2

CUPRINS Introducere

a) Expunerea obiectivelor propuse pag. 3 b) Continutul introductiv pag. 4-6

Capitolul 1. Civiliza ţia Maya §1. Mayaşii în primele 8 secole pag. 7 §2. Epoca de Aur a culturii Maya pag. 8

§3. Cultura, societatea şi religia pag.8-10 §4. “Trapezul Maya’’(teritoriul de azi) pag.11 §5. Noul imperiu al „Şarpelui cu pene” pag.11-13 §6. Locuinţa Mayaşilor pag. 13 §7. Căsătoria şi activităţile zilnice pag. 13-15

Capitolul 2. Arta civiliza ţiei Maya

§1. Arhitectura Maya pag. 16 §2. Sculptura şi pictura pag. 17 §3. Ceramica Maya pag. 18 §4. Limba şi scrierea Maya pag. 18-19 §5. Splendoarea monumentala pag. 19-24 §6. Descoperirile arheologice culturii Mayaşe pag. 25-27

Capitolul 3. Profe ţia Maya pag. 28-29

§1. Calendarele Maya pag.30-33 §2. Sfîrşitul lumii,potrivit civilizaţiei Maya pag. 33-39 §3. Întelepţii mayaşi anunţă că s-a amînat sfîrsitul lumii pag. 39-40

§4. Lumea dupa 21 decembrie 2012 pag.40-41

Capitolul 4. Decăderea şi dispariţia Imperiului Maya

§1. Inceputul declinului pag. 41-43

§2. Caderea şi dispariţia culturii Imperiului Maya pag. 44-46 Incheiere pag.46-47

a) Concluzii pag. 48

Bibliografie selectiva pag. 49

3

Anexe pag.50-62

Introducerea) Expunerea obiectivelor propuse

Obiectivele lucrarii: prin lucrarea data imi propun sa evaluez si sa analizez misterele civilizatiei Maya, descoperirile arheologice care apartin culturii mayaşe, religia, calendarele astronomice,profetia ,arhitectura,panteonul mayas, de ce si cum a disparut civilizatia Maya.Civilizatia Maya este o cultura nativ-americana antica, care a reprezentat una din cele mai avansate civilizatii din emisfera vestica, inainte de sosirea europenilor. Originile civilizatiei mayase sunt inca puse sub semnul intrebarii. Se pare ca formarea lor a inceput cu mult inainte de era crestina, in 1500 i.Hr. Apoi, mult mai tirziu, intre anii 300 si 900 d.Hr., teritoriile unanim cunoscute au fost ocupate mai mult sau mai putin uniform de o civilizatie - mayasii de mai tirziu. Mayasii au facut parte din grupa popoarelor bastinase ale Americii si au trait in regiuni din Mexic (statele Veracruz, Yucatan, Campeche, Tabasco si Chiapas), in cea mai parte a Guatemalei si, de asemenea, in regiuni din Belize si Honduras. Viitorii locuitori ai imperiului Maya aveau mai multe denumiri, in functie de zona in care se aflau: cei mai bine cunoscuti oameni, denumiti "Maya", au locuit in regiunea peninsulei Yucatan, locul de unde mai tirziu si-au extins teritoriul. Intreaga civilizatie poarta denumirea acestor locuitori. Dintre celelalte grupari semnificative sunt: "Huastec" in nordul statului Veracruz, "Tzental", "Chiapas", "Chol"- in Mexic, apoi in Guatemala: "Quiche", "Cakchiquel", "Pokonchi" si "Pokomam", respectiv "Chorti" in Honduras. Cu exceptia Huastecilor, toate aceste grupari au ocupat teritorii bine stabilite. Toate erau parti integrante din aceeasi civilizatie, care in multe privinte a atins cel mai inalt grad de dezvoltare printre toate popoarele din acele vremuri, din emisfera vestica. De fapt civilizatia Maya este cu adevarat o interesanta enigma!Arhitectura lor este o enigma(templul mayaş din Chichen Itza,panteonul mayas, templele din Palenque),calendarul Maya care a prezis sfirsitul lumii si alte evenimente, chiar si propria data a disparitii lor, care are un sir de ipoteze…Poate intr-o zi vom disparea si noi tot asa cum a disparut aceasta civilizatie?!Ce trebuie sa invatam din greselile acestei civilizatii privind disparitia lor? Este o tema actuala pentru ca este o civilizatie disparuta,care a avut o arhitectura bogata in monumente de splendoare,o profetie care fascineaza,un mod de a calcula datele evenimentelor cu o precizie uimitoare si cu cit se apropie data de 21.12.2012 toti mai des apare intrebarea: cum au putut Maya sa previna sfirsitul lumii?Asemenea apare si intrebarea: cum aceasta civilizatie a disparut? Pentru aceasta trebuie sa studiem cultura,religia,arhitectura,scrierele,calendarele si cum s-a dezvoltat civilizatia Maya. Prin lucrarea data doresc sa dezleg misterele privind aceasta civilizatie,cum a evoluat,

4

sa descriu perioada epocii de aur a imperiului Maya,cum au prezis evenimente istorice importante prin katun1, cum incepe declinul Maya si cum dispare misterios.1

b) Conţinutul introductivPopulatia Maya a trait in America Centrala in zona in care exista in zilele noastre Yucatan. Suprafata, aflata la sudul Tropicului Racului si la nordul Ecuatorului, are cam 900 kilometri de la nord la sud si 550 kilometri de la est la vest. Cultura lor era inca a pietrei, desi stiau sa lucreze cu carbunii si aurul. Poporul Maya adora jadul2.Peisajul imperiului era foarte divers: vulcani activi, paduri, campie si tarmul Pacificului. Mayasii erau astronomi foarte priceputi. Pentru ei erau importante momentele zenitului, atunci cand Soarele traversa coordonatele imperiului Maya. Doar la Tropice erau posibile observatii asupra trecerii zenitale. Mayasii aveau un zeu care reprezenta acest moment al Soarelui numit Zeu. Mayasii reprezentau numerele pe baza numarului 20(anexa 1). Astfel ei reprezentau sistemul numerelor prin puncte si linii: un punct insemna 1, o linie insemna 5. Utilizand baza 20 ei puteau reprezenta numere foarte mari. Numerele erau scrise de jos in sus. Era deci foarte usor sa adune si sa scada, dar nu foloseau fractii.Negustorii mayasi foloseau de multe ori boabe de cacao, pe care le asezau pe pamant, pentru a face calculele.Tot baza 20 o foloseau si in celebrul lor calendar.Calea Lactee era venerata de mayasi, care o numeau Copacul Lumii, care era reprezentat de un arbore inalt numit Ceiba3(anexa 2). O mai numeau si Wakah Chan. Wak insemna sase sau a creste. Chan sau K'an insemna patru, sarpe sau cer. Arborele Lumii a aparut atunci cand Sagetatorul era mult deasupra orizontului. Atunci Calea Lactee a rasarit din orizont si s-a catarat catre nord. Nebuloasele care formau Calea Lactee au fost vazuti atunci ca arbore al vietii, din care toate formele vietii se trag. Pe langa Sagetator, centrul galaxiei noastre, unde Copacul Lumii si Ecliptica se intalneau, era in centrul atentiei mayasilor. Un element important al Copacului Lumii era Monstrul Kawak, un cap gigantic cu un semn in frunte. Acest monstru era deasemeni un munte sau un monstru intelept. Un vas de sacrificiu de pe capul sau continea o sabie reprezentand sacrificiul, si Kimi care reprezentau moartea. Ecliptica era uneori reprezentat ca o linie care intersecteaza principala axa a Copacului Lumii, facand o forma asemanatoare crucii crestine. Deasupra Copacului Lumii se gaseste o pasare numita zeita Printesa pasare sau Itzam Ye. Iar deasupra se vede Soarele asa cum apare Mayasilor la Solstitiul de Iarna. In timpul iernii, cand asa-numita Cale Lactee de Iarna domina cerul, era numita si "Sarpele cu Oase Albe". Atunci nu este asa stralucitoare ca nebuloasele care domina cerul la Nord de Ecuator in timpul verii, dar observatorii din locuri intunecate pot vedea cu 1 Katun este o unitate de bază de timp în calendarul Maya, o perioadă de 7200 zile, doar scurt de 20 de ani în calendarul european. La momentul de cucerirea spaniolă, cel mai lung ciclu calendaristic păstrat de către Maya a fost un ciclu de 13 katune, aproximativ 256 ani. Maya a numit acest ciclu katanob kahlay, "Contele de katune". Fiecare Katun în ciclul este identificat până la data sa de zi finală în tzolk'in, un ciclu de 260 zile folosite pentru ritualuri de timp. 1

2 JAD, Piatră semipreţioasă compusă din silicat natural de aluminiu, calciu şi magneziu, de culoare albă-verzuie până la verde închis, cu luciu sticlos, folosită la confecţionarea unor obiecte de artă. Obiect de artă făcut din această piatră.3 Ceiba a fost copacul sacru al mayaşi, Maya antica din America Centrală a crezut că un copacul mare Ceiba s-a situat la centrul pământului, care leagă lumea terestre la spiritul-lumii.

5

usurinta licarirea. Aici Ecliptica traverseaza Calea Lactee din nou, langa constelatia Gemenii, care era cam in locul in care era Soarele in timpul Solstitiului de Vara.M . Mayasii aveau cunostinta despre lunatie.

Au urmarit drumul Soarelui de la o eclipsa la alta. I-au urmarit drumul de-a lungul intregului an. La Chichen Itza, la apus, un drum al soarelui apare pe partea cu scari a piramidei numita El Castillo in zilele Echinoctiului de Primavara si de Toamna. Dovedeste ca Mayasii notau nu doar extremele Soarelui la Solstitii dar si Echinoctiul, cand Soarele aparea fie la est fie la vest. Deci pe langa trecerile la zenit si eclipsele trebuie sa fi fost o parte importanta a observatiilor Mayasilor. Venus era cea mai interesanta dintre toate planetele. Credeau chiar ca era mai importanta decat Soarele. Urmareau cu atentie cum parcurgea toate fazele, si erau necesare 584 de zile pentru ca Venus si Pamantul sa se alinieze in aceeasi pozitie comparativ cu Soarele. Si trebuie cam 2922 zile ca Pamantul, Venus, Soarele si stelele sa revina in aceeasi pozitie. In timpul Conjunctiei Inferioare Venus nu este vazuta atunci cand trece printre Soare si Pamant. Perioada este de 8 zile.Cand rasare apoi pentru prima oara in cerul diminetii, etapa numita rasarire heliacala pentru ca rasare o data cu Soarele, este cea mai importanta pozitie a lui Venus. Dupa ce rasare, Venus atinge apogeul in stralucire, si se misca repede departe de Soare. Apoi ramane vizibila cam 260 de zile pe cerul diminetii pana cand ajunge la Conjunctia Superioara. Atunci Venus este la polul diametral opus de Soare, cum este vazuta de pe Pamant. Incepe sa devina cetoasa, pana ce dispare apoi la orizont, pentru a aparea in partea opusa a Soarelui dupa cam 50 de zile. Mayasii au facut observatii asupra lui Venus in timpul zilei. Se pare ca Venus avea un efect psihologic asupra lor si a culturilor din America mijlocie. Oameni erau sacrificati la prima aparitie dupa Conjunctia Superioara cand Venus era la faza cea mai estompata, dar cel mai tare se temeau de prima Rasarire Heliacala dupa Conjunctia Inferioara. In Dresden Codex4(anexa 3), Mayasii au un almanah care descrie cercul complet al lui Venus. Au numarat 5 seturi de 584 zile, adica cam 8 ani, 5 repetari ale cercului lui Venus.In arta lor Eliptica era reprezentata ca un sarpe cu doua capete. Ecliptica este drumul Soarelui pe cer marcat de constelatii sau de stele fixe. Pot fi gasite luna si planetele pentru ca sunt legate de Soare. Constelatiile din Ecliptic mai sunt numite si zodiac. Nu se stie exact cum erau vazute de mayasi constelatiile fixe ale Elipticului. Dar exista un scorpion, considerata ca echivalentul constelatiei Scorpion care apare ca gheara stelei Libra. De asemeni constelatia Gemeni reprezentata ca un porc sau peccary (animal nocturn din familia porcului). Alte constelatii sunt identificate cu jaguarul, cel putin un sarpe, o brosca testoasa, un liliac, un monstru xoc - rechin sau monstru marin. Pleiadele erau vazute ca fiind coada unui sarpe-sobolan, numit "Tz'ab". Regii Maya isi planificau ritualurile de urcare pe tron dupa stele si Calea Lactee. Ei

4 Codex Dresden este considerat cea mai completă a celor patru rămase manuscrise americane. Codex Dresda este fabricat din hârtie Amatl ( "Kopo", scoarţă de copac, care a fost aplatizata şi acoperita cu o pastă de tei), sa dublat in falduri într-un acordeon - cum ar fi sub formă de pliere-textele de pe ecran. Codexul de hârtie de scoarţă de copac este acoperit cu stuc fin şi este de opt centimetri de unsprezece picioare lungi.El conţine tabele astronomice de precizie. Codex Dresden conţine previziuni pentru agricultura. Acesta dispune de informaţii privind anotimpurile ploioase, inundaţii, boli si medicina. De asemenea, pare să arate conjuncţii de constelatii, planete şi Luna.

6

celebrau sfarsitul unui k'atun cam la fiecare douazeci de ani. La sfarsitul unui k'atun stapanitorii faceau o stela, numita si arbore de piatra, pentru a comemora evenimentul. Aceste pietre stela, ii reprezentau pe ei insasi in timpul acelor ceremonii purtand costume cu simboluri asociate cu Arborele Lumii. Acoperamantul capetelor continea zeita Principesa pasare, in brate tineau un asa-numit sceptru ceremonial care reprezenta sarpele cu doua capete al Elipticului. (anexa 4.) Purtand aceste elemente ale Arborelui Lumii pe costum, stapanitorul se lega de cer, de zei si de viata. In plus, cand finalul unui k'atun coincidea cu vreo pozitie importanta a planetelor mergeau la razboi pentru a obtine sclavi. Cosmologia populatiei Maya era o filosofie a vietii, religioasa care influenta vietile lor cu un grad care ar putea parea excesiv oamenilor moderni. Erau observatori perspicace, sensibili la ciclul natural al soarelui, lunii si planetelor. Au dezvoltat un sistem foarte complex de scriere, folosind pictograme si elemente fonetice sau silabice. Scrisul era probabil accesibil doar membrilor claselor superioare. Simbolurile erau sapate in piatra, dar cel mai adesea pe carti perisabile facute din hartie scoarta de copac, acoperita cu var pentru a face o suprafata alba proaspata. Aceste carti impachetate in lemn sau piele de caprioara. Erau numite codice, codex. Datorita perisabilitatii lor si ravnei cu care spaniolii le-au ars, doar 4 codexuri mai exista astazi. Continutul lor trebuie sa fi fost diferit, dar unele dintre ele erau in mod evident similare almanahurilor astronomice. Drept exemplu, o tablita cu Venus, tablite cu eclipsa intr-un codex din Dresden. Mai este un codex in Paris- Perez care se pare ca ar contine un tip de zodiac Maya, dar nu se stie cu siguranta. Un alt exemplu important de almanah Maya este prezent in codexul de la Madrid- Tro si Cortezianus. Al patrulea Codex este numit Grolier si a fost autentificat in 1983. Aceste codiciluri contineau probabil multe din informatiile utilizate de preoti sau de clasa nobila pentru a determina date de mare interes. Probabil contineau si linia dinastiilor.5

Profetiile din cartea lui Chilam Balam.!

K’atunul:

11.  Katun avar; se simte insuficienta ploilor . . . mizerie.    9. Secetă, foamete.    7.  Pacat carnal , domnitori neastimparati.    5   Aspra fata lui, aspră sunt stirile lui.   3.  Ploi de profit mic, lăcuste, lupte.   1.  Katunul Raului   12. Katunul este bun  10 seceta este responsabila in acest Katun.    8  Nu este un scop de lăcomie de bani; nu este un scop de a provoca supărare. . . foarte multa luptă.

5 World of the Maya de Victor W. von Hagen

7

   6 Nerusinat este discursul său.    4 Quetzal va veni. . . Kukulcan va veni.   2.  Pentru jumătate din noi nu va fi pâine, pentru jumătate nu va fi apa. 13 Nu există nici o zi norocoasa pentru noi.6

Civilizaţia Maya

§ 1. Mayaşii în primele 8 secole

Prima perioadă istorică a popoarelor maya, numită de arheologi „perioada de formaţie”, durează mai mult de opt veacuri, până în anul 320 d.Hr. Din această perioadă au rămas doar puţine vestigii răspândite pe aproape întregul cuprins al teritoriului. Figurinele de ceramică găsite în regiunea Peten au trăsături caracteristice care arată că vechii locuitori ai regiunii erau într-adevăr mayaşi  (fapt care poate fi stabilit destul  de lesne,  de vreme ce, dintre toate populaţiile cunoscute mai ales în acea regiune, mayaşii au feţele cele mai late şi capetele cele mai rotunde – craniul cu diametrele longitudinal şi transversal aproape egale ; până aproape de zilele noastre ei îşi accentuau brahicefalia aplicându-şi, de la o vârstă destul de fragedă, un soi de rame în jurul capului,(anexa 5) obţinând astfel deformarea dorită a craniului, care trecea drept criteriu de frumuseţe… Unele figurine din acea perioadă, modelate de mână, au braţele şi picioarele tratate într-o manieră pe care astăzi am numi-o impresionistă, anunţând dezvoltarea viitoare a sculpturii maya. Civilizaţia maya apare acum 2.500 de ani.Primele ştiri despre amerindienii maya datează din jurul anului 500 î.Hr., când s-a desăvârşit despărţirea huaxtecilor de mayaşii propriu-zişi, proces îndelungat, care se întinde peste trei veacuri. Acest proces este şi el legat de o chestiune care până acum n-a primit o explicaţie satisfăcătoare: deşi cercetările mai noi au arătat că, etnic şi lingvistic, huaxtecii sunt înrudiţi cu marea familie maya, cu toate acestea, în timp ce popoarele maya şi-au dezvoltat neîncetat cultura, ajungând pe o treaptă înaltă, huaxtecii au rămas la un stadiu destul de înapoiat; ei n-au participat la dezvoltarea scrierii hieroglifice şi a calendarului, n-au folosit elementele tipice ale arhitecturii maya, iar în artă, cu toate că au creat un stil propriu, l-au păstrat aproape neschimbat vreme de milenii. Cea mai veche dată săpată în piatră le aparţine : pe o stelă din Tres Zapotes, anul (corespunzător calendarului nostru) 31 î.Hr. Următoarea dată, săpată pe o figurină de jadeită, este 162 d.Hr. Dar ambele date sunt relativ târzii: pentru La Venta, măsurătorile cu carbon 14 au dat 1454 - 300 î.Hr. până la 126 - 250 d.Hr.

6 The Book of Chilam Balam” de Ralph L. Roys 1967.

8

Calendarul olmec a fost preluat de către mayaşi, care l-au îmbunătăţit făcând din el cel mai exact calendar din lume.7

§ 2. Epoca de Aur a culturii Maya

Această epocă de înflorire a culturii maya, cuprinsă între anii 320— 987 d.Hr., este desemnată de istorici sub numele de „Vechiul Imperiu” (prin analogie cu istoria Egiptului antic) — un răstimp de peste şase veacuri şi jumătate, care începe cu cea mai veche dată săpată pe o placheta de jad găsită pe locul actualului oraş Puerto Barrios din Guatemala (cea mai veche stelă8 datată se află la Uaxactun şi poartă data 9 aprilie 328 d.Hr. fiind descoperită în anul 1916 de către arheologul Sylvanus Morley) şi se sfârşeşte cu părăsirea principalelor centre, din motive care până astăzi n-au fost încă pe deplin lămurite.

Unii arheologi sunt de părere că oraşele mayaşe din câmpie formau în această perioadă o federaţie a cărei conducere se găsea în mâinile unei mici caste de preoţi şi de nobili, înrudiţi şi dominaţi de preocupări religioase. Conducerea fiecărui oraş era dualistă: un şef (halach uinic) care exercita autoritatea civilă având şi funcţii religioase, şi un altul (ah kan mai) care se consacra activităţilor sacerdotale şi studiului astronomiei. Pătura conducătoare făcea un apel constant pentru mână de lucru în micile aşezări din jurul oraşului, pentru construirea de temple, piramide, palate, stele; construcţiile se ridicau după culesul porumbului, când oamenii de rând puteau lucra la căratul materialelor, sub conducerea arhitecţilor, zidarilor şi pietrarilor.

Ritmul construcţiilor s-a accelerat către sfârşitul perioadei Vechiului Imperiu; nu numai că se clădesc edificii mai multe, dar şi calitatea construcţiilor se îmbunătăţeşte: zidăria devine mai fină, clădirile mai spaţioase, ceramica mai îngrijit lucrată, stelele mai graţioase, iar sculptura manifestă mai multă sensibilitate, mai multă inspiraţie.9

§ 3. Cultura, societatea şi religia

Cultura si societatea Maya a atins cea mai mare dezvoltare intre ani 300 D.C-900 D.C In stadiile ei primare, economia mayasa era reprezentata in principal de agricultura, recolta principala fiind porumbul. Se mai cultivau bumbacul, fasolea, sucul de fructe, maniocul (sau Cassava) si cacaoa. Foarte perfectionate erau tehnicile de rasucire, vopsire

7 ,, Istoria culturii si civilizatiei” de Ovidiu Drimba, editura SAECULUM I. O. si Vestala,2003.8 STELĂ, Mic monument cu caracter comemorativ, în formă de coloană sau de pilastru, alcătuit dintr-un singur bloc de piatră şi purtând de obicei inscripţii sau sculpturi, specific antichităţii.9 ,, Istoria culturii si civilizatiei” de Ovidiu Drimba, editura SAECULUM I. O. si Vestala,2003.

9

si tesere a bumbacului. Conform unei publicatii din 23 iulie 2009 in Jurnalul de Stiinta si Arheologie vechii mayasi practicau conservarea padurilor acum 3.000 de ani.(anexa 6) Paleontologul David Lentz de la Universitatea din Cincinnati a ajuns nu doar la concluzia ca reprezentantii populatiei Maya practicau gestionarea silvica, dar si ca atunci cand si-au abandonat practicile de conservare a padurilor, acest lucru a fost in detrimentul intregii culturi mayase.

“Am descoperit in urma cercetarilor noastre ca mayasii conservau cu buna stiinta resursele padurilor. Practicile lor deliberate de conservare pot fi observate in lemnul pe care il foloseau pentru constructii.”, sustine profesorul de biologie la Universitatea din Cincinnati David Lenz.

Cu ani in urma, cercetatorii erau mult mai interesati sa afle care rege a construit o piramida, cine pe cine a detronat si cine este portretizat intr-un totem10. Totul se rezuma la conducatori si la actiunile lor. Cercetatorii Universitatii din Cincinnati s-au uitat insa la economie, la practicile agricole, la dirijarea exploatarii padurilor si la modul in care oamenii si cultura functionau. Si facand acest lucru au inteles ca populatia Maya, cel putin la inceputuri, a practicat ingrijirea padurilor. Cel putin pana la venirea pe tron a lui Jasaw Chan K’awiil, una dintre cele mai importante figuri ale preistoriei, sub a carui conducere mayasii au suferit o dramatica turnura a destinelor si a modului lor de viata.

Mayasii au domesticit cainele si curcanul, insa nu au folosit animale de povara sau vehicule trase de roti. In domeniul ceramicii, erau de neegalat printre popoarele Lumii Noi. Boabele de cacao era folosite si ca moneda de schimb. Mayasii foloseau metalele pretioase numai in scopuri ornamentale (a caror coloristica era intr-adevar deosebita): aurul, argintul si jadul fiind cele mai folosite. De asemenea, erau utilizate penele. Cuprul ocupa si el un loc aparte in arta ornamentarii. Cu toate acestea, uneltele de metal ramasesera nedescoperite.

Limba mayasilor este vorbita astazi de aproape 350.000 de oameni din Yucatan, Guatemala si Belize. In radacina comuna mai intra si limbile Huastec, cat si altele apropiate de acestea, insa care nu se mai vorbesc decat de foarte putini localnici. Cultura maya a dezvoltat o arhitectura remarcabila, si ale carei urme au ramas si astazi. Un numar foarte mare de ruine sunt plasate in situri arheologice care au ajutat oamenii de stiinta sa evalueze nivelul foarte ridicat de dezvoltare la care ajunsesera civilizatiile din aceasta zona, in acest domeniu. Urme ale vechilor orase: Palenque, Uxmal, Mayapan, Copan, Tikal, Uaxactun si Chichen Itza se afla si astazi in acele locuri. Aceste situri au fost odata niste largi centre in care se desfasurau ceremoniile religioase. Aveau un plan arhitectonic comun, des intilnit la mayasi, cuprinzind mai multe piramide, grupate in jurul unei piete deschise, si intre erau construite atat temple cat si alte cladiri. Piramidele erau construite in niveluri succesive, din blocuri de piatra taiate, de dimensiuni considerabile, si prezentau scari pe una sau mai multe parti, pe unde se putea ajunge in interiorul 10 TOTEM Simbol mitic reprezentat printr-un animal, printr-o plantă sau printr-un obiect, considerat, de unele triburi, ca strămoş protector, fiind venerat. Imagine sculpturală a unui asemenea simbol

10

piramidei, locul desfasurarii unor impresionante ceremonii religioase. (anexa 7)

Ca structura secundara, se folosea pamant si blocuri de piatra pe care se intindea mortar11. Peretii de piatra erau adesea lasati fara mortar. Lemnul era folosit doar in sculptura. Arcadele nu erau cunoscute. Interioarele piramidelor, cat si al cladirilor in general, erau destul de inguste, la fel ca si ferestrele, destul de rare. Interioarele si exteriorul cladirii erau zugravite in culori stralucitoare. Exterioarele erau decorate cu sculpturi pictate si mozaicuri din piatra.

Poporul mayas a dezvoltat o metoda de scris constand in notatii hieroglifice(anexa 8), prin care au inregistrat date importante despre istoria, mitologia si ritualurile lor, toate incrustate in piatra, pictate sau ornamentate pe diferite alte obiecte de uz comun, cat si elemente de decoratiune sau constructie. Din fibrele unei plante speciale, au imitat hirtia, grupand foile cu hieroglife in asa-numitele "codexuri".

Aceste carti erau folosite in divinatie mai ales, furnizand date despre evolutia agriculturii, a vremii, a bolilor, a vanatorii, cat si despre astronomie. Sistemul calendaristic mayas era unul extrem de elaborat. Anul incepea atunci cand soarele trecea pe la zenit, pe 16 iulie, fiind constituit din 365 de zile; 364 de zile erau grupate in 28 de saptamani a cate 13 zile fiecare, Anul nou incepind cu ziua a 365-a. In plus, 360 de zile ale anului erau impartite in 18 luni a cate 20 de zile fiecare. Lunile si saptamanile treceau independent unele fata de celelalte, totusi, la fiecare 260 de zile (multiplu de 13 si de 20), saptamana si luna incepeau in aceeasi zi. Calendarul mayas, desi foarte complex, a fost si cel mai cunoscut de catre oameni, aceasta pana la introducerea calendarului gregorian, in secolul al 16-lea.

Au fost construite marile centre ceremoniale Palenque, Tikal si Copan. Cu toate acestea, in jurul anului 900, centrele mayase au fost abandonate din motive necunoscute. O parte dintre mayasi au migrat in peninsula Yucatan, unde, intre anul 900 si inceputul secolului al 16-lea (sosirea spaniolilor), si-au continuat existenta. Migratia tolteca (sau invazia, nu se stie sigur) venind din valea Mexicului a influentat puternic stilul arhitectonic. Au fost ridicate orase - proeminente centre, ca Chichen Itza si Mayapan. In urma unor perioade de razboi civil si chiar si revolutie, aceste centre au fost si ele parasite.

Religia mayasa era centrata pe veneratia unui mare numar de zei. Chac era zeul ploii, invocat in special in ritualurile populare. Printre zeitatile supreme se aflau Kukulcan, un fel de Creator - in mitologia Azteca era numit Quetzalcoatl -, cit si Itzamna, zeul cerului. Dupa anii 900 d.Hr, Maya a decazut misterios in regiunea din sudul Guatemalei. Mai tarziu au trait in nordul peninsulei Yucatan si au inceput sa-si recapete teritoriul pana in secolul XVI cand a avut loc cucerirea spaniola. Spaniolii au cucerit cu usurinta aceste teritorii, desi nu in totalitate, astfel ca in secolul 20 chiar, populatia mayasa este inca majoritara in zonele locuite. Urmasii mayasilor formeaza inca majoritatea populatiei regiunii. Totusi,

11 MORTAR Material de construcţie constituit dintr-un amestec de var, nisip, apă, ciment sau ipsos etc., care se foloseşte ca element de legătură între materiale de construcţie solide.

11

multi au adoptat moduri de viata spaniole dar o parte a populatiei moderne inca mai tin la traditiile lor.12

§ 4. “Trapezul Maya’’(teritoriul de azi)

Teritoriul pe care trăieşte astăzi populaţia maiaşă era printre cele mai locuite cu zeci de milenii în urmă. În perioada cuceririi spaniole, la sfârşitul secolului al XV-lea şi începutul celui următor, teritoriul ocupat de populaţia maya cuprindea Guatemala (cu excapţia câtorva regiuni de pe coasta Pacificului), părţile apusene ale Salvadorului şi Hondurasului, întreg Hondurasul Britanic, iar din Mexic statele Yucatan şi Campeche,teritoriul Quintana Roo şi regiunile răsăritene ale statelor Tabasco şi Chiapas, prin urmare un teritoriu de vreo 900 km. Întregul teritoriu este situat în regiunea subtropicală , limita lui meridională coborând până aproape de paralela 14 N. ̊� Partea sudică a trapezului locuit de maiaşi este o regiune muntoasă cu numeroase vârfuri înalte, în mare parte de origine vulcanică, cu oraşe aşezate în văi sau pe platouri. Pentru civilizaţia maya regiunea muntoasă a Guatemalei a avut şi alte avantaje: rocile vulcanice erau folosite pentru construirea locuinţelor şi a edificiilor de cult, precum şi la confecţionarea de metate13.Epocă de înflorire a culturii maya,cuprinsă între anii 320e.n. şi 987e.n., desemnată istoric sub numele de ,,vechiul imperiu” este împărţită în trei perioade: 320-633; 633-731; 731-987. Descoperirile arheologice au infirmat vechea teorie că civilizaţia maya s-ar fi dezvoltat în mod izolat.

§ 5. Noul imperiu al „Şarpelui cu pene”

După părăsirea principalelor centre de cultură din vechiul imperiu,aşezate mai ales în regiunile râurilor Usumacinta şi Motagua, civilizaţia maya emigrează mai ales spre ţărmul Atlanticului, unde întemeiază aşezările Chichen-Itza şi Uxmal,şi spre Oceanul Pacific, unde pune baza oraşelor Antigua, Atitlan şi Amatitlan. Mai întâi cultura maya trece printr-o perioadă de declin, care se asociează cu unele influenţele civilizaţiilor vecine şi cu o orientare către militarism şi război a noilor centre. După o perioadă de relativă independenţă se produce o importantă migraţiune a toltecilor, care cuceresc cele mai importante centre maya din Yucatan. Episcopul Diego de Landa, a cărui lucrare ,,Relacion de las cosas de Yucatan” se află printre cele mai competente surse spaniole cu privire la istoria mayaşilor, arată: ,,Indienii cred că un mare senior, numit Kukulcan (,,Şarpele cu pene”), domnea impreună cu cei din neamul Itza, care s-au stabilit la Chichen –Itza ...” 12 ,, Mayasii ” de Horia Matei, 1967.13 Un instrument de teren de piatră folosit pentru prelucrare de cereale si seminte. În cultura tradiţională mesoamericana, mortarea a fost de obicei folosit de femei care s-ar pisa porumbul şi alte produse alimentare în timpul pregătirii.

12

Cronicile arată că ocuparea oraşului Chichen-Itza de către indienii itza a durat peste două secole.Unele surse maya vorbesc şi de o triplă alianţă intre Chichen-Itza, Mayapan şi Uxmal.

Aşadar noul imperiu maya îşi mută centrele de cultură către nord –de la Uaxactun, Tikal, Pelenque şi Quirigua la Chichen –Itza, Mayapan şi Uxmal ,şi adoptă elemente toltece în cultura sa, cel mai important fiind adorarea lui Quetzalcoatl-Kukulcan.

În perioada noului imperiu al ,,Sarpelui cu pene”,oraşele maya devin adevărate cetăţi; ele nu se mai construiesc în câmp deschis ci pe insule aşezate în mijlocul lacurilor,în zone deluroase sau împădurite,sunt înconjurate de palisade,iar unul dintre ele era chiar apărat de un gard viu de maguey . Fernando Cortez descrie: ,,Oraşul se găseşte pe o stâncă ridicată, având într-o parte un lac mare ,iar în cealaltă parte un râu adânc ce se varsă în acest lac.Nu există decât o singură intrare accesibilă şi totul este înconjurat de un şanţ foate adânc, în spatele căruia se află o palisadă până la înalţimea pieptului. Dincolo de palisadă se ridică un gard din scânduri foarte groase, înalt de două toaze (circa 3,90m), cu mici ferăstruici pentru lansarea săgeţilor. Turnuri de pândă se înaţă cu 7 sau 8 picioare ( 2,27-2,40 m) deasupra zisului gard, iar pe alte turnuri sunt îngrămădite pietre menite să servească la apărare.” Astfel, o clasă conducătoare străină impune un cult străin şi un nou mod de viaţă vechilor maiaşi din Yucatan şi din regiunea muntoasă a Guatemalei.

În perioada influenţei toltece şi, mai târziu, sub dominaţia aztecă, s-au produs câteva revolte şi mişcări de independenţă ale unor oraşe maya. Cea mai însemnată a fost cea din Mayapan, condusă de Hunac Ceel , devenit mai târziu erou naţional al poporului mayaş.Mayapan, principalul oraş din Yucatan, a exercitat o puternică influenţă politică şi religioasă asupra întregii regiuni, reunind la un moment dat 12 cetăţi maya sub hegemonia lui. Sfârşitul hegemoniei oraşului Mayapan a grăbit ocuparea principalelor oraşe de către azteci şi decăderea culturală şi politică a cetăţilor maya.

A urmat ocupaţia aztecă ,în timpul căreia centrele maya furnizau ca tribut sclavi pentru sacrificiile de oameni, şi,în sfârşit ocupaţia colonială spaniolă,care va da vechii civilizaţii ultima lovitură,de pe urma căreia nu se va mai ridica.

Vechile oraşe maya erau animate numai în timpul marilor ceremonii religioase şi a zilelor de târg. În perioadele dintre aceste manifestări în oraş nu rămâneau decât nobilimea şi personalul însărcinat să întreţină edificiile de cult, să păzească măştile şi veşmintele de ceremonie.

În zilele de sărbătoare însă, centrul ceremonial se repopula, soseau negustorii din regiuni adesea depărtate şi cumpărători, se negociau mărfuri din ţinutul de sud.

Mayaşii tăiau în aşezări răspândite pe un spaţiu vast, în apropierea câmpurilor lor de porumb, iar în anumite zile de sărbătoare vin la târg ca să asiste la ceremonii religioase mai importante.

Această viaţă, caracteristică vechiului centru ceremonial maya, a suferit unele modificări către sfârşitul aşa-zisei perioade clasice, când oraşele încep să se transforme în cetăţi şi sunt înconjurate de ziduri de apărare sau deplasate către poziţii mai lesne de apărat, pe vârfuri de colină, la capătul unor peninsule înconjurate cu şanţuri adânci.

13

Mai multe oraşe din Yucatan au porţi monumentale, unele de dimensiuni impozante.

Cea mai bogată dintre regiunile locuite de vechii maiaşi era cea situată în sudul ,,trapezului”, cuprinzând Guatemala de astăzi şi o parte din Honduras. Aici se află depozitele de obsidan (sticlă vulcanică dură, formată prin răcirea rapidă a lavei) care furnizau materia primă pentru fabricarea cuţitelor şi a vârfurilor de lance; tuful vulcanic capabil să reziste la temperaturi foarte ridicate.

În ceea ce priveşte vechii mayaşi, ei apreciau mai mult un alt articol, şi anume penele de quetzal14. Penele codale ale quetzalului constituia obiectul unui comerţ foarte întins , întocmai ca jadul, care se număra printre cele mai preţioase podoabe.

Ocupaţia principală a mayaşilor şi în acelaşi timp baza alimentaţiei lor o constituia agricultura. Dintre plantele industriale, cele mai importante erau agava comună, maguey şi alte varietăţi, folosite la confecţionarea de îmbrăcăminte, saci pentru transport. Din sucul de agavă vechi maiaşi fabricau o băutură fermentată, un fel de rachiu numit balche, care folosea mai ales în scopuri rituale.

Printre plantele alimentare se cultivau:cartoful, patata dulce, fasolea neagră, dovleacul şi în primul rând porumbul.

În legendele religioase ale câtorva popoare europene se spune că primul om a fost făcut din lut, însă vechii maiaşi credeau că a fost făcut din porumb.Porumbul, alimentul lor de bază, alături de pasărea quetzal, cu pene codate lungi constituiau elementele principale ale civilizaţiei maya. Ei aveau şi un zeu al porumbului, reprezentat întotdeauna cu păr lung, mătăsos, evocând firele care acoperă ştiuletele.15

§ 6. Locuinţa Mayaşilor

Spre deosebire de oraşe, micile aşezări mayaşe erau plasate în locuri adăpostite, adesea în luminişuri de pădure. Coliba avea o lungime de 6-7 m, cu lăţimea de 3-4m şi cu extremităţile rotunjite, circulare. Acoperişul avea două versante şi era foarte înalt. Toate aveau acoperişul de plante în genul stufului sau din frunze de palmieri. Într-o asemenea colibă se găsea toată averea familiei:metale, vase de ceramică, tiugi, lemne de foc.

Mobilierul era foarte simplu:unul sau două paturi cu rogojini puse direct pe scânduri, şi câteva scăunele. Se mai aflau aici saci împletiţi conţinând boabe de porumb, şi saci ţesuţi pentru fasole. Ferestre nu existau, nici sobe. Pe o policioară se păstrau câţiva mici idoli de lut.

Din nici o colibă nu lipsea un război de ţesut, la care lucra femeia, folosind fire de agavă şi de bumbac american. Uneori de tavanul colibei atârnau farfurii de lemn şi oale de lut. În mijlocul colibei se afla adesea o scară primitivă cu ajutorul căreie se putea ajunge în pod unde se depozitau porumbul, fasolea, dovlecii. Vasele pentru apă se păstrau lângă intrare. Veşmintele mai groase, de iarnă, foloseau noaptea ca acoperământ. Într-un colţ al colibei 14 Recunoscută drept "pasărea naţională a Guatemalei", quetzalul simbolizează libertatea, autonomia şi independenţa. Decoraţia maximă care se acordă în acest colţ îndepărtat din America Centrală se numeşte Orden del Quetzal. Iar al doilea oraş ca mărime, după capitala Ciudad de Guatemala, se numeşte Quetzaltenango (care se traduce "Locul quetzalilor").15 ,, Mayasii ” de Horia Matei, 1967

14

se aflau instrumentele cu care lucra bărbatul:vârfuri de obsidan sau de silex, capcane de animale, o lance, două sau trei piei, saci mici cu vopsele pentru olărie. Câinii dormeau în colibă, împreună cu copiii.

§ 7. Căsătoria şi activităţile zilnice Mayaşii erau monogami. Adolescenţii se adunau, după sex, în colibe diferite, iar primele lor întâlniri, ca peste tot sub soare, erau stângace, cu schimburi de priviri furişe. Eric Thompson în cartea sa atât de erudită asupra mayaşilor,’’Mărirea si Decadenţa Civilizaţiei Maya’’, relatează un obicei de pe malurile lacului Atitlan: tânărul sparge urciorul celei pe care o doreşte, când ea se duce să ia apă; dacă nu protestează, înseamnă că nu are nimic împotrivă; invers, protestând înseamnă că îl refuză şi el n-are altceva de făcut decât să încerce cu altcineva. Căsătoriile erau precedate de lungi negocieri făcute de peţitori oficiali, prin intermediul cărora se convenea, în general, că soţul trebuie să locuiască la socri, pentru a-l ajuta pe tatăl soţiei sale în munca de la milpa (cultura din luminişul pădurii), la vânătoare şi la pescuit, timp de trei până la şase ani după căsătorie. La vânătoare, ei săpau gropi şi puneau curse; în casă, întreţineau rezerva de lemne şi creşteau albine (acestea erau dintr-o specie deosebită, fără ac, şi erau crescute în stupi din trunchiuri de copac scobite, astupate la capete cu dopuri de argilă, găurite pentru trecere). Soţul avea obligaţia să facă şi câteva cadouri, seminţe de cacao, mărgele tăiate din scoici, pânză de bumbac,urcioare sau alte obiecte ceramice.Apoi, preotul fixa data căsătoriei în funcţie de poziţia astrală a viitorilor soţi. Şi, in mod obişnuit, această sărbătoare era prilej de ospăţ unde se bea mult ’’balche", un hidromel16 tare. Femeile serveau la masă evitând privirile bărbaţilor şi întorcându-şi capul în timp ce ei beau. Pentru soţie, sterilitatea era atât de dezonorantă încât se putea ajunge la divorţ; pe de altă parte, dacă se întâmpla ca într-o noapte ea să viseze un şarpe, era semn că va deveni curând mamă şi ea se bucura. Odată născut, copilul era crescut cu severitate, cu mare respect pentru părinţi; şi cum copilul vedea că aceştia la rândul lor aveau un mare respect pentru părinţii lor în mod firesc învăţa să-i stimeze pe ceilalţi şi, în mod special, pe cei în vârstă. Copilul era învăţat să-i ajute pe cei din jurul lui şi, deşi din fire era prea puţin expansiv, el căpăta un simţ al colectivităţii foarte accentuat.Uneori, în mediile mai înstărite, se pare că părinţii presau capul pruncului între scândurele pentru a-i da o formă ţuguiată, ca de obuz, pe care o putem vedea pe numeroase basoreliefuri (anexa 5); în plus, bărbaţii şi femeile îşi tăiau incisivii sau îşi încrustau în dinţi mici granule din pirită, obsidian sau jad, atunci când aveau posibilitatea. Războinicii îşi făceau, adesea, scarificări pe faţă, unele de formă perlată. Până la căsătorie, tinerii îşi vopseau tot corpul şi faţa în negru; după căsătorie, se folosea roşul, în afara perioadelor de post, când se revenea la negru. Tot negrul era şi culoarea războinicilor, iar albastrul era culoarea preoţilor. Pentru a se vopsi, se foloseau capsule de ceramică gravate care erau înmuiate în vopsea. Femeile îşi pictau la fel bustul, cu excepţia sânilor.

După câţiva ani de viaţă comună în coliba părinţilor soţiei, cuplul, ajutat de prieteni, îşi construia propria colibă într-o milpa (teren defrişat pentru cultivare): această casă putea fi din piatră, în nordul Yu-catanului, din cărămizi nearse, la celălalt capăt al lumii maya, în 16 Bautura spirtoasa tare, obtinuta din amestecarea mierii si apei.( Se amesteca 1 l apa cu 100g miere si se lasa la fermentat 1-2 zile la loc cald pana capata un gust usor acrisor.)

15

sudul Guatemalei, sau din lemn şi ramuri de palmier, în pădurea virgină centrală, în general, aceste case nu şi-au schimbat deloc aspectul de două milenii; forma dreptunghiulară este mult mai des folosită decât cea rotundă sau pătrată. Desigur, se făceau rituri de purificare înainte de instalară locatarilor, pentru a alunga spiritele rele care ar fi putut intra înaintea lor. Casele mai deosebite, aveau un perete despărţitor interior, în lungime, camera de la intrare servind ca loc de şedere obişnuit şi de primire, cealaltă, în spate, fiind folosită doar de cei ai casei: acest zid-ecran interior, îmbrăcat în stuc putea fi împodobit cu picturi. Bănci, mese scunde, rogojini, paturi de lemn acoperite cu rogojini din papură constituiau mobilierul, rezervele de porumb erau ţinute în lăzi de lemn sau în vase pentru grăunţe din pământ ars.Femeile se sculau foarte devreme, pe la trei sau patru dimineaţa şi pregăteau masa: tortillas (plăcinte de porumb sau din fasole) sau din atole; în familiile mai sărace, atole era o zeamă caldă făcută din porumb măcinat şi fiert în apă cu miere, fn zori, omul pleca la cimp, la vânătoare sau la alte treburi. El se putea duce să pescuiască în piroga17 lui, pe mare sau pe numeroasele cursuri de apă, pe braţele de fluvii sau în lagunele din Chiapas sau Tabasco; oamenii de pe litoral aveau pirogi mari în care puteau intra patruzeci de oameni şi câteva schifuri cu cocă dublă, ca nişte catamarane; aveau si un vas cu pânză. O pictură din templul Războinicilor din Chichen Itza ne arată o scenă dintr-un sat de pe coastă,- unde broaşte ţestoase, peşti, scoici, crabi şi pisici de mare veninoase înoată în jurul a trei bărci, fiecare cu un om care lopătează în faţă şi, în spate, doi războinici înarmaţi, în picioare. Pe mal, între colibele împrăştiate printre copaci, populaţia îşi vede liniştită de treabă, în timp ce negustori ambulanţi, aplecaţi sub povară, se îndepărtează de sat.Rămasă în colibă, femeia pregătea porumbul pentru acea zi, îl treiera, îl macină pe piatra de măcinat uşor concavă cu ajutorul unui rulou de piatră. Apoi, pe o placă de argilă încălzită pe cele trei pietre rituale ale căminului, ea cocea tortillas, plăcinte de zacan (aluat din porumb); odată coapte, ea le păstra calde cât mai mult timp în tigve. Mai putea pregăti un pozol k'oyem, care se lua la drum, învelit în frunze de bananier: este o variantă de zacan, care trebuia înmuiată puţin, înainte de a fi mâncată. Pentru a obţine ciocolata, se fierbea un amestec de mălai şi cacao, la care se adăuga ardei. Aproape de apusul soarelui se servea masa principală: fasole, tocană de curcan, de cerb lopătar, de pecari, uneori legume, ciocolată. Se cocea înăbuşit un tzome (o specie de câine fără păr care nu latră, crescut doar pentru a fi mâncat). Când termina masa, bărbatul făcea zilnic o baie caldă, într-un ciubăr scobit într-un trunchi de cedru. Pe la opt seara, toată casa dormea, dar se avea grijă ca toată noaptea să se menţină focul aprins între cele trei pietre. Este posibil ca mirosul înţepător al fumului să fi impregnat totul şi, mai ales, hainele.18

17 Piroga este o ambarcaţie primitivă, uşoară, lungă şi îngustă, de obicei executată dintr-un singur trunchi de copac scobit.

18 ,, Mayasii ” de Horia Matei, 1967

16

Arta civilizaţiei Maya§ 1. Arhitectura Maya

Arhitectura acestor oraşe cu variantele locale care le confereau personalitatea, aveau o notă comună specifică, un stil propriu, la fel de caracterizat şi de distinct ca arhitectura greacă, romană sau gotică.

Materialele de construcţie se găseau din abundenţă: lemnul şi piatra calacaroasă. Se folosea şi cărămida arsă, iar pentru decoraţii stucul19. Cu var şi nisip se obţinea o cimentare solidă, în amestec folosit şi ca tencuială. În acest caz suprafaţa pereţilor era apoi netezită cu o fiertură din coaja arborelui chocom; aplicată pe pereţi suprafaţa devenea lucioasă, căpătând cu timpul o culoare roşiaticăşi o impermeabilitate la ploaie. Piatra calcaroasă, de altminteri foarte rezistentă când era scoasă din carieră era moale, pretându-se foarte uşor la fasonat şi la scluptat.

Concepţia despre arhitectura monumentală clasică este în bună măsură legată de imaginile Acropolei din Atena sau a piramidelor din Giseh.Templele maya au câte ceva din cele ale Acropolei, piramidele maya din cele egiptene, dar în aceleşi timp sunt clădite după concepţii originale, unice, deosebite de orice alte edificii cunoscute în Lumea veche.

Încă din anul 325 e.n. a fost construită acea minune a vechii arhitecturi maya care este piramida templu din Uaxactum, din zidărie acoperită cu stuc, cu scări pe cele patru părţi,care duc către cele două terase superioare decorate din măşti mari din stuc.Este o piramidă pătrtă, înaltă de peste opt metri.(anexa 9) Începând din 278 e.n. şi până-n secolul VI s-au consruit în toată aria maya plafoane cu bolţi false, cu arcuri pe mensole.Pentru ale proteja contra inundaţiilor, s-au pentru a le da un aspect mai impunător, edificiile erau construite pe sub o structură, o mare terasă de 1-1,5m, care la temple putea ajunge până la 45 m înălţime.

O altă particularitate arhitectonică :uneori, de-a lungul crestei acoperişului se construia un zid înalt, perforat reticular, care avea un scop exclusiv ornamental. Palatele aveau camerele dispuse pe două rânduri, fără ferestre, decât în unele cazuri cu câteva mici deschizături rectangulare imediat sub tavan. Pereţii erau tencuiţi iar faţadele ,ca la Palenque, ornate cu suprefeţe mari de scluptură decorativă. Ruinele edificiilor ridicate de arhitecţii mayaşi sunt astăzi printre cele mai căutate obiective turistice din America Centrală, pe întregul teritoriu cuprins între Salvador şi Mexic. Printre cele mai interesante sunt: Copan, Quirigua, Lubaantun, Casa de las Monjas ,San Jose.

Arhitectura maya nu impunea prin masivitate şi ingeniozităţi tehnice, ci prin armonie, graţie şi eleganţă.

19 STUC Amestec de ipsos cu praf de marmură, clei şi substanţe minerale colorante, care, prin uscare şi lustruire, capătă aspectul marmurii.

17

§ 2. Sculptura şi pictura

Arhitecţii mayaşi sunt consideraţi astăzi ca cei mai mari decoratori şi cei mai prolifici constructori de pe planetă. Mii de construcţii uimesc şi azi prin armonia formelor, simplicitatea planurilor şi frumuseţe. Sculptura a dat micile figurine din insula Jaina şi marile stele de piatră, ca şi splendidele ornamentaţii ale faţadelor construcţiilor. Arheologii au dezgropat o serie de sculpturi mayaşe care înfăţişează monştri cosmici, zei şi şerpi în nordul junglei din Guatemala. Recenta descoperire este cea mai veche reprezentare a faimosului mit Maya al creaţiei. Elementele ornamentale, lungi de aproape opt metri, au fost create în jurul anului 300 î.e.n.

La capătul a trei luni de săpături, arheologii au dezgropat, în martie anul trecut(2009), în nordul junglei din Guatemala, o serie de sculpturi mayaşe care înfăţişează monştri cosmici, zei şi şerpi, alcătuind cea mai veche reprezentare a faimosului mit Maya al creaţiei. Elementele ornamentale, lungi de aproape opt metri, au fost create în jurul anului 300 î.e.n. Cercetătorii au lucrat din greu ca să scoată la lumină sculpturile din El Mirador(anexa 7), cel mai mare oraş Maya din lume, a declarat şeful echipei de arheologi, Richard Hansen. Consilier al lui Mel Gibson pentru filmul "Apocalypto" din 2006, unde istoria civilizaţiei Maya ocupă un loc central, Hansen a precizat că pe una dintre lespezile găsite în junglă este înfăţişată o zeitate a porumbului(anexa 10), încadrată de un şarpe, cealaltă reprezentându-i pe cei doi fraţi gemeni eroi, Hunahpu şi Xbalanque, înconjuraţi de monştri. Deasupra lor se află o zeitate cu aripile deschise, pe care mulţi o interpretează ca fiind…o fiinţă extraterestră. Hansen, reputat arheolog, profesor asociat la Departamentul de Antropologie al Unversităţii Idaho, este unul dintre cei mai mari specialişti în civilizaţia Maya, fiind distins cu numeroase premii. Pentru revista “Archaeology”, Hansen a povestit că intriga din “Apocalypto” se bazează pe povestea măririi şi decăderii mayaşilor, care au deţinut o putere politică şi economică incredibilă, pentru ca apoi sistemul construit de ei să fie abadonat. Ideea aceasta, de utilizare exorbitantă a resurselor şi de autodistrugere, l-ar fi inspirat pe Gibson, ca mesaj adresat omenirii moderne. Mayaşii au construit temple uriaşe timp de 2000 de ani şi au dispărut într-un mod misterios în jurul anului 900 e.n. Bazinul El Mirador a fost părăsit însă mult mai devreme, păstrându-se o reţea complexă de drumuri, apeducte şi o piramidă masivă, acoperită acum de un strat gros de vegetaţie. "Artefactele sunt pre-creştine, sunt extrem de valoroase şi dovedesc puterea unei ideologii care a existat mii de ani", a declarat Richard Hansen. Arătând că o mulţime de scene din filmul “Apocalypto” au fost inspirate de cercetările din El Mirador, el a adăugat că violenţa mayaşilor, prezentată pe marele ecran, provenea mai degrabă din influenţa aztecilor, neîndurători în cuceririle lor şi care practicau sacrificarea victimelor, metodă extinsă şi-n unele zone Maya.

Pictura sub formă de fresce s-a păstrat puţin, dar descoperirea camerelor pictate ale templului din Bonampak (anexa 11) oferă un documentar pasionant al societăţii maya şi o dovadă a talentului pictorilor mayaşi.

18

§ 3. Ceramica Maya

Materia prima din care a fost creata ceramica maya a reprezentat pentru multa vreme o veritabila piatra de incercare pentru cercetatori. Chiar daca analizele geochimice recente au reusit sa aduca o lumina partiala asupra compozitiei acestei ceramici, sursa ingredientelor folosite de misteriasa civilizatie precolumbiana ramine si astazi un mister pentru stiinta, se arata intr-o editie de pe data de 9 decembrie 2007 a publicatiei ScieneNews.

Indiciile geochimice arata faptul ca mayasii foloseau la fabricarea ceramicii un amestec de lut si cenusa vulcanica. Analizele microscopice asupra bucatilor de ceramica (anexa 12) descoperite in situl arheologic El Pilar, la granita dintre Guatemala si Belize, demonstreaza ca particulele de cenusa provin dintr-un vulcan inca activ. Cu toate aceste, nu exista niciun indiciu care sa dovedeasca existenta unui vulcan activ in zona populata de mayasi. „Misterul care inconjoara ceramica maya este cu atat mai mare cu cat nu se poate pune problema importului acesteia. Civilizatia maya nu avea drumuri si animale de povara care sa permita transportul unei ceramici atat de fragile. Pe de alta parte, ideea ca materia prima ar fi fost importata nu are acoperire. Este greu de crezut ca mayasii transportau anual tone de cenusa vulcanica de la sute de kilometri distanta”, declara Brianne Catlin, geoarheolog in cadrul Universitatii din California.

Catlin,geoarheolog asemeni la Universitatea din California alaturi de echipa sa, studiaza in prezent compozitia chimica a cenusii vulcanice de la cei mai apropiati vulcani, situati la 350, respectiv 400 de kilometri, de situl de la El Pilar. Primele rezultate nu dovedesc, insa, o legatura intre ceramica maya si cenusa recoltata din aceste locatii.

§ 4. Limba şi scrierea Maya

Limba vorbită de vechii mayaşi este astăzi în bună parte cunoscută. La aceasta au contribuit cele trei manuscrise maya şi un dicţionar maya-spaniol din primele decenii.

Limbile ramurii mayasice a familiei limbilor penutiene20 sunt grupate în două grupuri principale de limbi: cea nordică, sau yucateca, şi cea sudică, fiecare dintre ele având anumite particularităţi fonetice şi lexicale.

Dialecte ale yucateicii vorbeau grupurile chol, chontal, tzotyil şi tzeltal, situate în lungul malului stâng al râului Usumacinta, înspre actualele state mexicane Chiapas şi Tabasco.

Dintre dialectele sudice, mai răspândite erau cele vorbite în regiunile dinspre Oceanul Pacific ale Guatemalei. La graniţa celor două grupuri de dialecte se află dialectul chuh.

Structura fonetică şi cea gramaticală , precum şi cea mai mare parte a lexicului idiomurilor maya sunt astăzi cunoscute. Textele de pe diferite monumente ne arată că ideile circulau liber de la un oraş la altul, ceea ce dovedeşte existenţa unei limbi cvasi-

20 Grupare de familii de limb,care include mai multe limbi ale vestului Americii de nord.

19

unitare. Către anul 700, astronomii din Copan, au realizat un calcul precis al anului tropical, pe care l-au notat pe monumente.

Amerindienii mayaşi au fost printre primele popoare ale Lumii noi care au folosit scrierea. Unii oameni de ştiinţă sunt de părere că au moştenit scrierea de la un popor mai vechi : toltecii. La prima privire, scrierea maya pare ciudată, glifele bogat ornamentate seamănă mai degrabă cu o pictură decât cu o scriere.(anexa 8)

Principalele materiale primitoare ale scrierii maya erau pielea de căprioară şi un material asemănător hâritei, confecţionat din fibre de agava21. Din păcate numărul manuscriselor originale care au supravieţuit conquistei(cuceririi) este foarte redus. Nu s-au păstrat decăt trei şi nici unul nu se mai află în America Centrală, în regiunile unde au fost confecţionate; ele se găsesc acum la Paris, Madrid şi Dresda.

Aceste materiale, precum şi altele de mai mică însemnătate, au îngăduit lingviştilor să ia un prim contact substanţial nu numai cu vocabularul vechilor limbi maya, dar şi cu scrierea.

Actualmente cea mai mare parte a textelor din documentele de la Dresda şi Madrid sunt descifrate. Ele tratează despre cunoştinţele de astronomie şi calculele calendaristice ale vechilor maya, dau amănunte despre ritualuri, consemnează unele mituri cosmogonice şi religioase.

S-au făcut, aşadar, paşi uriaşi în descifrarea scrierii maya, socotită până acum câteva decenii ca indescifrabilă.

§ 5. Splendoarea monumentala

Civilizatia maya a creat unele dintre cele mai fastuoase monumente si temple din lume.Astazi arheologii studiaza ruinele ce marcau cele mai mari orase ale Mezoamericii secolului IX: in nordul Guatemalei - Templul Marelui Jaguar(anexa 13), in sudul Mexicului - Templul Inscriptiilor(anexa 14), la Uxmal - Casa Magicianului (anexa 15) si multe alte constructii uimitoare ridicate acum mai bine de un mileniu. Pentru a intelege apogeul monumental al civilizatiei maya, este de ajuns o privire asupra vestigiilor ruinate ce inca pastreaza maretia unei societati de mult apuse. Cind zicem piramide, ne gindim la Egipt. Totusi, astfel de monumente, nu au fost descoperite numai acolo.Exista alte citeva piramide mai putin cunoscute, insa la fel de pline de mister construite de populatia maya.Cel mai important este complexul de la Teotihuacan(anexa 16),Mexic. A fost construit din 1,2 milioane de metri cubi de caramida arsa si din piatra. Cu mii de ani in urma,orasul antic Teotihuacan era o metropola prospera, cu o populatie de peste o suta de mii de locuitori. Localnicii au ridicat 15 piramide de-a lungul strazii principale, care se numea Aleea mortilor. Cele mai cunoscute sunt Piramida Sarpelui cu pene, numita astfel dupa

21 AGAVĂ, Nume dat mai multor plante ornamentale, cu frunze lungi până la 2 m, late şi groase, cu spini pe margini, originare din America (Agave); din fibrele frunzelor uneia dintre specii (Agave americana) se fac frânghii şi diferite ţesături.

20

zeul orasului.

Pe locul secund, Piramidele Maya, din Palenque(anexa 17), Mexic. Peste ruinele orasului Palenque, se ridica o contructie numita Templul Inscriptiilor (anexa 14). Aceasta piramida a servit o data drept templu si a ramas una dintre cele mai vizitate locuri din teritoriile civilizatiei maya. In 1952, arheologii au descoperit o camera ascunsa si o scara in interiorul Templului Inscriptiilor. Mai apoi au descoperit sarcofagul regelui Kinich Janab Pakal al II-lea. In afara de ramasitele regelui, cercetatorii au mai descoperit o masca funerara din jad si alte bijuterii valoroase.

Intr-un articol publicat de catre Sara Ficocelli in jurnalul “La Repubblica” pe data de 23 septembrie 2009 se relateaza urmatoarele “Pentru mayasi, piramidele erau instrumente muzicale.Potrivit unui studiu international aparut in New Scientist, scarile piramidelor maiase functionau precum un instrument muzical: proiectate pentru a provoca difractia sunetului pasilor celor care calcau pe ele, reproduceau sunete asemanatoare celor facute de picaturile de ploaie cazand intr-o baltoaca. Destinatarul mesajului muzical era Chaac, Zeul Ploii, venerat in zonele din Mexic unde precipitatiile erau foarte rare.”

Pentru a ajunge la aceasta concluzie, cercetatorii Jorge Cruz de la Scoala profesionala de Inginerie Mecanica si Electrica din Mexico City si Nico Declercq de la Institutul de Tehnologie, Statele Unite au confruntat frecventele sonore care se produc urcand scarile de la El Castillo (anexa 9), structura piramidala din complexul arheologic Maya de la Chichen Itza, cu cele de la , in centrul Mexicului.

In ambele situri, ei au inregistrat sunetele auzite la baza atunci cand cineva urca scarile, remarcand (tot in ambele cazuri) o asemanare cu zgomotul si frecventa picaturilor de ploaie. Potrivit oamenilor de stiinta, aceasta s-ar datora difractiei sunetului provocata de scari, care rupand unda sonora reproduc un efect similar celui facut de ploaie.

De capacitatea piramidei El Castillo de a reproduce sunete se discuta de ani de zile, dar nimeni n-a reusit sa clarifice nici mecanismul care provoaca fenomenul si nici eventuala lui utilitate. "Cu putina imaginatie, ne putem imagina piramidele Maya precum niste gigantice instrumente muzicale, de utilizat in moduri diferite", a declarat Cruz. Mai ramane insa sa se demonstreze ca membrii civilizatiei precolumbiene "cantau" la ele cu adevarat.

Palenque - Cetatea Marilor Ape

Pe inaltimile unor munti plini de mister si inconjurat de o jungla foarte deasa, se afla orasul Palenque (anexa 17) – vechi oras al civilizatiei maya. Acesta este considerat de majoritatea cercetatorilor ca fiind cel mai impresionant si aerisit sistem de ruine maiase din intregul Mexic. Palenque este situat in apropierea raului Usumacinta, in statul mexican Chiapas, aflat la o distanta de aproximativ 130 de kilometri sud de orasul Ciudad del Carmen.

21

Cu toate ca situl arheologic este unul de dimensiuni medii, fiind mai mic decat siturile de la Tikal sau Copan, el contine unele dintre cele mai bune exemple de arhitectura, sculptura, acoperisuri specific maiase si alte basoreliefuri pe care le-a lasat mostenire civilizatia maya. Orasul Palenque era de mult abandonat in momentul in care spaniolii au debarcat in Chiapas. Primul european care a vizitat locul si a scris si un articol despre acesta a fost parintele Pedro Lorenzo de Nada, in anul 1567. La acea data, localnicii il numeau ‘Otolum’, adica ‘Pamant cu case puternice’, ceea ce l-a facut pe Lorenzo sa il traduca brutal in spaniola, rezultand astfel ‘Palenque’, adica ‘Fortificatie’. Noul nume de ‘Palenque’ va fi preluat si de orasul ce se va inchega la poalele muntelui, peste o parte din ruinele mayase marginase sitului de mai sus. Orasul se numeste astazi Santo Domingo del Palenque. Orasul Palenque a cunoscut mayasilor sub denumirea de ‘Lakam Ha’, ceea ce ar insemna ‘Marea Apa’, a fost construit intr-un loc foarte dramatic, inconjurat de munti, de cascade puternice si de o jungla deasa. Spre deosebire de celelalte orase mayase, orasul Palenque s-a bucurat de o cantitate mare de apa, care era controlata printr-un sistem elaborat de apeducte. Datorita acestora a luat nastere si denumirea mayasa a orasului. Numele acvatic se leaga bineinteles si de numeroasele izvoare si cascade ce impanzesc zona. Palenque a fost capitala marelui stat mayas clasic numit ‘B’aakal’ sau ‘B’aak’, nume ce s-ar traduce prin ‘Os’. Aceasta reiese din indiciile inscriptionate pe Templul central al orasului.

Monumentalele temple din piatra aflata in Palenque sunt renumite in primul rand pentru arhitectura lor sofisticata si pentru sculpturile cu care sunt impodobite. Acestea sunt si mai apreciate de arheologi si istorici pentru cantitatea imensa de informatii aflata in inscriptiile de pe pereti si de pe pietrele decorative. Pe baza acestor inscriptii s-a putut scrie istoria unei lumi de mult uitata.Inceputurile vietii pe aceste culmi muntoase urca in istorie pana la anul 300 i.Hr., de cand avem primele obiecte de ceramica de aici. Istoria de aur a orasului Palenque este situata in Perioada Clasica a civilizatiei Maya, adica intre anii 300-900 d.Hr. In aceasta perioada, orasul devine un important centru ceremonial. Ridicarea orasului Palenque, situata si mai concret intre anii 600 si 700, se datoreaza regelui mayas Pakal si fiului acestuia, Chan-Bahlum, sub care s-au ridicat majoritatea templelor si cladirilor importante din Palenque.De-alungul secolului al VIII-lea, statul B’aakal a trecut printr-o perioada de declin, asemenea si celorlalte state mayase. Dupa anii 800 nu a mai existat o civilizatie de elita in stat, care sa ridice noi edificii sau care sa sustina coloana mayasa.La Palenque, viata a fost continuata inca vreo cateva generatii de o populatie ce se indeletnicea cu agricultura. Dupa aceasta, locul a fost complet abandonat si acoperit usor usor de padurea plina de viata.Districtul a fost populat foarte slab in anul 1520, cand spaniolii au ajuns in aceste locuri. Dupa ani indelungati de zvonuri si ipoteze in legatura cu un oras pierdut din jungla, ruinele acestuia au fost vizitate pentru prima data in anul 1773 de catre fratele preotului Catedralei din San Cristobal. In anul 1786, monarhia spaniola a ordonat ca intregul sit sa fie scotocit de-a binelea in privinta gasirii de aur si comori. Acest lucru a fost realizat cu mana de lucru a localnicilor, fiind folosite tarnacoape. Rezultatele acestei actiuni intristeaza si astazi, mai ales in ce

22

priveste cladirea Palatului mayas.Cand John Stephens a vizitat pentru prima data locul, in anul 1840, ruinele erau in mare parte acoperite de pamantul depus de-alungul secolelor si de bolta groasa a junglei ce le inconjura.

Templul central a fost curatat, insa, cu toate acestea, jungla plina de forta inca incojoara locul si multe alte temple neexcavate. Aceste temple nescoase inca la lumina pot fi insa observate printre frunze, sub stratul gros de plante. Palatul, care este mai degraba un intreg complex de cladiri si curti adiacente legate intre ele, a fost construit de-alungul mai multor generatii, pe trepte de relief artificiale. Cladirile Palatului gazduiesc multe sculpturi fine si basoreliefuri. Cel mai apreciat detaliu al Palatului este turnul cu patru etaje. (anexa 17 b,c). Templul Inscriptiilor a fost inceput, probabil, in anul 675, avand drept scop funeraliile regelui. Acesta a devenit monumentul funerar al lui K’inich Janaab’ Pakal. Structura masiva a Templului pastreaza al doilea dintre cele mai lungi texte scrise vreodata cu hieroglife in lumea mayasa. Cel mai lung ramane textul cu hieroglife din Copan – Hieroglyphic Stairway (anexa 18).Templul Inscriptiilor inregistreaza aproximativ 180 de ani din istoria orasului – de la al IV-lea la al XII-lea K’atun. Dintre acestea, panourile ce descriu arborele genealogic al regelui Pakal, au fost expuse la Muzeul National de Antropologie din Mexic.Punctul central al inregistrarilor narative din templu il constituie ritualurile de la sfarsitul perioadei de domnie a regelui K’inich Janaab’ Pakal’s K’atun. Acestea puneau accent pe icoana zeitatilor protectoare ale orasului, cunoscute cu denumirea prozaica de Triada din Palenque sau, in mod individual, GI, GII si GIII.In anul 1952 Alberto Ruz Lhullier a indepartat o placa de piatra din podeaua camerei din spate a templului si a gasit un pasaj lung cu multe trepte (umplut sau acoperit de catre mayasi cu putin inainte de abandonarea orasului si redeschis de catre arheologi) care duce la mormantul regelui Pakal. Descoperitorul acestuia este inmormantat de cealalta parte a piramidei.Desi mormantul este inchis publicului, iar o mare parte a acestuia a fost deja mutata in Mexico City, pentru pastrare, acesta ramane remarcabil. Cel mai impresionant detaliu este sarcofagul sculptat si de mari dimensiuni al acestuia. De asemenea, de o inestimabila valoare sunt si bogatele ornamente ce l-au insotit pe Pakal si sculptura in stocatura a peretilor mormantului.Acesta este singurul templu mayas funerar din Mexic. Un detaliu unic aflat la mormantul lui Pakal este psihoduct-ul (the psycoduct), care duce de la mormant de-alungul scarilor, in sus, pana la o mica gaura facuta in placa de piatra ce acoperea intrarea acestuia.Este posibil ca psihoduct-ul sa fie legat de credinta mayasilor in iesirea sufletului din trup. Eshatologia22 mayasa spune ca sufletul iese din trup si se inalta de la acesta, astfel are nevoie de o mica fereastra in mormant sau camera funerara.Iconografia mormintului il infatiseaza pe Pakal investmantat si in pozitia uneia dintre manifestarile zeului Porumb care iese din pantecele lumii de sub pamant. (anexa 17 b)Acestea sunt Templul Crucii, Templul Soarelui si Templul Crucii Infrunzite. Acestea sunt o serie de temple de multumire, ridicate in varful unor piramide de trepte, fiecare dintre ele avand in interior un foarte elaborat sistem de sculptura in relief. Acesta infatiseaza doua figurine inaltand obiecte de ritual si efigii unei icoane centrale.Aceste temple au primit denumirile actuale de la primii exploratori ce le-au cercetat. Cele doua

22 Este o doctrină filosofică şi teologică privind posibilitatea existenţei individuale după moarte ("eshatologie individuală") şi destinul final al lumii ("eshatologie universală").

23

imagini cruciforme din relieful lor infatiseaza de fapt Pomul Creatiei din centrul lumii, descris detaliat in mitologia maiasa.Templul Leului (anexa 13) se afla la o distanta de aproximativ 200 de metri de grupul central de temple. Acesta isi trage numele de la elaboratul basorelief sculptat in care ni se infatiseaza un rege sezand pe un tron in forma de jaguar.Templul Contelui (anexa 19) este un alt templu elegant dintre templele clasice aflate in Palenque. Acesta isi trage numele de la faptul ca primul explorator, Jean Frederic Waldeck a locuit in acesta pentru un timp oarecare. Waldeck se prezenta ca fiind conte.O alta atractie a orasului este apeductul, care este construit din blocuri masive de piatra pe bolti inalte de 3 metri. Acesta poarta riul Otulum pe dedesubtul pietei centrale din Palenque.Pe langa marile temple ale orasului, in Palenque se mai gasesc si multe alte templu mai mici, morminte, case rezidentiale ale localnicilor bogati. In apropierea orasului se mai gaseste si o gradina curte de dimensiuni mari, in care se juca traditionalul joc numit Ballgame. De asemenea, tot in apropiere de oras se gaseste si un pod peste riul Otulum.Palenque este probabil una dintre cele mai studiate si descrise vetre mayase. Aici au fost intrepinse o multime de cercetari si sapaturi de-alungul timpului. Numerosi cercetatori si-au petrecut mare parte a vietii cu gandul si lucrarea la Palenque.Arheologii au estimat ca in Palenque excavarile si cercetarile s-au intins doar pe o proportie de 35% din intregul complex mayas de odinioara. Alti arheologi sunt de parere ca doar 5% din intregul complex Palenque a fost scos la lumina. Restul de temple si cladiri, intinse sub greutatea junglei, asteapta linistite lumina.Intre anii 1949 si 1952, Alberto Ruz Lhuillier a supravegheat si condus lucrarile de excavare si consolidare a locui pentru Institutul National de Antropologie si Istorie al Mexicului. In anul 1970 in vechiul oras s-a deschis si un mic muzeu amenajat de cercetatori.

Cea mai mare parte a inceputului istoriei clasice a civilizatiei mayase de aici isi asteapta inca cercetatorii. In orice caz, din informatiile stranse pina la aceasta ora, orasul Palenque a fost mai mult decat se stie si mai mult decat s-a descoperit momentan.

Chichen Itza

Chichen Itza (din limba mayaşă yucatecă: Chi'ch'èen Ìitsha' „La gura fântânii Itza”) este un uriaş sit arheologic pre-columbian construit de civilizaţia Maya şi aflat în partea central-nordică a peninsulei Yucatán, în statul Yucatán, Mexic.Chichen Itza a fost un centru regional al câmpiilor mayaşe din nord din perioada clasică târzie până în cea clasică terminală şi spre începutul perioadei postclasice. Situl prezintă o multitudine de stiluri arhitecturale, de la ceea ce se numeşte stilul „mexicanizat” şi cu influenţe din stilurile văzute în centrul Mexicului şi până la stilul Puuc23 din câmpiile nordice. Prezenţa stilurilor central-mexicane a fost considerată un semn al migraţiilor directe a populaţiilor din

23 În înflorirea arhitecturii Puuc (cum ar fi pe sit-ul vechii Maya din Uxmal) cladirile au fost decorate cu atenţie şi pietrele erau taiate din furnir stabilit într-un miez de beton. Partea de jos a faţadelor sunt goale, cu o suprafaţă plană de blocuri dreptunghiulare punctat de usi, în timp ce fatada superioară este bogat decorat cu mozaicuri de piatră complicate, de multe ori alternativ se repetata elemente geometrice, cu mai multe sculpturi figurative.Zeul ploii Chaac se găseste pe multe clădiri Puuc.

24

centrul Mexicului sau a unor cuceriri a acestora, dar interpretările contemporane văd prezenţa acestor stiluri non-mayaşe mai mult ca un rezultat al schimburilor culturale.Ruinele Chichen Itza sunt proprietate a guvernului federal mexican, iar situl este administrat de Instituto Nacional de Antropologia e Historia (Institutul Naţional Mexican de Antropologie şi Istorie, INAH). Pământul de sub monumente, însă, este în proprietatea privată a familiei Barbachano.

Panteonul mayasPanteonul mayaş, descifrat de arheologi în picturile, codexurile şi sculpturile descoperite în America Centrală, este format din zei cu amestec de trăsături umane şi animale. Mayaşii considerau că Universul are trei mari planuri: cerul, pământul şi lumea subterană. Fiecare din planuri avea proprii zei. Acesţia erau hrăniţi cu sângele animalelor şi oamenilor sacrificaţi. Noi studii, efectuate în domeniul religiei mayaşe, au ajuns la concluzia că majoritatea celor sacrificaţi erau băieţi şi nu fete, aşa cum se credea până acum, se arată într-un material Reuters24. Preoţii mayaşi din Chichen Itza, din Peninsula Yucatan, sacrificau copii pentru a primi ploi şi câmpuri fertile din partea zeilor. Aceştia erau aruncaţi în caverne sacre, pline cu apă, numite “cenotes”. Aceleaşi caverne erau surse de apă pentru localnici şi erau considerate porţi către lumea subterană. Arheologul Guillermo de Anda, de la Universitatea din Yucatan, a recuperat, în timpul scufundărilor după rămăşiţe şi bijuterii mayaşe, oasele a 127 de schelete descoperite la baza uneia din cavernele sacre din Chichen Itza. După studierea lor, a ajuns la concluzia că 80% din ele erau de sex masculin şi aparţineau unor copii cu vârste cuprinse între 3 şi 11 ani. Ceilalţi 20% erau, în general, bărbaţi adulţi. “Se credea că zeii preferau lucrurile mici, în special zeul ploii, care avea patru ajutoare reprezentate sub forma unor pitici. De aceea erau copiii aleşi, pentru a comunica direct cu Chaac, zeul ploii”, a declarat Guillermo de Anda. Arheologii credeau că femeile erau cele sacrificate, din cauza faptului că rămăşiţele feme-ilor datând din 850 d.Hr. până la colonizarea spaniolă erau de obicei împodobite cu bijuterii din jad. Este foarte dificil de stabilit sexul scheletelor umane imature, a declarat de Anda, dar concluziile noului studiu sunt sprijinite şi pe dovezi din mitologia mayaşă. Civilizaţia Maya a atins apogeul în perioada 300-900 d. Hr. A fost o civilizaţie foarte bine dezvoltată, fiind singura din America precolumbiană ce beneficia de o limbă scrisă completă. Au avut, de asemenea, arhitecţi şi pictori care au înălţat şi împodobit temple impunătoare şi palate în inima junglei periculoase din America Centrală. 

24 Reuters Group Limited, Reuters- servicii de ştiri şi fostul furnizor de pe piaţa financiară a datelor care oferă rapoarte din întreaga lume la ziare şi de radiodifuzori.

25

§ 6. Descoperirile arheologice culturii Mayaşe

Descoperirile arheologice aparţinând culturii mayaşe sunt apreciate mai ales din punct de vedere al arhitecturii şi ornamentelor. Aceste oraşe-sate erau centrul puterii regilor-preoţi care administrau bazându-se pe supunerea celor care credeau în ei. Multe oraşe şi centre de ceremonii care au fost descoperite până acum sunt pe teritoriul Mexicului (statele Campeche şi Yucatan) şi mai la sud, în Honduras, în America Centrală. Oraşele nu s-au dezvoltat toate în acelaşi timp. La apogeul culturii, 250-900 d.Ch., zonele joase au fost martorele dezvoltării oraşelor precum Tikal, aşezat în mijlocul districtului Peten din Guatemala.

După ce zonele joase au fost “cucerite” de oraşe, s-a ajuns cu construcţiile până în peninsula Yucatan, acolo unde oraşele în stil Puuc şi-au cunoscut momentul de glorie. Fiecare oraş mayaş oferă un stil unic, deşi între regiuni şi epoci au existat unele elemente commune. Ruinele oraşelor apar brusc din jungla deasă, dar nu poţi decât să admiri munca inginerească de aprovizionare cu apă a locuitorilor acestora, stucaturile etc., realizări care au fost martore tăcute la cea mai mare civilizaţie.

Mayaşii aveau cel mai avansat calendar, o reţea de drumuri ce acoperea întreaga zonă, păstrând legăturile şi permiţând dezvoltarea comerţului între oraşe. Numele vechilor oraşe nu s-au păstrat. Cele care se folosesc astăzi sunt date de către exploratori, misionari sau arheologi. Unul dintre puţinele nume prehispatice care s-au păstrat este: Chichen Itza (Vrăjitorul Apelor).

Tikal

Uriaşa esplanadă a oraşului cuprinde 3 platforme pe care s-au construit clădirile piramidale, atât de des întâlnite în oraşele mayaşe. 10 astlfel de clădiri au fost construite in manieră simetrică, către est şi vest. În centru şi în sud mai sunt nişte platforme care nu fac decât să menţină atmosfera maiestuoasă. Văzut de la distanţă, oraşul pare că se înalţă din marea de verdeaţă a pădurii tropicale. Templele se ridică graţioase din junglă, cu ziduri aproape verticale, cu baza şi colţuri modelate, accentuind senzaţia de înălţime. Muchiile acoperişurilor au ceva specific în Tikal. Scările care urcă pe faţada scărilor, fără suport lateral sporeşte parcă înălţimea clădirilor.

Unele palate au câte două rânduri de camere doar la primul etaj, dar s-au descoperit şi clădiri impozante, cu cinci etaje. Se pare că cei care au construit oraşul doreau să ajungă mai aproape de cer şi de zeii lor. Ei au construit cele mai înalte clădiri din America antică, unul din temple ajungând până la 70m înălţime (anexa 20). Lespezile de piatră apar foarte des în Tikal. Până astăzi, mai mult de 80 de astfel de lespezi au fost descoperite, patru dintre ele având sculpuri în relief reprezentând figuri umane, hieroglife şi numerotarea timpului. Este posibil ca lespezile care nu au fost sculptate să fi fost pictate, dar trecerea nemiloasă a timpului să fi şters mesajele comemoralite scrise pe ele.

26

Palanke

Este situat la nord de Sierra de Chiapas, pe un platou care se întinde până spre câmpie. Palanke este unul dintre cele mai vestice oarşe mayaşe, excepţie făcând doar Comalcalco. Primele vestigiile descoperite aici arată că această zonă afost ocupată începând din secolul 4, dar n-a atins culmile dezvoltării decât trei secole mai târziu. Tavanele clădirilor – bolte false – amintesc de colibele de stuf în care au locuit multe dintre familiile mayaşe. Muchiile acoperişurilor sunt spaţuioase şi sunt folosite ca ornamente. De admirat la Palanke, mai mult decât orice altceva, sunt stucaturile, cu caracteristici specifice. Palatul a fost construit pe o platformă trapezoidală de 100x75m şi cu înălţimi care compensau neregularităţile reliefului. Băile cu aburi şi instalaţiile de distribuţie a apei care au fost descoperita în palat, conduce la ideea că el a fost folosit ca locuinţă la vremea sa. Turnul palatului care pare să fi servit şi ca turn de observaţie, creează un profil distinct, deşi se crede că forma lui originală n-a fost păstrată atunci când a fost restaurat.

Decoraţiunile în relief, modelate în stuc, ating perfecţiunea în Palenke. Stucul este o pastă fină obţinută din var amestecat cu puţin nisip, care se aplică peste un suport de piatră, atârnat pe un perete sau tavan. Multe interioare au fost decorate cu stucaturi şi mai apoi pictate. Cea mai spectaculoasă reprezentare este cea a zeului morţii, având un realism dramatic. Un alt exemplu bun pentru acest fel de ornament a fost găsit într-una dintre camerele palatului unde, deasupra pragului de sus al uşii a fost modelat un preot mayaş. În interiorul palatului, trei serii de scări sunt decorate cu hieroglife şi diverse reprezentări numerologice. Felul în care acestea au fost lucrate, le situează deasupra altor minuni descoperite aici.

Uxmal

Se pronunta Oosh-mahl, este loc foarte atractiv arheolgic. Uxmal a fost un important oras, fiind foarte neobisnuit ca asezare deoarece nu sunt surse de apa in apropiere si nu exista evidenta sa fi existat candva.

La nici 10 mile departare de Uxmal sunt 4 asezari micute precum: Kabah, Sayil, Xlapak, Labna. Impreuna cu Uxmal aceste localitati se numesc Ruta Puuc, nume care a fost dat pentru dealurile ce le inconjoara.

Uxmal prezinta piramide, cladiri si temple:

Piramida Magicianului (anexa 15)Palatul Guvernatorului (anexa 21)Marea Piramida (anexa 22)Templul de Sud (anexa 23)

Oraşul a început să fie construit în sec. 6 d.Ch., dar efortul a durat 600 de ani. El este cel mai important oraş al statului Maya construit în stil Puuc. Acest nume vine de la nişte

27

înălţimi, coline situate în apropiere pe care yucatanii le numesc Sierra Puuc. Partea de jos a clădirilor din oraş este nedecorată, iar cea de sus este încadrată de mozaicuri elaborate, măşti sculptate care îl reprezintă pe zeul ploii – Chac. Clădirile din Uxmal sunt uriale, nu sunt înalte dar au ceva care oferă eleganţa şi sobrietate. Culorile mozaicului din var se armonizează cu împrejurimile. Piramida Vrăjitorului este un templu cu baza masivă şi de formă eliptică, cu taluz înclinat. Scara – protejată de rânduri de măşti sculptate în piatră – urcă până în vârful templului, foarte sobru decorat. Aşezarea a 4 palate lungi, creazo o curte interioară de 80x70m. Ca să ajungi la ea, trebuie să treci pe sub un arc, situat la jumătatea către partea de sud a complexului. În această parte se află o terasă înaltă de 6 m, la care se ajunge pe o scară solidă. Faţadele clădirilor care formează acea curte interioară sunt decorate cu complicate reprezentări de colibe, măşti rectangurale ale lui Chac, cu impunătoare ornamente precum volte scultate, grilaje, mici columne, reprezentări antropomorfe diverse.

Palatul guvernatorului a fost construit pe o platformă divizată în trei la care se ajunge urcând o scară. Zidurile sunt terminate cu cornişe in formă de buclă (capete de şerpi). Fiecare dintre cele 3 secţiuni sunt divizate cu măşti ale lui Chac.decoraţiunile includ reprezentări de animale marine, reţele şi noduri, măşti şi şerpi afrontaţi. Spre exteriorul terasei, in afara palatului, se află Casa Ţestoaselor, cu faţade simple, frize şi mici columne, înconjurate de dantele de piatră şi reprezentări ale unor ţestoase, ancorate de la un acoperiş la altul.

Sayil Chiar în mijlocul densei jungle guatemaleze, în districtul El Peten, a prosperat unul

dintre cele mai mari oraşe antice mayaşe: Sayil. Construcţia lui se întinde pe 1200 de ani, din sec.3 până în sec.9 el definindu-şi arhitectura specifică: temle şi palate cu mai multe etaje. Lintelurile şi canaturi fin sculptate sunt desigur găsite în Sayil. Centrul oraşului se mândreşte cu câteva clădiri în stil Puuc. Folosindu-se de instrumente rudimentare preoţii reuşeau să ducă la bun sfârşit însărcinările, ei dezvoltând un calendar mai precis decât cel al lui Gregorian pe care noi îl folosim astăzi.

LabnaCeea ce a dat faima oraşului a fost arcul care lega două curţi interioare. Acesta a fost

primul lucru văzut de norocoşii călători care au ajuns aici. Către sfârşitul esplanadei, Edificiul Columnelor permite astăzi, accesul către un chultul – un rezervor subteran în care era depozitată apa de ploaie, folosită pentru nevoi personale, inclusiv pentru baie.

Tulum

Tulum, în limba mayaşă înseamnă “zid” şi este oraşul modern construit pe locul vechiului oraş Zama (răsărit). El a fost construit pe un promontoriu aproape de Chetumal, capitala statului Quintana Roo, pe coasta mexicană la Marea Caraibelor. Oraşul este protejat de ziduri puternice, înalte de 6m. el a atins apogeul pe la 1200 d.Ch. şi încă mai prospera când au sosit spaniolii. Ei au fost uimiţi de frumuseţea şi de durabilitatea oraşului. Trebuie să fi fost un important nod comercial templele şi clădirile administrative sunt situate în interiorul fortăreţei.

28

Profeţia MayaMaya ramine in continuare o civilizatie misterioasa, aparuta din neant si cu o origine inca nedeslusita, la fel ca in cazul Sumerului, Indului sau Egiptului Antic. O civilizatie cu un calendar inexplicabil de asemanator cu cel al dacilor, cu date cosmice calculate pana la milioane de ani in trecut, deci avand cunostiinte astronomice extraordinar de avansate.

O dovada in acest sens este si calendarul, de o exactitate demna de secolul XX. Anul mayas avea 365,242129 zile, in conditiile in care actualele calcule dimensioneaza anul la 356,242198 zile. Pentru comparative, sa retinem un amanunt: calendarul Gregorian indica 365,2425 zile.

Desi extraordinar de exact, calendarul mayas se opreste in 22 decembrie 2012! Aceasta data obsedeaza omenirea de cateva secole si i s-au cautat diverse explicatii, majoritatea de esenta religioasa, mai ales ca unele pasaje ofera argumente in acest sens. Vom vedea, insa, ca Sfarsitul Timpului nu este si Sfarsitul Lumii, cum gresit s-a inteles si transmis prin Biblie. Schimbarile care se asteapta in 2012 vor modifica total viata pe Terra si omenirea insasi.25

Academia Nationala de Stiinte din Siberia anunta ca multiplele schimbari din sistemul solar se datoreaza intrarii acestuia in Centura Fotonica, o zona cosmica cu o energie mult mai intensa. Aceasta energie este preluata de Soare si apoi raspindita in intreg sistemul solar.

Centura Fotonica este formata din mai multe benzi fotonice care emana din centrul Galaxiei si sunt asociate cu spiralele Caii Lactee. Centrul Galaxiei se afla in Constelatia Pleiadelor, fiind marcat de steaua Alciona, Soarele central al Pleiadelor, aflat la 400 de ani lumina de noi. Centura Fotonica incercuieste Constelatia Pleiadelor. Sistemul nostru solar trece prin aceasta Centura de doua ori in 25.920 ani, perioada considerata Anul Galactic (numit de antici Anul Mare), iar trecerea Centurii dureaza 2000 de ani.

Se crede ca Soarele nostru a intrat deja in Centura, inca din 1998, si se estimeaza ca Terra va intra in 2012. Intalnirea cu Centura Fotonica pare sa duca la transformarea omului profetita de Biblie, la o teribila experienta spirituala.

Se presupune ca oamenii cu un comportament egoist si, deci, cu vibratii scazute in aura energetica nu vor supravietui radiatiei de inalta frecventa existenta in Centura Fotonica. Cu alte cuvinte, va avea loc o mare selectie naturala pe baza spirituala amintita.

Orice fiinta este alcatuita in primul rand din energie. Iar energia este informatie, si invers. Corpul material este doar invelisul altor corpuri energetice. Omul se incadreaza si el, fireste, in organizarea universala. “Animal cu ratiune”, fiinta umana a fost inzestrata cu capacitatea de a avea o paleta larga de trairi, sentimente si ginduri.25 Istoria Secreta a Omenirii - vol II, aparuta in mai 2006, de Eugen Delcea

29

Dovada ca acestea sunt energii in stare pura ne este oferita de constatarile de-a lungul timpului si cercetarile stiintifice din ultimile doua secole. Trairile si sentimentele negative creeaza energia negativa, nefasta, iar gandurile se pot chiar si materializa, dupa cum s-a reusit in proiectul Montauk26. Ca orice energie, sentimentele, trairile si gandurile umane au o anumita vibratie. O energie negativa nu poate avea, evident, decat o vibratie joasa, pe principiul universal al evolutiei.

In Univers, nimic nu este intamplator iar totul este subordonat unui singur scop: perpetuarea si evolutia vietii. Materia insasi este inzestrata cu o inexplicabila capacitate de a crea viata! Exista legi universale chimice, fizice, astronomice si chiar juridice. Ele nu sunt insa stricte, pentru ca Universul nu este Armata Poporului iar cuvantul de ordine este diversitatea. Viata trebuie sa evolueze prin forte proprii, fara dirijari cazone, sa se confrunte cu cele mai dificile situatii.

Cine invinge merita sa mearga mai departe. Chiar si razboaiele au rolul lor in programul universal. Nu sunt de dorit, in general, dar determina unitatea unei natii, planete sau chiar unei galaxii si evolutia stiintifica, aducand o presiune si o urgentare sporita in acest sens. Tot ele, aduc un examen energetic major, o separare intre “baiatii buni si baietii rai” – dupa gandirea simplista americana.

Fiindca totul este energie, nici Universul nu face exceptie de la regula. Asa cum el a fost creat prin explozia colosala a unui… atom, tot asa exista surse de energie pozitiva ce alimenteaza galaxiile iar de la acestea, prin sori, sistemele solare. Aceste energii sunt de frecventa foarte inalta, pentru a putea strabate distanele imense, pana la sorii captatori.

Pe de alta parte, planetele, sistemele solare si galaxiile se afla intr-o continua miscare, parca pentru a beneficia toate de aceste izvoare de energie a evolutiei. Miscarea are insa si un reflux: catastrofismul… periodic. Nu intamplator, galatenii Ioan Farcas si Ilie Ghetu au devenit subiect pentru “Discovery” TV, teoria lor fiind cu adevarat revolutionara. Conform acestora, la 180-200 milioane ani, Galaxia noastra sufera, permanent, transformari radicale iar sistemul solar de trei ori in acest interval.

O data la 60-70 milioane de ani, modificarile de pe Terra sunt atat de radicale incat, spun cei doi, “pana si istoria nu poate fi considerata o observatie continua”. Toate aceste modificari sunt ciclice si… obligatorii si se datoreaza permanentei miscari a galaxiei si sistemului solar. Doar izvoarele de energie pozitiva par a avea o anumita stabilitate.

§ 1. Calendarele Maya

26 „Proiectul Montauk: experimente în timp” expune cele mai uimitoare si secrete proiecte de cercetare din istoria omenirii.

30

Astronomia nu a avut taine pentru ei, iar Apocalipsa insasi si-a anuntat la nivel de minut venirea in calendarele pe care le-au sfredelit in piatra. Mayasii sunt un trend al momentului, prezent pe buzele tuturor, dar despre al caror stil de viata oamenii stiu putine lucruri. Pentru ca unii mistici alarmisti au descifrat din calculele acestei civilizatii misterioase ca sfarsitul lumii ne asteapta fix in data de 21 decembrie 2012, merita sa incercam o intelegere mai riguroasa a metodelor folosite de populatia Maya in masurarea timpului. Mezoamericanii si-au inceput scrierea la mijlocul perioadei pre-clasice, intre anii 2.000 iHr. si 300 d.Hr. Mayasii au fost insa primii ocupanti ai acestei regiuni care au pastrat “registre” istorice si care au pus bazele unei forme complexe de masurare a timpului. Ei se foloseau de stele sau masive monumente de piatra, pentru a-si sculpta evenimentele sociale, cunostintele astronomice si calendarele. De asemenea, si-au inscriptionat credintele religioase si mitologia pe ceramica (anexa 24). Mayasii nu au fost primii oameni care au intrebuintat calendarul, diferite variante existand in uz in toata lumea in acea perioada, dar ei, spre deosebire de alte popoare, au realizat patru versiuni diferite. In functie de nevoi, mayasii foloseau un calendar sau altul pentru a-si inregistra diversele evenimente.

Atât vestigiile monumentale aflate în marile aşezări maya din şesul Yucatanului şi de pe platourile înalte ale Guatemalei, cât şi bogata moştenire ce se găseşte actualmente în colecţii arheologice din întreaga lume, stau mărturie pentru nivelul relativ dezvoltat al vechii culturi maya.

Primii arheologi care au întreprins cercetări în vechile oraşe au observat că populaţia mayaşă adăuga cu regularitate, la fiecare 52 de ani, o nouă cămaşă de piatră sau de stuc vechilor piramide.

Durata anului era stabilită la 365, 242 129 zile. Nici un popor din vechime n-a obţinut în calculele sale o cifră mai apropiată de durata anului astronomic, care este de 365, 242 198 zile. Data stabilită de vechii mayaşi cu circa două milenii în urmă conţine o eroare de numai 0,000 069 zile, adică ceva mai mult de o jumătate de secundă într-un an. Preoţii mayaşi utilizau metode de o precizie uimitoare şi pentru a calcula eclipsele de soare.

Un monument cu arhitectura ciudată din Chichen-Itza, de un tip necunoscut în celelalte părţi ale lumii noi, este caracolul, sau ,,melcul”, cum l-au numit arheologii. Este o clădire circulară aşezată pe două terase suprapuse, având patru deschizături spre cele patru puncte cardinale. În peretele unui coridor circular se află alte patru deschizături mai mici orientate spre N-V, N-E, S-V, S-E .În centrul celui de-al doilea coridor circular se află pilonul central al clădirii: axul ,,melcului” de la Chichen-Itza. Această clădire servea preoţilor mayaşi din epoca noului imperiu drept observator astronomic; aici se realiza studiul aştrilor şi calculele calendarului.(anexa 9)

Despre studii relativ avansate de astronomie stă mărturie şi faptul că mare parte a construcţiilor, şi îndeosebi stelele comemorative au o anumită orientare în raport cu diferiţi aştrii sau cu constelaţii. Un loc deosebit de important îl ocupă Venus, pe care vechii mayaşi îl identificau cu Quetzalcoatl- Kukulcan .

31

Sistemul calendarului este destul de complicat în adaptarea calculelor la varietatea mişcărilor aparente ale aştrilor. Cercetătorii moderni au reuşit să descifreze semnele acestui calendar şi sistemele folosite.

Primul calendar folosit de populatia Maya a fost Tzolk’in, ce cuprindea o perioada ciclica de 260 de zile. Referitor la acest lucru, o teorie sustine ca, de vreme ce numarul de 260 de zile reprezinta durata unei sarcini, calendarul s-ar fi bazat tocmai pe acest lucru, in timp ce alte ipoteze propun durata cultivarii porumbului ca element de referinta. Cel mai probabil, calendarul se baza pe numere.

Acestea jucau un rol foarte important in cultura Maya, iar numerele 20 si 13 erau esentiale pentru calendarele lor. Cel dintai semnifica numarul total al degetelor unei persoane, iar numarul 13 se referea la punctele importante din corpul uman unde mayasii credau ca bolile actioneaza asupra organismului: un gat, doi umeri, doua coate, doua incheieturi, doua solduri, doi genunchi si doua glezne. De asemenea, in cultura Maya, Edenul de unde lorzii sacri conduceau lumea numara 13 niveluri spirituale.

Aceste doua numere au fost folosite pentru realizarea calendarului Tzolk’in. In calendarul Gregorian, avem sapte zile ale saptamanai si, in functie de luna, intre 28 si 31 de zile. Calendarul Tzolk’in este format din 20 de zile cu nume diferite si 13 numere. Zilele sunt numerotate din 13 in 13, iar numele sunt reluate secvential din 20 in 20.

Calendarul Tzolk’in incepe cu ziua Imix’ si cu numarul unu. Zilele continua pina cind toate cele 13 numere sunt folosite. Apoi, numerele incep din nou de la 1, dar zilele continua cu cea de-a 14-a denumire. Odata ce se ajunge la 13 B’en, se va continua cu 1 Ix, 2 Men 3 Kib’ si tot asa pana la a 20-a denumire Ajaw. In acest punct, numele zilelor incep iarasi, dar numerele continua, 8 Imix’, 9 Ik’, 10 Ak’b’al si asa mai departe.

Din acest motiv, calendarul Tzolk’in prezenta 260 de zile unice. Functiona pe principiul combinatoriu a doua grupe. Una mai mare, de 20 de nume, si una mai mica, de 13 cifre. Daca se incepe de la corespondenta 1 si Imix’, prin rotire, pana la urmatoare alipire a acelorasi doua elemente, se vor fi consumat 260 de posibilitati unice.

Pe langa intrebuintarea sa conventionala, mayasi dadeau calendarului si o semnificatie oculta, asemanatoare cu cea pe care noi o avem astazi. Ei credeau ca data nasterii unei persoane determina caracteristicile personalitatii acesteia, asa cum cred oamenii prezentului despre semnele zodiacale. Mayasii foloseau, de asemenea, calendarul pentru a-si stabili programul de cultura agricola. Dura un ciclu de 260 de zile pentru a pregati pamantul in vederea plantarii porumbului si alte 260 de zile erau necesare pentru a creste si a-l recolta.Preotii foloseau calendarul pentru a determina momentele in care anumite evenimente urmau sa aiba loc pe parcursul anului. La inceputul fiecarui uinal, o perioada de 20 de zile, un shaman facea anumite calcule pentru a determina cand vor avea loc evenimentele religioase si ceremoniale. Apoi stabilea datele cele mai prospere sau norocoase pentru comunitate.

32

Al doilea este “Calendarul Sferic” care precede Marea Numaratoare. (anexa 24)

In timp ce Tzolk’in servea eficient acestor activitati, el nu putea fi folosit in toate scopurile necesare mayasilor. De exemplu, nu putea masura un an solar, adica perioada necesara Pamantului sa faca o miscare completa de revolutie. Din acest motiv, mayasii aveau nevoie de un calendar mai precis, ca sa masoare ceea ce noi numim astazi an, necesitate care a condus la realizarea calendarului Haab.Acesta era foarte asemanator cu cel Gregorian pe care il folosim astazi. Se baza pe rotatia Pamantului in jurul Soarelui si era folosit pentru agricultura, economie si activitati “contabile”. Asemeni calendarului Tzolk’in, era format din uinali, iar fiecare zi isi avea propriul numar si o glifa unica. Spre deosebire de Tzolk’in, care folosea 13 uninali, pentru a reprezenta 260 de zile, Haab continea 18 uinali, ca sa intruneasca un numar total de 360 de zile unice. Astronomii au remarcat insa ca 360 de zile nu ii ajung planetei sa faca un ciclu complet in jurul Soarelui, asa ca au mai inserat cinci zile nedenumite, in ciuda afinitatii pentru sume rotunde. 27

Totusi, desi acest calendar dura mai mult decat Tzolk’in, mayasii au vrut sa creeze unul care sa inglobeze o perioada si mai mare, asa ca s-au gandint sa combine cele doua metode de gestionare cronologica in reprezentarea Calendarului Sferic.In cadrul acestuia, cele 260 de zile din Tzolk’in au fost imperecheate cu cele 365 ale calendarului Haab. Cele doua erau combinate dupa aceeasi metoda in care erau corelate numerele si numele in calendarul Tzolk’in. In acest fel, Calendarul Sferic avea 18.890 de zile unice, pentru o perioada de 52 de ani.Era cel mai cuprinzator calendar din Mezoamerica de pana atunci, dar astronomii mayasi aveau dorinta sa “cartografieze” timpul peste generatii. Astfel, ei au pus bazele unui calendar capabil sa-i “poarte” peste sute si chiar mii de ani, pe care l-au denumit “Marea Numaratoare”. Durata pe care o reprezinta se numeste Marele Ciclu (anexa 24) si consta din aproximativ 5.125 de ani si patru luni. Acest ultim calendar s-a dovedit insa mai greu de inteles, fiind mai complex decat combinarea a doua calendare pentru obtinerea unuia nou. Cercetatorii zilelor noastre s-au ambitionat totusi sa descifreze si aceasta “tehnologie” ultima a mayasilor si au concluzionat ca pentru a gasi o corespondenta cu zilele calendarului Gregorian, este necesara numerotarea zilelor de la inceputul Marelui Ciclu al Marii Numaratori.28

O coincidenţă curioasă: în calendarul solar egipten, creat cu peste 6.000 de ani în urmă, anul era alcătuit din douăsprezece luni de câte treizeci de zile, la care se adăugau cinci zile complementare la sfârşitul anului; acest calendar este folosit şi astăzi de creştinii copţi, descendenţi, precum şi în Etiopia.

Un spaţiu ,,gol”de peste treizeci şi şase de veacuri, pe care arheologii şi istoricii urmează să-l umple cu ajutorul cercetătorilor ce se întreprind actualmente pe întregul teritoriu aparţinând vechii civilizaţii maya.

Binenţeles că s-a emis şi ipoteza că acea zi veche de aproape 5.300 de ani nu marchează nici un eveniment însemnat în istoria maya, că este pur şi simplu o dată oarecare.

27 "Structure of Tzolk'in Almanacs in Maya Glyph Books" de Michael Finley.28 Articol de Bruce Bower in revista “Science news”

33

Concepţiile de viaţă ale vechilor mayaşi au fost puternic influenţate de conceptul timpuriu, care este cu totul străin gândirii mediteraneene şi occidentale.Marea temă a preoţilor, arhitecţilor şi artiştilor mayaşi era scurgerea timpului, largul concept al misterului eternităţii şi al diviziunii lui, în termeni echivalenţi secolelor, anilor, lunilor, zilelor.

Multe dintre textele înscrise pe monumente se referă la calcule care duc foarte departe în trecut sau în vitor.

În privinţa vechii civilizaţii maya oamenii de ştiinţă nu şi-au spus ultimul cuvânt. După arheologi, istorici şi lingvişti, a venit acum rândul astronomilor şi matematicienilor să cerceteze vestigiile acestei culturi, cu ciudăţeniile şi contradicţiile ei.

§ 2. Sfîrşitul lumii,potrivit civilizaţiei Maya

În urma cu circa 70 de ani, celebrul Albert Einstein spunea: „Doua lucruri sunt infinite: universul si prostia umana si totusi, în privinta universului nu sunt chiar atât de sigur…”. Schimbarea climei si încalzirea globala ce ne ameninta din ce în ce mai puternic vin si întaresc pe cât posibil afirmatia plina de cinism a dragului nostru fizician. Cu mii de ani in urma, mayasii preconizau ca, in data de 21.12.2012, lumea noastra se va sfârsi prin foc. Apoi, pântecele cosmic Hunab Ku va da nastere unui nou soare, numit Cel de-al Saselea Soare, o alta lume mai evoluata urmând sa se nasca. Oamenii de stiinta, inclusiv Pentagonul, raspund afirmativ la toate acestea.În ultimul timp, de câtiva ani încoace, tot auzim diverse speculatii pe tema anului 2012 sau mai precis a datei de 21.12.2012. Asistam la discutii aprinse pe aceasta tema prin cafenele, baruri. Ce mai spune lumea ? Timpul s-a scurtat traind 16 ore în loc de 24, ADN-ul uman este reprogramat modificându-si structura de la 2 spirale la 12, vom patrunde în dimensiunea a patra si a cincea, creste nivelul vibrational al oamenilor, se schimba polii magnetici, axa pamântului o ia putin razna si se schimba, soarele nostru nu are ce sa faca si se aliniaza cu stelele din centrul Caii Lactee, ne îndreptam cu pasi vertiginosi catre centura fotonica…si câte si mai câte. Si parca la o asemenea avalansa de informatii mai ca-ti vine a spune: „mai lasa-ma cu prostiile tale!”. Dar înainte de a judeca si de a trage linie, hai sa vedem ce spun mayasii si Pentagonul! Calendarul mayas, considerat drept cel mai exact si bine calculat calendar din istoria civilizatiilor, ia sfârsit în data de 21.12.2012. Ei spun ca pe 21.12. 2012 va culmina alinierea soarelui nostru cu stelele din centrul Caii Lactee! La aceasta data, lumina si umbra îl vor proiecta pe Sarpele cu pene coborând pe treptele piramidei Chichen Itza, care are la baza un cap mare de sarpe sculptat în piatra (anexa 25). In fiecare an turistii de pe toate continentele vin in penisula mexicana Yucatan pentru a fi martorii unui fenomen straniu,si anume aceasta aliniere a umbrei si luminii soarelui pe treptele piramidei Kukukan. Doctor si profesor de antropologie Arien F. Chase - Universitatea Central Florida relata” Cind priviti la miscarile valuroase a sarpelui,in minte apar diferite asocieri. Poate acest sarpe coboara din cer si intra in lumea noastra paminteana si apoi dupa

34

sfirsitul lumii intra in adincul pamintului”. Poate ca acest fenomen vizual este ceva mai mult decit un simbol religios. Unii arheologi cred ca sarpele este una din avertizarile pe care Maya ne-au transmis despre reala catastrofa globala.”Noi nu stim ce anume simbolizeaza aceasta umbra a sarpelui,un lucru este cert, trebuiau cunostinte largi in stiinta si astronomie pentru a obtine astfel de efecte. Piramida a fost construita 1000 de ani in urma si desigur nu cu scopul de a atrage turistii. Multi considera ca in acest fenomen este o avertizare a lui Kukulkan29 despre sfirsitul lumii.” Steve Alten autorul cartii “Domain” pe 21.12.2012, în jurul orei 11.11, coada sarpelui proiectata din vârful piramidei va tinti exact înspre constelatia Pleiadelor, într-o aliniere asemanatoare celei pe care o au piramida lui Quetzalcoatl din Teotihuacan. Atunci, cred mayasii, odata cu revenirea pe pamânt a lui Quetzalcoatl30 (anexa 30), lumea noastra se va sfârsi prin foc, iar pântecele cosmic Hunab Ku31 va da nastere unui nou soare, numit de mayasi Cel de-al Saselea Soare, o alta lume mai evoluata urmând sa se nasca. Iar daca va întrebati ce e adevarat din toate acestea, ei bine, oamenii de stiinta, inclusiv Pentagonul (pentru ca noi masuram totul numai prin stiinta, si nu prin spiritualitate) raspund afirmativ la toate acestea.La data solstitiului de iarna 2012, soarele se va afla în aliniamentul galactic, adica va fi pe aceeasi linie cu Ecuatorul Galactic (linia care împarte în doua Calea Lactee, divizind-o în doua emisfere).Bineînteles ca, în ceea ce priveste Sarpele cu pene si toata descrierea simbolica prezentata mai sus, trezeste ris si ironie din partea acestei civilizatii atât de ancorate în materialism, vanitate si… infinit, vorba lui Einstein.

Calendarului mayas calendarul de 360 de zile este un ciclu de 1,872,000 de zile ce numara zilele incepind de la creatie (12 sau 14 august 3114 I.Hr, anul 0.0.0.0.0). Al 13-lea baktun al Marelui Ciclu va avea loc in 21, 23 decembrie 2012 (13.0.0.0.0). Incepe in 11 august 3114 I.Hr si se termina in 21 decembrie 2012. Marea numaratoare mayasa este de 5125 de ani. Este 1/5 din ciclul de 26.000 de ani, acesta fiind divizat la rindul lui in 13 parti (baktun sau 394 de ani), 20 de parti (katun) si 260 de parti (19.7 ani sau „mica numaratoare”). 13 katunuri reprezinta 256 de ani si baza Ciclului profetic al Profetiilor lui Katun denumit si Piatra Soarelui. Centrul reprezinta al cincilea soare, zeul Tonatiuh.

Ce se va intampla in momentul intrarii in Centura Fotonica, in 2012 sau in alt an, este pur si simplu de neinchipuit: intreaga planeta, inclusiv omenirea, va trece intr-o alta dimensiune! Inca neclar? Mai concret: 24 de ore vor fi… 0 ore efective, deci timpul terestru nu va mai exista!!! Iar pentru ca o nenorocire nu vine niciodata singura, in acel “Punct Zero” se vor inversa si Polii Magnetici ai Pamantului. Veste buna este, ca Sfarsitul Timpului nu inseamna Sfarsitul Lumii .

29 Kukulkan ("Şarpele cu pene") este un zeu major din panteonul mitologiei mayaşe. În limba mayaşă Yucatec numele folosit este K'uk'ulkan, iar în limba Tzotzil K'uk'ul-chon. În perioada clasică mayaşă era zeul şarpe cu pene al războiului.30 Quetzalcoatl ("şarpele înaripat") este zeul suprem în mitologia aztecă. El este întâlnit însă şi în celelalte mitologii din Mezoamerica şi este înfăţişat de cele mai multe ori ca un gigantic şarpe cu pene, după cum ne arată şi numele.31 Hunab Ku-care se traduce ca "Unic Dumnezeu" sau "Numai Dumnezeu" apare în secolul al 16-lea, "Hunab-ku" este identificat ca "unicul Dumnezeu adevărat , de asemenea si ca cel mai mare dintre zei din Yucatan.Termenul, de asemenea, apare în Cartea lui Chilam Balam de Chumayel,scrisa după cucerirea spaniolă, Hunab Ku a fost asociat îndeaproape cu un Dumnezeu, Creatorul autohton, Itzamna, într-un efort de a face uz de sincretism religios. O afirmaţie că Hunab Ku era zeul ridicat de catre popotul Mayas pot fi găsit în cartea lui Morley Sylvanus “Ancient Maya” (1946).

35

Semn ca momentul este relativ aproape, intensitatea plasmei stralucitoare de la marginea sistemului solar a crescut recent de 10 ori. Prin intermediul Soarelui, planetele au primit si ele o energie sporita.

Mayasii ne retransmit si ei informatiile primite de la zei despre schimbarile ce vor urma

- intregul sistem solar se va sincroniza cu Galaxia si intregul Univers, cu efecte benefice;- vom depasii tehnologia actuala si ce cunoastem despre Timp si Spatiu;- banii vor disparea ca necesitate;- vom intra in Dimensiunea a 5-a;- ADN-ul uman va fi reprogramat, ajungand la 12 spirale, de la 2 in prezent.

Cei care cred in profetie prezinta inca o paralela dintre intimplarile galaxiei in 2012 si cultura Maya si anume jocurile practicate de ei. Jocul de pelotă, care avea un rol important în prevestiri şi în preocupările mayaşilor, poate fi pus în legătură directă cu activităţile astronomice. S-a observat, într-adevăr, caracterul religios al acestui joc care se contopea cu ritmul ghicitului: preoţii, în calitate de intermediari ai puterilor sacre, aveau sarcina să interpreteze viitorul după modul de desfăşurare al partidei. Putem considera practicarea acestui joc de pelotă ca una din trăsăturile cele mai caracteristice ale civilizaţiei mezoamericane. Cu toate că ele au variat în timp şi în spaţiu, regulile generale de joc ne-au fost transmise de primii cronicari spanioli care au avut ocazia să urmărească astfel de „reprezentaţii" sau partide. De altfel,Popol-Vuh32 este singura sursă americană care menţionează originea foarte veche şi simbolismul solar al jocului. Codexuri mexicane (Vindobonensis, Magliabecchi...) ne-au păstrat, de asemenea, câteva reprezentări desenate ale acestui joc sacru.Terenul antic pentru jocurile cu mingea ”Ballgame”(anexa 26) in Chichen Itza era cel mai mare din toate care se aflau pe teritoriile in care locuiau Maya. Jucatorii trebuiau sa nimereasca cu mingea in inelul intarit(anexa 27) ,dar numai cu ajutorul genunchilor si a soldurilor. Echipa care deschidea scorul cistiga. Unele surse afirmă că şeful învingătorului era decapitat la sfârşitul partidei, deoarece realizările lui îi dădeau privilegiul să ajungă în lumea cosmică; altele, din contră, arată că se executa pe teren căpitanul echipei învinse. Jacques Soustelle afirmă că nu-i omorau, nu făceau decât să-i dezbrace şi poate că se dedau la simulări de sacrificii simbolice. Important este că acest joc violent îmbrăca aspecte metafizice: totuşi, se ştie că el a dat, în perioada finală, ocazia unor mize şi a unor pariuri foarte profane între spectatori; şi se miza mult: bijuterii, bunuri, casă... La fel ca în Lumea Veche, de la sacru şi religios la origine, teatrul a devenit şi el, treptat, o distracţie laică şi profană. În teritoriul maya, jocul de pelotă a fost rar în perioada clasică, apoi se pare că oamenii din Tuia i-au arătat un mare interes. S-au numărat cincizeci de terenuri în oraşele din nordul Yucatanului, ceea ce demonstraeză caracterul sacru ar acestui joc. Doar în oraşul Chichen Itza erau şase! Terenul de joc vechi

32 Popol Vuh (Popol-Vuh sau Pop Wuh), literal Cartea Sfatului sau Cartea Comunităţii, este documentul cel mai important de care dispunem referitor la miturile civilizaţiei maya, fiind cel mai vechi mit Maya care s-a păstrat în totalitate. Popol Vuh a fost scris de un indian necunoscut din Guatemala imediat după cucerirea spaniolă, dar se bazează pe tradiţii nescrise mult mai vechi. Popol Vuh este o cronică a regilor şi a luptelor purtate între aceştia sau cu vecinii lor. Tema sa mitologică principală este efortul continuu al zeităţilor din America pre-columbiană de a crea o fiinţă umană evoluată care să aibă capacitatea de a-şi cunoaşte şi a-şi venera creatorul. Eroii Gemeni, Hun-Ahpu („Vînătorul”) şi Xbalanque („Pruncul jaguar”) sunt figurile centrale din această naraţiune.

36

din Copan, cu cele şase statui de aras33 aşezate pe treptele laterale, ne confirmă caracterul solar al jocului: în gândirea maya, într-adevăr, ara reprezintă travestirea zeului solar.Acest joc se baza, fără îndoială, la origine, pe concepţiile cosmice simbolizând lupta dintre Lumină şi întuneric — mingea personifica Soarele —, dintre Iarnă şi Vară, dintre Viaţă şi Moarte: treptat, a căpătat un caracter mai puţin sacru, mai „sportiv" şi mai militar. O friză lungă în basorelief, la Chichen Itza, pare să demonstreze că în timpul itzaşilor se desfăşurau practici sângeroase la terminarea partidelor; se poate vedea unul din actori împodobit cu pene, ţinând într-o mână capul tăiat al nefericitului său adversar şi în mâna cealaltă un pumnal din ob-sidian. În faţa lui, şase şerpi cu limba bifurcată — simboluri ale fecundităţii — şi un uriaş lotus ţâşnesc din gâtul rivalului decapitat, încă îngenuncheat. Aceasta este ceva mai mult decit un simplu joc. Nu simboliza oare jocul cu mingea reprezentari a fenomenelor cosmic din 2012 si sfirsitul? Unii spun ca da.“Simbolismul jocului cu mingea este foarte interesant din punct de vedere al alianiamentului din 2012. Terenul de sport reprezinta Calea Lactee, iar cercul este centrul galaxiei. Ne amintim ca aliniamentul din 2012 este al soarelui cu central galaxiei. Deci mingea este soarele, iar cercul este centul galaxiei. Cind mingea intra in cerc,este sfirsitul epocii.” Igor Şişkin, scriitor si istoric. Terenul de joc avea forma unui H alungit, înconjurat de trepte sau de ziduri în pantă, cu înclinare foarte puternică. Adesea, orientată de la nord la sud, suprafaţa terenului de joc reprezenta Cosmosul, în timp ce mingea de cauciuc plină, tare şi grea simboliza Soarele, în unele cazuri, trebuia s-o faci să treacă prin inele de piatră, în formă de şerpi (puterile telurice) sau de capete de păsări (puterile cereşti), fixate în zidurile laterale, la cinci metri înălţime sau mai jos, pe pantele înclinate ale zidului. Regulile amintesc oarecum de cele de la baschet modern si fotbal! Inelele puteau materializa răsăritul si apusul astrului solar. O echipă reprezenta umbra, cealaltă lumina şi fiecare jucător se identifica cu o divinitate distinctă purtându-i, în timpul jocului, atributele simbolice. Fiecare echipă apăra o zonă şi jucătorii nu puteau atinge mingea decât cu şoldul, piciorul (genunchiul) şi cotul drept; Popol-Vuh, din contră, interzice folosirea capului, a picioarelor şi a braţelor! Căderile, obişnuite, puteau fi mortale, atât de violent era jocul. Pe de altă parte, jucătorul care reuşea să treacă mingea prin inel putea să ia hainele spectatorilor pe care-i putea prinde.

Specialisti in astronomie, este probabil că mayasii au proiectat stiintific calendarul pentru a se sfirsi la 21.12.2012. La aceasta data,axa Pamintului incheie o rotatie completa,iar soarele se misca spre centrul Caii Lactee. Credeau oare mayasii ca acest fenomen cosmic va provoca o catastrofa? Poate ca au lasat indicii in textele lor sacre sau pe terenul de joc,dar un raspuns cert nu se poate da.„Nu stim cum s-au gindit mayasii la sfirsitul Numaratorii Lungi. Nu putem sta de vorba cu nici unul dintre ei. Dar stim ca ii interesau sfirsiturile perioadelor. Ii interesau atit de mult incit le-au dat si nume. Deci este logic ca sfirsitul Numaratorii Lungi sa aiba mare importanta si sa i se acorde o mare atentie.Poate ca cheia intelegerii sensului profetiei apocaliptice nu se afla in cosmos,mai degraba aici,jos,pe Pamint. Daca este asa, prabusirea civilizatiei Maya poate furniza informatiile cele mai elocvente si mai tulburatoare.” Bruce Scofield, cercetator al astrologiei Maya.

33 papagal mare din America de Sud, cu coada lungă şi pene viu colorate

37

Mayasii au prezis ca Apocalipsa va avea loc pe 21 decembrie 2012. Ce anume se va intimpla in acea zi? Parabusirea civilizatiei Maya poate fi un semn de rau augur. In 900 e.n., orase intregi din depresiunile sudice au fost brusc abandonate, iar cunostintele tehnice s-au pierdut. Mayasii isi vor repopula orasele abia dupa sute de ani.

„In depresiunile nordice ale peninsulei Yucatan,civilizatia Maya atinsesera un nou apogeu,intii la Chichen Itza,ulterior la Mayapan,apoi in multe alte locuri. Cind au venit spaniolii,au gasit o populatie numeroasa.Aceasta populatie a tinut piept spaniolilor pina in 1542.Ce a cauzat aceasta prabusire brusca a mayasilor de la sud? Aceasta este intrebarea. Si nimeni nu poate raspunde.Eu sunt convins ca motivele disparitiei sunt legate de ideologie si de schimbarea politica. Ei si-au dat seama ca vor avea loc schimbari in ce priveste calendarul lor numeric. Mayasii au realizat ca nu pot face fata evenimentelor viitoare.” Dr. Arien F. Chase ,profesor de antropologie- Universitatea Central Florida .Oare mayasii si-au prezis propria prabusire? Se apreciaza ca pierirea a avut loc in katunul 10 al ciclului calendaristic. Conform textelor preotului Chilam Balam, profetia pentru acest katun avertizeaza asupra vremurilor sumbre.

“Din nou sunt tulburari pe Pamint. Acest katun aduce seceta si foamete. E vremea ocupatiei straine,a schimbarii si a tristetii.” Profetia acestui katun s-a repetat si pe parcusul ciclului de 20 de ani ce a curpins al Doilea Razboi Mondial,o epoca de tulburari,ocupatie si mare tristete. Daca mayasii s-au bazat pe ideea ca istoria se repeta in cicluri cosmice,este posibil ca prabusirea lor se va datora unei catastrofe cosmice? Teoria unui om de stiinta sugereaza posibiliatea ca un numar de pete solare sa fi provocat incalzirea climei,cea ce a dus la seceta si foamete. Pina cind aceasta teorie va fi dovedita,savantii,arheologii,antropologii si istroicii avanseaza alte posibile cause ale prabusirii: suprapopularea,gestionarea proasta a resurselor naturale si razboaiele. Declinul civilizatiei Maya s-a datorat unei combinatii de cauze.

” Pe atunci se apropiau de sfirsitul uneia din perioadele Baktun34,deci este posibil sa fi fost Apocalipsa ce fusese prevestita. Pe de alta parte, lacomia dusese la proliferarea regatelor. Acesta este mesajul pentru noi, cei de azi: acela ca lacomia poate precede prabusirea unei civilizatii. ”John Major Jenkins,autorul cartii “Maya 2012”. Astfel, profetia Apocalipsei, in ciuda cunostintelor astronomice de o sustin, poate fi uimitor de simpla. Toate civilizatiile se nasc, infloresc si pier. Dupa prabusire, apare o noua ordine. De fapt,mayasii chiar sugereaza in calendarul lor ca,dupa 2012, o noua era s-ar putea naste. Dar care anume este aceasta ramine un mister. Dupa 2012 se va repeat katunul 2. Poate ca profetia scrisa de Chilam Balam ofera indicia despre lucrurile la care sa ne asteptam.

“ Pentru jumate dintre oameni va fi hrana; pentru altii, nenorocire. Este perioada cind cuvintul Domnului se va sfirsi. Este vremea unirii pentru o cauza. ”

“Poate ca are legatura cu faptul ca trebuie sa ne oprim se sa ne gindim la ce am facut in trecut, la felul cum facem lucrurile in prezent si poate ca ne sugereaza cum trebuie sa facem lucrurile in viitor.Singurul lucru care ne separa de mayasi,in special de cei pre-hispanici,este timpul. Trebuie sa analizam si sa invatam din profetiile mayase cum sa ne 34 Calendarul lor începe în anul 3114 î.e.n şi este împărţit în perioade de 394 de ani, numite Baktun

38

intelegem mai bine societatea si lumea . Acesta este doar un mod de interpretare a profetiei apocaliptice.” Rafael Cobos ,profesor de arheologie la universitatea din Yucatan. Este doar un singur mod de interpretare a sfirsitului lumii. Unii o vad ca pe o perioada de reflective, altii vad altceva. Pentru ei, profetia este un avertisment care, daca este ignorat,poate duce la adevarate dezastre.Calendarul avanseaza. Fortele galactice se aliniaza. Profetia Maya se apropie. Ce se va intimpla in ziua fatidica de 21 decembrie 2012 ? Raspunsul, conform invatatilor care l-au descifrat, se gaseste in ulima pagina a Codexului de la Dresda.

“In Codex sunt prevestite o serie de fenomene astronomice. Se vorbeste despre ciclul lui Venus, despre cicluri lunare si de eclipse . Apoi, in ultima pagina este descrisa distrugerea lumii cu apa. Astfel si-au conceput mayasii scenariul Apocalipsei.” Dr. Arien F. Chase. (anexa 28) Aceasta ilustratie grafica reda distrugerea Pamintului de inundatii. Valuri tisnesc din gura balaurului ceresc. Alte ape se revarsa din simbolurile soarelui si lunii de pe partea ventrala a monstrului. O zeita batrina toarna si ea apa dintr-un vas. In partea de jos a desenului,se ghemuieste un conducator al Lumii de Jos. Deasupra desenului, jumatate din hieroglife au fost distruse, dar cele ramase se refera la “pamintul negru” si “negru pe inaltimi”. 35

In 2012 pamintul va fi distrus de o mare inundatie ca cea reprezentata in Codexul de la Dresda ?Ne vom incalzi in zorii unei noi ere ? Sau va fi o zi obisnuita? Sunt tot atitea pareri despre ce se va intimpla pe 21.12.2012 cite laturi are marea piramida Kukulcan.

“Daca mayasii au vazut apocalipsa ca avind loc in 2012 este doar o chestiune de interpretare. Eu cred ca nu se va intimpla nimic in 2012. In cultura noastra,2012 este vazut ca sfirsitul unui ciclu. Daca privim hieroglifele mayasilor,ei l-au vazut ca trecerea la urmatorul Baktun ce nu va fi 0 ci 14.Calendarul continua si nu se sfirseste in 2012.” Dr. Arien F. Chase.

“In 2012 se vor alinia mai multe planete,iar unele profetii Maya spun ca, la alinierea planetelor,va fi sfirsitul lumii. Dar asta este perspectiva mayasilor. Trebuie sa intelegem ca perspectiva lor era una speciala. Modul in care perspectiva lor este inteleasa si interpretata este diferit de modul nostru actual de a vedea lumea.”Rafael Cobos. In timp ce scepticii neaga Apocalipsa, pe buna dreptate,altii adopta profetia si vad evenimentele catastrofale din 21.12.2012 ca pe o renastere.”Mayasii care au alcatuit acest calendar cu mii de ani in urma ar fi spus ca anii din jurul lui 2012 vor fi marcati de mari schimbari,mari transformari. Daca privim in jur, vedem ca asta se si petrece: uraganele mari, devastari terestre si schimbari socio-politice. Lucrul care trebuie inteles este cum reactioneaza oamenii la aceste schimbari devastatoare. Profetia mayasilor pentru 2012 se refera la transformare si reinnoire.” John Major Jenkins,autorul cartii “Maya 2012”.

“Lucrurile se vor schimba fara indoiala. Dar nu este realist sa stabilim o zi anume. Peste timp, cind istoricii se vor gindi la perioada din jurul lui 2012,plus sau minus 1-2 decenii, vor spune ca a fost o epoca de mari schimbari,cind umanitatea a trebuit sa se impace cu

35 “A Commentary on the Dresden Codex” de J. Eric Thompson,1972.

39

sine insasi. Cum traim impreuna? Cum ne purtam cu planeta noastra? Cum ne vom cladi viitorul? ”Bruce Scofield, cercetator al astrologiei Maya. In timp ce unii vad profetiile Maya ca pe un catalizator al transformarilor pozitive, altii le iau ca avind consecinte grave. Dupa ei, crizele provocate de om si dezastrele natural prezise acum 200 de ani sunt semen care,ignorate, ne duc la pieire.

“Este usor sa fii sceptic in privinta unei profetii vechi de 200 de ani. Noi,oamenii,avem tendinta de a ignora avertismentele pina la producerea catastrofei. Un exemplu perfect ar fi uraganul ce a devastat orasul New Orleans.Ar putea incalzirea globala provoca uragane mai puternice sau o epoca de gheata? Nu stim sigur. Dar razboiul nuclear? Ne confruntam cu sfirsitul crizei petrolului. Societatea de azi nu este pregatita sa ramina fara petrol. Nu am studiat sursele de energie alternative si nu avem solutii. Vedem deja superputerile lumii cum isi pun piesele pe table de sah a Orientului Mijlociu. Oare omenirea ar putea fi stearsa de pe fata Pamintului pe la 21 decembrie 2012? Mai importanta este sa ne intrebam ce sa facem sa prevenim acest eveniment.”.Steve Alten autorul cartii “Domain”. Felul cum raspundem la aceasta intrebare depinde de alegerea noastra sa credem sau nu in profetie. O ignoram ca fiind o superstitie a unei culture stravechi care nu a supravietuit? Sau o consideram un avertisment al unei civilizatii ale carei cunostinte despre univers le intrec pe ale noastre ? numai timpul ne va spune. Dar timpul, asa cum mayasii stiau prea bine, se scurge …

§ 3. Întelepţii mayaşi anunţă că s-a amînat sfîrsitul lumii

Cu toate ca previziunile sumbre din calendarul mayas anunta anul 2012 drept sfarsitul lumii, un batrin lider mayas ne linisteste in privinta datei fatidice de 21 decembrie 2012.

Intr-o publicatie in revista Telegraph pe 11 Oct 2009 ”Apolinario Chile Pixum (anexa 29), un mayas din Guatemala contrazice tot curentul actual de opinie declarind ca teoria apocalipsei mayase este o idee catastrofala occidentala care nu ar avea acoperire totala in stravechile surse ale civilizatiei maya. Entuziastii pro-apocalipsa sunt insa convinsi ca alinierea planetelor din anul 2012 se va concretiza intr-o catastrofa de proportii gigantice care se manifesta ciclic pe Terra o data la 25.800 ani.”

Batranul mayas declara ca este singur in fata avalansei de filozofi New Age36, anunturi ultimative care impinzesc Internetul si producatori de televiziune care in cautare de

36 New Age este un curent spiritual, rǎspândit mai ales în Vest. Adepţii acestui curent pretind o apropiere mai mare de spiritualitate, ei susţinând cǎ acest lucru este necesar pentru ca omenirea sǎ poatǎ intra intr-o "nouǎ vârstǎ", în care va domni armonia universalǎ. Alţii vǎd în New Age o reînviere a gnosticismului.

40

senzational amesteca in mod voit predictiile lui Nostradamus cu textele mayase. "In plus, mult anuntatul film "2012" nu face decat sa sporeasca isteria mondiala", comenteaza Chile Pixum.

De aceeasi parte a baricadei cu inteleptul mayas se situeaza numerosi specialisti care se declara ingrijorati de proportiile isteriei in masa care cresc pe masura ce ne apropiem de asa zisa data fatidica.

"Situatia este foarte grava, deoarece primim din ce in ce mai multe e-mailuri de la copii de 7-10 ani care ne scriu ca sunt prea mici sa moara, ca nu au facut pacate si ca le este frica de viitor. Dramele personale ale oamenilor nu se opresc aici, am avut spre exemplu cazul emotionant al unei mame cu doi copii mici care se declara sfasiata la gandul ca nu va trai sa-si vada copiii crescuti mari", anunta Ann Martin, cercetatoare in cadrul Cornell University din Statele Unite. Descoperite in anul 1960, in mijlocul unor ruine obscure din sudul Mexicului, textele cu pricina descriu ca se va intampla ceva anume in anul 2012, un eveniment care il va avea in prim plan pe Bolon Yotke, un misterios zeu mayas al razboiului si creatiei. Din nefericire, eroziunea si unele crapaturi in pietrele pe care erau gravate textile, fac ca ultimul pasaj sa fie imposibil de descifrat.Arheologul mexican Guillermo Bernal este de parere ca fragmentul erodat contine mesajul: "El va veni din Cer".

§ 4. Lumea dupa 21 decembrie 2012

Sunt voci care sustin ca mayasii nu au mai inregistrat nimic dincolo de aceasta data fatidica, insa exista documente care par sa contrazica acest lucru. Anumite ramasite ale culturii mayase vorbesc si despre alte evenimente care au loc dupa 2012. Multe dintre acestea sunt prezentate sub forma unor date foarte indepartate. Intr-una dintre tablitele inscriptionate de la Palenque, apare o alta data a calendarului, 1.0.0.00.8 5 Lamat 1 Mol, echivalentul datei de 21 octombrie 4772, cu aproape 3 000 de ani in viitor. Regele Pakal din Palenque a prezis ca la aceasta data un important eveniment mayas isi va sarbatori a 88-a aniversare, sugerand astfel ca acesta nu credea ca lumea se va termina in 2012.

In ciuda imensei publicitati si discutiilor care se desfasoara pe seama acestui eveniment ce se apropie, Susan Milbrath, curator la Muzeul de Istorie Naturala din Florida, a declarat in numele comunitatii arheologice ca nu a fost descoperit, pana in prezent, vreun document care sa ateste ca maya credea ca lumea se va sfarsi in 2012, ci doar ca in acel moment se va incheia un mare ciclu calendaristic, care fara indoiala va avea si urmari la nivel planetar, dar nu neaparat apocaliptice. "Pentru vechii maya, data reprezinta o mare sarbatoare de incheiere a unui intreg ciclu", declara Sandra Noble, director executiv la Fundaţia pentru Progresul Studiilor mesoamericane din Florida. In viziune acesteia, intreaga isterie mediatica declansata in jurul acestui eveniment, nu este decat o ocazie de castig pentru anumite parti. Parerea acestora este sustinuta si de E. Wyllys Andrews, director la Universitatea Tulane:"Va fi un alt ciclu. Stim cu siguranta ca civilizatia maya stia ca mai

41

fusese un astfel de ciclu inainte, ceea ce implica si faptul ca stiau ca va urma un altul."Unii oameni de stiinta sunt de acord asupra faptului ca, in ciuda metodelor si mijloacelor stiintifice de care dispunem, nu putem prevedea viitorul intocmai. Pentru acestia, mesajul profetiilor este ca trebuie sa ne pastram o atitudine optimista in ceea ce priveste viitorul. Tot timpul oamenii s-au gandit ca sfarsitul lor este aproape, l-au anticipat si l-au asteptat. Pana in prezent, insa, s-au inselat de fiecare data.

Decăderea şi dispariţia imperiului Maya§ 1. Inceputul declinului

Razboaiele dezlantuite s-au adaugat altor presiuni - suprapopulare, distrugerea mediului, seceta, extravaganta - care au impins civilizatia maya clasica la decadere treptata si colaps.Intr-o buna zi din anul 800, linistitul oras maya Cancuén a fost cuprins de haos si devalmasie. Regele Kan Maax trebuie sa fi stiut ca se apropie dezastrul, caci incercase sa construiasca parapete improvizate in avanposturile palatului sau cu 200 de incaperi.Nu le-a terminat la timp. Atacatorii au trecut rapid prin zona marginasa a orasului si au navalit in inima ritualica a Cancuénului.Au luat 31 de ostatici. Bijuteriile si ornamentele gasite langa ramasitele acestora arata ca erau nobili, probabil membri ai familiei largite a lui Kan Maax sau oaspeti regali din alte orase lovite de necaz.Toti acestia au fost condusi in curtea palatului destinata ceremoniilor si executati sistematic. Ucigasii aveau topoare si sulite, decapitandu-si sau tragandu-si in teapa victimele.Cadavrele au fost asezate in rezervorul de apa al palatului. Kan Maax si regina sa nu au fost crutati. Au fost ingropati la 90 m distanta, in 60 cm de material pentru constructii destinat modificarii palatului.Regele purta inca podoaba sa de cap foarte elaborata si un lant din sidef, care il identificau ca fiind Domnul Sfant al Cancuénului.Nimeni nu stie cine au fost ucigasii sau ce cautau. Se pare ca nu-i interesa prada. Aproximativ 3.600 de obiecte din jad, inclusiv cateva blocuri de jad nesculptate, au ramas neatinse.Dar pentru arheologii care au dezgropat marturiile ultimilor cativa ani, mesajul atacatorilor e clar. Depozitand trupurile in rezervorul de apa, "au otravit izvorul" - spune arheologul Arthur Demarest, de la Universitatea Vanderbilt. De asemenea, ei au mutilat fetele tuturor chipurilor sculptate pe monumentele de piatra din Cancuén si le-au rasturnat cu fata in jos. "Acest loc - spune Demarest - a fost ucis ritualic."Cancuénul a fost una dintre ultimele piese de domino importante care au cazut in valea Raului Pasión, parte a vechiului centru maya, aflat in prezent in Guatemala. Civilizatia care dominase regiunea timp de 500 de ani aluneca intr-un declin prelungit si inevitabil.In vreme ce razboaiele stersesera de pe fata pamantului cateva orase-stat puternice, altele au disparut pur si simplu. Kuhul ajaw-ii, sau Domnii Sfinti, care isi proslavisera toate

42

faptele in picturi murale, sculptura si arhitectura, nu mai comandau noi opere. Scrierea hieroglifica devenise tot mai rara in locuri publice si datele din Calendarul Lung aproape ca disparusera de pe monumente.Populatia scazuse drastic. Nobilii abandonau palatele, iar in ele se mutau intrusi, care faceau focul in vechea sala a tronului si construiau soproane langa peretii sfaramati. Apoi, pana si intrusii au plecat si jungla a revendicat ce ramasese in urma lor. In alte parti, in zona de ses Petén, din Guatemala, si in sudul Mexicului, prabusirea a durat mai mult.

Chiar pe cand Cancuénul cadea, conducatorii marelui oras-stat Tikal, din nordul Peténului, construiau structuri ceremoniale.30 de ani mai tarziu insa populatia Tikalului a inceput sa scada vertiginos. Ultimul sau monument datat a fost inscriptionat in 869.Pana in anul 1000, civilizatia maya clasica incetase sa existe.O intrebare fascineaza oamenii de stiinta, in secolul al XIX-lea, exploratorii au inceput sa descopere "orasele pierdute" din Petén: Cum a putut una dintre marile civilizatii ale lumii antice sa dispara pur si simplu?Speculatiile initiale s-au axat pe o catastrofa brusca, probabil eruptia unui vulcan, un cutremur sau un uragan ucigator. Sau poate a fost vorba de o boala misterioasa ale carei urme s-au pierdut.Insa cercetatorii contemporani au demontat teoriile unui singur eveniment, intrucat colapsul s-a intins pe o perioada de cel putin 200 de ani.Oamenii de stiinta au luat in calcul, in schimb, o combinatie de flageluri care au afectat diverse parti ale lumii maya, printre care suprapopularea, distrugerea mediului, foametea si seceta.De asemenea, ei s-au concentrat pe singurul lucru care pare sa se fi intamplat peste tot in timpul declinului prelungit: pe masura ce resursele se epuizau, kuhul ajaw-ii isi pierdeau puterea divina si, odata cu aceasta, si increderea supusilor.La randul lor, instabilitatea si disperarea alimentau si mai multe razboaie distrugatoare. Timp de mai bine de un mileniu, populatia maya isi incredintase prosperitatea religioasa si laica in mainile regilor-zei.Sistemul a prosperat - este adevarat ca excesele sale au creat arta si stiinta care definesc cultura maya ca fiind una dintre marile culturi ale antichitatii - atata vreme cat pamantul putea satisface nevoile de baza ale oamenilor. La inceput era usor, cand orasele erau mici si resursele erau relativ abundente; cu timpul insa populatiile in crestere, nobilimea in expansiune si rivalitatile dintre orasele-stat au depasit capacitatile mediului.Astazi, Peténul, cea mai mare provincie din Guatemala din punct de vedere geografic, are o populatie de 367.000 de oameni, care traiesc in orasele izolate, risipite prin salbaticia impadurita. In secolul al VIII-lea, dupa unele estimari, zece milioane de oameni populau cimpiile maya.Peisajul era o tesatura aproape compacta de ferme cultivate intensiv, gradini si sate, legate de o retea de carari si drumuri pietruite care uneau orasele-stat monumentale. Agricultorii maya cunosteau tehnici sofisticate de obtinere a unui maxim de recolta dintr-un sol tropical delicat.

43

Dar, incepand cu secolul al IX-lea, studiile facute pe sedimentele din albiile lacurilor arata ca o serie de secete prelungite au afectat tinuturile maya, lovind greu orase precum Tikalul, care depindeau de apa de ploaie atat pentru baut, cat si pentru a revigora terenurile mlastinoase, unde agricultorii isi cresteau recoltele.

Porturile riverane, precum Cancuénul, au scapat, probabil, de criza de apa, dar in mare parte din regiunea maya, sedimentele de pe fundurile lacurilor arata, de asemenea, straturi antice de sol erodat, marturie a despaduririlor si a folosirii excesive a terenurilor.Cand au aparut vremurile grele, au existat putini kuhul ajaw-i care sa-si poata ajuta oamenii.Monocultura nu putea fi practicata in padurile tropicale. In schimb, fiecare oras-stat producea cantitati mici de produse alimentare diferite - porumb, fasole, dovlecei, cacao.Erau suficiente, cel putin la inceput, pentru a hrani regatul, dar putine ramaneau stocate. Intre timp, societatea maya devenea periculos de numeroasa la varf.De-a lungul vremii, poligamia37 elitelor si casatoriile intre familiile regale au umflat clasa conducatoare. Traditionala rivalitate dintre state nu facea decat sa inrautateasca lucrurile.Kuhul ajaw-ii dintr-un stat nazuiau sa-i depaseasca pe vecini, construind temple si mai mari, palate si mai elegante, punand in scena spectacole publice si mai elaborate.Toate acestea presupuneau si mai multa munca, ceea ce necesita populatii si mai mari si, probabil, si mai multe razboaie pentru a cere tribut in munca fortata prestata de inamicii invinsi. Suprasolicitat, sistemul politic maya a inceput sa se clatine.38

§ 2. Caderea şi dispariţia culturii Imperiului Maya

La sfârşitul perioade de înflorire, oraşele mayaşe, procesul de decadere a fost destul de subit; munca încetează atât de brusc, încât platforme a căror construcţie se terminase nu şi-au mai primit clădirile, iar la Uaxactun zidurile ultimei clădiri sunt ridicate numai pe jumătate. Datele înscrise pe ultimele stele ne îngăduie să situăm în timp această stagnare, care se produce treptat. În unele oraşe destul de timpuriu (la Copan puţin după anul 800) ; în anul 987, construcţiile încetaseră pe întreg teritoriul locuit de mayaşi.

Cauzele stagnării n-au găsit până astăzi o explicaţie mulţumitoare. Mai răspândită este părerea că metodele de agricultură (defrişarea pădurilor prin foc, cultură vreme de doi sau trei ani, apoi părăsirea pământului lăsat iar în voia pădurii) cereau eforturi prea mari, creşterea populaţiei ducând la o subalimentaţie cronică, astfel că oamenii au fost constrânşi să emigreze. Explicaţia nu este pe deplin satisfăcătoare, deoarece în unele regiuni, de pildă la Quirigua, pământul este fertil, inundaţiile periodice ale râului Motagua asigură recolte bogate; şi cu toate acestea Quirigua a fost unul dintre primele oraşe care şi-a încetat activitatea, ceea ce pune sub semnul întrebării o asemenea explicaţie.

37 POLIGAMIE Formă de căsătorie apărută o dată cu sclavia patriarhală, întâlnită şi astăzi la unele popoare de religie mahomedană, în care un bărbat are dreptul să se căsătorească în acelaşi timp cu mai multe femei; situaţie în care se găseşte un poligam. 38 The Rise and Fall of Maya Civilization de John Eric S. Thompson

44

Unii oameni de ştiinţă au emis părerea că înfloritoarele oraşe ale Vechiului Imperiu au fost părăsite din pricina unor epidemii şi înclinau să creadă că este vorba de paludism39 şi de anchilostomiază – boală provocată de un parazit intestinal – care constituie până în zilele noastre o problemă destul de serioasă în această regiune. Cercetări recente au dus însă la concluzia că, după toate probabilităţile, aceste boli au apărut în perioada postcolonială, că nici hematozoarul palustru şi nici viermele (pe care parazitologii îl numesc Ankilostoma duodenale) nu se cunoşteau înainte de apariţia spaniolilor în America Centrală (iată deci o altă „binefacere” adusă de conchistadori, aceşti aventurieri care în numele „civilizării” popoarelor amerindiene au înscris o pagină dintre cele mai negre în istoria umanităţii). În afară de aceasta, asemenea epidemii implică o încetinire lentă, progresivă a activităţii lor, zidurile ridicate numai pe jumătate la Uaxactun sugerează un eveniment survenit pe neaşteptate, o catastrofă.

O ipoteză interesantă aduce, între alţii, arheologul american J. E. S. Thompson, anume că prin anii 900-950 au izbucnit o serie de revolte ţărăneşti împotriva minorităţii teocratice (preoţii şi nobilii), revolte provocate de către abuzurile în cererea de mână de lucru şi de necesitatea de a hrăni un număr crescând de oameni neproductivi. De asemenea, este posibil ca la izbucnirea acestor revolte să fi contribuit şi cauze religioase, de pildă adoptarea de către ierarhia conducătoare a unor elemente de cult toltece. După părerea arheologului american, conducătorii oraşelor au fost alungaţi, poate chiar ucişi de către ţărani, răscoala întinzându-se, pe rând, de la un oraş la celălalt. Puterea a trecut în mâinile şefilor răscoalei şi a preoţilor din micile aşezări. Marile construcţii au încetat astfel în mod subit; poporul a continuat să frecventeze centrele ceremoniale pentru anumite servicii religioase şi pentru târguri, fără însă a mai ridica alte edificii de cult; încetul cu încetul, cele vechi nefiind întreţinute, au căzut în ruină, vegetaţia a început să le invadeze.

În ciuda numeroaselor teorii emise de istoricii şi arheologii americanişti, misterul părăsirii oraşelor din Vechiul Imperiu maya nu este nici până astăzi pe deplin lămurit. O catastrofă naturală – de pildă, un cutremur în această regiune bogată în activitate seismică – trebuie exclusă, deoarece oraşele au fost părăsite treptat şi nu s-au găsit urme ale unor asemenea cataclisme.Timp de 1 200 de ani, Maya au dominat America Centrala. La apogeul lor, in jurul anului 900 d.Hr., orasele mayase aveau o densitate demografica mai mare de 1 300 de locuitori pe kilometru patrat – comparabila cu aceea a oraselor medii de astazi.

Chiar si in zonele rurale, Maya numara intre 150 si 250 locuitori pe kilometru patrat. Dar dintr-o data, s-a asternut linistea. O liniste care atesta unul dintre cele mai cumplite dezastre demografice din antichitatea umana - sucombarea candva vibrantei societati mayase. Ce s-a intamplat? Unii dintre cercetatorii NASA cred ca detin cateva raspunsuri bune.

"Si-au facut-o cu mana lor", sustine arheologul veteran Tom Sever. "Mayasii sunt adesea reprezentati ca niste oameni ce traiau intr-o completa armonie cu mediu lor. Dar la fel ca

39 PALUDISM Boală contagioasă provocată de un hematozoar, introdus în organism prin înţepătura ţânţarului anofel, şi manifestată prin temperatură înaltă şi prin frisoane repetate la intervale regulate; friguri; malarie

45

multe culturi de dinainte si de dupa ei, au sfarsit prin a despaduri si a-si distruge peisajele intr-un efort de adaptare pe timpuri grele", a mai adaugat el.

O seceta majora s-a manifestat cam in acelasi timp cu momentul in care Maya a inceput sa cunoasca declinul. Iar la data colapsului lor, mayasii defrisasera deja majoritatea copacilor de pe suprafete intinse pentru a elibera campurile in vederea cultivarii porumbului necesar hranirii populatiei crescande. Au taiat, de asememenea, lemenele pentru foc si pentru obtinerea materialelor de constructii.

"Trebuiau sa arda douazeci de copaci pentru a incalzi calcarul necesar realizarii unui metru patrat din mortarul pe care il foloseau la construirea impunatoarelor lor temple, lacuri de acumulare si monumente", explica Sever. Specialistul si echipa sa de cercetare sunt de parere ca dezvoltarea fulminanta si haotica a mayasilor a impiedicat repopularea cu vegetatie a pamanturilor. Agricultura exagerata pare sa le fi adus sfarsitul. Iar seceta nu a facut dificila doar productia suficienta de mancare, dar a impiedicat si depozitarea unei cantitati de apa necesare supravietuirii in sezonul secetos.Seceta prelungita si schimbarea climatului pot fi cauze posibile ale disparitiei civilizatiei Maya, anunta cercetatorii implicati in monitorizarea mediului Americii Centrale prin intermediul unui nou program dezvoltat. Programul de monitorizare prin satelit, numit SERVIR, a fost lansat in 2005 de catre o echipa de cercetatori de la centrul de zbor spatial Marshall din Huntsville, Alabama. Scopul monitorizarii este combaterea incendiilor, imbunatatirea utilizarii pamanturilor si interventia rapida in cazul dezastrelor naturale. De curand, aparatul a identificat urme din trecutul civilizatiei Maya, care indica o calamitate agricola ca fiind cauza disparitiei populatiei. Cercetatorii isi propun sa invete din lectiile trecutului pentru a proteja populatiile din aceasta zona care se confrunta, in prezent, cu problema adaptarii la incalzirea globala. 

Tom Sever si Daniel Irwin, doi dintre initiatorii proiectului sustin ca SERVIR va oferi informatii importante guvernelor din America Centrala si de Sud, legate de zonele care vor fi cele mai afectate de schimbarea climatului si de modul in care acesta afecteaza ecosistemele si biodiversitatea. Daca aceste informatii vor fi utilizate corect, acest nou program implementat ar putea cu adevarat sa salveze vieti. Asupra disparitiei civilizatiei Maya au existat, pana in prezent, sute de ipoteze, printre care si cele care puneau uraganele, suprapopularea, bolile, razboaiele sau revoltele maselor pe seama extinctiei.In cadrul unei conferinte care a avut loc in Boston, Tom Sever, arheolog in cadrul N.A.S.A., vine cu o noua explicatie care se sprijina pe observatiile facute de SERVIR, sustinand o noua ipoteza. In ciuda faptului ca Maya s-a extins catre pamanturi mai fertile, avand la indemana mijloace destul de avansate pentru practicarea agriculturii, care le permiteau obtinerea hranei necesare unei populatii de aproximativ 60 000 de oameni, se pare ca seceta prelungita si neadaptarea la noile conditii climatice au fost mai puternice.

46

Desigur, un singur factor nu ingenuncheaza o intreaga civilizatie, dar probabil ca despaduririle aducatoare de seceta au condus la exacerbarea unor alte probleme precum agitatie civica, razboi, foamete si boli in vechea societate mayasa. Aceste elemente ar fi putut avea natura sa duca la disparitia infloritoarei civilizatii.In ciuda faptului ca fiecare teorie are la baza dovezi care vin in sprijinul acesteia, nici una nu a fost acceptata pana in prezent ca fiind explicatia reala a disparitei acestei mari civilizatii. 40

Incheiere

Mayaşii au fost cea mai importanta civilizatie din cultura popoarelor din America de Nord, atât în gradul lor de civilizaţie şi în populaţie, şi a resurselor, anterior ocupând un teritoriu de circa 60.000 de mile pătrate, inclusiv întregul teritoriu din peninsula Yucatan, Mexic de Sud, , împreună cu partea adiacenta din Nordul Guatemalei, şi încă mai constituie populaţia principala din aceeaşi regiune în afara oraşelor mai mari,care a atins punctul culminant între de ani de 250 şi 900, şi în acest timp a făcut multe avansuri, cum ar fi: crearea ciocolatei, calendarul precis şi avansatul sistem de scris şi numere. Ei a prosperat din comerţul a culturilor lor, animale, precum şi alte bunuri cu popoare, cum ar fi Aztecii (care a avut loc o dorinţa puternică de cacao), precum şi averea lor, au trăit în mare oraşe, cum ar fi Palenque, Chichen Itza, Tulum, Tikal, şi care Mayapan care au avut piramide grandioase şi arene sportive. Ei au fost foarte religiosi; au practicat ceremonii si sacrificii zeilolr şi zeiţelor naturii. Stilul lor de viaţă şi credinţa semăna foarte mult cu cea a vechilor egipteni, dar ciudat aceste doua civilizatii nu au intrat în contact reciproc. Civilizaţia Maya nu a fost un imperiu unificat, ci mai degrabă o multitudine de entităţi separate, cu un fond cultural comun. Similar cu grecii, acestia au fost religiosi si artistici o naţiune, dar si un stat suveran din punct de vedere politic. Au trăit în marele oraşele în care au avut festivaluri, ceremonii religioase, şi alte festivităţi dedicate zeilor şi altor lucruri, de exemplu:, eventual, un festival de recoltă. În fiecare zi persoana Maya a fost un agricultor care a ridicat mai multe culturi şi a fost tratat doar cu un pic mai mult respect decât ceea ce priveşte un sclav sau criminal. Scara socială Maya a avut rege şi a lui nobili în partea de sus, birocraţi, artizani, şi negustori, şi apoi în partea de jos au fost agricultori şi de un pic mai mic rang au fost sclavi si criminali. Femeile , de asemenea, a avut loc un loc de respect în societate, care a fost un rar lucru pentru perioada de data. În anumite cazuri, ele chiar au a servit ca Mah Kina, sau de conducător de sex feminin al unui stat suveran . Fiinţele în cultura Mayan vreodată educate in scoli au fost preoţii, lideri de război, lideri de trib sau alti nobili. Toate tipurile de învăţământ a fost adoptate doar prin gospodăriile nobililor de către părinţi şi bunici. Maya a avut o cultura si o societate foarte

40 “The Rise and Fall of Maya Civilization” de John Eric S. Thompson.

47

interesanta şi au avut clase avansate după cum se arată mai sus. Sistemul lor social l-au înflorit şi lucra ca ceasul, exemplu: clasa de jos, fermierii, au servit societatii prin vânzarea culturilor lor. Acesta însemna că toată lumea, în civilizaţie (cu doar o câteva excepţii) a fost de folos într-un fel şi servea societatii. Ei a avut, de asemenea, cultura exotica şi vamala,ca si ideea de sacrificiu fiind un nobil datornic şi practicarea de religie.În ciuda invaziei de turism străin, cultura Maya a rămas uimitor de intacta. Multi dintre mayaşi din Yucatan ai căror strămoşi erau vânători, fermieri şi pescari acum au locuri de muncă în hoteluri şi alte domenii turistice legate de afaceri. Mai mult de 350,000 mayaşi care trăiesc în Yucatan vorbesc limba mayaş si parial mai vorbesc spaniola ca a doua limbă,învăţata la şcoală in clasele primare.

Îmbrăcăminte purtată este aşa cum era în trecut. Aceasta este relativ uşor să se determine satul în care a fost făcută haina dupa tipul de broderie, dupa culoare, design si forma.

Femeile mayaşe poat fi vazute purtand huipiles (anexa 31), rochii de bumbac simplu decorate cu broderii. Desenele şi modelele în broderiele lor şi ţesuturi pot fi urmărite înapoi la perioada pre-columbiena.

Deşi mayaşii în alte părţi ale Americii Centrale aleg pentru a limita contactul cu influente din afara, mayaşii care lucrează în industria turismului, în general, sunt deschisi la conversaţii politicoase cu străinii şi, dacă este cerut ii vor învăţa o frază in limba Maya sau două.

În comunităţile indiene, aşa cum a fost cu strămoşii lor Maya, dieta de bază discontinua este de porumb.

Dialecte Maya din Qhuche, Cakchiquel, Kekchi, şi Mam sunt încă vorbite astăzi, deşi majoritatea de indieni, de asemenea, vorbesc spaniola.

a) Concluzii

Toate civilizatiile “Se nasc, infloresc si pier”,dar Maya mereu va ramine o civilizatie inflorita prin cultura sa,religia sa,faptul cum aveau loc casatoriile,prin arhitecttura,sculptura si ceramica,prin splendoarea monumentala,prin calendarele lor cu

48

o precizie uimitoare si desigur disparitia lor. Civilizatia Maya , cultura nativa-americana antica, reprezenta una din cele mai avansate civilizatii din emisfera vestica, inainte de sosirea europenilor . Cultura lor era inca a pietrei, desi stiau sa lucreze cu carbunii si aurul. Popoarele maya şi-au dezvoltat neîncetat cultura, ajungând pe o treaptă înaltă, ei au participat la dezvoltarea scrierii hieroglifice şi a calendarului olmec care au fost preluate de către mayaşi, îmbunătăţindu-le făcând din el cel mai exact calendar din lume. Desigur orice civilizatie poate uimi prin traditiile lor, religie si desigur cultura… Insa Maya este cunoscuta ca o civilizatie ce au avut calendare foarte exacte, cu date cosmice calculate pana la milioane de ani in trecut, asemanator cu cel al dacilor si mai precis decit calendarul Gregorian. Faptul cum calendarele maya stabilesc evenimente importante este uimitor. Nu stim cum s-au gindit mayasii la sfirsitul Numaratorii Lungi. Nu putem sta de vorba cu nici unul dintre ei. Dar stim ca ii interesau sfirsiturile perioadelor. Ii interesau atit de mult incit le-au dat si nume. Deci este logic ca sfirsitul Numaratorii Lungi sa aiba mare importanta si sa i se acorde o mare atentie.Poate ca cheia intelegerii sensului profetiei apocaliptice nu se afla in cosmos,mai degraba aici,jos,pe Pamint. Daca este asa, prabusirea civilizatiei Maya poate furniza informatiile cele mai elocvente si mai tulburatoare. Poate ca are legatura cu faptul ca trebuie sa ne oprim se sa ne gindim la ce am facut in trecut, la felul cum facem lucrurile in prezent si poate ca ne sugereaza cum trebuie sa facem lucrurile in viitor.Singurul lucru care ne separa de mayasi,in special de cei pre-hispanici,este timpul. Trebuie sa analizam si sa invatam din profetiile mayase cum sa ne intelegem mai bine societatea si lumea . Acesta este doar un mod de interpretare a profetiei apocaliptice. Mayasii care au alcatuit acest calendar cu mii de ani in urma ar fi spus ca anii din jurul lui 2012 vor fi marcati de mari schimbari,mari transformari. Daca privim in jur, vedem ca asta se si petrece: uraganele mari, devastari terestre si schimbari socio-politice. Lucrul care trebuie inteles este cum reactioneaza oamenii la aceste schimbari devastatoare. Profetia mayasilor pentru 2012 se refera la transformare si reinnoire. “ Pentru jumate dintre oameni va fi hrana; pentru altii, nenorocire. Este perioada cind cuvintul Domnului se va sfirsi. Este vremea unirii pentru o cauza. ” . Anume acest katun semnifica incheierea a unui intreg ciclu,si nu sfirsitul lumii. Daca mayasii au vazut apocalipsa ca avind loc in 2012 este doar o chestiune de interpretare. In cultura noastra,2012 este vazut ca sfirsitul unui ciclu. Daca privim hieroglifele mayasilor,ei l-au vazut ca trecerea la urmatorul Baktun adica o noua perioda.Calendarul continua si nu se sfirseste in 2012. Potrivit civilizatiei Maya anume in 2012 va avea loc o selectie naturala ceea ce este confirmata si de stiinta. Mesajul profetiilor este ca trebuie sa ne pastram o atitudine optimista in ceea ce priveste viitorul. Tot timpul oamenii s-au gandit ca sfarsitul lor este aproape, l-au anticipat si l-au asteptat. Pana in prezent, insa, s-au inselat de fiecare data.Numai timpul ne va spune,dar timpul, asa cum mayasii stiau prea bine, se scurge …

BIBLIOGRAFIE

49

1) ,, Mayasii ” de Horia Matei, 1967.

2) ,, Istoria culturii si civilizatiei” de Ovidiu Drimba, editura SAECULUM I. O.

si Vestala,2003.

3)“Istoria Secreta a Omenirii” - vol II, de Eugen Delcea,editura Obiectiv,2006.

4) Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de

Lingvistică "Iorgu Iordan", Editura Univers Enciclopedic, 1996.

5) “Relatări despre Yucatan” de Fray Diego de Landa.

6) Codexul Dresda, Cartea lui Chilam Balam, Popol Vuh.

7) “The Rise and Fall of Maya Civilization” de John Eric S. Thompson.

8) “World of the Maya” de Victor von Hagen.

9) “The Book of Chilam Balam” de Ralph L. Roys 1967.

10) "Structure of Tzolk'in Almanacs in Maya Glyph Books" de Michael

Finley.

11) “A Commentary on the Dresden Codex” de J. Eric Thompson,1972.

12) Articole din revistele “Terradaily”,” TheTelegraph”,” La Repubblica”

si “ScienceNews”.

50

Anexe Anexa 1. Anexa2.

Anexa 3.

51

Anexa 4.

Anexa 5.

52

Anexa 6. Anexa 7.

Anexa 8.

53

Anexa 9.

54

Anexa 10. Anexa 11.

Anexa 12. Anexa 13.

55

Anexa 14. Anexa 15.

Anexa 16.

56

Anexa 17.

57

Anexa 18. Anexa 19.

Anexa 20.

58

Anexa 21.

59

Anexa 22.

Anexa 23.

60

Anexa 24.

61

Anexa 25.

62

Anexa 26.

Anexa 27. Anexa 28.

63

Anexa 29.

Anexa 30.

64

Anexa 31.

65