Clasele IX-X Femeia îndãrãtnicã...6 CONCURSUL POVEªTILE CANGURULUI CLASELE IX-X Sã-ºi schimbe-un om credinþa, când nimeni nu i-o cere Lucreazã cât îþi place, dar tot,

5CONCURSUL POVEªTILE CANGURULUI

CLA

SELE

IX

-X

Clasele IX-XFemeia îndãrãtnicã

de William Shakespearetraducerea Haralamb G. Lecca

Personajele:Vittorio Minola – gentilom din PadovaCaterina, Bianca – fiicele salePetruchio – gentilom din VeronaHortensio, Gremio – gentilomi din PadovaGrumio, Curtis – servitorii lui PetruchioVicenþio – gentilom din FlorenþaLucenþio – fiul lui VicenþioEmilia – soþia lui HortensioTranio, Biondello – servitorii lui LucenþioUn croitor, Un pãlãrier, Un strãin, Lachei

ACTUL IO piaþã din Padova. Într-o parte, casa lui Hortensio.

Într-alta, casa lui Vittorio Minola.Scena I

Lucenþio, TranioLucenþio: — O, Padova! O, leagãn al artei, salve þie!

M-am hotãrât, în fine sã-mi vãd de datorie.Voi da-ntr-o parte lenea, iar þinta mea va staÎn paginile cãrþii ºi-n grija de-a-nvãþa.ªtiu, Tranio, ce trebuie sã facem. Bietul tata,Vãzând cã-mi pierd tot timpul degeaba, era gataSã mã dezmoºteneascã. Simt remuºcarea-n pieptªi vreau acum prin muncã, greºeala sã-mi îndrep��

Tranio: — Stãpâne, hotãrârea desãvârºitã îmi pareªi-o-mpãrtãºesc în totul. – Dar, cã s-ajungi în stareSã te dezberi de rele, crezi oare cã va fiNevoie sã te lepezi de-amor, de poezii,De muzicã, de artã?... Eu nu sunt de pãrere

1. William Shakespeare este un dramaturg ...care a trãit ºi a scris în secolele ... .A) american; al XV-lea ºi al XVI-leaB) englez; al XVI-lea ºi al XVII-leaC) olandez; al XIV-lea ºi al XV-leaD) francez; al XVII-lea ºi al XVIII-leaE) englez; al XVIII-lea ºi al XIX-lea

3. Ce hotãrâre a luat Lucenþio?A) Sã se însoare.B) Sã înveþe ºi sã munceascã.C) Sã plece în lume.D) Sã-l înfrunte pe tatãl lui.E) Sã-ºi concedieze servitorul.

2. Asociazã numele personajelor cu statutullor familial-social/ocupaþia.1. Vittorio Minola2. Bianca3. Petruchio4. Tranio5. GrumioA) 1a, 2c, 3b, 4e, 5dB) 1b, 2a, 3d, 4c, 5eC) 1e, 2c, 3a, 4b, 5dD) 1d, 2c, 3b, 4e, 5aE) 1d, 2c, 3b, 4a, 5e

a. servitorul lui Petruchiob. gentilom din Veronac. fiica lui Vittoriod. gentilom din Padovae. servitorul lui Lucenþio

Citeºte textul cu atenþie! Dacã nu termini lectura sau nu rãspunzi la toate întrebãrile, nu te descuraja. Acesta esteun text destul de dificil. Te felicitãm chiar ºi dacã parcurgi textul numai parþial. Succes!

Subiectele de la 1 la 10 valoreazã câte 3 puncte, cele de la 11 la 40 câte 4 puncte, iar cele de la 41 la 50 câte5 puncte. Se acordã 40 de puncte din oficiu.

Trebuie sã rãspunzi la maximum 40 de întrebãri, dar nu mai mult de 5 întrebãri de 5 puncte. În cazcontrar se puncteazã, în ordine descrescãtoare, maximum 5 întrebãri de 5 puncte ºi maximum 40 de întrebãriîn total.

Exemplu: Dacã rãspunzi la urmãtoarele 44 de întrebãri: 1, 2, 4, 6, 8, 9, 10, 11,..., 39, 40, 41, 44, 45, 46,47, 48, 50, se vor puncta toate rãspunsurile cu excepþia celor de la întrebãrile 1, 2, 41 ºi 44.

Fiecare întrebare are un singur rãspuns corect. Orice rãspuns greºit scade punctajul concurentului cuun sfert din valoarea întrebãrii. Subiectele la care nu se indicã niciun rãspuns sau se indicã 2, 3 sau 5 rãspunsurinu se puncteazã. Dacã vrei sã anulezi rãspunsul la o întrebare, bifeazã încã un rãspuns. Dacã intenþionezi sãschimbi un rãspuns deja bifat, bifeazã toate celelalte rãspunsuri în afara celui pe care l-ai ales în final.

Când bifezi opþiunea sigur (S), obþii încã un punct dacã rãspunsul indicat este corect sau pierzi încãdouã puncte, dacã ai greºit.

Întrebãrile finale I, II, III nu influenþeazã punctajul ºi au ca scop mãsurarea gradului de interes pentru concurs. Pentru a vizualiza, pe Internet, analiza în detaliu a lucrãrii tale, completeazã parola pe foaia de rãspuns. Dupã ce

vor fi afiºate rezultatele concursului, vei gãsi pe www.cangurul.ro analiza rãspunsurilor tale.

CONCURSUL POVEªTILE CANGURULUI6

CLA

SELE

IX

-X

Sã-ºi schimbe-un om credinþa, când nimeni nu i-o cereLucreazã cât îþi place, dar tot, din când în cândMai dã-ntr-o parte lucrul, lãsând sã intre-n rândPlãcerile ce-n viaþã ne mângâie fiinþa.Într-un cuvânt, e bine sã-þi înfrânezi silinþaCãci munca ce urãºte plãcerile omeneºtiE totdeauna stearpã. Ce? Vrei sã lâncezeºtiCu capu-n cãrþi?

Lucenþio: — Aºa e!... St! Nu ºtiu cine vine...Noi, sã ne dãm deoparte...

(Intrã Vittorio, cu Caterina, Bianca, Gremio ºi Hortensioprin spate, din stânga. Lucenþio ºi Tranio stau într-o parte.)

Scena IILucenþio, Tranio, Vittorio, Caterina, Bianca, Gremio ºi Hortensio

Vittorio (cãtre Gremio ºi Hortensio): – Aþi face mult mai bineSã mã lãsaþi în pace! Nu, domnilor! OriceMi-aþi spune, e degeaba! ªtiþi cã dorinþa mi-eSã-mi mãrit din fete întâi pe cea mai mare.Aºa mi-e hotãrârea, ºi-aºa fac. Prin urmare,Nu-mi cereþi pe Bianca decât atunci cândS-o mãrita cealaltã. – A! dac-aveþi de gândSã luaþi pe Caterina aici de faþã, gataSunt s-o mãrit cu unul din doi, dacã vrea fata.

Gremio: – Întâi, ar fi nevoie s-o mai domesticeºti.Caterina (lui Vittorio): – Ia fugi de-acolo, tatã! Ce! Umbli sã-mi

cerºeºtiBãrbaþi? M-arunci cu sila pe capul lor?

Hortensio: Ei, dragã! Pe bãrbatul ce-þi tot cauþi, cu greu o sã-latragã,Chiar aurul din zestre; afarã numai dacãO, nu ºtiu ce minune ar da cumva în gândVreunuia, sã-ncerce, printr-o cãsãtorie,De care toþi fug astãzi, în frâu sã te mai þie.

Caterina: – Las’, domnule! Pãstreazã-þi povaþa de-nþelept!Pe inima mea nimeni nu va avea vreun drept.Ar fi un prost acela ce-ar crede nebuneºteCã îl iubesc, ºi dacã mi-ar scrie cã mã iubeºte,Doar dintr-o întorsãturã de mânã, aº ºti cum sã-l satur...

Gremio: – Uite, frate, ce fete-avem acum!Hortensio: – Sã te pãzeascã sfântul de-asemenea îndrãcite!Gremio: – ªi Dumnezeu fereascã de-o fi sã se mãrite!Tranio (lui Lucenþio): – O sã petrecem bine!Lucenþio: – Taci, s-ascultãm ce zic.Tranio: – Dar dacã surioara, cu aerele ei

De sfântã, ar da-ncolo atâta modestie.Lucreþio: – Tãcerea e dovadã de nevinovãþie.

Ia uitã-te, ºi spune-mi: nu e frumoasã?... Nu?...Tranio: – St! S-ascultãm!...Vittorio (cãtre Gremio ºi Hortensio): – Adio, deci, domnilor... ºi tu

Bianca, du-te acasã. ªi nu sta întristatãCãci ºtii cât þin la tine.

Caterina: – Fiindcã e ºireatã ºi face pe smerita, pe blânda...Bianca (cãtre Caterina): – Tot rea eºti?

Nu-i de-ajuns mâhnirea ce-mi tot pricinuieºti?

4. Ce crede Tranio despre muncã?A) Omul trebuie sã iubeascã mai multmunca decât plãcerile vieþii.B) Prin muncã, omul poate îndreptaorice greºealã.C) Munca nu trebuie sã presupunã re-nunþarea la plãcerile vieþii.D) Munca este doar pentru cei sãraci.E) Omul care munceºte urãºte plã-cerile vieþii.

5. Vittorio nu poate accepta ca Biancasã se cãsãtoreascã pentru cã ... .A) nu i-a strâns suficientã zestreB) nu a mãritat-o încã pe fiica cea mareC) voia sã o ducã la o mânãstireD) nu a gãsit un ginere înstãritE) voia sã o trimitã la studii în Franþa

6. Gremio ºi Hortensio sunt ... .A) doi servitori de-ai lui VittorioB) doi pretendenþi la mâna CaterineiC) doi înþelepþi consilieri ai luiVittorioD) doi fraþi în cãutarea unei moºteniriE) doi pretendenþi la mâna Biancãi

7. Primele douã replici ale Caterineio caracterizeazã pe aceasta ca fiind otânãrã:A) blândã, orgolioasã ºi încãpãþânatãB) independentã, generoasã ºi îndrãz-neaþãC) pãtimaºã, îndrãgostitã ºi indepen-dentãD) voluntarã, orgolioasã ºi îndrãz-neaþãE) înþeleaptã, îndrãgostitã ºi gene-roasã


CLA

SELE

IX

-X

Vittorio (blând): – Bianca...Bianca: – Te-ascult, tatã. (Iese.)

Scena IIIAceiaºi, afarã de Bianca

Hortensio: – Oricum, simþi cã þi-e milã,Când, printr-o hotãrâre astfel, faci o copilãSã plângã. Mie-mi pare nedrept. Sã steaS-aºtepte, cine ºtie cât timp? Sã-ndure eaPedeapsã pentru alta?

Vittorio: – Degeaba. Orice-aþi face,Nu-mi ies din ale mele! Mãrit pe cine-mi place.Deci sã vã luaþi nãdejdea!... ªi, ca s-o-nveselesc,Tot ce-o dori Bianca am sã-i îndeplinesc.ªtiþi ce plãcere-i face cititul, poeziaªi muzica. De-aceea, cred cã melancoliaÎi va pieri cu-ncetul, cercând sã-i fac pe placªi cãutând ca, astfel, mâhnirea sã-i împac.Vreau maeºtrii s-o-nveþe tot ce-i ales ºi bine,De ºtiþi cumva vreunul, trimiteþi-l la mine,Deschisã-i va fi casa, cãci vreau ca, pas cu pas,Precum v-am spus, s-o mângâi... Acuma, vã las.(cãtre Caterina) Mã duc dupã Bianca. Tu, dragã Caterina,Poþi sã rãmâi. (Iese.)

Scena IVLucenþio, Tranio (tot într-o parte), Caterina, Gremio ºi Hortensio

Caterina: – Vezi bine!... Stai, pleacã, du-te, vino...Ba sunt nesuferitã, ba proastã, ba sunt rea.Fã una, fã ailaltã... Ei! Apoi prea e prea.Când îmi abate mie sã plec, tot plec! (Iese furioasã.)

Scena VAceiaºi, fãrã Caterina

Gremio: – Ci pleacã, smintito!...Cã pe tine, nici dracu’ nu te-mpacã! Mã mir c-ai stat ºi-atâta.

Hortensio: – Tu, Gremio, ce zici?Gremio: – Eu zic cã, mai-nainte de a cãuta pe aici

Bãrbat pentru cea mare ar fi mai bine, poateS-aducem celeilalte un profesor, cu toateCã mai uºor se-mpacã cu câteva pãpuºi.

Hortensio: – Eu, mã gândesc ce-aº face s-o scap, cãci nu vãzuºiCã tat-sãu o sileºte sã-mbãtrâneascã fatã.Sã caut Caterinei vreunul, care-ndatã s-o cearã de nevastã.

Gremio: – Pe cine zici? Pe ea?Hortensio: – Crezi cã nu se gãseºte niciun bãrbat s-o ia?Gremio: – Sã stea cu dracu’n casã, ca tot sã i se þie

De cap?... Fereascã sfântul! Ar trebui sã fieNebun cel care-ar lua-o.

Hortensio: – Aºa e. Dupã noi, ca o cãsãtorie sã þie între doi,Îi trebuie blândeþe. Sunt însã unii, careÎºi pun toatã nãdejdea sã ia o zestre mare.Lor, prea puþin le pasã de rest, când pot gãsiCu ce sã-ndrepte rãul din tinereþe, ºi,Cu toate cã o astfel de însurãtoare înclinã

9. Vittorio îºi vindecã fiica cea micãde melancolie astfel ... .A) îi cumpãrã cele mai frumoase mã-tãsuriB) îi ia o însoþitoare cu care sã-ºi pe-treacã timpulC) o trimite într-o cãlãtorie la Paris.D) îi aduce profesori care sã o înveþemuzicã ºi poezieE) îi aduce un pictor care sã-i facãportretul

8. Care este firea fiecãrei fete, aºa cumreiese din aprecierile altora?A) Bianca este blândã ºi ursuzã, iarCaterina, mândrã ºi isteaþã.B) Caterina este înþeleaptã ºi modestã,iar Bianca, rea ºi egoistã.C) Bianca este blândã ºi smeritã, iarCaterina, rea ºi îndrãcitã.D) Caterina este blândã ºi smeritã, iarBianca, rea ºi îndrãcitã.E) Bianca este miloasã ºi naivã, iarCaterina, înþeleaptã ºi modestã.

10. În ceea ce priveºte cãsãtoria, Hor-tensio crede cã ... .A) e suficientã o zestre mareB) femeia trebuie sã fie blândãC) bãrbatul trebuie sã fie înþelegãtorºi blândD) femeia trebuie sã fie rea ºi în-drãcitãE) bãrbatul trebuie sã fie rãbdãtor cucapriciile femeii


CLA

SELE

IX

-X

Spre iad, nu vor sã ºtie, iar casa de bani plinã,Atât de le ia ochii, încât, în faþa ei,Nu vãd câte cusururi stã-n zestrea-unei femei.

Gremio: – Pãi bine, asta-nseamnã amor de târguialã!Decât s-aduc în casã nevastã de-nvoialã, mai bine mã spânzur!

Hortensio: – ªi sã nu crezi cã-þi mint!Bãrbaþi de soiul ãsta, sunt mulþi ºi mult argintÎþi trebuie sã-i cumperi. Deci, mãritând îndatãPe cea dintâi, Bianca va fi atunci scãpatã.De-acum încolo, suntem ca doi prieteni; dar,Pe datã ce bãrbatul îi vom gãsi, noi iarVom fi duºmani de moarte ºi vom începe iarãRãzboiul. Vai de-acela ce trebuie sã piarã!Ferice, dimpotrivã, de cel învingãtor!Bianca-i va întoarce amor pentru amor.

Gremio: – Nu zic sã facem altfel, Hortensio. Dar bineTot îþi mai vine-a crede cã e pe lume cineSã ia pe Caterina? (Ies vorbind.)

Scena VILucenþio ºi Tranio (înaintând)

Tranio: – Ei, asta e acum! Cum o iubeºti deodatã, aºa?!..Lucenþio: – ªtiu eu cum?... Pân-adineauri poate cã nici n-aº fi crezut-o.

Nu mai mi-aduc aminte cândva sã fi vãzut-oAtâta de frumoasã. ªi-n vreme ce ºedeamColea, privind, iubirea, de care eu râdeam,Simþeam cum dogoreºte în inima-mi aprinsã.Nu ºtiu unde mi-e capul! Mândria mea e-nvinsãªi nu mã urmãreºte decât un singur gând...Da, Tranio, un singur! Sã pot cât mai curândAjunge la Bianca, ca s-o privesc. Nu facePe neîncrezãtorul, ºi-n loc sã nu-mi dai pace,Spunându-mi cã pornirea ce-acum m-a-nflãcãratE o copilãrie, mai bine dã-mi un sfat.

Tranio: – Stãpâne, vãd eu bine cã orice dojenireE de prisos. Amorul, când scoate un om din fire,Nu scapi de el, cum scapã bolnavul de-o mãsea.

Lucenþio: – Îþi mulþumesc. Povaþa ce-mi dai tu, nu e rea.Ia zi-nainte. Spune-mi ce crezi.

Tranio: – Vãzut-ai bine? Te-ai uitat, de-aproape, când au trecut?Lucenþio: – Pe cine sã vãd?Tranio: – Pe amândouã.Lucenþio: – Da, pãrul ei frumos...

ªi chipu-i ca zãpada... ºi ochii, care-n josPriveau, voind s-ascundã a lor naivitate...

Tranio: – Dar n-ai vãzut cealaltã, cu câtã rãutate tot cãutas-o-nþepe?

Lucenþio: – Da, Tranio, vedeam... a sale buze de-abiamiºcând. GândeamC-aud cum o sirenã suspinã înamoratã,Iar dulcea-i respirare ºi-acum vãzduhu-mbatã.

Tranio (aparte): – Ia uite, lume bunã, cum ºade de plouat,Pentr-o femeie; ºi-apoi mai zice cã-i bãrbat! Sãrace!...

11. În text, structura „amor de târgu-ialã“ înseamnã ... .A) dragoste nãscutã în târgB) cãsãtorie aranjatã de prieteniC) dragoste conflictualãD) iubire prin corespondenþãE) cãsãtorie interesatã

12. Pentru a avea ºanse la mâna Bian-cãi, Hortensio ºi Gremio vor:A) sã o rãpeascã ºi sã fugã cu ea laRomaB) sã o convingã pe Bianca sã treacãpeste cuvântul tatãluiC) sã-l convingã pe Vittorio sã o ducãpe Caterina la mãnãstireD) sã-i facã daruri scumpe pentru a oimpresionaE) sã gãseascã pentru Caterina un soþinteresat de zestrea ei

13. La sfârºitul Scenei V, Actul I, dia-logul dintre Hortensio ºi Gremioscoate la ivealã ... .A) camaraderia dintre stãpân ºi ser-vitorB) alianþa conjuncturalã dintre cei doipretendenþiC) duºmãnia dintre cei doiD) viclenia celor doi servitori preten-denþiE) suspiciunile dintre cei doi servitori


CLA

SELE

IX

-X

A, uitasem ce mi-ai cerut. (Cãtre Lucenþio:) Stãpâne,Sã ne-apucãm de lucru, cãci, ceea ce rãmânePe-a doua zi, se uitã. Vãzuºi cum tatãl eiNu vrea nimic s-audã, cât timp vreunul din ceiCe-aleargã dupã zestre, nu va veni sã cearãCa soþ pe cea mai mare dintre ele? AºadarNoi mâna pe Bianca nu punem pânã atunci.

Lucenþio: – Crezi tu cã sunt în stare s-ascult orice porunciMi-ar da ceilalþi ºi veºnic s-aºtept în îndoialã?

Tranio: – ªtiu eu cã n-ai rãbdare ºi vrei pe poruncealãSã þi se facã toate; dar uite, plãnuiiCeva, prin care gândul ce ai se va-mplini.

Lucenþio: – Ce plan?Tranio: – Bianca cere un profesor s-o înveþe.

Sã faci pe profesorul.Lucenþio: – La astfel de poveþe

Deºi te ºtiu de felu-þi ºiret, nu m-aºteptam.Nu-i proastã nãscocirea. Un singur lucru amSã-ntreb, cãci nu-mi dau seama cam ce fel o sã iasã.Pe cine pun în locu-mi.

Tranio: – Cât despre asta, lasã!Aici nu ne cunoaºte mai nimeni; doi sau treiDintre vecini, ºi d-aia stãpâne, dacã vreiEu pot sã trec în locu-þi, ºi mie nici cã-mi pasã!Cu mutra mea de conte ºi-o hainã mai frumoasãToþi mã vor lua drept nobil. Nu-i vorba de mult voiamSã stau ºi eu la masã cu oamenii de neam.

Lucenþio: – ªi eu mã dau drept cine?Tranio: – Te dai drept ...un cutare

Din Pisa, din Florenþa, de oriºiunde-þi pareMai nimerit. ªi-acum, sã-ncepem.

Lucenþio (arãtându-i hainele): – Tu rãmâi cu astea?Tranio: – Ba nu, scoate-þi mantaua mai întâi ºi dã-mi-o!Lucenþio (dezbrãcându-se): – Bine. Uite-o!Tranio (dupã ce s-a îmbrãcat cu ea): – Ca planul meu sã fie

Desãvârºit, se cade sã am ºi-o pãlãrie la fel ca asta.Lucenþio (dând lui Tranio pãlãria sa): – Ia-o ºi dã-mi în loc

pe-a ta.Tranio (dupã ce ºi-a pus pãlãria): – Ei, spune drept

nu semãn c-un gentilom?Lucenþio: – Ba da! Întocmai ...Sã ai grijã acum sã spui totplanul

ªi lui Biondello.Tranio (uitându-se în dreapta, în spate): – Uite-l! A ºi venit!

Sãrmanul!Când mi-o vedea mantaua, plesneºte de necaz!(Intrã Biondello.)

Scena VIILucenþio, Tranio ºi Biondello

Lucenþio (lui Biondello): – Hai, secãturã! Vino mai repede!Ce-ai azi de umbli-aºa a lene?

Biondello (nedumerit): – Dar ce e asta, frate?Stãpânu-meu s-ascunde sub haine-mprumutateDe la o slugã.. (uitându-se la Tranio) ãla e cu mantaua lui...

14. Ca sã-l apropie pe stãpânul sãude Bianca, Tranio îi propune acestuia... .A) sã se deghizeze în profesorB) sã-i trimitã multe flori ºi daruriscumpeC) sã se deghizeze în ofiþerD) sã o rãpeascãE) sã-i trimitã o scrisoare de amor

16. Situaþia din finalul Scenei a VI-aîi dezvãluie pe Lucenþio ºi Tranio capersonaje...A) groteºtiB) tragiceC) comiceD) dramaticeE) macabre

15. Servitorul Tranio se caracterizeazãprin înclinaþia cãtre … .A) muncã ºi farsãB) melancolie ºi isteþimeC) ºiretenie ºi isteþimeD) studiu ºi muncãE) sinceritate ºi melancolie


CLA

SELE

IX

-X

Tranio: – Aºa e cã sunt nobil?Biondello: – Ei! dar, drept sã-þi spui,

Cu toatã pãlãria, tot prost rãmâi, bãiete.Lucenþio: – Lãsaþi deoparte gluma.

(Cãtre Biondello, arãtându-i, ca lui Vittorio, la stânga.)Aici stau douã fete, Biondello,Adineauri, un plan noi am fãcut.

Biondello: – Ce plan?Lucenþio: – Þi-l spunem... însã... vezi... sã nu fii limbut,

(arãtând pe Tranio) El þi-e de-acum stãpânul.Biondello (mirat): – El?... Tranio?...Lucenþio: – ªi-ascultã tot ce vrea el.Biondello (cãtre Tranio): – De tine?Tranio: – Hai! fãrã vorbã multã!... ªi nu fi prea obraznic!Lucenþio (lui Tranio): – Sã-i povesteºti pe drum ce hotãrârãm.Tranio: – Lasã-l, cã-i spun eu lui acum.

(Ies toþi trei.)

Scena VIIIPetruchio ºi Grumio

Petruchio (în faþa casei lui Hortensio): – Vezi colo? Aia-i casa.Grumio (strigând la uºã): – Ei!...Petruchio: – St! Nu face gurã! Mai bine, dã!Grumio: – În cine sã dau?Petruchio: – Hai, secãturã!

Dã, când îþi spun o datã!... ªi dã, nu te juca!Grumio: – Eu? Sã-mi bat eu stãpânul?... Ce? Crezi cã sunt aºa

De prost? N-am chef pe urmã sã-mi tãbãceºti spinarea.Petruchio: – Fã ce-þi spun eu!...Grumio: – Stãpâne... Cum...Petruchio: – Cu-ncãpãþânarea

ªtii tu cã nu faci treabã. (Îl trage de ureche.)Grumio (þipând): – Ei!... Ajutor!... Sãriþi!...

Mi-a-nnebunit stãpânul!...

Scena IXAceiaºi, Hortensio

Hortensio (ieºind din casã): – Ce este?... Ce voiþi? Nu sunteþi zdraveni?(Vede pe Petruchio.) Petruchio?...

Petruchio: – Chiar el e. Îl urechea pe domnul, în lipsã de nuiele.Grumio: – Dã, domnule! Mã cheamã ºi-mi porunceºte

„Dã! Dã, când îþi spun o datã!“ Eu care ºtiu cum stãTot gata sã mã-nhaþe, n-am vrut sã dau. Se cadeCa eu sã-mi bat stãpânul ºi mai ales pe stradãDar altã datã, lasã!... ªtiu eu cum sã mã port...Am sã-i cârpesc la palme, pân-o rãmâne mort.

Petruchio: – Pesemne, te mãnâncã ºi-ailaltã urechiuºã.(cãtre Hortensio): – I-am poruncit, mãgarul, sã batã colo-n uºã.

ªi n-a vrut sã m-asculte deloc.Grumio: – Ba nu-i aºa! Mi-a zis : „Dã, secãturã, dar dã, nu te juca!“

N-a fost nici pomenealã de uºã.Petruchio: – Taci din gurã!

ªi nu mai fi la toate limbut peste mãsurã,Cã dacã nu... pe urmã... ºtii tu...

Hortensio (cãtre Petruchio): – Dar tu ? Ce cauþi pe-aici?

19. La începutul Scenei VIII, Actul I,situaþia comicã este generatã de:A) disputa dintre Petruchio ºi Hor-tensioB) acuzaþiile nedrepte la adresa luiGrumioC) ameninþãrile lui Grumio faþã de stã-pânul sãuD) apariþia neaºteptatã a lui HortensioE) înþelegerea greºitã a poruncii luiPetruchio de cãtre Grumio

17. În Scena VII ... .A) cei doi servitori ai lui Lucenþio seceartãB) Biondello, tatãl lui Lucenþio aflãde planul pus la caleC) Biondello este informat cã Tranioîi va fi stãpânD) Lucenþio îi prezintã lui Biondellope cele douã feteE) Lucenþio aflã cã Tranio îi va fistãpân

18. În Scena VIII prima indicaþiescenicã aratã ... .A) locul unde se aflã personajeleB) atitudinea lui PetruchioC) ticurile verbale ale lui GrumioD) gesturile celor douã personajeE) modul în care i se adreseazã Petru-chio servitorului


CLA

SELE

IX

-X

Petruchio: – Ce caut? Caut, ca toþi cei ne-nsuraþi,Puþinã zestre, dragã Hortensio; ºi d-aiaPornesc acum în lume, sã-mi potolesc vãpaiaDorinþelor aprinse. Sunt tânãr, sunt voinic,Fac tot ce vreau.. sunt singur... n-am grijã de nimic...Încurcãtura-i numai c-aº vrea ceva parale.Avere am destulã; dar socotesc cu caleCã, dac-aº lua ºi zestre, nu stricã... Ai? Ce zici?Nu ºtii tu pentru mine vreo fatã de pe-aici?

Hortensio: – Ba ºtiu. Atâta numai cã zestrea niciodatãN-o sã þi-o dea pe mânã, decât luând pe fatã;ªi, fata, un ceas numai dacã vei sta cu ea,O sã-þi cam taie cheful.

Petruchio: – A! va sã zicã aºa.E-aicea o fatã, care areDestul de mare zestre, ca sã fiu eu în stareS-o iau. Cu-atât mai bine! ªi m-am ºi hotãrât: Rãmân aici.Nu-mi spune ce pãr, ce ochi, ce gâtªi ce corp are fata; destul cã e bogatã.Încolo, mi-e totuna, de-ar fi ºi cocoºatãªi surdã, ºi schiloadã, ºi de optzeci de ani:Femeile sunt toate frumoase, când au bani.

Hortensio: – Nu-þi fie fricã. Fata e tânãrã, frumoasã,ªi, dacã-i ea cam slabã, în schimb e zestrea grasã.Dar vorba e cã are cusururi.

Petruchio: – Ce cusur?Hortensio: – E rea, de zici ce-i asta! O lume împrejur

O ºtie. ªi, când þipã la tine... Doamne sfinte!Eu unul mã cutremur, doar când mi-aduc aminte.

Petruchio: – Prea tremuri ºi tu lesne. Oricât ar fi de rea,Bãrbatul îºi dezvaþã nevasta, dacã vrea.Dar tatãl ei? Ia spune-mi, ce e?

Hortensio: – Bãrbat de seamã. Toþi nobilii îl respectã aici.Petruchio: – ªi cum îl cheamã?Hortensio: – Vittorio Minola.Petruchio: – Vittorio...? Îl ºtiu,

De mult, de la Verona. – Acuma, ca sã-þi fiuDator c-o mulþumire, sã-mi spui ºi unde stã.

Hortensio: – Colo, în faþã.Petruchio: – Bine; mã duc.Hortensio (oprindu-l): – Cred cã se cade sã-mi faci ºi mie un bine.Petruchio: – Ce vrei?Hortensio: – Sã zici cã sunt

Un muzicant din Roma ºi-s profesor de canto.Cu chipu-acesta, poate c-aº izbuti pãtrundeAproape de Bianca, pe care nu ºtiu undeªi cum s-o vãd mai lesne.

Grumio (aparte): – ªireþii de stãpâni!...Când n-au de lucru, umblã sã-nºele pe-ãi bãtrâni,ªi, când le vine rândul ºi lor...

Petruchio (urmând cu Hortensio): – Dar el, nu ºtie nimic?Hortensio (uitându-se în spate): – Tãcere!Petruchio: – Ce e?

20. Petruchio se autodescrie ca fiindun bãrbat ... .A) neînsurat, bãtrân, înstãritB) tânãr, voinic, educat, sãracC) curajos, sãrac, îndrãgostit de Bi-ancaD) tânãr, zgârcit, curajos, voinicE) tânãr, înstãrit, voinic, neînsurat

21. În mãrturisirea pe care i-o facelui Hortensio, Petruchio spune despreel însuºi cã este ... .A) influenþabilB) invidiosC) materialistD) nestatornicE) superficial

22. Hortensio îi cere lui Petruchio sã-ifacã un bine, adicã ... .A) sã-l prezinte lui Vittorio ca profe-sor de italianãB) sã-l împrumute cu trei sute de lireC) sã-i spunã Biancãi cã o iubeºteD) sã-l prezinte lui Vittorio ca profe-sor de muzicãE) sã-i dea o scrisoare Biancãi

23. La sfârºitul Scenei IX, Grumio joa-cã rolul de ... .A) intrigantB) comentatorC) compliceD) spionE) erou


CLA

SELE

IX

-X

Hortensio: – St! S-ar putea sã fieVrãjmaºul meu... Da... el e! Cât vor ºedea aiciNoi sã ne dãm deoparte.

(Se retrag. Intrã Gremio cu Lucenþio travestit, care poartã cãrþi la subraþ.)Gremio (aparte râzând): – Ei, de!... Ce sã mai zici!... (arãtând pe

Lucenþio.)Dacã-i gelos ºi pe-ãsta, de ce n-ar fi pe mine?

Scena XPetruchio, Grumio, Hortensio (deoparte),

Gremio ºi Lucenþio (în faþã)Gremio (lui Lucenþio): – Pricepi ce-þi spun? Dã-i numai cãrþi de amor.Lucenþio: – Prea bine.Gremio: – ªi dã-le sã le lege cu poleialã.Lucenþio: – Da.Gremio: – Peste caiete, toarnã parfum; dar nu uita.Lucenþio: – Nu uit.Gremio: – Cu ce-ncepi astãzi?Lucenþio: – Încep cu o poezie.

Sã n-ai nici pic de grijã; urât n-are sã-i fieªi te-oi vesti la vreme ce trebuie sã faci.Cât pentru dibãcie, sunt poate mai dibaciDecât amantul însuºi ºi voi încerca, prin toateMijloacele, s-o-nduplec. Eu cred cã nu se poateSã nu vrea sã-nþeleagã.

Gremio: – ªiretul!Petruchio (rãstit): – Mai taci!Gremio: – Tac!Hortensio (înaintând spre Gremio, ironic): – Noroc!Gremio: – A! va sã zicã, te-am prins cu mâþa-n sac,

Amice!... Te dai lenii... Eu mi-am vãzut de treabã.ªi maestrul de faþã (arãtând pe Lucenþio)Aº vrea cât mai degrabã sã-l duc pentru Bianca.

Hortensio: – ªi eu m-am înþelesC-un muzicant, sã vie s-o-nveþe, mai alesCã muzica e partea ce-i place.

Gremio: – N-avea teamã! Nici eu nu-mi las silinþa mai jos.Hortensio (uitându-se la Lucenþio): – Cam bag de seamã! Dar nu ºtii

o minune?Gremio: – Nu. Care?Hortensio: – Am gãsit bãrbat, pentru cea mare.Gremio: – Ei, aº!Hortensio: – Zãu!Gremio: – ªi-a venit s-o cearã de soþie?Hortensio: – Va cere-o chiar îndatã.

El zestre vrea. Încolo, a zis c-o ia pe fatã, oricum ar fi.Gremio: – El ºtie cât e de rea?Hortensio: – I-am spus.

Cã, de-ndrãcitã ce e, în lume zvon s-a dus;Cã, pânã astãzi, nimeni nu poate-n frâu s-o þieCã nu-i de trai cu dânsa, dar el nu vrea sã ºtie.

Petruchio (apropiindu-se): – Într-adevãr, îmi spuse cã e cam cu nãrav!Eu însã am un mijloc sã-l tai...

Gremio (aparte): – Ori e bolnav, ori cautã pe naiba.(cãtre Petruchio) Crezi dar c-o sã primeascã?

26. În Scena X, indicaþiile sceniceevidenþiazã:A) trãirile persoanjelor, vestimentaþia,spaþiul acþiuniiB) miºcarea scenicã, accentul, vesti-mentaþiaC) timpul acþiunii, intonaþia, gesturilepersonajelorD) miºcarea scenicã, intonaþia, gestu-rile personajelorE) vestimentaþia, intonaþia, miºcareascenicã

24. Pentru Hortensio, Petruchio este:A) un nebun care îi deranjeazã liniºteaB) un instrument în atingerea scopu-rilor personaleC) un stãpân care se poartã abuzivcu servitorul luiD) o rudã apropiatã pe care nu o maivãzuse de mult timpE) un strãin în cãutare de soþie

25. Gremio ºi Hortensio au o strate-gie comunã pentru a o cuceri pe Bianca.Ce pun ei la cale?A) Vor sã o rãpeascã pe Bianca.B) Vor sã-i facã o serenadã.C) Vor sã-i gãseascã profesori Bian-cãi ºi pretendent Caterinei.D) Îi pregãtesc o petrecere surprizãCaterinei.E) Îi gãsesc profesori Caterinei ºi pre-tendent Biancãi.


CLA

SELE

IX

-X

Petruchio: – Fireºte, trag nãdejde s-o fac sã mã iubeascãSau cel puþin sã fie a mea. Ce? Nu cumvaGândiþi cã voi ajunge sã tremur eu de ea?Am înfruntat pe mare furtunile greoaie;Am auzit cum leii rãcnesc; cum, în rãzboaie,În zãngãnit de sãbii, trompetele sunau,Când strigãte duºmane prin aer rãsunau;În nu ºtiu câte rânduri, cu moartea inamicãM-am întâlnit în faþã, ºi vreþi sã-mi fie fricãDe-o gurã de femeie? Drept cine mã luaþi?Drept un copil, pe care puteþi sã-l speriaþiCu zmeii de prin basme?

Gremio (cãtre Hortensio):– Am nimerit-o bine Hortensio, cu ãsta. ªi mie, parcã-mi vineSã-l sprijin la nevoie.

Hortensio: – ªi eu îl pot sluji.Gremio: – Ce zici tu? Izbuteºte?Hortensio: – Ei, vezi, aici e-aici!

ACTUL IITot în Padova. Acasã la Vittorio Minola.

Scena ICaterina, Bianca

Caterina (dându-i douã palme): – Na! Na! Ca sã þii minte!...Bianca: – Cui crezi cã-i faci ruºine?

Tot þie. Eu sunt bunã ºi tu-þi baþi joc de mineTe grozãveºti, fiindcã vezi cã nu-þi zic nimic.Ce þi-am fãcut eu? Care mi-e vina, de-þi ridicTot sângele mâniei?...

Caterina: – ªtii tu!Bianca: – Ba nici nu-mi trece prin gând.Caterina: – Faci pe ºireata, fãþarnico! Poþi zece

Sã înºeli, dar nu pe mine! Ce? Crezi cã nu ghicescLa ce visezi? Ia spune!... Nu spui! Îþi poruncesc!

Bianca: – La nimeni. Þi se pare.Caterina: – Taci! Eºti o mincinoasã! Hortensio þi-e visul.Bianca: – Degeaba eºti geloasã

ªi, ca sã-þi dau dovadã, voi merge dacã vreiSã mijlocesc eu însãmi ca de bãrbat sã-l iei.

Caterina: – Se vede cã vrei pe-altul, mai cu avere. Poate pe Gremio.Bianca: – Ascultã; tu, sau ne crezi pe toate

Cu gãrgãuni, ca tine, sau glumeºti...Caterina (întrerupând-o, furioasã):

– Aºa? Atunci, ca sã am dreptul la gãrgãuni, mai na!(Îi dã încã o palmã. Bianca plânge.)

Scena IICaterina, Bianca, Vittorio

Vittorio (intrând): – Cum? Iar o baþi, nebuno? Te-a apucat turbareaIa vezi, c-apoi, îmi pierd ºi eu rãbdarea!(cãtre Bianca, cu blândeþe.)Treci dincolo, Bianca. ªi, sã nu-i mai daiNiciun prilej de ceartã, sileºte-te sã staiFãrã sã zici o vorbã. (cãtre Caterina)

28. De ce crede Petruchio cã nãbã-dãioasa Caterina nu se va împotrivisã-l ia de soþ?A) Pentru cã îi va stârni admiraþia.B) Pentru cã îi va dovedi cã este unadevãrat gentilom.C) Pentru cã o va cuceri cu talentulde povestitor.D) Pentru cã se va îndrãgosti de el dela prima vedere.E) Pentru cã o va îmblânzi prin mij-loace ºtiute de el.

29. Pânã acum, cele douã suroriBianca ºi Caterina, apar împreunã în:A) Actul I, Scena II ºi Actul II, ScenaI ºi IIB) Actul I, Scena III ºi Actul II, ScenaI ºi IIC) Actul I, Scena III ºi Actul II, ScenaII ºi IIID) Actul I, Scena IV ºi Actul II, ScenaI ºi IIE) Actul I, Scena I ºi II si Actul II,Scena I

27. Cine sunt, în momentul de faþã,pretendenþii la mâna Biancãi?A) Petruchio, Gremio ºi HortensioB) Lucenþio, Hortensio ºi GrumioC) Lucenþio, Hortensio ºi GremioD) Petruchio, Lucenþio ºi GremioE) Lucenþio, Gremio ºi Grumio


CLA

SELE

IX

-X

Ce-oi fi având întrunaCu soru-ta mai micã, de-o baþi întotdeauna?Nu-þi face tot pe voie? Þi-a zis ea vreun cuvânt,Ca sã te necãjeascã?

Caterina: – Tocmai de-aceea suntAºa de curioasã. O bat, ºi tot nu ziceNimic... Puþin îi pasã! Dar are sã-mi mai pice ea-n mânã...

Vittorio: – O ameninþi ºi-acum, înaintea mea? Prea eºti de tot!...(cãtre Bianca.) Bianca, treci în odaia ta.(Bianca iese, plângând.)

Scena IIICaterina, Vittorio

Caterina: – Fireºte! Totdeauna eu sunt nesuferitã,Pe când ea-i înger, sfântã, comoarã... Se mãritãSau o sã se mãrite ’naintea mea, ºi euPe lângã cã mã ºtie doar numai DumnezeuDe n-oi rãmâne fatã, mai ai pretenþii încãSã-þi port recunoºtinþã! De unde? Ea-mi mãnâncãªi liniºtea, ºi dreptul ºi tot ea-i suflet bun?Nu e nimic!... Aºteaptã!... ªtiu eu cum sã mã rãzbun!...(Iese.)

Vittorio (trist): – N-aº fi crezut cã tocmai acum, la bãtrâneþe,Sã mã mâhnesc atâta, fiindcã-i dau poveþe.

Scena IVVittorio, Gremio, Lucenþio (îmbrãcat prost), Petruchio,

Hortensio (deghizat în muzicant)Tranio ºi Biondello (cu cãrþi ºi cu o chitarã)

Gremio: – Vecine, bunã ziua.Vittorio: – O!... Salve!...Petruchio (înaintând):

– Domnul meu, iertaþi-mã cã intru necunoscut;Dar eu am numai douã vorbe...Aveþi o fatã numitã Caterina.

Vittorio: – Da, am.Petruchio: – O lume toatã

Mi-a spus cât e de bunã ºi de frumoasã.Gremio (aparte): – Ce?!... (lui Petruchio) Ce-ai zis?Petruchio (lui Gremio): – Lasã-mã-n pace, cã ºtiu eu!Gremio: – Te las, de’!Petruchio (cãtre Vittorio):

– Îmi veþi ghici dorinþa, deci, domnul meu, pe datãCe vã voi spune, faþã de toþi, cã altã fatãMai suflet bun, timidã ºi blândã, nu gãsescCa fata dumneavoastrã, de care toþi vorbesc.Oraºu-ntreg atâta o laudã, cã mieMi-a rãsãrit deodatã dorinþa cea mai vieS-o vãd, dacã se poate...

Vittorio (încurcat): – ªtiu eu? De!Petruchio: – Nu cumva vã supãr prin aceasta?Vittorio (acelaºi joc): – Nu, dar... e altceva.

Îmi pare rãu cã trebui sã spun la toþi; dar esteO pricinã, din care sã stai cu ea e peste putinþã...

30. La începutul scenei IV, Vittorioeste surprins de … .A) averea lui Petruchio.B) interesul lui Petruchio pentru Cate-rinaC) vizita rudei din VeronaD) dorinþa lui Petruchio de a se cãsã-tori cu BiancaE) întâlnirea cu Petruchio, prietenullui din Verona


CLA

SELE

IX

-X

Petruchio: – E poate...Vittorio: – O! cum vã-nchipuiþi!...

ªi, mai întâi de toate, vã rog, cum vã numiþi?Eu, parcã v-aº cunoaºte, dar nu-mi aduc aminte.

Petruchio: – Bãtrânul meu pãrinte Antonio... înainte...Vittorio (întrebându-l): – Antonio zici?... Bine, îl ºtiu. L-am întâlnit

Odatã la Verona. Fii deci binevenit! ªi dumitale-þi zice?Petruchio: – Petruchio.Vittorio: – Sunt gata sã-þi dau pe Caterina, ºi, dacã-þi place fata,

Ai voie, de-azi încolo, oricând la noi sã viiCa sã-i câºtigi iubirea. Dar trebuie sã fii îndemânatic!Altfel, cum e cam înþepatã, ºtiu eu...

Petruchio: – Sã n-aveþi grijã. Eu n-am fost niciodatãStângaci în lucruri d-astea.

Vittorio (aparte): – De-ar ºti cât e de rea, mai bine ºi-ar lua câmpii!Petruchio: – Atât de mult aº vrea

Sã-i plac, încât, aflându-i dorinþa neînfrânatãCe are pentru artã ºi muzicã, pe datãCe-am auzit, eu însumi, nevrând sã mai aºtept,I-am cãutat, ºi... iatã-i... (aratã pe Hortensio, deghizat)... unprofesor.

Vittorio: – Ce-i drept, acum, n-avem niciunul,Cãci ea cam anevoie i-ascultã.

Petruchio: – O ! acesta, cred cã-i va fi pe voie.E muzicant din Roma, ºi-i foarte priceput.(Hortensio ºi Vittorio încep sã vorbeascã.)

Gremio (lui Petruchio): – Petruchio fã bine, fii mai puþin limbut.Petruchio: – Aºteaptã; mai am încã trei vorbe.Gremio: – Prea spui multe

Ai sã gãseºti pe urmã, destul timp sã te asculteMai dã-mi ºi mie rândul.(cãtre Vittorio) Vecine, spre-a aveaDovadã preþioasã de amiciþia mea,’Þi-nfãþiºez un tânãr, tot profesor, pe careChiar Universitatea îl laudã, ca mare savant. (Prezintã peLucenþio, deghizat.)

Vittorio: – Îmi pare bine.(cãtre Tranio) Dar dumneata? Aº vrea,De nu gãseºti ciudatã astã întrebare-a mea,Aº vrea sã ºtiu ce veste te-aduce-aºa, deodatã, la mine?...

Tranio (deghizat în Lucenþio): – Dimpotrivã, purtarea mea-i ciudatã;Dar mor dupã Bianca. ªtiu cã e hotãrâtCa nimeni sã nu fie bãrbatul ei decâtCând va voi norocul ca sora cea mai mareSã se cãpãtuiascã. Dator sunt, prin urmareS-aºtept. Dar pân-atuncea, aº vrea sã-i dãruiescAceastã carte, scrisã de mine.

Vittorio (luând cartea): – Mulþumesc. ªi domnul se numeºte?Tranio: – Lucenþio.Vittorio: – Îmi pare cã tatãl dumitale e nobilul, pe care

Îl laudã Florenþa. Sunt foarte mãgulit...(aparte) Un ginere ca ãsta de mult aº fi dorit.(lui Hortensio) Fii bun ºi ia-þi chitara(lui Lucenþio) ªi dumneata, ia cartea.

31. În scena IV, comicul de situaþieeste susþinut de trei travestiuri. Caresunt acestea?A) Hortensio e travestit în profesorde muzicã, Lucenþio în profesor,Tranio se dã drept Lucenþio.B) Gremio e travestit în profesor,Lucenþio în muzicant, Tranio în ofiþer.C) Hortensio e travestit în muzicant,Lucenþio în pictor, Vittorio în ofiþer.D) Gremio e travestit în cavaler,Lucenþio în profesor, Tranio în vizitiu.E) Hortensio e travestit în muzicant,Lucenþio în preot, Tranio se dã dreptLucenþio.

32. Asociazã personajele cu acþiunilelor.1. Petruchio2. Gremio3. Tranio4. Vittorio

a. Dãruieºte pentru Bianca o cartescrisã de el.b. Îi dã voie lui Petruchio sã vinãîn casa lui.c. Îi prezintã lui Vittorio unprofesor.d. O laudã pe Caterina.

A) 1c, 2a, 3b, 4dB) 1d, 2c, 3a, 4bC) 1a, 2b, 3c, 4dD) 1c, 2d, 3a, 4bE) 1b, 2a, 3d, 4c


CLA

SELE

IX

-X

Copilele-amândouã, eu cred cã sunt în partea aceea.(strigã) Ei, Giordano!...(cãtre ceilalþi) Sã-i dau poruncã lui.(intrã un servitor) Du pe domnii alãturi, ºi sã spui

Cã sunt trimiºi de mine, ca profesori. Sã facãTot ceea ce le-or spune.(Lucenþio, Hortensio ºi Biondello ies cu servitorul.)

Scena VAceiaºi, (fãrã cei trei din scena precedentã)

Vittorio: – Iar noi, ca sã ne treacãDin vreme, înainte de masã, am puteaSã facem o plimbare, jos în grãdina mea.

Petruchio: – Îmi pare rãu din suflet, dar nu pot; cãci dorinþaCe m-a adus, îmi este mai tare ca voinþa.ªi, pentru a ne înþelege, aº vrea sã ºtiu întâiDe voi putea la toate sã dau de cãpãtâi...Zici cã pe-al meu pãrinte l-ai cunoscut ºi-n mineUn ginere pe placu-þi ai gãsit.Foarte bine. Dar zestrea? Nu vorbirãm...

Vittorio: – Drept zestre, dãruiesc ºaizeci de mii de livre.Petruchio: – ªaizeci de mii? Primesc.Vittorio: – Dar banii nu þi-i numãr decât la cununie.Petruchio: – Nici vorbã!... Se-nþelege... Fireasca ei mândrie

Voi ºti eu cum s-o-nlãtur. Ce? Crezi cã mã-nspãimânt,Ca orice bãieþandru? Nu mã cunoºti! Când suntÎnfuriat, crãp pãmântul! O întreagã împãrãþieN-ar þine piept cu mine.

Vittorio: – Haidem!... Ce-o fi, sã fie!...Norocul sã-þi ajute cãci aº dori ºi euSã se sfârºeascã bine. Cu toate astea, zãu,Deºi te-arãþi în stare s-o învingi, de, ºtiu eu, poateSã nu se prea supunã...

Petruchio: – Rãbdãrii mele, toateVoinþele se-nchinã. Orice zic eu, e zis!Aºtept acum sã vie, s-o vãd... Dar n-ai trimisS-o cheme.

Hortensio (în culise): – Vai de mine!... Au!... Au!... (Intrã.)

Scena VIVittorio, Gremio, Petruchio, Tranio ºi Hortensio

Vittorio (lui Hortensio): – Ce este?Hortensio (arãtând chitara spartã): – Iatã!Vittorio: – Oare fata mea e de vinã?Hortensio: – Ce fatã! Nu e fatã,

E diavol! Mi-a spart capul!De-abia putui sã-i scap din gheare!...

Vittorio: – Cum se poate?! Þi-a dat cu asta-n cap?Hortensio: – Da, domnule! Cercasem sã-i spun: „Cânþi fals! Nu-i bine.“

„Minþi! Nu cânt fals.“, rãspunse, rãstindu-se la mine.Eu, care vrui s-o-nduplec, sã-nceapã iar, i-am spus!„Tot nu e bine! Cântã, te rog, cu un ton mai sus.“„Ce-ai zis?“ strigã încruntatã. „Vrei sã-mi arãþi? AºteaptãSã-þi arãt eu atuncea!“ Luã în mâna dreaptãChitara, într-o clipã ochi încotro sã dea,

33. În Scena V, trãsãturile ce reies dincomportamentul ºi limbajul lui Pe-truchio sunt ...A) curajul, gelozia, fãþãrniciaB) autoritatea, generozitatea, dupli-citateaC) laºitatea, generozitatea, egoismulD) ambiþia, rãbdarea, geloziaE) materialismul, tenacitatea, abilitatea


CLA

SELE

IX

-X

ªi, pân’ sã bag de seamã, m-a ºi pocnit cu ea.Petruchio (râzând): – Te cred!Hortensio: Dar ce pocnealã! Ce sfântã de bãtaie!

M-a dat în brânci ºi-n palme afarã din odaie.Petruchio (tot râzând): – ªi nu i-ai zis nimica?... Ei, asta mi-a plãcut!Hortensio: – Dac-ai fi fost în locu-mi mã rog, ce-ai fi fãcut?Petruchio (acelaºi joc): – ªtiu eu?Hortensio: – Sã stau acolo, sã-mi mai croiascã vreuna?Petruchio (râzând mai tare): – Oho!Hortensio: – I-ascultã, frate, ce-ai fi râzând întruna?Petruchio: – Cum sã nu râd? Ba încã, cu cât stau ºi te-ascult,

Cu-atât pe Caterina simt c-o iubesc mai mult.Halal de-aºa femeie! Aº vrea s-o vãd mai iute.

Vittorio: – Eu am s-o cert, sã þie minte! SuteDe pozne de-astea îmi face !...(cãtre Hortensio) N-ai grijã, domnul meu.Bianca e mai blândã, ºi-ascultã ce-i zic eu.(Cãtre Petruchio, pregãtindu-se sã iasã.)Mã ierþi cã te las singur. Sau vrei sã mergi cu mine,S-o vezi pe Caterina?

Petruchio: – Nu, nu ! Ar fi mai bine s-o vãd aici,ªi lasã, cã ºtiu eu sã-i þin piept.

Vittorio: – Atunci, te rog, aºteaptã sã þi-o trimit.Petruchio: – Aºtept.

(Ies toþi, în afarã de Petruchio.)

Scena VIIPetruchio: – ªi ca s-o iau cu zorul, cum mi-oi vedea nevasta

Am sã-i încep o curte, sã zicã ce e asta!Dac-oi vedea cã strigã, îi spun cã, de când suntN-am auzit la nimeni melodios cuvântCa blândele ei vorbe. Dac-o sãri la mineStrâmbându-se, voi zice cã florile încã plineDe roua dimineþii s-ar ofili, vãzândCe chip de înger are. Sau, dac-o vrea, tãcând,Rãbdarea sã-mi încerce, îi voi aduce-aminteCã glasul care tace e glas de om cu minte.Mi-o zice: „Ieºi afarã!“, îi voi rãspunde: „Da!Îþi mulþumesc din suflet, ºi aflã cã voi staAici numai o lunã, aºa încât zãbavaSã nu te necãjeascã“. O face pe grozavaªi n-o vrea sã primeascã bãrbatul ei sã fiu?Îi voi rãspunde: „Bine, te iau, fiindcã ºtiuCã eºti cea mai frumoasã ºi bunã dintre fete“. (ascultând)Ce-aud?.. E ea!.. La treabã! ªi sã te vãd, bãiete!(Intrã Caterina.)

Scena VIIIPetruchio, Caterina

Petruchio: – Titico, bunã ziua; cãci, dacã nu mã înºel, aºa te cheamã.Caterina: – Poate cã eºti cam surd de fel.

Sau cel care þi-a spus-o era supãrat pe mineMã cheamã Caterina.

Petruchio: – Minþi, dragã. Eu ºtiu bineCã toþi îþi zic Titica. Atâta. Nici mai mult,

34. Alege varianta care redã ordineacronologicã a acþiunilor relatate înScena VI:1. Caterina îi sparge chitara lui Hor-tensio ºi îl bate.2. Hortensio îi spune lui Petruchio cei-a fãcut Caterina.3. Hortensio încearcã sã o înveþe peCaterina sã cânte.4. Petruchio se amuzã de îndãrãtniciafetei.A) 3, 1, 2, 4B) 2, 1, 3, 4C) 3, 2, 1, 4D) 1, 2, 3, 4E) 1, 3, 2, 4

35. În funcþie de ceea ce transmit (fap-te sau opinii), cele patru enunþuri sunt:1. „Zici cã pe-al meu pãrinte l-aicunoscut.“2. „Ce fatã! Nu e fatã - / E diavol!“3. „Rãbdãrii mele, toate/ Voinþele se-nchinã...“4. „M-a dat în brânci ºi-n palme afarãdin odaie“A) Toate enunþurile sunt opinii.B) 1, 2, 3 – fapte; 4 – opinieC) 1 ºi 3 – fapte; 2 ºi 4 – opiniiD) Toate enunþurile sunt fapte.E) 1 ºi 4 – fapte; 2 ºi 3 – opinii

36. În monologul din Scena VI,Petruchio dezvãluie strategia lui... .A) de a se rãzbuna pe VittorioB) de a o cuceri pe Bianca, pe ascunsC) de a-i împiedica pe cei trei preten-denþi sã o cucereascã pe BiancaD) de a o îmblânzi pe CaterinaE) de a ruina familia lui Vittorio


CLA

SELE

IX

-X

Nici mai puþin, îmi pare cam rãu cã nu te-ascult,Dar ºtiu c-aºa te cheamã ºi-aºa-þi zic de azi înainte.Ba unii, pun pe lângã Titica ºi cuvinte,Pe care greu îþi vine sã le repeþi cuiva.Dã-mi însã, te rog, voie sã-þi spun vreo câteva.(Numãrã pe degete.)Nebunã, îndrãcitã, rea, încãpãþânatã —ªi încã multe de-astea, pe care niciodatãNu le-am crezut, ca unul ce-aº fi jurat cã eºtiDivinitate-ascunsã sub forme femeieºti.Nu le-am crezut. Nu, dragã Titico!Creaturã din rai de-abia ieºitã! Poeticã fãpturã!

Caterina: – Mult are sã mai þie ãst cântec copiat?Petruchio: – Da, mult, ºi pretutindeni, cãci sunt îndrãgostit

ªi inima mea bate cu-atâta-nflãcãrare,Cã simt cã se sfâºie...

Caterina: – Ba mie mi se pareCã dumneata baþi câmpii. Mai taci o datã!...

Petruchio: – Nu! Iubiþii niciodatã nu tac. Eu cânt, iar tu,Titica mea iubitã, tu singurã pe lumeAsculþi a mea cântare ºi laºi sã-þi zic pe nume.

Caterina: – Cine te-a adus pe capu-mi?Petruchio: – Cum? Mã iubeºti, ai zis?

Mai spune-mi înc-o datã, sã vãd cã nu e vis!Caterina (aparte): – O! prea-i din cale-afarã. ªi proastã sunt eu care

L-ascult. La urma urmei, mã scoate din rãbdare.(cãtre Petruchio) Eºti cam bolnav, se vede. De ce nu te-ngrijeºti?

Petruchio: – Aºtept sã-mi fii soþie, sã mã tãmãduieºti.Caterina: – Iar începuºi? (Vrea sã iasã.) Dã-mi drumul sã ies!Petruchio: – Aºa de iute?

Zadarnice sã-mi fie speranþele începute?Caterina: – Dã-mi drumul!Petruchio: – Nu se poate! Avem sã mai vorbim.Caterina: – Dã-mi drumu-þi zic!Petruchio: – Aºteaptã...Caterina: – Nu vrei? Atunci poftim!... (Îi trage o palmã.)Petruchio: – Ei, dacã-þi place astfel de dragoste, prea bine

Þi-oi da-o cu dobândã. ªi-o sã vedem noi cineÎnvinge. Deocamdatã, îþi cer precum þi-am spus,Ca inima ta, care deodatã m-a supus,S-asculte-a mea dorinþã, cã eºti încântãtoare!Mai mult! Eºti a mea viaþã ºi n-am simþit sub soareMai multã fericire, ca-n dulcele minutCând pentru-ntâia datã, Titico, te-am vãzut,Aud zicând pe unii cã eºti rãutãcioasã,Cã nu te-mpacã nimeni. Ce lume mincinoasã!Senina-þi frunte albã pe care, ca pe un cerDe primãvarã, norii, ca prin minune, pier;Frumoºi-þi ochi în care iubirea stã scrisãªi buza-þi ce surâde, când gura-ntredeschisãMi-aratã douã ºiruri de alb mãrgãritar,N-aº crede sã-mi înºele al inimei altar,Placi oricui te-ntâlneºte. În toate te-arãþi bine.Eºti tânãrã, frumoasã ºi veselã, în fineOpreºti, prin al tãu farmec, chiar trecãtorii-n drum.

38. Ce registru stilistic este evidenþiatîn versurile scrise îngroºat din replicalui Petruchio?A) registrul dramaticB) registrul solemnC) registrul argoticD) registrul liricE) registrul aforistic

37. Cum încearcã Petruchio s-o îm-blânzeascã pe Caterina?A) Oferindu-i cadouri scumpe, spu-nându-i vorbe dulci.B) Prin intimidare ºi dezaprobare.C) O tutuieºte ºi îi spune vorbe dulci.D) O linguºeºte ºi apoi o dezaprobã.E) Nu o lasã sã vorbeascã ºi îi declarãsentimentele lui.


CLA

SELE

IX

-X

Pe urmã, gura lumii mai zice cã eºti ºchioapã;Dar azi de calomnie rar omul care scapã!Bârfelile duºmane, hrãnite cu minciuni,Le mai ascultã numai cei proºti sau cei nebuni.Auzi! Titica, ºchioapã! Titica mea, sculptatã,Ca statuie cu viaþã pe ºolduri legãnatã!Ea, care-i mai vioaie ca un lãstun în zbor,ªi se mlãdie tocmai ca floarea la izvor...Ce mincinoºi!... Ia umblã!...

Caterina: – Sã umblu la poruncã?Dar ce sunt eu? Pãpuºã pe care o aruncãOricine cum îi place? (Se depãrteazã.)

Petruchio: – Eu vãd cã umbli, ºiNu te-arãta mai asprã decât te-aº socotiFemeia întotdeauna e aceeaºi! Când þi-o spune„Nu merg“, sã ºtii cã merge. E-n stare un cãrbuneSã strige cã e verde, ºi, când þi-o zice „Nu.“,Ea tocmai „Da.“ gândeºte. De-aceea, sper cã tu...

Caterina: – Tu? Nu pot sã te sufãr!Petruchio: – Zici „Nu pot“; prin urmare ...Caterina: – Ce-ndrãzneþ!Petruchio: – Titico, nu zice vorbã mare

Amorul multe poate; ºi, dacã s-a legatDe inimile noastre, e cã l-ai fermecat.Tu mã iubeºti din suflet, nu-i aºa?

Caterina: – Niciodatã.Petruchio: – Ce dragã mi-eºti! Ce bunã ºi ce cuminte fatã!

La glasul meu rãspuns-ai... „Nu! Niciodatã!“ deciSunt sigur cã de-acuma, mã vei iubi pe veci.Am ºi fãgãduiala bãtrânului pãrinte,Ce zilnic se tot roagã la Dumnezeu, fierbinte,De-ntâia dintre fete sã-l scape mai curând;Aºa cã-þi voi fi þie bãrbat chiar vrând-nevrând.Am hotãrât ºi zestrea, ºi, dupã zestre, vineªi cununia. Dragã Titico, fãrã tineLa ce mi-e bunã viaþa? Cãci astãzi pe pãmânt,De n-ai fi tu, lumina s-ar stinge, ºi când suntNãscut doar pentru tine, ar fi nelegiuireSã te mãriþi cu altul; ar fi o-nvinuireNedemnã de iertare, un jurãmânt cãlcat,Mai plin de remuºcare decât orice pãcat.Primeºte dar. Dã-mi mâna.(Caterina îi dã peste mânã.) Nu vrei?... E dar nevoieSã te-mblânzesc? Prea bine! Nu-i lucru anevoieªi fii încredinþatã c-am sã mã port aºa,Încât, peste vreo lunã cel mult, sã faci ce-oi vrea!Zici cã nu eºti pãpuºã? Vei fi!

Caterina: – Sfârºeºte-odatã!Petruchio: – Nu te rãsti la mine!Caterina: – Ce-ai zis?Petruchio: – Am zis! A! Iatã

ªi întâi dumitale. Fã tot ce vei puteaDe-þi stãpâneºte gura; iar când te va-ntrebaDacã primeºti, primeºte! Cãci vreau sã-mi fii soþie,

39. În versurile scrise îngroºat Petru-chio se aratã cunoscãtor al:A) artei de a cântaB) artei de a vorbi în publicC) psihologiei ºi anatomieiD) ºtiinþelor exacteE) psihologiei ºi capriciilor feminine

40. Spre deosebire de „gura lumii“,Petruchio o caracterizeazã, în repli-cile lui, pe Caterina prin:A) nechibzuinþã, urâþenie, rãutate, su-punereB) înþelepciune, frumuseþe, bunãtate,cuminþenieC) înþelepciune, urâþenie, bunãtate,cuminþenieD) nechibzuinþã, frumuseþe, bunãtate,supunereE) înþelepciune, frumuseþe, rãutate,cuminþenie


CLA

SELE

IX

-X

ªi eu, când vreau un lucru, aºa trebuie sã fie!Caterina (aparte): – Sã mã iubeascã oare?

(Intrã Vittorio, Tranio, Gremio.)

Scena IXAceiaºi, Vittorio, Tranio, Gremio

Vittorio (intrând): – Ei, merge? Ce-aþi vorbit?Petruchio: – De toate, ºi-am plãcerea sã-þi spun c-am izbutit.Vittorio: – Ai izbutit?! A! Bravo! Dar fata mea ce zice?Caterina: – Ce zice? Vrea sã ºtie ce cautã pe-aici

Ãst domn cam într-o parte? Iar cât despre iubit,Nu numai cã-s departe, dar nici nu m-am gândit.

Petruchio (cãtre Vittorio): – Asemenea cuvinte te rog sã nu te mire.Sã-þi spun eu cum stã lucrul. Credeaþi cã-i rea din fire,Cã pentru orice lucru se necãjeºte foc,Cã þipã, dã, trânteºte? Ei, nu-i aºa deloc!E ca o mieluºicã, timidã, liniºtitã.ªi tremurã de fricã. Aflând cã se mãritã,Sãrea de bucurie pe-aici, de-ai fi gânditCã nu e Caterina, e alta; în sfârºit.Atât de bine unul cu altul ne-nþelegemªi-atât de mult ne plãcem, încât am vrea s-alegem o zi.

Caterina (vrând sã-l întrerupã): – Ce-ascultaþi?Petruchio (dând-o uºor într-o parte): – Aºteaptã, sã spun eu, cãci mã

tem,Cum eºti de ruºinoasã, sã nu te-ncurci.(cãtre Vittorio) Noi vrem,În urma hotãrârii pe care fiecareAm socotit-o bunã, ca joia viitoareSã facem nunta.

Caterina: – Nuntã? Eu?... Joi?... Þi-am spus eu joi?Crezi c-am putea vreodatã trãi noi amândoi?Mai bine sã te spânzuri!

Gremio (cãtre Petruchio) – Ai auzit ce spune?Pe cât îmi pare mie, nu prea sunt semne bune.

Tranio (lui Petruchio): – Te lãudai degeaba!Petruchio: – Rãbdare ºi-þi vedea

C-am izbutit. Femeia, oricât ar fi de rea,Când ºtii sã-i þii strâns frâul, pe datã se-mblânzeºte.

Vittorio: – O astfel de schimbare, spun drept cã mã uimeºte.E prea neaºteptatã.

Petruchio: – Acuma bun-rãmas!(cãtre Caterina) Iar tu, Titico dragã, înainte sã te las,Dã-mi mâna. (Caterina nu i-o dã.)(cãtre Vittorio) Gãtiþi nunta. Eu plec chiar astã-searã,ªi, joi de dimineaþã, mã voi întoarce iarãCu daruri ºi cu gânduri aprinse de-amorez,Adio. Vremea-i scumpã. Nu vreau sã-ntârzii.(cãtre Caterina) Sãrutã-mã, Titico.

Vittorio (întrerupându-l): – Bãtrânul vostru tatãVã binecuvânteazã ºi roagã înc-o datãPe Cel atotputernic, trai dulce sã vã deaSã vã-nmulþiþi copiii.

Petruchio: – De! Numai sã vrea ea!(Petruchio ºi Caterina ies pe uºi opuse.)

41. Alege informaþia falsã:A) Petruchio propune ca nunta sã fiefãcutã joia viitoare.B) Gremio nu prea crede cã Petruchioa îmblânzit-o pe Caterina.C) Vittorio îi binecuvânteazã pe Cate-rina ºi Petruchio.D) Caterina a acceptat sã fie soþia luiPetruchio la insistenþele tatãlui.E) Petruchio va pleca în acea searã ºise va întoarce joi dimineaþa.


CLA

SELE

IX

-X

Scena XVittorio, Gremio, Tranio

Gremio: – O nuntã hotãrâtã în cinci minute!Tranio: – Cine s-ar fi gândit vreodatã?Vittorio: – Lãsaþi! E mult mai bine

Cã s-a fãcut în grabã, cãci, amânând cumva,Mi-e teamã c-anevoie m-aº fi scãpat de ea.

Gremio: – Aºa e. Dar Bianca? ªtii ce-ai vorbit cu mine,Cred cã fãgãduiala eºti hotãrât a-þi þine,ªi ca de-acum încolo, în faþa ei rãmânCa orice om cu drepturi de soþ.

Tranio: – Prea e bãtrân! ªi-ar fi o nedreptate de nu mi-i da-o mieCare-o iubesc, sunt tânãr ºi-aºtept s-o fac soþie.

Gremio: – Ia uita-te-n oglindã! Ai mutrã de-nsurat?Copiii de-aºa vârstã sunt buni de urecheat.

Tranio: – Fireºte, mai cu seamã cã te cam uiþi cu jaleLa cincizeci ºi mai bine de ani ai dumitale.

Gremio: – Nu þi-au crescut nici dinþii, ºi tot eºti prea limbut.Tranio: – Când cresc nu e nimica; e rãu când þi-au cãzut.Vittorio: – Ei domnilor, ce-nseamnã asemenea cuvinte?

ªi pentru ce?... Bianca, acum ca ºi-nainte,Nu face niciodatã, decât aºa cum voi;Iar eu, ca bun pãrinte, aleg din amândoiPe-acel, care-i aduce în schimb venit mai mare.Ia sã vedem ce ziceþi? Spuneþi-mi fiecare cam cât aveþi.

Gremio: – Eu unul, te pot încredinþaCã-n cele trei palate, zidite pentru ea,De mult, de când mi-e gândul sã-mi fac din ea soþie,Am strâns cristaluri, vase, oglinzi, argintãrie,Podoabe, giuvaeruri, tot ce putui gãsiMai rar ºi mai de artã. În fiecare zi,Privesc odaia-n care o voi vedea culcatã.Aºez, mut câte una, schimb, mai aºez o datã,Le mut din nou, ºi totuºi tot nu sunt mulþumit.Aº vrea mai scump, mai mare ºi mai desãvârºit.Doar talere ºi cupe de aur stau pe masã.În lãzi de fildeº pus-am gãteala de mireasã.Covoare, perini, pânze cu cusãturi de fir,Dulapuri mari sculptate în lemn de trandafir,ªi mese, ºi perdele, ºi stofe, ºi mãtase,ªi fel de fel de lucruri, ºi pietre preþioase,Tot, tot ce-am strâns acolo, am strâns gândind la ea.E drept cã sunt cam vârstnic, dar dupã moartea mea,Pe bani ºi pe palate va fi moºtenitoare,De-o ºti sã-mi facã zile senine ºi uºoare,ªi-o vrea sã fie numai a mea.

Tranio: – Dar ºtii cã-mi placi! Zici „numai“, parc-ai pune condiþii.Gremio: – Ia mai taci!Vittorio (lui Tranio): – E rândul dumitale sã spui.Tranio: – Eu, dupã moarte,

Îi las ca moºtenire, prea jalnicei consoarte,Cinci falnice palate, castelul meu clãditDin marmorã ºi aur, atât pe an venit,Pãmânturi cu pãºune, o vale semãnatãCu arbori, o pãdure ºi ºase turme. Iatã

42. Care este atitudinea lui Vittoriofaþã de cãsãtoria fixatã în grabã dePetruchio?A) E nemulþumit pentru cã Petruchionu are suficientã avere.B) E furios pentru cã a aflat cã viitorulginere nu vrea decât zestrea fetei.C) Se bucurã, cãci se temea cã fatava rãmâne nemãritatã.D) Se teme pentru ce au decis tinerii.E) E îngrijorat cã fiica lui va fi nefe-ricitã în aceastã cãsãtorie pripitã.

43. Pânã acum þi-ai dat seama de în-curcãturile amoroase ale persoanjelor.Alege varianta care le rezumã corect.A) Tranio, Gremio ºi Hortensio vorsã se însoare cu Caterina, Petruchioo vrea drept soþie pe Bianca.B) Gremio, Hortensio ºi Lucenþio vorsã se însoare cu Bianca, Petruchiovrea sã însoare cu Caterina.C) Grumio, Tranio ºi Petruchio vorsã se însoare cu Bianca, Hortensio oiubeºte pe Caterina.D) Hortensio ºi Gremio vor sã seînsoare cu Bianca, iar Lucenþio o vreadrept soþie pe Caterina.E) Grumio, Hortensio ºi Lucenþio ovor ca soþie pe Bianca, Petruchio vreasã se însoare cu Caterina.


CLA

SELE

IX

-X

Ce-i las dacã primeºte sã-mi fie bucuros soþie.(cãtre Gremio, ironic) Mi se pare cã te-am lãsat pe jos!

Gremio: – Atunci, îi dau ºi-o navã, cu mãrfuri încãrcatã,Ce vine dinspre Indii.

Tranio: – ªi eu, îi dau, pe datãCe se va face nunta, moºia mea de-aici,O navã, trei galere ºi opt corãbii mici.

Gremio: – Se cam îngroaºã gluma! Sã dea cine mai poateEu nu mai dau nimica.

Tranio (în bãtaie de joc): – Cum! Nu mai dai? Taci, frate!Mai cautã pe mare ºi, vezi, nu mai gãseºtiVreo navã rãtãcitã, ca sã i-o dãruieºti?

Vittorio: – V-am ascultat, ºi iatã ce socotesc cu caleªi cum e bine. (cãtre Tranio) Dacã vrea tatãl dumitale,Ce stãpâneºte ºi astãzi averea, sã þi-o dea,Sã faci ce vrei, eºti liber sã pleci cu fata mea.De nu, de! rãu îmi pare, dar sunt silit a-þi spuneCã nu-þi dau pe Bianca.

Tranio: – Cum?Vittorio: – Dacã, prin minune,

Mori mâine? Ce se face ea, când nu i-ai lãsatNici acte, nici avere, nimic asigurat?

Tranio: – Se zice cã vulturul trãieºte mult, dar mieNu-mi intrã-n cap cum tata ar mai putea sã þie,Când e bãtrân de cade.

Gremio: – Bãtrânii deseoriLa groapa celor tineri se duc de-aruncã flori.Nu face pe grozavul. Un om cãrunt aratãCã s-a luptat cu viaþa ºi lupta-i câºtigatã.Pe câtã vreme fructul nepârguit, nu ºtiiDe se va coace mâine sau de se va pãli.

Vittorio: – Eu, joia care vine, mãrit pe cea mai mare,ªi-o sãptãmânã dupã sunt gata la oricareS-o dau pe-a micã, astfel cum învoiala fu.(cãtre Tranio) Dacã mi-aduci hârtie la mânã; altfel, nu!

Gremio (cãtre Tranio): – Nu prea-þi mai vine-a râde!...Vittorio (lui Gremio, încet): – Sper cã-þi va fi soþie.

(la amândoi) Vã mulþumesc de cinstea ce-mi arãtaþi mie,Cerându-mi pe Bianca, dar n-o pot mãrita cu amândoi deodatã.(Se duce spre uºã. Lui Gremio, aparte.) Ne mai vedem.

Gremio: – Da, da!

Scena XITranio ºi Gremio

Gremio: – Cum þi-a tãcut guriþa!... Parc-aveai chef de glumeVãzuºi cã fu degeaba! ªi sã nu-mi zici pe numeDe vei ajunge în stare, sã-l poþi ademeni.Crezi c-o sã-þi dea averea-nainte de-a muri?Oricât ar fi la suflet de bun din calea-afarãEu m-aº mira sã-þi facã pe voie. (plecând)Aºadar, la revedere, dragã. (Iese râzând.)

44. Dupã „duelul“ în avere al celordoi pretendenþi la mâna Biancãi,Vittorio decide:A) sã-l accepte drept ginere pe Gre-mio.B) sã-i cearã lui Gremio sã-i aducãun act care sã-i dovedeascã averea.C) sã-ºi mãrite fata cu Lucenþio.D) ca Tranio, deghizat în Lucenþio, sã-idovedeascã averea de care dispune.E) sã aºtepte un alt pretendent maibogat la mâna fetei.

45. Gremio e încrezãtor cã va obþinemâna Biancãi, pentru cã ... .A) Vittorio l-a lãsat sã înþeleagã cã ele alesulB) rivalul sãu nu va izbuti sã vinã cudovada cerutãC) ºtie cã Bianca îl iubeºteD) rivalul sãu va renunþa pentru cã elaºE) Vittorio vrea sã-ºi mãrite fata cuun bãrbat mai vârstnic, dar bogat

46. Dialogul dintre cele trei personajecreeazã o imagine a cãsãtoriei funda-mentate … .A) sentimentalB) moralC) economicD) psihologicE) politic


CLA

SELE

IX

-X

Scena XIITranio: – Mã iei peste picior,

Dar cine-o râde-n urmã, va râde mai uºor!Fiindcã aºa de lesne m-am nãscocit pe mine,Sã-mi nãscocesc ºi-un tatã, ºi arãtându-i bineCe trebuie sã facã, ori izbutesc sã-mi deaTot mie pe Bianca, ori, dracul, sã mã ia!ªi-o sã vedeþi atuncea minune minunatã;Orice copil se naºte din mamã ºi din tatã;Cu mine-o sã se-ntâmple de-a-ndoaselea ºi zãu,De n-aþi vedea un tatã nãscut din fiu-sãu.(Iese.)

ACTUL IIITot acasã la Vittorio Minola

Scena IVittorio, Gremio, Tranio, Caterina, Bianca, Lucenþio ºi invitaþii

Vittorio: – Iar am mai dat de-o poznã, ce-mi pune beþe-n roate!E joi; aºtept. De nuntã sunt pregãtite toate,ªi n-a mai venit încã Petruchio. ªtiu euCe sã mai zic! Se poartã prea prost. Ce Dumnezeu!Ar fi putut sã-mi scrie, sã-mi spunã ce-l opreºte.Dar nu aºa, sã facã sã-l aºteptãm prosteºtePe când el umblã aiurea.

Tranio: – S-o fi-ntâmplat ceva.Vittorio: – Ce? Nu cumva-i þii parte? Atâta mai trebuia!

Eu fapte vreau, nu vorbeO astfel de purtare o socotesc insultã!

Caterina (mireasã): – Insulta pentru mine-i de zece ori mai grea,ªi totuºi tac. Vãd însã cã fericirea mea,E ca o jucãrie, de care nici nu-þi pasã,Deoarece aproape gonindu-mã din casã,M-ai mãritat cu sila. Îþi foarte mulþumescDe nobilul cu care ai vrut sã mã însoþesc!

Vittorio (cãutând s-o liniºteascã): – ªtii bine, Caterino...Caterina (întrerupându-l): – Da, ºtiu cã þi-a fost teamã

Sã nu se strice nunta ºi n-ai vrut sã þii seamaNici câte viciuri are, nici cã ceilalþi râdeauTot gândul þi-a fost numai sã mã sileºti sã-l iau.

Vittorio: – Nu te-am silit.....Caterina: – O fatã, când vin sã-i porunceascã

Pãrinþii, nu se poate sã n-o nenoroceascãÎi ascultãm c-un aer supus ºi umilit,Când noi de-abia ne-nfrângem bun-simþul rãzvrãtitCu voie, fãrã voie, ne daþi dupã oricine,ªi-n ziua nunþii – nimeni, nici umbrã de bãrbat!Ba cine ºtie încã de n-o fi ºi uitat!

Tranio: – Ne-a dat la toþi cuvântul cã joi se-napoiazã.Caterina: – Cuvântu-i pentru mine nimic nu valoreazã!Tranio: – De ce te plângi atuncea ºi þipi în contra lui?Caterina: – Fiindcã n-am fost încã de râsul nimãnui

ªi nu vreau sã se spunã, când nici nu sunt de vinãIa uitã-te! – La cine? La biata Caterina.Era sã se mãrite cu un nebun, ºi-acum nebunul a lãsat-o.

Tranio: – Eu n-aº pricepe cum

47. În text, întâlnim urmãtoarele temeºi motive:A) femeia îndãrãtnicã, dragostea laprima vedere, cãsãtoria din interes,schimbarea identitãþiiB) artistul de geniu, cãsãtoria dininteres, schimbarea identitãþii, femeiaîndãrãtnicãC) dragostea la prima vedere, artistulde geniu, schimbarea identitãþii,femeia îndãrãtnicãD) ura dintre surori, artistul de geniu,femeia îndãrãtnicã, cãsãtoria dininteresE) ura dintre familii, schimbarea iden-titãþii, femeia îndãrãtnicã, dragosteala prima vedere

48. Ce situaþie neprevãzutã apare laînceputul Actului III?A) Tranio nu este de gãsit.B) Caterina refuzã sã se cãsãtoreascãcu Petruchio.C) Petruchio nu apare la proprianuntã.D) Vittorio îi interzice Caterinei sã secãsãtoreascã cu Petruchio.E) Vittorio aflã cã Petruchio este sãracºi plin de vicii.

49. Spiritul practic al lui Vittorio esteevidenþiat de replica .....A) „Ce sã mai zic! Se poartã preaprost.“B) „Nu cumva-i þii parte?“C) „Eu fapte vreau, nu vorbe“...D) „Ar fi putut sã-mi scrie, sã-mispunã ce-l opreºte.“E) „Da, ºtiu cã þi-a fost teamã sã nuse strice nunta“...


CLA

SELE

IX

-X

Petruchio sã-ºi uite cuvântul dat odatã.Deºi prin caracteru-i puþin cam rãu s-aratã.A fost întotdeauna cinstit ºi aºezat.L-a-mpiedicat, nici vorbã, ceva neaºteptat.Dar trebuie sã vinã. De ce n-aveþi rãbdare!

Vittorio: – Cred c-am avut destulã pentr-o aºa purtare.Caterina: – Decât aºa, mai bine sã nu-l fi cunoscut!

(Iese plângând cu Bianca.)Vittorio: – Ce om, ce neajunsuri! Zãu, dac-aº fi crezut!

(Intrã Biondello ostenit ºi râzând.)

50. Atitudinea Caterinei faþã de cãsã-torie, din Actul III, Scena I, con-trasteazã cu propria ei atitudine din:A) Actul II, Scena XIB) Actul II, Scena VIIIC) Actul II, Scena VID) Actul II, Scena IVE) Actul I, Scena IX

Scena IIVittorio, Gremio, Tranio, Lucenþio, Biondello

ºi invitaþiBiondello (intrând): – V-aduc o veste bunã.Tranio: – O veste?Vittorio: – Care?Biondello (râzând): – Vine, ºi-am alergat înainte, sã

dau de ºtire.......Vittorio: – Cine?Biondello (acelaºi joc): – ªtii cine.Vittorio: – Cum îl cheamã?Biondello (acelaºi joc): – Petruchio.Tranio (cãtre Vittorio): – Ei, na! V-am spus eu?Vittorio: – Ai dreptate. (cãtre Biondello) Dar de ce râzi

aºa?Biondello: – Vezi cã...Vittorio: – Ce e? Vorbeºte!Biondello: – Pãi, de!Vittorio: – Ci spune-odatã, cã n-avem timp de glumã!

SFÂRªIT CONCURS

Biondello: – Sã spun? Atunci, iatã:ªi-a pus o pãlãrie cu pene ºi cu flori,O hainã fãrã nasturi, cârpitã-n subþioriªi pantalonii parcã-s mai rupþi ca totdeaunaDar cizmele! Ce cizme, ca vai de lume!Una e cu ºireturi, alta rãsfrântã pânã jos;Ciorapul drept pe faþã, celãlalt pus pe dos.La brâu, s-a-încins c-o spadã în formã de frigare.De-ai socoti, vãzând-o, cã e nevoie mare, -ªi cocoþat pe-o gloabã de cal neþesãlatSe uitã-n laturi mândru, ca nu ºtiu ce-mpãratÎmbrãcãmintea ºeii de molii e mâncatãCurelele sunt rupte, o scarã-i nefrecatã.Dârlogii, jumãtate de sfoarã, – în sfârºitMârþoaga deºelatã atât a ostenit,Încât de-abia se miºcã.

Tranio (râzând): – E caraghios!Biondello (imitându-l):

– Fireºte! De ce râd eu în hohote?

*Urmãtoarele trei întrebãri nu se puncteazã. Alege varianta pe care o doreºti.

I. Cum vi s-a pãrut textul din concurs?A) Mi-a plãcut, voi participa ºi anul viitor.B) Mi s-a pãrut un text prea lung.C) Nu mi-a plãcut textul.D) Mi-a plãcut, dar nu ºtiu dacã voi participa ºi anul viitor.E) Mi s-a pãrut interesant.

II. Cum vi s-au pãrut întrebãrile?A) Interesante, dar grele. B) Uºoare, dar prea multe. C) M-au ajutat sã înþeleg mai bine textul citit.D) Nu am putut sã rãspund la toate întrebãrile. E) Nu au fost grele.

III. Ce pãrere aveþi despre concursul Poveºtile Cangurului?A) Este util, deoarece ne învaþã cum sã citim un text.B) Este greu, deoarece textul este foarte lung ºi timpul scurt.C) Particip cu plãcere, deoarece este diferit de ceea ce studiem la ºcoala.D) Îmi place sã particip, deoarece aflu lucruri noi ºi interesante.E) Nu îmi place, deoarece nu pot sã citesc tot textul în timpul concursului.

*


CLA

SELE

IX

-X

Vittorio: – Dar cine-l însoþeºte?Biondello: – Un servitor, aproape tot ca stãpânul lui.

Trebuie sã fii maimuþã, ca sã-þi pui pe tineNiºte haine pestriþe, de pãpuºã. (ascultând)Îmi pare cã se-aude … (Se duce la fereastrã.)Da, da!... E jos, la uºã! (Se duc ºi ceilalþi la fereastrã.)

Vittorio (zãrind pe Petruchio): – Ce gust!Tranio: – Ce-mbrãcãminte!Biondello: – Uitaþi-vã la cal!Vittorio: – ªi tocmai azi, la nuntã, sã vinã-n aºa hal!

Ce zice Caterina, când ºi-o vedea bãrbatul?Nu vreau cu toate astea sã fac pe supãratulCãci pleacã, ºi pe urmã rãmânem fãrã el.

Petruchio (de afarã): – Ce? Nu-i nimeni acasã?(Intrã cu Gremio.)

Scena IIIAceiaºi, Petruchio ºi Gremio

Tranio (aparte): – E cam sãrit niþel.Vittorio (aparte): – Nu prea e-n toatã firea.

(cãtre Petruchio) Nu ºtii cu ce plãcere,ªi câtã nerãbdare....

Petruchio (în costumul descris de Biondello): – Suntîn întârziere?

Vittorio: – Aº, nu!(Toþi se uitã ciudat la Petruchio.)Petruchio: – N-ar fi de mirare, cãci trebuie sã vã spun

Cã eu uitasem nunta. Noroc cã-i drumul bun.ªi caii noºtri tineri mergeau destul de bine.Dar nu-nþeleg un lucru: ce vã uitaþi la minePosomorâþi, cu ochii aprinºi, ori speriaþi?Nu m-aºteptaþi pe mine? Ei, dacã m-aºteptaþi,Ce lucru, ce minune, sau care-anume taineVã calcã astfel gura?

Vittorio: – Mã rog... n-ai alte haine?Cãci înþelegi prea bine cã ºi eu sunt mirat,Vãzând cã vii la nuntã cu-aºa costum ciudat.

Tranio: – Într-adevãr nici nouã nu ne trecea prin minteSã vii aºa. Ia spune în câteva cuvinte. Ce te-afãcut?

Petruchio (întrerupând): – Pricina veþi ºti-o mai târziu.Vã voi istorisi-o, când voi putea sã fiuMai liber. Deocamdatã, n-am vreme pentru asta.Mã duc la cununie! (uitându-se în jur)... Darunde mi-e nevasta?Credeam cã voi gãsi-o nerãbdãtoare-n pragSau cã-mi va-ntinde fruntea, privindu-mã cudrag!ªi vãd cã nu-i aicea. (strigã) Giordana!

Vittorio (întrerupându-l): – Vrea s-o cheme?Când te-o zãri, sunt sigur c-o sperii!

Petruchio: – Nu te teme.Tranio: – Vãzând cã nici în ziua dintâi nu te-ai gândit

Sã-i faci pe plac, îi piere tot gustul de iubit.

Sã-þi împrumut o hainã mãcar.Petruchio: – N-am trebuinþã

Aºa vreau sã mã vadã, ºi e cu neputinþãSã nu mã placã!

Vittorio: – Poate... Dar tot mai nimerit ar fi sã...Petruchio (aproape rãstit): – Nici nu poate!

Sunt foarte mulþumit cum sunt!Tranio: – În ziua nunþii, femeilor le place

Când stau lângã logodnici...Petruchio (furios): – Sã mã lãsaþi în pace!

Cu haina ori cu mine o mãritaþi? VoiþiSã-mi pierd atâta vreme cu vorbe lungi, când ºtiþiCã mititica fatã m-aºteaptã cine ºtieCu câtã nerãbdare? ... Ah! Dulcea mea soþie!Alerg! O sãrutare pe frunte-þi sã depun.(Se repede sã iasã.)

Vittorio (vrând sã-l împiedice):– Stai! Sã trimit s-o cheme! Ascultã!(Petruchio iese, urmat de Grumio ºi Biondello.)E nebun!

Scena IVVittorio, Gremio, Lucenþio, Tranio, invitaþi

Tranio (lui Vittorio):– Am început cu-ncetul sã cred cã toate celeCe face, nu sunt mofturi.

Vittorio: – Atunci, sunt semne releMai merge cum mai merge, când vezi cã-i

liniºtit.Dar ginere-ntr-o parte, nu-i lucru de glumit!ªi rãul e cã nu ºtiu cum are sã sfârºeascã...(pregãtindu-se sã iasã)Vã las puþin. Cei care voiesc sã mã-nsoþeascãSã vie, sã m-ajute c-un sfat prietenesc.Mã duc la Caterina, sã-ncerc s-o liniºtesc.(Iese urmat de Grumio ºi de figuranþi.)

Scena VTranio ºi Lucenþio

Tranio: – Acum cã suntem singuri, putem vorbi de toateÎþi place mult Bianca; cum însã nu se poateBãtrânul sã dea fetei un ginere sãrac,M-am chibzuit, ºi iatã ce trebuie sã fac:Cu prea puþine piedici ºi-o sumã nu prea mare,Voi cãuta sã aflu vreun biet creºtin pe careSã-l dau la toþi drept tatã. Cam ce fel de porunciI-oi da, vãd eu pe urmã. E vreme pânã atunci.Primeºti, cum m-oi pricepe, sã pun eu tot la cale?

Lucenþio: – Deºi, pe cât îmi pare, de planurile taleNu prea e lucru mare, te las sã faci ce vrei.De când te vãd în slujba pe care þi-o dãdui,Sunt mulþumit de tine. Eºti repede de gurãªi ºtii cu dibãcie sã scapi de-ncurcãturã.Urmeazã deci. Du luntre, dar nu mã rãsturna.


CLA

SELE

IX

-X

Tranio: – Un om pornit spre þintã, e de ajuns sã vrea.Când vrei, un singur lucru îþi sprijinã greºealaªi-þi poate pune piedici.

Lucenþio: – Ce lucru?Tranio: – Îndoiala. Încolo toate-s mofturi!Lucenþio: – Atunci, ce-ai tu de gând?Tranio: – Þi-am spus: caut un tatã; sã vin cât mai curând

Cu el, ºi sã-l înduplec sã punã chezãºieCã-þi dãruieºte-o sumã de-atât, care sã fieMai mare decât suma pe care-o va voi VittorioMinola.

Lucenþio: – Crezi cã-l vei pãcãli aºa uºor?Tranio: – Nu-þi place? Fã dumneata mai bine!

(Se deºteaptã.)Lucenþio: – Stai! Nu pleca! Înºalã-l cum ºtii!

Mã-ncred în tine!Tranio (întorcându-se): – Din câte ºtiu tot asta e cel

mai bun mijloc.Ca sã ne-ajungem þinta, mi-am pus mândria-njoc.Bianca e a noastrã. Am sã rãstorn o lumeªi, dacã n-om avea-o, sã nu-mi mai zici penume.

Lucenþio: – Te uiþi cã mai e încã un profesor de cantoSã nu mi-o ia! De-aceea cu multã grijã sunt!Femeia, dintr-o vorbã, ºi tot se zãpãceºte;Dar dintr-o serenadã!

Tranio: – Tu te-ndoieºti?Lucenþio: – Fireºte! ªi nu gãsesc alt mijloc, prin care

sã scãpãmDe el, decât rãpirea, ca sã ne cununãm pe-ascuns.Odatã ce nunta se va face, ce-mi pasã?Le dau voie sã þipe cât le place!

Tranio: – O furi, te-nsori ºi gata! Gândeºti cã merge-aºa?Mã mir cã n-ai furat-o. Atât ne mai lipsea!Tocmai târziu, încolo, când vom vedea cã nu e,Nãdejde cã bãtrânul s-asculte ºi sã punãCredinþã pe ce spunem – atuncea poate, daªtiu tot cum stã pe-aicea, ºi le voi arãta!Vittorio bãtrânul, Hortensio ºiretulªi Gremio, ce umblã sã-ºi facã loc cu-ncetulªi toþi câþi nu-i cunoaºtem ºi câþi vor mai veni,Toþi vor fi traºi pe sfoarã de mine. Dac-ar ºti,Cã eu, când vreau, nu poate nici focul sã mã þie.S-ar apãra mai bine. (Intrã Gremio, vesel.)

Scena VILucenþio, Tranio, Gremio

Tranio: – Vii de la cununie?Gremio (vesel): – Da; ºi nu vezi ce vesel mã-ntorc?Tranio: – Adevãrat. Nici nu bãgãm de seamã.Gremio: – E vrednic de legat.Tranio: – Cum? Cine?Gremio: – Cine, cine! Petruchio.Tranio: – Cum asta?

Gremio: – Atât e de-ndãrãtnic ºi de rãu, încât nevastaPe care-o ºtiþi ce poate, e fleac pe lângã el.

Tranio: – Mai furios?Lucenþio: – Mai þanþos?Gremio: – Ce þanþoº! E un fel de diavol, de balaur, de

lup care sfâºieDe viperã, în fine, cum e mai rãu sã fie.

Tranio: – Nici ea nu e mai blândã; sunt tocmai potriviþi.Gremio: – Când v-aþi uita de-aproape la amândoi

gândiþi,Cã ea e mieluºicã. Alãturi de-aºa hienã,Îþi pare mai smeritã decât o Magdalenã.Nici nu mai e de vorbã ... ºi ca sã judecaþiCã lui îi cam lipseºte o doagã, ascultaþi:Când l-a-ntrebat un preot: Primeºti ca de soþie,Sã iei pe Caterina? C-o voce de mânie,De-ai fi crezut cã sfinþii bisericii trãsnescI-a zis: Ce-ntrebi prosteºte? Vezi bine cã pri-mesc!De ce-am venit aicea? Ca sã te uiþi la mine?Ori vrei una din palme sã mi-o mãsor pe tine?ªi, dupã ce sfârºise sã-njure furios,Când preotul luã cartea care-i scãpase jos,Se repezi nebunul ºi-i dãdu-un pumn în spateCu-aºa greoi rãsunet ºi-atâta rãutate,Încât sãracul preot a ºi cãzut lungit.

Tranio: – ªi nu i-ai zis nimica?Gremio: – Ce? Am înnebunit?

Era destul o vorbã sã-mi sarã-n cap ºi mie!Lucenþio: – Auzi!Tranio: – Dar Caterina?Gremio: – Cu faþa stacojie, cu ochii-n jos, fricoasã,

mai-mai cã nu plângeaNici n-a deschis guriþa. ªi-apoi cine-ndrãzneaCu el sã mai vorbeascã, când toþi vedeau cã-njurãªi mârâie ca vulpea, când are gâsca-n gurã?În cele de pe urmã, a zis sã i se deaGrijania. A luat-o, a dat pe gât din eaMai mult de jumãtate, ºi, ce mai rãmãseseO parte a vãrsat-o în glumã pe sub mese,Iar restul pe obrazul unui copil, zicândCã face ca mustaþa sã-i creascã mai curând.

Tranio (înmãrmurit): – Nu mai vorbi!Lucenþio (mirat): – Ascultã ce i-a trecut prin minte!Gremio: – Atunci, cu toatã pofta de-a-i admira înainte

Isprãvile, de fricã sã nu mai batã iarPe cineva de-acolo, m-am furiºat afarã!Dar trebuie sã vinã, cãci slujba ajunsesePe la sfârºit! (Ascultã.)Chiar vine... Drãguþei de mireseNu cred sã-i parã bine..... (Se uitã spre uºã.)A! Iatã-i!


CLA

SELE

IX

-X


CLA

SELE

IX

-X


CLA

SELE

IX

-X


CLA

SELE

IX

-X


CLA

SELE

IX

-X

Scena VIIAceiaºi, Petruchio, Caterina, Bianca, Vittorio,

Hortensio, Grumio, Biondello ºi figuranþiPetruchio (intrând cu Caterina, cãtre unii):

– Domnii mei, vã mulþumesc din parte-mi,(arãtând spre Caterina) cum ºi din partea ei.(cãtre alþii) Vã mulþumesc ºi vouã, prieteni.Niciodatã nu voi uita plãcerea ce astãzi mi-afost datã;Dar, cu pãrere mare de rãu.Vã-nºtiinþãm cã nu prânzim acasã.

Caterina: – Cum?Vittorio: – Pentru ce?Petruchio: – Plecãm!

Mi-nchipui cã ne-aºteaptã, cu acest prilej unmareOspãþ de nuntã. Însã, precum v-am spus, îmipareDin suflet rãu cã trebuie sã plec numaidecât.

Tranio (lui Gremio): – Ce ginere cu toane!Gremio (lui Tranio): – De-ar fi numai atât!

Sã vezi când îl apucã! Atunci s-auzi cumzbiarã!

Vittorio: – ªi cine te sileºte sã pleci chiar astã searã?Petruchio: – O grabnicã nevoie; aºa încât aº vrea

Sã fiu la mine-acasã înainte de-a înnoptaPlecarea, nu vã mire, fiindcã fiecareAþi face tot ca mine, în astã împrejurarePrimiþi deci înc-o datã a mele mulþumiriªi credeþi cã-n onoarea unei sãrbãtoririCa cea de azi, aº face tot ceea ce mi-aþi cereDar mi-e cu neputinþã. Ar fi o neplãcere,De care, mai încolo, sã-mi parã rãu n-aº vrea.Cu altã împrejurare, spuneþi-mi.... ºi-om vedea.(cãtre Caterina) Haide Titico, dragã.(cãtre ceilalþi) Ciocniþi ºi pentru mine!(cãtre Caterina) Nu vii?

Caterina: – M-a scos din fire!Tranio (aparte): – Ce om!Vittorio: – N-ar fi mai bine

Sã stãm cu toþii la masã, ºi-apoi sã plecaþi?Petruchio: – V-am spus cã nu se poate!

Degeaba mã rugaþi!Caterina (rugându-se): – Te rog eu... pentru mine...

rãmâi…Petruchio: – Ce neputinþã!Caterina: – Rãmâi!Petruchio: – Nu!Caterina (cu blândeþe): – Fã-mi plãcerea.

Când ai bunãvoinþã orice se poate. Haide,rãmâi.

Petruchio: – Decât sã staiSã-þi pierzi degeaba vremea, mai bine-aiasculta.(cãtre Grumio) Ei! Grumio! Eºti gata cu caii?

Grumio: – Da, stãpâne!Petruchio: – Ai dat sã punã curele noi la frâne?Grumio: – Am dat.Petruchio: – Haide acum!Caterina (îndãrãtnicã): – Eu nu vin. Nici acum,

Nici mâine, nici poimâine, niciodatã!Petruchio: – Cum?Caterina: – Ai zis cã te duci... Du-te... Haide!

Uºa-i de perete!Nu pleci! Ci pleac-odatã!Ori nici prin gând nu-þi dãduC-o sã-þi înfrunt voinþa, ºi-acum te-nspãimântaºi.

Petruchio: – Titico! Cum se poate? Tu, înger drãgãlaº,Tu, culmea bunãtãþii, sã te mânii pe mine?

Caterina: – Se poate!(cãtre Vittorio) Lasã, tatã; rãmân aici cu tine.Bãrbatul se cuvine sã facã ce vreau eu!

Hortensio (lui Lucenþio): – Pereche potrivitã!Lucenþio: – Aleºi de Dumnezeu!Caterina (cãtre toþi): – Sã mergem deci la masã.Petruchio: – Da, domnilor, aºa e.

N-aþi face rãu sã treceþi alãturi în odaie.Mâncaþi, beþi ºi petreceþi. Aºa-i dorinþa ei,ªi eu doresc tot astfel. Beþi dar, amicii mei!Beþi pentru fericirea de astãzi, ºi-n pahareÎneacã-se întreaga cernitã întristare!Duceþi-vã! Cât pentru Titica, domnii mei,Va merge tot cu mine.(cãtre Caterina care moare de necaz)Dã din picior cât vrei,Scrâºneºte din dinþi cât vrei; dã ochii peste cap,cãci mieNu mi-e nici pic de fricã de-aprinsa ta mânieªi nu-mi schimb hotãrârea, oricât te-ai supãraCând zic Aºa sã fie!, ordon sã fie aºa!(cãtre ceilalþi)Nevasta mi-e nevastã, ºi nu mi-e decât mie,Acel care-ndrãzneºte sã murmure, sã vinã!(cãtre Grumio) Vin, Grumio! Ajutã-mi!Ce naiba m-ai lãsatDeoparte? Scoate spada ºi-aratã-te soldat!(cãtre ceilalþi) ªi voi, începeþi!Liberi sã faceþi încercarea!Dar sã nu fiu eu de vinã, de voi cresta spinarea.Suntem atraºi în cursã de-o bandã de tâlhari.Pe ei, cã ne omoarã! Tot noi suntem mai tari!Eu caut a-i înfrânge! Tu Grumio, rãpeºte,De poþi, pe Caterina!(Grumio ia pe Caterina în braþe.)Aºa! Acum porneºteCu ea! Nu-þi fie teamã, Titico! Când sunt eu,Nu poate sã se-atingã de noi nici Dumnezeu.

(Iese Petruchio, târând pe Grumio cu Caterina. Cândceilalþi vor sã se repeadã dupã ei, Petruchio se întoarce


CLA

SELE

IX

-X

ºi-i opreºte cu spada. Petruchio dispare. Invitaþii cad,obosiþi, pe scaune, în vreme ce Vittorio îºi frânge mâinile.)

Actul IVAcasã la Petruchio

Scena IGrumio (intrând ºi trântindu-se pe un scaun):

– Uf! Dumnezeu sã-l batã de drum!Sunt rupt! Sã fiu Hercule ºi tot m-aº vãita!Dar caii? Dar noroiul?(sãrind în sus) Oleo!... de m-ar vedeaStãpânu meu pe scaun, în loc sã-mi vãd de treabã,M-ar lua la trei pãzeºte! Sã pregãtesc degrabã(strigând) Hei, Curtis! N-auzi! Curtis!O voce de femeie (din culise): – Cine mã

cheamã?Grumio: – Eu. (Intrã Curtis.)

Scena IIGrumio, Curtis

Curtis: – Ce? Te-ai întors?Grumio: – Fã focul pentru stãpânul tãu!Curtis: – Dar unde e? Nu vine?Grumio: – Vin amândoi. Acum.Curtis: – Care amândoi?Grumio: – Nevasta ºi el.Curtis: – Ia lasã gluma!

S-a ºi însurat? Dar iute se mai însoarã el.Grumio: – Se-nsoarã, nu se-nsoarã, fã focul!Curtis: – Stai un pic!Grumio (rãstit): – Am îngheþat!Curtis: – Mireasa nu e în întregul minþii,

pe cât se spune.Grumio: – Mie mi-e frig de-mi clanþãnã dinþii.

ªi tu te-ntinzi la vorbã. Ori pentru cã mã veziCu mâna degeratã? Sã nu te minunezi,Când ai simþi cã biciul începe sã-þi alergePe spate. ªi pe urmã, cu mine tot mai merge;Dar sã nu cazi în mâna stãpânei, cã e foc!Lipeºte niºte palme de te-nvârteºti în loc!Fã, prin urmare, focul mai repede!

Curtis: – Îndatã. (Aprinde focul.)Grumio: – Aºa! Aprinde-l bine! ªi soba e-ngheþatã

Pe-aºa urâtã vreme! Furtuna asta-i semnDe iarnã lungã. (cãtre Curtis) Arde?

Curtis (în vreme ce se aude furtuna): – Da! Da!Grumio: – Mai pune-un lemn. E gata masa?Curtis: – Gata!Grumio: – Aþi scuturat prin casã?

Aþi aºternut covoare? Perdeaua de mãtaseAþi pus-o în capul scãrii? Lacheii sunt curaþiCu nasturi noi la haine, gãtiþi ºi mãnuºaþi?

Curtis: – N-ai nicio grijã, dragã. Sunt pregãtite toate.Când le-o plãcea, sã vinã.Dar pân-atunci se poate

Sã-mi povesteºti ºi mie ce-aþi mai fãcut?Grumio: – Sã-þi spun...

Eram cãlare, trecusem de o casãPe-un cal mergeau, în treapãd, stãpânul ºi Titica. –Titica e mireasa. – Eu nu ziceam nimica.ªi mã stropea noroiul, de-ai fi crezut ca înot.Când sã mã uit, cãzuse în ºanþ, cu cal cu tot.

Curtis: – Femeia?Grumio: – ªi stãpânul, ºi ea, ºi biata gloabã.Curtis: – Cum? Doi pe-un cal?Grumio: – Da, frate! Am alergat degraba,

ªi ce sã vezi? Aº râde ºi-acum de mutra lor.De n-aº bãga de seamã cã ºalele mã dor.Cãci, cum se ridicase, (râde)– vezi, nu mã pot abþineSã nu pufnesc, – stãpânul s-a repezit la mineªi mi-a cãrat la spate cu biciul pânã l-a frânt.Eu, care de bastoane nu prea mã înspãimânt,Atâta mã rãzbise, ºi-aºa zbieram de tare,Încât amândoi caii s-au speriat ºi, careCum a putut, a luat-o la fugã, bãtãios.Pânã sã-i gãsesc, tot câmpul l-am alergat pe jos.

Curtis: – Ce-ntreb eu de mireasã,când vãd cã el o-ntrece.

Grumio: – ªi-o-ntrece cum se cade! Îi da-nainte zece!ªtii bine c-avea furii doar dupã ce mânca.Acum ºi dimineaþa ºi seara-i tot aºa. (pauzã)Dar ce stãm noi de vorbã? Ei trebuie sã fiePe-aproape...Vezi! Ia seama sã nu cumva sãvinãPe-ascuns. Sã chemi pe Filip, pe Iosef, în sfârºitPe toþi. Mai þine-mi locul cã eu sunt ostenit.

Curtis (strigând): – Ei! Filip! Felix! Iosef! Nataniel!Filip (din culise): – Ce este?Nataniel (din culise): – Ce vrei?Curtis: – Veniþi mai iute!

Scena IIIGrumio, Curtis, Nataniel, Felix, Iosef, Filip (ºi alþi

patru lachei)Nataniel (intrând mirat): – A! Grumio!Iosef: – Ce veste?Felix: – Plãcutã?Filip (apropiindu-se): – Bunã ziua. De unde vii aºa plouat?(vrea sã-i dea mâna)Grumio: – Fugi cã n-am vreme de bunã ziua ta!

Am alergat-nainte, ca sã vã dau de ºtireCã vine. Aºteptaþi-l! Îl ºtiþi cum e din fire.Fiþi cu respect. Primiþi-l cu cinste, mai alesCã astãzi nu e singur. Aºa. M-aþi înþeles?Sã nu fiu eu de vinã de-aþi face vreo prostieCãci ºtiþi cã nu glumeºte!

Petruchio (strigând de-afarã): – Auzi obraznicie!Sã nu gãsesc pe nimeni!(Intrã cu Caterina. Lacheii-nmãrmuresc.)


CLA

SELE

IX

-X

Scena IVAceiaºi, Petruchio, Caterina

Petruchio (ameninþãtor ºi furios): – Descalec ºi nu eNiciunul lângã mine, sã-mi þinã scara. Ce?Vreþi sã-mi duc singur calul la grajd?Treizeci ºi cinci de beþe la fiecare (murmur)Cine nu se supune? Filip! Stefan! Nataniel!Giacomo! Felix! Iosef! Giordano! Samuel!

Filip (fricos): – Suntem aici, stãpâne!Petruchio: – Niciunul n-o sã scape!

Veniþi mai lângã mine!(Lacheii de-abia se miºcã de fricã.)Mai mult! Aici! Aproape!Toþi sunteþi niºte trântori! ªtiaþi cã astãzi vin!ªi-n loc sã staþi la poartã, gãsesc pe-aici pustiu.Canalii! Altã datã vã rup la toþi spinarea!

Grumio (aparte): – Pesemne cã cu mine fãcu doarîncercarea.

Petruchio: – Nici masa nu e gata? Acum s-o vãd aici!Aþi auzit? Acum, cã pun mâna pe bici!

Felix (vrând sã se dezvinovãþeascã): – Stãpâne...Petruchio: – Nicio vorbã! (cãtre Caterina) Stai, draga

mea soþie, stai jos!Felix (acelaºi joc): – Vezi cã, stãpâne....Petruchio: – Ei! La bucãtãrie, când poruncesc!

(Felix, Iosef ºi Nataniel se reped toþi trei sãiasã.) Încet!

(cãtre Caterina) Eu mã topesc, de foame! Dartu, dragã?(Vede cã lacheii de-abia merg.)Ce? Vreþi sã vã croiesc?(Cei trei lachei ies.) (cãtre Caterina)Fii vesela, Titico! O sã mâncãm îndatã.(cãtre ceilalþi lachei care au rãmas)Voi, cizmele sã-mi scoateþi! (Se reped toþi.)

Filip: – Acu’ stãpâne, iatã!Petruchio: – Nu toþi! Ajunge unul!

(Un lacheu vine sã-i tragã cizma.)Au! Au! Nu trage aºa!Vrei sã-mi suceºti piciorul? Sã vie altul! Na!(Vine alt lacheu.)ªi trage deopotrivã din pãrþile-amândouã!Mai tare!(Lacheul trage ºi cade pe spate cu cizma-n mânã.)(Ceilalþi lachei râd.)Dobitocul! (cãtre lachei)Vã tai eu pofta vouã de râs!Sã vinã altul!(Vine alt lacheu care-i desface ºireturile de la

cealaltã gheatã, ºi pe urmã trage.)Încet! N-auzi ce-þi spun? (Gheata iese.)Papucii! Haide mai iute!(Un lacheu i-aduce papucii.)ªi nu-i da nimãnuiÎn gând s-aducã apã? Ce bestii! Apã! Apã!

Vãd eu cã nu mai merge!Tot trebuie sã-nceapãBãtãile! (Lacheul aduce un lighean auriu.)(cãtre Caterina) Vin dragã, ºi spalã-te pe mâini!(Lacheul scapã ligheanul.)Ligheanul meu de aur sã mi-l turtiþi! Ai!(Îi dã lacheului un picior.)

Caterina: – De ce te superi? Iartã-l, te rog! N-a vrut....Petruchio: – Vezi bine cã n-a vrut!

Cãci altfel anevoios l-aº fi iertat.(cãtre lachei) Afarã!(Lacheii ies.)Mai bine sã vã dãm picioare decât palme!(Intrã cei trei lachei cu masa.)(cãtre Caterina) Hai, dragã! Sã mâncãm!(Caterina ºi Petruchio stau la masã.)Ce-i asta? Lemn? Cãrbune?

Iosef: – Friptura.Petruchio: – ªi-mi dai mie

Friptura arsã? Orbul de bucãtar nu ºtieCã n-o mãnânc prea friptã?Sunt ladã de gunoi?Sã-i faci socoteala ºi sã se ducã!(cãtre cei trei lachei cu masa) Voi!Fiindcã-i þineþi parte ºi-mi faceþi viaþa-amarãOtrãvitori de oameni, plecaþi! Vã dau afarã!Nu vreau de-aci-nainte nici liniºtea sã-mi stricNici bucãtar, nici slugã, nici masã, nimic!(Aruncã tot pe jos ºi trânteºte masa.)

Caterina (blândã): – Nu fi atât de aspru!Se-ntâmplã câteodatã.

Petruchio (în vreme ce lacheii strâng ce e pe jos.) – Îmi zici sã nu fiu aspru, când fiecare catãCum sã mã necãjeascã mai rãu?

Caterina: – Ai fi putut sã nu trânteºti tot prânzul pe jos.Petruchio: – Dar n-ai vãzut ce arsã e friptura?

Mã mir, neruºinatul, cum a îndrãznit,Când ºtie cã sunt bolnav.Decât aºa, mai bine bem un pahar cu apãªi ne hrãnim cu pâine,– cãci nici nu mã-ndoiescCã vei posti cu mine, vãzând cã eu postesc.(tãcere) Te las puþin. Castelul mã duc sã-mi vãdîn pripã.Odaia pregãtitã te-aºteaptã! Într-o clipãMã-ntorc, dar pânã-atunci, ah!Lasã-mã sã-þi spunCã eºti a mea comoarã ºi te iubesc nebun.(Iese cu trei lachei cãrora le face semn sã-l urmeze.)

Scena VCaterina: – Mult o sã-i treacã pânã sã-i piarã supãrarea?

Îi bate, strigã, sparge, aruncã jos mâncareaNimic nu-l mulþumeºte, ºi de-o mai þine-aºa


CLA

SELE

IX

-X

Eu am sã mor de foame. Nici pâine sã nu-midea?La noi acasã, tata oricãrui cerºetorÎi dã un ban de milã, când îi spunea cã n-are.ªi eu?Eu, care-am fost stãpânã pe caracterul meu,Nu m-am rugat la nimeni ºi-am poruncit întoate.S-ascult eu tot ce-mi zice bãrbatul? Peste poate!La fiecare pas, se-nfurie! Eu nu ºtiu ce sã fac!Sã-l fac sã-ºi vie-n fire ... dar ceea ce le-ntrecePe toate, e pãcatul ce are, când îi trece,De-a spune cã le face pe toate din amor.Ciudatã-ndrãgostire! Auzi! Mã faci sã morDe foame ºi de sete, sã stau o zi întreagãNeodihnitã, – ºi asta e dragoste?(Se duce spre fereastrã. Intrã Petruchio. Seaude furtuna.)

Scena VIPetruchio, Caterina

Petruchio: – Cum, dragã? Eºti tot aici?Spuneai pe drum c-ai ostenit.Sau admirai în tainã, pe cerul poleit,Cum razele de aur din cornul lunii....

Caterina: – Luna? Ce lunã, ziua?ªi nu vezi cã-i furtunã?

Petruchio: – Ia sã mã uit! (Se uitã pe fereastrã.)Nu vãd nicio furtunã!

Caterina: – Atunci ce cãutau sãgeþile de fulger?Petruchio: – Eu n-am vãzut niciuna.Caterina: – Ia uite! Asta ce e? Nu-i fulger?Petruchio: – Nu, e luna.Caterina: – ªi eu îþi spun cã-i fulger!Petruchio: – Ei! Zici cã e fulger? Bine!

Am sã te þin aicea, sã stai la geam cu minePân-ai vedea cã-i luna.Þi-am spus eu mai demult cã eu când zic.

Caterina: – Ei bine! Aºa e! Da! Te-ascult!Boteaz-o cum îþi place.Zi-i lunã, fulger, soareOri candela, ori lampa, sub orice chip îþi pare.Te-ascult!

Petruchio (mângâind-o): – Aºa, Titico! ªtiam cã tuglumeºti.Eºti înger! Vin sã te sãrut! (Intrã Nataniel.)

Nataniel: – Stãpâne, croitorul e afarã.Petruchio: – Zi-i sã vinã! (Nataniel iese.)

(cãtre Caterina) Þi-am poruncit o rochie. S-ovezi – îþi place?(Intrã un croitor ºi un pãlãrier.)

Scena VIIAceiaºi, croitorul, pãlãrierul

Petruchio: – Intrã! Intrã!

(cãtre pãlãrier care intrã ºi el)Dar dumneata ce vrei?

Pãlãrierul: – Venii cu pãlãria.Petruchio: – Aºa? (arãtând pe Caterina) Aratã-i ei!Pãlãrierul (cãtre Caterina, arãtând pãlãria): – Poftiþi!Petruchio: – Ia fugi de-acolo cu farfuria asta!

Sã-þi fie ºi ruºine! Cum o sã-mi las nevastaSã punã-n cap o roatã, un taler, un capacCãci numai pãlãrie nu e.Mai bine-o fac eu care nu sunt meºter.

Caterina: – Cu toate astea-mi place.Petruchio: – Fugi, dragã! râde lumea de tine.

Îþi face alta...Caterina: – Nu, asta! Îmi place forma ei.Petruchio: – Þi-o fi plãcând, dar eu nu vreau s-o iei.Caterina: – Dar daca-aºa se poartã.

ªi dacã-mi vine bine!De mine râde lumea!

Petruchio: – Ba ºi de mine,Cã zice cã-þi dau voie sã te-mpopoþonezi!

Caterina (furioasã): – ªi ce te-amesteci în toate?Petruchio: – Sã nu crezi cã dacã þipi, mã sperii.Caterina: – Atunci sã tac?

Vrei poate sã mã supun la toate?Am dreptul sã vorbesc!Ai sã mã faci cu-ncetul s-ajung sã amuþesc!Nu vrei s-asculþi! Astupã-þi urechile!

Petruchio: – Da, dragã, ai dreptate ... iar pãlãriaE o caricaturã, ceva-nspãimântãtor...Vãd bine cã nu-þi place, ºi d-aia te ador!

Caterina: – Eu ºtiu numai atâta! Ãst soi de pãlãrieOricui îi vine bine, dar mai cu seamã mie.Sunt foarte hotãrâtã s-o iau, ºi sã nu creziCã-mi ies din hotãrâre!

Petruchio: – Ce-ai zis! Ce vrei sã vezi?Cum e fãcutã rochia?

(cãtre croitor) Ia vino de-o aratã.(Croitorul aduce o rochie lungã, cu ciucuri ºicu patru-cinci culori.)Prea sfinte! Vai de mine! Ce namilã bãlþatã!De unde-ai mai gãsit-o? Uitaþi-vã la ea!Ce cute! Ce tigheluri! Ce ciucuri de perdea!ªi nasturii din faþã, nu vezi cã stau sã cadã?Fugi, domnule, cã asta nu-i rochie, e salatã!

Croitorul: – Mi-aþi spus s-o fac la modã!Petruchio: – O fi! Dar nu þi-am spus

S-o faci nici steag, nici zdreanþã.De sus ºi pânã josNu sunt decât copci, gãuri ºi petece cusute.Nu vezi cã-i caraghioasã? Ia-o de-aici ºi du-te!

Caterina: – Eu o gãsesc prea bine, ºi tocmai de-aia þinS-o iau! E prea frumoasã! Cum însã vrei sã fiuCu rochia de fatã-n casã, foarte puþin îþi pasã.

Petruchio (cãtre croitor): – Auzi?Vrei sã fie cu rochia de fatã-n casã?


CLA

SELE

IX

-X

Croitorul: – Nu mie, dumneavoastrã v-a zis.N-aþi înþeles.

Petruchio: – Ia uite ce obraznic! Noroc cã nu vii desPe-aicea; cã altfel a doua oarãSigur ai fi mâncat trântealã.

Croitorul: – Eu am fãcut-o întocmai dupã porunca datã.Petruchio: – Iar? Iar te-ntinzi la vorbã?

Ce-þi spun faci tot pe dos.ªi-apoi la urma urmei, mai eºti ºi mincinos!Hai! Carã-te!

Croitorul: – Prea bine....Petruchio: – N-auzi sã ieºi afarã? Nataniel!(Intrã Nataniel.)

Înhaþã-l ºi dã-l în brânci pe scarã!(Nataniel îmbrânceºte pe croitor ºi iese împreunã cu

pãlãrierul ºi croitorul.)

Scena VIIIPetruchio, Caterina

Petruchio: – Ce sã-þi fac, Titico? Ce stric eu?N-ai dreptul sã fii tristã. Femeia cu nimicªi tot frumoasã pare. De þi-e cumva ruºine.Mângâie-te cu gândul cã ºi eu sunt ca tine.Înainte de somn, aº vrea niþelSã facem o plimbare, cãlare. (strigând)Nataniel!

Caterina: – Cum? Iar cãlare? (Intrã Nataniel.)Petruchio: – Da, dragã, plimbare dupã masã.

Vezi sã-nºeueze caii, ºi când vor fi sã iasãDin grajd, vin de ne spune. (Nataniel iese.)

Caterina: – Eu nu-nþeleg deloc ce gust mai e ºi ãsta.Sunt supãratã foc, cã-mi faci numai necazuriªi-þi arde de plimbare. (Iese furioasã.)

Scena IXPetruchio: – Cu multã-ndemânare am început-o bine.

ªi dacã n-oi muriAm drept sã trag nãdejde c-o voi domestici.E bun sã ducã plugul ºi, ca sã se-mblânzeascãVoi þine-o nemâncatã vreo douã zile-n rând.Mi-a spus cã-i ostenitã – n-o voi lãsa în paceSã doarmã toatã noaptea; ºi mâine iar aºaOrice fel o fi patul fãcut, voi cãutaUn mijloc de gâlceavã, sã sarã tot din casã.Saltele, perne, toate, am sã le-arunc sub masã.Tot ce-oi gãsi-n odaie întorc cu susu-n jos!Ea n-o sã-ºi iasã lesne din toanele mâniei.ªi dac-o-ncepe iarãºi, în toiul gãlãgieiSã se-ndãrãtniceascã, spre a o mângâiaAm sã-i spun iar cã toate sunt numai pentru ea.Într-un cuvânt eu planul cred c-o sã izbuteascã.E, ce e drept, cam aspru, dar are sã-i slujeascã.ªi-o sã vedeþi femeia supusã-ncet-încetCãci într-o cãsnicie domneºte cel ºiret.Sã-ncepem cu patul. Pânã vine,

Am vreme sã-l stric. (Intrã-n odaia de culcare.)Curtis! Ce pat e ãsta?Cine mi-a pus învelitoare deasupra?ªi perne ºi saltele, sunt toate rupte praf!N-auzi! Curtis! Ei! Curtis!

Scena XPetruchio, Curtis (pe urmã), Caterina ºi Grumio

Curtis (intrã alergând): – Acum, stãpâne! Îndatã!N-am auzit!

Petruchio: – Ce cautã la mine zdrenþele-astea?(Îi azvârle în cap perne, cerºaf, cuvertura.)

Curtis: – Ce zdrenþe?Petruchio: – Nu le vezi? Covor e ãsta? Pernã, cearºaf e?

Cum cutezi sã-mi pui în ziua nunþii tot vechi-turi?

Curtis: – Sunt bune, nu e niciuna ruptã.Petruchio: – Taci! Pune s-arunce tot afarã!Caterina (intrând): – Ce-i asta?Petruchio: – De, dragã! Tot eu stric!

De-abia mã liniºtisem, ºi-ncep iar supãrareaGândeºte! N-am dreptul sã-i rup acum spinareaCã nu gãsesc în casã nici pat sã ne culcãm?

Grumio (intrând): – Sunt gata caii!Petruchio: – Sunt gata? Sã plecãm!Caterina: – Mi-e somn! Sunt ostenitã!Petruchio: – Las’, Caterino! Mai mult de douã ceasuri

Nu-ntârziem, hai, vino!ªi când ne vom întoarce, eu îmi aºtern pe jos,Iar tu te culci pe scaun. Sã mergem, aºadar!Dã-mi pãlãria, Curtis! (Iese cu Caterina.)

Actul VAcasã la Lucenþio. Prânz de nuntã.

Scena IPetruchio, Vittorio, Gremio, Hortensio, Lucenþio,

Tranio,Un strãin, Biondello, Grumio, figuranþi

Vittorio (închinând): – Trãiascã-ne copiii!Hortensio: – De bine sã le fie!Grumio (închinând): – Noroc! ªi toate cu spor!Vittorio: – Dea Dumnezeu! Dar unde e Bianca?Petruchio: – S-a dus cu Caterina, alãturi în odaie.Tranio: – Hortensio, îmi pare cã ºi nevasta ta e acolo.Hortensio: – Nu ºtiu bine. (Se aude bãtând afarã, la

uºa scãrii.)Strãinul: – Cine bate? Nu mai tot da degeaba, c-am

auzit.(Bãtãile continuã.) Îi spun ºi nu-nþelege! Ei!Nu mai ciocãni! Ce vrei? Pe cine cauþi?

Vicenþio (de-afarã): – Lucenþio e-aici?Strãinul: – E aici dar nu e voie sã intri.Vicenþio: – Cum nu e voie?

Vin sã-i aduc parale; mi-a zis c-are nevoie.Strãinul: – Pãstreazã-þi banii-n pungã!


CLA

SELE

IX

-X

Deci nu te osteni! ªi bunã seara! (Pleacã de lafereastrã.)

Vicenþio (de-afarã): – Ei, domnule!Strãinul (ducându-se la fereastrã): – Ce e?Vicenþio: – Spune-i cã tatã-sãu e-aici

În Padova, ºi vrea sã-l vadã.(Ceilalþi se scoalã de la masã curioºi.)

Strãinul: – Cum? Ce zici? E fiul dumitale?Vicentio: – Da, fiul meu.Strãinul: – Ascultã!

Sau ai greºit adresa sau cauþi vorbã multã.Bãiatul are numai un tatã ºi acela sunt eu.

Vicenþio: – Te-nºeli!Strãinul: – Fii sigur cã nu!Vicenþio: – Eºti nebun?Strãinul: – Vezi sã nu fac pe urmã ºi eu pe supãratul.Vicenþio: – M-ameninþi, ai? Fiindcã venii sã-mi vãd bãiatul.

ªi vreau sã-mi apãr dreptul de tatã?Apoi stai, bãtrân fãrã ruºine, sã-þi dau eu nãbãdãi!(Se aud lovituri în uºã.)Sparg uºa ºi tot intru! Am sã te-nvãþ eu minte!

Biondello (cãtre Tranio): – Ce-i de fãcut, stãpâne?Tranio (încet): – Dã fuga înainte! ªi nu-l lãsa înãuntru!Biondello (tot încet): – Cum?Strãinul: – Uºa a cedat! A ºi intrat.(Biondello aleargã cãtre uºã ºi se întâlneºte faþã în

faþã cu Vicenþio.)

Scena IIAceiaºi, Vicenþio

Biondello: – Sunt pierdut!Vicenþio: – Biondello, vino-ncoace sã-þi dau o pãruialã!

Mã mai cunoºti? Ia spune?Biondello (prefãcându-se): – Eu, domnule? Acum vã

vãd întâia oarã.Vicenþio: – Cum? (aparte) Îmi pare cã aici se ascunde

ceva.N-am fost eu totodeauna stãpânul tãu?

Biondello: – Stãpânu-i la fereastrã!Vicenþio: – Te-ai învoit cu el? Ei, na atunci!

(Îl bate cu bãþul.)Biondello: – Iertare! Sãriþi!Tranio: – Mã rog, cine eºti dumneata?

De intri în case strãine ºi baþi o slugã de-a mea?Vicenþio (fixându-l): – De ce? Ah! Îl cunosc!

S-a îmbrãcat în haine cu dungi de fir pe ele.Dar bine vã mai merge! În vreme ce eu strângS-agonisesc avere pentru-un copil nãtângEl umblã în unire c-o slugã mincinoasãCa sã mã sãrãceascã.

Tranio (cãtre ceilalþi): – Aiureazã, ce om sãrit!Nu crezi c-ar fi mai bine sã ieºi sã-þi vezi de cale?Ce dacã port dantele? E treaba dumitale?Sunt fiu de sânge nobil ºi tatãl meu nu vreaSã poarte haine rupte un fiu de rangul meu.

Vicenþio: – Tatãl tãu e nobil? De unde? Dupã cine?E negustor de pânzã ºi-atâta tot!

Tranio: – Prea bine! Ai dreptate.ªi mai întâi de toate, ºtii cum mã cheamã?

Vicenþio: – Cum s-ar putea sã nu ºtiu cu cine am de-a faceCând eºti la mine-n curte de cincisprezece ani?

Tranio: – ªi cum îmi zice mie? Calic? Zgârcit?Vicenþio: – Tranio îþi zice!

Crezi cã nu bag de seamã ce vreþi?Strãinul: – Þi-am spus cã-i fiul meu ºi-l cheamã

Lucenþio.Vicenþio: – O, Doamne! L-au omorât!

Ni l-au ucis tâlharul! (repezindu-se la el)Am sã te strâng de gât. Ce i-ai fãcut?Rãspunde? L-ai omorât? Unde? (Îl zguduiemereu.)

Tranio: – Sãriþi de puneþi mâna! (Sar ceilalþi ºi-l scapã.)ªi duceþi-l de-aici, ca-nnebunit de tot!(Intrã Bianca, Emilia ºi Caterina.)

Scena IIIAceiaºi, Bianca, Emilia ºi Caterina

Bianca: – Ce zgomot e? Ce e asta?Lucenþio (îngenunchind înaintea lui Vicenþio): – Îþi cer

iertare, tatã!Vicenþio (vesel): – O, fiul meu e-n viaþã!Vittorio (nedumerit): – Iar nunta încurcatã?Lucenþio (cãtre Vittorio): – Eu sunt adevãratul Lucenþio.

(arãtând spre Tranio) El e servitor.Tranio (cãtre strãin) – S-o ºtergem!

(Ies amândoi pe furiº.)Lucenþio: – Ne-am învoit astfel

Cãci voiam ca la Bianca s-ajung cu uºurinþã.Vittorio: – Ciudat!Lucenþio: – Când vrea amorul, orice e cu putinþã.

ªtiam cã lângã dânsa, adus ca profesorªi zilnic împreunã, va fi mult mai uºor.Sã-i povestesc iubirea. Cu multã dibãcie,Am izbutit ca lumea sã ia pe Tranio drept mine.ªi astfel astãzi am femeia mult doritã, pe care-oaºteptam ºi care mi-e soþie.

Vittorio: – Sã-nºeli un biet pãrinte!Vicenþio: – Nu unul, doi! Dar cred cã e mai bine

Decât pentru nimicuri iar sã ne supãrãmCopiii fiecare sã-i binecuvântãm.Când vezi în douã inimi atâta-ndrãgostireIertarea pãrinteascã e drum spre fericire.(Îi bincuvinteazã.) Închin paharul în cinstea lor.

Toþi (închinând): – Trãiascã!Vittorio (cãtre Bianca pornitã spre uºã cu Emilia ºi

Caterina) – Bianca, nu rãmâi?Bianca: – Nu, ne-ntoarcem. Mã duc s-arãt lãdiþa

Cu darurile mele de nuntã. (Ies toate trei.)(Petruchio iese pe o uºa opusã ºi se întoarcecu un cãþeluº.)


CLA

SELE

IX

-X

Scena IVVittorio, Vicenþio, Gremio, Petruchio, Hortensio,

Lucenþio, Grumio, Biondello, figuranþiVittorio (uitându-se dupã Bianca): – Porumbiþa!Vicenþio: – Doi trandafiri de fete.Gremio: – Beau în norocul lor.Vittorio (cãtre Petruchio care se joacã cu cãþelul):

– Dar tu, ce faci acolo?Gremio: – Dreseazã pe Medor.Vittorio: – Tot felul de comedii!...

Ce! Altã treabã n-are?Hortensio: – E cel mai fãrã fricã îmblânzitor...Gremio (întrerupându-l): – Dar care

Vãzând cã nu parvine din lup sã facã miel,Îºi mângâie necazul, dresând un biet cãþel.

Vittorio: – Nu suntem noi de vinã.Când mi-a cerut-o mie,El, n-avea ochi sã vadã ce face ...?

Petruchio (întrerupându-l): – ...O prostieVittorio: – N-am zis „prostie“.Petruchio: – Poate n-ai zis, dar ai gândit,

Ca sã vã dau dovadã cã eu am izbutitÎn plan, pui prinsoare: sã-ºi cheme fiecareSoþia ºi a celui ce, printr-o ascultareNeîntârziatã, voia i se va îndeplini,ªi-a cãrui soþie supusã va veni,Acela sã câºtige prinsoarea.

Lucenþio: – Foarte bineHortensio: – Primesc. Treizeci de galbeni.Petruchio: – Treizeci? E ºi ruºine!

Nu fac aºa prinsoare, nici chiar pe calul meu!Auzit, treizeci de galbeni femeia mea!Când euMi-aº pune în joc averea, da, domnilorAtât mã ºtiu de sigur.

Gremio: – Ia lasã, dragã,Spune-o la alþii, dar nu nouã.

Hortensio: – Ori poate oi fi glumind?Petruchio: – Vã prindeþi pe trei sute?Lucenþio: – Mã prind!Hortensio: – ªi eu mã prind!Vittorio (lui Petruchio încet): – Fugi, cã o sã pierzi!Petruchio: – Ce-þi pasã?Lucenþio: – Întâi, mi-e rândul mie.Vittorio (insistând): – Petruchio, n-ai minte?

Faci o copilãrie!...Petruchio: – Îmi trebuie trei sute de galbeni, ºi-am gãsit

Prilej sã-i iau degeaba.Vittorio (aparte): – Tot cum îl ºtiu: smintit!...Lucenþio: – Începem?Petruchio: – Da.Lucenþio: – Biondello! (Vine Biondello.) Treci dincolo

ºi spune stãpânã-þii sã vie. (Biondello iese.)

Paralele sunt bune(ironic) În orice împrejurare, dar mai ales acum.

Petruchio: – Ce-o sã mai râdem! (Biondello se întoarce).Ce e?

Bindello: – Nu vrea sã vie!Lucenþio: – Cum?Biondello: – I-am spus cã eºti aicea ºi

c-ai trimis s-o cheme,ªi mi-a rãspuns: „n-am vreme“.

Petruchio (în bãtaie de joc): – Ei, vezi cã n-are vreme?...Vai! Ce nenorocire! Ce soartã! Ce blestem!

Hortensio: – A mea, orice i-aº spune, m-ascultã.Gremio: – Sã vedem.Hortensio (lui Biondello): – Du-te înapoi ºi spune

nevesti-mii sã vie,Cãci o doresc. Haide! Du-te. (Biondello iese.)

Petruchio (în râs): – Ah! Dulce melodie!„Cãci o doresc, ºi-n suflet cuprins sunt de fiori“Sã ºtii cã vine îndatã, de fricã sã nu mori.

Hortensio (uitându-se spre Lucenþio): – Mai teamã mi-este sã nu paþi vreo ruºineCum au pãþit-o ºi alþii...

Petruchio (arãtând pe Lucreþio): – De pildã...Hortensio (cãtre Biondello care se întoarce):

– Ce-a zis? Vine?Biondello: – Nu poate acum sã vie ºi-a zis cã dacã eºti

Pornit pe glume proaste, sã-nveþi cum sã glu-meºti.

Petruchio: – V-aþi prãpãdit! Nu merge! Întâia n-arevremeªi-a doua se mânie, fiindcã ai zis s-o cheme.Ce noroc! Sãrmanii! Nici eu n-aº fi crezutSã pierdeþi bani, iluzii ºi tot, într-un minut.

Lucenþio: – Nu bate aºa din palme, cã-þi vine acumarândul.

Hortensio (cu rãutate): – ªi mult aº da sã fie aºaprecum mi-e gândul!

Petruchio: – Numai atât cã banii n-ar fi ai nimãnui!...Ei! Grumio! (Vine Grumio.) Ascultã! Stãpâneisã-i spuiCã, fãrã vorbã multã, îi poruncesc sã vieNumaidecât la mine! (Grumio iese.)

Vittorio (surprins): – Îi porunceºte...Lucenþio (lui Hortensio): – Þie, ce-þi vine-a crede?Hortensio: – Nu ºtiu, dar tare m-aº mira s-o vãd!Vittorio: – Eu, dimpotrivã, grozav m-aº bucura.Petruchio: – Atunci, ai sã te bucuri, cãci, iat-o... vine...Vittorio (zãrind pe Caterina în prag): – Ea e!...Hortensio (mirat): – Vezi, frate!Lucenþio (înmãrmurit): – Caterina!Petruchio: – Ei, domnilor! Aºa e

Cã n-am fãcut degeaba prinsoarea?(Caterina înainteazã.)


CLA

SELE

IX

-X

SCENA VAceiaºi, Caterina

Caterina (blândã): – M-ai chemat?Petruchio: – Da, draga mea. Ce face Bianca?Caterina: – Le-am lãsat alãturi, pe amândouã.Petruchio: – Du-te înapoi îndatã

ªi spune-le sã vinã; iar, dacã ele catãSã þi se împotriveascã, înhaþã-le de gâtªi sã le-aduci încoace, acuma, numaidecât!(Caterina iese.)

SCENA VIAceiaºi, fãrã Caterina

Vittorio: – Vãzuºi minunãþie!Lucenþio: – Pe cine sã nu-l mire!...Hortensio: – Nu-mi vine sã-mi cred ochilor!Gremio: – Ciudatã îmblânzire!

ªi-aºi vrea sã-i vãd sfârºitul.Petruchio: – Sfârºitul îi va fi

O viaþã liniºtitã, plãcerea de-a trãiªi fericirea casei.

Vittorio: – Ai câºtigat prinsoarea;Iar eu, câºtig credinþa cã tot însurãtoareaE leacul vrãjmãºiei, dintr-o femeie rea,Când e isteþ bãrbatul ºi ºtie cum s-o iaMi-ai îmblânzit copila. În schimb, cu bucurie,Nu-þi dau numai trei sute de galbeni, ci o mie.

Petruchio: – Fiindcã te vãd darnic, vreau sã mã folosescDe marea-þi dãrnicie ºi sã vã dovedesc...(încet, lui Vittorio) Îmi mai adaogi zestrea? –(cãtre ceilalþi) Cã blândã e cu mineDe la o vreme-ncoace.(Caterina intrã, urmatã de Bianca ºi Emilia.)Uitaþi-vã cum vineCa un viteaz rãzboinic, ce-ntors din bãtãlii,Târãºte-n urmã-i prada atâtor vitejii(cãtre Caterina)De ce þi-ai pus cerceii?...Nu þi-am mai spus o datãCã nu vreau sã-i porþi?... Scoate-i!(Caterina vrea sã-i scoatã.)Ori, lasã-i deocamdatã!(Caterina îi lasã.)

Emilia (Caterinei): – Gãsesc cã eºti prea bunã, de facipe voia lui (îngâmfatã)Eu nu aº putea sã sufãr porunca nimãnui.

Bianca (înþepatã):– Le place sã glumeascã; cer chiar ce nu se poateSe vor, pentru nimicuri, sã li se-nchine toate.

Lucenþio: – Aºa crezi? Dar trei sute de galbeni sunt nimic?Bianca (miratã): – Ce vrei sã zici?Emilia (surprinsã): – Trei sute de galbeni?Lucenþio: – Vreau sã zic cã eu când te chemasem,

eram în toatã mintea,

Cã nu-þi ºtii datoria, cã, negândind înainteaChemãrii cã vei face ceea ce ai fãcut, –M-am prins pe cei trei sute de galbeni ºi ampierdut!...

Bianca (nepãsãtoare): – Eu nu stric.Emilia: – Cine te pune sã ai atât de multã încredere?Gremio (lui Lucenþio): – Nevasta e punct de întrebare,

ªi, pe aºa soi de puncte, sã nu prea pui seamã.Petruchio: – E mai statornic timpul decât credinþa sa.

(cãtre Emilia ºi Bianca)ªi, pentru cã daþi semne de îndãrãtnicie,(întorcându-se spre Caterina)Ia spune-le, Titico, cum trebuie sã fieFemeia, care-ºi vede de datorie...

Emilia: – ªtim.Bianca: – N-avem acuma vreme.Emilia: – Noi lecþii nu primim!Gremio (bucurându-se): – A-ha!Petruchio: – Cu toate astea eu cred cã ar fi mai bine

Sã le primiþi.Caterina (cãtre Emilia): – Da, doamnã...

Femeia se cuvineSã asculte, ºi bãrbatul sã fie pentru eaCa Dumnezeu, la care, de micã, se închinã.Cãci pentru ea înfruntã nevoile din viaþã;Cu grijã el porneºte, când, dis-de-dimineaþãSe duce sã munceascã; la ea e tristu-i gând,Când spre nenorocire alunecã plângând.ªi-n vreme ce încãlzite la sânul veselieiTrãim în mulþumirea de-a ne iubi copiii,Bãrbatul, cine ºtie pe ce cãrare greaCulege fericirea, sã vie sã ne-o dea.ªi nouã, ce ne cere în schimb? O sãrutare,O vorbã de iubire, o blândã ascultare.E singura-i dorinþã; mai mult, e dreptul luiPe care nu-l învinge cu voinþa nimãnui.ªi eu am fost odatã orbitã de mândrie,ªi eu gândeam într-altfel, ºi eu credeam sã-mi fieSupus întreg pãmântul; dar vãd cã e-n zadar:Puterea-i slãbiciune ºi toate au hotar.Femeie, pleacã-þi fruntea în pacea cãsniciei,Bãrbatul sã se urce pe treptele domniei!Când el îþi zice: „vino“, în loc sã-l duºmãneºti,Întreabã-l blând: „Stãpâne, te-ascult; ce-miporunceºti?“

Petruchio: – Aºa, drãguþã! Vino, sã te sãrut. (O sãrutã.)IubireaE acum cu noi, ºi-n umbrã-i ne aºteaptã fericirea.

Vittorio: – Ah! Slavã þie, Doamne, cã l-ai înzdrãvenit.Gremio: – Nebun, nebun, dar uite cã tot a izbutit!...Petruchio: – De obicei, femeia, înaintea nunþii pare

Un înger, ºi pe urmã îþi face zile amare.La mine, cum se vede, a fost cu totul altfel;M-am însurat cu un diavol, ºi acum... e mieluºel.

SFÂRªIT

Documents

Clasele IX-X Femeia îndãrãtnicã...6 CONCURSUL POVEªTILE CANGURULUI CLASELE IX-X Sã-ºi schimbe-un om credinþa, când nimeni nu i-o cere Lucreazã cât îþi place, dar tot,