Credinta religioasa,evaluare critica

8/14/2019 Credinta religioasa,evaluare critica

1/5

Posted: Thu Mar 16, 2006 3:04 pm Post subject: CREDINTA

Credinta religioasa : prezentare si evaluare critica

Horia G. Plugaru

Prin "credinta religioasa" (religious faith) se ntelege credinta n existenta lui Dumnezeu si n unele doctrinereligioase n lipsa argumentelor epistemice n favoarea acestora - adica plecnd de la concluzia ca argumentelecosmologic, teleologic, ontologic, miracolelor etc. nu sunt convingatoare.ntrebarea de la care voi pleca aici este : Sunt argumentele date n favoarea tezei "credinta nDumnezeu/doctrinele religioase e justificata, acceptabila n lipsa argumentelor pentru existenta lui Dumnezeu"corecte? Voi arata ca nu.

Credinta religioasa la Toma d'Aquino :

Prezentare :

d**a Toma, ("Summa contra Gentililor") adevarurile religioase se mpart n cele ale ratiunii si cele ale credintei.Primele - care includ propozitii precum "Dumnezeu exista" si "Dumnezeu e atotputernic si omnibenevolent" - pfi demonstrate prin argumentare rationala. Celelalte - ca de exemplu propozitiile "eucaristul e sngele si corpullui Isus" - nu pot fi cunoscute si stiute de ratiune. Totusi, ele pot fi cunoscute fiind revelate de Dumnezeuoamenilor prin intermediul Bibliei si bisericii.d**a c*m spune Anthony Kenny n cartea "Faith and Reason", NY: Columbia U. Press, 1983, p70, conformviziunii lui Toma, credinta religioasa e : a) intelectuala (n sensul ca e capabila de a fi articulata n limbaj); b)opaca (n sensul ca adevarurile credintei nu pot fi demonstrate ca adevarate folosind argumentatia logica); c)rationala (n sensul ca exista motive bune pentru a crede ca Dumnezeu a revelat aceste adevaruri oamenilor);libera (nsemnnd ca nu e nimic n logica sau n natura umana care sa-l forteze pe individ sa creada); e) gratui

(n sensul ca credinta e un dar de la Dumnezeu) si f) sigura (un credincios adevarat nu are rezerve si nici undubiu asupra unui articol de credinta).E important de subliniat ca, d**a Toma, desi adevarul P al credintei nu poate fi demonstrat rational, propozitia- Dumnezeu a revelat P - poate fi astfel demonstrata, cel putin n mod probabilistic. (Vezi si William Rowe -"Philosophy of Religion", Wadsworth, 1978, p172.)Toma da 3 ratiuni n apararea lui Q :1. Profetiile scripturii s-au ndeplinit.2. n traditia crestina au avut loc miracole. (Summa contra gentililor, cartea 1, cap 7)3. Biserica crestina a avut succes fara a promite placeri carnale n viata de apoi si fara a recurge la violenta.A se retine ca la Toma credinta n Dumnezeu nu e bazata pe credinta religioasa (irationala) ci e o preconditie aacesteia n anumite doctrine crestine : trinitatea, eucaristul, ntruparea, botezul etc.

Evaluare critica :

n primul rnd, nu e clar ca avem de ce sa acceptam preconditia conceptiei lui Aquino referitor la credintareligioasa - anume ca Dumnezeu exista. Argumentele lui pentru existenta lui Dumnezeu sunt problematice : Dexemplu, n a doua cale, Toma sustine ca nu poate exista un regres la infinit al cauzelor. Totusi, Wes Morriston "Craig on the Actual Infinite" /Religious Studies (articolul lui Morriston poate fi gasit si aici :

http://stripe.colorado.edu/~morristo/actual-infinite.html) arata ca argumentele date pentruaceasta concluzie nu sunt convingatoare. n a treia cale, Toma comite sofismul compozitiei. n plus, teismultrebuie sa faca fata problemei raului, noncredintei, atributelor incoerente, confuziei etc. Urmatorul link :

http://www.infidels.org/library/modern/nontheism/atheism/arguments.html prezinta

aceste probleme n detaliu.Cele 3 argumente pe care Toma le da n apararea propozitiei Q sunt deasemenea neconvingatoare.
http://stripe.colorado.edu/~morristo/actual-infinite.htmlhttp://www.infidels.org/library/modern/nontheism/atheism/arguments.htmlhttp://www.phpbbserver.com/phpbb/posting.php?mode=quote&p=372&mforum=genovevhttp://www.phpbbserver.com/phpbb/viewtopic.php?p=372&mforum=genovev#372http://stripe.colorado.edu/~morristo/actual-infinite.htmlhttp://www.infidels.org/library/modern/nontheism/atheism/arguments.html


2/5

Nu avem deloc motive bune sa credem ca profetiile biblice s-au ndeplinit. De exemplu :* Conform Genezei 2:17, Adam va muri n ziua n care va mnca fructul. Totusi, el nu a murit atunci, ba maimult, a trait 930 de ani. De notat ca acelasi cuvnt este folosit n vechiul Testament cu sens de a muri fizic.* Conform Iosua 17:17-18, Efraim si Manase i vor alunga pe Canaaniti, dar conform Judecatori 1:27-29, ei nuau alungat.

* Conform Exodul 3:8 israelitii vor trai ntr-un tarm vast, foarte bogat iar conform 2 Samuel 7:10 ei nu vor fideranjati de nimeni. Stim nsa ca nu a fost asa. Etc.Nu e clar nici ca avem motive sa credem ca exista ntr-adevar miracole. Sa luam cunoscutul caz al vindecarilorde la Lourdes. Multi cercetatori recunoscuti au negat caracterul supranatural al unor "vindecari" celebre. Depilda, n cazul lui Serge Perrin, somitati medicale precum Donald Harter, Dummond Rennie, Robert Levine etc.sustinut ca nu avem de ce sa credem ca avem de-a face cu o vindecare miraculoasa. Vezi articolul "Lourdes",scris de Ellen Berstein, Encyclopaedia Brittanica, 1982, p. 134. Mai mult, avem motive sa credem ca clasificareacelor vindecari ca fiind "miraculoase" este urmarea cunostintelor medicale insuficiente ale celor care au facut-la momentul respectiv. ntr-adevar, daca aceasta clasificare s-ar datora cunostintelor medicale insuficiente,atunci ne-am astepta ca odata cu progresul medicinei sa apara din ce n ce mai putine vindecari consideratemiraculoase si exact asta s-a ntmplat. Din 1883 pna n 1947, nu mai putin de 5000 de vindecari au fost

clasificate ca fiind inexplicabile (aproximativ 78 pe an), dar din 1947 pna n 1980 numai 28 (mai putin de unape an).n plus, multe biserici interioare si exterioare crestinismului au avut succes n modul specificat de Toma. Esteclar ca aceasta nu poate nsemna ca Dumnezeu a revelat adevaruri religioase acestor traditii religioase, dinmoment ce ele prezinta propozitii contrare sau chiar contradictorii iar astfel de propozitii nu pot fi toateadevarate n acelasi timp.n sfrsit, pretentia lui Toma c*m ca biserica crestina nu s-a folosit de violenta pentru a-si cstiga adepti e celputin dubioasa.

Credinta religioasa la Kierkegaard :

Prezentare :

(Pentru o comparatie ntre Toma si Kierkegaard a se vedea J. Kellenberger "Three Models of Faith", InternationJournal for Philosophy of Religion 12, 1981, p. 219.)d**a Kierkegaard ("Concluding Unscientific Postscript", Princeton U. Press, 1941), credinta religioasa este unangajament sau devotiune (commitment) totala si pasionala fata de Dumnezeu. Persoana care are aceastacredinta - "cavalerul credintei" c*m e numita de Kierkegaard - ignora complet orice dubiu. Aceasta nu nseamnca respectiva persoana nu ar fi constienta de posibilitatea erorii. Cavalerul credintei ntelege ca n conformitatecu gndirea rationala, obiectiva - credinta lui n Dumnezeu nu e justificata. Cu toate acestea, d**a Kierkegaardtocmai pentru ca nu e bazata pe o judecata obiectiva, credinta religioasa e att de valoroasa. El sustine cacertitudinea obiectiva aduce d**a sine o stagnare spirituala. Credinta religioasa nsa contine risc, pericol si

aventura - toate esentiale pentru cresterea si dezvoltarea spirituale. Astfel, Kierkegaard respinge ca irelevantepentru credinta crestina nu numai apelul la argumente traditionale pentru existenta lui Dumnezeu dar si oricerecurs la dovezi istorice pentru a substantia afirmatiile scripturii.

Evaluare critica :

n primul rnd, conceptia credintei religioase a lui Kierkegaard poate fi condamnata din ratiuni etice.Fara ndoiala ca pentru multi indivizi exista ceva atragator n a crede n ceva sau n cineva n ciuda dovezilorcontrare. De exemplu, credinta n inocenta unui prieten n ciuda evidentelor care indica vinovatia poate fiadmirata de unii; la fel si n cazul unui patriot care ramane loial tarii n ciuda unor practici nationale aparentcondamnabile. Dar, d**a c*m spune J. Mackie n "The Miracle of Theism", Oxford: Clarendon Press, pp.215-6,

admiratia noastra ar trebui sa devina condamnare cnd dovezile devin puternice si vina respectivilor clara. nmod evident, realizam ca e periculos sa ne ghidam d**a credinta oarba si atat de pasionata.


3/5

Cavalerul credintei al lui Kierkegaard e un fanatic (lucru subliniat si de Walter Kaufmann n "From Shakespeareto Existentialism", NY:Doubleday, 1959 p.117). Stim din istorie raul incomensurabil datorat fanatismului. AcelaKaufmann numeste la p.178 fanatismul ca fiind una dintre cele mai mari calamitati ale umanitatii - "one of thegreat scourges of humanity". d**a c*m remarca Michael Martin n "Atheism: A Philosophical Justification",Temple U. Press, p.252, credinta religioasa a lui Kierkegaard nu e o virtute ci un viciu.

n al doilea rnd, e greu de vazut c*m viziunea lui Kierkegaard despre credinta religioasa poate fi reconciliata ccea a unui Dumnezeu complet bun - Mackie "Miracle..." p. 216. c*m ar putea dori un Dumnezeu omnibenevoleca creaturile sale sa aiba credinta oarba n el ? n mod cert ca Dumnezeu nu ar putea dori ca oamenii sa fiefanatici, mai ales cnd se cunosc efectele malefice ale fanatismului.Mai mult, exista un alt motiv pentru care credinta lui Kierkegaard e incompatibila cu Dumnezeul teismului clasisi deci implicit al crestinismului. d**a Kierkegaard, ar trebui sa credem n improbabilitati si absurditati si, dinmoment ce crestinismul e absurd si paradoxal, ar trebui sa credem n Dumnezeul crestin. Dar se prea poate saexiste religii sau credinte si mai aberante decat cele crestine. Unii au sugerat ca unele din nvataturile Koranulusunt mai absurde decat unele crestine si ca ideea conform careia Nero ar fi ncarnarea lui Dumnezeu e si mai dnecrezut decat cea ca Isus ar fi acesta (tot Kaufmann, p.198). Chiar daca aceste comparatii ar fi incorecte, sepot imagina cu usurinta doctrine religioase extrem de incredibile : de exemplu credinta n zei care ar lua forma

unor girafe purpurii. Daca am urma recomandarea lui Kierkegaard, ar trebui sa credem n aceste lucruri maidegraba dect n Dumnezeul crestin. n mod clar, Dumnezeul crestin nu ar fi de acord.n plus, de ce sa credem ca rationarea si gndirea obiective ar duce la o stagnare spirituala asa c*m afirmaKierkegaard ?De remarcat ca exista filosofi crestini importanti ca Robert Adams ("Kierkegaard's Arguments Against ObjectiveReasoning in Religion" in Philosophy of Religion, Balmont:Wadsworth,-editor Luis Pojman p. 408-417) care l-aucriticat detaliat pe Kierkegaard.

Credinta religioasa la Plantinga :

Prezentare :

Urmnd linia de gndire trasata de gnditori reformati - nsemnnd cei influentati de Calvin - Alvin Plantinga narticole precum "Is Belief in God Properly Basic?" Nous 15, 1981 pp. 41-51 si "Is Belief in God Rational?" inRationality and Religious Belief, editor C.F. Delaney, Notre Dame Press, 1979, pp. 7-27 sustine ca argumenteletraditionale date pentru existenta lui Dumnezeu nu sunt necesare pentru o credinta teista justificata. El l citeacu aprobare pe Calvin care afirma ca Dumnezeu i-a creat pe oameni n asa fel nct acestia sa aiba o tendintaputernica de a crede n Dumnezeu. Daca nu ar fi existat pacatul n lume, oamenii ar crede n Dumnezeu cuaceeasi intensitate si spontaneitate cu care cred n existenta altor persoane, lumii exterioare, trecutului etc.Desi aceasta tendinta naturala de a crede n Dumnezeu este partial suprimata, ea poate fi declansata de ovarietate mare de conditii : "de privirea cerului nstelat, majestatii muntilor, frumusetii unei flori". Aceastatendinta de a-l accepta pe Dumnezeu e perfect rationala; nici un argument rational pentru existenta lui

Dumnezeu nu e necesar. Conform lui Plantinga, credinta n Dumnezeu e "properly basic" adica "justificatfundamentala".n plus, Plantinga insista spunnd ca desi epistemologii reformati permit (sau ngaduie) ca credinta n Dumnezsa fie justificat fundamentala, asta nu nseamna ca ei ar permite oricarei credinte sa fie justificat fundamentalaEl recunoaste ca nu a oferit vreun criteriu pentru ceea ce ar fi justificat fundamental. Totusi, aceasta nu ar finecesar deoarece se poate sti ca unele credinte n anumite mprejurari nu sunt justificat fundamentale chiar sifara a avea un astfel de criteriu enuntat explicit. Astfel, Plantinga spune ca epistemologii reformati pot sustine mod corect si coerent ca credintele n voodoo sau astrologie nu sunt fundamentale.Plantinga ncheie zicnd ca adeptii unor ateisti precum Russel sau Madelyn Murray O'Hare se poate sa nu fie deacord ca credinta n Dumnezeu sa fie justificat fundamentala; totusi aceasta critica nu e relevanta deoarececriteriile comunitatii crestine nu sunt obligate sa se conformeze exemplelor lor - comunitatea crestina e

responsabila pentru setul ei de exemple nu pentru cele ale lor.


4/5

Evaluare critica :

1. Pretentia lui Plantinga ca propunerea lui nu ar permite oricarei credinte sa devina justificat fundamentala enselatoare. E adevarat ca nu orice credinta ar fi astfel din punctul de vedere al epistemologilor reformati. Darele pot fi vazute astfel din punctul de vedere al altei comunitati - critica adusa de Wesley Robbins n "Is Belief i

God Properly Basic?", International Journal for Philosophy of Religion, 14, 1983, pp. 241-248. De exemplu,adeptii religiei voodoo ar putea spune ca atta timp ct sunt de baza n comunitatea lor, credintele lor suntrationale. d**a c*m spune chiar Plantinga, fiecare comunitate e responsabila de alegerea setului de exemple nformularea criteriului de acceptabilitate si fiecare decide ce ar trebui inclus n acest set.Apare astfel un relativism aberant.2. Acelasi relativism aberant apare chiar si n cadrul crestinismului. Plantinga pare sa aiba impresia ca ncomunitatea crestina exista un consens cu privire la ce credinte sunt de baza si ce conditii justifica acestecredinte. Dar nu e chiar asa. Unii crestini cred n Dumnezeu pe baza argumentelor traditionale sau aexperientelor religioase, de unde rezulta ca credinta lor nu e fundamentala n sensul lui Plantinga. La fel, lipsesconsensul n privinta credintelor doctrinare : autoritatea Papei, natura lui Cristos, caile spre mntuire etc. Maimult, nu exista n cadrul crestinismului vreun acord privitor la conditiile care ar declansa aceasta credinta

fundamentala : unii cred ca ea e declansata ascultndu-l pe Papa; altii s-ar opune violent.Conform lui Plantinga, toate denominatiile crestine desi au credinte contradictorii pot fiecare sa sustina n modjustificat ca credintele lor sunt rationale, ceea ce nsa ntelegem ca e absurd.3. Atta timp ct credinta ca nu exista Dumnezeu ar fi fundamentala pentru ei, ateistii ar putea deasemenea nmod justificat sustine ca credinta n Dumnezeu e irationala relativ la credintele lor de baza si la conditiile careduc la lipsa credintei fara a evalua critic argumentele pentru existenta lui Dumnezeu. Asa c*m credinta nDumnezeu ar putea fi declansata de privirea cerului nstelat si de citirea Bibliei, la fel ateismul ar putea fideclansat de observarea raului din lume - vezi Paul Draper "Evil and the Proper Basicality of Belief in God", Faitand Philosophy, vol.8 nr. 2 1991, p135. - si de citirea operelor lui Ingersoll sau Holbach. Teistii se poate sa nu fide acord, dar este asta relevant ? Pentru a-l parafraza pe Plantinga, trebuie criteriile ateiste sa se conformezecriteriilor comunitatii crestine ? Evident ca nu. Comunitatea ateista e responsabila de setul ei de exemple, nu d

al lor.c*m putem reconcilia atunci fundationalismul reformat al lui Plantinga cu omnibenevolenta lui Dumnezeu ? Maiexact, daca ateistii pot nega n mod justificat existenta lui Dumnezeu, c*m mai pot fi ei pedepsiti de acesta dincauza necredintei lor ?4. Poate ca ntr-adevar, n prezent nu exista un criteriu clar pentru ceea ce ar putea fi o credinta justificata, darcredinta n Dumnezeu pare n mod special nepotrivita n acest sens. d**a c*m arata Martin n "Atheism:..." p.274 exista disanalogii clare ntre credinta n Dumnezeu si credintele de baza permise de fundationalismul clasicc*m ar fi credinta n alte minti si n lumea exterioara. Exista multe alternative plauzibile pentru credinta ntr-unDumnezeu omnibenevolent, omnipotent si omniscient dar exista putine daca nu chiar deloc alternative lacredinta n alte minti si lumea exterioara. Mai mult, chiar daca nu suntem de acord cu argumentele date contraexistentei lui Dumnezeu, n mod evident trebuie sa le luam n considerare si sa ncercam sa le neutralizam. ntr

adevar, Plantinga ncearca n detaliu sa rezolve problema raului. Pe de alta parte, chiar daca exista multeargumente contra credintei n lumea exterioara, ele nu sunt n mod serios acceptate ca aratnd ca nu existalume exterioara. d**a c*m spune Martin, ateismul si agnosticismul sunt optiuni vii pentru multi oameniinteligenti; solipsismul e o optiune numai pentru bolnavii mintal.As mai adauga ca exista deasemenea multe contraargumente fata de argumentele sceptice vizavi de lumeaexterioara. De exemplu "Does Putnam's Argument Beg the Question Against the Radical Skeptic? Bad News forRadical Skepticism", Olaf Muler, Erkenntnis, 54, 299-320, 2001; "The Self Defeating Character of Skepticism"Douglas Long, Philosophy and Phenomenological Research, vol. 52, nr1, 1992, p67.5. d**a c*m am vazut, Plantinga, urmndu-l pe Calvin, spune ca unele conditii care declanseaza credinta nDumnezeu sau anumite credinte despre Dumnezeu pot justifica aceste credinte. Desi Plantinga nu se refera ngeneral la aceste conditii, el da cteva exemple si le asemuieste conditiilor care ne justifica afirmatiile

perceptuale si de memorie. Problema aici e slabiciunea analogiei d**a c*m arata Garry Gutting n "ReligiousBelief and Religious Skepticism", Notre Dame, 1982, p83. nainte de a considera o credinta perceptuala sau de


5/5

memorie ca fiind justificat fundamentala, trebuie sa avem motive bune sa consideram ca memoria si perceptianoastra nu sunt deficitare. Un astfel de motiv ar fi ca perceptia si memoria noastre sa se acorde cu cele aleperechilor noastre epistemologice - adica a egalilor nostri n ceea ce priveste inteligenta, perspicacitatea,onestitatea, profunzimea si alte virtuti epistemice relevante - vezi si Richard Grigg "Theism and Properly Basic:Response to Plantinga", International Journal for Philosophy of Religion, 14, 1983, p.126. De exemplu, daca

perceptiile mele nu coincid macar n general cu cele ale altor privitori cu vederea normala n circumstanteobisnuite si cu experienta mea nonvizuala - de exemplu ca simt ceva solid cnd ntind mna - nu as avea nici ojustificare pentru a considera ca credinta mea ca am n fata un zid rosiatic e n mod justificat fundamentala.Pe de alta parte am vazut nsa ca lipsa acordului e o caracteristica importanta a credintelor religioase. Diferitecredinte sunt declansate n diversi oameni cand privesc cerul, de pilda : credinte panteiste, raspunsuri purestetice sau nu au nici o reactie. n plus, putem presupune ca daca ar fi fost crescuti n medii nonteiste, indivizinu ar avea raspunsuri teiste. La fel, o varietate mare de credinte sunt declansate n cazul citirii bibliei : unii sunnedumeriti de contradictii, altii devin sceptici, altii cred ca Dumnezeu le vorbeste etc.Deci spre diferenta de perceptie si memorie, nu avem de ce sa credem ca credinta n Dumnezeu e justificatfundamentala din moment ce conditiile care o declanseaza cauzeaza multe dezacorduri n rndul perechilorepistemologice.

NOTA :

Capitolul "Faith and Foundationalism", din cartea "Atheism: A Philosophical Justification" a lui Michael Martin aconstituit o importanta sursa de documentare si inspiratie pentru acest eseu. Recomand aceasta carte cuidoreste sa citeasca multe alte critici aduse conceptului de credinta religioasa.

Documents

Credinta religioasa,evaluare critica