CETĂȚENII SUNT EGALI ÎN FAȚA LEGII

CETĂȚENII SUNT EGALI ÎN FAȚA LEGII

ȘI A AUTORITĂȚILOR PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEGII ȘI FĂRĂ DISCRIMINĂRI

EGALIÎN FAȚA LEGII _

AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEGII ȘI FĂRĂ DISCRIMI

NĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEGII ȘI FĂRĂ DISCRIMI

NĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

Articolul 16 din Constituție intitulat – Egalitatea în drepturi consacră egalitatea cetățenilor în fața legii.

Astfel, potrivit articolului menționat:(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor

publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege.(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot

fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.

(4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale.

În anul 431 î.Hr. discursul funerar al lui Pericle, consemnat de Tucidide în Istoria Războiului Peloponesiac, include un pasaj care glorifică egalitatea între cetățenii liberi de sex masculin al democrației ateniene.

Dacă ne uităm la legi, ele oferă o justiție egală pentru toți în chestiunile private; în ceea ce privește starea socială, avansarea în viața publică depinde de reputația de capacitate, nepermițându-se considerațiilor de clasă să interfereze și nici sărăciei să constituie o piedică.


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

În antichitate, reprimarea violentă a ideilor de bază aleegalității a fost un lucru banal. În ciuda răsturnării recentea monarhiei romane și a înființării Republicii Romane și afuncțiilor de tribuni ai poporului, Caeso, fiul lui Cincinnatus, acondus o bandă care a alungat plebea din forum pentru a preveniadoptarea unor legi echitabile scrise. În cazul Romei,organizarea plebei și dependența patricienilor de plebei atât camuncitori, cât și ca soldați, care a condus la ConflictulOrdinelor, a fost rezolvată prin promulgarea celor DouăsprezeceTabule și printr-o mai mare egalitate. Nominal, toți cetățenii, cuexcepția împăratului, erau egali în dreptul roman în perioadaimperială. Totuși, acest principiu nu a fost pus în aplicare în ceamai mare parte a lumii și, chiar și în Europa,ascensiunea aristocrației și a nobilimii a creat sisteme juridiceinegale, care au durat până în epoca modernă.


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILE

GII ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILE

GII ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

În 1894, scriitorul Anatole France aspus că, „în egalitatea ei maiestuoasă,legea interzice deopotrivă bogaților șisăracilor să doarmă sub poduri, săcerșească în stradă și să fure pâini”.


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

Egalitatea în fața legii este un principiupromovat și de unele ramuri ale mișcării feministe.În secolul al XIX-lea, egalitatea bărbaților șifemeilor în fața legii a fost un obiectiv radical, darunele opinii feministe de mai târziu consideră căegalitatea legală formală nu este suficientă pentru acrea o egalitate socială reală între femei și bărbați.Un ideal de egalitate formală poate sancționafemeile pentru că nu se conformează unei normemasculine, în timp ce un ideal de tratament diferitpoate consolida stereotipurile sexiste.


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

În 1988, înainte de a deveni judecător al Curții Supremede Justiție a SUA, Ruth Bader Ginsburg a scris:„Generalizările cu privire la modul în care sunt femeile saubărbații – experiența mea de viață o confirmă – nu pot să măghideze în luarea deciziilor cu privire la persoanele individuale.Cel puțin în lege, nu am găsit nici o superioritate sau deficit înceea ce privește ambele sexe. În cursuri sau în lucrările deabsolvire din 1963 până în 1980 și acum în citirea expunerilor șiascultarea argumentelor în instanță timp de pesteșaptesprezece ani nu am detectat nici un indicator solid aldiferenței de gândire între bărbați și femei, nici măcarcaligrafic”.


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

În Women's Rights Project al American CivilLiberties Union din anii 1970, Ginsburg acontestat, în cazul Frontiero v. Richardson, legilecare acordau beneficii medicale soțiilor militarilorbărbați, dar nu și soților militarilor femei.Existăpeste 150 de constituțiile naționale caremenționează în prezent egalitatea indiferent desex.


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

În prezent, legea trebuie să garantezeneprivilegierea sau nediscriminarea de cătreautorități a niciunui individ sau grup de indivizi.Egalitatea în fața legii este unul dintreprincipiile de bază ale liberalismului.

Acest principiu rezultă din întrebărileimportante și complexe referitoare la egalitate,echitate și justiție.


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

Articolul 7 din Declarația Universală aDrepturilor Omului (DUDO) prevede că „Toțioamenii sunt egali în fața legii și au, fără nici odeosebire, dreptul la o egală protecție a legii.

Toti oamenii au dreptul la o protectie egalai mpotriva oricarei discriminari care ar violaprezenta Declaratie si impotriva oricareiprovocari la o asemenea discriminare. ”


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

Egalitatea în drepturi este un principiugeneral al dreptului întâlnit în toate ramuriledreptului.

Ea este prevăzută ca principiu șiîn Carta drepturilor fundamentale a UniuniiEuropene, în art. 20.

Acest principiu este exprimat atâtlegal, cât și doctrinar și jurisprudențial.


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

De-a lungul timpului, egalitatea s-a cristalizatatât ca principiu de drept, cât și ca drept fundamentalși categorie juridică.

Asa se face că pe scară evolutivă s-a trecut dela inegalitate la egalitate și mai apoi chiar ladiscriminare pozitivă, ca mijloc de protecție aanumitor categorii defavorizate.

Egalitatea este un principiu constituționalcomplex ce se definește atât prin raportare ladiferență, cât și prin raportare la discriminare.


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

Astfel, toată lumea trebuie să fie tratată în modegal de lege, indiferent de rasă, sex, originenațională, culoare, etnie, religie, dizabilitate sau altecaracteristici, fărăprivilegii, discriminare sau părtinire.

Garantarea generală a egalității este oferită demajoritatea constituțiilor naționale,dar implementărilespecifice ale acestei garanții variază.

De exemplu, în timp ce mai multe constituțiigaranteze egalitatea indiferent de rasă, doar câtevamenționează dreptul la egalitate indiferent denaționalitate.


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

Egalitatea înseamnă, în primul rând, oferirea de șanse egale tuturor cetățenilor. Complexitatea acestui principiu a condus în jurisprudența Curții Constituționale a României la proclamarea unui drept la diferență ca expresie a egalității cetățenilor în fața legii.

Legea trebuie să ofere șanse egale tuturor cetățenilor.

Acesta este sensul prevederii constituționale conform căreia cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminari.


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

Faptul că nimeni nu este mai presus de legene arată că intenția legiuitorului este de a crea unstat de drept în care legea este cea careguvernează și nu voința indivizilor.

Doar legea poate fi egală pentru toți.Voința fiecărui individ exprimă nevoile

fiecăruia în funcție de situația în care se găsesțefiecare persoană.


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

În altă ordine de idei, egalitateaînseamna nediscriminare. În acest fel, art.16 din ConstituțiaRomâniei trebuie interpretat și aplicat în concordanță cuart. 4, alin. (2) din legea fundamentală conform căruia:“România este patria comună și indivizibilă a tuturorcetățenilor săi, fără deosebire de rasă, de naționalitate, deorigine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, deapartenență politică, de avere sau origine socială”


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

Aceste criterii de nediscriminare, prevăzuteși în art. 21 din Carta drepturilor fundamentale aUniunii Europene, stau la baza aplicării principiuluiegalității.

Raportul dintre art. 16 și art. 4 este un raportde coordonare între cele două norme prin care secompletează reciproc.

În timp ce art. 16 instituie principiuluiegalității, art. 4 stabilește criteriile după care serealizează această egalitate.


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

Așa cum am arătat, acest principiu este exprimatatat legal, cat si doctrinar si jurisprudential.

De-a lungul timpului, egalitatea s-a cristalizat atatca principiu de drept, cat si ca drept fundamental sicategorie juridica specifica.

Pe scara evolutiva s-a trecut de la inegalitate laegalitate si mai apoi chiar la discriminare pozitiva, camijloc de protectie a anumitor categorii defavorizate.

Așa cum am arătat, acest principiu este exprimatatat legal, cat si doctrinar si jurisprudential.

De-a lungul timpului, egalitatea s-a cristalizat atatca principiu de drept, cat si ca drept fundamental sicategorie juridica specifica.

Pe scara evolutiva s-a trecut de la inegalitate laegalitate si mai apoi chiar la discriminare pozitiva, camijloc de protectie a anumitor categorii defavorizate.


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

Egalitatea este un principiuconstitutional complex ce se defines te atatprin raportare la diferenta, cat s i prinraportare la discriminare.

Egalitatea nu inseamna uniformitatepentru ca oamenii nu sunt egali de la natura.


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

Egalitatea i nseamna, i n primul rand,oferirea de s anse egale tuturor cetatenilor.

Complexitatea acestui principiu acondus i n jurisprudenta Curtii Constitutionalea Romaniei la proclamarea unui drept ladiferenta ca expresie a egalitatii cetatenilor i nfata legii.


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

Principiul egalitatii presupune ca lasituatii egale sa se aplice un tratament juridicegal.

In acelas i timp, presupune si dreptul ladiferentiere i n tratament juridic, daca situatiilei n care se afla cetatenii sunt diferite.

Situatiilor egale trebuie sa le corespundaun tratament juridic egal, iar situatiilor diferite,un tratament juridic diferit.


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

Egalitatea poate înseamna, pe de o parte,o egalitate pur formală, de exemplu: orice salariat aredreptul la salariu, sau la muncă egală, bărbații și femeileau același salariu.

Pe de altă parte, poate fi văzută și ca o egalitaterelativă, ținându-se cont de situația în care se găsește opersoană, de exemplu: dreptul la un nivel de trai careeste un drept cu un conținut diferit pentru fiecare individîn parte.


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

Egalitatea pur formală poate fi numităși nediscriminare.

A discrimina înseamnă a separa,ierarhizând pe diverse criterii.

Rezultatul unei discriminari estereprezentat de suprimarea egalității detratament.


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

Discriminarea este o acțiune carepresupune un tratament diferit, nedrept fațăde persoane din cauza apartenenței lor la unanumit grup social.

Există mai multe forme decomportamente discriminatorii, dar toate aucomun faptul că implică o anumită formă deexcludere sau de respingere.


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

În majoritatea țărilor democratice existălegi împotriva discriminării, iar egalitatea detratament este în general garantatăde Constituție. Cu toate acestea, fenomenele dediscriminare există și în absența unor legi pro-discriminare, și împotriva eforturilor legislative decombatere a fenomenului.

Printre cele mai frecvente fenomene dediscriminare se află: discriminarea pe criteriide vârstă, de avere, de convingeri politice,de naționalitate, de rasă, de sex, de religie,de orientare sexuală etc.


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

În România, potrivit legii nr. 324 din 14 iulie 2006,prin"discriminare" se înțelege orice deosebire, excludere,restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie,limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientaresexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă,infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precumși orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea,înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condițiide egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentalesau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic,economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale viețiipublice.


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

Discriminarea poate fi de mai multe feluri însă,în principal poate fi împărțită în două mari categorii.

Discriminarea directă are loc atunci când opersoană este tratată într-un mod mai puțin favorabildecât o altă persoană care a fost, este sau ar putea fiîntr-o situație comparabilă, iar diferența de tratamentare la bază oricare criteriu de discriminare prevăzutde legislația în vigoare. [8] Acest tip de discriminarepoate izvorî din prevederile legii, altor acte juridicesau din comportamentul real față de grupul socialvizat.


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

Exemple de discriminare directă:•Într-un anunt de angajare este menționat urmatorul lucru:

„Nu angajam femei” „Nu angajăm romi”•Într-un spatiu public (bar, restaurant, teatru, cinema etc.)este interzis accesul persoanelor infectate cu HIV•Angajatorul află ca una din angajate este însărcinată si oconcediază

Angajatorul află ca unul/una dintreangajații/angajatele lui altă orientare sexuală decât ceaheterosexuală și îl/o concediază


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

Exemple de discriminare directă sancționatede către Consiliul Național al Combaterii Discriminării:

Directorul Societăţii Bancare X. emite un ordin dedisponibilizare a angajatului Y cu următorulconţinut:„întrucât aţi împlinit vârsta de 52 de ani şi nu corespundeţipoliticii de întinerire a angajaţilor Băncii, vă anunţăm căsunteţi disponibilizat cu data de 1 mai 2005 (CNCD, Manualde Pregătire, 2012, p.20). Tratementul discriminatoriu aconstat în concedierea unei persoane pe criteriu de vârstăsi nu de performanță a muncii sale în comparație cu cea acolegilor săi.


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

Exemple de discriminare directă sancționatede către Consiliul Național al Combaterii Discriminării:„Ordin al Ministrului Apărării din 2005 privind admiterea lainstituţiile militare: „la înscrierea pentru admiterea îninstituţiile militare aflate în subordinea MAPN, femeile auobligaţia să depună un test de sarcină şi o declaraţie peproprie răspundere potrivit căreia îşi asumă săpărăsească cursurile instituţiei militare şi să plăteascăcheltuielile de şcolarizare dacă pe parcursul studiilorrămân însărcinate şi dau naştere copilului” (CNCD, Manualde Pregătire, 2012, p.20) Tratamentul discriminatoriu aconstat în restricționarea dreptului la învățământ alfemeilor si încălcarea principiului egalității de șanse întrefemei și bărbați


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

Exemple de discriminare directă sancționatede către Consiliul Național al Combaterii Discriminării:„Compania aeriană TAROM lansează o promoţie decumpărare a 2 bilete la preţ de 1 pentru perechi iubiţi cuocazia zilei Sf. Valentin.

Un cuplu de homosexuali s-a prezentat la o agenţieTAROM pentru a beneficia de promoţie. Agenţia TAROM arefuzat vânzarea biletelor la promoţie pentru cuplul dehomosexuali”. (CNCD, Manual de Pregătire, 2012, p.20).

Tratamentul discriminatoriu în acest caz constă înrestricționarea accesului la servicii pe criteriului deorientare sexuală


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

Discriminarea indirectă survine atunci când oprevedere, un criteriu, o practică aparent neutrădezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilorprevăzute de legislația în vigoare,cu excepția cazurilor încare aceste prevederi, criterii sau practici suntjustificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele deatingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.

De asemenea, discriminarea indirectă este oricecomportament activ sau pasiv care, prin efectele pe carela generează, favorizează sau defavorizează nejustificat,supune unui tratament injust sau degradant o persoană,un grup de persoane sau o comunitate față de altele carese află în situații egale.


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

Discriminarea indirectă este o forma de discriminarecare nu este evidentă la o primă vedere. Deși anumitepractici, reguli sau politici sunt aparent corecte si neutre,ele pot ascunde tratemente diferite si nedrepte pentrupersoane aparținând diferitelor cateogrii sociale si pot lezadrepturile acestora.

Discriminarea indirectă apare atunci când practici,politici sau proceduri ale unei organizații, au efectul de adezavantaja oameni care împărtășesc anumitecaracteristici protejate, chiat dacă acest lucru nu estemenționat într-o forma explicită ca în cazul discriminăriidirecte.


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

Orice restrictie sau diferenta detratament trebuie sa fie justificata printr-unscop obiectiv si prin demonstrarea necesitatiirespectivei restrictii si lipsa unei alternativenon-discriminatorii.

Spre exemplu, o justificare de tipul „emai avantajos economic să discriminez” sau„Barbații sunt mai buni în domeniu IT” nu intraîn categoria justificărilor rezonabile.


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

Exemple de discriminare indirectă sancționate de cătreConsiliul Național al Combaterii Discriminării:•În cadrul unei interviu de angajare sunt puse întrbări privindstatutul martital si planurile legate de familie•Într-un anunț de angajare sunt prezente cerințe precum înălțimeasau alte caracteristici fizice care nu sunt necesare pentrudesfașurarea muncii, precum si un nivel de studii care nu estenecesar pentru specificul muncii)•Un anunț de angajare menționează ca cerință obligatoriedeținerea unui permis de conducere, criteriu care arputea dezavantaja persoane cu dizabilitati sa femei. Daca postuleste de sofer atunci criteriul este unul legitim, daca postul nuimplica doar ocazional deplasările pot fi găsite alternative non-discriminatorii (CNCD, Manual de Pregătire, 2012, p.22).


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

Discriminarea multiplă.Conform Consiliului Național al Combaterii Discriminării ,

discriminarea multiplă survine atunci când o persoana sau un grup depersoane sunt tratate diferențiat, într-o situație egală, pe baza a douăsau a mai multor criterii de discriminare, cumulativ.

Oamenii au identități multiple si fac parte simultan din maimulte grupuri sociale. Apartenența simultană la mai multe grupuripoate crește vulnerabilitatea persoanelor respectiva în fațadiscriminării.

Exemple:Desfășurarea campaniilor de sterilizare a femeilor rome-

drepturile reproductive sunt încălcate atat pe baza de gen: nu suntafectați bărbații romi, cât si pe baza de etnie: nu sunt afectate femeilemajoritare.


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

HĂRȚUIREA.Hărțuirea reprezintă orice comportament care duce la crearea

unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv, pe criteriu de rasa,nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, gen,orientare sexuala, apartenenta la o categorie defavorizata, varsta,handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu.

Crearea unui mediu ostil, inconfortabil, ofensator pentrupersoanele care aparțin unei anumite categorii sociale reprezintahărțuire. Hărțuirea poate fi „acoperită” sub forma glumelor sau unoracțiuni aparent inofesive. Indiferent de intenția cu care a fostsăvărșită, orice acțiune care are ca efect lezarea demnității unorpersoane si ofensarea unor categorii sociale reprezintă hărțuire.


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

Exemple de hărțuire:•Șeful/Șefa unei echipe face glume rasiste,misogine, homofobe, antisemite•O persoana aflata in poziție superioară de putereface remarci ofensatoare sau oferă atențienedorită unei persoane aflată în poziție inferioarăde putere (ex: un sef care face complimentenedorite sau comentarii ofensatoare la adresaangajatelor).


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

VICTIMIZAREA.Victimizarea reprezeinta orice tratament

advers, venit ca reactie la o plangere sau actiunein instanta sau la institutiile competente, cu privirela incalcarea principiului tratamentului egal si alnediscriminarii.

Victimizarea presupune un tratament ostil,care apare ca rezultat al unei plângeri depusecătre insitituțiile competente de către o persoană.


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

Exemple ale victimizării instrumentate de ConsiliulNațional al Combaterii Discriminării:

�„Angajatul A.F. al Regiei de Gospodărie Locală aMunicipiului Oradea depune o plângere în care reclamăangajatorul de discriminare şi hărţuire datorită orientăriisale sexuale. După efectuarea de investigaţii şi audieri decătre CNC D la sediul părţii reclamate, aceasta dinurmădispune schimbarea locului de muncă al petentului A.F. dela îngrijitor la Grădina Zoologică la îngrijitor la CimitirulMunicipiului Oradea.” CNCD, Manual de Pregătire, 2012,p.42).


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

Dispoziția sau ordinul de a discrimina. Dispoziția sauordinul de a discrimina este definită ca un ordin primit de opersoana sau un grup de persoane de la o alta persoana saugrup de persoane pentru a discrimina.

Dispoziția de a discrimina se refera nu doar la aceledipoziții cu caracter obligatoriu ci si la preferințele exprimatesi încurajările privind un tratament discriminatoriuExemple:

•Instruirea agentiilor de recrutare personal să nuselecteze pesoane de etnie roma

Instruirea agentilor de paza să nu permita accesul in spatiipublice a persoanelor de entie rome (CNCD, Manual dePregătire, 2012, p.22).


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

Așa cum am arătat, egalitatea cetățenilor este garantată șireglementată la nivel național, comunitar și internațional. Încompletare, arătăm că și nediscriminarea cetățenilor pe motive decaracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare,etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap etc, estereglementată de legislația națională după cum urmează:

•ORDONANTA GUVERNULUI nr. 137 din 31.08. 2000(republicată) privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelorde discriminare)•O.G. nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturorformelor de discriminare, stabileste cadrul legal general referitorla discriminare in Romania, stabileste procedura in fata autoritatiicompetente- Consiliul National pentru CombatereaDiscriminarii si sanctiunile faptelor de discriminare.


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

•HOTARAREA GUVERNULUI nr. 1194 din12.12. 2001 privind organizarea sifunctionarea Consiliului National pentruCombaterea Discriminarii•HG nr.1194/2001 stabileste atributiile,componenta si modul de organizare sifunctionare al Consiliului Nationalpentru Combaterea Discriminarii


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

• ART. 253(1) Persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost

încălcate ori ameninţate poate cere oricând instanţei:a) interzicerea săvârşirii faptei ilicite, dacă aceasta este

iminentă;b) încetarea încălcării şi interzicerea pentru viitor, dacă

aceasta durează încă;c) constatarea caracterului ilicit al faptei săvârşite, dacă

tulburarea pe care a produs-o subzistă.(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul încălcării

drepturilor nepatrimoniale prin exercitarea dreptului la liberaexprimare, instanţa poate dispune numai măsurile prevăzute laalin. (1) lit. b) şi c).

CODUL CIVIL:


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

(3) Totodată, cel care a suferit o încălcare a unor asemeneadrepturi poate cere instanţei să îl oblige pe autorul faptei săîndeplinească orice măsuri socotite necesare de către instanţăspre a ajunge la restabilirea dreptului atins, cum sunt:

a) obligarea autorului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii decondamnare;

b) orice alte măsuri necesare pentru încetarea faptei ilicite saupentru repararea prejudiciului cauzat.

(4) De asemenea, persoana prejudiciată poate cere despăgubirisau, după caz, o reparaţie patrimonială pentru prejudiciul, chiarnepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilăautorului faptei prejudiciabile. În aceste cazuri, dreptul la acţiuneeste supus prescripţiei extinctive.

CODUL CIVIL:


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

•Art. 1.349. RĂSPUNDEREA DELICTUALĂ(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.(2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.(3) În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum şi de ruina edificiului.(4) Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabileşte prin lege specială.


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

Articole relevante:Art. 282. TORTURA(1) Fapta funcţionarului public care îndeplineşte o funcţie ce

implică exerciţiul autorităţii de stat sau a altei persoane care acţionează la instigarea sau cu consimţământul expres ori tacit al acestuia de a provoca unei persoane puternice suferinţe fizice ori psihice:

d) pe un motiv bazat pe orice formă de discriminare, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

ART. 369. INCITAREA LA URĂ SAU DISCRIMINAREIncitarea publicului, prin orice mijloace, la ură sau discriminare

împotriva unei categorii de persoane se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

4. CODUL PENAL


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

Art. 5.(1) În cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de

tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii.(2) Orice discriminare directă sau indirectă faţă de un salariat, bazată pe

criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţănaţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială,handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitatesindicală, este interzisă.

(3) Constituie discriminare directă actele şi faptele de excludere,deosebire, restricţie sau preferinţă, întemeiate pe unul sau mai multe dintrecriteriile prevăzute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea,restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercităriidrepturilor prevăzute în legislaţia muncii.

(4) Constituie discriminare indirectă actele şi faptele întemeiate în modaparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin. (2), dar care producefectele unei discriminări directe.

5. CODUL MUNCII


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

Art. 6.(1) Orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiţii

de muncă adecvate activităţii desfăşurate, de protecţie socială, desecuritate şi sănătate în muncă, precum şi de respectareademnităţii şi a conştiinţei sale, fără nicio discriminare.

(3) Pentru munca egală sau de valoare egală este interzisă oricediscriminare bazată pe criteriul de sex cu privire la toate elementeleşi condiţiile de remunerare.

Art. 159(3) La stabilirea şi la acordarea salariului este interzisă orice

discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristicigenetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie,opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sauresponsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală.

5. CODUL MUNCII


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

•Legea nr.35/1997 reglementeaza atributiile si modul defunctionare a instituţiei Avocatul Poporului, autoritate care aredrept scop apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor fiziceîn raporturile acestora cu autorităţile publice.

•Legea nr. 35/1997 privind organizarea şifuncţionarea instituţiei Avocatul Poporului

Legea nr. 202/2002 reglementează măsurile pentrupromovarea egalităţii de şanse şi de tratament între femei şibărbaţi, în vederea eliminării tuturor formelor de discriminarebazate pe criteriul de sex, în toate sferele vieţii publice dinRomânia.

•Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratamentîntre femei şi bărbaţi- in vigoare din 07.06.2002


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

În final arătăm, cu titlu de exemplu, că în jurisprudența sa,CCR a considerat că egalitatea înseamnă și posibilitateainstituirii unui drept la diferență pentru situații juridice diferite.Așa se face că în cazul pensionării bărbaților și femeilor lavărste diferite, CCR a ajuns la concluzia că egalitatea în drepturiînseamnă interzicerea discriminării negative, dar nu și adiscriminării pozitive (a se vedea Decizia CCR nr. 107/1995 și nr.27/1996). În momentul de față, chiar Carta drepturilorfundamentale a UE, în art. 23, prevede că principiul egalității nuexclude menținerea sau adoptarea de măsuri care să prevadăavantaje specifice în favoarea sexului sub-reprezentat.


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI


AUTORITĂȚILOR

PUBLICE,

FĂRĂ PRIVILEG

II ȘI FĂRĂ

DISCRIMINĂRI

Concluzionând, revine fiecărui cetățean obligația dea-și respecta proprii semeni și de a trata cu respectapropriații săi indiferent de caracteristici genetice, vârstă,apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiunepolitică, origine socială, handicap etc., în caz contraracesta putând fi sancționat prin instrumentele coercitivepuse la dispoziție de autoritățile statului.

Documents

CETĂȚENII SUNT EGALI ÎN FAȚA LEGII