CUPRINS

INTRODUCERE-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------2

CAPITOLUL I

ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA S.C. METAL CONSTRUCT S.R.L.----------------------------------------4

1.1 SCURT ISTORIC-----------------------------------------------------------------------------------------------------41.2 OBIECTUL ŞI TIPUL DE ACTIVITATE-------------------------------------------------------------------------41.3 STRUCTURA ORGANIZATORICĂ------------------------------------------------------------------------------6

1.3.1 Organizarea şi atribuţiile principalelor compartimente funcţionale----------------------------------------61.3.2 Organizarea şi funcţionarea compartimentului financiar contabil-----------------------------------------81.3.3 Prezentarea formei de înregistrare contabilă----------------------------------------------------------------111.3.4 Organigrama unităţii SC METAL CONSTRUCT------------------------------------------------------------11

CAPITOLUL II

NOŢIUNI GENERALE PRIVIND CONSTRUCŢIILE

ŞI CONTRACTELE DE CONSTRUCŢII-----------------------------------------------------------------------------------13

2.1. FACTORI DETERMINANŢI, CONCEPŢIA ŞI ALCĂTUIREA CONSTRUCŢIILOR-----------------------132.2. CLASIFICAREA CONSTRUCŢIILOR: CRITERII DE CLASIFICARE, CLASIFICĂRI UZUALE.-------152.3. PĂRŢILE PRINCIPALE ALE UNEI CONSTRUCŢII--------------------------------------------------------------172.4. GENERALITĂŢI PRIVIND MATERIALELE DE CONSTRUCŢII----------------------------------------------192.5. ASPECTE DE BAZĂ ALE CONCEPŢIEI ŞI PROIECTĂRII CONSTRUCŢIILOR---------------------------212.6. IAS 11 CONTRACTELE DE CONSTRUCŢII-----------------------------------------------------------------------23

2.6.1. Contabilizarea contractelor de construcţie – obiectiv al IAS 11----------------------------------------------232.6.2. Definiţia contractelor de construcţie din prisma IAS11--------------------------------------------------------232.6.3. Combinarea şi segmentarea contractelor de construcţii-------------------------------------------------------242.6.4. Veniturile contractuale----------------------------------------------------------------------------------------------252.6.5. Costurile contractuale----------------------------------------------------------------------------------------------262.6.6. Contabilizarea contractelor de construcţii din prisma IAS11-------------------------------------------------272.6.7. Aspecte privind analiza financiară şi interpretarea informaţiilor aferente contractelor de construcţii- 282.7. Principalele tipuri de contracte de construcţie--------------------------------------------------------------------29

2.7. CONCEPTUL DE CALITATE ÎN CONSTRUCŢII-----------------------------------------------------------------392.7.1. Controlul calităţii----------------------------------------------------------------------------------------------------41

CAPITOLUL III.

ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR---------------------------------------------------------------------------------45

3.1. ANALIZA PATRIMONIULUI NET-----------------------------------------------------------------------------------453.2. ANALIZA CORELAŢIEI FONDULUI DE RULMENT CU ACTIVELE CIRCULANTE.-------------------483.3. INDICATORI PRIVIND EVOLUŢIA FONDULUI DE RULMENT.--------------------------------------------513.4. ANALIZA LICHIDITĂŢII----------------------------------------------------------------------------------------------543.5. ANALIZA SOLVABILITĂŢII ŞI A CAPACITĂŢII DE PLATĂ.------------------------------------------------563.6. ANALIZA ECHILIBRULUI ECONOMICO-FINANCIAR.-------------------------------------------------------58

CAPITOLUL IV. STUDIU DE CAZ.

PRINCIPALELE OPERAŢIUNI CONTABILE EFECTUATE

ÎN CADRUL SOCIETĂŢII S.C. METAL CONSTRUCT S.R.L.-------------------------------------------------------60

4.1. STUDIU DE CAZ---------------------------------------------------------------------------------------------------------604.2. OPERAŢII CONTABILE EFECTUATE DE CĂTRE SOCIETATEA S.C. METAL CONSTRUCT S.R.L. 64

CONCLUZII ŞI PROPUNERI-------------------------------------------------------------------------------------------------68

BIBLIOGRAFIE------------------------------------------------------------------------------------------------------------------71

1

1 INTRODUCERE

Problemele cronice din domeniul construcţiilor, cum ar fi: productivitatea scăzută,

condiţiile grele de muncă, siguranţa redusă a forţei de muncă şi calitatea insuficientă a

produsului finit, se datorează în principal fragmentării procesului de producţie ca urmare a

mobilităţii şi sezonalităţii acestuia. Pentru diminuarea acestor neajunsuri au fost generate diverse

soluţii de către specialişti: industrializarea construcţiilor (adică prefabricarea şi modularea),

creşterea gradului de mecanizare, folosirea unor modele de organizare avansate, cum ar fi

organizarea în lanţ sau programarea raţională a desfăşurarii lucrărilor (cu ajutorul graficelor

reţea).

În prezent, cercetatorii studiază perspectiva automatizării şi robotizării în construcţii,

apreciate ca fiind un mijloc important de reducere a fragmentării procesului de producţie din

construcţii. O altă tendinţă de dezvoltare, preluată din industria prelucrătoare, care se bazează

mai degrabă pe o nouă filozofie a producţiei decât pe o nouă tehnologie s-a conturat în ultima

perioadă. Specialişti din întreaga lume au constituit Asociaţia pentru producţia de tip suplu în

domeniul construcţiilor (Lean Construction Association).

Strategiile tehnologice au rolul de a ghida acţiunile firmelor de construcţii în direcţia

implementării unor noi tehnologii necesare pentru creşterea competitivităţii acestora. Prin

tehnologie de construcţii înţelegem combinarea resurselor, proceselor şi condiţiilor care produc

un obiect de construcţii. Resursele se referă la materiale, forţa de muncă, utilaje şi echipamente.

Procesele de construcţii sunt metodele şi sarcinile necesare pentru realizarea unui obiect de

construcţii. Cerinţele proiectului şi caracteristicile amplasamentului reprezintă cele mai

importante condiţii pentru o tehnologie de construcţii. Strategia tehnologică este un model

decizional care stabileşte obiectivele tehnologice şi principalele mijloace tehnice necesare, atât

pentru realizarea obiectivelor tehnologice, cât şi a celor economice ale firmei. Pentru formularea

unei strategii tehnologice adecvate trebuie luate în considerare cinci dimensiuni cheie:

poziţionarea concurenţială, sursele de tehnologie, scopul strategiei tehnologice, opţiunile

tehnologice strategice şi contextul organizaţional.

Tehnologia automatizată poate genera numeroase avantaje competitive cum ar fi: oferirea

de noi produse pe noi pieţe, dezvoltarea de competenţe distinctive, intrarea pe anumite nişe ale

pieţei, reducerea duratei de proiectare şi execuţie şi a costului global al construcţiilor.

2

Poziţionarea concurenţială presupune analizarea nevoilor clienţilor, a tipurilor de

contracte, a puterii concurenţilor şi a influenţei acestora asupra pieţelor pe care firma le deţine.

Aceasta analiza permite identificarea avantajelor concurenţiale care sunt de dorit a fi deţinute în

condiţiile impuse de piaţa şi de posibilităţile firmei şi, de asemenea, identificarea tehnologiilor

care le pot genera.

Astfel, spre exemplu, dacă o firmă de construcţii specializată în construcţia de drumuri

optează pentru implementarea unei tehnologii de poziţionare automată, aceasta poate furniza

avantaje competitive bazate pe oferirea de noi produse pe noi pieţe sau pe dezvoltarea unor

competenţe distinctive. Utilizarea poziţionării automate în construcţia de drumuri permite

realizarea cu acurateţe sporită a pavajelor cu dale şi turnarea asfaltului sau betonului cu

respectarea mult mai strictă a limitelor de toleranţă pentru netezimea suprafeţei şoselelor. Costul

ridicat al forţei de muncă şi al materialelor implicat de utilizarea echipamentelor tradiţionale

încurajează utilizarea tehnologiilor de poziţionare automată în vederea reducerii costurilor.

Investiţiile strategice realizate în direcţia lucrărilor de construcţii, care vizează creşterea

productivităţii şi a calitaţii, au un impact pozitiv şi asupra imaginii firmei, ceea ce-i poate aduce

câştiguri substanţiale prin adjudecare la licitaţii a unui numar sporit de lucrări

3

CAPITOLUL I

ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA S.C. METAL CONSTRUCT S.R.L.

1.1 SCURT ISTORIC

SC METAL CONSTRUCT SRL s-a înfiinţat în anul 1996 şi are o formă de propietate

privată, cu capital integral românesc. Societatea îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu

legile române şi cu prevederile din contractul şi statutul societăţii. Funcţionarea societăţii este

nelimitată cu începerea de la data înregistrării în Registrul Comerţului .

Această societate este o companie dinamică, fiind formată din 28 de oameni înalt

calificaţi cu vastă experienţă în domeniul construcţiilor. Societatea a avut grijă ca personalul să

fie foarte bine motivat şi să aibă în plus un nivel ridicat al conduitei profesionale şi al

comportamentului.

SC METAL CONSTRUCT SRL a ajuns astăzi o firmă de construcţii apreciată de multă

lume (făcând faţă cu succes concurenţei acerbe) deoarece răspunde cu profesionalism la

cerinţele tot mai diversificate ale clienţilor săi. Societatea se află într-un permanent proces de

perfecţionare şi colaborează îndeaproape cu arhitecţi, designeri, ingineri de structuri, furnizori şi

producători de materiale de construcţii.

1.2 OBIECTUL ŞI TIPUL DE ACTIVITATE

SC METAL CONSTRUCT SRL este o firmă specializată în costrucţii civile şi industriale

de cea mai bună calitate şi echipamente de construcţii performante.

Societatea realizează următoarele tipuri de lucrări:

săpaturi manuale şi mecanizate

cofrări

turnări betoane

turnări planşee

cadre din beton

scări interioare

zidărie

dulgherie şi tâmplărie

cioplitorie piatră

4

acoperişuri

sisteme de învelitori

termoizolaţii şi hidroizolţii

amenajări interioare şi exterioare

tencuieli, zugrăveli, lucrări de vopsitorie

placări cu gresie, faianţă, marmură, granit, piatră naturală

lucrări în gips – carton – tavane false

parchetări

tencuieli decorative

extinderi şi renovări

Misiunea firmei SC METAL CONSTRUCT SRL este de a transforma în realitate visurile

clienţilor săi legate de obiectivele, pe care şi le doresc sau la care viseză. Oferă servicii

imobiliare complexe şi de calitate, care să confere oamenilor siguranţă şi bunăstare.

Lucrăriile de execuţie ale societăţii, de asemenea s-au extins şi la lucrări de structură

(structuri din beton armat, lucrări metalice, atât pentru construcţii civile cât şi industriale ) în

timp ce lucrările de finisaje acoperă toată gama construcţiilor civile şi sociale: case familiale,

sedii de firmă, hoteluri, spaţii comerciale etc.

Încă de la înfiinţare, obiectivul său de bază a fost şi va ramâne acela de a asigura servicii

de calitate în conformitate cu cerinţele clientului, cu cerinţele legale şi reglementările aplicabile

precum şi de a creşte satisfacţia clientului.

Societatea este convinsă că poate prospera şi evolua doar prin îndeplinirea dorinţelor

clienţilor săi. Tocmai de aceea utilizează toate resursele de care dispune, pentru ca, la final, să

prezinte un produs de cea mai bună calitate.

Pe parcursul timpului SC METAL CONSTRUCT SRL a acumulat un portofoliu de

clienţi impresionant:

Colegiul Naţional Lucian Blaga Sebeş – „Centru de informatică de pe lângă Colegiul

Naţional Lucian Blaga Sebeş”

Primăria Alba Iulia – „Amenajare sediu Stadion Oarda de Jos”

Primăria Alba Iulia – „Renovare cămin cultural Oarda de Jos”

Universitatea 1 Decembrie 1918 – „Lucrări de reparaţii, mobilier”

Primăria Pian – „Amenajare spaţiu pentru alimente”

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel –„Reparaţii generale”

Muzeul Unirii – „Reparaţii generale” etc.

5

Organizarea activităţii societăţii presupune structurarea întreprinderii în vederea

coordonării ăi corelării resurselor şi activităţilor sale pentru realizarea obiectivelor stabilite, într-

un mod cât mai eficient.

1.3 STRUCTURA ORGANIZATORICĂ

Structura organizatorică reprezintă ansamblul persoanelor grupate pe direcţii, servicii,

birouri, colective, secţii, ateliere, fabrici care exprimă modul de alocare structurală a resursei

umane.

Structura organizatorică poate fi considerată, printr-o abordare funcţională,drept scheletul

întregului organism care este firma, funcţionarea acesteia fiind dependentă de modul în care

dispune la un moment dat. În ansamblul ei, structura organizatorică prezintă două mari parţi:

structura de conducere (funcţională) şi structura de producţie (operaţională).

Structura de conducere reuneşte ansamblul persoanelor, compartimentelor şi relaţiilor

organizaţionale, constituite în vederea realizării directe a obiectului de activitate a firmei.

1.3.1 Organizarea şi atribuţiile principalelor compartimente funcţionale

1. Compartimentul financiar contabil

Compartimentul financiar-contabil e subordonat contabilului şef şi are ca obiectiv

asigurarea şi gospodărirea mijloacelor financiare ale societăţii. Pentru realizarea acestui obiectiv

trebuie îndeplinite următoarele atribuţii:

asigură efectuarea corectă şi la timp a inregistrărilor contabile privind: mijloacele

fixe, mijloacele circulante, cheltuieli de producţie şi circulaţia costurilor, mijloacele

baneşti şi împrumuturile bancare, fondurile proprii, debitori şi creditori, investiţii

rezultate financiare.

asigură respectarea prevederilor legale privind integritatea patrimonului societaţii

organizează periodic inventarierea valorilor materiale şi urmareşte definitivarea

rezultatului investiţionării

întocmeşte situaţia principalilor indicatori economici-financiari, balanţurile

trimestriale şi anuale şi urmareşte întocmirea raportului explicativ la bilant.

6

Compartimentul contabilitate exercită atribuţiile din acest domeniu – atât cele prevăzute

mai sus, cât şi altele cu caracter specific ce decurg din actele normative în vigoare. Notele

contabile întocmite de compartimentul financiar-contabil sunt prelucrate zilnic de calculator, iar

lunar are loc confruntarea balanţelor analitice a fiecărui cont cu balanţa de verificare a fiecărui

cont sintetic.

2. Compartimentul personal

Compartimentul personal este subordonat directorului economic şi are ca obiectiv

conducerea şi administrarea patrimoniului.

Principalele atribuţii sunt:

stabilirea necesarului pe meserii, funcţii şi specialitaţi corespunzător şi programului de

producţie şi de investiţie.

pregatirea şi calificarea personalului

aplicarea reglementărilor legale precum solicitarea personalului

întocmeşte regulamentul de ordine interioară, efectuează lucrările privind evidenţa şi

mişcarea personalului

răspunde de întocmirea, completarea şi evidenţa cărţilor de muncă în conformitate cu

prevederile legale

întocmeşte dosarul de pensii pentru personalul întreprinderii care se pensionează.

3. Compartimentul de desfacere

Compartimentul de desfacere are în vedere încărcarea raţională cu sarcini a fiecărui post ,

pe toate nivelurile ierarhice din structura sa , urmărindu-se corelarea volumului de muncă cu

gradul de complexitate al acesteia.

Principalele atribuţii sunt:

prospectează piaţa internă pentru cunoasterea pieţelor de desfacere

înscrie contracte cu clienţii, preia comenzi

participă la licitaţii

Elaborarea planului şi programelor de desfacere este rezultatul unui amplu proces ce se

desfăşoară pe parcursul întregii perioade de gestiune. Procesul operativ de desfacere presupune

7

parcurgerea unui număr relativ mare de operaţiuni specifice .Prin realizarea acestora se asigură

transferul ca atare al produselor finite de la producător la destinatarii acestora.

1.3.2 Organizarea şi funcţionarea compartimentului financiar contabil

În structura funcţională a unităţii sunt definite funcţiile de bază ale acesteia: funcţia de

cercetare-dezvoltare, comercială, financiară, contabilă, de producţie şi de personal.

1. Funcţia de cercetare-dezvoltare

Caracteristica esenţială a organizaţiilor moderne o reprezintă amploarea fără precedent a

proceselor consacrate creării şi implementării noului în tehnică, economie şi management.

Principala cauză a acestei adevărate mutaţii o constituie progresul ştiinţifico-tehnic contemporan.

În fapt, amploarea şi rolul crescând pe care îl au activităţile de cercetare-dezvoltare în

organizaţiile moderne reprezintă principala reflectare la nivel microeconomic a transformării

ştiinţei într-un vector al dezvoltării economice.

Activităţile componente ale funcţiei de cercetare - dezvoltare:

Cercetare şi proiectare: elaborează planul propriu de cercetare şi proiectare precum şi

planul tehnic, elaborează studii şi proiecte pentru dezvoltarea produselor,

modernizarea utilajelor, extinderea capacităţii de producţie, înlocuirea de materiale

deficitare.

Investiţii şi construcţii: elaborează planul de investiţii şi de finanţare şi de creditare a

acestora, asigură documentaţiile tehnice-economice necesare pentru realizarea

investiţiilor, urmăreşte realizarea obiectivelor de investiţie şi răspunde de punerea în

funcţiune la termen a noilor capacităţi de producţie.

Organizarea producţiei şi a muncii : asigură organizarea lor pe bază stiinţifică a

activitaţii de conducere, elaborarea şi perfecţionarea regulamentelor de organizare şi

funcţionare, ia masuri pentru organizarea stiinţifică a producţiei şi elaborarea de

studii: privind organizarea proceselor de producţie, asigură îmbunataţirea continuă a

organizării muncii şi elaborează norme specifice domeniului său de activitate.

2. Funcţia de producţie:

Asigură realizarea ritmică a producţiei, stabileşte lucrările de mică mecanizare, asigură

documentaţiile şi realizarea lor, stabileşte măsuri pentru realizarea de produse de calitate

8

superioară, organizează controlul tehnic al calitaţii pe fazele de producţie, asigură alimentarea cu

energie, apă, abur, pentru necesităţiile întreprinderii.

3. Funcţia comercială:

Funcţiunea comercială încorporează ansamblul proceselor de cunoaştere a cererii şi

ofertei pieţei, de procurare nemijlocită a materiilor prime, materialelor, echipamentelor de

producţie etc. necesare desfăşurării producţiei firmei şi de vânzare a produselor, semifabricatelor

şi seviciilor acesteia.

Activităţile componente ale funcţiei comerciale:

Aprovizionarea tehnică-materială: elaborarea necesarului produselor de aprovizionare

şi încheie contractele economice de lungă durată, anuale sau pe perioade mai scurte,

urmăreşte şi răspunde de nerealizarea lor, răspunde de apovizionarea cu materii

prime, material, combustibil şi energiei în scopul asigurării unei realizări ritmice a

producţiei, efectuează recepţia şi asigură depozitarea, conservarea şi transportul

materiilor prime, materialelor, semifabricatelor şi produselor.

Desfacerea: asigură reclama şi prezentarea produselor, elaborează şi difuzează

cataloage comerciale, organizează urmărirea în exploatare a instalaţiilor şi a utilajelor

precum şi activitatea de service potrivit clauzelor contractuale, participă la

prospectarea pieţii în vederea cunoaşterii necesitaţilor de consum pentru produsele

din profilul de activitate.

4. Funcţia financiar-contabilă:

Organizează şi conduce contabilitatea, întocmeşte balanţa şi situaţia principalilor

indicatori economico-financiari, elaborează propuneri pentru proiectele planurilor de creditori de

casa.

5. Funcţia de personal:

Stabileşte necesarul de cadre în perspectivă, organizează perfecţionarea personalului prin

instruire la locul de muncă, cursuri organizate în întreprindere, studiul individual atât în

domeniul tehnologic cât şi în probleme de conducere şi organizare, ia măsuri pentru rezolvarea

problemelor de existenţă medicală.

9

Funcţia financiar-contabilă antrenează două grupuri de activitaţi şi anume: activitatea

financiară şi activitatea contabilă. Cadrul de realizare a acestei importante funcţii este asigurat în

structura organizatorică de direcţia economică, condusă de directorul economic.

Atribuţiile funcţiei financiar-contabile se realizează pentru cele două activitaţi specifice

în cadrul biroului financiar şi a biroului de contabilitate.

Biroul de contabilitate are ca atribuţii: înregistrarea la timp şi corect în contabilitate, în

mod cronologic şi sistematic pe baza documentaţiilor justificative a tuturor operaţiunilor

patrimoniale, inventarierea patrimoniului, întocmirea registrului inventar, controlul asupra

operaţiuniilor patrimoniale efectuate, întocmirea lucrărilor de sinteză, bilanţ şi anexa la bilanţ,

contul de profit şi pierderi, raportul de gestiune, furnizarea, publicarea informaţiilor privind

patrimoniul şi rezultatele obţinute, evidenţa şi colecţia costurilor, determinarea şi analiza

rentabilitaţii pe produse şi lucrări.

Activitatea biroului financiar are ca obiective: planificarea, urmărirea şi evidenţa

mijloacelor financiare ale întreprinderii, asigurarea capitalului şi a produselor necesare

desfaşurării unei activităţi normale, gestiunea veniturilor, colectarea la timp şi corectă a

drepturilor băneşti ale angajaţilor, efectuarea la timp şi în bune condiţii, respectarea dispoziţiilor

legale a tuturor operaţiunilor de încasări şi plăţi, asigurarea încasării debitelor de orice natură, se

realizează evidenţa contabilă a elementelor legate de capital, fonduri, credite, imprumuturi

decontări cu terţi salariaţi, şi cele ce privesc trezoreria.

Funcţia financiar-contabilă în afara activităţii financiare şi a activităţii de contabilitate

presupune şi activitatea de control financiar.

Activtatea de control financiar reprezintă ansamblul proceselor care codifică respectarea

normelor legale cu privire la integritatea, utilizarea şi păstrarea valorilor materiale şi băneşti din

patrimoniu.

Controlul asupra operaţiunilor patrimoniale este exercitat de către persoanele care conduc

contabilitatea, care exercită controlul financiar preventiv şi de către Direcţia Generală a

Finanţelor Publice.

Scopul exercitării controlului îl reprezintă prevenirea, descoperirea şi recuperarea

pagubelor.

10

1.3.3 Prezentarea formei de înregistrare contabilă

SC METAL CONSTRUCT SRL. utilizează un sistem automatizat de prelucrare a datelor

(pe calculator) având la bază forma de contabilitate maestru-şah sau pe conturi corespondente.

Trasătura de bază a acestei forme de contabilitate este cea a dezvoltării de conturi

corespondente atât al rulajului debitor cât şi a celui creditor al conturilor sintetice. În ceea ce

priveşte contabilitatea analitică aceasta capată diverse structuri în funcţie de metodele folosite

pentru evidenţa activelor şi pasivelor, evidenţa şi calculul costurilor şi rezultatelor.

Înainte de a fi înregistrate documentele justificative sunt supuse prelucrări contabile

(sortarea pe feluri de operaţii, verificare, evaluare şi control). Dacă pentru acelaşi fel de operaţii

există mai multe documente justificative acestea se totalizează zilnic sau pe perioade scurte cu

ajutorul formularelor de tipul “Document cumulativ”, întocmit fie pentru debitul, fie pentru

creditul contului care reflectă operatiunea.

Pentru înregistrările care nu au la bază documente cumulative se întocmeşte “Nota de

contabilitate”.

Principalele formulare care se utilizează sunt: registrul jurnal, fisa sintetică şah, balanţa

conturilor, registrul inventar şi registrele auxiliare folosite pentru evidenţa analitică.

SC METAL CONSTRUCT SRL. utilizează forma clasică de înregistrare şi prelucrarea

datelor în cantabilitate până la întocmirea “Notei de contabilitate”, după care nota este introdusă

pe calculator, acesta calculând soldurile şi rulajele conturilor, iar la sfârşitul lunii se întocmeşte

balanţa de verificare.

1.3.4 Organigrama unităţii SC METAL CONSTRUCT

Organigrama este reprezentarea grafică a structurii organizatorice formale a firmei. Ea are

un dublu rol: de pasiv(de vizualizare a structurii organizatorice) şi de activ(instrument de analiză

a modului său de proiectare). Totodată, organigrama este cea care dă o amplă viziune asupra

imaginii întregii întreprinderi, fiind, în acelaşi timp, şi suportul pe baza căruia se fundamentează

procesul managementului ştiinţific modern.

11

Organigrama structurii organizatorice a SC METAL CONSTRUCT SRL este redată mai

jos:

Figura 1.1. Organigrama S. C. Metal Construct S.R.L.

DirectorGeneral

DepartamentFinanciar-Contabill

Departa-ment

Transport

Departa-ment

Construcţii

Responsabil Calitate

RC

ResponsabilProducţie

ManagerEchipăŞoferi

DirectorEconomic

Economist Secretară

Şef Formaţie

Construcţii

MeseriaşiiMuncitoriNecalificaţi

ŞefFormaţieInstalaţii

Şef Formaţie

Lăcătuşerie

InstalatorLăcătuşMecanic

12

CAPITOLUL II

NOŢIUNI GENERALE PRIVIND CONSTRUCŢIILE

ŞI CONTRACTELE DE CONSTRUCŢII

2.1. FACTORI DETERMINANŢI, CONCEPŢIA ŞI ALCĂTUIREA CONSTRUCŢIILOR

Construcţiile sunt produse complexe imobile, care se folosesc, în general acolo unde au

fost create, fiind legate direct de terenul pe care sunt amplasate şi in contact cu mediul natural.1

Rolul construcţiilor este de a crea un mediu artificial, cu condiţii optime pentru

satisfacearea utilizatorilor (definiţi în termeni generali: oameni,animale, păsări, plante, obiecte,

materiale, activităţi umane, etc).

În ansamblul economiei naţionale, producţia de construcţii prezintă, spre deosebire de

celelalte ramuri industriale, unele particularităţi aparte, printre care:

- procesul de producţie, mijloacele de producţie şi forţa de muncă au un mare grad de

mobilitate, deplasându-se continuu atât în cadrul aceluiaşi obiect, cât şi de la un

obiect la altul, de la un şantier la altul;

- executarea lucrărilor de construcţii are o durată limită în raport cu cea de exploatare şi

necesită, într-un timp scurt un consum de resurse tehnico-materiale şi de muncă, care

se amortizează ulterior, într-o perioadă îndelungată de exploatare;

- procesele de producţie se desfăşoară în aer liber fiind influienţate şi uneori

condiţionate de mediul înconjurător;

- producţia de construcţii este neomeogenă şi reprezintă din punct de vedere

organizatoric şi tehnologic un process complex desfăşurat pe un front larg, mai greu

de asamblat, controlat şi măsurat.

Factorii principali care determină concepţia, alcătuirea şi modul de execuţie a

construcţiilor sunt, în general, omul, activitatea umană şi natura.2

1 Dr. Ing. Paraschiva Mizgan, Curs Construcţii civile, Brasov, 2008, pg : 1

2 Dorin Popa, Construcţii Civile, Alba Iulia, 2004, pg. 15

13

Omul, indiferent de zona geografică, are nevoie de aceleaşi condiţii fiziologice şi

igienice (volume, gabarite, temperatură, umiditate, lumină, nivel sonor etc.), determinate de

anatomia şi fiziologia sa, în vederea asigurării celor mai bune condiţii de sanatate, activitate,

odihnă şi recreere.

Activitatea umană, pentru care este destinată canstrucţia are aspecte foarte diferite.

Diversitatea proceselor funcţionale şi tehnologice, care sporeşte neîncetat odată cu dezvoltarea

economică şi cu procesul tehnic şi social, determină marimea şi forma spaţiilor construite, modul

de compartimentare şi distribuţie, legăturile pe orizontală şi verticală, gradul de iluminare,

acţiunile ( mecanice, fizice, chimice şi uneori biologice) ce decurg din procesele funcţionale sau

tehnologice etc. În acelaşi timp, realizarea construcţiilor se face şi din considerente de ordin

arhitectural şi urbanistic.

Natura, exercită asupra construcţiilor acţiuni mecanice, fizice, chimice şi biologice

deosebit de variate, datorită condiţiilor de climă ( vânt, temperatură, precipitaţii etc.), cât şi a

datelor specifice amplasamentului ( propietătile fizico – mecanice ale terenului, prezenţa apei

subterane şi gradul ei de agresivitate, seismicitatea etc.)

Factorii de mai sus trebuie analizaţi în diverse cazuri concrete, astfel încât construcţiile să

corespundă sub toate aspectele, inclusiv din punct de vedere estetic, având în vedere că

majoritatea construcţiilor reprezintă mesaje pentru generaţiile viitoare.

Se menţionează că mai sunt o serie de construcţii care nu adăpostesc procese funcţionale

sau tehnologice ( poduri, tunele, canale tehnice, baraje, turnuri, coşuri de fum, rezervoare etc.),

care nu creează spaţii închise şi medii artificiale, dar care sunt indispensabile în diversele

activităţi, mai ales industriale (de producţie, transport etc.)

În cadrul relaţiilor dintre om şi natura înconjurătoare se manifestă permanent o activitate

umană de remodelare a cadrului natural, de edificare a unui mediu artificial, adaptat necesităţilor

şi aspiraţiilor oamenilor.

Construcţiile sunt produsele activităţii umane destinate adăpostirii şi deservirii

multiplelor procese ale vieţii sociale şi materiale, având un rol important în asigurarea calităţii

vieţii. Datorită acestor considerente, activitatea de construcţii reprezintă unul dintre domeniile de

bază ale activităţii umane.3

3 Gabriela Proca, Curs general de construcţii, Iaşi, 2006, pg. 7

14

2.2. CLASIFICAREA CONSTRUCŢIILOR: CRITERII DE CLASIFICARE, CLASIFICĂRI UZUALE.

În clasificarea construcţiilor se apelează la două criterii: criteriul functionalităţii şi

criteriul calităţii.

Clasificarea funcţională : este cea mai uzuală, şi se face pe criteriul destinaţiei,

deosebindu-se astfel două mari categorii şi anume, clădirile şi construcţiile inginereşti.

Clădirile sunt construcţii închise, cu o anumită compartimentare şi dotare cu echipamente

şi instalaţii destinate prin proiectare pentru a adăposti sau deservi o anumită activitate umană. 4

Clădirile sunt construcţii cu spaţii construite închise complet sau parţial în raport cu

mediul înconjurător, cu compartimentări şi dotări în funcţie de specificul activităţii umane pentru

care este destinată clădirea respectivă.5

Fig. 2.1. Clasificarea clădirilor

Clădirile civile sunt destinate unei game largi de procese funcţionale: de locuit,

învăţământ, ocrotire socială, comerţ, sport, cultură.

Dintre acestea, unele solicită o compartimentare deasă (ex.: locuinţe, hoteluri, spitale,

policlinici, şcoli, clădiri pentru birouri), iar altele, unde există mari grupări de oameni, o

compartimentare rară (ex.: amfiteatre, expoziţii, săli de spectacole). Ultimele tipuri de clădiri

menţionate sunt prevăzute şi cu o construcţie anexă cu o compartimentare rară.

Clădirile industriale oferă o mare diversitate datorită proceselor industriale pe care le

adăpostesc şi pe care le deservesc. Dimensionarea constructivă se face pe baza schemei de flux

tehnologic. În această categorie sunt incluse clădirile de producţie (uzine, fabrici, hale, ateliere),

clădirile pentru depozitare şi cele social administrative.

4 Gabriela Proca, Curs general de construcţii, Iaşi, 2006, pg. 8

5 Dorin Popa, Construcţii civile, Alba Iulia, 2004, pg. 24

15

Clădirile agrozootehnice sunt destinate diferitelor procese de producţie din sectorul

zootehnic (grajduri, adăposturi pentru animale şi păsări) şi cel agrovegetal (sere, răsadniţe, fabrici

de nutreţuri combinate, crame, secţii de vinificaţie), precum şi construcţii auxiliare sectorului

productiv (magazii de cereale, silozuri, garaje, remize, ateliere).

Construcţiile inginereşti includ: construcţii industriale speciale (coşuri de fum, silozuri,

rezervoare, castele de apă, turnuri de răcire), construcţii hidrotehnice şi energetice, căi de

comunicaţie (drumuri, căi ferate, poduri, tuneluri, piste, platforme), linii de transport ale energiei

termice, electrice şi a fluidelor tehnologice, construcţii pentru alimentare cu apă, canalizări.

Clasificarea dupa criteriul de calitate împarte fiecare grupă de construcţii în clase de

calitate. Clasele de calitate sunt determinate de :

- caracterul capital precizat prin durabilitatea şi gradul de rezistenţă la foc a

principalelor elemente de construcţie;

- cerinţe de exploatare, diferite pentru fiecare grupă de construcţii astfel:

Pentru construcţiile inginereşti, cerinţele de exploatare sunt caracterizate cu precădere de

gradul de satisfacere a condiţiilor funcţionale, de durata de serviciu, etc.

Pentru clădiri, cerinţele de exploatare se caracterizează prin:

- norme de suparafaţă, înălţime, volum pe unitatea de folosinţă, inclusiv modul de

distribuire a încăperilor

- gradul de confort precizat prin iluminare, vizibilitate, izolare termică şi fonică,

instalaţii tehnico-sanitare şi dotări gospodăreţti, nivelul şi calitatea finisajelor etc.

Luând în considerare aceşti factori, construcţiile se pot grupa în trei clase de calitate,

astfel :

- construcţii care satisfac cerinţe ridicate de calitate, cerinţe medii şi cerinţe obişnuite;

- construcţii care satisfac cerinţe medii de calitate;

- construcţii care satisfac cerinţe obişnuite de calitate.

În momentul proiectării, încadrarea unei construcţii în clase de calitate se face după

importanţa construcţiei pentru economia naţională, în funcţie de capacitatea de producţie sau de

deservire, dimensiuni, amplasament, uzura morală etc.

16

2.3. PĂRŢILE PRINCIPALE ALE UNEI CONSTRUCŢII

La o clădire se disting: infrastructura, aflată sub cota zero (± 0,00) cuprinzând fundaţiile

şi subsolurile şi suprastructura, aflată deasupra cotei zero şi care cuprinde toate elementele

clădirii inclusiv instalaţiile aferente de orice tip.6

Infrastructura reprezintă ansamblul elementelor care susţin partea principală a unei

construcţii, care o fixează de teren şi care transmite acestuia forţele.7

Infrastrucura cuprinde :

- fundaţia, care intră în contact direct sau indirect cu terenul bun de fundare şi căruia îi

transmite încărcările care acţionează asupra clădirii;

- pereţii de la subsol şi planşeul de peste subsol, dacă clădirea are subsol, sau soclul şi

elementele componente ale planşeului de la cota zero.

În construcţiilor situate pe terenuri în pantă infrastructura se poate realiza sub formă de

trepte .

Suprastructura este partea clădirii aflată deasupra cotei zero, considerată la nivelul

pardoselii finite de la parter şi include: elementele verticale şi orizontale de rezistenţă şi de

compartimentare precum şi elementele de finisaj.

Elementele de rezistenţă (structurale) sunt elemente verticale şi orizontale care preiau şi

transmit încărcări.

În elementele structurii de rezistenţă sunt incluse:

- pereţii (zidurile, panourile din beton armat mono sau pluristrat) ce delimitează spaţiul

interior al clădirii de mediul înconjurător, iar în interior împart clădirea în încăperi.

Au rol de preluare şi transmitere a încărcărilor din greutatea proprie şi a încărcărilor

cvasipermanente şi variabile care acţioneazã asupra elementelor ce reazemă pe ei;

- stâlpii, cu ax înclinat sau oblic, preiau încărcările transmise de grinzi, planşee şi le

transmit fundaţiilor;

- planşeele, elemente portante orizontale, preiau încărcările proprii precum şi ale

elementelor nestructurale care reazemă pe acestea şi le transmit pereţilor portanţi sau

6 Gabriela Proca, Curs general de construcţii, Iaşi, 2006, pg. 20

7 Dex – dicţionar explicativ al limbii române

17

grinzilor pe care reazemă; au rol de compartimentare pe orizontală a clădirii;

- scările asigură legătura, respectiv circulaţia între nivelurile construite, precum şi între

interior şi exteriorul clădirii;

- şarpanta constituie ansamblul de elemente de rezistenţă cu rol principal de susţinere a

învelitorii clădirii.

Lucrările de compartimentare şi finisaj au ca principal rol acela de asigurare a

confortului şi esteticii interioare şi exterioare a clădirilor. Elementele de protecţie exterioare

trebuie să asigure şi protecţia construcţiilor faţă de acţiunea factorilor din mediul ambiant.

Compartimentările interioare suplimentare se realizează prin intermediul pereţilor

despărţitori autoportanţi ce transmit încărcarea proprie planşeelor pe care reazemă. Încărcarea lor

se consideră cvasitemporară putând lipsi în cazul modificărilor ulterioare de funcţional.

Lucrările de finisaj interior şi exterior sunt lucrări aferente anvelopei precum şi a

elementelor de compartimentare verticale şi orizontale ale construcţiei care trebuie să asigure

îndeplinirea simultană a următoarelor condiţii:

- protecţia construcţiei sau elementelor acesteia aflate în contact direct cu mediul

exterior, precum şi cele din interiorul construcţiei aflate în condiţii de microclimat

specifice;

- confortul termic, acustic, igiena şi estetica spaţiilor;

- mărirea sau păstrarea durabilităţii elementelor pe care se aplică.

Dintre aceste lucrări se disting:

- la nivelul acoperişului, învelitoarea;

- izolaţiile hidrofuge, termice şi fonice;

- finisajele umede sau uscate ale pereţilor;

- lucrările de tâmplărie, ş.a.

Lucrările de instalaţii asigură confortul exploatării şi utilizării construcţiilor la parametrii

biologici şi tehnologici prestabiliţi de beneficiar la întocmirea proiectului de execuţie al acestora.

Astfel, în grupa lucrărilor de instalaţii sunt incluse instalaţii pentru:

- alimentare cu apă, canalizare, sanitare, apărare şi stingerea incendiilor, evacuarea sau

arderea gunoaielor menajere;

- electrice (de iluminat, de forţă, curenţi slabi, protecţie);

18

- de încălzire;

- de ventilare a aerului;

- de umidificare a aerului, de exemplu unele hale de producţie din industria de

prelucrare a lemnului, a pieilor sau textilă;

- de condiţionare a aerului;

- de gaze;

- de transport pe verticală: escalatoare, ascensoare pentru persoane sau marfã;

- de transport a fluidelor tehnologice în hale de producţie sau ateliere.

Observaţie: Este preferabilă execuţia simultană a lucrărilor de instalaţii cu cele de

construcţie în vederea reducerii duratei de execuţie, evitarea avarierii lucrărilor de finisaje

executate (cazul cel mai frecvent întâlnit în practica construcţiilor).8

2.4. GENERALITĂŢI PRIVIND MATERIALELE DE CONSTRUCŢII

Orice construcţie trebuie să fie rezistentă, stabilă şi durabilă la diversele solicitări la care

este supusă în timpul exploatării. Aceste condiţii pot fi asigurate prin alegerea şi folosirea

corespunzătoare a materialelor de construcţii.9

Materialele de construcţii se clasifică în următoarele categorii:

Piatră naturală pentru construcţii;

Lianţi anorganici minerali şi organici (bituminoşi);

Mortare şi betoane din ciment;

Produse din lemn pentru construcţii;

Produse din metal pentru construcţii;

Produse ceramice pentru construcţii;

Materiale pentru izolaţii ( hidrofuge, termice, fonice, anticorosive);

Materiale pentru zugrăveli şi vopsitori;

Materialele de construcţii din piatră naturală se împart în doua mari categorii: materiale

din piatră masivă ( elemente de zidărie, materiale pentru placaje şi pavaje) şi materiale granulare

sau agregate naturale ( nisipurile, pietrişurile,piatra spartă).

8 Gabriela Proca, Curs general de construcţii, Iaşi, 2006, pg. 23

9 Dorin Popa, „Construcţii civile, Alba Iulia, 2004, pg. 7

19

Agregatele naturale neprelucrate se extrag,de regulă, din balastiere, sub formă de nisip

natural ( de balastier), pietriş natural şi balast.

Agregatele naturale prelucrate sunt fie materiale obţinute prin concasarea sau prin

măcinarea diverselor roci, fie agregate naturale de balastieră cu propietăţi îmbunătăţite.

Lianţii anorganici (minerali), reprezintă materialele naturale sau artificiale pulverulente

care prin mestecare cu apă sau soluţiile apoase ale unor răruri, dau o pastă plastică, care cu

timpul se întăreşte sub acţiunea unor procese fizico-chimice tramnsformându-se într-un corp

rigid cu aspect de piatră. Lianţii se folosesc la legarea între ele a materialelor granulare ( nisip,

pietriş) sau a materialelor unitare ( cărămizi, plăci, blocuri etc, ) în vederea obţinerii diferitelor

elemente de construcţii.

Lianţii anorganici pot fi calsificaţi în nehiraulici şi hidraulici.

Lianţii nehidraulici sau aerieni sunt lianţii care se întăresc numai în mediul uscat, iar după

întărire nu rezistă la acţiunea apei( ex. Var, ipsos).

Lianţii hidraulici se întăresc în mediu umed sau chiar în apă, iar după întărire rezistă la

efectul dizolvant al apei, care nu modifică forma exterioară a pietrei rezultate ( ex. Cimentul).

Lianţii organici (bituminoşi) au o campoziţie complexă, cu consistenţă de la fluidă la

solidă, în funcţie de temperatură, de culoare brun-închis până la negru, cu aderenţă la alte

materiale şi cu propietăţi liante. Prin încălzire, bitumul semisolid sau solid se fluidifică,

permiţând punerea lui în operă, după care prin răcire manifestă un proces de întărire,

solidificându-se. Lianţii bituminoşi sunt utilizaţi atât la executarea lucrărilor de hidroizolaţii, cât

şi ca material protector, dispus în straturi subţiri pe betoane, oţel etc.

Mortarele sunt amestecuri bine omogenizate de liant, apă şi nisip, care se întăresc aerian

sau hidraulic în funcţie de natura liantului utilizat.

Clasificarea mortarelor:

După domeniul de folosire:

Mortare de zidărie;

Moratre de tencuială;

După natura lianţilor:

Mortare pe bază de var ( var-ciment, var-ipsos);

Mortare pe bază de ciment ( ciment-var);

Mortare pe bază de ipsos ( ipsos-var).

După rezistenţa la compresiune: M4, M10, M25, M50, M100 ( cifrele indicând

rezistenţa minimă la compresiune la 28 zile, în N/cm2).

20

Betoanele sunt materiale de construcţie compozit obţinute prin înglobarea după anumite

reţete prestabilite în pasta de ciment (matrice) de agregate, aditivi şi apă.

Betonul simplu are rezistenţe mici la întindere. În vederea utilizării pentru elemente de

construcţie supuse la solicitări compuse importante ca intensitate şi durată, se foloseşte betonul

armat obţinut prin asocierea raţională a betonului cu oţelul sub formă de bare, plase sudate sau

profile laminate.

Elementele metalice măresc rezistenţa la compresiune şi pot prelua eforturi de întindere.

Conlucrarea oţel-beton este asigurată întrucât:

- între betonul întărit şi armăturile din oţel se dezvoltă forţe de aderenţă care asigură

deformarea simultană a celor două materiale sub încărcări;

- betonul asigură protecţia armăturilor la foc şi la coroziune;

- betonul şi oţelul au coeficienţi de dilatare termică foarte apropiaţi şi la variaţii de

temperaturã sub 100C nu apar contracţii apreciabile între cele două materiale care să

conducă la desprinderea armăturii în masa de beton .

2.5. ASPECTE DE BAZĂ ALE CONCEPŢIEI ŞI PROIECTĂRII CONSTRUCŢIILOR

Produsele clădire, rezultate ale procesului complex de producţie în construcţii - montaj -

instalaţii, prezintă particularităţi faţă de alte produse ale activităţii umane, astfel încât pot fi

evidenţiate constructorului şi proiectantului următoarele aspecte:10

(a) durata îndelungată de folosire care implică obligativitatea fiabilităţii construcţiilor;

(b) calitatea funcţională a clădirilor, care pentru clădiri de locuit se referă la: condiţiile

de locuit, gradul de confort, flexibilitatea funcţională;

(c) industrializarea lucrărilor de construcţii.

Întrucât producţia de construcţii - montaj - instalaţii are un caracter apropiat de cel

industrial, din punct de vedere al parametrilor care o definesc, se poate vorbi de posibilitatea

industrializării lucrărilor de construcţii, deşi, fiecare construcţie are un caracter de unicat.

Tendinţa de industrializare a lucrărilor de construcţii este prezentă în toate ţările lumii

putându-se vorbi clar de existenţa unei noi industrii, industria construcţiilor. Caracteristicile şi

particularităţile acestei industrii au impus înfiinţarea unor întreprinderi specializate în producţia

10 Gabriela Proca, Curs general de construcţii, Iaşi, 2006, pg. 10

21

de elemente şi componente pentru construcţii (prefabricatele). Industrializarea lucrărilor de

construcţii se reflectă şi la alegerea unor procedee tehnologice de mare randament, prin

mecanizarea complexă a unor lucrări mari consumatoare de forţă de muncă (manoperă) şi timp

ca de exemplu: lucrările de terasamente, prepararea şi punerea în operă a betoanelor, aprovizionarea

şi transportul materialelor, etc.

Industrializarea conduce la: reducerea duratei de execuţie, creşterea productivităţii muncii

şi la îmbunătăţirea calităţii lucrărilor.

(d) economia de materii prime şi energie

Cantitatea anuală de energie aferentă construcţiilor reprezintă 10 - 15% din bilanţul

energetic naţional. Consumul energetic este datorat energiei înglobate iniţial în fiecare

construcţie nouă (materialele de construcţie şi punerea lor în operă) şi de energia consumată în

timpul exploatării Dintre aceste consumuri, ponderea maximă o are cel din timpul exploatării

reprezentând 90 - 95 % din totalul energiei consumate, motiv pentru care este implicit necesară

găsirea şi aplicarea modalităţilor de reducere sau moderare a acestuia fără afectarea gradului de

confort termic interior.

Realizarea acestui deziderat impune o conformare termoenergetică corectă a clădirilor

noi şi aplicarea unor seturi complexe de măsuri în scopul reabilitării termice a fondului locativ

construit.

În arhitectura modernă, bioclimatică, se consideră bine concepută acea clădire care poate

interveni activ în bilanţul energetic de iarnă alături de instalaţiile de încălzire, putând reduce

aportul acestora. Se au în vedere în acest sens, în faza de proiectare, condiţiile concrete privind:

amplasamen-tul, volumul construit, forma de plan, materialele de construcţie folosite, alegându-

se acelea cu posibilităţi de stocare şi captare a energiei.

22

2.6. IAS 11 CONTRACTELE DE CONSTRUCŢII

2.6.1. Contabilizarea contractelor de construcţie – obiectiv al IAS 11

IAS 11 “CONTRACTE DE CONSTRUCŢII” se aplică pentru determinarea Veniturilor,

a cheltuililor şi a producţiei în curs de execuţie la colaboratorii de lucrări de construcţii,

construcţii civile, construcţii de nave şi aeronave etc.

Obiectivul IAS 11 este să clarifice ce anume trebuie inclus în situaţiile financiare ca venit

şi respective ca cheltuială pentru proiecte aflate în diferite stadia de execuţie.

Cheltuieliile efectuate de constructor se acumulează ca producţie în curs de execuţie până

când o parte a proiectului poate fi recunoscută ca venit şi se pot atribui cheltuielile aferente.

2.6.2. Definiţia contractelor de construcţie din prisma IAS11

Contractul de construcţie este orice contract, în mod distinct negociat, referitor la

fabricarea unui activ sau a unui ansamblu de active strâns legate sau interdependente din punct

de vedere al concepţiei, al tehnologiei, al funcţiei sau al utilităţii lor finale. El poate fi pe termen

lung sau pe termen scurt. Se poate întâmpla ca un contract să vizeze livrarea mai multor active.

Într-un atare caz, astfel de active trebuie să fie considerate ca făcând obiectul unor contracte

separate dacă:

a) au fost negociate separat;

b) costurile şi veniturile fiecărui activ pot să fie identificate;

Exemplu

Un contract de construcţie vizează construirea unui motel. Vor fi executate patru active:

clădirea motelului, benzinăria, un spaţiu de parcare cu plată şi o clădire ce va fi folosită ca spaţiu

comercial.

În situaţia în care cele patru active au fost negociate separat putând fi identificate

costurile şi veniturile aferente fiecăruia ele vor fi tratate din punct de vedere contabil ca făcând

obiectul a patru contracte distincte.

Un ansamblu de contracte cu unul sau mai mulţi clienţi trebuie să fie tratat ca un contract

unic dacă:

23

a) aceste contracte au fost negociate în bloc;

b) ele constituie un singur proiect ce degajă o marjă globală;

c) ele sunt executate simultan sau succesiv, fără întrerupere.

2.6.3. Combinarea şi segmentarea contractelor de construcţii

De asemenea , contractele pot fi combinate sau segmentate :

segmentarea contractelor poate avea loc dacă pentru o serie de active s-au făcut

oferte separate pentru fiecare activ şi aceste oferte au fost negociate separate , iar cheltuielile şi

veniturile aferente fiecărui activ pot fi identificate separate .

combinarea contractelor are loc atunci când contractele sunt negociate ca un

pachet unitary şi se derulează concomitent .

Exemplu

Reluând exemplul anterior, presupunem că cele patru active au făcut obiectul a patru

contracte separate. Beneficiarul este unul singur iar contractele au fost negociate împreună.

Lucrările sunt executate simultan, fără întrerupere. Într-o asemenea situaţie cele patru contracte

vor fi considerate din punct de vedere contabil ca fiind unul singur.

Un contract poate să fie modificat pentru a include construirea unui activ suplimentar.

Construirea activului suplimentar trebuie să fie tratată ca un contract de construcţie

distinct, atunci când:

a) activul prezintă o concepţie, o tehnologie sau o funcţie, în mod evident diferite

faţă de activul sau activele vizate în contractul iniţial;

b) preţul activului este negociat independent de preţul fixat în contractul iniţial;

Exemplu

Beneficiarul motelului solicită modificarea contractului prin includerea unui activ

suplimentar. Este vorba despre o mică fabrică de prelucrarea laptelui. Preţul acesteia nu este

influenţat de preţul fixat în contractul iniţial. În acest caz activul suplimentar va fi tratat ca

făcând obiectul unui contract distinct deşi, din punct de vedere juridic, contractul este unul

singur.

24

2.6.4. Veniturile contractuale

Veniturile aferente unui contract de construcţie sunt stabilite la momentul negocierii

acestuia. Totuşi, în cele mai multe din cazuri, venitul final al unui contract de construcţie este

diferit de cel iniţial.

Diferenţele pot să apară din:

a) modificările în lucrările contractului

Beneficiarul lucrării poate da ordin antreprenorului (întreprinderea noastră) să modifice

modul de realizare a acesteia. Modificarea poate duce la o creştere sau la o descreştere a

venitului contractual.

Exemplu

Beneficiarul produce schimbări în caietul de sarcini. Cel mai adesea, acestea vizează

specificaţiile în proiectarea activului sau durata contractului.

b) indemnizaţiile

Acestea sunt sume care compensează costurile neincluse în contract.

Exemplu

Costurile ce rezultă din întârzieri sau din erori comise de beneficiar sau de un alt terţ.

Evaloarea acestor indemnizaţii este supusă incertitudinilor şi este, de regulă, rezultatul

negocierilor.

Indemnizaţiile nu vor fi considerate venituri ale contractului decât dacă este probabil ca

beneficiarul să le accepte şi dacă valoarea lor poate fi măsurată fiabil.

c) primele de performanţă

Acestea sunt acordate de beneficiar în caz de depăşire a performanţelor prevăzute iniţial.

Exemplu

Pot fi considerate depăşiri ale performanţei iniţiale: livrarea activului mai devreme decât

era stabilit, depăşirea gradului de avansare a lucrărilor, etc.

25

2.6.5. Costurile contractuale

a) costurile direct legate de un contract determinat

Aceste cheltuieli pot fi identificate cu uşurinţă ca fiind legate de realizarea unui contract

şi sunt imputate direct costului acestuia.

Exemplu

Pe un şantier de construcţii se desfăşoară activităţi ce pot angaja costuri directe precum:

costul materiilor prime şi al materialelor utilizate pe şantier, cheltuielile de personal aferente

şantierului, amortizarea maşinilor, utilajelor şi echipamentelor, costurile punerii în funcţiune sau

demontării instalaţiilor şi echipamentelor utilizate pentru realizarea contractului, costurile de

concepţie şi asistenţă tehnică direct legate de contract, costurile estimate ale lucrărilor de finisare

şi ale lucrărilor efectuate în contul garanţiei, etc.

b) Costurile imputabile activităţii contractuale şi susceptibile să fie repartizate unor

contracte determinate.

Acestea sunt costuri indirecte şi vor fi repartizate raţional pe baza unor procedee

convenţionale în costul unui contract determinat.

Exemplu

Poate exista situaţia în care costurile de concepţie şi de asistenţă tehnică să vizeze active

care fac obiectul unor contracte diferite şi care vor trebui repartizate în costul fiecăruia dintre

acestea. Acelaşi tratament îl pot avea cheltuielile de asigurare, cheltuielile generale de fabricaţie

precum şi cheltuielile cu dobânzile aferente împrumuturilor care se capitalizează ca efect al IAS

23 "Costurile îndatorării".

c) Costurile de care răspunde beneficiarul conform prevederilor contractului.

Exemplu

În anumite situaţii întreprinderea noastră poate angaja unele cheltuieli generale de

administraţie sau unele cheltuieli de dezvoltare care sunt de fapt suportate de beneficiar.

Condiţiile de rambursare a acestor cheltuieli sunt specificate în contract.

Este frecventă situaţia în care antreprenorul poate să angajeze şi cheltuieli care nu pot fi

atribuite activităţii contractuale sau care nu pot fi imputate unui contract.

26

Exemplu

Este vorba despre: costurile de vânzare, cheltuielile de cercetare şi de dezvoltare pentru

care nu s-a prevăzut rambursarea de către beneficiar, amortizarea instalaţiilor şi echipamentelor

neutilizate, care nu sunt exploatate în cadrul unui contract determinat.

Perioada reţinută pentru calculul costului unui contract începe o dată cu semnarea

acestuia şi se încheie la terminarea lucrărilor. Cheltuielile anterioare ocazionate de un contract,

pentru care se poate spera în mod raţional semnarea, intră, deasemenea, în costul acestuia.

2.6.6. Contabilizarea contractelor de construcţii din prisma IAS11

Pentru contabilizarea contractelor de construcţii, IAS 11 recomandă două metode, şi

anume:

- metoda terminării lucrărilor;

- metoda procentului de avansare a lucrărilor.

Metoda terminării lucrărilor presupune ca rezultatul aferent contractului de construcţie

să fie recunoscut la încheierea lucrărilor. Până în acel moment, veniturile sunt evaluate la

nivelul cheltuielilor suportate. Aşadar, atâta timp cât contractul nu este finalizat, nu va fi

contabilizat nici un profit, acesta va fi recunoscut doar în situaţiile financiare ale exerciţilui în

care se finalizează lucrările. Această metodă se aplică, de regulă, atunci când nu poate fi estimat

rezultatul unui asemenea contract, veniturile fiind recunoacute doar în măsura în care este

probabil că se vor recupera cheltuielile efectuate.

Metoda procentului de avansare a lucrărilor presupune ca recunoaşterea veniturilor

aferente unui contract de construcţii să fie efectuată în funcţie de stadiul de execuţie al

contractului. Altfel spus, această metodă permite repartizarea veniturilor şi a costurilor

contractului, în funcţie de procentul de avansare al lucrărilor în cursul fiecărui exerciţiu. Aşadar,

atunci când rezultatul unui contract de construcţii poate fi estimat în mod credibil, profitul

(diferenţa între venituri şi costuri) va fi recunoscut în funcţie de stadiul de execuţie. Pentru

determinarea procentului de avansare a lucrărilor, se are în vedere fie raportul dintre costul

lucrărilor executate până la data bilanţului şi totalul previzionat al costurilor de execuţie a

contractului, fie referinţa la unităţile fizice, în sensul că se evaluează volumul lucrărilor executate

(studii asupra definitivării proporţiei fizice a muncii contractuale). Ultima modalitate este mai

pertinentă, mai ales atunci când întreprinderea este tentată să înregistreze depăşiri de cheltuieli

27

importante în raport cu bugetele iniţiale, doar pentru a înregistra un grad mai mare de avansare a

lucrărilor.

În situaţia în care apar modificări în estimarea veniturilor şi a costurilor contractuale,

aceste modificări de estimări vor fi tratate în conformitate cu IAS 8 „Politici contabile,

modificări în estimările contabile şi erori”, în sensul că estimările modificate afectează veniturile

şi cheltuielile recunoscute în contul de rezultate în perioada în care modificarea este făcută,

precum şi în perioadele următoare.

Oricare metodă s-ar aplica, orice surplus preconizat al costurilor totale contractuale peste

totalul veniturilor contractuale este recunoscut imediat ca o cheltuială. Valoarea unei asemenea

pierderi este determinată indiferent dacă lucrarea a început sau nu, indiferent de stadiul de

definitivare a activităţii contractuale sau de valoarea profiturilor prevăzute a se obţine în urma

desfăşurării altor contracte.

2.6.7. Aspecte privind analiza financiară şi interpretarea informaţiilor aferente contractelor de construcţii11

Utilizarea metodei procentului de avansare a lucrărilor cere ca profiturile şi costurile

totale ale unui proiect să fie estimate la fiecare dată a bilanţului. O fracţiune proporţională din

profiturile estimate totale este rescunoscută apoi în fiecare perioadă contabilă, pe parcursul

desfăşurării contractului. La fiecare dată a bilanţului, metoda procentului de avansare se aplică

estimărilor la zi ale veniturilor şi costurilor, astfel încât orice ajustări sunt reflectate în perioada

curentă sau în cele viitoare. Sumele recunoscute în perioadele anterioare nu sunt ajustate .

Uneori, poate fi descoperită utilizarea nejustificată a acestor metode, cu scopul manipulării

informaţiei privind performanţele financiare ale întreprinderii. De exemplu, în cazul în care sunt

previzionate pierderi pentru perioada următoare, în general, o firmă va fi tentată să aplice metoda

definitivării lucrărilor şi nu a procentului de avansare . Sau, când se utilizează metoda gradului

de avansare a lucrărilor, poate fi supraevaluată sau subevaluată avansarea lucrărilor, tocmai

pentru a infleunţa rezultatul în dorecţia dorită (apare acest fenomen când se ia în calcul procentul

de avansare fizic al lucrărilor).

11 Dr.Adriana Duţescu, Ghid pentru Înţelegerea şi Aplicarea Standardelor Internaţionale de

Contabilitate, Bucureşti, 2001 .

28

2.7. Principalele tipuri de contracte de construcţie

Principlele tipuri de contracte utilizate în construcţii pot fi grupate în 4 categorii . în

ordinea cronologică a apariţiei lor acestea sunt:12

a) Contracte tradiţionale

b) Contracte tip cost rambursabil

c) Alte forme de angajamente contractuale

d) Contracte de management

A. Contracte tradiţionale

Clienţii sau managerii lor de proiect angajează arhitecţi pentru pregătirea proiectului

tehnic, selectarea contractanţilor şi supervizarea lucrărilor de construcţii .

Principalele forme de contracte tradiţionale sunt :

Contractul tip preţ total

Contractul tip preţ pe cantităţi de lucrări

Contractul tip preţ unitar

a) Contractul tip preţ total

Contractantul este invitat să-şi elaboreze oferta pe baza desenelor de execuţie şi a

caietelor de sarcini pentru proiectul de construcţii . Contractantul trebuie să estimeze toate

costurile ocazionate de realizarea integrală a lucrărilor. De obicei, nu se admit modificări ale

preţului total oferit după încheierea contractului, cu excepţia situaţiilor în care clientul

solicită modificări ale proiectului. Preţul poate fi divizat pe faze de execuţie pentru a facilita

plata esalonată a lucrărilor .

b) Contractul tip preţ pe cantităti de lucrări

În unele ţări, clienţii preferă să furnizeze contractanţilor un document tip pentru

prezentarea preţului – ofertă.

12 Victor Radu şi Doru Curteanu, Managementul proiectelor de construcţii, Ediţia a 2-a , Ed.

Economică 2002.

29

Acesta este întocmit pe baza desenelor de execuţie şi a antemăsurătorilor şi cuprinde

capitolele de lucrări ce trebuie realizate, o scurtă descriere a acestora şi cantităţile aferente.

Contractantul trebuie să completeze documentul cu preţurile unitare pentru fiecare capitol de

lucrare, incluzând costurile cu forţa de muncă, materiale, utilaje, cheltuielile administrative,

plata subcontractanţilor şi profitul. Ponderând cantităţile de lucrări cu preţurile unitare şi

însumând rezultatele se obţine preţul – ofertă.

c) Contractul tip preţ unitar

Multe proiecte sunt atât de compexe încât nu permit terminarea proiectării înainte de

organizarea licitaţiei pentru adjudecare lucrărilor de construcţii şi încheierea contractului. În

aceste condiţii , li se cere ofertanţilor să prezinte preţuri unitare pentru o listă de categorii de

lucrări tipice proiectului ce urmează a fi realizat. Pentru fundamentarea preţurilor li se oferă

contractanţilor desene de execuţie preliminare şi uneori studii geologice, Împreună cu

cantităţile aproximative de lucrări. Plata contractului pentru lucrările efectiv executate se face

pe baza măsurării acestora şi evaluării lor la preţurile unitare convenite .

B. Contracte tip cost rambursabil

Ca şi în cazul contractelor standard, clientul apelează la arhitecţi pentru realizarea

proiectului tehnic şi supervizarea executării construcţiei. Principala caracteristică a acestor

contracte este plata unui onorariu, în sumă fixă sau ca un procent din valoarea costurilor directe,

pentru realizarea lucrărilor de către contractanţi. Costurile directe ale lucrărilor vor fi rambursate

contractantului pe măsura executării lucrărilor.

Principalele forme de contract tip cost rambursabil sunt :

a. Contractul cu onorariu în sumă fixă sau contract

b. Contractul cu cost – ţintă

a. Contractul cu onorariu în sumă fixă sau contract

Contractantul şi clientul negociază un onorariu care să acopere cheltuieliile

administrative şi profitul contractantului. Costurile directe referitoare la plata salariilor,

subcontractanţilor, achiziţionarea materialelor, asigurarea şi exploatarea utilajelor sunt plătite

de către client pe măsura executării lucrărilor. Prin urmare clientul va plăti costurile directe la

care se adaugă onorariul contractantului. Dacă onorariul este calculat ca procent din costurile

30

directe, atunci riscurile pe care şi le asumă clientul cresc şi mai mult, pentru că onorariul va

creşte pe masura creşterii costurilor directe .

b. Contractul cu cost – ţintă

Pentru a înlătura dezavantajele contracului cu onorariu clasic, clienţii au căutat să

găsească o modalitate prin care să sporească responsabilitatea contractantului cu privire la

costurile proiectului. Soluţia constă în stabilirea unei corelaţii între onorariul plătit

contractantului şi un cost – ţintă stabilit de comun acord, pe baza unui set de desene de execuţie

şi specificaţii tehnice.

C. Alte forme de angajamente contracuale

Alte forme de angajamente contracutale sunt :

a. Parteneiatul

Constă în selectarea de către client a unui anumit contractant, negocierea unui preţ

pentru lucrarea ce urmează a fi realizată şi stabilirea de comun acord a programului de

execuţie şi a termenilor şi condiţiilor contractului. Obiectivul principal este generarea

unei cooperări reciproc avantajoase între contractant şi client.

Avantajele parteneriatului constau în reducerea costurilor, a duratei de execuţie, în

îmbunătӑţirea calităţii lucrărilor şi în diminuarea surselor de conflict. Pentru utilizarea cu

succes a parteneriatului clientul trebuie să aibă experienţa şi competenţa în proiectare şi

construcţii pentru a putea avea un dialog util cu contractantul .

b. Contractele tip Construcţie, Propietate, Operare, Transfer

Aranjamentele contractuale de tip Construcţie, Propietate, Operare, Transfer

(C.P.O.T.), Construcţie, Operare, Transfer (C.O.T.) , Construcţie, Propietate, Operare

(C.P.O.) etc., sunt tot mai utilizate în realizarea proiectelor majore de infrastructură, care

sunt finanţate în mod tradiţional din surse guvernamentale .

În cadrul acestor contracte, întreprinzătorul (de regulă un mare contractant sau un

trust de contractanţi) este responsabil cu stabilirea relaţiilor contractuale şi funcţionale

între numeroasele părţi implicate (fig 2.2.), strângerea fondurilor necesare pentru

construcţie, exploatarea facilităţii şi în final transferul propietăţii către guvernul local

31

Fig. 2.2. Părţile implicate şi structura contractuală pentru un contract tip “Construţie, Propietate, Operare, Transfer”

Sursa: A. Vassileva , D. Curteanu , Built Operate Transfer Projects and Their Potential Use in Central and Eastern Europe, comunicare stiinţifică, Timişoara, 1997.

Consorţiude

Contractanţi

Contractede

asigurare

Companiide

Asigurări

Contractde

concesiuneGuvern

Exploatarea siIntreţinereaobiectivului

Acorduride

Împrumut

Bănci

Organisme deCredit

Internaţionale

Contract deFurnizare a

Echipamentului

AcordSuplimentar de

Imprumut

InstituţieFinanciar

Guvernamentală

Contractede

antrepriza

Firmede

construcţii

Înţelegericu

AcţionariAcţionari

Contract deFurnizare a

Combustibilului

Furnizorde

combustibil

Operatori

Furnizorde

Echipament

32

după o perioadă suficient de mare pentru plata împrumuturilor şi a dobânzilor, precum şi pentru

obţinerea unui profit .

Proiecte cum ar fi centralele electrice, staţiile de desalinizare a apei, podurile, autostrăzile

sau chiar unităţile industriale de mari dimensiuni constituie exemple tipice de obiective pentru a

căror realizare se utilizează acest tip de contracte.

c. Ofertarea în două faze

Pentru proiectele complexe şi de mari dimensiuni, ofertarea în două faze poate

permite îmbunătăţirea controlului asupra costurilor şi sporirea disciplinei.

Prima fază constă în formularea unei cereri de ofertă adresată unui grup restrâns

de firme, cu o experienăţ recunoscută în domeniu . Fiecare contractant trimite oferte cu

un preţ estimativ .

Dupa selecţia contractantului, în faza a doua, i se cere acestuia să colaboreze cu

proiectantul, oferind consultanţă în ceea ce priveşte metodele de construcţie,

echipamentul necesar, atribuirea pachetelor de activităţi pe subcontractanţi, priorităţile,

programul de execuţie şi aprovizionare cu materiale etc. Se calculează apoi preţul pe care

clientul urmează să-l platească şi pe această bază se încheie contractul .

a. Contracte în serie

În cazul în care clinetul doreşte să realizeze mai multe proiecte similare, de

exemplu şcoli , se poate selecta un contractant în urma unei licitaţii, iar preţul ofertei

câştigătoare poate constitui baza încheierii unor contracte ulterioare cu acelaşi contractant

pentru realizarea proiectelor similare viitoare.

b. Contracte “ la cheie “

Se întocmesc în faza de proiectare a viitorului obiectiv. După alegerea prin

licitaţie a contractantului, acesta va trebui să realizeze proiectul tehnic, construcţia

obiectivului şi în unele cazuri, exploatarea până la atingerea parametrilor proiectaţi şi

întreţinerea acestuia.

c. Contractul global

Se încheie între persoana juridică achizitoare, pe de o parte, şi contractant

(antreprenor general) şi furnizorul general, pe de altă parte, aceştia din urmă asumându-şi

33

răspunderea realizării în ansamblu a proiectului, având dreptul să încheie contracte de

subantepriză (subcontracte) cu contractanţi sau furnizori de specialitate.

d. Contracte separate13

Se încheie între persoana juridică achizitoare şi mai mulţi contractanţi şi furnizori,

câte un contract cu fiecare dintre aceştia, în cazul în care persoana juridică achizitoare are

capacitatea tehnică şi organizatorică de a îndeplini funcţiile de furnizor şi contractant

general. În acest caz, răspunderea generală pentru realizarea proiectului revine entităţii

achizitoare, contractanţii şi furnizorii răspunzând strict pentru lucrările, livrările şi

serviciile contractante separate.

e. Realizarea proiectului cu mijloace proprii

Unii clienţi cum ar fi autoritătile publice firme din ramuri de interes strategic,

unele firme de mari dimensiuni, au capacitatea de a realiza construcţiile de care au nevoie

cu forţe proprii. În acest caz, nu este necesară încheierea unui contract.

Se poate recurge însă la executarea unor lucrări cu subantreprenori.

f. Subcontractul

Subcontractele se încheie între contractanţii (antreprenorii generali) şi / sau

furnizorii genarali, pe de o parte, şi contractanţii (antreprenorii) şi furnizorii de

specialitate, pe de altă parte, pentru realizarea diverselor părţi din proiect, ce fac obiectul

contractului global sau “la cheie”.

D. Contracte de management

Contractele de management au apărut ca răspuns la cerinţele recente din cadrul ramurii

construcţiilor, referitoare la creşterea nivelului de competenţă şi atenţie în planificarea şi

controlul proiectelor, începând de la studiul de fezabilitate până la recepţia finală a lucrărilor.

În prezent se utilizează trei sisteme:14

a. Contractul de management al construcţiei

b. Contractul de management

c. Contractul de proiectare şi management

13 Idem 17.

14 Idem 21.

34

a) Contractul de management al construcţiei

Contractul se încheie între client şi contractant (sau contractanţi) (fig 2.3.(a,b)). În

prealabil încă de la iniţierea proiectului, clientul angajează un manager al construcţiei care îl va

consilia, va planifica şi coordona realizarea obiectivului. Managerul construcţiei este, de regulă,

o firmă de construcţii selectată dintre cele mai prestigioase la nivel naţional. Acesta nu va realiza

în mod direct nici o lucrare de construcţii, rolul ei fiind asemănător cu cel al proiectantului sau

consultantului.

Fig 2.3.(a,b) Contract de management al construcţiei

Sursa: F. Harris, R. Mc Caffer, Modern Construction Management, Blackwell Sc. Ltd., 1995.

b) Contractul de management

Client

Managerulconstrucţiei

Contractanţi ailucrărilor

Proiectant

Client

Manager proiect

Managerulconstrucţei

Proiectant

Contractanţi ailucrărilor

Organizaţional

a) Contractual

35

Mulţi clienţi consideră că riscul utilizării mai multor contractanţi, implicat de utilizarea

contractului de management al construcţiei, este prea mare. Ca urmare, a apărut tendinţa de a

angaja un singur contractant care să conducă realizarea construcţiei prin subcontractarea

lucrărilor. În această situaţie, deşi atribuţiile contractantului coordonator sunt similare cu cele ale

managerului construcţiei, riscurile pe care şi le asumă acesta sunt mai mari, întrucât – deşi nu

participă direct la realizarea lucrărilor – are răspunderea executării acesteia în termenele de

calitate şi cu costurile stabilite .

Aranjamentele contractuale şi organizaţionale pentru acest gen de contract sunt prezentate

n (fig 2.4.(a,b))

Client

Contractantcoordonator(manager)

Subcontractanţi

Proiectant

a) Contractual

36

Fig 2.4. (a,b) Contractul de management.Sursa: Idem 21.

c) Contractul de proiectare şi management

Clientul realizează cu forţe proprii sau printr-o firmă independentă de proiectare desenele

iniţiale de ansamblu ale obiectivului şi, pe baza acestora, se solicită oferte. Contractantul care

oferă cel mai redus cost pentru proiectarea şi execuţia obiectivului este preferat, dar se ţine

seamă şi de reputaţia, calitatea serviciilor şi onorariul solicitat pentru managerul proiectului.

Contractantul câştigător va organiza licitaţii şi va alege atât proiectul, cât şi

subcontractanţii prin intermediul cărora va realiza construcţia . El nu va realiza nici o lucrare de

construcţie în mod direct.

Acest tip de contract constituie o dezvoltare logică a contractantului de management,

incluzând şi activităţile de proiectare.

Angajamentele contractuale şi organizaţionale în acest caz sunt prezentate în fig. 2.5.(a,b).

Client

Managerproiect

Contractantcoordonator(manager)

Subcontractanţi

Proiectant

b) Organizaţional

37

Fig 2.5. (a,b) Contract de proiectare şi management

Sursa: Idem 21.

Client

Contractantproiectare şimanagement

Subcontractanţi

Proiectant deansamblu

Contractual

Proiectant

Client

Managerproiect

Proiectantde

ansamblu

Contractantproiectare simanagement

SubcontractanţiProiectant

Organizaţional

38

2.7. CONCEPTUL DE CALITATE ÎN CONSTRUCŢII

În procesul istoric de dezvoltare al producţiei de bunuri materiale, noţiunea de calitate şi

preocuparea de îmbunătăţire a produselor capătă un caracter obiectiv.

Având în vedere similitudinea dintre procesul de producţie industrial şi cel de producţie

în construcţii, conceptul de calitate privind rezultatele procesului muncii din construcţii,

respectiv producţia de bunuri imobiliare şi servicii (reparaţii curente, capitale, modernizări şi

consolidări) poate fi analizat similar conceptului de calitate pentru produsele din celelalte ramuri

industriale.

Dintre aceste caracteristici se menţionează: durata mare de exploatare a bunurilor

materiale, valoarea ridicată a investiţiilor aferente lucrărilor de construcţii, caracteristicile

specifice fiecărei categorii de construcţii.

Calitatea este definită ca „ansamblul însuşirilor esenţiale ale obiectivelor şi fenomenelor

care fac ca aceasta să fie ceea ce sunt şi să se deosebească unele de altele”.15

Calitatea şi îmbunătăţirea acesteia sunt atributele esenţiale ale civilizaţiei moderne fiind

impuse de prezenţa pieţelor concurenţiale în care activităţile economico-sociale au o desfăşurare

dinamică şi unde se cere un produs /serviciu optim din punct de vedere al raportului preţ-calitate.

Nivelul calitativ optim poate fi dedus din relaţia costuri-nivel calitativ prezentată în

diagram (fig. 2.6.). Nivelul calitativ optim se determină pornind de la costul global (costul de

achiziţie plus costul de întreţinere al produsului pe toată durata de utilizare normală). Nivelul

care corespunde unui cost global minim se numeşte nivel calitativ optim.

15 Gabriela Proca ( 2008 ) „ Deprecierea şi inspecţia construcţiilor ” Bucureşti ,pg: 2

39

Fig.2.6. Costul global al calităţii

(a) curba de variaţie a costului produsului în funcţie de calitate;

(b) curba de variaţie a costului de exploatare (întreţinere curentă, reparaţii curente, reparaţii capitale) în funcţie de calitate;

(c) variaţia costului global în funcţie de calitate

Sursa: Gabriela Proca, Construcţii, Ed. Matrix Rom, 2004

Caracteristicile de calitate ale produselor şi serviciilor în domeniul construcţiilor sunt:

caracteristici atributive exprimate printr-un indice calitativ (suprafaţă constructivă,

suprafaţă desfăşurată, structură de rezistenţă, consumuri energetice, dotări şi eficienţa acestora

în buna desfăşurare a activităţilor, conform destinaţiei spaţiilor construite);

caracteristici constructive exprimate prin mărimi concrete, măsurabile (dimensiuni ale

spaţiilor construite sau şi amenajate pe destinaţii, elemente structurale pe tipuri şi moduri de

alcătuire sau şi punere în operă, preţuri pe m2 construit în diferite variante constructive).

Caracteristicile de calitate s-au impus ca o consecinţă a cererii univoce a beneficiarilor

(utilizatorilor) în aprecierea calităţii produselor şi serviciilor, a modului în care acestea

corespund cerinţei sociale. În funcţie de aceste aspecte se pot diferenţia următoarele caracteristici

de calitate: funcţionale, psihosenzoriale (condiţii de confort, estetice, cerute prin destinaţia

oricărui tip de construcţie, sociale (construcţiile trebuie să respecte pe toată durata de viaţă

protecţia mediu ambiant); fiabilitate şi mentenanţă.

40

Compararea calităţii unei construcţii se face având drept criteriu de referinţă o construcţie

similară realizată în ţară sau în străinătate.

Factori ca: nivelul preţului, termen de garanţie, calitatea finisajelor şi a dotărilor,

rezolvarea promptă a reclamaţiilor în timpul exploatării completează şi noţiunea de „calitate

comercială”.

2.7.1. Controlul calităţii

Controlul calităţii, legiferat prin Legea 10/1995 privind calitatea în construcţii, are drept

scop acţiunea şi intervenţia operativă ori de câte ori este necesar în timpul proceselor aferente

proiectării, execuţiei şi întrebuinţării unui produs după darea în folosinţă a unui obiectiv.

Prevederile legii se aplică construcţiilor de orice categorie şi instalaţiilor aferente

acestora, indiferent de forma de proprietate sau destinaţie, denumite în continuare construcţii,

precum şi lucrărilor de modernizare, modificare, transformare, consolidare şi de reparaţii ale

acestora. Sunt exceptate clădirile pentru locuinţe cu parter si parter plus un etaj şi anexele

gospodăreşti situate în mediul rural şi în satele ce aparţin oraşelor, precum şi construcţiile

provizorii.

Conform legii privind calitatea în construcţii, calitatea construcţiilor este rezultanta

tuturor performanţelor de comparare ale acestora, în exploatare, în scopul satisfacerii pe

întreaga durata de existenţă a acestora exigenţele utilizatorilor.

Performanţele de comportare în exploatare sunt condiţii impuse prin destinaţia

construcţiilor şi se au în vedere în proiectarea de specialitate (respectarea gabaritelor, alegerea

unei structuri de rezistenţă adecvate destinaţiei şi în concordanţă cu restricţiile de amplasament,

alegerea materialelor de construcţie satisfăcătoare din punct de vedere al caracteristicilor

fizicomecanice, cerinţelor de confort şi siguranţă, etc.).16

Utilizatorii pot fi persoane fizice (posesorii sau locatarii construcţiilor de locuit) sau

colectivităţile umane în care se desfăşoară activităţi social-economice (persoane juridice).

Legea instituie pentru prima oară sistemul calităţii în construcţii fapt ce are în vedere

viziunea alcătuirii construcţiilor ca sisteme complexe. Conform legii, sistemul calităţii în

construcţii reprezintă ansamblul de structuri organizatorice, responsabilităţi, regulamente,

16 Dr.ing . Gabriela Proca, Deprecierea şi inspecţia construcţiilor, Bucureşti, 2008, pg : 5

41

procedee şi mijloace care concură la realizarea calităţii construcţiilor în toate etapele: proiectare-

cercetare, execuţie, exploatare şi postutilizare a acestora.

Sistemul calităţii în construcţii se aplica în mod diferenţiat în funcţie de categoriile de

importanţă ale construcţiilor, conform regulamentelor şi procedurilor de aplicare a fiecărei

componente a sistemului.

Clasificarea în categorii de importanţă a construcţiilor se face în funcţie de complexitate,

destinaţie, mod de utilizare, grad de risc sub aspectul siguranţei, precum şi după considerentele

economice.

Cerinţele generale ale construcţiilor: rezistenţa şi stabilitatea, siguranţa în exploatare,

siguranţa la foc, condiţiile de confort termic, acustic, economia de energie şi respectiv, protecţia

mediului ambiant, sunt prevăzute în mod expres în lege.

Pentru utilizatorii industriali, asigurarea condiţiilor de protecţie a mediului sunt prevăzute

şi în alte acte normative, respectiv Legea 15/1990 privind transformarea întreprinderilor în

societăţi comerciale şi regii autonome, Legea134/1994 privind protecţia mediului, Legea

18/1990 privind fondul funciar.

Obligaţiile de respectare a prevederilor din legea calităţii revin tuturor factorilor implicaţi

în conceperea, realizarea şi exploatarea construcţiilor: investitori, cercetători, proiectanţi,

verificatori de proiecte, responsabili tehnici cu execuţia, experţi cu calitatea în construcţii,

producători şi furnizori de materii prime şi utilaje pentru construcţii, proprietarii, utilizatorii,

precum şi autorităţile publice locale de profil prin departamentele sau şi birourile de profil din

cadrul primăriilor.

Sistemul calităţii în construcţii se compune din:

a) reglementările tehnice în construcţii;

b) calitatea produselor folosite la realizarea construcţiilor;

c) agrementele tehnice pentru noi produse şi procedee;

d) verificarea proiectelor, a execuţiei lucrărilor, expertizarea proiectelor şi a

construcţiilor;

e) conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii;

f) autorizarea şi acreditarea laboratoarelor de analize şi încercări în activitatea de

construcţii;

g) activitatea metrologică în construcţii;

42

h) recepţia construcţiilor;

i) comportarea în exploatare şi intervenţii în timp;

j) postutilizarea construcţiilor;

k) controlul de stat al calităţii în construcţii.

Personalul implicat în sistemul activităţilor de construcţii trebuie să cunoască şi să

respecte prevederile legale în limita competenţelor sale profesionale.

Verificarea calităţii execuţiei construcţiilor este obligatorie şi se efectuează de către

investitori prin diriginţi de specialitate sau prin agenţi economici de consultanţă specializaţi.

Expertizele tehnice ale proiectelor şi construcţiilor se efectuează numai de către experţi

tehnici atestaţi.

Recepţia construcţiilor constituie certificarea realizării acestora pe baza examinării lor

nemijlocite, în conformitate cu documentaţia de execuţie şi cu documentele cuprinse în cartea

tehnică a construcţiei.

Cartea tehnică a construcţiei cuprinde documentaţia de execuţie şi documente

privitoare la realizarea şi exploatarea acesteia. Se întocmeşte prin grija investitorului şi se predă

proprietarului construcţiei, care are obligaţia să o păstreze şi să o completeze la zi; prevederile

din cartea tehnică a construcţiei referitoare la exploatare sunt obligatorii pentru proprietar şi

utilizator.

Recepţia construcţiilor se face de către investitor - proprietar, în prezenţa proiectantului

şi a executantului şi / sau a reprezentanţilor de specialitate, legal desemnaţi de aceştia.

Urmărirea comportării în exploatare a construcţiilor se face pe toata durata de

existenţă a acestora şi cuprinde ansamblul de activităţi privind examinarea directă sau

investigarea cu mijloace de observare şi măsurare specifice, în scopul menţinerii cerinţelor.

Intervenţiile la construcţiile existente se referă la lucrări de reconstruire, consolidare,

transformare, extindere, desfiinţare parţială, precum şi la lucrări de reparaţii, care se fac numai pe

baza unui proiect avizat de proiectantul iniţial al clădirii sau a unei expertize tehnice întocmite de

un expert tehnic atestat şi se consemnează obligatoriu în cartea tehnică a construcţiei.

Postutilizarea construcţiilor cuprinde activităţile de dezafectare, demontare şi demolare a

construcţiilor, de recondiţionare şi de refolosire a elementelor şi a produselor recuperabile,

precum şi reciclarea deşeurilor cu asigurarea protecţiei mediului potrivit legii.

43

Controlul de stat al calităţii în construcţii se execută de către Inspecţia de stat în

construcţii, lucrări publice, urbanism şi amenajarea teritoriului, care răspunde de executarea

controlului statului cu privire la aplicarea unitară a prevederilor legale în domeniul calităţii

construcţiilor.

44

CAPITOLUL III.

ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR

3.1. ANALIZA PATRIMONIULUI NET

Una din concepţiile bilanţului este cea patrimonială, potrivit căreia, bilanţul este un

inventar al averii întreprinderii. Literatura de specialitate dă mai multe interpretări patrimoniului,

dar în esenţă se referă la “ansamblul drepturilor şi obligaţiilor – cu substanţă economică – ale

unei societăţi comerciale, precum şi ale oricărui subiect de drept privat”17. Având un activ şi un

pasiv, patrimoniul este supus tuturor operaţiilor la care participă subiectul căreia îi aparţine,

îndeplinindu-şi obligaţiile şi exercitându-şi drepturile. Definirea noţiunii de patrimoniu

reprezintă o premisă a formulării principalelor probleme ale analizei acestuia.

Patrimoniul este definit ca reprezentând ansamblul bunurilor şi creanţelor nete ale unei

persoane fizice sau juridice sau ale unui grup de persoane (familie, societăţi, etc.)18.

Patrimoniul se exprimă sub forma unei egalităţi care reprezintă ecuaţia

patrimonială:

Bunuri economice

(evaluabile în bani)=

Drepturi şi obligaţiuni

(evaluabile în bani)

Patrimoniul presupune existenţa unui subiect de patrimoniu şi a unor bunuri patrimoniale.

Subiectul de patrimoniu este persoană juridică sau fizică care să aibă posesia

(proprietatea) şi gestiunea (administrarea) bunurilor economice şi a drepturilor şi obligaţiilor

aferente, inclusiv dreptul de decizie asupra acestora în sensul utilizării, modificării, transformării.

Bunurile patrimoniale reprezintă elementele componente ale unui patrimoniu reflectând

concret drepturile şi obligaţiile entităţii patrimoniale rezultate din / sau în legătură cu aceste

bunuri.

Ecuaţia patrimonială reprezentată mai sus, ne arată că putem vorbi de un punct de vedere

economic din care poate fi abordat patrimoniul şi de un punct de vedere juridic, ceea ce

generează noţiunile de patrimoniu economic şi patrimoniu juridic.

17 Tribuna Economică, nr. 6, 1995.

18 G. Negoescu, G. Talaghir, C. Talaghir, Contabilitate, Patrimoniu, Investiţii, Impozite,

Bilanţ, Ed. Algorithm+, Galaţi, 1998, pag. 9.

45

Patrimoniul juridic este reprezentat de totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoare

economică, exprimate în bani, reflectă relaţiile juridice generate de raporturile de proprietate în

cadrul cărora se procură şi se gestionează bunurile.

Patrimoniul net

Ca reflectare a stării patrimoniale, bilanţul, stabilit la sfârşitul perioadei de gestiune

descrie separat elementele de activ şi de pasiv ale întreprinderii.

Activul se compune din bunuri deţinute de întreprindere (drepturi de proprietate

exercitate asupra bunurilor) şi creanţe (drepturi asupra terţilor).

Pasivul se compune din capitaluri proprii şi într-o măsură considerabilă, din datorii

contractate de întreprindere şi nerambursate încă.

Diferenţa dintre activul total şi datoriile totale contractate dă o primă şi principală

evaluare a întreprinderii, la data închiderii exerciţiului:

Această ecuaţie fundamentală a bilanţului19 redă situaţia netă a întreprinderii .

Deci, analiza patrimoniului net presupune determinarea acestuia pe bază de bilanţ.

Pe baza bilanţului din 31.12.2009, s-a realizat situaţia netă a S.C. Metal Construct S.R.L.

prezentată în următorul tabel:

Tabelul 3.1. Situaţia netă a S.C. Metal Construct S.R.L.

-lei-

Nr. crt. Elemente de calcul Perioada

2009

1 Active imobilizate 131633

2 Active circulante

stocuri

creanţe

disponibilităţi

931397

790000

140331

1066

3 Alte active -

4 Total Activ 1063030

5 Datorii totale 481585

19 M. Ristea, “Bilanţul în gestiunea patrimoniului”, Ed. Academiei României, Bucureşti, 1989, pag.

24-26.

SITUAŢIA NETĂ = ACTIV TOTAL – DATORII

46

6 Patrimoniul net 581445

Situaţia netă este cel mai adesea pozitivă , după cum rezultă şi din tabelul de mai sus, ca

efect al unei gestiuni economice sănătoase. Această situaţie marchează, de fapt, atingerea

obiectivului major al gestiunii financiare şi anume maximizarea valorii capitalurilor proprii, a

activului net finanţat din aceste capitaluri.

Situaţia netă poate avea, în cazuri prefalimentare, valoare negativă. Aceasta semnifică o

depăşire a activului real, de către datoriile totale contractate de întreprindere. O astfel de situaţie

netă este consecinţa încheierii cu pierderi a exerciţiilor anterioare. Suma acestor pierderi a

consumat integral capitalurile proprii, iar partea neacoperită rămâne în sarcina creditorilor, ca

rezultat al asumării riscului de insolvabilitate al întreprinderii.

Deci situaţia netă poate indica, deci o îmbogăţire (o creştere a capitalurilor proprii) în

cazul realizării şi reinvestirii de beneficiu sau dimpotrivă, o sărăcire (o micşorare a capitalurilor

proprii), în cazul închiderii exerciţiului cu pierdere.

Cât priveşte modul de finanţare a patrimoniului net acesta se prezintă astfel:

Tabelul 3.2.

Nr.

crt.Specificaţie

Perioadă

2009

1 Capital social 200

2 Rezerve 8399

3 Fonduri proprii si alte surse

asimilate

149433

4 Capital propriu 158032

Se poate observa că patrimoniul net este finanţat de capitalul propriu, în cadrul căruia s-

au produs modificări, în sensul creşterii ponderii rezervelor şi fondurilor proprii.

47

3.2. ANALIZA CORELAŢIEI FONDULUI DE RULMENT CU ACTIVELE CIRCULANTE.

Alocările permanente sunt, în principiu, acoperite din surse permanente (capitaluri

proprii, datorii financiare). Cu cât sursele permanente sunt mai mari decât necesităţile

permanente de alocare a fondurilor băneşti, cu atât întreprinderea dispune de o marjă de

securitate (de siguranţă)20 care o pune la adăpost de evenimente neprevăzute.

Acest surplus de surse permanente, degajat de ciclul de finanţare al investiţiilor poate fi

“rulat”21 pentru reînnoirea stocurilor şi creanţelor. Această utilizare potenţială a marcat şi

denumirea lui, şi anume aceea de fond de rulment. Fondul; de rulment este expresia realizării

echilibrului financiar pe termen lung şi a contribuţiei acestuia la înfăptuirea echilibrului finanţării

pe termen scurt.

Valoarea fondului de rulment poate fi determinată utilizând una din relaţiile:

FR = Capital permanent – Activ imobilizat net

sau

FR = Activ circulant – Datorii pe termen scurt

În termeni descriptivi, noţiunea de fond de rulment poate fi comentată pe două nivele:

1. Dacă se ţine seama de elementele din partea de sus a bilanţului, se prezintă ca un

excedent de capitaluri permanente faţă de active imobilizate nete, şi în consecinţă va

putea fi afectat finanţării activelor circulante;

20 Gh. Negoescu, R. Ştefănescu, “Statistica firmei”, Ed. Evrika, Brăila, 199, pag. 15.

21 I. Stancu, “Gestiunea financiară a agenţilor economici”, Ed. Economica, 1994, pag. 34.

Activ imobilizat

Fond de

rulment

Capital permanent

Activ circulantDatorii pe termen

scurt

48

2. Dacă se ţine seama de elementele din partea de jos a bilanţului, se prezintă ca un

excedent al activelor circulante, cu lichiditate mai mică de 1 an, faţă de datoriile cu

exigibilitatea sub 1 an.

Prin partea inferioară a bilanţului, fondul de rulment furnizează informaţii importante

asupra condiţiilor de echilibru financiar.

Din acest unghi, fondul de rulment exprimă excedentul activelor circulante faţă de

datoriile pe termen scurt. Rezultă că apar trei situaţii posibile:

1. Activ circulant = Datorii pe termen scurt FR = 0;

2. Activ circulant > Datorii pe termen scurt FR > 0;

3. Activ circulant < Datorii pe termen scurt FR < 0.

Situaţia fondului de rulment la S.C. Metal Construct S.R.L. se prezintă astfel:

Tabelul 3.3. Situaţia fondului de rulment la S.C. Metal Construct S.R.L.

-lei-

Activ Perioadă Pasiv Perioadă

2009 2009

1.Active

imobilizate

131633 1.Capitaluri

Permanente

581445

2.Active

circulante:

din care:

2.1 Stocuri

2.2 Creanţe

2.3 Disponibilităţi

931397

790000

140331

1066

2.Datorii pe

termen scurt:

481585

3 Alte active -

4 Total Activ 1063030 3.Total Pasiv 1063030

-lei-

Fond de rulment 458812

Valorile pozitive ale fondului de rulment reflectă o situaţie favorabilă: o parte din activele

circulante sunt finanţate din capitalurile permanente.

După cum bine se observă din tabelul de mai sus:

49

Activul circulant > Datorii pe termen scurt > FR > 0

În acest caz se constată un excedent de lichidităţi potenţiale pe termen scurt (active

circulante) faţă de exigibilităţile potenţiale pe termen scurt (datorii pe termen scurt).

Cazul este perceput ca favorabil în termeni de solvabilitate, deoarece întreprinderea

dispune de un “stoc tampon”22 de lichidităţi potenţiale destinate să facă faţă unor împrejurări

defavorizante de realizarea activelor circulante.

Schematic, situaţia poate fi reprezentată astfel:

În cadrul echilibrului financiar al societăţii este important de analizat corelaţia dintre

fondul de rulment şi activele circulante.

Pentru analiza corelaţiei dintre fondul de rulment şi activele circulante se calculează

următorii indicatori:

- rata de finanţare a capitalului circulant care reflectă proporţia în care fondul de

rulment acoperă activele circulante;

- rata de acoperire a stocurilor exprimă proporţia în care FR asigură finanţarea

stocurilor;

- rata de acoperire a stocurilor achitate şi neachitate plus creanţe.

În cazul societăţii S.C. Metal Construct S.R.L. se prezintă astfel:

22 D. Ariton, Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Pax Aura Mundi, Galaţi, 1997

ACTIVE IMOBILIZATECAPITALURI PERMANENTE

ACTIVE CIRCULANTEDATORII PE

TERMEN LUNG

Rezerva de lichidităţi

excedentare

FRN >0

50

Tabelul 3.4.

Nr.

crt.INDICATORI Formulă Perioadă

1Rata de finanţare a

capitalului circulant49%

2

Rata de acoperire a

stocurilor 58%

3

Rata de acoperire a

stocurilor achitate şi

neachitate plus

creanţe

49%

3.3. INDICATORI PRIVIND EVOLUŢIA FONDULUI DE RULMENT.

Indicatorii fondului de rulment asigură o bună evaluare a gestiunii financiare a

întreprinderii.

Calculul indicatorilor fondului de rulment al societăţii S.C. Metal Construct S.R.L.:

Tabelul 3.5.

Nr.

crt.Denumirea indicatorilor

Anul

2009

1 Fondul de rulment global 449812

2 Nevoia de fond de rulment 448746

3 Trezoreria netă 10066

Necesităţile de finanţare ale producţiei, respectiv ale ciclului de exploatare sunt acoperite

în cea mai mare parte din surse temporare. Diferenţa dintre necesităţile de finanţare ale ciclului

de exploatare şi datoriile de exploatare este numită nevoia de fond de rulment.

NFR = Alocări ciclice – Surse ciclice

= (Stocuri + Creanţe) – Datorii de exploatare

51

După cum bine se observă din tabel, nevoia de fond de rulment este pozitiva ceea ce

exprima existanta unui surplus de nevoi temporare în raport cu resursele temporare posibile de

imobilizat. Aceasta situatie evidentiaza un decalaj nefavorabil între lichiditatea stocurilor si

creantelor, pe de o parte, si exigibilitatea datoriilor de exploatare pe de alta parte, respective

încetinirea încasarilor si urgentarea platilor.

După spusele unor specialişti, fondul de rulment reprezintă cel mai important indicator al

echilibrului financiar al întreprinderii, el fiind rezultatul arbitrajului între finanţarea pe termen

lung şi finanţarea pe termen scurt23.

Sunt analişti financiari care apreciază că, dimpotrivă, nevoia de fond de rulment este

indicatorul cel mai relevant al echilibrului financiar întrucât evidenţiază acele nevoi temporare

reînoibile permanent în cadrul ciclurilor de exploatare succesive ale întreprinderii.

În starea de echilibru financiar, fondul de rulment să fie egal cu nevoia de fond de

rulment şi să degajeze o trezorerie netă pozitivă. În cadrul societăţii Metal Construct S.R.L. acest

lucru nu s-a realizat .

Trezoreria netă este pozitivă evidenţiind că exerciţiile financiare s-au încheiat cu un

surplus monetar, expresia concretă a profitului net din pasivul bilanţier şi a altor acumulări

băneşti.

O întreprindere rentabilă nu are în mod automat şi o trezorerie netă pozitivă, aceasta din

urmă depinzând de variaţiile necesităţilor de finanţare şi mai departe, de variaţiile termenelor de

scadenţă a încasărilor şi a plăţilor.

Fondul de rulment este şi un indicator de lichiditate: cu cât fondul de rulment este mai

mare, cu atât mai mici vor fi datoriile pe termen scurt pentru finanţarea activelor circulante.

Estimat în valoare absolută fondul de rulment are o semnificaţie economică mai redusă: de aceea

este folosit adesea exprimat în mărime relativă în raport cu cifra de afaceri.

= fondul de rulment din cifra de afaceri.

Calculul indicatorilor fondului de rulment la SC Metal Construct S.R.L. în raport cu cifra

de afaceri:

Tabelul 3.6. Calculul indicatorilor fondului de rulment

23 Gh. Negoescu, R. Radu, C. Ciobanu, S. Popa, “Finanţe”, Ed. Algorithm+, Galaţi, 1998, pag. 11.

52

Nr.

crt.Indicatori 2009

1 Fondul de rulment 458812

2 Cifra de afaceri 41886

3 FR / CA 1095

Există mai multe definiţii ale fondului de rulment, dar cele mai acceptate sunt

următoarele:

FRB – Fondul de rulment brut se mai numeşte şi fond de rulment total şi desemnează

toate elementele de active circulante susceptibile de a fi transformate în bani într-un termen mai

mic decât un an.

FRB = Activ circulant

FRN – Fondul de rulment net sau permanent prezintă cea mai mare însemnătate din

punct de vedere operaţional şi sub aspectul analizei economice.

FRN = Capital permanent – Active imobilizate

sau:

FRN = Active circulante – Datorii pe termen scurt

FRP – Fondul de rulment propriu defineşte excedental capitalul propriu faţă de

activele imobilizate şi semnifică autonomia de care dispune o întreprindere în materie de

finanţare a investiţiilor.

FRP = Capital propriu – Imobilizări

sau:

FRP = FRN – Datorii la termen

FRS – Fondul de rulment străin se poate interpreta ca fiind egal cu datoriile la termen

sau cu diferenţa dintre fondul de rulment net şi fondul de rulment propriu.

FRS = Capital permanent – Capital propriu

sau:

FRS = FRN – FRP

53

3.4. ANALIZA LICHIDITĂŢII

Prin lichiditatea financiară a întreprinderii se înţelege capacitatea acesteia de a-şi

transfera activele ce-i compun patrimoniul în disponibilităţi băneşti, pe măsura săvârşirii normale

a rotaţiei fondurilor.

Deci, ar fi un raport între elementele de activ, în sensul că se poate stabili cât din valoarea

activului se află sub formă lichidă în conturile de disponibilităţi băneşti şi cât pot să devină

lichide imediat.

Lichiditatea se înscrie ca o rezultantă calitativă a activităţii economico-financiare depuse

şi poate servi drept mijloc de caracterizare a calităţii gestionării fondurilor pe de o parte, iar pe de

altă parte, fiind legată de echilibrul financiar şi permite controlul evoluţiei acestuia24.

Cuantificarea nivelului lichidităţii se poate realiza cu ajutorul următorilor indicatori:

24 M. Opriţescu, N. Sichigea, M. Drăcea, “Gestiunea financiară a întreprinderii”, Ed. Nova, 1996, pag.

279.

Nr.

crt.Indicatori

Perioadă

2009

1 Lichiditatea globală (Lg)

Lg =

1,93

2 Lichiditatea redusă (Lr)

Lr =

0.29

3 Lichiditatea imediată (Li)

Li =

0,02

54

Lichiditatea caracterizează acea stare dată de disponibilităţile băneşti, pe măsura rotaţiei

fondurilor sale, deci a resurselor necesare reluării continue a procesului de producţie.

Deci nu se poate face abstracţie de lichiditate atunci când este necesar să se caracterizeze

potenţialul financiar, calitatea activităţii financiare, în general, asigurându-se şi menţinându-se

echilibrul financiar.

Lichiditatea este determinată în mod nemijlocit şi de structura elementelor de active

circulante, respectiv gradul de lichiditate a fiecărui element de activ în parte.

Lichiditatea globală reflectă posibilitatea activelor circulante curente de a se transforma

într-un termen scurt în lichidităţi pentru a satisface obligaţiile de plăţi exigibile. Se apreciază

favorabilă atunci când rata lichidităţii generale are o mţrime supraunitară (cuprinsă între 2-2.5)

Cu cat raportul este > 1, ceea ce a rezultat şi în cazul societăţii noastre, cu atat mai mult

intreprinderea este pusa la adapost de o insuficienta de trezorerie care ar putea fi provocata de

rambursarea datoriilor la cererea creditorilor

De asemenea, firma întâlneşte dificultăţi în onorarea datoriilor pe termen scurt din

creanţe, fapt evidenţiat de valorile ratei lichiditătii reduse, care este mai mică de 0,8. Aceeaşi

problemă apare şi in situaţia achitării obligaţiilor pe termen scurt din disponibilităţi, acestea din

urma fiind mult prea mici la un moment dat în comparaţie cu mărimea datoriilor devenite

scadente la acel moment.

3.5. ANALIZA SOLVABILITĂŢII ŞI A CAPACITĂŢII DE PLATĂ.

Solvabilitatea reprezintă capacitatea unei societăţi de a face faţă obligaţiilor asumate prin

contracte sau care i s-au impus în virtutea legii, pe seama fondurilor existente în circuitul său

economic.

Solvabilitatea este expresia “calităţii” activităţii financiare desfăşurate într-o perioadă

dată de gestiune în legătură cu asigurarea şi utilizarea fondurilor băneşti ale întreprinderii.

Dacă în faza de programare solvabilitatea este surprinsă prin bugetul de Venituri şi

Cheltuieli, în execuţie ea poate fi apreciată numai la finele perioadei de gestiune, pe baza

informaţiilor cuprinse în bilanţul contabil.

Este evident faptul că o întreprindere este solvabilă dacă are disponibilităţi.

Pentru cuantificarea la un moment dat a stării de solvabilitate a întreprinderii, este

necesară utilizarea în practica financiară a unui indicator adecvat şi anume solvabilitatea

patrimonială:

55

Calcularea solvabilităţii patrimoniale la S.C. Metal Construct S.R.L.

Nr.

crt.Indicatori 2009

1 Solvabilitate patrimonialӑ 14,86

Reprezintă gradul în care unităţile patrimoniale pot face faţă obligaţiilor de plată. Ea este

considerată bună când rezultatul obţinut deăşeşte 30%, indicând ponderea surselor proprii În

totalul pasivului. în cazul societăţii noastre este apreciată ca riscantă de către finanţatori.

Echilibrul financiar se manifestă în mod concret şi prin intermediul capacităţii de plată.

Capacitatea de plată reflectă capacitatea întreprinderii de a onora la termen obligaţiile

devenite scadente, pe seama disponibilităţilor proprii şi împrumutate.

Asigurarea şi menţinerea capacităţii de plată sunt hotărâtoare pentru realizarea

funcţionalităţii mecanismelor financiare ale întreprinderii.

Prin definiţie, capacitatea de plată reflectă o stare de moment, caracterizarea ei fiind

posibilă de realizat cu ajutorul următoarei formule:

În ceea ce priveşte disponibilităţile băneşti imediate, trebuie să se aibă în vedere modul

diferit în care activele circulante pot contribui la asigurarea capacităţii de plată a firmei, după

cum urmează25:

disponibilităţile din casă şi bancă reprezintă active lichide;

creanţele din livrări de produse pot deveni disponibilităţi imediate cu condiţia ca beneficiarii

să le accepte la plată;

imobilizările în stoc de mărfuri, produse finite, ambalaje, precum şi cele de materiale, piese

de schimb, obiecte de inventar, ce depăşesc nevoile interne pot fi lichidate prin valorificarea

imediată.

25 Ş. Florea, “Managementul financiar-contabil”, Ed. Europolis, Constanţa, 1997, pag. 147.

Indicatori 2009

Capacitatea de

plată (Cp) 56

În ceea ce priveste rata capacităţii de plată < 1 conducând la imposibilitatea de plată a

obligaţiilor pe termen scurt, doar cu numerarul de casă şi disponibilitatile din conturile bancare.

Această situaţie va determina societatea la împrumuturi ce vor majora datoriile întreprinderii.

Nivelul capacităţii de plată trebuie să fie unitar, pentru a reflecta existenţa unui echilibru

desăvârşit între disponibilităţile existente şi plăţile exigibile.

3.6. ANALIZA ECHILIBRULUI ECONOMICO-FINANCIAR.

Echilibrul economico-financiar al firmei reprezintă un sistem de corelaţii prin care se

stabilesc anumite proporţionalităţi între diferite fluxuri financiare.

Trebuie avute în vedere corelaţiile obiective dintre necesităţile de resurse materiale şi

posibilităţile de finanţare. De asemenea, modul în care sunt utilizate şi valorificate aceste resurse

depinde de asigurarea echilibrului economico-financiar sau de reglarea acestora.

Pentru exprimarea sintetică a multiplelor corelaţii implicate de echilibrul economico-

financiar, literatura de specialitate oferă mai mulţi indicatori.

Unii dintre aceşti indicatori sunt:

1) Rata autonomiei financiare (RAF)

Capital propriu

RAF = ––––––––––––––––––––––––––

Capital propriu + împrumutat

2) Rata de finanţare a stocurilor (RFS)

Fondul de rulment

RFS = ––––––––––––––––––––––

Stocuri

3) Rata de autofinanţare a activelor (RAFA)

Capital propriu

57

RAFA = ––––––––––––––––––––––––

Active fixe + circulante

4) Rata datoriilor (RD)

RD = 1 – Rata de autofinanţare a activelor

Tabelul 3.7.

Nr.

crt.Indicatori 2009

1 Rata autonomiei financiare 0,14

2 Rata de finanţare a stocurilor 0,56

3 Rata de autofinanţare a activelor 14,86

4 Rata datoriilor 0,14

În cadrul societăţii S.C. Metal Construct S.R.L. echilibrul economico -financiar

înregistrează o relativă degradare , ca şi în cazul indicatorilor de lichiditate şi solvabilitate .

58

CAPITOLUL IV. STUDIU DE CAZ.

PRINCIPALELE OPERAŢIUNI CONTABILE EFECTUATE

ÎN CADRUL SOCIETĂŢII S.C. METAL CONSTRUCT S.R.L.

4.1. STUDIU DE CAZ

În continuare vă vom prezenta câteva aspecte practice derulate la S.C. Metal Construct

S.R.L., unele având aspect fictiv, întrucât societatea nu aplică Standardele Internaţionale de

Contabilitate, altele având caracter real.

Exemplul 1. Studiu de caz

S.C. Metal Construct S.R.L. încheie un contract cu o altă întreprindere care are ca

obiectiv construcţia unui depozit. Lucrările încep la 1 martie 2008 şi trebuie finalizate la 1 martie

2010. La 1 martie 2008 s-a semnat contractul, estimându-se un preţ de vânzare de 50.000 lei.

Costul total de producţie este estimat la 40.000 lei. La 31 decembrie 2009, preţul de vânzare a

fost reestimat la 52.000 lei, iar costul de producţie la 44.000 lei. La 31 decembrie 2008, costul

lucrărilor în curs a fost de 10.000 lei, iar la 31 decembrie 2009, de 35.000 lei. La 1 martie 2010

are loc livrarea construcţiei către beneficiar, preţul de vânzare fiind de 59.000 lei, iar costul

contractului a ajuns la 50.000 lei.

Tratamentul contabil al veniturilor şi al costurilor aferente, dacă se aplică metoda

definitivării lucrărilor sau metoda procentajului de avansare este următorul:

I. Metoda definitivării lucrărilor:

Exerciţiul financiar 2008:

- înregistrarea cheltuielilor după natura lor

cheltuieli = stocuri / datorii / trezorerie 10.000

- înregistrarea lucrărilor în curs

332 = 711 10.000(lucrări în curs) (variaţia stocurilor)

Rezultatul financiar 2008 este zero !

Exerciţiul 2009:

59

- reluarea lucrărilor:

711 = 332 10.000(variaţia stocurilor) (lucrări în curs)

- înregistrarea cheltuielilor după natura lor:

cheltuieli = stocuri / datorii / trezorerie * 25.000 (35.000-10.000)

- înregistrarea lucrărilor în curs:

332 = 711 35.000(lucrări în curs) (variaţia stocurilor)

Rezultatul exerciţiului financiar 2009 este zero !

Exerciţiul financiar 2010:

- reluarea lucrărilor:

711 = 332 35.000(variaţia stocurilor) (lucrări în curs)

-

- înregistrarea cheltuielilor după natura lor:

cheltuieli = stocuri / datorii / trezorerie 15.000 (50.000-35.000)

- facturarea lucrării finalizată:

411 = 712 35.000(clienţi) (venituri din lucrări executate)

Rezultatul exerciţiului financiar 2010 este 9.000 (59.000-50.000)

II. Metoda procentului de avansare

Exerciţiul financiar 2008:

- înregistrarea cheltuielilor după natura lor:

cheltuieli = stocuri / datorii / trezorerie 10.000

- determinarea procentului de avansare a lucrării

profit estimat la semnarea contractului

50.000 – 40.000 = 10.000

gradul de avansare al lucrării

(cheltuieli efentuate / total costuri)

60

10.000 / 40.000 = 25%

rezultatul aferent exerciţiului 2008

(gradul de avansare * rezultatul total estimat)

25% * 10.000 = 2.500 lei

- recunoaşterea venitului aferent exerciţiului 2008:

418 = 712 12.500 (10.000 + 2.500)(clienţi - facturi de întocmit) = (venituri din lucrări executate)

Rezultatul exerciţiului financiar 2008 este:

12.500 - 10.000 = 2.500 lei

Exerciţiul financiar 2009:

- înregistrarea cheltuielilor după natura lor:

cheltuieli = stocuri / datorii / trezorerie 25.000

- determinarea procentului de avansare a lucrării

profitul reestimat = 52.000 – 44.000 = 8.000

gradul de avansare al lucrării

(cheltuieli efectuate / total costuri) = 35.000 / 44.000 = 79,5%

rezultatul cumulat (2008 şi 2009)

(gradul de avansare * rezultatul total estimat ) = 79,5 % * 8.000 = 6.360

resultatul aferent exerciţiului 2009

= 6.360 – 2.500 = 3.680 lei

- recunoaşterea venitului aferent exerciţiului 2008:

418 = 712 28.860 (2.500 + 3.860)(clienţi - facturi de întocmit) = (venituri din lucrări executate)

Rezultatul exerciţiului financiar 2009 este:

28.860 – 25.000 = 3.860

Exerciţiul financiar 2010:

- înregistrarea cheltuielilor după natura lor:

cheltuieli = stocuri / datorii / trezorerie 15.000

61

- facturarea lucrării finalizată

411 = % 59.000(clienţi) 418 41.360

(clienţi-facturi de întocmit)712 17.640(venituri din lucrări executate)

Rezultatul exerciţiului financiar 2010 este:

17.640 – 15.000 = 2.640

Rezultatul total (2008,2009,2010) este de :

II.500+ 3.860 + 2.640 = 9.000 lei !

Diferenţa esenţială între cele două metode constӑ în momentul în care se recunoaşte

rezultatul contractului. Acesta este aceeaşi mărime totală (9.000 lei), dar diferă etalarea în timp.

Putem spune că metoda finalizării lucrării nu reflectă corect realitatea economică, deoarece

constractul este realizat pe parcursul a trei exerciţii financiare, iar rezultatul este recunoscut de-

abia în ultimul exerciţiu financiar, a cărui contribuţie de fapt a fost cea mai mică (doar de 100 %

– 79,5% = 20,5 %) . Amânarea recunoaşterii venitului până la finalizarea lucrărilor este

considerată o dovadă de prudenţă contabilă, prudenţă care determină variaţii foarte mari ale

rezultatului (zero în primii ani), care nu sunt apreciate pozitiv de utilizatorii raportărilor

financiare. În consecinţă, metoda procentului de avansare a lucrărilor permite o mai bună

conectare a cheltuielilor la veniturile contractuale, variaţia reyultatului de la un exerciţiu

financiar la altul fiind redusă. Altfel spus, un rezultat „netezit” este apreciat mai bine de

utilizatorii informaţiilor financiar – contabile.

62

4.2. OPERAŢII CONTABILE EFECTUATE DE CĂTRE SOCIETATEA S.C. METAL CONSTRUCT S.R.L.

- S.C. Metal Construct S.R.L. plăteşte combustibil în valoare de 2077,28, inclusiv TVA.

% = 5311 2471,96(casa în lei) ----------

602 2077,28(cheltuieli privind combustibilii)

4426 394,68(TVA deductibilă)

- S.C. Metal Construct S.R.L. plăteşte prin casă contravaloarea diurnii aferentă lunii noiembrie

2009 în valoare de 2068

4281 = 5311 2068(alte datorii în legatură (casa înlei)

cu personalul)

625 = 4281 2068(cheltuieli cu deplasări, (alte datorii în legăturădetaşări şi transferuri) cu personalul)

- Societatea plăteşte avansuri materiale în valoare de 2500 lei

461 = 5311 2500(debitori diverşi) (casa în lei)

- S.C. Metal Construct S.R.L. plăteşte prin bancă proprire aferentă salariatului Popescu

Alexandru, în valoare de 349 lei

427 = 5121 349(reţineri din salarii (conturi la bănci în lei)datorate terţilor)

- S.C. Metal Construct S.R.L. plăteşte prin bancă cheltuieli în avans reprezentând asigurarea auto

obligatorie aferentă anului 2010, în valoare de 834 lei.

471 = 5121 834(cheltuieli înregistrate (conturi la bănci în lei)

în avans)

63

- S.C. Metal Construct S.R.L. plăteşte comision de la ITM prin bancă în sumă de 168 lei.

447 = 5121 168(fonduri speciale - taxe (conturi la bănci în lei)şi vărsăminte asimilate)

- S.C. Metal Construct S.R.L. plăteşte prin bancă factura nr. 75 / 2009 aferentă furnizorului S.C.

CATERINA STAR în valoare de 1725 lei.

4091 = 5121 1725(furnizori – debitori pentru (conturi la bănci în lei)cumpărări de bunuri de naturastocurilor )

- S.C. Metal Construct S.R.L. plăteşte un credit bancar pe termen scurt în valoare de 5860 lei

519 = 5121 5860(credite bancare pe (conturi la bănci în lei) termen scurt)

- S.C. Metal Construct S.R.L. plăteşte dobânzi aferente creditelor bancare pe termen scurt, în

valoare de 145,77 lei.

666 = 5121 145,77(cheltuieli privind dobânzile) (conturi la bănci în lei)

- S.C. Metal Construct S.R.L. plăteşte despăgubiri unui client în valoare de 391,51 lei

658 = 5121 391,51(alte cheltuieli de exploatare) (conturi la bănci în lei)

- S.C. Metal Construct S.R.L. încasează de la client prin bancă suma de 9000 lei

5121 = 4111 9000(conturi la bănci în lei) (clienţi)

- S.C. Metal Construct S.R.L. înregistrează un avans primit de la furnizori în sumă de 18296 lei.

4091 = 401 18296(furnizori – debitori pentru (furnizori)cumpărări de bunuri de natura stocurilor)

64

- S.C. Metal Construct S.R.L. înregistrează lucrări în curs conform facturii 72 /2009, în valoare

de 5315,87 lei

332 = 711 5315,87(servicii în curs de execuţie) (venituri aferente costurilor

stocurilor de produse)

- S.C. Metal Construct S.R.L. înregistrează cheltuieli cu transportul de mărfuri de la sediul

firmei, în valoare de 600 lei

624 = 401 600(cheltuieli cu transportul de (furnizori)bunuri şi personal)

- S.C. Metal Construct S.R.L. înregistrează impozit pe profit în valoare de 19448 lei

691 = 441 19448(cheltuieli cu impozitul (impozit pe profit)

pe profit)

- S.C. Metal Construct S.R.L. cumpără materiale în valoare de 10843 lei, inclusiv TVA.

% = 401 12903,17(furnizori) -----------

3028 10843(alte materiale consumabile)

4426 2060,17(TVA deductibilă)

- S.C. Metal Construct S.R.L. facturează prestări servicii în sumă de 11769,71 către un beneficiar

conform contractului încheiat, inclusiv TVA

4111 = % 21145,95(clienţi) -----------

704 17769,71(venituri din prestări servicii)

4427 3376,34(TVA colectată)

- S.C. Metal Construct S.R.L. constituie garanţie pentru bună executare pentru Primăria Alba,

pentru stadion Oarda aferent facturii 61 / 2009, în valoare de 7291 lei

65

2678 = 4111 7291(alte creanţe imobilizate) (clienţi)

- S.C. Metal Construct S.R.L. dă în consum piese de schimb în valoare de 1049 lei

6024 = 3024 1049(cheltuieli privind piesele de schimb) (piese deschimb)

- S.C. Metal Construct S.R.L. dă în consum materiale consumabile în valoare de 1102 lei.

6028 = 3028 1102(cheltuieli privind alte (alte materiale consumabile)materiale consumabile)

- S.C. Metal Construct S.R.L. dă în consum obiecte de inventar în valoare de 1665,96 lei

603 = 303 1665,96(cheltuieli privind materialele (obiecte de inventar)de natura obiectelor de inventar)

Concomitent se scot şi în afara bilanţului

803 = 999 1665,96(alte conturi în afara bilanţului) (contrapartida)

66

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

După cum spunea Schopenhauer că „numai schimbarea este statornică” să vizualizăm

faptul că ţara noastră se află într-o perioadă de schimbări, competiţia în economia de piaţă abia

începe.

Multora dintre noi ne place să credem că vom porni cursa sau am pornit deja pe drumul

succesului în afaceri. Fiecare dintre noi are în raniţă „bastonul de mareşal”, dar nici unul formula

magică a excelenţei în afaceri.

Trăim un timp al schimbărilor, al restructurărilor, al răsturnării tuturor „punctelor de

sprijin” până mai ieri. Traim tranziţia, un timp dureros dar şi tulburător prin itnensitatea şi

multitudinea şanselor pe care le oferă. Prezentul pare izolat de trecut şi viitor, dar este „rupt” din

amândouă şi aşteaptă de la noi o reconsiderare a rolurilor speciale şi profesionale. Ne cere să ne

recreăm pe noi înşine, să ne reevaluăm, să ne descoperim calităţi neaşteptate, chiar uluitoare. Ne

cere noi cunoştinţe şi noi modalităţi de exprimare, de manifestare şi de afirmare.

Nu s-ar putea spune că, în ultima vreme, problematica micilor afaceri nu a fost abordată

în numeroase publicaţii centrale sau locale ca şi în media audio-vizualului. Informaţiile au fost

însă fragmentate şi disparate fără a fi integrate într-un sistem. În fapt, furnizarea de informaţii în

acest domeniu nu a stins, ci, dimpotrivă, a multiplicat nevoia de alte şi alte informaţii şi abordări.

În urma analizei activităţii firmei care s-a realizat în capitolele anterioare se pot formula o

serie de concluzii, prezentate sub forma punctelor tari şi punctelor slabe ale activităţii.

Important este faptul că la S.C. Metal Construct S.R.L. fiecare proiect este abordat şi

finalizat cu maximă tehnicitate, respectând în toate etapele de execuţie măsurile de siguranţă ce

se impun.

Din analiza echilibrului financiar contabil realizată în cadrul lucrării, se observă că

societatea a reuşit să se menţină în cadrul acestui echilibru, bineînţeles având şi probleme

caracteristice dezechilibrelor economice.

Pornind de la analiza fondului de rulment care reprezintă unul dintre cei mai importanţi

indicatori ai echilibrului financiar, care prin valorile lui pozitive reflectă o situaţie favorabilă şi

continuând cu prezentarea altor indicatori cum ar fi: nevoia de fond de rulmet şi trezoreria netă s-

au observat şi unele dezechilibre în ceea ce priveşte plăţile în cadrul societăţii.

Lichiditatea societăţii având o situaţie nefavorabilă, firma întâlnind dificultăţi în onorarea

datoriilor pe termen scurt din creanţe, precum şi în situaţia achitării obligaţiilor pe termen scurt

din disponibilităţi. Datorită necoordonării încasărilor şi plăţilor, societatea a înregistrat şi o

capacitate de plată subunitară, ceea ce reflectă o deteriorare a echilibrului financiar.

67

În concluzie, putem afirma că societatea analizată se află într-o situaţie financiară

instabilă, prezentând un risc ridicat, orice perturbarea apărută în procesul de încasare a clienţilor,

corelate cu exigibilitatea unor datorii ce nu pot fi amânate, pot genera efecte deosebit de grave.

Propuneri:

După cum am observat, societatea se confruntă în principal cu lipsa lichidităţilor,

fenomen specific la majoritatea societăţilor şi care se datorează în special blocajului financiar

existent în economie la ora acutală.

Unele lucrări pe care le execută societatea sunt finanţate direct de la bugetul statului, şi

cum societatea are probleme cu plata datoriilor către stat (TVA-ul – din vina beneficiarilor care

nu-şi achită obligaţiile de plată faţă de societate în timp), o soluţie în vederea rezolvării acestei

probleme ar fi: să se compenseze datoriile de la bugetul statului cu valoarea lucrărilor

executatede societatea către acesta. Acest lucru ar însemna ca societatea să nu mai plătească

penalităţi către bugetul statului, ceea ce ar duce la o îmbunătăţire a lichidităţilor.

În cadrul activităţilor desfăşurate în întreprindere, un rol important ar trebui să îl aibă şi

strategiile şi politicile de dezvoltare cu ajutprur cărora se formulează dezvoltarea viitoare a

unităţii. La acest domeniu, societatea nu prea stă bine în ceea ce priveşte strategiile de marketing,

management, strategiile comerciale, financiare, strategii care servesc pentru elaborarea unopr

politici de dezvoltare.

Societatea dispune de specialişti în domeniul tehnic (ingineri, subingineri, specialişti în

contrucţii) de care este nevoie într-adevăr, dar pe lângă aceştia este nevoie de economişti care să

realizeze un studiu de fezabilitate, o analiză diagnostic, o analiză a situaţiei financiare a

întreprinderii, o analiză a eficienţei utilizării mijloacelor economice, a capitalului, etc. În cadrul

societăţii se mai impune şi o recalificare sau chiar calificare a muncitorilor, în societate existând

destui muncitori necalificaţi.

Deoarece în domeniul contrucţiilor concurenţa este foarte puternică, una din măsurile

anticoncurenţiale principale ale societăţii METAL CONSTRUCT S.R.L. este menţinerea

preţurilor la cele mai scăzute niveluri, nelăsând la o parte şi calitatea lucrărilor executate. Dar

acest lucru se realizează printr-un nivel crescut al productivităţii muncii şi un nivel al salarizării

mai scăzut în comparaţie cu alte societăţi de construcţii.

Societatea trebuie să încerce să crească costurile cu salariile şi în schimb să încerce să

scadă costurile cu materiile prime şi materialele care sunt foarte mari, şi să găsească şi alte

metode prin care să se impună în faţa concurenţei. Se impune în cadrul societăţii dezvoltarea

sistemului informatic prin dotarea fiecărui birou cu calculatoare care să dispună de sisteme de

68

operare performante (ceea ce necesită existenţa unor utilizatori profesionişti), dar să dispună şi

de software utilitar şi de aplicaţie (ceea ce necesită existenţa unor utilizatori neprofesionişti).

De aceea, pentru viitor, se vor propune noi surse de finanţare a unor pieţe de desfacere,

dublate de un management eficient şi apt să ia măsuri curente pentru restructurarea activităţii

societăţii.

69

BIBLIOGRAFIE

1. Ariton D., Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Pax

Aura Mundi, Galaţi, 1997.

2. Dex – dicţionar explicativ al limbii române

3. Duţescu Adriana, Dr., Ghid pentru Înţelegerea şi Aplicarea

Standardelor Internaţionale de Contabilitate, Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor

Autorizaţi din Romania, Bucureşti, 2001.

4. Florea Ş., Managementul financiar-contabil, Ed. Europolis,

Constanţa, 1997.

5. Harris F., Mc Caffer R., Modern Construction

Management, Blackwell Science Ltd. , 1995.

6. Negoescu G., Talaghir G., Talaghir C., Contabilitate,

Patrimoniu, Investiţii, Impozite, Bilanţ, Ed. Algorithm, Galaţi, 1998.

7. Negoescu Gh., Radu R., Ciobanu C., Popa S., Finanţe, Ed.

Algorithm+, Galaţi, 1998.

8. Negoescu Gh., Ştefănescu R., Statistica firmei, Ed. Evrika,

Brăila, 1993.

9. Opriţescu M., Sichigea N., Drăcea M., Gestiunea

financiară a întreprinderii, Ed. Nova, 1996.

10. Popa Dorin, Construcţii civile, Alba Iulia, 2004

11. Proca Gabriela, Construcţii, Ed. Matrix Rom, 2004

12. Proca Gabriela, Curs general de construcţii, Iaşi, 2006.

13. Proca Gabriela, Dr.ing ., Deprecierea şi inspecţia

construcţiilor, Bucureşti, 2008.

14. Radu Victor, Curteanu Doru, Managementul proiectelor de

construcţii, Ediţia a 2-a, Ed. Economică, 2002.

15. Ristea M., Bilanţul în gestiunea patrimoniului, Ed.

Academiei României, Bucureşti, 1989.

16. Stancu I., Gestiunea financiară a agenţilor economici, Ed.

Economica, 1994.

70

17. Standardele Internaţionale de Raportare Financiară

(IFRSs®) incluzând Standardele Internaţionale de Contabilitate (IASsTM) şi Interpretările

lor la 1 ianuarie 2007, Editura CECCAR, Bucureşti, 2007

18. Tribuna Economică, nr. 6, 1995.

19. Vassileva A., Curteanu D., Built Operate Transfer Projects

and Their Potential Use in Central and Eastern Europe, comunicare stiinşifică , Timişoara,

1997.

Acte normative :

1. Legea contabilităţii republicată nr. 82/1991, Monitorul Oficial nr. 454/2008.

2. Ordinul Ministerului Economiei şi Finanţelor nr. 2374/2007 privind modificarea şi

completarea Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 1752/2005 pentru aprobarea

reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, Monitorul Oficial nr.

25/2008.

Pagini de internet:

1. http://www.mfinante.ro

2. http://www.ceccar.ro

3. http://www.audit4u.ro/legislatie.html

Reviste:

1. Contabilitatea, expertiza şi auditul afacerilor

2. Tribuna Economică

71