părţilor sociale sau a activelor fixe ale antrepozitarilor autorizaţi ori ale unui antrepozitar a cărui autorizaţie a fost anulată sau revocată, tară a fi adusă la cunoştinţa autorităţii fiscale competente cu cel puţin 60 de zile înainte de realizarea acestei operaţiuni, în vederea efectuării controlului financiar-fiscal;

- achiziţionarea de alcool etilic şi de distilate de la alţi furnizori decât antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sau importatorii autorizaţi de astfel de produse;

- utilizarea alcoolului brut, al alcoolului etilic de sinteză şi a alcoolului tehnic ca materie primă pentru fabricarea băuturilor alcoolice de orice fel:

- achiziţionarea de uleiuri minerale rezultate din prelucrarea ţiţeiului sau a altor materii prime, de la alţi furnizori decât antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sau importatori autorizaţi;

- livrarea de uleiuri minerale de către antrepozitarii autorizaţi pentru producţie tară prezentarea de către cumpărător, persoană juridică, a documentului de plată, care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi facturată;

- comercializarea uleiurilor minerale neaccizabile, rezultate din prelucrarea ţiţeiului sau a altor materii prime, care au punctul de inflamabilitate sub 85°C, altfel decât direct către utilizatorii finali, care folosesc aceste produse în scop industrial;

- comercializarea, prin pompele staţiilor de distribuţie, a altor uleiuri minerale decât cele din categoria gazelor petroliere lichefiate, benzinelor şi motorinelor auto care corespund standardelor naţionale de calitate.

In mod diferenţiat infracţiunile se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 7 ani. Stabilirea accizelor şi dreptul de executare silită a acestora, se prescriu după 5 ani.

Plătitorii de accize au dreptul să conteste stabilirea accizelor şi majorărilor de întârziere în termen de 30 de zile de la data la care au fost înştiinţaţi. Contestaţiile se depun la Direcţia Generală a


Finanţelor Publice şi a Controlului Financiar de Stat din judeţ sau din capitală,care le rezolvă în termen de 30 de zile, emiţând în acest scop decizii motivate. împotriva acestei decizii se pot face contestaţii la Ministerul Finanţelor, în termen de 40 de zile, care este obligat să le soluţioneze în cel mult 60 de zile de la înregistrare. Soluţiile date sunt definitive.

Depunerea contestaţiei nu suspendă obligaţiile plătitorului cu privire la virarea suinelor la bugetul de stat.

Agenţii economici sunt obligaţi să specifice în contestaţie suma pe care o contestă.Soluţiile privind aplicarea unitară a prevederilor legale în domeniul accizelor se supun analizei şi

aprobării Comisiei Centrale Fiscale din Ministerul Finanţelor.In ultimele decenii mai multe ţări au folosit accizele ca instrument fiscal pentru realizarea unor

obiective sociale. Astfel, accizele sunt folosite, spre exemplu, ca un mijloc de frânare a consumului de tutun şi alcool care au efecte nocive şi urmări cum sunt: absenteismul de la locul de muncă, comportări antisociale, comiterea de infracţiuni, boli cardiovasculare şi mai ales accidente pe artere rutiere etc. Intre accize şi consumul de alcool există o relaţie directă: unde accizele sunt mici, consumul de alcool este mai mare. Responsabilităţile agenţilor economici sunt aceleaşi ca şi la celelalte impozite.

5.4.2 IMPOZITUL PE ŢIŢEI ŞI PE GAZELE NATURALE DIN PRODUCŢIA INTERNĂ

Agenţii economici autorizaţi datorează bugetului de stat un impozit pentru ţiţeiul şi gazele naturale din producţia internă din momentul livrării.

Impozitul datorat precede taxa pe valoarea adăugată şi se calculează prin aplicarea cotelor în sumă fixă în echivalent EURO asupra cantităţilor de ţiţei şi gazelor naturale livrate după cum se poate vedea în tabelul nr. 4.

Tabelul nr. 4

Impozitul pe ţiţeiul şi pe gazele naturale din producţia internăNr. crt. Denumirea produsului sau a

grupei de produseU.M: Impozitul

EURO/U.M.1. TITEI TONA 4,002. GAZE NATURALE 1.000 m3 7,40

Impozitul se calculează prin aplicarea cotelor fixe stabilite pe unitatea de măsură asupra cantităţilor livrate.

Impozitul pe ţiţei şi pe gazele naturale din producţia internă se datorează pentru cantităţile livrate, exclusiv cantităţile livrate cu titlu de redevenţă.

Sunt scutite de Ia plata acestor impozite cantităţile de ţiţei şi de gaze naturale din producţia internă, exportate direct de agenţii economici producători.

Agenţii economici plătitori au obligaţia să calculeze impozitul la ţiţeiul şi la gazele naturale din producţia internă, să-1 evidenţieze distinct în factură şi să-1 vireze la bugetul de stat la termenele stabilite, fiind răspunzători pentru exactitatea calculului şi vărsarea integrală a sumelor datorate. Plătitorii acestui impozit au obligaţia să declare lunar la organul fiscal teritorial la care sunt luaţi în evidenţă ca plătitori de impozite sumele datorate la bugetul de stat cu acest titlu şi să depună anual deconturile privind impozitul.

Plata impozitului se efectuează lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare, pe baza declaraţiei privind obligaţiile de plată la bugetul statului.

Neachitarea în termen a impozitului generează plata de majorări de întârziere, precum şi de penalităţi de întârziere.

Organele Ministerului Finanţelor controlează calcularea corectă şi plata la timp a impozitului.


Actele emise de organele de specialitate ale Ministerului Finanţelor prin care se stabilesc sau se constată obligaţii de plată privind acest impozit constituie titluri executorii.

5.4.3 TAXA PENTRU JOCURILE DE NOROC

Plătesc această taxă societăţile comerciale înregistrate legal în România şi autorizate pe bază de licenţe să organizeze şi să exploateze astfel de jocuri.

Pentru jocurile de noroc organizate pe teritoriul României, cu excepţia cazinourilor, se datorează bugetului de stat o taxă de 20%.

Taxa se aplică asupra veniturilor realizate din exploatarea jocurilor de noroc, calculate ca diferenţe între totalul rulajului încasărilor pentru fiecare tip de joc şi totalul premiilor acordate jucătorilor în limitele prevăzute de lege. Taxa se plăteşte lunar, până la 25 ale lunii următoare.

Pentru cazinouri, taxa este anuală şi se stabileşte în EURO pe masa de joc, în felul următor:- pentru ruletă - 3.000 EURO masa de joc;- pentru jocul de cărţi, inclusiv zaruri - 20.000 EURO pe masa de joc. Deţinătorii de cazinouri plătesc taxa anuală în patru rate egale

trimestriale până la 25 ale ultimei luni a fiecărui trimestru. Răspunderile plătitorului sunt aceleaşi ca la impozite.

5.4.4 MONOPOLURILE FISCALE DE STAT

Monopolul este dreptul ce şi-1 rezervă statul de a produce sau/şi de a vinde anumite bunuri de consum. Monopolul fiscal de stat nu este deci un impozit special, ci o modalitate de percepere a impozitului indirect (pe cheltuieli). Impozitul este egal cu diferenţa dintre preţul de vânzare stabilit de către stat şi costul de producţie, inclusiv profitul întreprinzătorului:

I = PV - (CP+P)Monopolurile fiscale de stat au fost instituite asupra producerii şi/sau vânzării unor mărfuri, cum

sunt; tutunul, sarea, alcoolul, zahărul, chibriturile, cărţile de joc etc. De asemenea, în unele ţări există monopolul de stat al loteriilor.

Având în vedere sfera de cuprindere, monopolurile fiscale pot ii depline sau parţiale. Monopolurile fiscale depline se stabilesc de către stat atât asupra producţiei, cât şi asupra vânzării cu ridicata şi cu amănuntul. Monopolurile fiscale parţiale se instituie fie numai asupra producţiei şi a comerţului cu ridicata, fie numai asupra comerţului cu amănuntul.

Monopolurile fiscale se păstrează în unele ţări, cum sunt: Germania (asupra alcoolului şi băuturilor alcoolizate); Spania (asupra tutunului şi petrolului); Italia (asupra chibriturilor şi tutunului); Elveţia (asupra alcoolului, sării, apelor şi minelor); România (asupra chibriturilor, parţial asupra alcoolului şi diferitelor produse alcoolice, tutunului, hârtiei de ţigarete, timbrelor fiscale, judiciare şi poştale, Loteriei Naţionale, subsolului etc.) şi în alte ţări.

Monopolurile fiscale de stat afectează veniturile reale ale consumatorului.

5.4.5 TAXELE VAMALE

Taxele vamale simt sumele de lei ce se încasează de organele vamale pentru importul, exportul şi tranzitul de mărfuri. Prin taxele vamale statul poate să protejeze economia naţională.

Plătitorii taxelor vamale sunt persoanele fizice şi cele juridice care au ca activitate importul, exportul sau tranzitul de mărfuri.

Monopolurile fiscale

Depline (totale)

Parţiale


In condiţiile actuale ale economiei româneşti, taxele vamale sunt venituri ale bugetului de stat, dar şi un mijloc de stimulare a exportului, de lărgire a cooperării economice cu alte ţări, asigurând folosirea avantajelor participării României la diviziunea internaţională a muncii şi intensificarea reciproc avantajoasă a schimburilor economice, culturale şi ştiinţifice cu alte state.

Taxele vamale de import sunt cele mai frecvente şi au rolul de a alimenta bugetul statului cu venituri, de a limita într-o anumită măsură importul de mărfuri şi deci de a micşora posibilitatea ca mărfurile indigene să fie concurate de cele străine. Uneori, aceste taxe constituie o adevărată barieră vamală care nu permite pătrunderea mărfurilor străine în ţară. Unele state acordă altor state avantaje deosebite, cu privire la comerţul exterior, stabilindu-şi şi taxe vamale de import preferenţiale, mai scăzute pentru mărfurile importate din ţările respective. Cele mai multe state ale lumii percep taxe vamale la import şi numai în cazuri de excepţie, pentru produsele deosebite şi la export. Cuantumul taxelor vamale şi durata de timp a perceperii lor sunt probleme foarte importante în teoria şi practica politicii comerciale şi financiare a statelor. Nivelul taxelor vamale asigură protecţia economiei naţionale.

Taxa vamală este cu atât mai mare cu cât condiţiile de producţie pe piaţa naţională sunt mai defavorabile faţă de cele ale exportatorilor străini. De asemenea, la fixarea nivelului taxelor vamale se ţine seama de diferenţele între costul, şi în cele din urmă, preţul unei mărfi pe piaţa naţională şi, respectiv, pe piaţa externă. In vederea corectării acestor diferenţe, taxele vamale pot îndeplini - succesiv şi selectiv -, funcţii de egalizare a nivelului preţurilor, de protecţie a unor ramuri prioritare ale economiei naţionale, a unor produse sau prohibirea unor produse, în funcţie de interesele economiei naţionale.

Taxele vamale au un caracter complex şi exercită o mare influenţă asupra competitivităţii şi schimbului de mărfuri pe plan internaţional.

ACCIZELE Şl TAXELE VAMALE

Taxele vamale se pot clasifica după criteriile de mai jos:

..

a) Taxele vamale de import au fost instituite în vederea folosirii din plin a avantajelor participării la diviziunea internaţională a muncii în condiţiile creşterii potenţialului economic, tehnic şi ştiinţific al ţării şi în scopul folosirii mai largi a instrumentelor económico-financiare pentru perfecţionarea activităţii de comerţ exterior şi de cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică.

Instituirea taxelor vamale de import urmăreşte ca agenţii economici să examineze cu mai mult simţ de răspundere necesitatea, oportunitatea şi eficienţa importurilor.

Taxele vamale

După modul de percepere

In funcţie de modul de stabilire

in funcţie de obiectul impunerii

După scopul lor

Taxele vamale de tranzit

Taxele vamale de import

Taxele vamale de export

obişnuite

suprataxe

Taxele vamale fiscaleTaxele vamale protection iste (prohibitive)Taxele vamale preferenţialeTaxele vamale de retorsiune (de răspuns, sancţionate)

Taxele vamale specificeTaxele vamale ad-valorem

Taxele vamale alternativeTaxele vamale sezoniereTaxele vamale compuse (mixte)

Taxele vamale autovorneTaxele vamale conventionale

TAXELE VAMALE

Cuantumul taxelor vamale de import este diferenţiat în funcţie de felul mărfurilor importate: instalaţii, utilaje, materii prime, bunuri de consum.

Mărfurile importate în ţara noastră se supun taxelor vamale potrivit tarifului vamal de import. Nivelul acestor taxe este, în mod obişnuit, acelaşi pentru toate ţările care în domeniul vamal ne aplică clauza naţiunii celei mai favorizate. Pentru mărfurile importate din ţările care nu ne aplică acest tratament, Guvernul poate majora taxele vamale. De asemenea, taxele vamale pot fi majorate în relaţiile cu acele ţări care introduc majorări de taxe vamale neconvenite în prealabil.

Taxele vamale de import au un nivel diferit în funcţie de natura mărfurilor care fac obiectul taxării - mărfuri agroalimentare, industriale, produse finite, materii prime, semifabricate etc. In mod obişnuit, taxele vamale de import pentru produsele finite sunt mai ridicate decât la materii prime şi semifabricate. Dacă statul nu dispune de materii prime, el poate reduce sau chiar desfiinţa taxele vamale la import.

Ţările în curs de dezvoltare - având nevoie vitală de maşini, utilaje, mijloace de transport în comun etc, de care depinde dezvoltarea lor - , acordă înlesniri (reduceri şi scutiri) la plata taxelor vamale. Statele care nu au suficiente produse agroalimentare promovează o politică vamală de stimulare a importurilor fără taxe vamale,

La propunerea motivată a Ministerului Industriei şi Comerţului, Ministerul Finanţelor poate stabili suprataxe de import cu caracter temporar, în cazurile în care anumite importuri de mărfuri pot prejudicia grav producţia internă a mărfurilor respective. Suprataxele vamale de import se aplică până la eliminarea influenţelor negative rezultate din importuri avute în vedere la instituirea lor. Instituirea acestor suprataxe se face la cererea, - temeinic fundamentată - a ministerelor sau agenţilor economici, ori a asociaţiilor de agenţi economici interesate.

b) Taxele vamale de export se aplică, de regulă, la materii prime sau semifabricate. Există ţări care îşi procură principalele resurse valutare din exportul unor produse agricole, ale industriei extractive sau a celei prelucrătoare şi pentru care se folosesc taxele vamale de export ca sursă de procurare a veniturilor bugetare. în alte situaţii, taxele vamale de export sunt folosite ca mijloc de împiedicare a exportului de materii prime şi ca instrument de stimulare a prelucrării în ţară şi valorificarea lor la export ca produse finite.

Nivelul taxelor vamale se stabileşte în funcţie şi de natura relaţiilor comerciale existente între importator şi exportator. Astfel, statele respective pot încheia diferite acorduri internaţionale prin care îşi acordă reciproc diferite avantaje vamale. Dacă nu există asemenea acorduri, se aplică regimul vamal general, fără înlesniri vamale.

Taxele vamale autonome se încasează pentru importurile pe care o ţară le efectuează din ţările cu care întreţine relaţii comerciale pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate.

În relaţiile internaţionale se practică taxe vamale diferenţiate şi taxe vamale preferenţiale. Taxele vamale diferenţiate sunt stabilite în aşa fel încât urmăresc stimularea folosirii unor căi de comunicaţie, mijloace de transport etc, adică realizarea unor legături directe cu ţările producătoare ale mărfurilor respective (de exemplu, taxa de favorizare a transportului maritim). Dacă, de pildă, se urmăreşte dezvoltarea flotei naţionale, mărfurile care sosesc pe nave străine suportă suprataxa de comision. Taxele vamale preferenţiale sunt acelea prin care se acordă regim de favoare (reduceri, scutiri etc.) unor sau tuturor mărfurilor provenite din anumite ţări. De asemenea, taxele vamale preferenţiale se folosesc între ţările care constituie o grupare vamală închisă sau în relaţiile dintre ţări cu niveluri diferite de dezvoltare şi cele care se află în curs de dezvoltare.

Taxele vamale preferenţiale au un nivel mai redus decât cele folosite în condiţiile clauzei naţiunii celei mai favorizate. Aplicarea acestui gen de taxe constă, de fapt, în reducerea sau chiar eliminarea taxelor vamale pentru importul unei sau unor mărfuri, într-o anumită perioadă de timp în relaţiile cu unele sau mai multe state.


Taxele vamale pot fi: specifice, care se calculează, se aplică şi se încasează pe unităţi de măsură naturală (greutate-tonă, bucăţi, cutii etc, volum, capacitate etc); ad-valorem, care se stabilesc şi se încasează asupra valorii mărfurilor (preţul mărfii importate, exportate sau tranzitate). De regulă, importatorii declară preţuri tot mai mici, pentru ca şi taxa vamală să fie cât mai mică. în vederea înlăturării abuzurilor şi dificultăţilor, în unele ţări s-au întreprins măsuri, printre care şi dreptul de preemţiune, potrivit căruia statul are dreptul de a cumpăra marfa importată în cazurile în care se constată că valoarea declarată în vamă nu este sinceră: protecţioniste, cu rol în crearea de bariere vamale la unele mărfuri, ce ar concura produsele indigene; prohibitive, stabilite excesiv de ridicate de către un stat pentru mărfurile ce urmează a se importa, cu scopul de a încuraja producţia naţională, fiind şi un mijloc în lupta de concurenţă; de retorsiune (sancţionale) care se încasează suplimentar, fiind folosite de către un stat ca un mijloc de represalii şi constituie un răspuns faţă de măsurile discriminatorii aplicate de alte state faţă de exporturile de mărfuri; antidumping, ce se aplică faţă de statele care pun pe pieţele străine mărfuri la preţuri mai mici decât cele mondiale. Aceste taxe au menirea să contracareze politica de dumping, practicată de unele ţări. Se mai folosesc şi alte categorii de taxe vamale, cum sunt cele de mai jos:

Taxe vamale autovorne, care se stabilesc în aşa fel încât sunt opozabile general faţă de oricare stat, fixate prin hotărâre autonomă a statului respectiv.

Taxele vamale compensatorii, care se încasează de către stat asupra importurilor ce provin din ţările care subvenţionează exporturile anumitor mărfuri sau acordă prime de export.

Taxele vamale compuse (mixte) sunt acelea care rezultă din combinarea taxelor vamale ad-valorem cu taxele vamale specifice şi se aplică împreună prin însumare.

Taxele vamale de import-export se încasează potrivit prevederilor actelor normative care reglementează regimul şi tariful vamal. Persoanele fizice pot exporta şi importa anumite mărfuri. Mărfurile importate sau exportate sunt supuse unui tarif vamal general care cuprinde un tarif ad-valorem pentru mărfurile exportate şi un tarif specific pentru mărfurile importate. Pentru mărfurile care se importă, calcularea taxelor vamale se face tot la preţurile interne cu amănuntul, pe categorii de mărfuri, asupra cărora se aplică anumite cote proporţionale diferenţiate pe feluri de bunuri. Taxele respective se calculează de către organele vamale, se înscriu într-un act de taxare, se comunică persoanelor respective şi se încasează în contul bugetului statului.

Taxele vamale fiscale au un nivel mediu şi se percep numai cu scopul de a aduce venituri la bugetul statului.

Taxele vamale sezoniere se practică de către ţările membre ale Uniunii Europene în cadrul politicii agrare. în perioada de recoltare, aceste taxe sunt mai mari pentru a proteja producţia, iar în perioada de vârf aceste taxe sunt de un nivel mai scăzut pentru a favoriza importul.

Taxele vamale liberale, prin care nivelul preţului extern al unui produs se majorează cu o taxă ce permite ca preţul intern să fie mai mic decât preţul de producţie intern al produsului respectiv.

Taxele vamale egalizatoare, prin care taxa vamală aduce la acelaşi nivel preţul intern cu preţul de producţie.

Taxele vamale restrictive, în care preţul intern este mai mare decât cel de producţie.c) Taxele vamale de tranzit se încasează asupra mărfurilor care trec pe teritoriul unei ţări. Aceste

taxe se folosesc foarte rar, deoarece statele urmăresc dezvoltarea tranzitului de mărfuri din care obţin încasări în valută

(taxe pentru folosirea căilor ferate, a şoselelor naţionale, a porturilor şi depozitelor ţării prin care tranzitează).

Taxele vamale se aplică la valoarea vamală sub forma unei cote procentuale din preţul mărfurilor importate. Valoarea vamală este formată din preţul de import, franco-frontiera română, transformat în lei potrivit normelor legale privind cursul valutar al zilei. La preţul astfel determinat se adaugă

TAXELE VAMALE

cheltuielile de încărcare, descărcare şi manipulare conexe transporturilor mărfurilor importate, achitate pe parcurs extern, primele de asigurare şi alte cheltuieli efectuate pe parcurs extern.

Valoarea în vamă trebuie să rezulte din facturi sau alte documente emise de exportator, care se depun la organele vamale.

Importatorii, persoane fizice şi juridice au obligaţia să depună la organele vamale o declaraţie vamala, la care se anexează: autorizaţia de import, documentul de transport al mărfurilor, facturile în original sau în copie care cuprind denumirea şi calitatea mărfurilor, certificatul de origine, certificatul sanitar-veterinar pentru produsele de origine animală sau vegetală. Taxele vamale de import nu se aplică mărfurilor importate din ţările cu care schimburile comerciale se realizează în baza acordurilor şi protocoalelor internaţionale, Iară taxe vamale.

Taxele vamale se calculează şi se încasează pe baza tarifului vamal.Tarifului vamal este actul normativ care stabileşte cuantumul taxelor vamale; este lista sau tabelul

(catalogul) în care sunt enumerate taxele vamale ce se percep asupra mărfurilor importate, exportate sau tranzitate.

Prin tariful vamal, un stat sau un grup de state - stabilesc pe baza unei clasificări a mărfurilor nivelul taxelor vamale corespunzător fiecărei poziţii şi subpoziţii de marfa, în funcţie de aranjamentele convenite cu alte ţări în plan bi» şi multilateral. Tarifele vamale se pot clasifica după cum se vede în schema de mai jos:


In practica vamală se utilizează mai multe tipuri de tarife vamale, şi anume:

- tarife vamale alfabetice (englez, francez, german etc):- tarife vamale stabilite după originea mărfurilor (din regnul vegetal, animal, de natură industrială

sau mixte).

Tariful vamal de import trebuie să stimuleze participarea ţării la diviziunea internaţională a muncii, perfecţionarea activităţii economico-sociale, utilizarea pârghiilor economico-financiare în activitatea de comerţ exterior. Acest tarif vamal creează posibilitatea negocierii de concesii tarifare în schimburile

TARIFELE VAMALE

g) După gradul de prelucrare a mâriurilor

e) După modul de calcul

d) După structură

b) In funcţie de acordurile încheiate

a) Dupăfelui operaţiunii

de importde exportde tranzit

convenţionaleautonome

c) Ţinând seama de politica vamală a statului

duble

protecţionisteprohibitive

cu o singură coloană(simple)cu mai multe coloane

(compuse)

coloana taxelor generale (autonome sau de bază)coloana taxelor convenţionale

coloana taxelor preferenţiale

ad - valoremconventionaleautonomespecificecomune

f) După originea mărfurilor

vegetaleanimaleindustrialemixte etc.

materii primematerialeproducţia neterminatăproduse finite


comerciale reciproce, ţinându-se seama de nivelul de dezvoltare economică a ţărilor participante. Tarifele vamale de import sunt cele mai frecvent utilizate; ele conţin una, două sau mai multe coloane de taxe vamale, diferenţiate ca nivel, în funcţie de regimul aplicat ţărilor de unde provin mărfurile.

Tariful vamal al României este un instrument al politicii comerciale şi financiare a statului român, prin care este stabilit şi se aplică regimul vamal al mărfurilor ce se importă. Practic, tariful vamal este o listă, un catalog, care cuprinde nomenclatorul mărfurilor supuse taxelor vamale, precum şi taxele vamale care se percep asupra acestora.

Actualul tarif vamal al României îndeplineşte următoarele funcţii; a) de racordare a economiei româneşti la economia mondială; b) de protejare a economiei noastre naţionale de concurenţa străină; c) fiscală, deoarece taxele vamale sunt venituri ale bugetului de stat; d) de negociere bilaterală sau multilaterală, prin care se pot dobândi unele concesii de ordin tarifar.

Tariful vamal al României s-a constituit prin Decretul nr. 395 din 2 decembrie 1976, care a fost în vigoare până în 1990. Prin H.G. nr. 1194 din 12 februarie 1990 i s-au adus unele amendamente în condiţiile liberalizării preţurilor.

Prin H.G. nr. 673 din 15 septembrie 1991 s-a adoptat un nou tarif vamal de import al României, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1992, care are la bază Convenţia vamală din 1983 referitoare la sistemul de descriere, armonizare şi codificare a mărfurilor importate. Pentru mărfurile importate din ţările cu care România întreţine relaţii comerciale în baza unor convenţii internaţionale, taxele vamale se aplică potrivit acestor convenţii. Taxele vamale se aplică ad-valorem.

Tariful vamal de import al României cuprinde câteva coloane şi anume: una în care sunt înscrise taxele vamale convenţionale, aplicate mărfurilor ce se importă din ţările care ne-au acordat clauza naţiunii celei mai favorizate; altă coloană cuprinde taxele vamale preferenţiale şi o a treia coloană care cuprinde taxe preferenţiale, însă speciale.

Tarifele vamale autonome cuprind taxe vamale mai ridicate folosite de statele care n-au încheiat acorduri referitoare la taxele vamale.

Tarifele vamale convenţionale sunt acelea ce se aplică de către ţările care au încheiat între ele acorduri referitoare la taxele vamale.

Tarifele vamale protecţioniste sunt acelea care cuprind măsuri restrictive referitoare la taxele vamale de import folosite în vederea protejării anumitor ramuri ale economiei naţionale.

Tarifele vamale generale se aplică mărfurilor ce provin din toate ţările.Tarifele vamale diferenţiate, care se aplică numai pentru mărfurile provenite din anumite ţări.Tariful vamal prohibitiv cuprinde taxe vamale foarte ridicate care, practic, împiedică importarea

mărfurilor în ţara respectivă.Tariful vamal comun stabilit şi practicat între ţările membre ale Uniunii Europene şi care

înlocuieşte protecţiile particulare în raport cu exteriorul şi suprimă protecţiile între ţările membre.Tariful vamal de export cuprinde nivelul taxelor practicate de unele state pentru exportul de

mărfuri.De la plata taxelor vamale se scutesc următoarele categorii de bunuri: ajutoarele şi donaţiile cu

caracter social, umanitar, cultural, sportiv, didactic primite de organizaţii sau asociaţii non profit umanitare, culturale, ministere, sindicate, partide politice, organizaţii de cult, instituţii de învăţământ; probele şi materialele pentru experimentări; cărţile şi alte tipărituri; imprimările fonice şi pe peliculă, obiectele cu caracter cultural şi didactic, primite pe baza unor înţelegeri cu parteneri externi; bunurile provenite din succesiuni, testamentare sau ajutoare cu caracter social, cultural, umanitar, aparţinând organelor administraţiei de stat primite de la reprezentanţele lor din străinătate; bunurile străine care devin proprietate a statului român prin abandonare sau confiscare; mostrele şi modelele de referinţă tară valoare comercială; materialele publicitare de reclamă şi documentare; bunurile destinate înlocuirii unor produse importate anterior sau bunuri exportate anterior care se înapoiază în ţară nefiind admise la destinaţie; bunurile de origine română; bunurile destinate exportului sau care se


prelucrează în vederea exportului; bunurile destinate exclusiv exportului; bunurile pentru unităţile militare şi cele destinate apărării naţionale; bunurile care constituie aportul de capital în valută al părţii străine în cadrul societăţilor comerciale cu capital străin; bunurile folosite cu prilejul unor manifestări politice, economice, ştiinţifice, culturale, turistice, sportive etc.

Se scutesc de plata taxelor vamale pe o perioadă de doi ani de activitate a investiţiei, de la data punerii în funcţiune a obiectivului, materii prime, materiale şi subansamble importate necesare producţiei, aduse de investitori străini. De asemenea, se scutesc de plata taxelor vamale maşinile, utilajele, instalaţiile, echipamentele, mijloacele de transport şi orice alte dotări din import necesare investiţiei, care constituie aport al investitorului străin.

Prin Ordonanţa de urgenţă nr. 92/1997 a Guvernului României, adoptată la 30 decembrie 1997, privind stimularea investiţiilor directe, ia art. 13 se prevede:

"Investitorii beneficiază de următoarele facilităţi:a) importul de bunuri mobile, corporale sau/şi necorporal e care constituie aport în natură la

capitalul social al unei societăţi comerciale care reprezintă contribuţia la o asociaţie...., necesară pentru realizarea obiectului de activitate, este exceptat de la plata taxelor vamale şi de la plata taxei pe valoarea adăugată;

b) importul de echipamente tehnologice - maşini şi utilaje – constituind active amortizabile.... realizat de către investitori care efectuează investiţii directe este exceptat de la plata taxelor vamale...

Faţă de cele de mai sus. apreciem că taxele vamale ar trebui să rămână aşa cum au fost ele negociate, ţară cu ţară sau grupe de ţări, pentru categoriile respective de produse. De asemenea, subliniem că dacă este să se acorde scutire de plată pentru bunuri de investiţii, această scutire trebuie să opereze egal pentru bunurile din import şi pentru cele fabricate în ţară, pentru a nu dezavantaja investitorii autohtoni.

Guvernul poate institui contingente de mărfuri scutite de taxe vamale; ei poate suspenda temporar, parţial sau total aplicarea taxelor vamale la importul unor mărfuri. De asemenea, sunt scutite de plata acestor taxe: bagajele personale şi alimentele călătorilor, cărţile şi alimentele studenţilor şi doctoranzilor care studiază în străinătate, îmbrăcămintea, obiectele casnice şi mobilierul care sunt părţi componente ale gospodăriei persoanelor trimise sau reîntoarse din străinătate, bunurile din gospodăria cetăţenilor străini care se stabilesc sau pleacă din ţara noastră, diferite alte bunuri.

în concluzie, subliniem că mărimea taxelor vamale percepute influenţează preţul de vânzare al mărfurilor ce se importă, sortimentul şi cantitatea acestora, cât şi veniturile bugetului statului.

Taxele vamale se plătesc de către importator sau de către comisionar în vamă, în contul unităţii vamale care a efectuat vămuirea prin folosirea formelor şi instrumentelor de decontare sau în numerar.

După efectuarea plăţii şi prezentarea documentelor legale care atestă efectuarea plăţii taxelor vamale, mărfurile se consideră introduse legal în ţară pe baza liberului de vamă eliberat în scris.

Liberul în vamă este documentul întocmit de organele vamale în urma îndeplinirii condiţiilor, efectuării formalităţilor de vămuire, exercitării controlului vamal asupra mărfurilor existente în mijlocul de transport, pentru care s-au depus documentele solicitate de vamă, inclusiv încasarea taxelor vamale de import.

După obţinerea documentului liber de vamă, mărfurile respective pot fi descărcate.Liberul de vamă se poate acorda şi cu caracter provizoriu pe timp de 30 de zile dacă agentul

economic sau reprezentantul acestuia (mandatar sau comisionar) depune o garanţie suficientă pentru acoperirea taxelor vamale.

Declaraţiile vamale şi actele constatatoare ale organelor vamale privind taxele şi alte drepturi cuvenite bugetului de stat sunt titluri executorii care se pun în aplicare fară acceptul plătitorilor.

întârzierea în plata taxelor vamale se sancţionează mai întâi cu aplicarea unor majorări de 0,3% pentru fiecare zi de întârziere. Majorările de întârziere se calculează din ziua imediat următoare


expirării termenului de plată, până în ziua plăţii taxei datorate, inclusiv. Majorările de întârziere se suportă de importator.

Plătitorii taxelor vamale pot face contestaţii cu privire la modul de stabilire a valorii în vamă şi a valorii tarifare, ce se depun în termen de 30 de zile la unitatea la care s-a efectuat vămuirea. Contestaţiile se rezolvă de către şeful unităţii vamale.

Împotriva soluţiei date de şeful unităţii vamale se poate face întâmpinare în termen de 30 de zile la Direcţia Generală a Vămilor. După primirea soluţiei importatorul nemulţumit se poate plânge la instanţa judecătorească competentă.

încălcarea normelor relative la regimul vamal de către persoane juridice şi fizice atrage, după caz, răspunderea disciplinară, contravenţională, materială sau penală.

Constituie contravenţie vamală abaterea de la normele juridice care reglementează taxele vamale. Se consideră contravenţie vamală: neprezentarea în termen de către importator a calculaţiilor şi documentelor necesare calculării şi încasării taxelor vamale sau pentru verificări ulterioare; falsa declarare de către importator a bunurilor în faţa organelor vamale, cu scopul de a beneficia de scutiri sau reduceri de taxe vamale; nedepunerea declaraţiei vamale sau a documentelor însoţitoare care conţin date nereale privind felul, cantitatea, originea şi valoarea mărfurilor; sustragerea de la vămuire a mărfurilor; descărcarea, încărcarea sau transbordarea mărfurilor pe nave fără permis vamal; neprezentarea în termen la unitatea vamală de destinaţie a mărfurilor transportate în tranzit ori prezentarea acestora pentru vămuire la o altă unitate vamală decât cea menţionată în declaraţia vamală de tranzit, fără acordul Direcţiei regionale vamale în subordinea căreia se află vama de destinaţie; nerespectarea de către importatori sau exportatori a termenelor de reimport sau reexport pentru mărfurile exportate sau importate temporar.

Contravenţiile vamale se sancţionează cu amenzi diferenţiate, în funcţie de gravitatea abaterilor săvârşite, reprezentând de la 10% până la 100% din valoarea mărfurilor.

Contravenţiile se constată şi se sancţionează de organele vamale în incintele vamale sau în alte locuri unde se desfăşoară operaţiuni de supraveghere vamală.

5.4.6 TAXA PENTRU TRECEREA FRONTIEREI ROMÂNIEI

Această taxă a fost instituită în anul 1995 în vederea constituirii resurselor financiare necesare acordării ajutoarelor sociale şi a altor drepturi de asistenţă socială cuvenită unor categorii de cetăţeni.

Taxa se plăteşte anticipat de cetăţenii români care trec frontiera României1 în vederea deplasării în străinătate în scop turistic sau personal. Sumele rezultate din încasarea taxei se înregistrează în contul bugetului de stat. Această taxă se plăteşte în numerar prin depunerea sumei la casieriile Trezoreriilor Finanţelor Publice sau la unităţile C.E.C., care eliberează chitanţa corespunzătoare, arâtându~se numele şi prenumele plătitorului, adresa, suma şi specificarea "taxă pentru trecerea frontierei". Dacă persoanele de cetăţenie română călătoresc în grup organizat prin agenţiile de turism, care trec frontiera pe baza documentelor de călătorie colectivă, se poate elibera o singură chitanţă, în care se precizează numărul persoanelor şi suma totală plătită.

Taxa este stabilită în sumă fixă de 15.000 lei pentru deplasările în scop turistic sau personal şi de 5.000 lei dacă este vorba de micul trafic de frontieră pentru fiecare ieşire din ţară.

Nu se datorează taxa de către cetăţenii români care se deplasează în străinătate în interes de serviciu. Sunt scutite de plata taxei:

a) persoanele beneficiare ale ajutorului social;b) elevii şi studenţii care studiază în străinătate, pentru deplasările făcute cu această ocazie;c) bolnavii care călătoresc în scopul de a beneficia de tratament medical, precum şi însoţitorii la

care aceştia au dreptul;

1 Legea nr. 67 privind ajutorul social, publicată în Monitorul Oficial al României Jir. 131, partea 1, din 29 iunie 1995.


d) soţul supravieţuitor, precum şi rudele până la gradul al patrulea, inclusiv ale persoanei decedate în străinătate, în cazul deplasării în legătură cu decesul.

Persoanelor cărora li s-a refuzat intrarea în ţara de destinaţie, precum şi celor care nu au efectuat călătoria li se restituie, la cerere, suma taxei plătite.

Organele de control pentru trecerea frontierei confirmă pe versoul chitanţei refuzul intrării în ţara străină respectivă.

Taxa de trecere a frontierei este supusă controlului din partea organelor financiare.Pe lângă impozite şi taxe, în unele ţări se mai întâlnesc şi contribuţii.Contribuţiile sunt sumele ce se încasează de către anumite instituţii de drept public, de la diferite

persoane fizice sau juridice, pentru avantajele reale sau presupuse de care ele beneficiază. Plata contribuţiilor este obligatorie. Contribuţiile se percep pentru construirea de şosele de la proprietarii terenurilor limitrofe, pentru circulaţia străinilor, respectiv pentru avantajele pe care aceştia le au la hoteluri, diferite magazine etc.

5.5 PRESIUNEA FISCALĂ

Marea majoritate a veniturilor statului (peste 90 %) sunt de natură fiscală, adică sunt constituite din impozite şi din taxe. Ponderea atât de ridicată a veniturilor de natură fiscală se datoreşte faptului că veniturile nefiscale sunt în mod obiectiv reduse ca unnare a ponderii reduse a sectorului public în economie şi a gradului redus al autofinanţării activităţii instituţiilor publice.

Presiunea fiscală este un indicator fiscal, reprezintă gradul de fiscalitate, adică măsura în care contribuabilii suportă din veniturile şi din averea lor impozitele şi taxele, ca prelevări obligatorii instituite şi percepute prin constrângere legală de către stat într-un an fiscal. Presiunea fiscală este strâns legată de rata fiscală.

Prin urmare, presiunea fiscală reprezintă proporţiile de venituri la care, nevoiţi şi obligatoriu contribuabilii - persoane juridice şi fizice - renunţă în favoarea statului, sub forma impozitelor şi taxelor, vărsându-le la bugetul statului, la bugetele locale sau la fondurile publice speciale.

Gradul de fiscalitate este un indicator macroeconomic care exprimă mărimea impozitelor şi taxelor şi se determină astfel:

Gr.deF.= (Vs/PNB)*100

în care:Gr. de F = gradul de fiscalitate;VS = veniturile statului care provin din impozite şi taxe; PNB = produsul naţional brutCu cât acest indicator este mai mare, cu atât fiscalitatea este mai ridicată. Gradul de fiscalitate

trebuie corelat cu unii indicatori macroeconomici, ca de exemplu, ritmul creşterii economice, relevând măsura în care nivelul fiscalităţii constituie un impuls pentru activitatea economică sau, dimpotrivă, un element de stagnare sau chiar de regres economic.

Dacă gradul de fiscalitate, presiunea fiscală este mare, depăşeşte un anumit coeficient, ea are influenţă negativă asupra activităţii economice a contribuabililor, îi descurajează să investească, să economisească, să muncească, să producă, îi determină să practice evaziunea şi frauda fiscală, conduce la scăderea produsului naţional brut, la diminuarea încasărilor fiscale.

Când sarcinile fiscale apasă prea greu asupra unei materii impozabile, aceasta tinde să dispară.La nivel naţional, presiunea fiscală se poate calcula sub forma unui indicator global care să includă

şi cotizaţiile sociale ce se plătesc, după următorul calcul:Presiunea fiscala naţionala = (Impozite si taxe+ cotizaţii speciale) / Produsul naţional brut

Nivelul fiscalităţii se poate aprecia şi prin prisma presiunii fiscale individuale.


Presiunea fiscală individuală se calculează pentru fiecare contribuabil, în funcţie de obligaţiile sale

fiscale.Cuantificarea presiunii fiscale individuale se poate calcula la nivelul fiecărui

contribuabil, în raport cu baza sa de impozitare, după următorul calcul:Pfi = (I.T.*100)/Biîn care:Pfi = presiunea fiscală individuală;IT = impozitul şi taxa datorată; Bi = baza impozabilă.

Presiunea fiscală individuală se poate calcula şi pentru fiecare impozit sau pentru toate impozitele şi taxele datorate de contribuabil persoană fizică sau juridică şi exprimă mai exact gradul de fiscalitate, rata fiscalităţii.

Presiunea fiscală individuală este mai relevantă dacă este cercetată şi interpretată în strânsă corelaţie cu puterea de cumpărare a veniturilor monetare nete, care rămân după impozitare, care să satisfacă cerinţele de viaţă materiale şi spirituale ale contribuabilului şi ale familiei sale.

Presiunea fiscală ridicată pentru contribuabilii mici şi mijlocii are la bază o serie de cauze care sunt determinate de realităţile economice ale ţării noastre, şi anume:

nevoia de resurse fiscale constante ale puterii publice pe fondul menţinerii birocraţiei la un nivel foarte ridicat şi a unei economii aflate în continuare în criză profundă de structură, competitivitate şi management;

existenţa unor importante venituri obţinute fie din „economia subterană", fie din „economia de suprafaţă'' ale căror activităţi, produse şi servicii nu scapă autorităţilor, dar din diverse raţiuni nu sunt incluse în masa veniturilor impozabile;

excluderea din rândurile contribuabililor a şomerilor care nu contribuie la formarea veniturilor fiscale, venituri pe care unii dintre aceştia le realizează în afara veniturilor din pensii sau ajutoare şi care nu sunt impozabile;

existenţa unui sistem fiscal, a unei legislaţii fiscale şi a unui aparat fiscal încă nepuse la punct, neadaptate situaţiei reale a economiei româneşti actuale şi de perspectivă, acestea ducând la carenţe în gestionarea sistemului fiscal;

contrabanda şi evaziunea fiscală care au găsit „teren fertil" în ţara noastră şi s-au dezvoltat continuu, măsurile întreprinse în direcţia limitării şi combaterii fiind timide sau chiar inexistente;

întreprinderile cu capital de stat nu au achitat din anul 1989 impozitele şi taxele datorate, în aceeaşi situaţie aflându-se şi mulţi agenţi economici cu capital privat protejaţi uneori de clientela politică prin acordarea de eşalonări, reduceri şi chiar anulări ale acestor datorii.

La nivelul agenţilor economici presiunea fiscală se calculează astfel:

PFAGE= (impozitul pe profit + alte impozite + diferite contribuţii) / valoarea adăugată obţinută de agentul economic

Presiunea fiscală nu trebuie examinată şi interpretată separat, doar ca încasare de impozite de la populaţie şi de la agenţii economici, deoarece impozitele şi taxele încasate au caracter reversibil, revenind în circuitul economic pe calea cheltuielilor publice pentru dezvoltarea economică, pentru realizarea acţiunilor social-culturale etc.

Rata presiunii fiscale sau limita fiscalităţii exprimă în mod relativ sarcinile publice care presează asupra economiei naţionale. Acest indicator relevă partea din produsul naţional brut creată într-o anumită perioadă, care se preia la bugetul de stat, la bugetele locale sau la fondurile speciale şi se foloseşte pentru efectuarea cheltuielilor publice.


Experienţa confirmă că în ţările în care presiunea fiscală este mare, suma absolută a veniturilor statului are o tendinţă de scădere. Curba lui Lafer exprimă evoluţia în timp a raportului dintre cuantumul prelevărilor obligatorii şi rata presiunii fiscale.

CURBA LUI LAFER

PRELEVĂRI OBLIGATORII

0 TI A T2 B RATA PRESIUNII FISCALE

Legendă:

ZONA 1: zona de admisibilitate;

ZONA 2: zona de inadmisibilitate;

Dacă economia ţării respective este dezvoltată, presiunea fiscală poate să crească tară să afecteze bazele impozabile, ceea ce face ca nivelul absolut al prelevărilor să se menţină sau chiar să crească. Peste un anumit prag al presiunii fiscale căreia îi corespunde suma maximă posibilă de încasat din prelevările obligatorii, pe măsură ce nivelul cotelor de impunere creşte, volumul încasărilor din impozite şi taxe se diminuează.

Presiunea fiscală ridicată determină o încetinire directă sau indirectă a activităţii economice, în general, ceea ce antrenează o diminuare a bazelor impozabile.

În cazul în care cota de impunere ar fi de 100%, mărimea absolută a prelevărilor obligatorii este sau tinde către zero.

Din graficul curbei lui Lafer se observă clar faptul că segmentul 0A este denumit zona de admisibilitate a presiunii fiscale; aceasta înseamnă că unei creşteri a cotei de impunere îi corespunde o creştere a sumei absolute a impozitelor şi taxelor încasate.

Segmentul AB este denumit zona de inadmisibilitate a creşterii presiunii fiscale. în această zonă, pe măsura creşterii cotei de impunere, încasările în sumă absolută din impozitul respectiv se diminuează. Acelaşi volum al prelevărilor obligatorii se obţine folosindu-se două niveluri diferite de cote de impozitare, şi anume o cotă situată în zona admisibilă a presiunii fiscale (TI) care face posibilă creşterea încasărilor fiscale şi o altă cotă, mai mare, situată în zona de inadmisibilitate a presiunii fiscale (T2), deoarece presupune reducerea logicii de impozitare sau evaziunea şi frauda fiscală.

Aşadar, pentru a se obţine acelaşi efect fiscal trebuie să se aleagă un asemenea nivel al cotei de impunere care să nu genereze efecte de sens invers, care ar consta în diminuări considerabile a bazelor impozabile şi a impozitelor.

Nivelul (pragul) M este cel care asigură - în condiţii de fiscalitate normală - un cuantum maxim al prelevărilor obligatorii încasate este diferit de la un impozit la altul. Cu toate că nivelul acestui prag este greu de precizat, stabilirea unei mărimi a cotei de impunere care să permită un nivel maxim al încasărilor trebuie să ţină seama de riscurile legate de presiunea fiscală, cum sunt următoarele:


riscul de diminuare a efortului productiv;

riscul privind evaziunea fiscală;

riscul inflaţiei;

pragul presiunii fiscale, efectele negative ale depăşirii pragului;

riscul concurenţei internaţionale (posibilitatea migrării capitalurilor spre ţări cu fiscalitate redusă).

Impozitele, taxele şi contribuţiile pentru asigurările sociale sunt folosite pentru finanţarea serviciilor publice şi prestaţiilor sociale în favoarea populaţiei. Dacă se decide creşterea impozitelor, înseamnă că ţara este în mod aparent gata să renunţe la o parte a consumului privat în favoarea extinderii serviciilor publice.

O nouă cheltuială publică presupune o creştere a impozitelor. Ca urmare se pune problema opţiunii între bunuri publice şi bunuri private, reflectată de figura de mai jos:

RAPORTUL OPTIM ÎNRE UTILITATILE PUBLICE ŞI UTILITATILE PRIVATE

BUNURI PUBLICE

0 Bpvl Bpv2 Bpv3 BUNURI PRIVATE

Punctul M reprezintă raportul de repartizare a resurselor societăţii între resursele publice pentru utilizări publice şi resurse private, pentru utilizări private, care poate fi utilizat ca optim. Deplasarea punctului M pe curba repartizării resurselor indică starea de supra sau subalocare în favoarea sau în defavoarea utilizării de sens opus. In măsura în care un asemenea punct se poate atinge marcând o stare optimă se poate vorbi de utilizarea optimă a resurselor, adică de o încadrare a presiunii fiscale în limite normale.

Marea majoritate a economiştilor consideră că de la un anumit prag al presiunii fiscale unice impunerea suplimentară este dăunătoare economiei tară să aducă resurse suplimentare bugetului statului sau bugetelor locale.

Un impozit progresiv asupra venitului este greu de suportat şi el nu încurajează nici efortul, nici spiritul de investiţie, nici cel de economisire.

Creşterea presiunii fiscale este o sursă de conflicte şi nu generează o motivaţie pentru muncă. Impozitele, taxele şi contribuţiile de asigurări sociale mari încurajează munca la negru, evaziunea şi frauda fiscală.

In vederea reducerii presiunii fiscale se fac reforme fiscale, cu deosebire în ţările în curs de dezvoltare, care urmăresc stimularea activităţii economice, creşterea bazelor impozabile şi reducerea cotelor de impunere, astfel încât veniturile bugetare să crească.

Documents

Cursul nr.6