Click here to load reader

CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ Legea nr. 135/2010 · PDF fileincompatibilitatea judecatorului de camera preliminara, in cadrul acestei faze procesuale, cand s-a pronuntat o solutie definitiva

  • View
    2

  • Download
    0

Embed Size (px)

Text of CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ Legea nr. 135/2010 · PDF fileincompatibilitatea judecatorului de...

  • 1

    CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ Legea nr. 135/2010

    LEGEA 135/2010 AMENDAMENTE OBSERVAȚII

    Art. 3 alin. (3) În desfăşurarea aceluiaşi proces penal, exercitarea unei funcţii judiciare este incompatibilă cu exercitarea unei alte funcţii judiciare, cu excepţia celei prevăzute la alin. (1) lit. c), care este compatibilă cu funcţia de judecată, mai puţin când se dispune începerea judecăţii potrivit art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c

    La articolul 3, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins: „(3) În desfăşurarea aceluiaşi proces penal, exercitarea unei funcţii judiciare este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii judiciare”.

    Norma în vigoare nu este de natura sa aduca atingere prezumtiei de nevinovatie si nici nu este contrara standardului CEDO si jurisprudentei CCR. Obiectul camerei preliminare, astfel cum este definit de art.342 C.p.p., nu presupune analiza temeiniciei acuzatiei penale astfel cum a fost formulata de Ministerul Public prin actul de sesizare. Nu exista nicio posibilitate obiectiva de a da nastere unei aparente sau chiar a unui motiv de lipsă de impartialitate subiectiva si care sa cada asupra judecatorului de camera preliminara, la judecarea pe fond a cauzei, obiectele celor doua faze ale procesului penal fiind distincte si fara posibilitate de a se suprapune sub acest aspect. Prezumtia de nevinovatie pe tot parcursul procesului penal, privita in acceptiunea sa in legatura cu dreptul subiectiv si nu in sens procedural, este perfect garantata in conformitate cu legislatia actuala. Initiatorul nu justifica necesitatea reglementarii, in primul rand, din perspectiva cazului de lipsă de impartialitate posibil a fi incident si in al doilea rand, nu ofera un studiu de impact asupra posibilitatii reale de a fi aplicate normele legale de catre judecatorii care

  • 2

    LEGEA 135/2010 AMENDAMENTE OBSERVAȚII functioneaza in cadrul instantelor, in conditiile in care, recent, au fost modificare legile justititiei inclusiv in componenta referitoare la admiterea in magistratura si accesul la instantele superioare. Concluzia fireasca ce decurge din coroborarea acestor modificari este blocarea efectiva a activitatii organelor judiciare. Legiuitorul ar trebui sa intervina prin a oferi o solutie cu privire la incompatibilitatea judecatorului de camera preliminara, in cadrul acestei faze procesuale, cand s-a pronuntat o solutie definitiva raportata la obiectul camerei preliminare si judecatorul de camera preliminara de la instanta superioara, in urma solutionarii contestatiei formulata de partea interesata, desfiinteaza solutia primei instante si trimite cauza spre rejudecare. Prin Decizia nr. 415 din 15 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 781 din 3 octombrie 2017, Curtea Constitutionala a retinut ca este în interesul înfăptuirii actului de justiţie ca acelaşi judecător - care a verificat atât competenţa şi legalitatea sesizării, cât şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală - să se pronunţe şi pe fondul cauzei. S-a reţinut, totodată, că o soluţie contrară ar fi de natură să afecteze deplina realizare a funcţiei de judecată, prin aceea că judecătorul fondului ar fi privat de posibilitatea - esenţială în buna administrare a cauzei - de a aprecia el însuşi asupra legalităţii urmăririi penale şi a administrării probelor şi de a decide asupra întregului material probator pe care îşi va întemeia soluţia. Astfel, Curtea a arătat că simplul fapt pentru judecător de a fi luat o decizie înaintea procesului nu poate fi considerat întotdeauna că ar justifica, în sine, o bănuială de parţialitate în privinţa sa. Ceea ce trebuie avut în vedere este întinderea şi importanţa acestei decizii. Aprecierea preliminară a datelor din dosar nu poate semnifica faptul că ar fi de natură să influenţeze aprecierea finală, ceea ce interesează fiind ca această apreciere să se facă la momentul luării hotărârii şi să se bazeze pe elementele dosarului şi pe dezbaterile din şedinţa de judecată (Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 6 iunie 2000, pronunţată în Cauza Morel împotriva Franţei, paragraful 45). Curtea Constituţională a reţinut că obiectul procedurii camerei preliminare

    javascript:OpenDocumentView(259409,%204910309);

  • 3

    LEGEA 135/2010 AMENDAMENTE OBSERVAȚII îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Prin urmare, acesta se circumscrie unor aspecte referitoare la competenţă şi la legalitatea fie a sesizării, fie a administrării probelor care fundamentează acuzaţia în materie penală. Aşa fiind, judecătorul de cameră preliminară nu se poate pronunţa asupra aspectelor legate de temeinicia acuzaţiei, aceasta fiind atributul exclusiv al instanţei competente să judece fondul cauzei. De asemenea, Curtea a constatat că obiectivul acestei proceduri este de a stabili dacă urmărirea penală şi rechizitoriul sunt apte să declanşeze faza de judecată ori trebuie refăcute, iar, în ipoteza începerii judecăţii, de a stabili care sunt actele asupra cărora aceasta va purta şi pe care părţile şi ceilalţi participanţi îşi vor putea întemeia susţinerile ori pe care trebuie să le combată (paragrafele 14 şi 15). Modificarea adusă art.3 Cod procedură penală va atrage numeroase cazuri de incompatibilitate, în condiţiile în care nici după intrarea în vigoare a acestui Cod şi nici ulterior funcţiile judiciare nou introduse nu au fost însoţite de măsuri de ajustare a schemelor de personal, fapt de natură să conducă la un blocaj în activitatea secţiilor penale ale instanţelor de judecată şi la o împovărare excesivă a judecătorilor

    Art. 4: Prezumţia de nevinovăţie (1)Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă. (2)După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.

    La articolul 4, după alineatul (2) se introduc patru noi alineate, alin. (3) - (6) cu următorul cuprins: "(3) În cursul urmăririi penale şi al judecării cauzei în procedură de cameră preliminară sunt interzise comunicările publice, declaraţiile publice precum şi furnizarea de alte informaţii, direct sau indirect, provenind de la autorităţi publice sau orice alte persoane fizice sau juridice referitoare la faptele şi persoanele ce fac obiectul acestor proceduri. (4) În cursul urmării penale sau al judecăţii organele de urmărire

    Propunerea nu transpune fidel Directiva (UE) 2016/343. Astfel, potrivit art. 4 alin. 3 din Directiva (UE) 2016/343 se prevede posibilitatea ca autorităţile să difuzeze informaţii în mod public privind procedurile penale atunci când acest lucru este strict necesar din motive legate de ancheta penală sau în interes public, cu respectarea principiului prezumţiei de nevinovăţie. Textul utilizează notiuni care vor face imposibila comunicarea publica a datelor. În transpunere ar trebui utilizată expresia „interes public”, fără a se limita semnificaţia acestei expresii într-o modalitate care să conducă la imposibilitatea de furnizare de informaţii în mod public, deşi ar fi necesar. Spre exemplu există o definiţie legală a noţiunii de inters public în Legea 477/2004 (acel interes care implica garantarea si respectarea de catre institutiile si autoritatile publice a drepturilor,

  • 4

    LEGEA 135/2010 AMENDAMENTE OBSERVAȚII

    penală sau instanţa de judecată pot comunica public date despre procedurile penale care se desfăşoară doar atunci când datele furnizate justifică un interes public prevăzut de lege sau acest lucru este necesar în interesul descoperirii şi aflării adevărului în cauză. (5) Comunicările publice prevăzute la alin. (4) nu se pot referi la persoanele suspectate sau acuzate ca fiind vinovate de săvârşirea unei infractiuni. (6) În cursul procesului penal este interzisă prezentarea publică a persoanelor suspectate de săvârşirea unor infracţiuni purtând cătuşe sau alte mijloace de imobilizare sau afectate de alte modalităţi de natură a induce în percepţia publică că acestea ar fi vinovate de săvârsirea unor infractiuni."

    libertatilor si intereselor legitime ale cetatenilor, recunoscute de Constitutie, legislatia interna si tratatele internationale la care Romania este parte, precum si indeplinirea atributiilor de serviciu, cu respectarea principiilor eficientei, eficacitatii si economicitatii cheltuirii resurselor şi alta în legea nr. 544/2001, care enumeră o serie de acte/informaţii legate de funcţionarea instituţiilor publice. Directiva, aşa cum rezultă din art. 4 şi considerentele 16-17 ale acesteia, urmăreşte instituirea unei restricţii exclusiv în ceea ce priveşte (1) „declaraţiile autorităţilor publice (prin care trebuie înțeles - orice declarații care se referă la o infracțiune și care emană fie de la o autoritate implicată în procedurile penale legate de infracțiunea respectivă, cum ar fi autoritățile judiciare, poliția și alte autorități de aplicare a legii, fie de la o altă autoritate publică, cum ar fi miniștrii și alți func

Search related