Conceptul de piaţă relevantă şi testul monopolistului ipotetic

De ce este necesar?

În problema concurenţei se vede necesitatea înţelegerii conceptului de piaţă şi în mod

special cel de piaţă relevantă pentru că pe piaţă în general nu putem vorbi de concurenţă, nu

se poate discuta despre concurenţă pe piaţa electrocasnicelor spre exemplu, între frigidere şi

cuptoare cu microunde.

Abia după ce se defineşte piaţa relevantă, pot fi calculate cotele de piaţă ale agenţilor

economici concurenţi şi doar după definirea pieţei relevante va putea fi analizată concurenţa

potenţială. În general definirea pieţei relevante reprezintă primul pas în evaluarea puterii de

piaţă a unui agent economic.

Articolul analizat îşi propune să prezinte succint principalele concepte necesare în

definirea unei pieţe relevante, şi de asemenea să prezinte tehnica utilizată de majoritatea

autorităţilor de concurenţă în trasarea dimensiunilor pieţelor relevante.

Consiliul Concurentei, ca autoritate administrativă autonomă, are drept scop

protejarea şi stimularea concurenţei pentru asigurarea unui mediu concurenţial normal, în

vederea promovării intereselor consumatorilor. În scopul realizării acestor obiective Consiliul

Concurenţei trebuie să descopere acele înţelegeri ce au ca obiect împiedicarea, restrângerea

sau denaturarea concurenţei, cât şi descoperirea acelor agenţi economici care prin poziţia şi

prin deciziile lor au efect negativ semnificativ asupra concurenţei. Pentru a doua situaţie este

imperios necesar să se cunoască piaţa relativă.

Spre exemplu pentru a se putea stabili dacă un agent economic are o poziţie

dominantă pe piaţă (dacă poziţia sa pe piaţă îi permite să se comporte independent), trebuie în

primul rând să se stabilească piaţa relevantă în care aceasta ar avea o poziţie dominantă.

De asemenea pentru a se stabili dacă o fuziune va duce la o poziţie dominantă a noii

entităţi economice este necesar de stabilit cota de piaţă, de fapt în orice caz când se discută

despre cota de piaţă de face referire la piaţa relevantă.

Ce se înţelege prin „piaţă”?

Conceptul de piaţă are două accepţiuni diferite, una abstractă şi una concretă. Potrivit

accepţiunii abstracte, „piaţa” este spaţiul în interiorul căruia se schimbă mărfuri şi servicii

între vânzătorii şi cumpărătorii dintr-o arie geografică. În acest sens, Tratatul CE utilizează

termeni precum „piaţă comună” sau „piaţă internă”.

1

A doua accepţiune a conceptului de „piaţă” interesează dreptul concurenţei, fiind una

mult mai concretă. Astfel, „definirea pieţei este un instrument de identificare şi de definire a

graniţelor în care se exercită concurenţa între întreprinderi”, obiectivul principal fiind „să

permită identificarea concurenţilor existenţi ai întreprinderilor în cauză” . Piaţa relevantă

este aşadar piaţa pe care se desfăşoară concurenţa, conceptul fiind utilizat pentru identificarea

produselor şi a agenţilor economici ce se află în concurenţă directă.

Constrângeri concurenţiale

Comisia Europeană identifică constrângeri concurenţiale ce pot acţiona asupra

agenţilor economici: substituibilitatea la nivelul cererii, substituibilitatea la nivelul ofertei şi

concurenţa potenţială.

Conceptul de substituibilitate reprezintă cheia definirii pieţei relevante. Produsele

ce ar trebui incluse în piaţa relevantă precum şi aria geografică a pieţei sunt determinate de

măsura în care consumatorii pot alege cu uşurinţă între produse substituibile (substituibilitatea

la nivelul cererii), sau de măsura în care agenţii economicii pot uşor să-şi reorienteze

producţia în vederea obţinerii unor astfel de produse substituibile (substituibilitatea la nivelul

ofertei). Rolul cel mai important în definirea pieţei relevante îl are substituibilitatea la nivelul

cererii, aceasta fiind o forţă de constrângere eficientă şi imediată.

Substituibilitatea la nivelul ofertei influenţează piaţa relevantă atunci când are efecte

asemănătoare celor ale substituibilităţii la nivelul cererii şi anume eficacitate şi caracter

imediat. Concurenţa potenţială, nu prezintă interes din punctul de vedere al definirii pieţei

potenţiale deoarece este de regulă analizată într-o etapă ulterioară definirii pieţei relevante, în

general atunci când poziţia agenţilor economici pe piaţa relevantă a fost deja determinată.

Tehnica de definire a pieţei relevante

Testul monopolistului ipotetic sau testul SSNIP (Small but Significant Non-transitory

Increase in Price) a fost consacrat ca şi test standard în procedura de definire a pieţelor

relevante în cuprinsul „Comunicării Comisiei privind definirea pieţei relevante în sensul

dreptului comunitar al concurenţei” din anul 1997. Scopul acestui test este să stabilească acel

grup de produse şi acea arie geografică în care un monopolist ipotetic ar putea practica, în

mod profitabil, un preţ mai mare decât cel concurenţial.

Pentru aplicarea acestui test se porneşte de la premiza că un agent economic ar deţine

monopolul producţiei sau comercializării produsului ce face obiectul investigaţiei, el fiind

2

astfel un monopolistul ipotetic. Punctul de plecare îl reprezintă cea mai restrânsă piaţă

relevantă, atât din punctul de vedere al dimensiunii produsului cât şi al celei geografice.

Apoi se pune întrebarea dacă ar fi profitabil pentru monopolistul ipotetic să

practice, în acea arie geografică, pentru produsul respectiv un preţ mai mare cu

aproximativ 5-10% decât nivelul competitiv?

Dacă răspunsul este da atunci testul este complet. Produsul şi aria geografică aflate

sub controlul monopolistului ipotetic reprezintă piaţa relevantă.

Dacă răspunsul este nu înseamnă că avem practic de a face cu o migrare a unui

număr semnificativ de consumatori către produse substituibile din aceeaşi arie geografică sau

din arii geografice învecinate. În acest caz, testul nefiind complet va fi repetat. Întrebarea va

fi adresată atât produsului iniţial cât şi celor spre care au migrat consumatorii şi ambele arii

geografice. Prin aplicarea repetată a testului vom extinde practic grupul de produse

substituibile, adăugând la piaţa relevantă, de fiecare dată în cazul unui răspuns negativ, cel

mai apropiat substituient, până când vom identifica un grup de produse şi o arie geografică în

care monopolistul ipotetic poate practica profitabil o creştere a preţului cu 5-10% peste

nivelul competitiv.

S-a ales o majorare cu 5-10% a preţului deoarece majoritatea practicienilor consideră

că această majorare este mică dar semnificativă. O creştere a preţului cu un procent mai mare

ar putea determina o migrare artificială a consumatorilor şi implicit o definire prea extinsă a

pieţei relevante. Totuşi procentul cu care se face testul variază de la caz la caz.

Se apreciază că produsele şi aria geografică în care o creştere mică dar semnificativă

a preţului pe o perioadă de maxim 1 an poate fi susţinută profitabil de monopolistul ipotetic

reprezintă piaţa relevantă.

Componentele pieţei relevante

După cum s-a observat se vorbeşte de două componente ale pieţei relevante şi anume

piaţa relevantă a produsului şi piaţa geografică relevantă. Definirea celor două pieţe se

face utilizând acelaşi test al monopolistului ipotetic, analizând în principal substituţia la

nivelul cererii dar şi pe cea la nivelul ofertei.

Piaţa relevantă a produsului cuprinde toate produsele şi/sau serviciile ce sunt

considerate de către consumatori ca fiind interschimbabile sau substituibile, datorită

caracteristicilor, preţurilor şi utilizării căreia îi sunt destinate. Produsele nu trebuie neapărat să

fie identice pentru a fi considerate ca substituibile şi incluse astfel în aceeaşi piaţă relevantă ,

după cum nici preţurile acestora nu trebuie să fie identice.

3

Piaţa geografică relevantă cuprinde zona în care agenţii economici implicaţi în oferta

şi cererea de produse în cauză, zonă în care condiţiile de concurenţă sunt suficient de

omogene şi care poate fi deosebită de zonele geografice învecinate, deoarece condiţiile de

concurenţă diferă în mod apreciabil. Piaţa geografică relevantă poate fi identificată ca fiind la

nivel local sau regional, la nivel naţional sau internaţional.

În final trebuie ca rezultatele obţinute în urma testului SSNIP să fie coroborate cu o

serie de alte elemente cum ar fi: caracteristicile produsului (trăsăturile, proprietăţile fizice,

nevoia pe care produsul este destinat să o satisfacă, perisabilitatea); răspunsurile

consumatorilor, ale agenţilor economici concurenţi precum şi ale terţilor interesaţi la

întrebări privind comportamentul acestora pe piaţa respectivă; informaţii privind preferinţele

consumatorilor din regiuni geografice diferite precum şi informaţii privind preţurile

practicate, volumul vânzărilor, strategiile de promovare şi marketing specifice

diferitelor regiuni geografice; estimările costurilor suplimentare pe care le-ar suporta

consumatorii în cazul în care ar fi nevoiţi să se orienteze către produse substituibile ale

aceluiaşi agent economic sau ale altor agenţi economici, din aceeaşi arie geografică sau dintr-

o arie geografică învecinată, informaţii cu privire la modul în care a variat preţul în

trecut sau în regiuni diferite, precum şi cu privire la impactul acestor variaţii de preţ asupra

volumului de vânzări; estimări ale elasticităţilor cererii, studii econometrice, statistici

privind vânzările; informaţii cu privire la barierele la intrarea pe piaţă, indiferent de

natura acestora.

Concluzie

Deşi există divergenţe în stabilirea metodei ideale în determinarea pieţei relevate,

totuşi nimeni nu contestă necesitatea acestei determinări, ba chiar se afirmă că este primul pas

în soluţionarea unui caz antitrust sau în evaluarea unei concentrări economice, fiind cel mai

important pas în derularea investigaţiei. O greşită stabilire a pieţei relevante poate duce la

eşuarea unei investigaţii.

4