of 6/6
Cruciadele copiilor Cruciada copiilor este denumirea dată unei varietăți de evenimente imaginare sau reale din 1212, care combină unele sau toate elementele de mai jos: vedeniile unui băiat francez sau german, intenția de a converti prin mijloace pașnice la creștinism musulmanii din Țara Sfântă, mulțimile de copii călătorind spre Italia și aceiași copii vânduți ca sclavi. Există mai multe mărturii care se contrazic însă între ele, iar cruciada copiilor este un subiect care nu este elucidat complet de cercetarea istorică.

Cruciadele copiilor

  • View
    31

  • Download
    4

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Cruciadele copiilor

Text of Cruciadele copiilor

Cruciadele copiilor

Cruciadele copiilorCruciada copiilor este denumirea dat unei varieti de evenimente imaginare sau reale din 1212, care combin unele sau toate elementele de mai jos: vedeniile unui biat francez sau german, intenia de a converti prin mijloace panice la cretinism musulmanii din ara Sfnt, mulimile de copii cltorind spre Italia i aceiai copii vndui ca sclavi. Exist mai multe mrturii care se contrazic ns ntre ele, iar cruciada copiilor este un subiect care nu este elucidat complet de cercetarea istoric.Inceputul cruciadei Cruciada copiilor a pornit din Frana, din regiunea Vendome, sub forma unei procesiuni, a unei obinuite croisade monumentale, ndreptndu-se spre Saint Denis, atunci nc un antier n plin lucru. Conductorul ei era un ciobna, pe nume Etienne din satul Cloies i dorina lui copilreasc, ridicat la rangul de misiune, era s mearg s-l ntlneasc pe rege. n jurul lui Etienne s-au strns n luna iunie un numr de circa 20 000 de copii, alte date dau cifra de 30 000, din regiunile Normandia, Verdomois, Ile de France, Picardia, fapt ce duce cu gndul la o mobilizare metodic i serioas. Important este c micii peniteni sunt numii n izvoare semnficativ parvi pueri (copii mici, dar i cu sensul de copii sraci) ceea ce constituie un indiciu privind originea lor social. Erau biei i fete, de vrste diferite, coloanele de cruciai-n descrierea lui Mathieu de Paris- deplasndu-se dintr-un loc n altul n mod disciplinat, urmnd n ordine, fr vacarm, pe conductorul lor care, amnunt important, era bogat nvemntat i purtat ca un rege pe un car frumos mpodobit. Unde se indreptau acesti copii?Aproape toate documentele semnaleaz intenia copiilor de a trece marea i ceea ce puternicii i regii nu putuser s fac, adic s cucereasc Ierusalimul-spune cronicarul Rainier-s izbuteasc ei. Descrierea sumar ne oblig s constatm i aici rolul asociaiilor de copii, dar conductorii lor ne prevzuser un posibil refuz al regelui , nici ce aveau s fac dup ce merindele de drum aveau s se sfreasc. Ajuni la Saint Denis se spune c i clericii i ali oameni cu minte sntoas i-au ndemnat s se ntoarc acas. Unii au ascultat, dar la ntoarcere drumul era mai greu, descurajarea i-a cuprins repede; sfiai de foame au nceput s cereasc, iar peste tot lsau impresia unor vagabonzi dezgusttori. Cei mai muli, ns, au cobort pe valea Ronului pn la Marsilia i acolo mai marii lor au tratat cu doi armatori traversarea cruciailor pn n Palestina. Alberic des Trois-Fontaines, autorul acestei informaii, ne ncredineaz c numrul lor era att de mare, nct au fost nevoii s tocmeasc apte corbii. Nici nu s-au deprtat bine de rm, c o furtun i surprindea n plin mare i rtecea vasele, mpingndu-le pe fiecare n alt direcie. Dou dintre ele au euat n dreptul insulei Sfntu Petru (n apropiere de Sardinia), toi cltorii fiind nghiii de valuri. Trupurile nensufleite ale micilor cruciai au fost aruncate o parte din ele pe uscat, de unde apoi au fost culese i ngropate n insul cu mare evlavie, aceast moarte tragic fiind interpretat ca o adevrat jertf a noilor inoceni. Peste mormintele lor papa Grigore al IX-lea avea s ridice mai trziu o biseric-biserica Sfinilor Inoceni-ce poate fi vzut i astzi adpostind pe micii cruciai, sanctificai tot din ordinul papei, n amintirea nefericiilor pelerini nscriindu-se n calendarul catolic o nou srbtoare. Crmacii celorlalte 5 corbii au reuit s le conduc pn n portul Alexandria, unde copii salvai au fost vndui ca sclavi sarasinilor, nu dintr-o necesitate de moment, ci pentru c aa gndiser armatorii cnd se hotrser s ia la bord un numr att de mare de fiine umile i neajutorate, incapabile s-i plteasc transportul.La mijlocul lunii iulie 1212 plecau i copii germani condui de un anume Nicolas din Kln, se pare nu mai mare de 8 ani, dar preferat de comunitatea copiilor n chip de conductor al expediiei din cauza unui semn pe care l avea din natere pe umrul drept, interpretat ca semnul crucii. Nicolas era nsoit de tatl su i probabil c el a jucat un rol n stabilirea itinerariului parcurs de pelerinii germani, n orice caz supraveghea copilul i o dat cu el pe ceilali cruciai nevrstnici, copleii de dificultile drumului, nspimntai i nu o dat oprimai de cei mai n vrst sau mai mare n putere dect ei. Cruciaii au cobort de la Kln pe malul stng al Rinului, apoi au traversat Alpii, au intrat n Italia de nord i s-au oprit la Genova, n sperana c negustorii i vor transporta pe corbiile lor n Palestina. Dar orenii cnd i-au vzut, muli, n zdrene, nfometai, s-au temut s nu se ite tulburri n ora, s nu se scumpesc alimentele i au gsit cu cale s-i alunge ct mai repede i ct mai departe. La fel gndeau i alte orae, aa se face c gloata de copii, gonit de pretutindeni, a ajuns n cele din urm la Roma, ntr-o stare de mizerie de nedescris. Papa a dispus s fie trimii acas, iar ca singur mngiere erau ndemnai, dac vor neaprat s fie cruciai, s revin cnd vor fi brbai n stare s poarte arme; fetele nici nu erau luate n seam. Vznd c ardoarea lor nu este apreciat nici de eful cretintii, cruciaii, dezndjduii, deprimai de inutilitatea unei aciuni declanat cu att elan, au fcut cale ntoars. ntoarcerea a fost lamentabil. Autorul analelor Marbacenses o descrie n tonuri sumbre: nfometai i desculi, unul cte unul, n tcere, se strecurau pe drum; muli au murit, singuri i prsii, cadavrele lor zceau n pieele publice, erau privite cu curiozitate i dezgust, dar nimeni nu le ngropa. n oraele pe unde treceau fotii cruciai, murdari, palizi, cu ochii triti, mistuii ca de febr, populaia i primea cu acuzaii, cu insulte de tot felul provocate, mai ales, de prezena fetelor cu nfiare de haimanale, nct bieii de ei preferau s caute odihna la o margine de drum i s se hrneasc cu ierburi i fructele pdurii. Ceea ce la nceput fusese mreie la ntoarcere nu mai era dect tembelism, muli rtceau drumul i numai puinu din cei plecai n cruciad au mai revzut cminul printesc.

Cercetari noi.n conformitate cu rezultatele unor cercetri mai noi, se pare c au fost dou micri ale maselor n 1212 n Frana, respectiv n Germania. Asemnrile dintre cronicile celor dou evenimente au fcut ca ele s fie considerate relatarea unei singure ntmplri.

n cazul evenimentelor din Germania, un cioban pe nume Nicholas a condus un grup de pelerini peste Munii Alpi n Italia la nceputul primverii anului 1212. Aproximativ 7.000 de oameni au ajuns la sfritul lunii august n Genova. Grupul s-a destrmat n momentul n care minunea despririi apelor nu s-a produs. Unii dintre pelerini s-au ntors acas, alii e probabil s se fi ndreptat spre Roma, iar alii este posibil s se fi ndreptat spre Marsilia, unde odat ajuni au fost cel mai probabil vndui ca sclavi. Doar puini s-au mai ntors acas, niciunul dintre ei nereuind s ajung n ara Sfnt.

A doua micare a fost condus de un biat-cioban[1] numit Stephen de Cloyes din satul Chteaudun, care a pretins n iunie c este purttorul unei scrisori din partea lui Cristos, destinat regelui Franei. Biatul a reuit s atrag n jurul lui o mulime de cam 30.000 de oameni, care s-a ndreptat ctre Saint-Denis, unde ar fost vzut fcnd miracole. Din ordinul regelui Filip al II-lea, care fusese sftuit de nvaii de la Universitatea din Paris, mulimile au fost trimise acas. Cei mai muli dintre pelerini au urmat ordinul regal i s-au rentors la casele lor. Nicio surs contemporan nu a menionat vreun plan de cltorie la Ierusalim.

Cronicile mai trzii au dezvoltat i nfrumuseat aceste evenimente. Cercetri recente au sugerat c participanii la respectivele micri nu ar fi fost copii, sau cel puin nu dintre cei foarte tineri. La nceputul secolului al XIII-lea, prin Europa bntuiau cete de sraci rtcitori. Aceti oameni fuseser alungai de la casele lor de schimbrile economice care foraser numeroi rani sraci din nordul Franei i Germaniei s-i vnd pmnturile. Membrii acestor plcuri rtcitoare erau denumii pueri (n latin "biei").

n 1212, un puer francez numit Stephen i un puer german numit Nicholas au nceput n mod separat pelerinaje, fiecare pretinznd c a avut vedenii cu Isus Cristos. Alturi de ei au venit sracii rtcitori. Cu toate acestea, marul lor nu a fost preludiul unui rzboi sfnt.

Cteva decenii mai trziu, cronicalii au citit relatrile acestor procesiuni i au tradus pueri ca "biei" sau "copii", fr s cunoasc nelesul adevrat al termenului. Astfel s-a nscut legenda cruciadei copiilor. Legenda esut pe seama micriilor amintite mai sus ne arat ct de puternic nrdcinat era conceptul cruciadei n contiina oamenilor vremii. Cronicarii au presupus c acei "pueri" trebuie s fi fost cruciai, care ar fi repetat micarea plin de credin i de sinceritate a primilor cruciai adepi ai lui Pierre lErmite. Faptul c nu i-ar fi atins inta a fost interpretat ca o dovad a soartei lor tragice (scalvie sau naufragiu).

Conform mrturiei lui Matthew Paris, unul dintre liderii cruciadei copiilor a devenit "Le Matre de Hongrie," conductorul cruciadei ciobanilor din 1251.