CLIMATOLOGIE TURISTICA

1

C 1. CLIMATOLOGIE TURISTICA

Climatul e o parte importanta a resurselor turistice, alaturi de locatia geografica, flora, fauna, peisaj, etc. Climatologia turistica reprezinta studiul dintre relatiile existente intre turism si activitatile de recreere, pe de o parte si de climat si vreme, pe de alta parte. Climatul, ca resursa in turism, se poate masura si clasifica in functie de gradul de favorabilitate sau defavorabilitate. Vremea si clima nu sunt neaparat determinante in turism, dar reprezinta un factor important din punct de vedere financiar pentru operatorii din turism si pentru experienta personala a turistilor. Datele rezultate din studiile de climatologie turistica sunt utilizate in diferite scopuri. Ex.: un individ care vrea sa construiasca o partie de schi e interesat de

date ca durate stratului de zapada, in timp ce schiorii vor sa stie daca in perioada pe care si-au propus-o pentru vacanta, va fi zapada.

Pe langa rolul climatului in alegerea destinatiei turistice, datele climatice se utilizeaza si in alte scopuri ca:

Durata folosirii unei locatii turistice. Informeaza turistii despre influentele climatului asupra sanatatii. Ajuta turistii sa puna in concordanta asteptarile pe care le au in

legatura cu climatul si ceea ce vor gasi in locul respectiv la sosire. Conform lui Freitas (1990), componentele climatice pot fi percepute in 3 feluri:

a) Fizic (ex. – ploaia)b) Fiziologic (ex. – temperatura)c) Psihologic (ex. – cer senin, nori, etc.)

Dintre toate, cea mai importanta e componenta termica. Rezulta ca succesul unei vacanta e strans legat de conditiile atmosferice. Analiza conditiilor fiziologice (b) care depind de temperatura, presupune 4 pasi care trebuie urmati: 1. Integrarea factorilor care determina starea termica a organismului. Acestia sunt:

Cei legati de mediu: Tº, umezeala, vant, radiatia solara, etc. (Tº=temperatura)

Cei legati de organism: postura, imbracamintea, etc. 2. Calcularea indicelui care arata efectul termic al mediului asupra corpului uman. 3. Relatia dintre confotul termic si psihic al turistului. 4. Realizarea unei clasificari in functie de gradul de confort resimtit, de la favorabil la nefavorabil. Perceptiile fizice (a) sunt legate de ploaie, vant, radiatia UV. Perceptiile psihologice / estetice (c) se leaga de aspectul vremii: nebulozitate, cer senin, vizibilitate, etc.

2

Dupa Freitas, exista 2 tipuri de raspunsuri la conditiile climatice:1. Perceptia senzoriala – se poate exprima verbal.2. Raspunsul comportamental.

Freitas considera ca exista 5 moduri prin care ne adaptam la mediu: Adaptare pasiva Evitarea arealelor nefavorabile Schimbarea activitatilor in functie de efectele climatice Folosirea unor echipamente care sa ne protejeze (umbrela,

adapost) Imbracaminte adecvata

C 2. RADIATIA SOLARA SI TERESTRA

Raza de lumina solara e compusa din 7 raze de calorii diferite: rosu-portocaliu-galben-albastru-verde-indigo-violet. Aceste culori provenite din descompunerea razei solare poarte numele de spectu luminos solar. Razele lui au intensitati diferite:

Razele galbene au maximum de intensitate luminoasa. Razele rosii si infrarosii au maximum de intensitate termica. Razele violete si ultraviolete (UV) au maximum de intensitate chimica.

Orice raza solara are 3 proprietati: calorica, luminoasa, chimica. Ele sunt impartite astfel:

Galben, aflat la mijlocul spectrului solar, e luminos. De la albastru la rosu si infrarosu, e calduros. De la verde la violet si ultraviolet (UV), are influente chimice.

Cantitatea de radiatie solara primita de la Soare, intr-un anumit loc de pe Terra, depinde in principal de 3 factori:

1. Intensitatea calorica a radiatiei solare – cu cat locul care primeste radiatia solara e mai departe de Soare, cu atat radiatia solara e mai mica.

2. Durata de stralucire a Soarelui – vara cantitatea de căldura e mai mare fiindca zilele sunt mai lungi. E important si daca e cer senin sau innorat.

3. Incidenta suprafetei incalzite – cu cat razele sunt mai oblice, cu atat cantitatea de caldura e mai mica (ex. – diferenta dintre Ecuator si cei 2 poli).

Atmosfera ne apare sub diferite culori, cu toate ca ea e incolora. Culoarea ei depinde de particulele de praf, vaporii de apa, gazele care alcatuiesc atmosfera. Toate acestea lasa sa patrunda pana la noi raze solare de diferit culori din spectrul solar. Ex. – vaporii de apa si praful absorb razele galbene si rosii si lasa sa patrunda razele albastre si violet si de aceea atmosfera e albastra cand e cer senin. Cu cat urcam mai sus, atmosfera e din ce in ce mai albastra, din cauza oxigenului si azotului. La rasaritul Soarelui, atmosfera e galben-portocalie din

3

cauza grosimii mai mari a ei la orizont, unde sunt mai multe particule de praf. Ele lasa sa treaca doar radiatiile galbene si rosii, etc. 1. Radiatia UV (ultravioleta) are lungimi de unda intre 100 si 400 de nm si e compusa din 3 benzi:

UVA (315-400 nm) UVB (280-315 nm) UVC (100-280 nm)

La trecerea prin atmosfera se pierde intreaga cantitate de UVC si 90 % din UVB, asa ca la suprafata terestra ajunge UVA si o mica cantitate din UVB (cele doua au lungimile de unda cele ai mari). Intensitatea radiatiei UV e mai mare:

Vara si la pranz Scade de la Ecuator spre poli Intensitatea creste pe masura cresterii altitudinii si in conditii de cer

senin Efectele radiatiei UV asupra sanatatii sunt datorate proprietatilor lor fotochimice. Ele au efecte pozitive si negative:

a) Efecte pozitive: Sintetizarea vitaminei D de catre radiatia UVB, care e

importanta pentru fixarea calciului in oase si evitarea rahitismului. Doza necesara zilnica e mica (15 minute de expunere la Soare cu fata si mainile).

Razele UV trateaza boli ca rahitismul si psoriazisul.b) Efecte negative:

Aparitia cancerului de piele in urma expunerii prelungite. Imbatranirea prematura a pielii. Afecteaza negativ ochii prin aparitii de leziuni la nivelul

tesutului ocular. Expunerea prelungita la radiatia UV afecteaza si sistemul

imunitar. Cele mai grave boli sunt cancerul de piele si cataracta (la

ochi). La nivel mondial, anual apar milioane de cazuri de inbolnaviri din cauza expunerii prelungire la razele UV, si de aceea OMS si OMM au propus un indice universal de radiatie UV (IUV) si un set de masuri simple pentru evitarea supraexpunerii:

o Evitarea expunerii intre orele 12 si 14 pmo Folosirea ochelarilor de soare si a imbracamintei

protectoareo Adapostirea la umbrao Utilizarea cremelor de protectie solarao Evitarea lampilor cu ultraviolete si a solariilor

artificiale

4

3. Radiatiile vizibile sunt radiatii electromagnetice care au lungimea de unda cuprinsa intre 400 si 700 nm. Au urmatoarele efecte asupre organismului:

a) Inversarea senzorilor neuronali ai retinei oculare. Aceasta inversare sta la baza simtului vazului.

b) Au efect termic prin actionarea mecanismului de termoreglare a organismului (cele rosii, portocalii si galbene). Cele albastre si violet stimuleaza productia de melanina (are rol in bronzare, deci nu te arzi la Soare) care are rol de apărare a organismului.

c) Radiatia solara variaza in functie de anotimp (miscarea de revolutie) si in functie de ritmul circadian (zi-noapte), care e influentat de miscarea de rotatie. Dereglarea acestor ritmuri pot duce la tulburari psihosomatice. Cea mai cunoscuta dereglare e schimbarea de fus orar. Are urmari ca:

o Deshidratareao Pierderea apetituluio Migreneo Obosealao Greatao Insomniio Iritabilitate, etc.

Adaptarea la aceste schimbari tine de fiecare organism in parte.

C 3. TEMPERATURA AERULUI

CUM SE INCALZESTE ATMOSFERA

Cu toate ca primim caldura de la Soare, cu cat ne apropiem de el, e mai frig! Se stie ca pe varfurile muntilor inalti zapada nu se topeste niciodata, chiar daca ele sunt mai aproape de Soare. Explicatia e urmatoarea: razele soarelui, care sunt raze luminoase, strabat toata atmosfera fara sa o incalzeasca. Cand ajung la suprafata solului, o parte din raze e reflectata in spatiu, dar cea mai mare parte e absorbita de uscat si de apa. Absorbtia face ca razele luminoase sa se transforme in raze obscure. Ele sunt raze calorice, care incalzesc apa si solul. Apa si solul nu pastreaza aceasta caldura. Ea e radiata in paturile de aer din imediata lor apropiere si astfel aerul din apropierea solului se va incalzi, deoarece, atmosfera nu lasa sa treaca prin ea razele obscure, ci le retine. In felul acesta, paturile de aer din apropierea solului le incalzesc si pe cele de deasupra lor. Alte surse de incalzire a atmosferei, pe langa radiatia obscura, sunt conductibilitatea si curentii de convectie (curenti care circula de jos in sus).

5

Rezulta ca atmosfera se incalzeste de jos in sus!! Cu cat cantitatea de caldura radiata de Soare e mai mare, cu atat solul, apa si aerul se vor incalzi mai mult. Daca uscatul si apa se racesc, se va raci si atmosfera!! RASPANDIREA CALDURII IN ALTITUDINE

In altitudine, cu cat urcam mai sus, cu atat e mai frig. Deci paturile de aer situate la distanta din ce in ce mai mare fata de suprafata Terrei, sunt din ce in ce mai reci. Temperatura descreste odata cu cresterea altitudinii din 2 motive:

1. Aerul din altitudine e din ce in ce mai departe de sol, iar solul e sursa lui de incalzire.

2. In inaltime densitatea si presiunea aerului scad, iar aerul care urca de la sol se raceste prin destindere (adica aerul are loc sa se imprastie!).

Atmosfera e formata din 2 parti principale: troposfera (situata in imediata apropiere a pamantului, e stratul atmosferei in care traim) si stratosfera (situata deasupra troposferei). Cele doua straturi sunt despartite prin tropopauza, numita si patura izoterma. In troposfera, temperatura scade cu 1º la fiecare 100 de metri inaltime, cand atmosfera este uscata (!!). Cand atmosfera e umeda, atunci temperatura scade cu 0,5º la fiecare 100 de metri (sau cu 1º la fiecare 200 m), deoarece vaporii de apa din atmosfera, dau caldura aerului in care plutesc. Scaderea cu 1º a temperaturii la fiecare 100 de metre se numeste gradient termic. El variaza de la un loc la altul, iar in acelasi loc variaza in functie de umiditatea aerului, relief, ora, luna, anotimp. Temperatura aerulu e mai ridicata, la aceeasi inaltime, deasupra unui munte decat deasupra unei campii, deoarece intervine relieful (la munte temperatura scade doar cu 0,6º la fiecare 100 de metri). Scaderea de temperatura e mai mare ziua decat noaptea si e mai mare vara decat iarna. In stratosfera temperatura nu variaza mult. In tropopauza temperatura nu scade ci creste putin, fata de partea superioara a troposferei.

INVERSIUNI DE TEMPERATURA

In anumite conditii se pot produce si inversiuni de temperatura, adica in apropiere solului, temperatura poate fi mai scazuta decat la inaltime. Inversiunile se produc atat vara cat si iarna, atunci cand presiunea aerului e mare in apropierea solului. Vara, inversiunile se produc in timpul noptilor senine. Iarna, inversiunile se produc mai ales cand solul e acoperit cu zapada. INFLUENTA TEMPERATURII ASUPRA TURISMULUI

6

Daca organismul uman e supus la stres termic, el incearca sa se adapteze prin declansarea comportamentului a calore si a frigore. Comportamentul a calore (la cald) se declanseaza daca organismul e supus unui mediu hipertermic (adica la o temperatura mai mare decat cea pe care o poate suporta). Mecanismele fiziologice care se declanseaza in acest caz, incearca sa mentina temperatura corpului la valoarea normala, adica la circa 37ºC. Acest lucru se realizeaza mai ales prin transpiratie. Ea raeste suprfata pielii. Daca comportamentul de adaptare a calore, e depasit se instaleaza hipertermia (o tmperatura a corpului mai mare decat cea normala). Efectele hipertermiei sunt:

Sincopa de caldura Deshidratarea; ea poate fi de: 2% - e tolerata de organism 4% - apar tulburari emotionale

8% - apar halucinatii 15% - duce la moarte

Hipertermia; ea poate fi de: 37ºC – e temperatura normala a corpului 39ºC – apare pirexia (convulsii la copii)

41ºC – urgenta medicala 43ºC – duce la moarteEfectele secundare ale hipertermiei sunt:

Cauzeaza accidente cerebrale acute Agraveaza bolile aparatului respirator si circulator Agraveaza bolile de rinichi si psihiatrice Interfereaza cu tratamentul hipertensiunii arteriale

Profilaxia hiperterniei (adica cum sa eviti hipertermia): Aport constant de lichide /fluide Inlocuirea sarurilor minerale pierdute Imbracaminte adecvata Programarea judicioasa a efortului fizic in medii hipotermice (adica

mai reci) Adaptarea treptata la astfel de medii Retragerea in medii de adapost

Comportamentul a frigore (la frig) se declanseaza la temperaturi mai scazute decat cele normale pentru organism. El e un mecanism fiziologic de adaptare la medii hipoermice (adica la o temperatura mai mica decat cea normala pentru organism). Adaptarea se face prin :

- crestera productiei de caldura (termogeneza); ea se realizeaza prin: frison (tremurul) exercitiu fizic intensificarea metabolismului

- prin cresterea / amplificarea izolarii termice; se realizeaza prin: pielea de gaina (ridicarea firelor de par pe corp)

7

vasoconstrictia periferica (reducerea fluxului sanguin spre periferie)

reducerea conductivitatii termice a tesuturilor cutanate (a pielii) Daca mecanismul de adaptare e depasit, atunci temperatura corpului scade sub ce normala si se instaleaza hipotermia. Efectele ei sunt:

Scaderea temperaturii corpului, dupa cum urmeaza:o 37ºC (98,6ºF) – temperatura normalao 36ºC (96,8ºF) – tremuraturi moderateo 35ºC (95ºF) – hipotermie, tremuraturi intenseo 34º C (93,2ºF) – tremuraturi severe; pot aparea modificari de

comportamento 33ºC (91,4ºF) – apare starea de confuzie, incepe sa se piarda

reflexul tremuratului, inima bate mai rar, apare o stare de oboseala accentuata

o 32ºC (89,6ºF) – e urgenta medicala; apar halucinatii, delir, somnolenta care poate duce la stare comatoasa, tremuratul lipseste, se pierd reflexele

o 31ºC (87,8ºF) – stare comatoasa, foarte rar constient, pot aparea probleme cardiace si respiratorii fatale

o 28ºC (82,4ºF) – dereglarea severa a ritmului cardiac, respiratia se face cu mare dificultate, pacientul poate fi in moarte clinica

o 24-26ºC (75,2-78,8ºF) – survine moartea prin stop cardiac sau respirator

Degeraturile – apar datorita inghetarii pielii la extremitati. Simtomele sunt:o Aria afectata e rece, tare, alba si inesteticao Dupa incalzire devine vanata si dureroasao In functie de gravitatea degeraturii, tesutul se poate recupera sau

se cangreneazaTratamentul care se impune e urmatorul:

- eliberarea si uscarea ariei afectate- incalzirea cu ajutorul apei caldute si a paturilor- !! se interzice folosirea apei fierbinti si a alcoolului

C 4. PRECIPITATIILE ATMOSFERICE

Definitie: precipitatiile sunt particule de apa lichide, solide sau in amestec care cad din nori si ajung pe suprafata terestra. Precipitatiile au urmatorii parametri / caracteristici: - forma

- durata

8

- cantitate - intensitate

Forme de precipitatii:1. Roua – ia nastere prin condensarea vaporilor de apa din patura

inferioare a aerului, datorita racirii corpurilor prin radiatia nocturna. Se depune pe sol, iarba si pe alte obiecte. E mai abundenta pe iarba. Se formeaza dimineata, inainte de rasaritul Soarelui si dupa o noapte senina si fara vant. La munte se formeaza vara, in noptile senine si e mai abundenta dupa o zi ploioasa. Se depune mai abundent in locurile deschise decat in paduri. Cantitatea de roua se masoara cu drosometru.

2. Bruma – reprezinta stratul de cristale de gheata care acopera solul, plantele sau alte obiecte in timpul noptilor reci si senine. Se forneaza atunci cand temperatura corpurilor supuse radiatiei nocturne scade sub 0ºC. In munti bruma e frecventa toamna, iarna si primavara, in noptile fara vant. In zona montana, pe stancile golase, cand temperatura nu scade sub 0ºC, are aspect de draperie dantelata. Se depune mai mult in locuri deschise si neventilate.

3. Ceata – se formeaza la fel cu un nor. Diferenta dintre ele e altitudinea la care se formeaza: norul e o ceata la altitudine, iar ceata e un nor la sol. Ceata e formata din particule lichide, cand temperatura e mai mare de 0ºC si din cristale de gheata, cand temperatura scade sub 0ºC. Ceata e formata din picaturi de apa. Un metru cub de ceata contine circa 500.000-700.000 de picaturi. Ele cad continuu pe pamant si uda solul si celelalte obiecte cu care vin in contact. Pentru turism ceata e periculoasa deoarece reduce vizibilitatea. Cu cat picaturile de apa din ceata sunt mai mici si mai dense, cu atat vizibilitatea e mai redusa.

INFLUENTA CETEI ASUPRA TURISMULUI Daca ceata e trecatoare, ea il invioreaza pe turist si ii da satisfactia ca a ajuns in domeniul norilor, deci are o actiune pozitiva asupra turistului. Daca ceata e groasa si persistenta, ea il influenteaza negativ pe turist prin faptul ca:

Ascunde peisajul montan si alpin. Ii deruteaza pe turisti si le primejduieste viata, daca ceata e densa. In

felul acesta excursia e ratata. Favorizeaza aparitia frigului deoarece razele solare nu patrund prin ea Ingreuneaza respiratia Trebuie remarcat faptul ca ceata de munte nu e poluata ca ce ade la

oras care contine diferite particule Iarna ingreuneaza deplasarea si de aceea nu se recomanda mersul pe

ceata.4. Ploaia – se formeaza in urma caderi pe sol a picaturilor de apa care

formeaza norii. Nu toti norii dau ploaie, ci numai cei grosi si care au baza

9

la mica distanta fata de sol (norii au aspect stratiform). Ploaia venita din norii inalti nu ajunge la sol fiindca se evapora pe drum.

5. Burnita – e o ploaie slaba, formata din picaturi foarte fine de apa. Fiindca e deasa, micsoreaza vizibilitatea. Ca dimensiune, picaturile se situeaza intre ceata si ploaie. Ea determina o scadere a temperaturi si mentine o atmosfera rece si umeda, foarte neplacuta. Deranjeaza turismul prin reducerea vizibilitatii si timp friguros.

6. Zapada – se formeaza atunci cand temperatura aerului scade sub 0ºC. vaporii de apa se transforma in cristale de gheata si formeaza nori de zapada. Cristalele de gheata care formeza norii se prezinta sub 3 forme: lamele, prisme si ace. Ele mai pot alcatui stele de zapada si fulgi de zapada, cand stelele se sudeaza un de alta. Ninsorile cad sub forma de fulgi cand temperatura aerului e apropiata de 0ºC, iar cand e foarte coborata, ninsorile sunt alcatuite din ace de gheata. Ninsorile cad iarna, dar in zona alpina cad aproape tot timpl anului (mai rare intre 1 iulie si 15 octombrie). Cel mai mult ninge cand temperatura la sol variaza intre +1 grad si – 1 grad si nu ninge cand e mai coborata de – 25 de grade.

7. Lapovita – reprezinta precipitatii formte dintr-un amestec de ploaie si zapada. Se produce cand temperatura aerului in apropierea solului e putin mai ridicata de 0ºC.

8. Aversele – sunt precipitatii ce incep brusc, au intensitate mare, aduc o mare cantitate de apa sau zapada si inceteaza la fel de brusc. Provin din nori cu o mare dezvoltare pe verticala si nu pe orizontala ca ploaia, lapovita, burnita, zapada, etc. Aversele provin din nori de tip Cumulonimbus si se impart in 2 categorii: a) averse de caldura / termice – se produc vara.b) averse dinamice / de front rece –se formeaza pe tot parcursul anului. Aversele de ploaie sunt insotite intotdeauna de manifestari electrice (tunete, fulgere). Ele au caracter local, iar durata lor e cu atat mai scurta, cu cat aversele sunt mai violente. Dupa aversa, indiferent daca sunt de ploaie, lapovita sau zapada, cerul se insenineaza brusc si vremea devine frumoasa.

9. Grindina – reprezinta precipitatii sub forma de gheata de forme deosebite. Dimensiunea bucatilor de gheata (greloni) variaza intre 5 si 50 mm. S-au semnalat si greloni cu greutatea de cateva kg. Grindina cade vara si e insotita intotdeauna de furtuni si vijelii. Cade din nori Cumulonimbus sub forma de aversa, la inceputul unei ploi puternice.

In turism, grindina mare e foarte periculoasa.

C 5. PRESIUNEA ATMOSFERICA

10

Definitie – presiunea atmosferei reprezinta forta cu care aerul apasa scoarta Pamantului. Forta cu care aerul (atmosfera) apasa suprafata terestra e de 1,033 kg pe cm².

VARIATIILE PRESIUNII ATMOSFERICE

Exista mai multe cauze care fac ca presiunea atmosferei sa nu fie egala pe suprafata terestra. Acestea sunt:

1. Temperatura – influenteaza presiune aerului, deoarece prin incalzire aerul se dilata, iar prin racire se contracta. Prin incalzire aerul e mai usor si mai rar, iar prin racire devine mai greu si mai compact. Deci raportul dintre temperatura si presiune e invers: cu cat temperatura creste, cu atat presiunea scade, iar cu cat temperatura scade, presiunea creste. Rezulta ca in locurile cu aer cald, presiunea e mica (ex. la Ecuator), iar in locurile cu aer rece, presiunea e mare (ex. la cei 2 poli).

2. Umezeala – influenteaza presiunea atmosferei astfel: cu cat aerul e mai umed, cu atat presiunea e mai scazuta, iar cu cat aerul e mai uscat, ci atat presiunea e mai mare.

3. Latitudinea – presiunea arului creste de la ecuator spre cei 2 poli. Fenomenul se prezinta asa din cauza formei Pamantului si datorita fortei lui de atractie pe care o exercita centrul planetei. Pamantul e turtit la poli si bombat la ecuator, deci polii sunt mai aproape de centrul planetei. Daca Pamantul ar fi perfect rotund, atunci toate punctele de pe suprafata lui ar fi situate la distante egale de centru.

4. Altitudinea – cu cat altitudinea e mai mare, cu atat presiunea aerului e mai mica,deoarece la altitudine aerul e mai rarefiat. Daca aerul ar fi la fel de dens pe toata grosimea lui, atunci presiunea ar scadea doar din cauza altitudinii, adica cu căt ne indepartam de suprafata terestra, cu atat forta de atractie a Pamantului scade. Presiunea se masoara cu un aparat numit altimetru. El masoara atat altitudinea cat si presiunea aerului. Intre sol si altitudinea de 300 m, presiunea scade cu 1 mm la fiecare 11 m de urcare. Mai sus de 300 m presiunea scade in progresia geometrica, iar altitudinea scade in progresie aritmetica. Rezulta ca presiunea scade mai mai rrapid in paturile de aer din apropierea solului. Vezi tabelul de la pag. 2, curs 5!!

Presiunea atmosferei se exercita asupra tuturor obiectelor si fiintelor de pe suprafata terestra, deci si asupra omului. Am aratat ca forta cu care aerul apasa suprafata terestra e de 1,033 kg pe cm². Asta inseamna ca fiecare cm² al corpului nostru, suporta o greutate de 1 kg si 33 grame. Un om de marime mijlocie are o suprafata a corpului de 15.000 de cm² (aproximativ 1,5 m²) si suporta o greutate de 15.400 kg (15.000 X 1,033). Schimbarile de presiune produc tulburari in organism, mai

11

ales cand sunt bruste. Presinea mai variaza accidental in timpul furtunilor si a altor perturbatii atmosferice.

In tara noastra, presiunea aerului e de 790 – 730 mm la atitudini mici, iar variatiile de presiune nu sunt mari!! Cand presiunea creste, circulatia sangvina se mareste, omul are senzatie de frig, respira mai usor si organismul se invioreaza. Cand presiunea scade, senzatiile sunt de caldura, oboseala, palpitatii, respiratie grea, enervare, sufocare, dureri de cap si indispozitie generala. In munti, in functie de altitudine, presiunea scade, iar organismul resimte o serie de fenomene:

La altitudini mijlocii (sub 1800 m, presiunea e mai coborata cu 130-170 mm decat la campie. Si cantitatea de oxigen e mai mica odata cu crestera altitudinii, dar ea e compensata prin accelerarea respiratiei, a circulatiei sangvine si prin marirea capacitatii toracice. Aici cazurile de boala, cum e tuberculuza, (foarte raspandita in campie) sunt putine.

La altitudini mari, la peste 1800 m, presiunea scade mai mult, cu 170-200 mm si are o influenta nefavorabila asupra organismului. Simtomele sunt: oboseala, respiratie greoaie, se infunda urechile, lipsa poftei de mancare, somnolenta, durei de cap. Simtomele se agraveaza daca o persoana face miscre.

RAUL DE MUNTE SAU DE ALTITUDINE

Intereseaza atat turistii cat si organizatorii de excursii. Scaderea pre-siunii si a cantitatii de oxigen, odata cu cresterea altitudinii are urmatoarele efecte:

1. Efecte asupra gazelor din sange – sangele contine gaze. La inaltimi mari, cand presiunea aerului e mica si aerul contine mult azor, acesta se transforma in basicute ce pot astupa vasele capilare. Ele se dizolva doar daca se inhaleaza mult oxigen sau se coboara la altitudine mai mica, unde presiunea e mai mare si basicutele se dizolva din nou in sange.

2. Efecte produse asupra gazelor intestinale si asupra celor din spatiile cavitare ale corpului – corpul nostru are numeroase cavitati in care se gaseste aer sau sange. Daca aceste gaze nu se elimina pe cale naturala si raman in intestine, la scaderea presiunii ele isi dubleaza volumul si produc indispozitie generala din cauza balonarilor. Din acest motiv, turistii care fac ascensiuni, nu trebuie sa manance lucrui care baloneaza (ex. legume sau fructe).

3. Efecte produse asupra sinusurilor nazale si asupra timpanului – acestea au legatura cu aerul exterior si de aceea au de suferit. Efectele sunt:

12

Asupra sinusurilor nazale – efectele negative apar in timpul coborarilor de la munte. Canalele care pun sinusurile in legatura cu exteriorul se pot inchide din cauza presiunii mari a aerului din exterior. De aceea apar dureri violente in regiunea fruntii si a maxilarelor.

Asupra timpanului – el comunica cu faringele printr-un conduct numit „trompa lui Eustache” si astfel ia legatura cu aerul exterior. Efectele negative se produc tot la coborare. Se produc dureri acute, slabirea auzului si chiar mici hemoragii.

4. Lipsa de oxigen si raul de munte – se produce din cauza scaderii presiunii aerului, determinata de rarefierea lui. Proportia dintre oxigen si azot ramane insa neschimbata (1/5 oxigen si 4/5 azot). Oxigenul e gazul cel mai important pentru respiratie. El are rolul de a arde substantele nutritive si in felul acesta corpul isi pastreaza temperatura la 37ºC. pe timp friguros sau cand urcam, arderile sunt marite si consumul de oxigen e mai mare decat normal. De aceea in timpul unei ascensiuni, turistul trebuie sa inspire si sa expire rar si adanc ca sa-si mareasca rezistenta la inaltime. Raul de munte sau boala inaltimii incepe la peste 1500 m altitudine. Se manifesta prin fenomene ca: greutate in respiratie, inima isi accelereaza bataia, oboseala, gandire greoaie, greata, dureri de cap, ameteli, palpitatii, in unele cazuri se produce pierderea ccunostintei, varsaturi, hemoragii pe nas si urechi.

Chiar daca accelerarea metabolismului are loc la peste 1500 m, raul de munte se produce obligatoriu la peste 3000 m, cand cantitatea de oxigen e cu un sfert mai mica decat la nivelul marii. La peste 4000 m incep tulburarile de acomodare, la peste 5000 m, rezista doar turistii adaptati la aceasta altitudine, la peste 6000 m rezista doar alpinistii adaptati, iar la peste 7000 m alpinistii trebuie sa foloseasca masti de oxigen deoarece cantitatea lui din aer e foarte redusa.

VANTUL

Vantul reprezinta miscarea orizontala a aerului, paralela cu suprafata terestra sau foarte putin inclinata. El ia nastere datorita diferentelor de presiune si temperatura de pe Glob. Aerul se misca dinspre zonele cu presiune ridicata spre cele cu presiune coborata (sau dinspre zonele cu temperatura mai scazuta spre cele cu temperatura mai ridicata). Celelalte miscari ale aerului, pe verticala, se numesc curenti atmosferici. Ei sunt ascendenti (de jos in sus) si descendenti (de sus in jos).

DIRECTIA VANTULUI

13

1. Directia vantului este data de punctul cardinal dinspre care bate (ex. vantul de nord).2. Curentii ascendenti si descendenti (vanturi verticale) au caracter periodic, zilnic. Se intalnesc frecvent in zonele montane. Dimineata, cand solul se incalzeste, se incalzeste si aerul de deasupra lui. Acesta fiind mai usor, urca, formand curenti ascendenti. Seara, cand solul se raceste, curentii ascendenti nu se mai formeaza, dar vin curenti reci din inaltime, unde aerul e mai rece si mai greu si, deci, coboara formand curentii descendenti.

INFLURNTA VANTULUI IN TURISM

Vantul exercita numeroase influente mecanice si fiziologice asupra turistilor prin viteza cu care bate si prin temperatura si umezeala aerului. Se pot aminti:

Daca afara e cald si bate un vant rece, el are o actiune tonica asupra organismului, dar daca vantul e cald, atunci organismul se moleseste.

Vantul tempereaza insolatia de la munte. Vanturile uscate si ascensiunea pe vreme vantoasa atrage consumul ridicat

de apa. Mersul contra vantului oboseste organismul. Daca vantul bate in rafale

puternice, turistul risca sa fie aruncat la pamant sau in prapastie. Cand vantul puternic e insotit de zapada sau ploaie, el poate rani sau chiar

omora turistii. Vantul are o actiune importanta si asupra temperaturii. Cu cat vantul e

mai rapid, creste senzatia de rece, chiar daca aerul are temeratura mai ridicate. De ex., un aer cu temperatura de 20ºC si saturat cu vapori de apa, daca bate vantul cu 3 m/s, e tot atat de rece ca si un aer de numai 14ºC.

C 6. INDICII CLIMATO – TURISTICI

Sunt foarte importanti pentru turism. Ei se calculeaza dupa anumite formule si ne dau o imagine completa asupra conditiilor de practicare a turismului in diferite regiuni/zone/statiuni, etc. Se pot aminti:

1. Indicele de confort balneo-termic propus de J. P. Lozato-Giotard – el e raportul dintre temperatura aerului la umbra si temperatura marii la suprafata. E ideal cand valoarea lui e egale cu 1.

2. Indicele estival (Im), elaborat de J. P. Marchand – formula lui este: Im=P-ETP unde P=precipitatiile atmosferice, iar ETP=evapotranspiratia. Cu cat valorile lui Im sunt mai negative, cu atat conditiile pentru turism sunt mai favorabile.

3. Indicele climato-turistic (I), a fost stabilit de R. Clause si A. Gueroul – formula lui de calcul este: I=(S+T-5D)/5; I=(0,2S+0,2T)-D unde:

I=indicele climato-turisticS=durata de stralucire a Soarelui (in ore)

14

T=temperatura medie lunara (in zecimi de grad)D=durata precipitatiilor in timpul zilei intre orele 7 si 19 (in ore) Acest indice pune in evidenta durata optima a sezonului turistic si a

curelor in aer liber, in perioada calda a anului. A fost aplicat si România pentru toate unitatile de relief.

4. Indicele climatic-balnear (ICB), a lui I. Burnet – el evalueaza calitatea turistica a sezonului estival, folosind formula: ICB=N/T unde:

N=numarul de zile ploioase din cele 4 luni ale sezonului estivalT=temperatura medie a aerului in perioada respectivaIn functie de valoarea indicelui, potentialul turistic al rgiunii poate

fi: ridicat-cand ICB e mai mic decat 3; satisfacator-cand ICB e intre 3 si 8; redus-cand ICB e mai mare de 8.

5. Calitatea sezonului estival (IS) a fost evaluata de R. M. Poulter – formula este: IS=18 T+0,167 I-0,2 P+320 unde:

IS=indicele sezonierT=temperatura medie din sezonul estivalI=durata de stralucire a Soarelui in perioada respectiva P=suma cantitatilor de precipitatiidin sezonul estival320=constanta

6. Indicele climato-marin (ICM), a fost propus de J. Sarramea – formula are 3 factori favorabili si 3 nefavorabili si este: ICM=(T+Te+I)-(N+Nv+Nk+Ng+Nn) unde:

T=media lunara a temperaturii zilnice a aeruluiTe=media lunara a apei marii la suprafataI=numarul mediu de ore zilnice insoriteN=numarul lunar de zile cu ploaie care deranjeaza activitatea

turisticaNv=numarul lunar de zile cu vant puternic (peste 16 m/s) cand se

interzic baile, sporturile nautice si frecventarea plajelor neadapostiteNk=numarul lunar de zile cu ceataNg=numarul lunar de zile cu inghetNn=numarul lunar de zile cu zapadaIndicele se poate utiliza doar la nivelul Frantei si a inprejurimilor ei.

7. Indicele de confort balneo-heliotropic, a fost calculat de catre Becancenot pentru intreaga regiune mediteraneeana si a scos la iveala diferentieri importante. El a calculat un indice xerotermic (numarul de zile uscate consecutive). Cele mai bune conditii de confort heliotermic le ofera sud-vestul Marii Mediterane (Costa del Sol din Spania).

8. Indicele climato-turistic planetar (ICT) a fost propus de geograful polonezMierezkowski. Acest indice permite o analiza a conditiilor turistice la scara planetara. El se prezinta sub forma unei sume ponderate, iar formula lui este: ICT=8Cld+2Cla+4R+2W unde:

Cld=indicele de confort, care se obtine cu ajutorul unei diagrame

15

realizate cu ajutorul valorilor maxime de temperatura si a celor minime de precipitatii.

Cla=indicele de confort mediu, obtinut din asocierea temperaturilor mediisi a umiditatii relative medii.

R=indicele pluviometric, calculat infunctie de cantitatea medie lunara de precipitatii.

S=indicele de insolatie, calculat in functie de durata medie de stralucire a Soarelui.

W=indicele anemometric, calculat in functie de 3 tipuri de miscare ale aerului in anumite conditii termice. Cele trei tipuri sunt: tipul normal (T=24º C); tipul alizeu (T=intre 24 si 30º C); tipul torid (T=peste 33º C). in ultimul caz, vantul e total nefavorabil. Autorul a calculat date de la 453 statiuni de pe glob, care i-au permis sa prezinte conditiile de favorabilitate turistica. Conditiile sunt favorabile cand valoarea calculata e peste 5. au fost mentionate 4 categorii de de favorablitate turistica:

Excelent- ICT e peste 80 Bun sau foarte bun – ICT e intre 60 si 79 Acceptabil – ICT e intre 40 si 59 Defavorabil – ICT e sub 40 (la ICT sub 10, turismul e

imposibil de practicat).

Dintre regiunile globului cu ICT excelent sau fvorabil in luna ianuarie se pot aminti: Peninsula California (SUA), Podisul Mexican si America Centrala, Chile, sudul Argentinei, Egiptul, Republica Africa de Sud, sud-estul Australiei, Insula Tasmania, nordul Noii Zeelande, Sri Lanka, Arabia saudita, etc.

C 7. POTENTIALUL CLIMATO – TURISTIC AL ZONELOR CLIMATICE

Evaluarea si caracteristicile au fost facute de J. P. Becancenot in 1990.

POTENTIALUL CLIMATO-TURISTIC DIN ZONA CLIMATELOR CALDE

Potentialul climato-turistic al zonelor calde e mai redus decat cel al zonei temperate, din cauza conditiilor climatice cu temperatura si umezeala ridicate, precipitatii foarte ridicate sau scazute care duc la un conditii neprielnice sanatatii. Se mai pot produce cicloni si uragane care pun vietile turistilor in pericol. Becancenot a identificat 7 tipuri de vreme caracteristice zonei calde, dar, numai 3 sunt favorabile activitatilor turistice. Restul creeaza inconfort relativ sau absolut. Dintre zonele favorabile tutismului, amintim:

1. Zona tropicala umeda – caracteristicile climatice sunt: temperaturi ridicate, umiditatea aerului ridicata, nebulozitate mare, frecventa mare

16

a ploilor. Indicele termo-higrometric (temperatura-umezeala) e mare si apare disconfortul. Numarul de zile cu timp frumos e mic si de aceea e mic si numarul turistilor. Exista o diferentiere a potentialului climato-turistic intre zonele litorale, interiorul continentelor si insule. Insulele au potentialul climato-turistic cel mai ridicat. In interiorul continentelor exista variatii intre diferitele locatii turistice ( ex. – in Bazinul Amazonului (America de Sud), timpul ne-favorabil turismului e de 82 % din zilele unui an, la Brazaville (Africa), 84 %, dar exista si localitati cu potential climato-turistic ridicat cum sunt Cayenne cu 144 zile pe an favorabile turismului sau Rio de Janeiro (Brazilia), unde timpul favorabil reprezinta 48-49 % din zilele anului). Insulele din zona climatului tropical-umed, au un potential climato-turistic mai ridicat (ex. – timpul favorabil e de peste 195 zile pe an: 196 zile in Maldive, 215 zile in Reunion, 222 zile in Mauritius, 294 in Honolulu. Cele mai favorabile turismuluisunt Ins. Hawaii.). In insule conteaza pozitia statiunilor si modul in care sunt afectatte de uragane.

2. Zona tropicala uscata – caracteristicile climatice sunt: temperaturi ridicate, umiditate scazuta, amplitudini termice anuale si diurne foarte mari, vanturi sub forma de vartejuri. Se gaseste in zona deserturilor. Turismul e slab dezvoltat, reprezentat prin turism sportiv (rally-uri in Sahara), turismul de peisaj cu durata de o zi. Potentialul climto-turistic e mai redus in interiorul deserturilor (tipul 6), unde căldura e excesiva. Vara, in Sahara, 95 % din numarul zilelor e nefavorabil turismului. Iarna, primavara si toamna, 37,3 % din zile sunt nefavorabile. Litoralul desertic e mai favorizat. Aici, zilele favorabile activitatilor turistice pot ajunge la 100-120. In rest e ceata si burnita.

POTENTIALUL CLIMATO-TURISTIC DIN ZONA CLIMATELOR TEMPERATE

Are cel mai mare flux tutistic (285 milioane turisti pe an). Turismul se desfasoara atat in sezonul cald cat si in sezonul rece. Becancenot a elaborat o clasificare a tipurilor de timp pantru ambele sezoane. Pentru sezonul cald a elaborat 9 tipuri de vreme, din care 6 sunt favorabile practicarii turismului, iar 3 sunt defavorabile, fie din cauza caldurii, fie din cauza precipitatiilor abundente sau a umiditatii. Si pentru sezonul de iarna au fost elaborate tot 9 tipuri de vreme, 6 favorabile si 3 nefavorabile pentru turism. Potentialul climatic pentru zonele temperate e foarte variat. Exista diferente clare intre zonele litorale si cele din interiorul continentelor, dar si intre fatadele vestice si cele estice ale continentelor. 1. Fatadele vestice ale continentelor – caracteristicile climatice sunt: - amplitudini termice reduse

17

- umiditate relativ ridicata- ploi frecvente (o maxima iarna sau toamna si o minima vara sau primavara)- prdomina vanturile de vest care influenteaza turismul din Portugalia si Franta de nord. Potentialul climato-turistic e redus la inceput de sezon si foarte redus la sfarsit de sezon. Timpul frumos, insorit, are valori maxime in NV Spaniei si in Acvitania franceza si scade in Normandia (Franta de nord). Vantul perturba serios zonele nordice ale litoralului atlantic (Normandia). Cele mai favorabile zone pentru turism din Europa Occidentala, cu climat temperat oceanic si cu favorabilitate cuprinsa intre 30% si 70% in timpul verii, sunt: litoralul francez si spaniol, Scandinavia (din cauza Curentului cald al Golfului). Aceste regiuni se incadreaza in tipurile 3, 4, 5, si 7. 2. Fatadele estice ale continentelor – au potential turistic mult mai redus din cauza conditiilor climatice:- temperaturile sunt mai ridicate - precipitatiile au frecventa mai mare - exista posibilitatea aparitiei ciclonilor tropicali in sezonul de vara Aici tipurile de timp favorbil sunt foarte reduse. Luna cea mai favorabila pentru turism e iulie. Iarna, climatele temperate propriu-zise au poential climato-turistic redus. Zilele de iarna pot fi utilizate in scopuri turistice, in zonele litorale (pe fatadele vestice), in proportie de 15-20% din total, de la Pirinei si pana in Belgia. In interiorul continentelor si pe fatadele estice, procentul de utilizare e si mai redus. Daca se iau in considerare anotimpurile de tranzitie (primavara si toamna), primavara e mai favorabila turismului decat toamna, iar fatadele estice sunt mai favorabile decat cele vestice. 3. Climatul mediteraneean – are potential climato-turistic ridicat. Verile sunt calde si secetoase, iar iernile sunt blande si ploioase. Vara, tipurile de timp (1-7) favorabile turismului, reprezinta 70-80% din sezonul estival. Cele mai favorabile sunt lunile iulie si august, cu timp foarte frumos si insorite. Cele mai putine zile insorite, cu timp frumos sunt in iunie si septembrie. Trebuie mentionat faptul ca litoralul estic al Marii Mediterane (ex. Grecia), are un sezon turistic mai lung decat cel vestic (ex. Spania). Vara precipitatiile sunt foarte rare si, in general, rar sunt vanturi puternice.Iarna, potentialul climato-turistic e mai mic din cauza zilelor ploioase. Cele mai favorabile zile pentru turism sunt in sudul M. Mediterane, in Tunisia. Aici sunt statiuni unde numarul zilelor favorabile se ridica la 100 din 120 (ex. statiunea Ierapetra). Cele mai putine zile favorabile turismului (40%), se inregistreaza in Catalonia (Spania), Provance (Franta), la Rimini (Italia), in Golful Salonic (Grecia), etc. In concluzie, se poate spune ca zona mediteraneeana dispune de timp favorabil turismului pe perioade lungi ale anului.

18

Climatul mediteraneean se intalneste si pe celelalte continente: nord-estul Africii, Africa de Sud, Orientul Apropiat, California (SUA), Chile, sud-estul Australiei:

Orientul Apropiat si tarile din nord-vestul Africii (Maroc, Tunisia, Alge-ria) – verile se incadreaza in tipurile de timp 6 si 8, deci sunt mai stresante pentru turism decat cele de pe litoralul european, in schimb, iernile sunt mai favorabile turismului, decat pe tarmul european.

In California (SUA), climatul mediteraneean e favorabil turismului atat vara cat si iarna.

In Chile, clima e asemanatoare cu cea din California si Portugalia. Africa de Sud – seamana, din punct de vedere climatic, cu riviera

(litoralul) franceza (Coasta de Azur), dar verile sunt mai putin insotite si cu cer acoperit. Totusi, timpul favorabil turismului e cu 40% mai redus decat pe Coasta de Azur.

In sud-estul Australiei climatul seamana cu cel mediteraneean din Europa, dar timpul periculos la nivel pulmonar (tipul 6), tipul defavorabil 8 si tipul racoros 3 sunt mai frecvente decat in Europa.

POTENTIALUL CLIMATO-TURISTIC DIN ZONA CLIMATELOR RECI

Regiunile arctice si antarctice nu sunt favorabile turismului din cauza tempraturilor foarte scazute, vanturi puternice si umiditate foarte scazuta. Turistii sunt putini, in general cei care cauta „senzatii tari”. Pentru regiunile subarctice si subantarctice, J. P. Becancenot a elaborat o clasificare a tipurilor de vreme. Diagramele climato-turistice facute pentru 6 statii meteorologice din climatele subpolare, au constatat ca cele mai favorabile conditii pentru turism se intrunesc in jurul solstitiului de vara. Perioadele variaza de la 3-4 saptamani pana la 2-3 luni, in functie de pozitia statiei si de climatul oceanic sau continental. Mai favorabile sunt statiile din climatul continental fiindca in cel din climatul oceanic apare nebulozitatea accentuata, precipitatii si ceturi persistente.

19