Home Board Consultativ Viziune Echipa Creditare Contact Abonamente Chestionar online Search..

Leadership Excelenta medicala Strategii in sanatate Romani in lume Business Vox patientis

Citeste toate editorialele

EDITORIAL

Normal9 mai 2015

Normal = Care este așa cum trebuie săfie, potrivit cu starea firească, obișnuit, firesc,natural. (DEX) Manualele de jurnalism...

ALTE CATEGORII

Fonduri EuropeneE­healthPuncte de vedereLex MedicaPantheonBibliofilia

Fb­Button

Chirurgie reconstructivă protetică oro­maxilo­facială şi acorpuluiAutor: Medica Academica Publicat in 12 octombrie 2010

Dr. Elena Lăţcan, doctorand ORL, Chirurgie reconstructivă – Reabilitare protetică oro­maxilo­facială – CentrulMedical “PRAIN”, Bucureşti

Lucrarea prezintă experiența proprie în reconstrucția protetică oro­maxilo­facială folosind siliconul şiimplantul de titaniu ca metodă de fixare, printr­un studiu efectuat pe un lot de 94 de pacienți pe operioadă de şapte ani, între 2002 şi 2009.

Siliconul a fost inventat în 1970 şi, alături de implantul de titaniu, sunt materialele sintetice bine acceptate deorganism pentru înlocuirea prin metode de reconstrucţie protetică a diverselor zone ale corpului uman, în cazulunor pierderi mari de substanță, care nu pot fi înlocuite prin tehnicile chirurgicale obișnuite. (2) Siliconul a fostfolosit chiar pentru valve cardiace pentru că s­a demonstrat că este un bun transportor de oxigen.

Implantul de titaniu a fost inventat în 1950 de prof. dr. Branemark (Suedia). Iniţial, până în 1977, a fost folositimplantul de titaniu de o puritate foarte mare (aproximativ 99,75 %), în ortopedie şi în stomatologie, iar din1977 este folosit în chirurgia reconstructivă protetică cranio­facială şi a corpului, pentru fixarea protezelor prinmetodă de osteointegrare Branemark(6).

Implantul de titaniu este foarte bine tolerat (chiar toată viață), nefiind toxic sau alergic. Procesul deosteointegrare este un proces de oxidoreducere ce duce la creșterea osului în jurul implantului, după operioadă de circa 3­6 luni de la fixarea chirurgicală.

Indicaţii

După diagnostic:

I. Malformaţii congenitale

­ agenezie, microcranie (oase craniene)

­ asimetrie facială: hipoplazie maxilar, mandibulă

­ malformații auriculare, oculare, nazale, mastoidiene

II. Accidente de circulaţie, casnice şi de muncă

III. Accidente perinatale

­ deformarea piramidei nazale la naștere

IV. Pierderi mari de substanţă după intervenţii chirurgicale extinse (tumori benigne, cancer)

După vârstă:

­ Fixarea epitezelor cu implante de titaniu este indicată după vârsta de 5 ani, când grosimea osului estesuficientă.

Contraindicaţii

­ Lipsă de motivare a pacientului în re­construcția protetică fixată cu implante

­ Pacient neglijent ce nu poate asigura o igienă corespunzătoare a zonei implantate, risc de suprainfecție şipierderea implantului

­ Tulburări psihice

Home » Excelenta medicala

0Îmi place

­ Starea generală a pacientului nu permite acest tip de tratament chirurgical (5)

Materiale folosite:

Silicon elastomer + activator, coloranţi, implante de titaniu, clipsuri aur, barăplatină+iridiu, magneți;

Aparatură şi instrumentar specifice tehnicii dentare şi chirurgicale obișnuite,truse fixare implante şi magneți.

Protezele (epiteze) sunt de formă, mărime, culoare aproape de cea normală,elastice, non‑alergice, bine tolerate, cu o bună integrare în anatomia regiunii,redând pacientului o înfățișare firească (9).

Fixarea se face cu implante de titaniu de 3­4 mm, prin intervenție chirurgicală înuna sau două etape, după un plan de re­con­strucție protetică întocmit anteriorin­tervenției chirurgicale prin consult interdisciplinar: chirurg, protezist, psiholog.

Tehnica propriu­zisă:

­ anestezie locală sau generală (copii)

­ preluare amprentă după zonă afectată, preoperator;

­ tratament chirurgical: ablația forma­țiunii tumorale, regiunii malformate, cicatricii

­ fixare implante

­ etapa I: implant, abutment, capac de vindecare

­ etapa II : implant, capac de vindecare

­ osteointegrarea implantelor 3­6 luni (7), în funcție de calitatea osului, urmând apoi atașarea protezei propriu­zise

­ confecționarea protezei din silicon: mulaj de ceară după amprentă, matriță ghips, colorarea siliconului,polimerizare

Rezultate:

­ fixarea cu implante de titaniu cu bară sau magneţi este mai estetică, mai stabilă, se îngrijeşte mai uşor

­ rol funcţional

­ reabilitare auditivă cu proteză auditivă BAHA (malformaţie pavilion auricular cu atrezie CAE)

­ magneţii se folosesc la ataşarea protezei de silicon în acrilat în caz de reconstrucţie protetică în regiuneacentrală a feţei, în caz de maxilectomie totală (obturator a­cri­lat cu sau fără dinţi + epiteză silicon). (8)

Complicaţii

­ minime, anestezice şi chirurgicale;

­ iritaţie locală, congestie;

­ suprainfecţie cu necroză şi pierderea implantului.

Se face prevenire şi tratament cu antibiotice, antialergice, hemostatice. Se va urmări tipul de germeni ce aparîn caz de suprainfecție a tegumentului în jurul implantului şi a protezelor de silicon din zona centrală a feţei încontact cu mucoasele şi tractul respirator, şi folosirea unui nou tip de silicon antimicrobian ce previne infecțiatimp de cinci luni, precum şi utilizarea de noi polimeri cu o mai bună elasticitate şi estetică, alții decât silicon­elastomerii. Stabilizarea culorii se realizează mai nou prin amestec cu inhibitori de ultraviolete, crescând astfelviața protezei.

Terapia cu oxigen hiperbaric

Primele studii în literatura de specialitate apar din 1981 (Suedia). Din anul 1990 Hart şi Mainous introduc întratamentul osteoradionecrozei de mandibulă tramentul cu oxigen­hiperbaric, completând tratamentelechirurgicale folosite anterior. Cele mai afectate oase sunt osul frontal, zigomatic, maxilarul, madibula şi osultemporal (similar cu rata de pierdere a implantelor osteointegrate). Oxigenul hiperbaric stimulează sinteza decolagen şi de fibroblaste, creşte va­s­cu­la­ri­zația zonei tratate, cu apariţia de macrofage care secretă factoriangiogenetici. (5) Există mai multe protocoale de aplicare a terapiei.

Rezultate bune se obţin în aplicarea oxigenoterapiei preoperator (20 ședințe + 10 postoperator). Reconstrucțiachirurgicală (fixare implante) se face la 10 săptămâni după terapia cu oxigen­hiperbaric. Efectul terapeutic aloxigenului­hiperbaric depinde de presiunea și de profunzimea pătrunderii oxigenului în țesuturi, pre­cum şi deunghiul de aplicare al acestuia. Rezultatele de vindecare nu sunt de 100%, dar împreună cu tratamentulchirurgical de îndepărtare a resturilor de necroză se poate trece cu succes la tratamentul de chirurgiereconstructivă prin os­teointegrare cu implante de titaniu. (10)

Terapia cu oxigen hiperbaric se poate utiliza înainte de tratamentul chirurgical, 20 de şedinţe, urmate de alte10 şedinţe postoperator. Cercetările efectuate au demonstrat că rezultatele cele mai bune în menţinereaimplantelor osteointegrate se obţin în cazul tratării cu oxigen hiperbaric a țesuturilor iradiate înainte de actul

Share This

chirurgical de fixare a implantelor. Rata de pierdere a implantelor fixate în țesuturi iradiate este de 50%, şiscade la 8% la cele tratate cu oxigen hiperbaric. (4) Procesul de osteoradionecroză poate apărea şi în cazulfixării de implante în țesutul osos sănătos şi după osteointegrare, din cauza proastei igiene locale păstrate depacient. În caz de pierdere a implantului, implantele de titaniu pot fi din nou fixate după 12 luni, cu obţinereade rezultate foarte bune în osteointegrare şi în menţinerea acestora.

Urmărirea pacientului

Urmărirea pacientului postoperator i­me­diat se face săptămânal timp de o lună,urmând ca pacientul, rămas în permanență în legătură cu medicul operator, sărevină la control din 6 în 6 luni, când se verifică stabilitatea implantului şi igienategumentului din jurul acestuia. (11)

La externare pacientul primește în scris indicații de folosire a protezei și deefectuare a igienei în jurul implantului.

Implicaţii medico­legale

Sunt foarte utile atât pentru medic cât şi pentru pacient şi necesită:

­ Muncă în echipă: chirurg (O.R.L., oftalmologie, chirurgie plastică, chirurggeneral, pediatru, oncolog, ortodontist, ortoped), protezist, psiholog, logoped,audiolog, sociolog

­ O bună informare a pacientului: prezentarea de tipuri similare de proteză, fotografii, filmarea zonei implicateînainte şi după protezare, predarea de materiale de documentare, prezentarea de pacienţi rezolvaţi care auaceeaşi afecţiune, întocmirea unui plan de protezare – cu informaţii despre ce se poate obţine prinreconstrucţia protetică­, tipul de proteză, calităţile acesteia, modul de fixare. De asemenea sunt prezentateincidente, accidente şi complicaţii, modul de întreţinere personală a protezei şi a locului de fixare a acesteia.

­ Proteza confecţionată este unicat şi este construită special pentru defectul pacientului.

­Acceptul scris al pacientului sau părinţilor, bine informaţi şi convinşi că această metodă este unică înrealizarea înfăţişării umane, pentru o bună integrare în familie şi societate. Pacientul vine la medicul protezistcu toată încrederea şi de aceea medicul trebuie să­i explice că i se va confecţiona o proteză ce va înlocuizona ce­i lipseşte, fie că este o malformaţie congenitală, fie că pacientul a suferit un accident sau ointervenţie chirurgicală de îndepărtare a unei formaţiuni tumorale. De asemenea, medicul trebuie să explice căproteza poate să nu corespundă integral speranţelor pacientului, iar rezultatul reconstrucţiei este maximul cese poate obţine corelat cu întinderea pierderii de substanţă respective.

Rolul psihologului

Psihologul poate ajuta pacientul să se obişnuiască cu noua sa înfăţişare şi să înţeleagă că, deşi proteza acostat destul de mult, are în principal un rol estetic şi de multe ori foarte puţin funcţional, dar că acum sepoate întoarce acasă şi la locul său de muncă arătând aproape normal. (7) Reconstrucţia protetică oro­maxilo­facială prin folosirea protezelor din silicon redă pacientului o înfăţişare normală, cu înlăturarea implicaţiilorpsihologice importante, care sunt cu atât mai mari cu cât defectul este mai mic, dar vechi, din copilăria mică.

Sunt situaţii cu implicaţii medico­legale mai ales când, influenţat şi de cei din jur şi corelat şi cu preţul ridicatal protezei, pacientul să nu fie mulţumit de imaginea sa după protezare, de multe ori ajungându­se şi îninstanţă. (9)

Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica

Tag­uri: protetica

Articole similare:

Plastia reconstructivă cu proteză de condil după exereza tumorilor maligne mandibulareRezumat Reconstrucţia defectelor post–operatorii după rezecţiile de mandibulă cu dezarticulare...

Societatea Studenţească de Chirurgie din România – Cursuri pentru procedee invaziveSe spune că învăţământul de calitate se află la intersecţia...

O nouă unitate la IOB Secţia Clinică de Chirurgie ToracicăSecţia Clinică de Chirurgie Toracică din Institutul Oncologic “Prof. Dr....

Lansarea Tratatului de Chirurgie, un eveniment major în viaţa comunităţii medicaleA cincea ediție a Tratatului de Chirurgie, apărut sub redacţia...