CONTRIBUTIONS TO THE MORPHOLOGY OF POLLEN FROM …biologie.uvt.ro/annals/vol_13/vol_XIII_115-128.pdf · cel mai bine reprezentată în emisfera nordică (Judd et al, 1999), având

Annals of West University of Timişoara, ser. Biology, vol XIII, pp.115-128

115

CONTRIBUTIONS TO THE MORPHOLOGY OF POLLEN FROM SOME VARIETIES OF MALUS DOMESTICA, PYRUS COMMUNIS,

PRUNUS DOMESTICA, PRUNUS PERSICA AND PRUNUS ARMENIACA

Nicoleta IANOVICI1 , Venera BIRZESCU2, Cătălin George SIMEANU2,

Alina LiviaTODOSI 1, Alina Elena CIUCIU1, Livia AMBRUŞ1 1 West University of Timisoara, Faculty of Chemistry-Biology-Geography, Department

of Biology, Pestalozzi 16, Romania 2University of Craiova, Faculty of Horticulture

ABSTRACT The objective of this study was to compare Rosaceae genotypes from for their pollen

viability and morphology. The pollen of some varieties of Malus domestica, Pyrus

communis, Prunus domestica, Prunus persica and Prunus armeniaca was identified.

Pollen from mature anthers was collected. Pollen grains of all genera of Rosaceae

surveyed occur as radially symmetric isopolar monads. The main aspect studied were

the shape of pollen in the polar view (polar perimeter and polar area of pollen). Shape

of pollen is triangular-obtuse-convex in polar view. The pollen class is trizonocolpate-

obtus-triangular while the sculpturing of exine surface is striate. The number of colpi

is three while the spines are absent. Apart from fully developed pollen grains, also

much smaller, not completely developed pollen were found in the samples of the

examined species. The viability of the pollen was determined on 1% 2,3,5-triphenyl

tetrazolium chloride (TTC). Viable, semi-viable and dead pollen numbers and their

percentages were determined. This stain test may be used to determine pollen viability

in these species to provide only a rough estimate of viability. The results presented

here are important for improving our understanding of Rosaceae reproduction

biology. Knowledge of reproduction biology, particularly pollen viability and quality,

is critical for the newly-developed cultivars.

INTRODUCERE Filogenia APG a separat ordinele şi familiile de plante pe o scară de timp

liniară în angiosperme bazale, eudicotiledonate, dicotiledonate timpurii divergente şi dicotiledonate de bază. Cercetările de sprijin APG (Soltis et al., 2005) consideră că rosidele, cu ordinul Rosales şi familia sa tipică Rosaceae, reprezintă grupul eudicotiledonatelor. Deşi Rosaceae are o mare diversitate morfologică, familia este robustă şi evaluările morfologice şi chimice, analizele de secvenţe rbcL, sprijină puternic monofilia (Challice, 1974; Challice, 1981; Morgan et al., 1994).

Rosaceae este a 19-a mare familie de plante (APW, 2007). Include aproximativ 95-100 genuri cu 2830-3100 specii (Judd et al., 1999; Mabberley, 1987). Se cunosc mai multe denumiri sinonime, printre care: Agrimoniaceae Gray, Alchemillaceae Martinov, Amygdalaceae (Juss.) D. Don, Cercocarpaceae J. Agardh,

IANOVICI et al: Contributions to the morphology of pollen from some varieties of Malus domestica, Pyrus communis,

Prunus domestica, Prunus persica and Prunus armeniaca

116

Cliffortiaceae Mart., nom. nud., Coleogynaceae J. Agardh, Dryadaceae Gray, Fragariaceae Rich. ex Nestl., Lindleyaceae J. Agardh, Malaceae Small ex Britton, Neilliaceae Miq., Potentillaceae (Juss.) Wilbr., Prunaceae Bercht. & J. Presl, Quillajaceae D. Don, Rhodotypaceae J. Agardh, Sanguisorbaceae Durande, Spiraeaceae Bertuch, Ulmariaceae Gray (Hummer & Janick, 2009). Genurile acceptate ICBN pentru această familie sunt enumerate în tabelul 1.

Clasificarea cea mai larg adoptată (Schulze-Menz 1964) se bazează în principal pe tipul de fructe şi are patru subfamilii, care sunt împărţite în triburi şi subtriburi. Hutchinson (1964), pe de altă parte, a recunoscut doar triburi. Cele patru subfamilii sunt: Rosoideae, Amygdaloideae (Prunoideae), Spiraeoideae, Maloideae (Pomoideae). Takhtajan (1997), care a încorporat o parte din rezultatele primului studiu de filogenie moleculară a relaţiilor din Rosaceae (Morgan et al. 1994), a recunoscut douăsprezece subfamilii. Ipoteza tradiţională sugerează că originea pentru Maloideae (Pomoideae) a avut loc într-un eveniment vechi de poliploidizare, deoarece numărul de cromozomi de bază maloid este x = 17, în timp ce pentru alte Rosaceae, x = 7, 8, sau 9. Challice (1974, 1981) a sugerat că Maloideae au fost create în urma unui eveniment de alotetraploidizare ca urmare a unei vechi hibridări între Amygdaloideae (x = 8) şi Spiraeoideae (x = 9). O a doua teorie sugerează un eveniment de alo- sau autopoliploidie care ar fi avut loc exclusiv în cadrul subfamiliei Spiraeoideae (Hummer & Janick, 2009).

Rosaceele ocupă o mare varietate de habitate în întreaga lume, dar familia este cel mai bine reprezentată în emisfera nordică (Judd et al, 1999), având o importanţă economică extraordinară. Marea majoritate a fructelor din regiunile nord-temperate, inclusiv a speciilor Malus Mill, Pyrus L., Fragaria L., Rubus L., Prunus L., sunt produse de specii de Rosaceae. Familia include, de asemenea, multe plante ornamentale, cultivate în principal pentru florile lor frumoase, cum ar fi specii de Rosa

L., Potentilla L., Sorbus L. şi Spiraea L. (Potter, 2002). Chei de determinare pentru polenul de Rosaceae au fost publicate de Faegri &

lversen (1964), Reitsma (1966), Frøydis (1981) şi alţii. Reitsma (1966) a arătat că multe rosacee nord-vest europene ar putea fi separate pe baza morfologiei polenului. Alţi palinologi au confirmat importanţa de diagnosticare a sculpturii exinei ca un atribut distinctiv al polenului la Rosaceae, atât la nivel de gen cât şi la nivel de specie (Eide, 1981; Ueda & Tomita, 1989; Ueda, 1992; Popek, 1996). Cele mai importante caracteristici ale exinei includ numărul şi dimensiunea perforaţiilor, precum şi intervalul, numărul şi diametrul striurilor (Fogle, 1977; Matsuta et al, 1982; Marcucci et al, 1984; Ueda & Okada,1994). Hebda şi Chinnappa (1990) disting două tipuri de perforaţii în Rosaceae (ornamentaţie striată macroperforată şi ornamentaţie non-striată macroperforată, fiecare cu 6 subtipuri), care indică linii evolutive diferite.


117

Tabel 1. Genurile familiei Rosaceae acceptate de ICBN (International code of botanical nomenclature)

În flora ţării noastre se găsesc următoarele specii din genurile Pyrus, Malus şi

Prunus (Ciocârlan, 2000): • Pyrus piraster, P.communis (P. satíva, P. domestica), P.nivális, P. elaeagrifolia



118

• Malus baccata, M.floribunda, M. coronaria, M.prunifolia, M.sylvestris (M.

acerba), M. pumila, M. dasyphylla, M. praecox, M. niedzwetzkyana

• Prunus spinosa, P.domestica, P. insitítia, P.cerasífera, P. armeniaca (Armeniaca

vulgaris, Amygdalus armeniaca), P. persica (Persica vulgaris), P.dulcis (P.

communis, P.amygdalus, Amygdalus communis, Amygdalus dulcis), P. nana (P.

tenella, Amygdalus nana), P.mahaleb (Cerasus mahaleb, Padus mahaleb),

P.avium (Cerasus avium), P.fruticosa (Cerasus fruticosa), P.cerasus (Cerasus

vulgaris), P. serotina (Padus serotina), P. virginiana (Padus virginiana), P.

padus (P. recemosus, Padus avium, Padus racemosa), P.laurocerasus (Padus

laurocerasus, Laurocerasus officinalis), P. serrulata (Cerasus serrulata).

MATERIALE ŞI METODE Pentru observarea fenofazei de înflorire la soiurile pomicole reprezentative de

Rosaceae alese, în perioada 15 martie – 20 aprilie, s-au realizat observaţii la Staţiunea de Cercetare Pomicolă Bujoreni Vâlcea. Am ales pentru Malus domestica (măr) 5 soiuri (ROMUS 3, GENEROS, FLORINA, GOLDSPUR, JONAPRIM). Am ales pentru Pyrus communis (păr) 5 soiuri (WILLIAMS, UNTOASA HARDY, UNTOASA DE GEOAGIU, CONFERENCE, JUBILEU). Pentru Prunus domestica (prun) am recoltat material de la 4 soiuri (FLORA, ANNA SPÄTH, BLACK AMBER, ANDREEA). Pentru Prunus armeniaca (cais) am recoltat material de la 4 soiuri (MAMAIA, EXCELSIOR, LITORAL, AUGUSTIN). Am ales pentru Prunus persica (piersic) 5 soiuri (CRIMSONGOLD, SUPERBA DE TOAMNĂ, ROMAMER 2, BĂNEASA TURTITE).

Pentru fiecare soi, s-au recoltat 5-6 ramuri care au fost etichetate, ulterior în laborator recoltând staminele pe suporturi curate şi uscate. Staminele uscate au fost selecţionate, îndepărtându-se filamentele cu ajutorul unei pensete, iar anterele au fost depozitate în plicuri de hârtie, păstrate la loc uscat şi răcoros pentru a se evita mucegăirea. Realizarea preparatelor microscopice s-a bazat pe coloraţia cu fuxină. Examinarea microscopică s-a realizat cu microscopul Optika B600, la măriri de 200x şi 400x. Parametri polinici urmăriţi (perimetrul şi aria) au fost apreciaţi prin folosirea soft-ului QuickPHOTO MICRO 2.3. Viabilitatea polenului a fost estimată cu clorură de 2,3,5-trifenil tetrazoliu 1% (TTC). Grăuncioarele viabile s-au colorat în roşu, cele semi-viabile în roz iar cele moarte au rămas incolore (Ianovici et al, 2008). În prelucrarea rezultatelor am folosit Microsoft Office Excel 2007. REZULTATE ŞI DISCUŢII • Malus domestica ROMUS 3 - soi obţinut prin selecţie hibridă în S.U.A., omologat

în anul 1983. Fructul este mijlociu de 125-135g, ovoid, colorat în roşu aprins pe 2/3 din suprafaţă, foarte atrăgător. Pulpa este albă, suculentă, cu gust foarte bun. Este considerat ca fiind cel mai valoros din grupa soiurilor de vară.

• Malus domestica GENEROS1983. Fructul este mare, 160acoperită de pruină, de culoare roşu deschis pe 60verde gălbui. Pulpa galbenă, cu textura fină, suculentă, are gust plăcut, fin aromat.

• Malus domestica FLORINAproducţie la noi în ţară din 1993. Fructul baciform este mijlociu spre 180g, uşor tronconic, cu pieliţa verdesuprafaţă, cu aspect atrăgător. Pulpa este fermă, suculentă, uşor acidulată, cu aromă specifică şi gust bun.

• Malus domestica GOLDSPURfructifică pe ramuri de rod scurte. Precoce, productiv, are tendinţa de supraîncărcare cu fructe. Poamele sunt mijlocii spre mari,largi, puţin proeminente, de culoare galbenPulpa este galbenă, crocantă, dulce, slab acidulată, cu aromă specifică.

• Malus domestica JONAPRIM2000. Fructul este mijlociu cu formă conică globuloasă. Culoarea de fond este galbenă acoperită cusuculenţă medie.

Annals of West University of Timişoara, ser. Biology, vol XIII, pp.1

119

GENEROS - soi obţinut la S.C.P.P. Voineşti şi omologat în anul 1983. Fructul este mare, 160-180g, sferic, uşor asimetric. Pieliţa netedă, uşor acoperită de pruină, de culoare roşu deschis pe 60-70% din suprafaţă, pe fond verde gălbui. Pulpa galbenă, cu textura fină, suculentă, are gust plăcut, fin aromat.

FLORINA - soi obţinut în Franţa, licenţiat şi autorizat pentru producţie la noi în ţară din 1993. Fructul baciform este mijlociu spre mare, de 150180g, uşor tronconic, cu pieliţa verde-gălbuie, acoperită cu roşu oranj pe 2/3 din suprafaţă, cu aspect atrăgător. Pulpa este fermă, suculentă, uşor acidulată, cu aromă specifică şi gust bun.

GOLDSPUR - soi originar din S.U.A. Pomul are vigoare mică, fructifică pe ramuri de rod scurte. Precoce, productiv, are tendinţa de supraîncărcare cu fructe. Poamele sunt mijlocii spre mari, ovo-sferice, cu 5 coaste largi, puţin proeminente, de culoare galben-aurie, cu puncte de rugină mari,Pulpa este galbenă, crocantă, dulce, slab acidulată, cu aromă specifică.

JONAPRIM - soi obţinut la S.C.D.P. Bistriţa, omologat în anul 2000. Fructul este mijlociu cu formă conică globuloasă. Culoarea de fond este galbenă acoperită cu roşu pe toată suprafaţa. Pulpa este crem cu textură şi

Fig. 1. Malus domestica “ROMUS 3”

Fig. 2. Malus domestica “GENEROS”

Fig. 3. Malus domestica “FLORINA”


soi obţinut la S.C.P.P. Voineşti şi omologat în anul uşor asimetric. Pieliţa netedă, uşor

suprafaţă, pe fond verde gălbui. Pulpa galbenă, cu textura fină, suculentă, are gust plăcut, fin aromat.

soi obţinut în Franţa, licenţiat şi autorizat pentru mare, de 150-

gălbuie, acoperită cu roşu oranj pe 2/3 din suprafaţă, cu aspect atrăgător. Pulpa este fermă, suculentă, uşor acidulată, cu

Pomul are vigoare mică, fructifică pe ramuri de rod scurte. Precoce, productiv, are tendinţa de

sferice, cu 5 coaste aurie, cu puncte de rugină mari, rare.

Bistriţa, omologat în anul 2000. Fructul este mijlociu cu formă conică globuloasă. Culoarea de fond este

roşu pe toată suprafaţa. Pulpa este crem cu textură şi



• Pyrus communis WILLIAMS

anul 1900, considerat ca soi de bază şi etalon pentru calitatea foarte bună a fructelor. Fructul este mijlociu spre mare, de tip piriform, de culoare galbenPulpa este albă, dulce, suculentă, unto

• Pyrus communis UNTOASA HARDYîn anul 1904. Fructul este mare, de 200g, de formă conică, cu pieliţa verde bronzată, cu pulpa alb

• Pyrus communis UNTOASA DE GEOAGIUeste mare, în medie 210g, cu pieliţa verdedulce acidulată, suculentă, cu gust excelent.

• Pyrus communis CONFERENCEnoi în ţară în anul 1957. Fructul are culoare verde-gălbui, acoperit cu rugină carepulpa este alb-gălbuie, destul de densă, dar suculentă, fondantă, cu gust foarte bun.

• Pyrus communis JUBILEUFructul de mărime mijlocie, piriform, înalt, regulat, galben pe partea expusă la soare. Pulpa este albsuculentă.

the morphology of pollen from some varieties of Malus domestica, Pyrus communis,


120

Fig. 4. Malus domestica “GOLDS PUR”

Fig. 5. Malus domestica “JONAPRIM”

WILLIAMS - soi originar din Anglia, introdus la noi în ţară în anul 1900, considerat ca soi de bază şi etalon pentru calitatea foarte bună a fructelor. Fructul este mijlociu spre mare, de tip piriform, de culoare galbenPulpa este albă, dulce, suculentă, untoasă, cu aroma delicată şi calitate foa

UNTOASA HARDY - soi originar din Franţa, introdus în cultură în anul 1904. Fructul este mare, de 200g, de formă conică, cu pieliţa verde bronzată, cu pulpa alb-verzuie, semidensă, dulce, uşor acidulată şi cu gust bun.

UNTOASA DE GEOAGIU - soi omologat în anul 1973. Fructul este mare, în medie 210g, cu pieliţa verde-gălbui. Pulpa este fondantă, untoasă,

acidulată, suculentă, cu gust excelent. CONFERENCE - soi de origine engleză care a fost introdus la

noi în ţară în anul 1957. Fructul de mărime mijlocie, piriform, uneori uşor alungit, gălbui, acoperit cu rugină care-i depreciază aspectul comercial;

gălbuie, destul de densă, dar suculentă, fondantă, cu gust foarte bun.JUBILEU - soi obţinut la S.C.D.P. Cluj, omologat în anul 2003.

Fructul de mărime mijlocie, piriform, înalt, regulat, galben – intens, cu rumeneală pe partea expusă la soare. Pulpa este alb-gălbuie, curată, fină, fondantă şi foarte

Fig. 6. Pyrus communis”WILLIAMS”


soi originar din Anglia, introdus la noi în ţară în anul 1900, considerat ca soi de bază şi etalon pentru calitatea foarte bună a fructelor. Fructul este mijlociu spre mare, de tip piriform, de culoare galben-pai.

arte bună. soi originar din Franţa, introdus în cultură

în anul 1904. Fructul este mare, de 200g, de formă conică, cu pieliţa verde verzuie, semidensă, dulce, uşor acidulată şi cu gust bun.

anul 1973. Fructul gălbui. Pulpa este fondantă, untoasă,

soi de origine engleză care a fost introdus la de mărime mijlocie, piriform, uneori uşor alungit,

i depreciază aspectul comercial; gălbuie, destul de densă, dar suculentă, fondantă, cu gust foarte bun.

Cluj, omologat în anul 2003. intens, cu rumeneală

gălbuie, curată, fină, fondantă şi foarte

Fig.

Fig.

• Prunus domestica FLORAmărime supramijlociu sau mare, 45albastră, acoperită cu pruină abundentă, cenuşie. suculent, cu gust plăcut şi neaderent la sâmbure

• Prunus domestica ANNA SPÄTHFructul de mărime mijlocie spre supramijlocie, 35alungită, colorat în vanătMezocarpul este galben

• Prunus domestica BLACK AMBERDezvoltare pentru Pomicultură Piteşti are mărime semimijlocie, formă ovoidă, asimetrică, de culoare vânăt negricioasă,


121

Fig. 7. Pyrus communis “UNTOASA HARDY”

Fig. 8. Pyrus communis “UNTOASA DE GEOAGIU”

Fig. 9. Pyrus communis “CONFERENCE”

Fig. 10. Pyrus communis”JUBILEU”

FLORA - soi autohton, omologat în anul 1989. Fructul de mărime supramijlociu sau mare, 45-60g, de formă ovoidă sau sferică, de culoare albastră, acoperită cu pruină abundentă, cenuşie. Mezocarpul este albsuculent, cu gust plăcut şi neaderent la sâmbure, care este foarte mic.

ANNA SPÄTH - soi german introdus în cultură în anul 1874. Fructul de mărime mijlocie spre supramijlocie, 35- 45g, de formă sferică, uşor alungită, colorat în vanăt-roşiatic şi acoperit cu pruină albastră deschis. Mezocarpul este galben-verzui sau auriu, suculent, neaderent la sâmbure.

BLACK AMBER - soi obţinut la Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Piteşti – Mărăcineni, omologat în anul 1979. Drupa are mărime semimijlocie, formă ovoidă, asimetrică, de culoare vânăt negricioasă,


soi autohton, omologat în anul 1989. Fructul de 60g, de formă ovoidă sau sferică, de culoare

este alb-verzui,

soi german introdus în cultură în anul 1874. 45g, de formă sferică, uşor

roşiatic şi acoperit cu pruină albastră deschis.

soi obţinut la Institutul de Cercetare – Mărăcineni, omologat în anul 1979. Drupa

are mărime semimijlocie, formă ovoidă, asimetrică, de culoare vânăt negricioasă,



potrivit de groasă, rezistentă, acoperită de pruină cenuşie. Mezocarpul are culoare galben - verzuie, potrivit de consistent şi suculent, cu gust plăcut, uşor acidulat.

• Prunus domestica ANDREEA2000. Fructul de mărime medie (40 g) are o formă rotunjit epicarpul de grosime mijlocie, albăstru acoperit cu pruină. Mezocarpul este de culoare galbenă, fără fibre, cu fermitate şi suculenţă mijlocii, cu gust dulce.

Fig. 1

• Prunus armeniaca MAMAIACălăraşi şi a fost omologat în 1975. Drupa este mijlocie spre mare, între 50de formă ovoidă spre tronconică, cu aspect foarte atrăgător datorită culorii roşiirubinii pe fond portocaliu a epicar



122

potrivit de groasă, rezistentă, acoperită de pruină cenuşie. Mezocarpul are culoare verzuie, potrivit de consistent şi suculent, cu gust plăcut, uşor acidulat.

ANDREEA - soi obţinut la S.C.D.P. Vâlcea, omologat în anul ul de mărime medie (40 g) are o formă rotunjit – oblongă, simetric şi

de grosime mijlocie, albăstru – violaceu, cu puncte roşiatice – cu pruină. Mezocarpul este de culoare galbenă, fără fibre, cu fermitate şi

, cu gust dulce.

Fig. 11. Prunus domestica “FLORA”

Fig. 12. Prunus domestica “ANNA SPÄTH”

Fig. 13. Prunus domestica “BLACK AMBER”

Fig. 14. Prunus domestica “ANDREEA”

MAMAIA - soi obţinut la Staţiunea experimentală Mărculeşti Călăraşi şi a fost omologat în 1975. Drupa este mijlocie spre mare, între 50de formă ovoidă spre tronconică, cu aspect foarte atrăgător datorită culorii roşiirubinii pe fond portocaliu a epicarpului şi a luciului acestuia. Mezocarpul este


potrivit de groasă, rezistentă, acoperită de pruină cenuşie. Mezocarpul are culoare verzuie, potrivit de consistent şi suculent, cu gust plăcut, uşor acidulat.

Vâlcea, omologat în anul oblongă, simetric şi

violacee, cu pruină. Mezocarpul este de culoare galbenă, fără fibre, cu fermitate şi

soi obţinut la Staţiunea experimentală Mărculeşti – Călăraşi şi a fost omologat în 1975. Drupa este mijlocie spre mare, între 50-65 g, de formă ovoidă spre tronconică, cu aspect foarte atrăgător datorită culorii roşii-

pului şi a luciului acestuia. Mezocarpul este

galben-portocaliu, consistent, potrivit de suculent, cu gust dulceSămânţa acoperită de endocarp reprezintă 3,6% din greutatea fructului şi se detaşează uşor de pulpă.

• Prunus armeniaca Mărculeşti – Călăraşi şi omologat în 1986. Fructul este mare, în medie de 70g, de formă sferic alungită şi turtit lateral. Pieliţa are culoare limonie, stropită cu roşu pe partea însorită. Mezocarpul are culoare lisuculent, cu gust plăcut, aromă slabă. Sâmburele neaderent la pulpă, este relativ mare şi reprezintă 5,6% din greutatea fructului.

• Prunus armeniaca LITORAL– Călăraşi şi omologat în 1982. Fructul este mijlociu, peste 63g, de formă alungit ovoidă, puţin turtită lateral. Epicarpul este galben, acoperit cu puncte şi striuri roşii pe partea însorită. Mezocarpul este galben, suculen

• Prunus armeniaca AUGUSTINanul 2004. Drupa este de mărime mijlocie (45 de culoare portocalie cu mult roşu carmin. Mezocarpul este portocaliu, cu textura intermediară, fermitate medie, foart


123

portocaliu, consistent, potrivit de suculent, cu gust dulce-acrişor plăcut. Sămânţa acoperită de endocarp reprezintă 3,6% din greutatea fructului şi se detaşează uşor de pulpă.

EXCELSIOR - soi obţinut la Staţiunea experimentală Călăraşi şi omologat în 1986. Fructul este mare, în medie de 70g, de

formă sferic alungită şi turtit lateral. Pieliţa are culoare limonie, stropită cu roşu pe partea însorită. Mezocarpul are culoare limonie spre portocalie, consistent, suculent, cu gust plăcut, aromă slabă. Sâmburele neaderent la pulpă, este relativ mare şi reprezintă 5,6% din greutatea fructului.

LITORAL - soi obţinut la Staţiunea experimentală Mărculeşti omologat în 1982. Fructul este mijlociu, peste 63g, de formă alungit

ovoidă, puţin turtită lateral. Epicarpul este galben, acoperit cu puncte şi striuri roşii pe partea însorită. Mezocarpul este galben, suculent şi cu gust plăcut.

AUGUSTIN - soi obţinut la S.C.D.P. Constanţa, omologat în anul 2004. Drupa este de mărime mijlocie (45 –57 g), cordiformă. Epicarpul este de culoare portocalie cu mult roşu carmin. Mezocarpul este portocaliu, cu textura intermediară, fermitate medie, foarte suculent, cu gust plăcut, puternic aromat.

Fig. 15. Prunus armeniaca “MAMAIA”

Fig. 16. Prunus armeniaca “EXCELSIOR”

Fig. 17. Prunus armeniaca “LITORAL”


acrişor plăcut. Sămânţa acoperită de endocarp reprezintă 3,6% din greutatea fructului şi se

soi obţinut la Staţiunea experimentală Călăraşi şi omologat în 1986. Fructul este mare, în medie de 70g, de

formă sferic alungită şi turtit lateral. Pieliţa are culoare limonie, stropită cu roşu pe monie spre portocalie, consistent,

suculent, cu gust plăcut, aromă slabă. Sâmburele neaderent la pulpă, este relativ

soi obţinut la Staţiunea experimentală Mărculeşti omologat în 1982. Fructul este mijlociu, peste 63g, de formă alungit

ovoidă, puţin turtită lateral. Epicarpul este galben, acoperit cu puncte şi striuri roşii

Constanţa, omologat în 57 g), cordiformă. Epicarpul este

de culoare portocalie cu mult roşu carmin. Mezocarpul este portocaliu, cu textura e suculent, cu gust plăcut, puternic aromat.



• Prunus persica CRIMSONGOLDDrupele sunt mijlocii, de 100 80-90% din suprafaţă cu roşu sângeriu şi numeroase puncte roşii. Mezocarpul este galben, consistent, potrivit de dulce, semiaderent la sâmbSoiul se pretează pentru consum în stare proaspătă.

• Prunus persica SUPERBA DE TOAMNĂomologat în anul 1982. Fructul este mare (150 Epicarpul este alb-crem, aeste de culoare alb-crem, fermitate bună, consistenţă fină, gust foarte bun.

• Prunus persica ROMAMER 2anul 1984. Fructele sunt mijlocii de 85portocalie, acoperit aproape în întregime cu roşu intens, foarte aspectuos. Culoarea mezocarpului este galbenă, fără infiltraţii, aderentă la sâmbure, gust plăcut.

• Prunus persica BĂNEASA TURTITEomologat în anul 2002. Fructul regulat, tip ,,sandwich”. Epicarpul este fin pubescent, având culogalben –verzui cu roşu închis repartizat în plăciverzui, fără infiltraţii roşiisuculentă, cu 12-14 % substanţă uscată, cu gust de miere şi smochine.

Fig.



124

Fig. 18. Prunus armeniaca “AUGUSTIN”

CRIMSONGOLD - soi obţinut în S.U.A., introdus la noi în 1981. Drupele sunt mijlocii, de 100 – 140g, sferice, cu epicarp galben-oranj, acoperit pe

90% din suprafaţă cu roşu sângeriu şi numeroase puncte roşii. Mezocarpul este galben, consistent, potrivit de dulce, semiaderent la sâmbure, de calitate mijlocie. Soiul se pretează pentru consum în stare proaspătă.

SUPERBA DE TOAMNĂ - soi obţinut la S.C.D.P. omologat în anul 1982. Fructul este mare (150 – 170 g), de formă sferică regulată.

crem, acoperit cu roşu-zmeuriu pe 60-70% din suprafaţăcrem, fermitate bună, consistenţă fină, gust foarte bun.

ROMAMER 2 - soi de nectarin obţinut la S.C.P.P. Constanţa în anul 1984. Fructele sunt mijlocii de 85-120g, culoarea epicarpului galbenportocalie, acoperit aproape în întregime cu roşu intens, foarte aspectuos. Culoarea mezocarpului este galbenă, fără infiltraţii, aderentă la sâmbure, gust plăcut.

BĂNEASA TURTITE - soi obţinut la S.C.D.P. Constanţaomologat în anul 2002. Fructul mic (55-70 g), are formă larg aplatizată, relativ regulat, tip ,,sandwich”. Epicarpul este fin pubescent, având culoarea de fond

roşu închis repartizat în plăci. Mezocarpul este crem deschis infiltraţii roşii. Textura este fină, pulpa este dulce, aromată şi

14 % substanţă uscată, cu gust de miere şi smochine.

Fig. 19. Prunus persica”CRIMSONGOLD”

Fig. 20. Prunus persica”SUPERBA DE TOAMNĂ”


S.U.A., introdus la noi în 1981. oranj, acoperit pe

90% din suprafaţă cu roşu sângeriu şi numeroase puncte roşii. Mezocarpul este ure, de calitate mijlocie.

Băneasa, 170 g), de formă sferică regulată.

70% din suprafaţă. Pulpa

soi de nectarin obţinut la S.C.P.P. Constanţa în loarea epicarpului galben-

portocalie, acoperit aproape în întregime cu roşu intens, foarte aspectuos. Culoarea mezocarpului este galbenă, fără infiltraţii, aderentă la sâmbure, gust plăcut.

Constanţa, formă larg aplatizată, relativ

area de fond este crem deschis –

extura este fină, pulpa este dulce, aromată şi

Fig.

Fig. 23. P

Polenul tuturor soiurilor alese

Principalul aspect studiat se referă la vedereade polen este triunghiulartrizonocolpat-obtuz-triunghiular

0

2000

4000

6000

8000

10000

12000

Pru

nus

dom

estic

a A

ndre

ea

Pru

nus

dom

estic

a A

nna

Spa

th

Pru

nus

dom

estic

a B

lack

Am

ber

Pru

nus

dom

estic

a Fl

ora

Pru

nus

dom

estic

a P

acif

ic


125

Fig. 21. Prunus persica”ROMAMER 2”

Fig. 22. Prunus persica “BANEASA TURTITE”

Fig. 23. Perimetrul şi aria polenului la soiurile studiate

Polenul tuturor soiurilor alese apare ca monadă cu simetrie radiară, isopolarăse referă la vederea polară (perimetrul şi aria, fig. 23

triunghiular-obtuz-convexă, în vedere polară. Clasa de polentriunghiular în timp ce sculptura de suprafaţă a exinei este

Pru

nus

dom

estic

a P

acif

ic

Mal

us d

omes

tica

Flo

rina

Mal

us d

omes

tica

Gen

eros

Mal

us d

omes

tica

Gol

dspu

r

Mal

us d

omes

tica

Jon

apri

m

Mal

us d

omes

tica

Rom

us

Pyr

us c

omm

unis

Con

fera

nce

Pyr

us c

omm

unis

Jub

ileu

Pyr

us c

omm

unis

Unt

oasa

de

Geo

agiu

Pyr

us c

omm

unis

Unt

oasa

lui

Har

dy

Pyr

us c

omm

unis

Will

iam

s

Pru

nus

arm

enia

ca A

ugus

tin

Pru

nus

arm

enia

ca

Exc

elsi

or

Pru

nus

arm

enia

ca L

itora

l

Pru

nus

arm

enia

ca M

amai

a

Pru

nus

pers

ica

Ban

easa

tur

tite

Pru

nus

pers

ica

Cri

mso

n G

old

Pru

nus

pers

ica

Rom

amer

2

Pru

nus

pers

ica

Sup

erba

de

toam

na


isopolară. , fig. 23). Forma

polen este este striată.



126

Numărul de colpi este de trei. Ornamentaţiile constau în special în perforaţii (Hebda & Chinnappa, 1990; Nazeri Joneghani, 2008; Doroftei et al, 2008). În afara polenului deplin dezvoltat, am observat grăuncioare mult mai mici, incomplet dezvoltate în eşantioanele examinate. Estimarea viabilităţii şi a omogenităţii morfologice a evidenţiat cele mai mici procente pentru soiurile de Prunus persica şi Prunus armeniaca (fig.24).

Fig. 24. Viabilitatea şi omogenitatea morfologică a polenului la soiurile studiate

Cu excepţia unor condiţii speciale, există o relaţie liniară între viabilitatea

polenului şi capacitatea de germinare la speciile pomicole. Mai mult decât atât, capacitatea de germinare a polenului este legată de soi, condiţii de nutriţie, precum şi de alţi factori de mediu. Viabilitatea, vigoarea, capacitatea de germinare, fertilitatea si capacitatea de fertilizare indică diferite aspecte ale potenţialului polenului. Un grăuncior de polen poate avea capacitatea de a germina, dar nu se întâmplă acest lucru din cauza condiţiilor improprii. Se poate chiar să germineze, dar să nu aibă capacitatea de a fertiliza un ovul din cauza unor forme de incompatibilitate. Uneori, se produc

0 20 40 60 80 100

Malus domestica Florina

Malus domestica Generos

Malus domestica Goldspur

Malus domestica Jonaprim

Malus domestica Romus

Pyrus communis Conferance

Pyrus communis Jubileu

Pyrus communis Untoasa de Geoagiu

Pyrus communis Untoasa lui Hardy

Pyrus communis Williams

Prunus persica Baneasa turtite

Prunus persica Crimson Gold

Prunus persica Romamer 2

Prunus persica Superba de toamna

Prunus armeniaca Augustin

Prunus armeniaca Excelsior

Prunus armeniaca Litoral

Prunus armeniaca Mamaia

Prunus domestica Andreea

Prunus domestica Anna Spath

Prunus domestica Black Amber

Prunus domestica Flora

Prunus domestica Pacific

viabilitate %

omogenitate morfologică %


127

cantităţi mari de polen, dar nu de calitate, cum ar fi capacitatea scăzută de creştere a tubilor polinici. De asemenea, unele grăuncioare pot fi sterile sau non-viabile (Stosser et al, 1996; Vitagliano, 1989; Szabo, 2003). Performanţa polenului care include cantitatea acestuia într-o floare, omogenitatea morfologică, germinarea, creşterea tubului polinic şi capacitatea concurenţială, este o componentă importantă a succesului în fertilizare la pomi fructiferi (Thompson, 2004). Aplicarea de polen suficient, nu garantează recoltă bună decât în cazul folosirii de polen viabil, cu un procent de germinare mare. Utilizarea de polen selectat, cu un grad ridicat de viabilitate dă un randament acceptabil (Davarynejad et al, 2008). Datele acumulate au indicat faptul că viabilitatea polenului este influenţată de umiditatea relativă, temperatura rece şi caldă, compoziţia atmosferică şi presiunea. Nivelurile ridicate de CO2 protejează viabilitatea polenului impotriva stresului termic în timpul dezvoltării (Aloni et al., 2001).

CONCLUZII

Studiul nostru prezintă date preliminare privind viabilitatea polenului şi omogenitatea morfologică la 23 de soiuri aparţinând familiei Rosaceae.

BIBLIOGRAFIE

• Aloni B., Peet M., Pharr M., Karni L. The effect of high temperature and high atmospheric CO2

on carbohydrate changes in bell pepper (Capsicum annuum) pollen in relation to its germination.

Physiol. Plant, 112: 505-512, 2001. • Angiosperm Phylogeny Group. An update of the Angiosperm Phylogeny Group classification for

the orders and families of flowering plants: APG II. Bot. J. Linn. Soc. 141: 399−436, 2003. • APW. Angiosperm Phylogeny Website. Version 7, May 2006. http://www.mobot.org/

MOBOT/research/APweb, 2007. • Asma B.M., Determination of pollen viability, germination ratios and morphology of eight apricot

genotypes, African Journal of Biotechnology, 7 (23), 4269-4273, 2008. • Bolat I., Pirlak L., An Investigation on Pollen Viability, Germination and Tube Growth in Some

Stone Fruits, Tr. J. of Agriculture and Forestry, 23, 383-388, 1999 • Challice J. S. Chemotaxonomic studies in the Rosaceae and the evolutionary origins of the subfamily

Maloideae. Preslia 53:289–304, 1981. • Challice J. S. Rosaceae chemotaxonomy and the origins of the Pomoideae. Bot. J. Linn. Soc.

69:239−259, 1974. • Ciocârlan V., 2000. Flora ilustrată a României. Pteridophyta et Spermatophyta. Bucureşti, Ed.

Ceres, 1138 pp. • Davarynejad G.H., Szabo Z., Nyeki J., Szabo T., Phenological Stages, Pollen Production Level,

Pollen Viability and in vitro Germination Capability of Some Sour Cherry Cultivars, Asian Journal of Plant Sciences 7 (7): 672-676,2008

• Doroftei E., Rotaru-Stancic M., Dobrinas S., Mandalopol D., Relationships between metals

extent and cytological characteristics at Prunus persica L. pollen., Environmental Engineering and Management Journal, Vol.7, No.2, 97-101, 2008.

• Eide F. Key for northwest european rosaceae pollen. Grana. 20(2):101-118, 1981. • Faegri K., Iversen J. Textbook of pollen analysis, 3rd ed. - Munksgaard, Copenhagen, 1975. • Fogle HW. Identification of clones within four tree species by pollen exine patterns. J Amer Soc

Hort Sci. 102:552-560, 1977.



128

• Frøydis Eide, Key for northwest european rosaceae pollen, Grana, 20:2, 101-118, 1981. • Hebda R. J., Chinnappa C.C., Studies on pollen morphology of Rosaceae in Canada, Review of

Palaeobotany and Palynology, 64 (1–4): 103–108, 1990. • Hummer K.E., Janick J., Rosaceae: Taxonomy, Economic Importance, Genomics. K.M. Folta, S.E.

Gardiner (eds.), Genetics and Genomics of Rosaceae, Plant Genetics and Genomics: Crops and Models 6, DOI 10.1007/978-0-387-77491-6 1, Springer Science Business Media, 2009.

• Hutchinson J. The genera of flowering plants. Vol 1. Dicotyledons. Clarendon, Oxford, 1964. • Ianovici N., Şteflea F., Tilică Dondera P., Date preliminare privind viabilitatea polenului ca

bioindicator al calităţii aerului în Timişoara, Annals of West University of Timişoara, ser. Biology, 11: 9-14, 2008.

• Judd, W.S., Campbell C.S., Kellogg E. A., Stevens P.F.. Plant Systematics: A phylogenetic

approach. Sinauer Associates, Inc. Sunderland, MA. 290–306. 1999. • Mabberley D.J. The Plant-Book. Cambridge University Press, Cambridge, U.K.pp. 506–507, 1987. • Marcucci M, Sansavini S, Ciampolini F, Cresti F. Distinguishing apple clones and cultivars by

surface morphology and pollen physiology. J Amer Soc Hort Sci. 109:10-19, 1984. • Matsuta N, Omura M, Akihama T. Difference in micromorphological pattern on pollen surface of

Japanese Pear cultivars. Jpn J Breed. 32(2):123-128. doi:10.1270/jsbbs1951.32.123, 1982. • Morgan, D.R., Soltis D.E., Robertson K.R.. Systematic and evolutionary implications of rbcL

sequence variation in Rosaceae. Am. J. Bot. 81: 890–903, 1994. • Nazeri Joneghani V. Pollen morphology of the genus Malus (Rosaceae), Iranian Journal of Science

& Technology, Transaction A, 32: A2, 89-97, 2008. • Popek R. Biosystematic studies of the genus Rosa L. in Poland and neighboring countries. Kraków:

Polish Scientific Publishers PWN; 1996. • Potter D. Molecular Phylogenetic studies in Rosaceae. in: Sharma AK and Sharma A eds., Plant

Genome: Biodiversity and Evolution, Vol. I, Part. A: Phanerogams. Science Publishers, Inc., Enfield (NH) USA & Plymouth, UK, pp. 319- 351, 2003.

• Reitsma T. Pollen morphology of some European Rosaceae. - Acta Bot. Neerl. 15: 290-307, 1966. • Schulze-Menz GK. Rosales. In: Melchior H, ed. A. Engler’s Syllabus der Pflanzenfamilien, vol. 2,

12th edn. Berlin: Gebruder Borntraeger, 193–242, 1964. • Soltis, D. E., P. S. Soltis, P. K. Endress, M.W. Chase. Phylogeny and Evolution of Angiosperms.

Sinauer, Sunderland, Massachusetts. pp. 237–248, 2005. • Stosser R, Hartman W, Anvari SF. General aspects of pollination and fertilization of pome and

stone fruits. Acta Hort., 423: 15-21, 1996. • Szabo Z. Apple, Pear and Quince. In: ’’Floral biology, pollination and fertilization in temperate

zone fruit species and grape.“Akadémiai Kiado, Budapest, pp. 383-410, 2003. • Takhtajan A. Diversity and Classification of Flowering Plants. Columbia University Press,New

York, 1997. • Thompson M., Flowering, Pollimtion and Fruit Set In: Cherries, Crop Physiology, Production and

Uses, Webster, A.D. and N.E. Looney (Eds.). Wallingford, CABI, pp: 223-243, 2004. • Ueda Y, Okada Y. Discrimination of rose cultivar groups by pollen surface structure. J Hortic Sci.

69(4):601-607, 1994. • Ueda Y, Tomita H. Morphometric analysis of pollen exine patterns in roses. J Japan Soc Hort Sci.

58(1):211-220, 1989. • Ueda Y. Pollen surface morphology in the genus Rosa and related genera. Jap J Palynol. 38(2): 94-

105, 1992 • Vitagliano C, Viti R. Effects of some growth substances on pollen germination and tube growth in

different stone fruits. Acta Hort., 239:379-381, 1989.

Documents

CONTRIBUTIONS TO THE MORPHOLOGY OF POLLEN FROM …biologie.uvt.ro/annals/vol_13/vol_XIII_115-128.pdf · cel mai bine reprezentată în emisfera nordică (Judd et al, 1999), având