Upload
teodorsimona8624
View
73
Download
2
Embed Size (px)
DESCRIPTION
economie
Citation preview
ANALIZA TEHNICO-ECONOMICĂ A PROCESELOR
DE FABRICAŢIE
dr.ing.ec.Nicolae BOIAN
CAP. 1 FUNDAMENTELE ACTIVITĂŢII ECONOMICE
• NEVOI UMANE
• RESURSE ECONOMICE
FUNDAMENTELE ACTIVITĂŢII ECONOMICE
NEVOI UMANEDeterminate sau condiţionate de factori sociali
sau economici;Nelimitate ca număr şi regenerabile;Limitate în capacitate de consum (saturaţie);Sunt substituibile ca urmare a concurenţei;Generează complementaritate;Sunt vizibile pe măsura percepţiei lor;
FUNDAMENTELE ACTIVITĂŢII ECONOMICE
RESURSELE ECONOMICESunt rare, limitate în volum;Sunt supuse permanent diversificării;Sunt invizibile temporar;
FUNDAMENTELE ACTIVITĂŢII ECONOMICE
LEGEA RARITĂŢII
“Resursele sunt rare, limitate iar nevoile sunt nelimitate”
CONSECINŢE
1. Eficientizarea producţiei2. Economisirea resurselor
FUNDAMENTELE ACTIVITĂŢII ECONOMICE
FACTORII DE PRODUCŢIE (J.B. SAY)
- Resurse economice atrase;
1. MUNCA
2. NATURA
3. CAPITALUL
4. INFORMAŢIA
FACTORII DE PRODUCŢIE
MUNCAAcţiune conştientă de realizare de bunuri economice (bunuri materiale sau servicii) cu scopul satisfacerii unor nevoi publice sau private de consum şi al obţinerii de venituri.
NATURAFactorul natural sub formă materială sau conjuncturală utilizat în activitatea economică prin consum sau ca factor determinant al acesteia.
FACTORII DE PRODUCŢIE
CAPITALULAnsamblul bunurilor reproductibile, rezultate din activitatea anterioară, utilizate în producerea de bunuri economice.
CAPITAL TEHNICo CAPITAL FIXo CAPITAL CIRCULANT
CAPITAL VALORIC
o MONEDĂo TITLURI DE VALOARE
FACTORII DE PRODUCŢIE
COMBINAREA FACTORILOR DE PRODUCŢIE
FUNCŢIA DE PRODUCŢIE
Q = producţia
A = constantă specifică economiei naţionale
K = capitalul utilizat
L = munca utilizată
a,b = coeficienţi ai ponderii factorilor
FACTORII DE PRODUCŢIE
LEGEA RANDAMENTELOR NEPROPORŢIONALE
“dacă o activitate economică necesită utilizarea a doi factori de producţie din care unul constant, factorul variabil nu poate fi crescut constant fără a se diminua productia suplimentară”
P = Producţia totală
X = factorul variabil
Pmg = Producţia marginală; Pmg = (P1-P0)/(X1-X0)
PM = Producţia medie
FACTORII DE PRODUCŢIE
PRODUCTIVITATE SAU RANDAMENT(rezultatul combinării factorilor de producţie)
FACTORII PRODUCTIVITĂŢII Naturali (climă, zăcăminte) Tehnici (nivel tehnic, tehnologie) Economici (organizarea producţiei, nivelul de salarizare) Sociali (condiţii de muncă, legislaţie socială) Psihologici (climatul de muncă, satisfacţia muncii) Managementul (tipuri de management)
CAP 2 COSTURILE INTREPRINDERII
Costurile întreprinderii reprezintă totalitatea cheltuielilor efectuate pentru functionarea ei.
Costul de producţie este expresia bănească a consumului de resurse al întreprinderii pentru obţinerea şi desfacerea producţiei sale.
Nivelul consumului trebuie determinat prin calcul economic, asigurându-se în acest fel relevanţa, credibilitatea şi comparabilitatea lui.
Problematica analizei costurilor:
1. Determinarea consumurilor şi calculul costurilor;
2. Eficientizarea costurilor;
DETERMINAREA CONSUMURILOR, CALCULAŢIA COSTURILOR
Din perspectivă contabilă, consumul de resurse este o cheltuială a întreprinderii, determinată de nivelul activităţii desfaşurate, care se deduce în mod global din veniturile realizate din vânzarea produselor, în procesul de formare a profitului.
Calculaţia costurilor reprezintă acele lucrări ce sunt realizate pentru determinarea unui echivalent monetar al consumului de resurse (bunuri, lucrări, servicii etc.) realizat de întreprindere în cursul activităţii desfăşurate.
Tipuri de costuri1. Costuri directe: ataşate direct obiectului de evidenţă şi calculaţie (materiile
prime şi materialele directe, salariile directe şi contribuţiile privind asigurările şi protecţia socială aferente acestora);
2. Costuri indirecte: ataşabile asupra obiectului de evidenţă şi calculaţie în urma unui proces de repartizare (cheltuieli de producţie comune: amortizare utilaje, pază, transport, aprovizionare etc.);
3. Costuri fixe: cheltuielile independente de variaţia, în anumite limite, a volumul producţiei (amortizarea capitalului fix, chiriile, salariile fixe sau în regie);
4. Costuri variabile: cheltuielile care se modifică în functie de volumul producţiei (materii prime, materiale, salarii directe sau în acord);
5. Costul total: totalitatea cheltuielilor aferente unui proces de producţie;6. Costuri medii: cheltuieli dependente, raportate la o variabilă independentă;7. Costuri marginale: cheltuieli suplimentare determinate de realizarea unor unităţi
suplimentare de producţie.8. Costuri relevante: susceptibile a se modifica în funcţie de decizia economică;9. Costuri nerelevante: independente de decizia economică.
Determinarea costurilor
Costuri fixe(CF): se preiau din contabilitatea financiară;
Costuri variabile(CV):
(costul variabil unitar)
Q = volumul productiei (din evidenţele de gestiune a producţiei)
CVu = costul variabil unitar (din fişele individuale de cost)
Costul total(CT): suma costurilor fixe şi variabile;
Costul mediu(CM): care poate fi fix, variabil sau total:
Cost marginal(Cmg):
;Q
CFCF ;uCV
Q
CVCV CVCV
Q
CVCF
Q
CTCT
12
12
CTCT
Q
CTCmg
CVCFCT
QCVCV u
Determinarea costurilor
Costuri nerelevante, exemplu:
O întreprindere deţine un stoc de materii prime fără mişcare de 5.000 lei, neputând fi folosit nici în procesul de producţie, nici vândut, neexistând clienţi interesaţi. Primindu-se o ofertă de contract în valoare de 12.000 lei, care ar permite utilizarea acestui stoc de materii prime, se ridică problema acceptării ofertei având în vedere cuantumul cheltuielilor de prelucrare de 10.000 lei.
La un prim calcul, costul comenzii ar fi de 15.000 lei ceea ce ar justifica neacceptarea contractului. În fapt, cheltuiala cu materia primă (5.000 lei) este o cheltuială nerelevantă în raport cu această decizie şi astfel se poate justifica acceptarea contractului.
Metode de eficientizare a costurilor
Eficientizarea costurilor se referă la alocarea unor resurse limitate, distribuite în funcţie de priorităţile cerinţelor şi competitivitatea execuţiei.
EFICIENTA = MINIMIZARE COSTURI sau MAXIMIZARE EFECTE
Minimizarea costului reprezintă problema de bază la nivel microeconomic fiind considerată una din cheile maximizării beneficiilor.
Metode de eficientizare a costurilor:
-Frontiera de producţie (capacitatea maximă de producţie);
-Costul de oportunitate (costul renunţării);
-Pragul de rentabilitate (volumul minim de producţie);
-Optimul producătorului (volum optim de producţie);
METODA FRONTIERELOR DE PRODUCTIE
O întreprindere produce doar doua produse economice: alimente (A) şi haine (H). Întreprinderea poate aloca resursele de care dispune in realizarea celor doua produse in mod egal sau diferentiat dar nu poate depasi posibilitatile de productie (resursele) existente. Cu resursele existente, întreprinderea poate produce în conditii de maxima eficienta 50 um alimente sau 100 um haineGrafic, situatia se prezinta astfel:
In punctul M se pot realiza 25 um alimente şi 50 um haine. Toate punctele X aflate sub FPP reprezinta combinatii care nu utilizeaza toate resursele disponibile sau le utilizeaza cu eficienta scazuta. Punctele aflate deasupra FPP reprezinta depasiri de esurse.
METODA COSTULUI DE OPORTUNITATE„Costul de oportunitate” sau al şansei sacrificate constă în preţuirea acordată
celei mai bune şanse sacrificate în luarea unei decizii economice (productive, investiţionale, etc).
Se evaluează câştigul obţinut prin pierderea celei mai bune din variantele sacrificate.
Exemplu: Un întreprinzător ce deţine un capital de 20.000 lei trebuie să decidă în privinţa unei afaceri în care să investească atât capitalul cât şi munca sa. Datele estimative ale afacerii sunt: venituri anuale 120.000 lei, cheltuieli anuale 100.000 lei, profit net 16.800 lei, după deducerea din profitul brut a impozitului pe profit (16%). Venitul net al întreprinzătorului va fi în aceste condiţii 14.112 lei după plata impozitului pe dividende (16%).
Decizia de implicare în afacere pare justificată dar calculul de profit nu include costul de oportunitate reprezentat de cele două renunţări majore ale decidentului: capitalul şi munca sa. Pentru evaluarea acestui cost trebuie avute în vedere cel mai bune valorificări posibile ale resurselor la care trebuie să renunţe. Acestea sunt dobânda bancară pentru capitalul depus la bancă şi salariul net pe care l-ar putea obţine pe piaţa muncii.În condiţiile unei dobânzi anuale maxime la depozitele bancare de 12% şi a unui salariu lunar net de 1.000 lei garantat de un angajator, costul de oportunitate al afacerii, la care trebuie să renunţe este:
Astfel, costul de oportunitate este superior venitului net obţinut şi o decizie negativă este justificată.
400.1412000.1%12000.20 CO
METODA PRAGULUI DE RENTABILITATE
VT = CT; VT = CF+CV;
PxQmin = CF + QminxCVu; unde CVu = costuri variabile unitare
Qmin = CF : (P – CVu)Coeficientul de siguranţă al vânzărilor Km = Q/Qmin
(Q=volumul vanzarilor)
OPTIMUL PRODUCATORULUI
1. Optimizarea productiei: volumul de productie optim este cel la care cresterea suplimentara a productiei conduce la o majorare minima a costului mediu, adica cel in care costul marginal este egal cu costul mediu total iar acesta ia valoarea minima
Cmg = CTM
2. Maximizarea profitului: producatorul urmareste realizarea acelui volum de produse care sa-i asigure un profit maxim
Vmg = Cmg
Vmg = VT: Q = (VT1-VT0):(Qv1-Qv0)Unde: VT1, VT0 sunt veniturile totale in perioadele 1, respectiv 0Qv1 si Qv0 sunt cantitățile vândute in perioadele 1, respectiv 0
EVALUAREA RAPORTULUI COST-BENEFICIU
SUBIECTE: Evaluarea veniturilor Evaluarea beneficiului Evaluarea raportului preţ-beneficiu
EVALUARE VENITURI, BENEFICII
Cantitatea de produse vandute: Qv
Pretul mediu de vanzare: PM
VT = Qv x PM
BENEFICIUL (B): Rezultatul activitatii economice
B = VT – CT
EVALUARE RAPORT PRET - BENEFICIU
În condiţiile unor diagrame de cost total constante, beneficiul variază funcţie de preţul de piaţă, conform graficului:
La valoarea minimă a preţului de piaţă (Pmin), beneficiul devine nul (dreapta veniturilor este tangentă la curba costurilor).
Pmin, la care producatorul paraseste piata, se dermina astfel:
VT = CT
Pmin x Qoptim = CT
Pmin = CT: Qoptim
Qoptim se determina din conditia de profit maxim
METODE ŞI PROCEDEE DE CALCULAŢIE A COSTURILOR
Factori de determinare:
- obiectul calculaţiei:– metode de calculaţie pe purtători de costuri (produse, servicii, unităţi de timp etc.);– metode de calculaţie pe sectoare de cheltuieli (compartimente, birouri, activităţi);– metode de calculaţie cu caracter mixt (ex: pe faze tehnologice).
- sfera de cuprindere a cheltuielilor în cost:– metode de calculaţie absorbante (includ toate tipurile de cheltuieli: producţie,
desfacere, administraţie);– metode de calculaţie parţiale (includ doar o parte a cheltuielilor: variabile, directe
etc.).
- modul de evidenţă şi integrare a calculaţiei costurilor în sistemul de urmărire şi control al activităţii întreprinderii:
– metode de calculaţie cu caracter previzional şi de urmărire operativă a cheltuielilor;– metode de calculaţie cu caracter postfaptic.
METODE ŞI PROCEDEE DE CALCULAŢIE A COSTURILOR
Etape de desfăşurare a metodelor de calculaţie de tip absorbant• identificarea cheltuielilor şi delimitarea lor pe purtători şi locuri de
cheltuieli;• repartizarea cheltuielilor indirecte între diverse centre de
responsabilitate (activitate);• separarea cheltuielilor de producţie în fixe şi variabile;• determinarea costului unitar.
În metodele de calculaţie cu caracter postfaptic se adaugă etapele:• compararea cheltuielilor şi costurilor efective cu cele antecalculate şi
stabilirea abaterilor;• soluţionarea abaterilor potrivit cerinţelor metodei de calculaţie utilizată.
PROCEDEE DE CALCULAŢIE
1. Procedee de calculaţie şi delimitare a cheltuielilor pe purtători de costuri şi pe locuri de cheltuieli
• Procedeul ponderării cantităţilor cu preţurile pentru separarea cheltuielilor care au la bază consumuri specifice exprimate cantitativ (materii prime, utilităţi, salarii directe etc.);
unde: n = numărul de produse realizate cu
elementul de cheltuială “j”
qi = cantităţi consumate; pj=preţul elementului “j”
• Procedeul cotelor procentuale (amortizări, taxe şi impozite etc.);
2. Procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte• Procedeul suplimentării în forma clasică (pe baza unui criteriu de
repartizare):unde:
CR = cheltuială de reaprtizat
Ks = coeficient de suplimentare
bj = baza de reaprtizare (elementul comun produselor)
n = numărul de purtători de costuri sau sectoare de cheltuieli
Ci = cota de cheltuială indirectă ce revine purtătorului “i”
n
jj
sb
CRK
1
n
ijij pqC
1
sji KbC
PROCEDEE DE CALCULAŢIE
3. Procedee de separare a cheltuielilor de producţie în fixe şi variabile Metoda direct-costing: cheltuielile variabile directe şi indirecte se identifică direct pe purtătorii de cheltuieli. Cheltuielile fixe, care se realizează indiferent de volumul producţiei şi privesc în ansamblu capacitatea entităţii de a produce şi a vinde, nu se repartizează pe purtători de cheltuieli.
Etape:
1. Delimitarea cheltuielilor se face prin metoda analitică luându-se în considerare doar cheltuielile variabile fără echivoc (materiale, utilităţi, salarii directe etc.)2. Determinarea costului variabil unitar Cvu
3. Determinarea marjei costului variabil unitar
4. Determinarea rezultatului financiar al producţiei
Q
CVcvu
vuvucv cpm
CFmqRn
icvii
1
PROCEDEE DE CALCULAŢIE4. Procedee de calcul a costului unitar de producţieCostul unitar de producţie cumulează costul direct şi indirect, unitare.
Ct=Cd+Ci
Diviziunea simplă: în cazul producţiei omogeneunde: Ch = cheltuieli de producţie în produsul “j”
Q = cantitatea totală de produse omogene fabricate
Procedeul cantitativ: pentru produse colaterale (cuplate, simultane, asociate)unde: = costul mediu al unităţii de produs
= cantitatea realizată din fiecare produs
= cantitatea utilizată din fiecare produs
Procedeul coeficienţilor de echivalenţă: pentru produse neomogeneMetoda presupune omogenizarea costurilor prin intermediul coeficienţilor de echivalenţă: simpli sau agregaţi;
Kj=coeficientul de echivalenţă; ej=mărimea parametrului ce determină neomogenitatea;eb= mărimea parametrului unităţii de bază; q= cantitatea realizată din fiecare produs;Qe= cantitatea totală de produse echivalente; ce= costul unitar echivalent;cj= costul unitar
j
n
ii
j Q
ChC
1
m
jj
n
ii
j
q
ChC
1
1
1j
jjj
q
qcc
jc
1jq
jq
b
jj e
ek
n
je kqQ
1 e
m
ii
e Q
Chc
1 jej kcc
CAP 3. ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
INTRODUCERE
Analiza economică: metodă de cercetare ştiinţifică bazată pe descompunerea fenomenului în părţi componente şi stabilirea factorilor cale îl determină prin utilizarea logicii de tip cauză-efect.
Tipuri de anliză economică:Pilotajul (monitorizare indicatori strategici: cifra de afaceri, profit, cotă de piaţă)Auditul (control abatere indicatori faţă de un model ţintă)
Analiza diagnostic (modalitate de cunoaştere şi valorificare superioară a
potenţialului întreprinderilor)
INTRODUCERE
OBIECTIVELE ANALIZELOR DIAGNOSTIC
METODE, INSTRUMENTE ŞI TEHNICI DE ANALIZĂ
• Selectarea şi gruparea
• Calculul indicatorilor şi indicilor Valoarea medie
Valoarea marginală
Ritmul de variaţie
Elasticitatea variaţiei indicatorului
X
QY
X
QYmg
0101
0
01
0/
1
XX
I
XX
Q
X
Q
Q
RQ
XQ
1
1
0
01
0
01
0
0/
X
QXQ I
I
X
XXQ
X
XQ
Q
R
METODE, INSTRUMENTE ŞI TEHNICI DE ANALIZĂ
• Diviziunea şi descompunerea rezultatelor
• Comparaţia – In timp (perioade de referinţă)– In spaţiu (sectoare, întreprinderi similare)– Mixtă– Benchmarkingul (intern, competitiv, funcţional)– Normativă (limite minime sau maxime de performanţă şi risc, proprii sau impuse)
METODE, INSTRUMENTE ŞI TEHNICI DE ANALIZĂ
• Metode ale analizei calitative
– Metoda concordanţei
– Metoda diferenţei
• Metode ale analizei cantitative
– Metoda substituţiilor în lanţ Ex: Cazul produsului de factori : A = a x b x c
A0 = a0 x b0 x c0A1 = a1 x b1 x c1
ΔA = A1 –A0 = a1 x b1 x c1 – a0 x b0 x c0
ΔAa = a1 x b0 x c0 – a0 x b0 x c0 = (a1 – a0) x b0 x c0ΔAb = a1 x b1 x c0 – a1 x b0 x c0 = (b1 – b0) x a1 x c0ΔAc = a1 x b1 x c1 – a1 x b1 x c0 = (c1 – c0) x a1 x b1
ΔA = ΔAa + ΔAb + ΔAc
METODE, INSTRUMENTE ŞI TEHNICI DE ANALIZĂ
– Metoda ratelor de structură (rata activelor imobilizate, rata activelor circulante, rata
veniturilor din vânzarea mărfurilor etc.);de gestiune (rata de rotaţie a stocurilor, rata încasărilor, rata plăţilor
etc.);de rentabilitate (rata rentabilităţii comerciale, rata rentabilităţii financiare
etc.);ale echilibrului financiar (rata solvabilităţii, rata lichidităţii, rata de
îndatorare etc.).
– Metoda scorurilor (scoring)
a = constantă;
gi = coeficientul de semnificaţie al ratelor;
Ri = rata;
ii RgaZ
ETAPE DE ANALIZĂ
Etape pregătitoare:- delimitarea ariei studiului, constituirea echipei de analiză;- stabilirea metodelor de culegere a datelor;- stabilirea reperelor de analiză: rezultatele concurenţei, situaţia din ramură,
situaţia mediului extern etc.
Etape de investigare şi analiză:- culegerea datelor;- efectuarea calculelor;- evidenţierea simptomelor semnificative;- stabilirea punctelor slabe şi forte, a oportunităţilor şi ameninţărilor (SWOT);
Etape de concluzionare:- justificarea alegerii ipotezelor, metodelor, coeficienţilor;- justificarea punctajelor de analiză şi a concluziilor;- stabilirea recomandărilor şi evaluarea rezultatelor (SWOT optimizat);- redactarea raportului.
TIPURI DE ANALIZE1. După orizontul de timp:
post - factum previzionale
2. După modul de urmărire al indicatorilor: statice dinamice
3. Funcţie de poziţia analistului: interne externe
4. Funcţie de natura problemelor abordate: economice financiare economico-financiare
5. După destinaţia lor: tactice strategice
6. După nivelul de extindere globale de proces
ANALIZA DIAGNOSTIC GLOBAL STRATEGICĂ
- permite evaluarea activităţii întreprinderii sub toate aspectele sale (tehnic, economic, financiar, strategic, social etc.) în cadrul mediului extern în care îşi desfăşoară activitatea.
- generează o imagine de ansamblu a situaţiei întreprinderii, pe funcţiuni (marketing, producţie, management, personal etc.), ce rezultă din interacţiunea cu mediul înconjurător;
- facilitează găsirea unor justificări logice ale situaţiei întreprinderii;- permite trasarea unor recomandări viabile, în conformitate cu obiectivele
analizelor.
Diagnostic
global strategic
Diagnostic strategic
Diagnostic financiar
CAP. 4 ANALIZA DIAGNOSTIC DE PROCES
- permite evaluarea proceselor desfăşurate de întreprindere în cadrul mediului lor intern;
- generează o imagine detaliată, pe funcţii ale întreprinderii ( aprovizionare, producţie, investiţii, control, comercializare etc.);
- permite găsirea unor justificări logice a stării proceselor;- permite trasarea unor recomandări viabile, în conformitate
cu obiectivele analizelor;- vizează aspecte legate de potenţialul economic al resurselor
şi proceselor şi de performanţa utilizării lor.
MODEL STRUCTURAL DE ANALIZĂ DIAGNOSTIC DE PROCES
MODEL MATEMATIC DE ANALIZĂ DIAGNOSTIC
Functia matematica atasata modelului (nota de evaluare a procesului)
= nota medie ponderata a diagnosticului potentialului
= nota medie ponderata a diagnosticului financiar
KDSP , KDF = coeficienţi pentru obţinerea valorii sintetice a analizei diagnostic
(KDSP+KDF = 1).
m = criterii de analiză diagnostic luate în calcul
Pdspi = 1..5 (punctaje convenţionale de analiză pe criterii)
di = coeficienţi de ponderare a importanţei criteriilor
DFKDSPKS DFDSPDP
DSP
DF
m
ii
m
iii
d
dPdspDSP
1
1
MODEL MATEMATIC DE ANALIZĂ DIAGNOSTIC
n = criterii de analiză diagnostic luate în calcul
Pdfi = 1..5 (punctaje convenţionale de analiză pe criterii)
fi = coeficienţi de ponderare a importanţei criteriilor
n
ii
n
iii
f
fPdfDF
1
1
Gradul de importanţă Consecinţele neîndeplinirii criteriului di, fiFoarte important Extren de grave la nivel de întreprindere 5
Major Grave, cu efect sectorial 2
Secundar Izolate, la nivel compartimental 1
Evaluare generală proces
SDP Clasificare Recomandări
1 Inadaptare totală Renunţare la proces sau externalizare.
2 Adaptare insuficientă
Restructurare radicală: reorganizare structurală şi retehnologizare prin aport de capital sau externalizare proces.
3 Adaptare la limită Restructurare importantă: investiţii tehnice şi tehnologice, control cheltuieli, perfecţionare personal operativ, injecţie de capital.
4 Adaptare bună Pilotaj proces, automatizare operaţii, planificare resurse, perfecţionare personal specializat, asigurare capital.
5 Adaptare foarte bună
Dezvoltare proces: elasticitate fabricaţie, automatizare şi informatizare faze, protecţie intelectuală. Stimulare creativitate personal.
5 ANALIZA DIAGNOSTIC DE POTENŢIAL
5.1 Diagnosticul resurselor tehniceResursele tehnice sunt reprezentate de activele corporale şi necorporale aflate în patrimoniul întreprinderii.
Activele corporale sunt cele deţinute de societate pentru utilizarea în procesele de producţie, comercializare etc. Ele au o structură materială şi, cu unele excepţii, sunt epuizabile şi supuse amortizării.
Activele necorporale (mărci, brevete, licenţe, francize, vad comercial, drepturi de copyright etc.) asigură întreprinderii, prin posesia lor, perspectivele realizării unor beneficii economice viitoare.
Analiza resurselor tehnice în cadrul proceselor cuprinde următoarele determinări:
Analiza mijloacelor fixe; Analiza capacităţii de producţie; Analiza activelor necorporale.
Analiza mijloacelor fixe
Modelul de analiză diagnostic se concentreză asupra următoarelor aspecte:
• starea de funcţionare (uzura fizică) şi structura mijloacelor fixe;
• structura şi performanţele lor în raport cu cele pe plan mondial (uzura morală);
• dinamica mijloacelor fixe;
• eficienţa utilizării mijloacelor fixe.
Indicatori Mod de calcul Explicaţii
Mijloace fixe la valoare netă
(starea mijloacelor fixe)
Vi = valoare de intrare a MF
A= amortizare
Indicele mijloacelor fixe
(dinamica mijloacelor fixe)
MFn= mijloace fixe nete în anul n
Coeficient de structură
(structura)
MFi= mijloace fixe nete din grupa i
Coeficient de uzură (depreciere)
(starea mijloacelor fixe)
Producţia realizată la 1000 lei mijloace fixe (eficienţa)
Qf= producţia fabricată
Beneficiul la 1000 lei mijloace fixe
(eficienţa)
Pr= profitul brut al procesului
AiVMF
100 i
MFi
MF
iK
100iV
AuK
1000MF
fQ
fQE
1000MFr
P
PE
1001
n
nMF MF
MFI
Analiza capacităţii de producţie
Capacitatea de producţie este un indicator de potenţial economic ce poate fi definit şi calculat pentru toate tipurile de activităţi, inclusiv pentru cele din sfera comercială (capacitatea de desfacere, de stocare etc) sau a serviciilor (capacitatea de lucru, capacitatea de cazare etc.). Aspecte vizate:
• analiza utilizării extensive a mijloacelor fixe şi a fondului de timp;
• analiza utilizării intensive a mijloacelor fixe .Indicatori Mod de calcul Explicaţii
Nr total de mijloace fixe (N) din care: în funcţiune (Nf)
Conform inventar
Capacitatea maximă de fabricaţie [buc] i=tipul de mijlc fix
Pimax = productivitatea maximă
Fondul de timp lucrat (Tl) Tmax=timp de lucru max programat
Tn=timp de neutilizare
Grad de utilizare fond de timp (Gt)
Grad de funcţionare (Gf)
Grad de utilizare ca capacităţii de producţie (GuCP)
Qe=nr. produse realizate
Randamentul mediu
maxmaxmax iii PTNC
nl TTT max
maxT
TGt l
100N
NG f
f
100max
C
QG e
uCP
100f
e
N
QR
Analiza activelor necorporale
Metoda constă în determinarea valorii de utilizare ca parte din valoarea afacerii şi ca flux de numerar (venituri).
Se analizează astfel rezultatele economice înainte şi după cumpărarea activelor
Modelul de analiză diagnostic se concentreză asupra următoarelor aspecte:
• evaluarea potenţialului lor competiţional;
• evaluarea eficienţei utilizării lor (raportul cost/beneficiu);
• evaluarea plus valorii de aport la patrimoniu (goodwill)
Indicatori Mod de calcul Explicaţii
Activul net corijat (ANC) At=active totale
Ot=obligaţii totale
Profitul net (Pn) Conform bilanţ contabil
Capacitatea beneficiară (CB) CB = Rnet + Cham Rnet=rezultat net
Cham = cheltuieli cu amortizările şi provizioanele
Superprofitul (Sp) i=rata de capitalizare a profitului (ex: dobânda medie la depozite)
Goodwill (Gw) n = durata de funcţionare
Termenul de recuperare al investiţiei cu activul (ani)
Vi=valoarea investiţiei (costul de achiziţie)
tt OAANC
iANCCBSp
niSpGw 1
Sp
VTn i
Model de evaluare al resurselor tehnicePunctaj Calificativ Semnificaţie
1 Inadaptare totală
Mijloacele fixe sunt uzate (Ku>70%) şi necompetitive (EQf, Ep scad). Structură concentrată pe un tip (Ki >90%), lipsa investiţiilor (IMF < 100).
Capacitatea de producţie este foarte mică (Gf, GuCP < 30%), Tn>Tl.
Activele necorporale lipsesc sau nu au potenţial competitiv .
2 Adaptare insuficientă
Mijloacele fixe sunt uzate (Ku>70%) şi necompetitive (EQf, Ep scad).
Structură echilibrată pe toate tipurile ( ), lipsă investiţii.
Capacitatea de producţie este redusă (Gf, GuCP < 50%), randament în scădere. Activele necorporale lipsesc sau au potenţial foarte scăzut.
3 Adaptare la limită
Mijloacele fixe sunt utilizate la capacitate maximă (Gf, GuCP >90%) dar sunt neperformante (EQf, Ep scad) şi uzate (Ku>70%).
Capacitatea de producţie este medie (Gf, GuCP < 70%), randament în creştere. Imobilizările necorporale nu oferă pârghii de progres (Sp,Gw0).
4 Adaptare bună
Mijloacele fixe corespund ca performanţe (EQf, Ep , în creştere), uzura este medie (Ku = 50-70%) Capacitatea de producţie este mare (Gf, GuCP > 80%). Activele necorporale au potenţial ridicat (Sp,Gw >0).
5 Adaptare foarte bună
Mijloacele fixe sunt performante (EQf, Ep , în creştere), noi (Ku < 50%) şi folosite la capacitatea maximă (Gf, GuCP >90%).
Activele necorporale au potenţial foarte ridicat (Sp,Gw în creştere) şi sunt eficiente (Tn< durata de amortizare).
i
KK ii
DIAGNOSTICUL DE POTENŢIAL
5.2 Diagnosticul resurselor umaneAnaliza diagnostic a resurselor umane vizează situaţia acestei resurse interne, modul în care utilizarea ei se conjugă necesităţilor de proces.
Scopurile analizei diagnostic sunt: stabilirea apropierii dintre necesarul de resursă umană, determinat prin
tehnologia de proces şi situaţia existentă la momentul analizei; stabilirea perspectivelor resurselor umane prin prisma programului de
dezvoltare al proceselor.
Analiza resurselor umane în cadrul proceselor cuprinde: Analiza structurală :
Cantitativă: nivelul de corespondenţă al efectivului de personal cu nevoile de personal determinate pe considerente tehnologice (exemplu: necesarul de personal planificat);
Calitativă: competenţele individuale ale personalului, modul în care acestea se armonizează cu cerinţele posturilor ocupate.
Analiza de eficienţă prin raportarea rezultatelor obţinute în proces la consumul de forţă de muncă.
Analiza structurală cantitativă
Indicatori Mod de calcul Explicaţii
Personal direct productiv Compartiment resurse umane Pdp
Personal auxiliar Compartiment resurse umane Paux
Total personal productiv
Personal administrativ (TESA) Compartiment resurse umane Padm
Total personal programat Np
Număr anual de zile lucrate de personal Compartiment resurse umane Zi
Rata personalului direct productiv
Numărul mediu de personal Ni=nr de lucrători care au lucrat Zi
ore in an
Z = nr anual de zile lucrătoare
Diferenţa de personal
auxP
dpP
pP
admPpPpN
Zi
Zi
NN
pNN
pD
100p
dpdpP N
PR
Analiza structurală calitativă
Etape de analiză a competenţelor individuale:Gruparea competenţelor (conform fişelor de post):• competenţe „banalizate” (minime); • competenţe „diferenţiate” (concurenţiale);• competenţe „emergente” (de perspectivă).
Culegerea informaţiilor:
Informaţiile se culeg prin intermediul chestionarelor aplicate atât persoanelor evaluate cât
şi persoanelor responsabile (directori, şefi de compartimente etc.).
Evaluarea competenţelor:
În urma analizei chestionarelor se punctează pentru fiecare persoană evaluată valoarea
competenţelor pe cele trei categorii de mai sus, astfel:• 5 pentru nivelul excelent;• 2 pentru nivelul suficient; • 1 pentru nivelul insuficient.
Pentru evaluarea grupului de salariaţi se calculează punctajul mediu (Pmed) al competenţelor
pe cele trei categorii.
Interpretarea rezultatelor finale se face prin încadrarea în una din cele cinci zone, astfel:
Evaluare Comp. banalizate Comp. diferenţiate Comp. emergente
Suficient (Pmed >2) Supravieţuire Excelenţă Inovare
Insuficient (Pmed<2) Risc maxim Avantaje neexploatate
Analiza eficienţei pentru procese de producţie
Indicatori Mod de calcul Explicaţii
Producţia fabricată Compartiment producţie Qf
Numărul mediu de personal
Salar tarifar mediu Sti=salariul tarifar al personalului “i”
Ni=numărul de salariaţi cu salariul Sti
Productivitatea muncii pe salariat
Productivitatea muncii la salariul tarifar
Zi
Zi
NN
iN
iNtiStS
tS
fQ
stW
N
QW f
N
N
Analiza eficienţei pentru activităţi comerciale
Indicatori Mod de calcul Explicaţii
Cifra de afaceri Cont de profit şi pierdere CA
Valoarea adăugată VA = Rex + Chp + Cham + Chimp VA
Numărul mediu de personal
Salar tarifar mediu Sti=salariul tarifar al personalului “i”
Ni=numărul de salariaţi cu salariul Sti
Productivitatea exerciţiului la numărul de salariaţi
Productivitatea VA la numărul de salariaţi
Productivitatea exerciţiului la salariul tarifar
Productivitatea VA la salariul tarifar
Zi
Zi
NN
iN
iNtiStS
tS
CAstW
tva
S
VAW
N
CANW
N
VAvW
N
Model de evaluare al resurselor umanePunctaj Calificativ Semnificaţie
1 Inadaptare totală
Structură inadecvată: RPdp < 40%, Dp < 0. în creştere sau stagnare.
Personalul nu deţine competenţele banale, minime necesare; Pmed < 2
Wn, St şi WtS scad în ultimii doi ani
2 Adaptare insuficientă
Structură inadecvată: RPdp < 50%, Dp < 0. în scădere.
Personalul nu deţine competenţe diferenţiate; Pmed < 2
Wn creşte iar St şi WtS scad în ultimii doi ani
3 Adaptare la limită
Necorelare proces tehnologic, structură personal: RPdp < 60%, Dp > 0.
Personalul deţine competenţe banale dar nu diferenţiate; Pmed > 2
Wn şi WtS cresc iar St scade sau se menţine constant în ultimii doi ani.
4 Adaptare bună
Structură bună: RPdp > 60%, Dp = 0.
Personalul deţine competenţe banale şi diferenţiate; Pmed > 2
Wn şi WtS cresc iar St creşte mai puţin în ultimul an.
5 Adaptare foarte bună
Structură foarte bună: RPdp > 70%, Dp = 0.
Personalul deţine toate tipurile de competenţe; Pmed > 2
Wn şi WtS cresc iar St creşte mai puţin în ultimii doi ani.
N
N
DIAGNOSTICUL DE POTENŢIAL
5.3 Diagnosticul resurselor financiare
Resursele financiare asigură diferenţierea de concurenţă prin rezultatele pe care le generează, capacitatea de finanţare a programului de dezvoltare şi nivelul de satisfacţie al investitorilor.
Scopul analizei este evaluarea echilibrului securitate-risc, care determină capacitatea întreprinderii de a finanţa programul investiţional din surse proprii (în ce condiţii întreprinderea poate capacita resursele financiare necesare programului strategic de dezvoltare ?);
Domenii de interes:Echilibrul securitate-risc este important prin prisma nevoii de
co-finanţare a proceselor din surse externe (credite, parteneriate etc.),
rezultatele analizelor interesând atât investitorii cât şi finanţatorii.
Analiza resurselor financiare
Indicatori Mod de calcul Explicaţii
Excedentul brut din exploatare EBE
Capacitatea de autofinanţare
Rata solvabilităţii patrimoniale Kpr=capital propriu
It=împrumuturi totale
Rata îndatorării globale Dt=datorii totale
Rata generală a îndatorării
Rata datoriilor financiare (îndatorării pe termen lung)
Itl=împrumuturi pe termen lung
Rata capacităţii de rambursare a creditelor
amChexREBE
amChnetRCAF
tpr
prsp IK
KR
100
tDprK
tDigR
100prK
tIgiR
100prK
tlIdfR
100CAF
tIcrR
Model de evaluare al resurselor financiarePunctaj Calificativ Semnificaţie
1 Inadaptare totală
Rsp scade continuu cu peste 10% pe an sau ajunge la valori sub 40%;
Rig, Rgi, Rif în creştere cu peste 10% pe an;
Rcr în creştere cu peste 10% pe an.
2 Adaptare insuficientă
Rsp scade continuu sub 10% pe an sau are valori între 40% şi 50%;
Rig, Rgi, Rif în creştere sub 10% pe an sau au oscilaţii semestriale mari;
Rcr în creştere sub 10% pe an.
3 Adaptare la limită
Rsp îşi menţine doi ani variaţia în limitele +/-10% pe an sau are valori între
50% şi 60%;
Rig, Rgi, Rif se menţin constante +/-10% în ultimii doi ani;
Rcr constantă sau scade uşor în ultimul an.
4 Adaptare bună
Rsp creşte continuu cu peste 5% pe an sau ajunge la valori peste 60%;
Rig, Rgi, Rif în scădere cu maxim 10% pe an;
Rcr în scădere cu max 10% pe an.
5 Adaptare foarte bună
Rsp creşte continuu cu peste 1% pe an sau ajunge la valori peste 70%;
Rig, Rgi, Rif în scădere cu minim 10% pe an;
Rcr în scădere cu min 10% pe an.
DIAGNOSTICUL DE POTENŢIAL
5.4 Diagnosticul fabricaţieiAnaliza vizează structura şi calitatea proceselor de fabricaţie, gradul în care mijloacele de producţie pot asigura funcţionarea întreprinderii în orizontul de timp previzionat.
Obiectivele principale ale analizelor sunt: evaluarea stării proceselor tehnologice, a imobilizărilor şi modului de întreţinere al acestora dar şi necesităţile investiţionale sau dinamica mijloacelor fixe.
Diagnosticul fabricaţiei cuprinde următoarele determinări: Structura şi calitatea proceselor de fabricaţie (este
fabricaţia completă şi de calitate ?); Starea echipamentelor de fabricaţie (sunt echipamentele
suficiente şi adecvate procesului de fabricaţie ?);
Analiza structurii şi calităţii fabricaţiei
Indicatori Mod de calcul Explicaţii
Producţia planificată pe sortimente Compartiment producţie qoi
Producţia realizată pe sortimente Compartiment producţie qri
Producţia medie individuală pe unitate de timp
t = unitatea de timp (oră, zi, lună, an)
Coeficientul mediu pe sortiment Cui = costul unitar pe sortiment
Coeficientul ritmicităţii pe unitate de timp
qi = producţia maximă pe unitate de timp
Coeficientul deprecierilor qdi = cantitatea rebutului pe sortiment
Coeficientul corecţiilor nci = numărul de intervenţii de corecţie pe sortiment
cci = costul intervenţiei
uioi
uiris cq
cqK
2)(2
11 tii
tir qq
qK
t
qq riti
100
uiri
uidid cq
cqK
100
uiri
ciic cq
cncK
Analiza stării echipamentelor
Indicatori Mod de calcul Explicaţii
Grad de utilizare ca capacităţii de producţie
Qe=nr. produse realizate
Productivitatea mijloacelor fixe Qf= producţia fabricată
Vi = valoare de intrare a MF
Rata de echilibru a mijloacelor fixe la numărul de salariaţi
numărul mediu de salariaţi
Coeficient de uzură (depreciere) A= amortizare100
iV
AuK
100max
C
QG e
uCP
i
fMF V
Q
s
is
N
VE
N
Model de evaluare a fabricaţiei
Punctaj Calificativ Semnificaţie
1 Inadaptare totală
Carenţe mari în planificarea producţiei (Ks < 0,4 ). Producţia este în salturi mari (Kr<0,2) cu întreruperi frecvente. Calitate foarte redusă a proceselor (Kd, Kc, creşteri anuale > 10%). MF insuficiente şi inadecvate proceselor de fabricaţie (GuCP < 30%, Ku >70%) în scădere).
2 Adaptare insuficientă
Planificare defectuoasă a producţiei (Ks = 0,4..0,5). Producţia este în salturi (Kr<0,2..0,5). Calitate redusă a proceselor (Kd, Kc, cresc anual < 10%). MF insuficiente sau inadecvate proceselor de fabricaţie (GuCP < 50%, , Es în scădere).
3 Adaptare la limită
Planificare acceptabilă a producţiei (Ks = 0,5..0,7). Ritm de producţie mediu (Kr<0,5..0,7). Calitate redusă a proceselor (Kd, Kc, oscilează +/- 5%). MF insuficiente (GuCP < 70%, Es scade) dar adecvate proceselor de fabricaţie (productivitate în creştere).
4 Adaptare bună
Planificare bună a producţiei (Ks = 0,7..0,9). Ritm de producţie bun (Kr<0,7..0,9). Calitate în creştere (Kd, Kc, scad 0..5% anual). MF suficiente (GuCP > 80%, Es se menţine constant) şi adecvate proceselor de fabricaţie (Ku se menţine, productivitate în creştere).
5 Adaptare foarte bună
Planificare foarte bună a producţiei (Ks 1). Ritm de producţie foarte bun (Kr 1). Calitate în creştere (Kd, Kc, scad > 5% anual). MF perfect adaptate şi intens utilizate (GuCP > 90%, Es scade uşor, Ku în scădere, productivitate în creştere).
MF
MF
DIAGNOSTICUL DE POTENŢIAL
5.5 Diagnosticul funcţiei comercialeObiectivul principal al diagnosticului potenţialului comercial îl constituie evaluarea structurii şi
necesarului de resurse alocate funcţiei comerciale şi a modului de utilizare a acestora (eficienţă).
Diagnosticul funcţiei comerciale cuprinde următoarele analize: Nivelul resurselor interne alocate funcţiei comerciale; Eficienţa activităţii comerciale;
Analiza resurselor interne alocate funcţiei comercialeIndicatori Sursă informaţii Planificat Realizat
Număr de salariaţi în proces, din care:
- cu pregătire comercială
- specialişti
Depart. RU Punctaj (Ppl)
Ppl = 1..5
Punctaj (Pre)
Pre = 1..5
Nivel tehnic spaţii comerciale:
- suprafaţă utilă
- utilităţi
- accesibilitate
- protecţie produse
Depart. Tehnic
Depart. Tehnic
Raport evaluare
Raport evaluare
Ppl = 1..5
Ppl = 1..5
Ppl = 1..5
Ppl = 1..5
Pre = 1..5
Pre = 1..5
Pre = 1..5
Pre = 1..5
Nivel tehnic echipamente:
- număr
- productivitate
- stare tehnică
Depart. Tehnic
Depart. Tehnic
Raport evaluare
Ppl = 1..5
Ppl = 1..5
Ppl = 1..5
Pre = 1..5
Pre = 1..5
Pre = 1..5
Analiza resurselor interne alocate funcţiei comerciale(continuare)
Indicatori Sursă informaţii Planificat Realizat
Nivel tehnic active necorporale:
- durată de valabilitate
- nivel tehnic
Contract
Raport evaluare
Ppl = 1..5
Ppl = 1..5
Pre = 1..5
Pre = 1..5
Nivel resurse financiare alocate:
- buget alocat marketing
- salarii specialişti
Depart. Financiar
Depart. RU
Ppl = 1..5
Ppl = 1..5
Pre = 1..5
Pre = 1..5
Nivel management proces:
- marketing intern sau serviciu externalizat
- transport intern sau serviciu externalizat
- consultanţă montaj, service, interne sau servicii externalizate
Conducere executivă
Conducere executivă
Conducere executivă
Ppl = 1..5
Ppl = 1..5
Ppl = 1..5
Pre = 1..5
Pre = 1..5
Pre = 1..5
Pe baza evaluărilor indicatorilor se calculează un punctaj mediu ponderat al criteriului
planificat şi realizat, respectiv cu relaţia:unde fi = coeficienţii de poderare a importanţei :
rePplP
i
iireplrepl f
fPP
//
Gradul de importanţă Consecinţele neîndeplinirii criteriului fi
Foarte important Extren de grave la nivel de întreprindere 5
Major Grave, cu efect sectorial 2
Secundar Izolate, la nivel compartimental 1
Analiza eficienţei activităţii comerciale
Indicatori Mod de calcul Explicaţii
Indicele CA CAn=CA in anul curent
CAn-1=CA in anul anterior
Indicele clienţilor Ncn=nr. clienţi în anul curent
Ncn-1=nr. clienţi în anul anterior
Cota de piaţă a produsului “a” VTP= volumul total al vânzărilor pe piaţă ale produsului “a”
Eficienţa activelor comerciale ATc = active totale utilizate în activitatea comercială
Eficienţa comercială a vânzărilor
Nc = numărul de clienţi activi
Rata generală a costurilor la CA Ccom = costuri comerciale totale
Forţa de vânzare Ns = numărul de salariaţi în proces
1001
n
nCA CA
CAI
1001
nc
nccN N
NI
100VTP
CACPa
cAc AT
CAE
CA
CR comcg
cNc N
CAE
sv N
CAF
plP
repl PP
Model de evaluare a funcţiei comerciale
Punctaj Calificativ Semnificaţie
1 Inadaptare totală
Resurse interne principale insuficient alocate ( < 2 şi ).
Eficienţă foarte scăzută a funcţiei ( ICA, INc, CPa , EAc în scădere ultimii 2 ani, Rcg în creştere).
2 Adaptare insuficientă
Potenţialul resurselor interne este redus ( < 2 pentru principalele resurse implicate în proces).
Eficienţă scăzută a funcţiei (ICA, INc, CPa în scădere ultimul an).
3 Adaptare la limită
Potenţial mediu al resurselor comerciale ( < şi 3)
Eficienţă la limită (ICA < 1,05, INc şi CPa se menţin constanţi, Rcg scade uşor)
4 Adaptare bună
Există resurse cu potenţial ridicat ( 4) nevalorificate în totalitate.
Eficienţă bună (ICA > 1,1, INc şi CPa cresc în ultimii doi ani, Rcg în scădere, Fv în creştere)
5 Adaptare foarte bună
Există resurse cu potenţial ridicat ( 5), bine valorificate .
Eficienţă bună (ICA > 1,2, INc şi CPa cresc în ultimii doi ani, Rcg în scădere, Fv şi EAc în creştere)
repl PP
reP
reP
rePreP plP
reP
6 DIAGNOSTICUL FINANCIAR
6.1 DIAGNOSTICUL CREŞTERII ECONOMICE
Metodă de analiză a cifrei de afaceri Cifra de afaceri rezultă prin însumarea veniturilor din vânzarea produselor (bunuri materiale şi servicii) cu cele din vânzarea mărfurilor. Ea nu include veniturile din vânzarea sau transferul activelor şi nici cele din subvenţii.
– Indicatori de volum;– Indicatori de structură;– Indicatori de dinamică;– Indicatori factoriali.
tNpNtNarecalculat ICACA /
Metodă de analiză a cifrei de afaceri
Indicatori de volum Mod de calcul Explicaţii
Cifra de afaceri netă Cont de profit şi pierdere (CPP)
CA
Cifra de afaceri medie Q=cantitatea totală de produse vândute
Cifra de afaceri critică CF=costurile fixe
rcv = rata costurilor variabile
cpm = costul de producţie mediu
pvm = preţul de vânzare mediu
Rata preţurilor Pn=preţul mediu în anul n
Pn-1=preţul mediu în anul anterior
Q
CACA
cvcr r
CFCA
1
vm
pmcv p
cr
1001
n
np P
PR
Metodă de evaluare a cifrei de afaceri
Indicatori de structură Mod de calcul Explicaţii
Coeficientul Herfindhal gi= structura pe sortimente
Qi= cantitate din sortiment i
Coeficientul Gini-Struck n= numărul de sortimente
Coeficientul clienţilor mari NCM=număr clienţi mari
N= număr total clienţi
Coeficientul clienţilor mici NCm=număr clienţi mici
Rata clienţilor mari în CA CACM = cifra de afaceri a clienţilor mari
2igH
1
12
n
gnG
i
100N
NK CM
CM
100N
NK Cm
Cm
Q
Qg ii
100CA
CAR CMCM
1001
n
nCA CA
CAI
Metodă de evaluare a cifrei de afaceri
Indicatori de dinamică Mod de calcul Explicaţii
Indicele creşterii anuale CAn=CA in anul curent
CAn-1=CA in anul anterior
Ritmul mediu de creştere pe ultimii 3 ani
CAn-2=CA cu doi ani înainte
Indicele preţurilor de vânzare
Pn= preţul în anul curent
Pn-1= peţul în anul anterior
100)1(2
n
n
CA
CAR
1001
n
np P
PI
Metodă de evaluare a cifrei de afaceri
Indicatori factoriali Mod de calcul Explicaţii
Indicele produselor fabricate
CAPF=CA din produse fabricate
Productivitatea fabricaţiei
Qf = cantitatea de produse fabricate
= numărul mediu de salariaţi
Productivitatea vânzărilor
100CA
CAI PFPF
s
fs
N
Qw
sCA
N
CAw
sN
Model de evaluare a cifrei de afaceri
Punctaj Calificativ Semnificaţie
1 Inadaptare
totală Descreştere sistematică a volumului vânzărilor cu peste 10% pe an.
Cifra de afaceri sub valoarea critică ( coeficient de siguranţă <1).
Rate subunitare de creştere a preţurilor.
Structură deficitară consemnând o dependenţă mare de clienţii mari
sau de cei mici (KCM sau KCm, RCA sau RCM >95%); număr redus de produse cu contribuţie semnificativă în cifra de afaceri (G 1).
Activitate în recul, indicii fabricaţiei şi productivităţii scad în ultimii doi ani.
2 Adaptare insuficientă
Descreştere sistematică a vânzărilor sub 10% pe an sau oscilaţii
mari semestriale.
Cifra de afaceri este la valoarea critică ( coeficient de siguranţă <1,05).
Rata de creştere a preţurilor sub rata inflaţiei.
Structură inadecvată de produse; număr redus de produse, cu mare
sezonalitate; există produse/servicii alternative însă greu de
implementat (G , H >0,8).
Indicii fabricaţiei şi productivităţii scad în ultimul an.
Model de evaluare a cifrei de afaceri
Punctaj Calificativ Semnificaţie
3 Adaptare la limită
Menţinere constantă, în limitele ratei de inflaţie, în ultimii trei ani.
Cifra de afaceri peste valoarea critică ( coeficient de siguranţă <1,5).
Rata de creştere a preţurilor peste rata inflaţiei.
Structură adecvată a produselor vândute (G>0,5) dar repartizată inadecvat pe clienţi (KCM sau KCm, RCA sau RCM >80%);
Probleme de fabricaţie şi marketing (indicele fabricaţiei scade).
Indicii productivităţii se menţin la valori constante.
4 Adaptare
bună
Creştere sistematică sub 10% pe an, în ultimii doi ani.
Cifra de afaceri peste valoarea critică ( coeficient de siguranţă >1,5).
Structură bună a vânzărilor (G < 0,5), curba Paretto aproape de ideal
(KCM =10% şi RCM=60%).
Indicele fabricaţiei se menţine constant.
Sunt necesare acţiuni de intensificare a promovării.
Indicii productivităţii în creştere continuă.
5 Adaptare foarte bună
Creştere sistematică peste 10% pe an, în ultimii doi ani.
Cifra de afaceri peste valoarea critică ( coeficient de siguranţă >2).
Rata de creştere a preţurilor la nivelul ratei inflaţiei.
Structură ideală a vânzărilor (G 0, H1/n).
Indicii fabricaţiei şi productivităţii cresc în ultimii doi ani.
Metodă de analiză a valorii adăugate
Valoarea adăugată (VA) este plusul de bogăţie creat de întreprindere ca urmare a activităţii economice desfăşurate. Ea este expresia eficienţei consumului de factori de producţie.
unde: Qe= producţia exerciţiului; Mc=marja comercială (Mc=Vmf - Chmf)
M’ = consumurile realizate de terţi (materii prime, utilităţi etc.)
Metodă analitică de calcul (după CPP)
VA = Rex + Chp + Cham + Chimp (pe bază de bilanţ)
– Indicatori de structură;– Indicatori de dinamică;– Indicatori de eficienţă;– Indicatori factoriali.
VA = (Qe + Mc) – M’
Metodă de evaluare a valorii adăugate
Indicatori de structură Mod de calcul Explicaţii
Rata medie a cheltuielilor
materiale Chmat= cheltuielile materiale
Rata medie a cheltuielilor cu personalul
Chp= cheltuieli cu personalul (salarii şi taxe)
Rata medie a cheltuielilor cu dobânzile
Chd= cheltuieli cu dobânzile
Indicatori de dinamică Mod de calcul Explicaţii
Indicele VA VAn=valoarea adăugată în anul curent
VAn-1=valoarea adăugată în anul precedent
Rata medie aferentă CA
100VA
CR hmatChm
100VA
CR hp
Chp
100VA
CR hd
Chd
100CA
VARVA
1001
n
nVA VA
VAI
Metodă de evaluare a valorii adăugate
Indicatori de eficienţă Mod de calcul Explicaţii
Valoarea adăugată la 100 lei mijloace fixe
ΔVA= VAn - VAn-1
(variaţia VA de la o perioadă la alta)
Valoarea adăugată la 100 lei capital angajat
ΔKp= Kpn – Kpn-1
(variaţia capitalului propriu de la o perioadă la alta)
Valoarea adăugată medie pe salariat
Δ = Nsn – Nsn-1 (variaţia numărului mediu de salariaţi de la o perioadă la alta)
Indicatori factoriali Mod de calcul Explicaţii
Modelul factorial = productivitatea fabricaţiei
= productivitatea VA
100
MF
VAVAMF
100
Kp
VAVAKp
Ns
VAVA Ns
sN
f
f
Q
VA
Ns
QNsVA
fQ
VA
Ns
Q f
Model de evaluare a valorii adăugate
Punctaj Calificativ Semnificaţie
1 Inadaptare totală
Descreştere sistematică a valorii adăugate cu peste 10% pe an.
Rata aferentă CA în scădere şi cu valori reduse (< 0,1)
Structură deficitară, cu pondere mare a unor categorii de cheltuieli.
Eficienţa în scădere a tuturor factorilor determinanţi de producţie.
Lipsa perspectivelor de îmbunătăţire.
2 Adaptare insuficientă
Descreştere sistematică a valorii adăugate sub 10% pe an.
Rata aferentă CA în scădere dar cu valori > 0,2
Structură deficitară pe principalele grupe de cheltuieli.
Eficienţa în scădere a principalilor factori de producţie.
Productivitate VA scăzută.
Necesitate de restructurare a activităţii.
3 Adaptare la limită
Menţinere sau creştere sub limitele ratei de inflaţie, în ultimii trei ani.
Rata aferentă CA se menţine în limitele ratei de inflaţie.
Structură echilibrată la principalele grupe de cheltuieli.
Eficienţa factorilor de producţie, deşi scăzută, este în creştere la
principalele grupe.
Productivitate VA scăzută dar în creştere.
Probleme de fabricaţie şi gestiune a costurilor.
Model de evaluare a valorii adăugate
Punctaj Calificativ Semnificaţie
4 Adaptare bună
Creştere sistematică a valorii adăugate, sub 10% pe an, în ultimii doi ani.
Rata aferentă CA în creştere sau valori >0,5 în ultimii doi ani.
Structură echilibrată a principalelor grupe de cheltuieli.
Eficienţă în creştere la principalii factori de producţie utilizaţi.
Productivitatea VA în creştere uşoară (sub 10%)
Se impune gestionarea la un nivel superior a costurilor.
5 Adaptare foarte bună
Creştere sistematică a valorii adăugate, peste 10% pe an, în ultimii trei
ani.
Rata aferentă CA în creştere şi valori >0,5 în ultimii trei ani.
Cheltuielile sunt gestionate cu maximă eficienţă.
Eficienţă în creştere a utilizării tuturor factorilor de producţie.
Productivitatea VA în creştere, peste 10% în ultimii trei ani.
Metodă de analiză a lichidităţii şi solvabilităţii
Lichiditate: capacitatea întreprinderii de a-şi onora la scadenţă obligaţiile de plată pe seama activelor curente.
Solvabilitate: capacitatea întreprinderii de aş-i onora în totalitate obligaţiile de plată.
Indicatori Mod de calcul Explicaţii
Rata lichidităţii curente Dts= datorii pe termen scurt
Ac=active curente
Rata lichidităţii parţiale S = stocuri
Rata lichidităţii imediate Cr = creanţe
Rata solvabilităţii generale Dt= datorii totale
Rata solvabilităţii patrimoniale Kpr=capital propriu
tsD
cAlcR
tsD
ScAlpR
tsD
CrScAliR
t
tsg D
AR
CrediteK
KR
pr
prsp
Model de evaluare al lichidităţii şi solvabilităţii
Punctaj Calificativ Semnificaţie
1 Inadaptare totală
Capacitate foarte scăzută de plată; insolvabilitate patrimonială.
Rlc <1; Rlr <0,5; Rli < 0,1
RSg < 1; RSp < 0,3
2 Adaptare insuficient
ă
Capacitate redusă de plată a datoriilor; solvabilitate foarte redusă.
Rlc >1; Rlr <0,5; Rli < 0,1
Rsg < 1,2; Rsp < 0,3
3 Adaptare la limită
Pot exista probleme de lichiditate; solvabilitate limitată.
Rlc =1..1,5; Rlr = 0,5..0,8; Rli = 0,1..0,3
Rsg < 1,2..1,4; Rsp = 0,3..0,5
4 Adaptare bună
Întreprinderea este lichidă; solvabilitatea este bună.
Rlc =1,5..2; Rlr = 0,8..1; Rli > 0,3
Rsg >1,4; Rsp > 0,5
5 Adaptare foarte bună
Întreprinderea are o excelentă lichiditate şi solvabilitate.
Rlc > 2; Rlr >1; Rli > 0,5
Rsg > 2; Rsp = 1
6.2 DIAGNOSTICUL RENTABILITĂŢII
Rentabilitatea întreprinderii se apreciază atât prin valoarea sa absolută (rezultatul) cât şi prin eficienţa utilizării factorilor de producţie (ratele de rentabilitate).
Metodă de analiză a rezultatului. Indicatori de structură Mod de calcul Explicaţii
Rezultatul operaţional (marja brută); rentabilitatea activităţii de producţie
Vs=variaţia stocurilor
Cho=cheltuieli de operare
Chmat=cheltuieli materiale
Chut=cheltuieli cu utilităţile
Chmf=cheltuieli cu mărfurile
Chp=cheltuieli cu personalul
Rezultatul din exploatare (Rex)
Cont de profit şi pierdere (CPP) Rentabilitatea activităţilor de producţie, distribuţie şi administrare
Rezultat financiar (Rf) Cont de profit şi pierdere (CPP) Rentabilitatea activităţilor financiare
Rezultat extraordinar
(Rextr)
Cont de profit şi pierdere (CPP) Rentabilitatea activităţilor excepţionale
Rezultat brut (Rbr) Rbr = Rex +Rf +Rextr Rentabilitatea tuturor activităţilor
Rezultat net (Rnet) Rnet = Rbr - Ipr Ipr = impozitul pe profit
Rentabilitatea patrimonială
oso ChVCAR
pmfutmato ChChChChCh
Metodă de evaluare a rezultatului
Indicatori de dinamică Mod de calcul Explicaţii
Indicele mediu al preţurilor de vânzare
Pn=preţul mediu în anul n
Pn-1=preţul mediu în anul anterior
Indicele costului de producţie mediu
Cpmn = costul de producţie mediu în anul n
Cpmn-1 = costul de producţie mediu în anul anterior
Rata marjei brute Ro = rezultatul operaţionalRentabilitatea producţiei în CA
1001
n
np P
PI
1001
npm
npmpmC C
CI
100CA
RR ombr
Model de evaluare al rezultatului
Punctaj Calificativ Semnificaţie
1 Inadaptare totală
Descreştere sistematică a Ro în ultimii trei ani cu peste 10% pe an
chiar dacă Rbr >0, Rex < 0 (pierdere), Rf < 0.
Costurile de producţie cresc mai rapid ca preţurile de vânzare (Icpm >Ip).
Rata marjei brute scade în fiecare din anii analizaţi
2 Adaptare insuficientă
Descreştere sistematică a Ro, sub 10% pe an, Rex < 0, Rf <>0.
Costurile de producţie cresc în acelaşi ritm cu preţurile de vânzare.
(Icpm Ip) iar rata marjei brute scade în ultimul an.
3 Adaptare la limită
Creştere uşoară a Ro, sub 10% în ultimul an, Rex > 0, Rbr < 0 (pierdere
mai mică de 10% din capitalul social).
Costurile de producţie cresc sub nivelul preţurilor de vânzare(Ic < Ip).
Marja brută se menţine la nivelul anului anterior sau creşte uşor.
4 Adaptare bună
Creştere a Ro, peste 10% pe an, în ultimii doi ani, Rex >0 în toată
perioada analizată, Rbr > 0 în ultimul an (Rnet poate fi negativ).
Marja brută creşte în fiecare an.
5 Adaptare foarte bună
Ro creşte peste 20% în ultimii doi ani, Rnet > 0 (profit peste nivelul
maxim al randamentului capitalului pe piaţa monetară).
Rbr > Rex
Metodă de analiză a rentabilităţii
. Indicatori Mod de calcul Explicaţii
Rata rentabilităţii comerciale
Rnet = rezultatul net
Rentabilitatea vânzărilor
Rata rentabilităţii economice; rentabilitatea activelor
La întreprinderi dependente de politica fiscală, fluxurile
financiare şi extraordinare, pentru eliminarea influenţei lor;
Aex = active de exploatare;
EBE = Rex + Cham
La întreprinderi dependente de politica de amortizare a capitalului tehnic.
EBE = excedentul brut din exploatare
Cham = cheltuieli cu amortizarea capitalului tehnic
At = Active totale
La întreprinderi în care toate activităţile aduc profit.
Rbr = rezultat brut
Viteza de rotaţie a activelor în CA sau Vt
Vt = venituri totale (Vex + Vf + Vextr)
Rata rentabilităţii financiare a capitalului sau veniturilor
Kp = capitalul propriu
Rentabilitatea capitalurilor
Braţul pârghiei financiare
Eficienţa utilizării capitalurilor proprii
100CA
RR netrc
100ex
exre A
RR
100At
EBERre
100t
brre A
RR
100,
tp
netrf VK
RR
At
VCAV t
Atr,
p
tpf K
AB
Model de evaluare al rentabilităţii comerciale
Punctaj Calificativ Semnificaţie
1 Inadaptare totală
Descreştere sistematică cu peste 10% pe an sau valori actuale < 1%
2 Adaptare insuficientă
Descreştere sistematică sub 10% pe an sau valori actuale < 5%
3 Adaptare la limită
Menţinere constantă sau uşoară scădere, în ultimii trei ani
4 Adaptare bună
Creştere sistematică sub 10% pe an, în ultimii doi ani
5 Adaptare foarte bună
Creştere sistematică peste 10% pe an, în ultimii doi ani sau valori
actuale >20%
Model de evaluare al rentabilităţii economice
Punctaj Calificativ Semnificaţie
1 Inadaptare totală
Descreştere sistematică cu peste 20% pe an, valori actuale Rre < 5 %
Descreştere simultană a VrAt şi Rrc
2 Adaptare insuficientă
Descreştere sistematică sub 20% pe an, valori actuale Rre < 10%
Descreştere VrAt sau Rrc
3 Adaptare la limită
Menţinere constantă sau uşoară scădere, în ultimii trei ani.
Creştere VrAt sau Rrc
4 Adaptare bună
Creştere sistematică sub 10% pe an, în ultimii doi ani
Valori actuale Rre >20%
5 Adaptare foarte bună
Creştere sistematică peste 10% pe an, în ultimii doi ani.
Valori actuale Rre > 40%
Model de evaluare al rentabilităţii financiare
Punctaj Calificativ Semnificaţie
1 Inadaptare totală
Descreştere sistematică cu peste 10% pe an pentru Rrf şi VrAt
2 Adaptare insuficientă
Descreştere sistematică sub 10% pe an pentru Rrf
3 Adaptare la limită
Menţinere constantă sau uşoară scădere, în ultimii trei ani a Rrf
4 Adaptare bună
Creştere sistematică a Rrf, sub 10% pe an în ultimii doi ani
5 Adaptare foarte bună
Creştere sistematică a Rrf, peste 10% pe an în ultimii trei ani, creştereîn ultimii doi ani a VrAt şi Bpf