Ghid Educatia Intre Egali

Proiect: P.R.E.S.T.O. Instrumente de Susţinere a Educaţiei între Egali

142301 – LLP -1 – IT – COMENIUS –CMP

Ghid al educaţiei între egali

Editat deCentro Studi Bruno Ciari

EU-LLP/PRESTO Proiect Nr. – 142301-LLP-1-IT-COMENIUS-CMP„Instrumente de susţinere a educaţiei între egali” – „Ghid de educaţie între egali”

Acest proiect a fost realizat cu ajutorul Comisiei Europene. Prezenta

publicaţie reflectă concepţiile autorului, Comisia nefiind responsabilă pentru

modul în care aceste informaţii for fi folosite ulterior.

1


Introducere

…………………………………………………………………………...3

(Definiţia educaţiei între egali; Educaţia între egali de-a lungul istoriei;

Relaţile sociale între egali; Educaţia între egali şi materialele didactice)

Începerea unei activităţi de educaţie între

egali……………………………….………....6

Obiectiv ...............

……………………………………………………………………....7

Autorizaţie ....

………………………………………………………………………….7

Crearea unei echipe de lucru…............

………………………………………………….7

Alegerea educatorilor ….………………......

…………………………………………10

Instruirea educatorilor................

……………………………………………………….11

Programul de Educaţie între egali pentru intervenţia în clasă........

……………………. 31

Prima acţiune într-o clasă pilot....

…………………………………………………….. 32

Proiectul de instruire…………..

……………………………………………………... 35

Acţiunea în toate clasele ..

……………………………………………………...…...37

Menţinerea obiectivelor

………………………………………………………….....37

2


Evaluarea

…………………………………………………………………………... 38

Anexe .

…………………………………………………………………………….41

Bibliografie .....

………………………………………………………………………. 49

Introducere

Având în vedere că în şcolile europene educaţia între egali nu se bucură

încă de o difuzare completă acest proiect ar putea fi util pentru şcoală şi

pentru profesori. Cercetarea şi experienţele din ultimii ani au evidenţiat

modul în care grupul de egali poate fi un ajutor important în construirea

identităţilor adolescenţilor.

Învăţănd cu egalii lor, tinerii îşi pot testa aptitudinile şi interacţiona mai

liber. Scopul acestui ghid, ce începe cu prezentarea unor proiecte realizate de

diferite şcoli europene, este de a promova cultura educaţiei între egali.

3


Cu toate acestea, materialele prezentate aici nu se doresc a fi percepute ca

modele de urmat în mod strict, dat fiind faptul că una dintre condiţiile

necesare planificării educaţionale este nevoia de a dezvolta proiecte legate de

contextul real de acţiune. Fiecare şcoală ar putea contribui cu idei şi sugestii

pentru a îmbogăţi acest proiect potrivit contextului în care se desfăşoară.

Acest ghid va facilita răspândirea culturii educaţiei între egali în

Europa, unde, cel puţin la nivel instituţional, se acordă deja o atenţie

„specială” acestei teme. De fapt, încrederea în utilitatea relaţiei între egali a

condus deja la demararea mai multor proiecte naţionale.

Scopul acestui ghid este de a prezenta un proiect care îşi propune să

încurajeze relaţiile între egali în interiorul şcolilor, sprijinind condiţiile propice

pentru creşterea succesului şcolar.

Ce este educaţia între egali?

În urma sprijinului acordat în 1997 de către Uniunea Europeană unui

proiect, care a implicat mai multe naţiuni europene, a început să se pună un

mare accent pe educaţia între egali. În plus, experienţele anterioare legate de

educaţia între egali, care au implicat elevi din şcoala primară, gimnazială şi

din liceu, s-au soldat cu rezultate bune.

Educaţia între egali constituie o propunere educativă în care unii

membri ai unui grup sunt instruiţi pentru a juca un rol de educator. Educaţia

între egali adesea ajută la promovarea unei relaţii de educaţie reciprocă, aşa

cum recomandă psihologia modernă a dezvoltării.

Educaţia între egali de-a lungul istoriei

Predarea reciprocă a început să fie folosită în Anglia în secolele XVIII şi

XIX de către Andrew Bell, care a introdus-o în şcoli supraaglomerate, unde

elevii mai mari îi ajutau pe cei mai mici să înveţe

să citescă şi să scrie. Evident, scopul principal al acestei învăţări reciproce era

acela de a economisi bani; în 1804 Joseph Lancaster a înfiinţat o şcoală cu 700 4


elevi. În acest context, predarea este încredinţată unui „tutore”, care

coordonează activităţile de învăţare într-o sală mare, în care intrau chiar şi

100 de studenţi. În ciuda atacurilor conservatorilor, care blamau metodele

netradiţionale ale lui Lancaster, învăţarea reciprocă s-a răspăndit în întreaga

Europă şi a avut un mare succes.

În ciuda acestor notaţii istorice, noi nu indicăm existenţa unei

descendenţe directe a educaţiei între egali din educaţie reciprocă, dar dorim

să subliniem că ideea ajutorului reciproc între egali nu este o descoperire

recentă. Cunoscând învăţarea reciprocă reuşim să evităm unele greşeli cum ar

fi aceea a folosirii tinerilor pentru a compensa lipsa veniturilor şi limitele

relaţionale ale şcolii.

Relaţiile sociale între egali

Scopul principal al acestui ghid este de a spori valoarea relaţiei între

egali la şcoală, nu numai pentru a sublinia importanţa acestuia în

îmbunătăţirea dezvoltării sociale, dar şi în construirea personalităţii tinerilor.

Procesele ce implică socializarea, bogate şi complexe, sunt încurajate prin

participarea la viaţa de grup a egalilor, care pot relaţiona în diferite moduri şi

învăţa care sunt normele şi limitele.

Pentru adolescenţi, contextul social de acest tip este o parte esenţială a

construcţiei identităţii personale. O relaţie bună în cadrul grupului de egali

ajută la rezolvarea sarcinilor specifice acestei vârste. Din acest motiv, acest

ghid îşi propune să sprijine dezvoltarea relaţiilor bune între egali.

Prima întrebare este cum se poate promova şi ajuta egali pentru a-şi apropria

competenţele necesare pentru rezolvarea problemelor legate de şcoală şi de

viaţa de zi cu zi.

Prin expresia „competenţe de viaţă” se vizează atât abilităţile cognitive şi

emoţionale de găsire a soluţiilor, cât şi gândirea critică şi creativitatea, care

permite oamenilor rezolvarea problemelor, identificarea soluţiilor personale.

Comunicare eficientă, adică abilitatea de ne exprima în diferite situaţii.

5


Empatie, adică recunoaşterea emoţiilor şi sentimentelor celorlalţi şi

gestionarea emoţiilor şi stărilor de tensiune.

Eficienţă personală, ce reprezintă capacitatea de a organiza o serie de

acţiuni şi de a face faţă situaţiilor noi.

Eficacitate colectivă, ce constă în convingerile împărtăşite de către un

grup privind capacitatea de a atinge obiective comune.

Educaţia între egali şi sprijinul didactic

Cu toate acestea, educaţia între egali, nu poate fi concepută numai într-

un sens educaţional deoarece aceasta are fără îndoială un potenţial

academic / didactic.

Aşadar, acest proiect îşi doreşte să dezvolte acţiuni pe baza ajutorului

pe care elevii mai în vârstă îl pot da celor mai tineri sau cei mai capabili celor

mai puţin pricepuţi din aceeaşi clasă.

Din această perspectivă, ni se pare util să elaborăm un proiect care pot

fi dezvoltat în învăţământul liceal al ţărilor implicate (Marea Britanie, Polonia,

România, Danemarca şi Italia). Proiectul are scopul de a oferi unui grup de

elevi mai mari informaţiile şi competenţele necesare pentru a se ocupa de

elevii din primii ani de şcoală. (primară. gimnazială sau liceu)

Este important, de asemenea, să fie implicaţi profesorii, al căror sprijin

este esenţial pentru succesul proiectului, pentru că elevii vor fi mai angajaţi

într-o experienţă educaţională promovată de profesorii lor şi de colegii lor.

Obiectivul ar trebui să fie consolidarea rolului elevilor, după cum

sugerează perspectiva educaţiei între egali, care tinde să dezvolte relaţii nu

numai în rândul tinerilor, ci şi între aceştia şi adulţi, păstrându-şi fiecare

dintre ei propria identitate şi propriul rol.

6


Începerea unei activităţi de educaţie între egali

Cum am mai spus, la momentul începerii unei activităţii de educaţie

între egali este necesar să se facă o planificare pe termen lung. Educaţia între

egali nu este doar o metodă educativă, ea este de asemenea un motor

generator de schimbare, care necesită implicarea reală a actorilor

participanţi. Educaţia între egali în sine nu va avea nici un impact semnificativ

asupra orientărilor, atitudinilor şi comportamentelor tinerilor. Programele de

succes de educaţie între egali îşi focalizează eforturile pentru a crea legături

cu alte organizaţii; aceste programe ar trebui să facă parte dintr-o abordare

globală ce presupune un efort ce implică o mare parte a comunităţii căreia li

se adresează.

Acest model a fost creat pentru a iniţia activităţi în cadrul şcolii iar

oralul este planificat pentru doi ani. Primul an va fi consacrat diferitelor

activităţi de instruire şi creării unui mediu fertil pentru inserarea educaţiei

între egali în programele şcolare normale. În al doilea an se va începe şi

dezvolta un program de educaţie între egali, mai întâi în două clase pilot iar

apoi în alte clase.

Începerea unei activităţi de educaţie între egali

Anul I Semestrul I Crearea mediului instituţional

Formarea echipei

Crearea activităţii

Semestrul II Selecţionarea educatorilor

Formarea educatorilor

Evaluarea acţiunilor

Anul II Semestrul I Prima acţiune în clasa pilot

Evaluarea primelor date

Semestrul II Acţiune în toate clasele

Evaluarea acţiunilor

7


Previziuni

Anul III Menţinerea obiectivelor

Promovarea noilor acţiuni

8


Scop

De obicei educaţia între egali a fost planificată în programele şcolare şi

în activităţile şcolare ca o metodă pentru a promova comportamentelor de

prevenţie privind problemele medicale (ex.: prevenirea SIDA) şi pentru a

implementa deprinderile tinerilor implicaţi.

Acest ghid şi modelul stabilit au scopul de a preveni abandonul şcolar

prematur prin dezvoltarea deprinderilor elevului. Pentru a atinge acest

obiectiv, programul trebuie să-şi propună să-i înveţe pe elevi şi profesori cum

să folosească tehnica educaţiei între egali şi metodologia „să învăţăm să

învăţăm” urmărind sugestiile date în ghidul „Să învăţăm să învăţăm”.

Este esenţial să implicăm în acest program oameni care lucrează deja în

şcoală precum şi o serie de profesionişti. Acesta este un aspect crucial pentru

succesul educaţiei între egali (a se vedea crearea echipei).

Autorizaţie

Următorul pas ar trebui să fie stabilirea unui acord „instituţional” ce

poate implica toate resursele profesionale active din şcoală. Fiecare instituţie

şcolară are propria organizare internă şi propriile resurse umane, aşadar

sugerăm promovarea unui acord larg pentru acord incluzând unii elevii

implicaţii în acest prim pas organizaţional.

Formarea unei echipe

Pe lângă suportul teoretic şi bazele metodologice pe care le oferă, acest

ghid doreşte să dea linii directoare şi sugestii practice pentru instruirea

formatorilor ce vor lucra cu educatorii de educaţie între egali.

9

Anul I, semestrul I


Acest manual poate fi folosit de către specialişti, profesori şi elevi. În

primul rând este necesar să se creeze un program de formare pentru a iniţia

activităţile de educaţie între egali care vor răspunde nevoilor şi resurselor

fiecărei şcoli. De aceea este important să se creeze o echipă de formare

profesională.

Acest model poate fi folosit de echipa de formare ca şi linie directoare şi

pentru a demara formarea educatorului de educaţie între egali. În acest ghid

se află şi sugestii pentru educatori şi formatori privind modul în care se pot

începe activităţile. Echipa de formare ar trebui să aibă diferiţi specialişti

implicaţi, aceştia provenind fie din resursele şcolii sau din resurse externe.

Echipa ar trebui să aibă următoarele caracteristici:

o Experienţă sau interes în a învăţa cum să înveţi; strategie

motivaţională, strategie de învăţare şi strategie meta-cognitivă;

o Interes pentru prevenirea abandonului şcolar prematur;

o Tineri care au experienţă în educaţia între egali;

o Femei şi bărbaţi, pentru a încuraja o participare egală;

o Persoane care au o motivaţie puternică şi competenţe privind

relaţiile interpersonale;

o Psihologul şcolii expert în dinamica grupurilor;

o Profesori de teatru.

O asemenea echipă ar trebui să adapteze educaţia între egali şi tehnicile

„să învăţăm să învăţam” diferitelor contexte şcolare.

Echipa de formare va avea rolul de a face posibilă demararea procesului

şi apoi de a instrui corect elevii care vor deveni educatori. Sarcina lor nu se va

termina după programul de formare, aceştia trebuind să susţină în mod

discret pe noii educatori, făcând următoarele:

Să faciliteze implementarea noilor procese educative în rândul familiilor,

profesorilor;

Să monitorizeze şi să evalueze toate procesele, în fiecare activitate;

Să fie îndrume educatorii în continuare.

10


Prezenţa formatorilor ar trebui să fie constantă şi exactă, dar când noul

proces de educaţie între egali va face parte din programa şcolară normală,

este important ca elevii să aibă şansa de a fi independenţi în alegerea lor în

perspectiva unei empowered peer education.

Încurajarea educaţiei între egali ( empowered peer education )

În cadrul acestui tip de educaţie, elevii sunt percepuţi ca nişte

colaboratori şi subiecţi activi pe parcursul fiecărei etape de lucru, încă de la

început. Promovarea noilor deprinderi va fi posibilă prin implicarea elevilor în

fiecare proces şi nu printr-o instruire sterilă de la început la sfârşit.

Formatorul oferă o metodă orientată spre lucru în echipă şi colaborare, dar

conţinutul sarcinilor este produs în întregime de către elevi.

11


Unele strategii pentru a promova rolul educatorului:

o Promovarea unei participări active a elevilor în găsirea de rezolvări la

problemele care îi afectează în mod direct;

o Recunoaşterea şi promovarea drepturilor şi datoriilor elevilor;

o Crearea condiţiilor necesare pentru a ajuta elevii să ia parte în mod

activ în procesele de luare a deciziilor care îi afectează în mod direct;

Promovarea interconexiunilor :

Formatorii se implică în proiectul la care iau parte mulţi agenţi

(profesori, dar şi alţi angajaţi ai şcolii) de la etapa planificării la cea a

implementării şi a verificării proiectului.

Aşadar, formatorii devin o parte a unei reţele deja construite de

operatori, specialişti şi alţi agenţi instituţionali. Prin urmare, colaborarea şi

cooperarea cu alţi agenţi nu sunt elemente auxiliare, care îmbunătăţesc

formarea ci elemente cărora trebuie să li se acorde atenţia cuvenită pentru a

se obţine rezultate bune.

12


Selecţionarea educatorilor:

Selecţionarea educatorilor este unul dintre paşii fundamentali pentru

reuşita întregului proces şi se poate face fie printr-o candidatură voluntară

sau prin recomandarea profesorului. Se recomandă a se folosi primul tip de

candidatură pentru că prin ea se poate testa gradul efectiv de motivaţie şi se

pot evita favoritismele.

Criterii ce trebuie îndeplinite de către educator:

Să fie într-un curs academic;

Să fie cu cel puţin un an mai mare decât elevii pe care îi vor întâlni în

timpul cursului;

Să poată dedica o parte din timpul său după programul şcolar pentru a

se pregăti pentru educaţia egalilor şi în timpul şcolii pentru a pregăti

egali;

Să participe în mod constant la formare şi să stabilească un contract

informal cu formatorul;

Aceştia ar trebui să aibă abilităţi dialectice, o dispoziţie bună, calităţii de

lider, de actor, să vrea să facă muncă de voluntariat şi să aibă empatie.

E necesar să se menţină întotdeauna un echilibru între numărul celor de

sex masculin şi feminin pentru că un curs susţinut de doi formatori are

rezultate mai bune decât cele prezentate de o singură persoană sau de doi

formatori de acelaşi sex.

Formarea îndrumătorilor încurajează dezvoltarea a mai multor calităţi

adoptate într-un curriculum larg: deprinderi de comunicare, creativitate,

reflectare, responsabilitate etică, etc. Se speră ca în timpul formării toţii

participanţii să înveţe şi să exerseze deprinderile care le vor fi utile pe tot

parcursul vieţii. În plus, aceste competenţe vor fi utile în carierele viitoare.

Pentru toate aceste motive echipa de formare ar trebui să stimuleze elevii în

timpul prezentării în clase pentru a creşte procesul de voluntariat din cadrul

13

Anul I, semestrul II


selecţiei viitorilor îndrumători. Îndrumătorii nu trebuie să fie în mod automat

cei mai buni elevi din clasă, ci elevi care dau dovadă de voinţă, generozitate,

discreţie, calităţi ce nu sunt întotdeauna necesare pentru succesul şcolar.

14


Formarea educatorilor

Prezentarea cursului este un pas fundamental pentru recrutarea elevilor

ca educatori: pe lângă scopul proiectului ar trebui subliniate clar cantitatea

suplimentară de muncă pe care vor trebui să o facă şi capacitatea acestora de

a face faţă activităţilor şcolare normale.

În acest scop formatorii şi profesorii trezesc un simţ puternic al

responsabilităţii pentru a stipula un contract cu îndrumătorii. Când recrutarea

este încheiată, este posibil să se înceapă cursul de formare, dar pentru cel mai

bun rezultat, numărul participanţilor nu ar trebui să fie mai mare de 12 - 14

elevi.

Programul formării:

Ziua I Prezentatare echipei şi a participanţilor Introducerea metodologiei de formare Prezentarea activităţilor de spargere a gheţii, de încălzire şi a activităţilor propriu-zise Educaţia între egali în acţiune

Ziua II Dinamica grupuluiConsolidarea echipeiDiscursul publicFolosirea jocului de rol

Ziua III A învăţa să învăţUnelte motivaţionale

Ziua IV Stiluri atribuţionaleTeoria personală asupra inteligenţei

Ziua V Managementul timpuluiGestionarea timpului şi a stresului

Ziua VI Metodologia studiuluiHarta mentală

Ziua VII MonitorizareaRezultateSupravegherea

15


Ziua I de

formare

Prezentarea formatorilor şi a participanţilor

La început este necesar să se creeze un cadru nou faţă de cel din timpul

lecţiilor. Elevii pot sta în semi-cerc iar formatorii ar trebui să stea în faţa lor la

acelaşi nivel. Membrii echipei de formatori ar trebui să se prezinte pe scurt şi

să le arate entuziasmul lor de a avea opurtunitatea de a lucra cu acest grup.

Apoi, elevii se vor prezenta grupului, spunând din ce clasă sunt şi câteva

informaţii despre ei.

În timpul acestei întâlniri este foarte important să se observe dinamica

grupului. Este bine să nu se formeze subgrupuri din elevi din aceeaşi clasă.

Formatorii ar trebui să-i lase pe elevi să se cunoască într-un timp scurt pentru

a începe să comunice şi să gândească deja ca şi educatori depăşindu-şi

limitele, temerile şi cenzura personală.

Pentru a face aceasta se pot folosi unele activităţi de spargere a gheţii şi

de încălzire. O activitate de spargere a gheţii este un exerciţiu ce are menirea

de a face persoanele dintr-un grup care nu se cunosc bine să devină o echipă

sudată. Aceste activităţi sunt prezentate sub forma unor jocuri care

„încălzesc” grupurile ajutând membrii acestora să se cunoască. Adesea

acestea presupun împărtăşirea unor informaţii personale cum ar fi nume,

pasiuni şi informaţii generale despre membrii grupului.

De obicei nu este uşor să se destinzi un grup de persoane care nu se

cunosc, aşă că jocurile de spargere a gheţii sunt o modalitate bună de

cunoaştere reciprocă.

Formatorii prezintă grupului utilitatea activităţilor de spargere a gheţii

şi a activităţilor de încălzire precum şi felul în care această activitate poate fi

făcută pentru ca membrii grupului să se cunoască. Formatorii trebuie să

sublinieze importanţa fiecărei acţiuni şi joc din moment ce elevii le vor putea

folosi în propriile lor lecţii. Mai jos puteţi găsi două jocuri ce pot fi folosite,

urmând ca în anexă să fie prezentate mai multe informaţii pentru formatori şi

cei care participă la cursuri.

16


Jocul 1: Jocul numelor

Obiectiv: O activitate simplă de spargere a gheţii utilă pentru a prezenta

diferite persoane şi a reţine numele lor. Acest joc este folositor mai ales când

sunt persoane noi de faţă.

Număr recomandat de persoane: 5-20.

Factor dezordine: Zero

Cadru recomandat: Interior

Cum se joacă?

Jocul numelor (cunoscut şi sub denumirea de jocul adjectivelor): un

participant alege un cuvânt care îl descrie ca persoană. Acest cuvânt trebuie

să aibă aceeaşi iniţială ca cea a prenumelui. De exemplu, elevii îmi spun

Doamna Velasquez. Mă voi prezenta în felul următor: Bună ziua! Numele meu

este Vivace Velasquez” Cel care urmează trebuie să rostească adjectivul şi

numele meu înainte de a se prezenta. Vor proceda aşa: „Bună ziua Vivace

Velasquez, numele meu este Drăguţ Dan” A treia persoană, va relua numele

celor dinaintea sa şi se va prezenta la rândul său: Buna ziua Vivace Velasquez,

Drăguţ Dan, numele meu este Hazliu Horia. Toţi participanţii se vor prezenta,

iar ultimul participant va trebui sa spună numele tuturor, lucru ce va fi

amuzant pentru toţi participanţii.

Jocul 2: Exerciţiul cu mingea

Imediat după prezentări, coordonatorul aranjează grupul în cerc şi cere

fiecărui participant să arunce mingea unui alt participant din partea opusă

spunându-le numele. După ce fiecare participant şi-a aruncat mingea cel puţin

o dată, coordonatorul anunţă că „vom face încă o dată acest lucru dar de data

aceasta vom cronometra” şi anunţă regulile 1) Fiecare persoană trebuie să

atingă mingea în aceeaşi ordine ca în prima tură. 2) Fiecare participant 17


trebuie să prindă mingea cu cel puţin o mână. 3) Cronometrul este oprit când

mingea ajunge la coordonator (Pentru a face lucrurile mai complexe, se pot

folosi trei mingi în acelaşi timp în joc.) Coordonatorul îşi exprimă dezamăgirea

faţă de performanţa grupului oricare ar fi aceasta şi îi îndeamnă să reia jocul

dar de data aceasta mult mai repede. Dacă se cer unele clarificări,

coordonatorul reia regulile. O echipă eficientă va relua procesul şi îl va

schimba în aşa fel încât să răspundă cerinţelor. După mai multe reluări,

coordonatorul va face o pauză şi va folosi exerciţiul pentru a trage morala

care va fi relevantă la un moment ulterior. („Contestează ipotezele”, „Nu te

mulţumi cu primul răspuns”, „Fii creativ”, etc.

Educaţia între egali în acţiune

În acest punct când grupul este încălzit este timpul să se prezinte şi

explice noţiunea de educaţie între egali precum şi metodologia va fi folosită

pentru a instrui elevii cum să folosească tehnica să învăţăm să învăţăm.

Formatorii trebuie să definească educaţia între egali ca şi o strategie

educativă ce activează un proces natural de cunoaştere, experienţă şi

cooperare între egali, membrii a unor grupuri diferite. O astfel de intervenţie

iniţiază un proces de comunicare globală, caracterizată de o experienţă

profundă şi intensă pentru cei implicaţi.

Acest tip de exerciţiu depăşeşte momentul educativ şi devine pentru un

adolescent, un grup de egali sau o clasă o ocazie potrivită de a dezvolta

competenţele într-un mod diferit.

Exerciţiul de mai jos poate fi un instrument necesar pentru a înţelege

educaţia între egali.

Jocul 3: Educaţia între egali, ce şi de ce?

Obiectiv: A înţelege în acelaşi mod conceptul de educaţie între egali şi de a

identifica beneficiile şi limitele educaţiei între egali.

Timp: 30 minute

Materiale: Trei table „flip charts” şi markere

Cum se joacă18


Liderul coordonează trei activităţi consecutive de tipul „call-out” (o activitate

similară celei de brainstorming, în care participanţii răspund la întrebări ):

• Ce se înţelege prin educaţia între egali?

• Care ar putea fi avantajele educaţiei între egali?

• Care ar putea fi dezavantajele educaţiei între egali?

Toate răspunsurile sunt scrise pe flip chart

Când se stabileşte o definiţie de comun accord, este important să se ajungă la

următoarea descriere:

„Educaţia între egali (de sănătate) este procesul prin care tineri bine

pregătiţi şi motivaţi întreprind activităţi educaţionale informale sau organizate

cu colegii lor (cele asemănători lor din punctul de vedere al vârstei, mediului

sau intereselor) pe o perioadă de timp, care vizează dezvoltarea cunoştinţelor

lor, atitudinile, credinţele şi a competenţelor şi care să le permită să fie

responsabili pentru a-şi proteja propria sănătate”

Atunci când se discută avantajele şi dezavantajele majore ale educaţiei

între egali faţă de alte forme de învăţăre, următorul tabel poate fi util pentru a

se adăuga punctele esenţiale:

AVANTAJE: DEZAVANTAJE:

• Tinerii îşi asumă responsabilităţi

• Educatorii şi grupul ţinţă vorbesc aceeaşi

limbă

• Educatorii dobândesc competenţe care

sunt importante pentru dezvoltarea lor

ulterioară

• Pe măsură ce educatorii avansează în vârstă ,

aceştia nu se mai încadrează în profilul cerut,

persoane noi trebuind a fi recrutate şi instruite

• Este dificil să se evalueze impactul pe care

educaţi între egali îl are

• Dacă educatorii nu sunt bine formaţi,

19


• Educaţia între egali poate suplimenta alte

tipuri de intervenţii educaţionale, cum ar fi

activitatea profesorilor, asistenţilor sociali,

furnizorilor de servicii de sănătate, etc.

• Educaţia între egali se face la nivelul

comunităţii şi poate face legătura cu elte

tipuri de servicii comunitare

• Educatorii pot avea acces la grupuri la care

se ajunge greu în mod obişnuit

• Educaţia între egali este relativ ieftină

educaţia între egali poate avea efecte

dăunătoare (informare greşită, sfaturi ne

profesionale, etc.)

Încheierea:

La sfârşitul acestei activităţi, formatorii ar trebui să sublinieze că educaţia

între egali nu este o soluţie pentru orice problemă, şi, uneori, poate e mai bine

să se utilizeze alte abordări. Obiectivele intervenţiei, caracteristicile grupului

ţintă sau cadrul specific sunt toate elementele care joacă un rol în stabilirea

necesităţii educaţiei între egali.

20


Jocul 4: Informarea, motivarea , competenţele comportamentale şi

resursele

Obiectiv: A se identifica informaţia, motivaţia, competenţele comportamentale

şi resursele pentru componentele primare ale unei educaţii între egali.

Materiale: Table de tip flip chart şi markere

Cum se joacă :

Facilitatorul trasează patru coloane (fără a le da un titlu deocamdată) pe

flip chart şi ghidează o activitate de tip call out, cerând participanţilor să

spună care sunt componentele esenţiale pentru succesul programelor de

educaţie între egali. Participanţii încă nu cunosc denumirea celor patru

coloane, dar formatorii înregistrează răspunsurile lor pe flip chart în funcţie

de categoria de care aparţin:

• Furnizarea informaţiilor

• Crearea motivării

• Crearea competenţelor comportamentale

• Referirea la resurse

Este mai bine să nu se numească categoriile de la început, dar să se

înregistreze sugestiile participanţilor în coloanele numite. După ce toate

răspunsurile au fost date, cele patru categorii pot fi identificate iar

răspunsurile participanţilor pot fi discutate în context.

Încheire: Coordonatorul poate spune că cele patru componente sunt

complementare.

Jocul 5: Avem nevoie de ajutorul unui educator?

Participanţii sunt împărţiţi în grupuri de căte patru. Fiecare grup

primeşte un afiş şi nişte markere.

Gândindu-vă la experienţele voastre anterioare, în care situaţii aţi avea

nevoie de ajutorul unuia sau a mai multor educatori? Numiţi cel puţin trei

episoade. 21


Fiecare grup are între 30 şi 40 de minute pentru a vorbi despre aceste

episoade şi pentru a le scrie pe afiş. Mai târziu, grupurile se întâlnesc şi

fiecare alege un reprezentant pentru a arăta ce au lucrat împreună.

Această activitate permite elevilor să identifice în experienţa lor şcolară

şi profesională, elemente care vor caracteriza munca lor ca şi educatori

22


La sfârşitul primei zile, este necesar să se prezinte foarte pe scurt de ce

este necesară educaţia între egali pentru dobândirea competenţelor de tip să

învăţam să învăţăm. Mai târziu se vor discuta caracteristicile procesului de a

învăţa să învăţăm, dar trebuie să se facă mereu referire la competenţele de

acest tip (a se vedea Ghidul să învăţăm să învăţăm). La început, este

important să se creeze un mediu pentru educaţia între egali iar apoi va fi mai

uşor să fie instruiţi elevii pentru a învăţa să învăţăm, dar cele două subiecte

nu pot fi diferenţiate şi separate, aşa că formatorii vor trebui să le integreze în

timpul lecţiilor lor.

Formatorii sunt invitaţi să rezume şi să reia toate subiectele discutate în

prima zi şi să noteze impresiile participanţilor din timpul cursului şi a

exerciţiilor. Această metodă trebuie folosită la toate lecţiile.

Ziua II de

formare

Temele formării: Dinamica grupului, discursul public şi rolul

Feedback-ul din prima zi trebuie să fie adunat de formatori, acest lucru

fiind o metodă bună de a rezuma subiectul şedinţei anterioare şi de începe

noua zi de formare. Poate fi util să se abordeze din nou educaţia între egali şi

fundamentul ei.

Facilitează şi promovează cunoaşterea în rândul grupului:

Este posibil să se construiască o echipă de lucru, să se stabilească

identitatea şi misiunea sa;

Învaţaţi cum se lucrează în grup: lăsaţi elevii să îşi găsească propriile

moduri de a coopera şi găsiţi soluţii la probleme împreună cu ei;

Cereţi elevilor să identifice în experienţa lor şcolară şi profesională,

acele elemente care le caracterizează munca lor ca educatori pentru

egali;

Să încercăm să facem elevii să schimbe în bine şcoala lor;

23


Jocul 1: Valiza educatorului

Fiecare participant scrie şapte cuvinte care reprezintă bagajul de competenţe

pe care ar trebui să o aibă un educator. Apoi elevii vor forma perechi: din cele

14 cuvinte ale unei perechi, vor rămâne doar şapte, fiecare elev motivând

alegerea făcută. Apoi se formează grupuri de căte patru participanţi: se obţin

iar şapte cuvinte. Vor fi două grupe de câte opt tineri care îşi rezumă

gândurile în şapte cuvinte. În cele din urmă, un grup de 16 elevi va alege

cele şapte cuvinte stabilite de comun accord.

Aprecieri ale rezultatelor grupului: bagajul de competenţe al unui educator,

know-how şi importanţa acestuia

Dinamica grupului şi formarea echipei

După prima şedinţă, este bine să dea câteva informaţii teoretice despre

dinamica grupului. Această discuţie este destul de complexă, existând riscul

de a se ajunge la o lecţie formală şi frontală. Pentru a evita acest risc, se

sugerează ca informaţiile şi teoria să fie legate de viaţa reală a elevului.

Temele legate de dinamica grupului pot fi divizat în trei macro-domenii:

poziţia de lider, comunicarea şi dezvoltarea de grup.

Unele teme de discuţie:

Poziţia şi funcţia de lider

Diferitele stiluri de lider

Situaţii posibile

o Comunicarea

o Trimiterea mesajelor în mod

eficient

o Primirea mesajelor în mod

eficient

o Radarul liderului

o Comunicarea simetrică vs.

comunicarea asimetrică

o Stiluri de comunicare

situaţională

o Distanţa dintre locutori

o Feedback şi auto-dezvăluire

o Cum se face un feedback ?

Dezvoltarea grupului

Un grup eficient

24

http://www.princeton.edu/~oa/#Tips%20on%20Giving%20Feedback%23Tips%20on%20Giving%20Feedback


Realizarea unei structuri a

unui grup cooperativ

Etapele de bază în

dezvoltarea unui grup

Norme de prezentat înaintea

activităţilor

Norme de prezentat în timpul

activită

Luarea deciziilor în grup

Conflicte şi probleme (cum

facem faţă conflictelor şi

problemelor?)

Pentru a intra în subiect şi a înţelege concret dezvoltarea unui grup este

posibil să se utilizeze unele jocuri, care să permită elevilor să se bucure de

formare profesională, dar, de asemenea, să înţeleagă importanţa lucrului în

echipă şi a dinamicii grupului în formare.

La sfârşitul fiecărui joc, sarcina formatorilor este să analizeze ceea ce s-

a întâmplat în grup, întrebând membrii grupului cum s-au simţit şi subliniind

dinamica specifică a grupului aşa cum s-a discutat în teoria de mai sus.

Jocul 2: Naufragiaţi pe o insulă

Rezumat: O activitate de consolidare a echipei care cere participanţilor să

aleagă un obiect pe care l-ar lua cu ei dacă ar fi naufragiaţi pe o insulă pustie.

Fiecare persoană argumentează alegera făcută. În cadrul grupului, se discută

modalităţile în care se pot îmbunătăţi şansele de supravieţuire prin

combinarea diferitelor obiecte.

Vârsta: minim 12

Factor dezordine: Zero

Materiale necesare : Hârtie şi pix , dacă se doreşte.

Cadru recomandat : Interior.

Cum se joacă:

Naufragiat pe o insulă este o activitate utilă atunci când vrem ca oamenii să

se cunoască mai bine. Împărţiţi participanţii în grupuri de câte cinci până la

zece şi daţi-le indicaţiile următoare: „Din nefericire, vă veţi afla pe o insulă

pustie pentru o perioadă nedefinită. Puteţi lua doar un obiect cu voi şi aveţi

25

http://www.group-games.com/team-building/stranded-on-a-desert-island.html

http://www.princeton.edu/~oa/#Dealing%20with%20Conflict%23Dealing%20with%20Conflict

http://www.princeton.edu/~oa/#Dealing%20with%20Conflict%23Dealing%20with%20Conflict


doar câteva minute înainte de naufragiu să hotărâţi care. Ce veţi lua? Spuneţi

grupului care este acel obiect, de ce l-aţi ales şi ce aveţi de gând să faceţi cu

el.” Fiecare participant prezintă pe rând şi pe scurt obiectul ales, spune de ce

este important pentru el şi ceea ce va face cu acesta. După ce fiecare a vorbit,

spuneţi-le că în cadrul grupului vor hotărî cum să îşi îmbunătăţescă şansele de

supravieţuire combinând obiectele într-un mod creativ. Acordaţi-le între zece

şi cincisprezece minute pentru a găsi soluţii, după care, fiecare grup îşi va

prezenta ideiile. Daţi un premiu câştigătorului (cel mai creativ grup) dacă

doriţi.

26


Discursul public

Un educator se confruntă cu multe dificultăţi, prima dintre acestea fiind

probabil accea de a vorbi în public. Acest lucru este adesea o sarcină grea

pentru adulţi, dar pentru un adolescent ar putea fi o experienţă traumatizantă.

Deci, formatorii trebuie să înveţe participanţii unele tehnici şi mai ales să-i

lase să vorbească în faţa grupului. Mai jos propunem un joc, dar formatorii ar

trebui să creeze cât mai multe ocazii pentru a lăsa elevii să vorbească în

public.

Este important să reţineţi că educatorii pot fi emoţionaţi când

îndeplinesc această sarcină, aşa că formatorii trebuie să fie atenţi pentru a se

asigura că sarcinile reprezintă un succes pentru toată lumea.

Jocul 3: Competenţele necesare pentru discursul public

Obiectiv: Participanţii identifică şi exersează competenţele lor în public

Materiale: Nu sunt necesare, exceptând cazul în care participanţii doresc să

folosească unele materiale cum ar fi tabla „flip chart”

Cum se joacă

Spuneţi grupului că se vor concentra pe tehnicile discursului în public.

Arataţi-le participanţilor care sunt principalele caracteristici ale unui discurs

public reuşit şi cereţi-le să urmărească cu atenţie şi să descrie ce faceţi.

Acesta nu permite grupului doar să observe metodele în care se poate realiza

un discurs în public ci şi modul în care acestea se reflectă asupra lor.

Apoi cereţi feedback: „Cum ai descrie ceea ce fac eu în acest moment?”

Spuneţi participanţilor să identifice competenţele necesare producerii unui

discurs public bun. Pentru a ajuta participanţii să facă acest lucru, mişcaţi-vă

în interiorul şi în afara grupului, folosind în acest timp o mare parte din

componentele unui discurs public de calitate, printre care amintim:

• Folosiţi tehnici interactive

• Mişcaţi-vă printre auditoriu

• Gesticulaţi

27


• Stabiliţi contact vizual ( de o durată potrivită )

• Variaţi intonaţia

• Glumiţi

După acestea, iniţiaţi o discuţie despre calităţile necesare unui discurs public

reuşit. Asiguraţi-vă că sunt incluse următoarele aspecte:

• Folosirea povestirii ca o tehnică de captare a atenţiei

• Prudenţa privind folosirea termenilor prea familiari sau a unui limbaj

nepotrivit

• Metode de menţinere a unui mediu de învăţare

• Metode de a răspunde unor întrebări incorecte din partea publicului

Încheiere: Spuneţi participanţilor că vor primi un feedback privind modul în

care şi-au folosit competenţele de-a lungul sesiunii de formare.

Joc de rol :

Exerciţiile de joc de rol sunt un anumit tip de activităţi de grup. În acest caz,

în loc de a se rezolva o problemă, elevii din grupul intră în anumite roluri

stabilite în prealabil şi se comportă ca nişte personaje. Avantajul acestui joc

de rol este acela că permite elevilor să abordeze problemele la un nivel

emoţional imediat. De asemenea, jocul de rol îi ajută pe elevi să-şi depăşească

timiditatea, deoarece este uneori mai uşor pentru ei să joace un rol atribuit,

decât să-şi apere propriile idei. Exerciţiul de joc de rol se adresează elevilor

din zilele noastre cărora le place să „înveţe prin a face”.

Deci va fi întotdeauna posibil să se creeze jocuri de rol uşoare pentru a

învăţa ceva iar acestea sunt o metodă educativă sugerată şi de prezentul ghid.

Principii pentru crearea exerciţiilor de joc de rol:

o Definiţi cu claritate rolurile pe care elevii le vor juca şi care vor fi

diferitele scopuri ale participanţilor;

o Formaţi grupuri de o mărime potrivită;

o Acordaţi timpul necesar pentru întrebări şi pentru discutarea scenarilor;

28


o Opriţi rolul de joc de îndată ce problema a fost rezolvată (nu lăsaţi să

treneze jocul de rol);

o Lăsaţi timp pentru discuţiile de după încheierea jocului de rol.

Jocul 4: Joc de rol – schimbul

Obiectiv: Acest exerciţiu poate fi folosit pentru a îndeplini o serie de obiective.

Poate servi pentru a se introduce diferite aspecte ale unui subiect dat. Poate fi

folosit pentru a oferi informaţii, a motiva oamenii să îşi schimbe

comportamentul, pentru a demonstra o varietate de negocieri şi de

competenţe de luare a deciziilor, pentru a modela un comportament potrivit şi

a oferi informaţiile necesare pentru accesarea resurselor.

Cum se joacă?

Opt sau zece voluntari sunt aşezaţi în semi-cerc în spatele a două scaune. Doi

voluntari se vor aşeza pe scaune; explicaţi-le că vor juca puţin teatru. Cereţi

unuia dintre voluntarii care sunt aşezaţi să înceapă o să improvizeze o scenă

spunând ceva la care la care celălalt voluntar va răspunde. Explicaţi-le că

participanţii aflaţi în spatele scaunului pot interveni şi continua scena doar

printr-o simplă bătaie pe umărul unuia dintre actorii aşezaţi (cu condiţia ca

această atingere să fie acceptată în cultura locală). Actorul care intervine

poate continua povestea care a început sau poate începe o scenă nouă.

Încheiere: După ce toţi participanţii au avut ocazia să joace teatru, încheiaţi

această activitate şi iniţiaţi o discuţie despre experienţa pe care participanţii

au avut-o în timp ce îşi jucau rolul. Orice informaţie incompletă sau incorectă

care apare în poveste poate fi discutată. Este foarte important să se observe

că actorii au intrat în rol şi că nu şi-au jucat propriul rol.

Notă: Acest exerciţiu este un exemplu valoros despre modul în care educatorii

se pot ajuta unul pe celălalt şi lucra ca o echipă. De exemplu, trebuie ca

acestora să le fie clar faptul că atunci când stau în spatele scaunelor, ei 29


trebuie să tacă. Scena se poate desfăşura sub titlul „Cel mai fascinant lucru

care se întâmplă în acest moment pe planetă!”.

După joc este posibil să se încheie lecţia şi să se introducă subiectele celei noi.

Feedback-ul acestei lecţii poate servi de etalon pentru programul de formare.

30


Ziua III de

formare

Teme de formare: A învăţa să învăţăm, unelte şi tehnici motivaţionale

Invitaţi toţi paricipanţii să spună pe scurt impresiile lor folosind unele tehnici

învăţate în ziua precedentă.

Încălzire

Obiectiv: Bun venit, introducere, recapitularea zilei precedente de formare, a

grupului şi o vedere de ansamblu asupra temelor care vor fi abordate în

această sesiune.

Scop: A se răspunde întrebărilor sau nelămuririlor legate de atelierul

precedent şi de face legătura între sesiunile de formare.

Input: Deoarece aceasta este a treia zi de formare, este nevoie să se

recapituleze numele participanţilor. Pe urmă, începeţi prin a relua temele

principale de discuţie în sesiunea precedentă şi puneţi întrebări. Cum au fost

recepţionate de către elevi? Amintiţi-le participanţilor de dinamica grupului,

de discursul public şi de caracteristicile educaţiei între egali. Apoi prezentaţi

temele ce vor fi abordate în această zi, subliniind felul în care acestea le

completează pe celelelalte anterioare.

În sfârşit, este timpul de a integra activitatea de a învăţa să înveţi în

educaţia între egali. Acest proiect propune două ghiduri şi cel prezent care

dezvoltă subiectele legate de a învăţa să înveţi. Strategiile motivaţionale, de

învăţare şi meta-cognitive se combină în educaţia între egali.

În lecţia precedentă şi în activităţile de încălzire a fost deja introdus

acest subiect iar acum formatorii trebuie să predea participanţilor unele baze

teoretice şi apoi să exerseze mai multe activităţi propuse Ghidul să învăţăm să

învăţăm.

31


Un început bun pentru a vedea care este sensul procesului de a învăţa

să învăţăm este reprezentat în Ghidul să învăţăm să învăţăm prin Activitatea

1.

De ce să învăţam? De ce să învăţăm să învăţăm?

Formatorii ar trebui să ţină permanent cont de formările precedente şi

să încerce să adapteze la fundamentele educaţiei între egali noile teme ale

cursului. Nu va fi uşor de integrat această a două parte a formării dar

folosirea unor tehnici şi controlarea dezavantajele dinamicii de grup va face ca

sarcina să poată fi abordabilă.

Ce este motivaţia şi care este motivaţia de a învăţa este una dintre

părţile cruciale ale procesului să învăţăm să învăţăm. Sugerăm să se facă în

această zi Activităţile 2, 3 şi 4.

Dialogul pozitiv cu sine

10 ani de acum înainte

A câştiga şi a pierde – cine culege roadele şi cine este blamat?

Încheiere: Aceste activităţi sunt foarte utile pentru cei formaţi, care câştigă

noi competenţe şi deprinderi care îi vor face să abordeze strategiile de a

învăţa să învăţăm de o manieră potrivită.

Ziua IVde

formare

Teme de formare: Stiluri atibuţionale şi teorii personale privind inteligenţa

Jocurile de spargere a gheţii crează un climat informal şi au menirea de a-i

face pe participanţi să fie relaxaţi, de aceea sunt recomandate la începutul

fiecărei lecţii. Jocul sculpturilor umane poate preceda temele zilei într-un mod

foarte plăcut.

32


Jocul 1: Sculpturi umane

Rezumat: Sculpturi umane (cunoscut şi ca Lut uman) este un joc de spargere a

gheţii care presupune ca participanţii să pozeze în scupturi umane în funcţie

de temele date. Există două versiuni: o versiune competitivă care se bazează

pe un joc în care se ghiceşte şi o versiune în care partea creativă este mai

importantă.

Factor dezordine: Minim – a sta în poză timp de câteva minute.

Materiale necesare: Hârtie şi pixuri.

Cadru recomandat : Interior şi exterior.

Cum se joacă sculpturile umane : Varianta „Ghicitoare”

Coordonatorul anunţă o categorie (ex. filme şi cântece celebre; cu cât mai

precisă cu atât mai bine). Toţi jucătorii sunt împărţiţi în grupe mai mici iar

liderul fiecărei echie primeşte hărtie şi pix. Fiecare grup propune idei care se

leagă de subiectul dat, liderul din fiecare echipă le notează iar apoi dă foaia

liderului, care verifică dacă propunerea poate fi folosită. Apoi fiecare grup

creează o sculptură cu ajutorul corpurilor lor. Fiecare membru al grupului va

reprezenta o parte din sculptură. După un timp anunţat în prealabil (de ex 5

minute), fiecare echipă se uită la sculptura celorlalţi. Fiecare echipă are două

încercări pentru a ghici ce a format cealaltă echipă. Echipa care găseşte

răspunsul corect câştigă.

Cum se joacă: Versiunea necompetitivă

Liderul anunţă că grupul va participa la activitatea „lutul uman”. Jucătorilor li

se cere să ofere propria lor interpretare sau ilustrare a unei categori de

evenimente sau alte teme (pregătite în prealabil de către lider). Iată câteva

exemple ce ar putea fi folosite:

O temă legată de un subiect învăţat în clasă

Un eveniment istoric important

O scenă celebră dintr-un film

Un vers dintr-un cântec celebru

33


Liderul trebuie să facă o demonstraţie la început (pentru a-i face pe jucători să

se simtă în largul lor, mai ales pe cei care sunt mai reticenţi în a juca) Această

versiune necompetitivă poate fi un mod bun de a vedea cum participanţii

ilustrează conţinuturile învăţate în clasă sau ceva ce este important pentru ei.

Stilul atribuţional este un concept foarte important şi o nouă modalitate

de cunoaştere în care elevii şi educatorii se pot înţelege reciproc şi afla multe

despre ei. În plus, a şti cum să gestionezi succesul sau eşecul poate fi un mod

de a te apăra împotriva lipsei sau scăderii motivaţiei de a învăţa.

Teoriile personale despre inteligenţă şi efort sunte legate de aceste idei,

aşa cum se explică în Ghidul să învăţăm să învăţăm, la Activităţile 5, 6 şi 7.

Concentrează-te pe succes

Punctele mele tari

Ana are astăzi test

Ziua V de

formare

Teme de formare: planificarea, gestionarea timpului şi a stresului

Această formare intensă poate fi stresantă pentru elevi, formatorii trebuind să

îi facă pe aceştia să le placă activităţile şi să vadă întotdeauna care este

feedback-ul de la lecţiile anterioare şi după fiecare joc.

Jocul 1: Dă mai departe masca

34


Obiectiv: Participanţii sparg gheaţa, creşte energia grupului iar echipa este

din ce în ce mai consolidată. Participanţii sunt mai relaxaţi în prezenţa

celorlaţi putând chiar să se prostească în faţa celorlaţi.

Materiale: Nici unul

Cum se joacă?

Cereţi participanţilor să stea într-un cerc, cu faţa spre interiorul cercului.

Explicaţi-le că fiecare persoană va primi şi va face o mască facială pe care o va

transmite mai departe următoarei persoane din grup, care va face una nouă şi

o va transmite mai departe, etc. Spuneţi-le că: „Voi alege o expresie a feţei

sau o mască şi mă voi uita la persoana din stânga mea. Aceasta va încerca să

copieze aceeaşi mască, ca şi cum s-ar uita într-o oglindă. [ Faceţi o

demonstraţie ] Apoi, aceasta se va întoarce către partea sa stângă şi va

schimba prima mască într-una nouă pe care o va transmite unei alte persoane.

Apoi va da masca mai departe. Să încercăm acum, şi nu uitaţi să vă uitaţi în

ochii celuilalt şi să-i acordaţi timp suficient pentru a face o copie bună

folosindu-şi faţa. Nu vă grăbiţi, acordaţi tuturor timpul necesar pentru a copia

masca în mod exact”

Încheiere: Grupul discută cum s-a simţit în timpul jocului.

A cincea zi e dedicată planificării, gestionării timpului, spaţiului şi a

stresului, precum şi a modului în care toţi aceşti factori pot influenţa învăţarea

şi motivarea.

În Ghidul să învăţăm să învăţăm este posibil să se găsească exerciţiile şi

teoriile necesare pentru a exersa timpul şi mediul, Activităţile 8, 9, 10 şi 11:

Managementul timpului

Controlează-ţi spaţiul

Eliberează-te de stres

Analistul de ştiri

35


Ziua VI de

formare

Teme de formare : metode de studiu şi harta mentală

Complexitatea a crescut : subiectele, conceptele şi metodele. Este timpul

pentru formator de a închide sesiunea de instruire a proiectului cu ultimele

activităţi despre tehnica de studiu, cu metodele în care avansează învăţarea,

precum şi cu hărţile mentale, legate de conceptul meta-cognitiv.

În Ghidul să învăţăm să învăţăm, Activităţile 12 şi 13:

Tehnică de studiu – analogia

Harta mentală

Încheiere: Folosind tehnica învăţată în timpul formării creaţi jocuri dinamice

cum ar fi cel de joc de rol pentru a facilita înţelegerea.

Este foarte important să reuniţi toate temele discutate în timpul formării, să

subliniaţi din nou semnificaţia fiecăreia. Participanţii ar trebui încurajaţi să

indice ideile sau conceptele care sunt neclare.

36


Ziua VII de

formare

Teme de formare: Monitorizare şi evaluare

În timpul tuturor zilelor de formare, formatorii ar fi trebuit să se

concentreze pe educaţia între egali, aceasta trebuie să fie ca un fel de

recipient în care toate conţinuturile trebuie să găsească la locul lor. Prin

educaţia între egali, multe informaţii vor fi transmise ca un mod diferit de

învăţare.

În timp cursului, formatorul ar trebui să fie în măsură să ofere

participanţilor o mai mare libertate de a se exprima şi de a iniţia procesul de

educaţia între egali.

Educaţia între egali nu are nevoie doar de un ghid sau de formatori

buni, ea are nevoie de asemenea de un mediu capabil să creeze o structură

care să o promoveze. Ca fiecare proces, educaţia între egali necesită mulţi

actori cu roluri diferite.

Rezumatul temelor

Joc (joc de rol)

Educatorii încep să creeze propriile programe şi acţiuni

Activităţi de educaţie

Feedback şi rezulate:

Formatorii trebuie să colecteze toate reacţiile de la participanţi şi ei trebuie să

fie în măsură să prezinte, împărţiţi în grupuri mici, subiectele care le plac mai

mult şi să încerce să le explice grupului folosind jocuri.

.

Crearea unui program de educaţie între egali

37


Probabil ceea mai grea parte a proiectului. Dacă elevii s-au simţit

responsabilizaţi o parte importantă a programului şi dacă au înţeles procesul,

va fi mai uşor pentru ei să coordoneze un program de educaţie între egali.

Acesta se concentrează pe câteva aspecte:

o Cum se începe un program de educaţie între egali în şcoala lor

o Primul pas în creearea unui program de educaţie între egali

o Întâlnirea echipei de educatori şi vizibilitatea

Jocul 1: Campania de publicitate

Participanţii sunt împărţiţi în mai multe grupuri.

Fiecare grup are între treizeci până la patruzeci de minute pentru a pregăti un

slogan publicitar pentru activităţile de educaţie între egali. Participanţilor li se

cere de asemenea să găsească trei motive bune pentru care sloganul lor ar

trebui să câştige. După ce s-a ales sloganul, participanţii se reunesc şi

reprezentanţii fiecărui grup ilustrează munca lor şi motivele pentru care au

făcut-o.

Toţi participanţii votează sloganul care va reprezenta activitatea de educaţie

între egali din şcoala lor.

Jocul 2: Reprezentarea emoţiilor şi simularea acţiunii de educaţie între

egali

a) În grupuri mici, jucaţi câteva scenete pentru a ilustra dificultăţile pe

care le întâlnesc elevii la începutul liceului.

b) Apoi simulaţi intervenţia educatorului în a-i ajuta pe elevi în rezolvarea

problemelor lor.

38


c) Elaborare:

- Care emoţii reiasă din scenete?

- Cum au reacţionat tutorii? Erori de evitat, comportamente şi atitudini

de corectat

Acest joc doreşte a promova feedbak-urile privind lucrul făcut şi poate fi

folosit la începutul fiecărei lecţii sau întâlniri.

Jocul 3: Joc de întâmpinare simbolică - A fost odată ca niciodată...

Obiectiv: Promovarea schimbului de feedback privind lucrul făcut.

Materiale necesare : o coală de hârtie de împachetat pentru fiecare

participant. Un afiş şi un marker.

Timp: 30-40 minute

Fază: la sfârşitul fiecărei sesiuni de lucru.

Obiective: Promovarea schimbului de feedback privind munca depusă.

Instrucţiuni: Elevii trebuie să formeze un cerc. În centrul său liderul va aşeza

un poster cu o propoziţie, care va stimula creaţiile grupului. Acestea pot fi de

diferite genuri, important fiind să se construiască o poveste (ex. În junglă,

toate animalele dormeau... Seara....)

Elevii trebuie să scrie o poveste, gândindu-se la experienţa lor de

formatori ca şi educator. Fiecare persoană va scrie o propoziţie şi va îndoi

hârtia în aşa fel încăt doar propoziţia sa va putea fi văzută de următorul din

grup. La final, liderul va citi toată povestea. Apoi participanţii îşi vor împărtăşi

emoţiile create de către poveste şi părerile lor generale.

Elaborare: Elaborarea acestora activităţi este de obicei foarte intensă datorită

simbolisticii puternice a poveştilor. Potrivit caracteristicilor fiecărei poveşti şi

experienţei grupului, este posibil să se folosească diferite nivele de gândire:

o Cum m-am simţit în timpul lecturii?

39


o Cred că experienţa mea personală se aseamănă cu cea din poveste?

o Ce m-a impresionat în mod deosebit?

o Care aspecte legate de relaţia între membrii grupului reies din această

sarcină şi din felul în care s-a desfăşurat?

o Ce aş putea adăuga sau la ce aş putea renunţa?

o Ce titlu aş da poveştii?

Note: În această activitate, elevii se implică de obicei foarte bine, deşi le cere

răbdare pentru că trebuie să-şi aştepte rândul. Din această cauză, e bine să nu

se facă această activitate cu grupurile foarte mari. Grupurile rapide sau mici

permit însă ca povestea să fie scrisă în două ture consecutive.

Ordinea în care se scrie poate fi arătată (în cazul în care grupurile nu se

organizează singure), dar este de preferat ca fiecare să-şi aleagă în mod

spontan momentul în care va scrie. Conducătorul de joc trebuie să se asigure

că regulile vor fi respectate.

Supraveghere:

Formatorii echipei de formare vor trebui să moitorizeze sarcinile fiecărui

educator şi a tuturor grupurilor. Monitorizarea nu înseamnă control ci

ghidare. Formatorii ar trebui să pună la punct un sistem de susţinere a

educatorului înainte de terminarea zilelelor de formare.

Programul de educaţie între egali şi intervenţia în clasă

40

Anul II, semestrul I


Este important să se sublinieze faptul că educatorul are competenţe pe care

adulţii şi formatorii nu le au. Educatori sunt singurii care au posibilitatea de a

comunica cu elevii, la acelaşi nivel, folosind acelaşi tip de comunicare.

Niciun adult nu poate să le spună cum să se reacţioneze şi să

interacţioneze cu colegii. Este crucial pentru educatorul între egali să ţină

cont de acest concept, pentru că formatorii sau cei formaţi pot face o mare

greşeală dacă va face din educatorul între egali un personaj asemănător

profesorilor din şcoală. Educatori trebuie să fie în continuare colegii pentru

semenii lor. Experienţa din timpul cursului de formare ar trebui sa creeze

deja o echipă funcţională de educatori. Ei au câştigat diferite aptitudini şi

abilităţi, care urmeaza a le fi utile în timpul întâlnirilor cu clasele.

Pregătirea acţiunii:

Educatorii ar trebui să aibă o sală unde să se poată întâlni. In acest

spaţiu, ei ar trebui să invite alţi studenţi să ia parte şi să împărtăşească

informaţiile despre proiect.

Ar fi folositor să se facă o campanie pentru a sponsoriza proiectul aşa

cum se sugerează în jocul din ultima lecţie

Proiectaţi şi inventaţi un mod de a sprijini elevii (prezentarea elevilor,

ajutor după intervenţia în clasă privind „să învăţăm să învăţăm”

Organizaţi o petrecere de bun venit pentru a facilita adaptarea noilor

elevi.

Documentarea proiectului.

Pentru a beneficia de proiectul de lecţie, este necesar un raport constant de

activităţi, care va produce materiale utile pentru a face cunoscute rezultatele

proiectului şi pentru a construi cunoştinţe în jurul temei educaţie între egali.

41


Prima acţiune pilot în clasă

Este important să începeţi cu reguli clare, astfel încât toată lumea care

participă la sesiunea să fie în largul său. Grupul de supervizori şi de educatori

decid prin brainstorming, care sunt regulile importante pentru ei, ei trebuind

să includă în această listă următorele puncte:

Respect. Fiecare din grup trebuie respectat. Fără comportamente

agresive iar fiecare trebuie să fie atent la punctele de vedere ale

celorlalţi.

Atenţia. Ascultaţi ce spun ceilalţi. Nu doar veţi învăţa ceva dar îi şi veţi

face pe cei care vorbesc să se simtă în largul lor.

Deschidere. Pentru a fi cât mai câştigaţi în urma acestei formări,

participanţii trebuie încurajaţi să vorbească despre propriile lor

experienţe şi să nu vorbească pentru alţii.

Este necesar să se planifice lecţia în funcţie de nevoile fiecărei

componente ale echipei educatorului dar trebuie în acelaşi timp evaluat şi

planul şcolar.

Totuşi în cazul în care este puţin timp pentru lecţii, s-ar putea pune

bazele unui ajutor de tipul educaţiei între egali pentru ca toţi elevii să

abordeze strategiile de a învăţa să învăţăm şi să organizeze mai multe

activităţi. Educatorii sunt liberi să ia orice iniţiativă vor, coordonaţi fiind de

tutorii lor, aşa cum se sugerează mai jos. (Programul de educaţie între egali în

clasă)

Publicul şi cadrul:

Un grup perfect este format din maxim 20 de elevi, dar poate grupurile

vor fi mai mari sau vor fi mai multe ore iar a preda tuturor ar însemna prea

42


mult timp. Aşa că educatorii ar trebui să se adapteze la nevoile, timpul şi

competenţele lor, fiind necesar să se adopte diferite strategii în funcţie de

contextul şcolar. Cadrul folosit ar putea fi cel din timpul formării. Aşezarea

elevilor nu ar trebui să fie cea din timpul unei lecţii normale, în cerc fiind cea

mai bună metodă, deoarece dă încredere tuturor participanţilor.

Chestionarul:

Educatorii ar putea pregăti un scurt chestionar pentru elevi.

Care sunt aşteptările participanţilor

Ce ştiu ei despre campania acestui proiect

Ce ştiu ei despre educaţia între egali şi despre a învăţa să învăţăm

Ce cred despre acestea

Chestionarul poate fi dat participanţilor la începutul fiecărei sesiuni.

Educatorii cer fiecărui participant să îl completeze fără a apela la ajutorul

prietenilor. Li se acordă în jur de zece minute pentru a le completa, după care

educatorii le adună. Dacă este posibil, educatorii vor încerca să citească

repede chestionarele pentru a vedea ce ştiu deja participanţii despre acest

subiect, lucru ce le va permite să vadă care sunt informaţiile pe care trebuie

să se concentreze şi pe care trebuie să le sublinieze. La sfărşitul sesiunii poate

fi propus un alt chestionar cu scopul de a se vedea dacă aceasta a avut succes

şi cum poate fi îmbunătăţită.

Prezentare:

Este important ca la începutul sesiunii de educaţie între egali să se prezinte

participanţii şi să li se amintească de ce participă la aceste întâlniri.

Reguli de bază pentru o interacţiune bună:

Se folosesc prenumelor şi nu numele de familie

Se folosesc propoziţiile scurte

Ritmul trebuie să fie alert

Nu există termeni corect/greşit

Se încurajeză spontaneitatea

Se folosesc imaginile, analogiile şi metaforele

43


O introducere limpede este fundamentală pentru fiecare început. Educatorii ar

trebui să se concentreze pe :

Prezentarea lor şi a noului proiect

Descrierea pe scurt a educaţiei între egali

Descrierea învăţării să învăţăm

Trasarea planificării lecţiilor

Activitate de spart gheaţa:

Mai multe activităţi de acest tip pot fi folosite, incluzând Jocurile cu mingea

sau Sculpturile umane, descrise în acest ghid, dar este posibil să se găsească

mai multe ( a se vedea anexele şi referinţele)

Conceptele şi activităţile să învăţăm să învăţăm:

Accentul lecţiei va fi pe conceptele să învăţăm să învăţăm şi majoritatea

timpului se vor folosi pentru a se explica rolurile şi a se juca cu unele exerciţii.

Ghidul să învăţăm să învăţăm , bine cunoscut de educatori va reprezenta baza

acestor lecţii.

Întrebări finale:

La sfârşitul fiecărui lecţii, elevii sunt invitaţi să împărtăşească reacţiile

faţă de ceea ce au experimentat în timpul şedinţei. De asemenea, ar trebui să

fie încurajaţi să pună întrebări şi să facă comentarii în orice moment.

Educatorii au, de asemenea, posibilitatea de a revizui subiecte care poate au

apărut în timpul prezentării şi a jocurilor. Toată lumea ar trebui să se simtă

într-o stare de siguranţă în grup şi să poată vorbi liber despre orice. În acest

scop, este util să se utilizeze unele jocuri sau jocuri de rol.

În acest punct se poate da un alt chestionar deja făcut pentru a evalua

lecţia. Acest lucru ar putea fi o evaluare pentru educatori, dar, cel mai

important, stagiarii ar putea da sugestii importante pentru redefinirea

cursului.

44


Proiectul de tutorat

O acţiune importantă ce poate fi făcută, după cum am menţionat deja, ar

putea fi să fie crearea unui serviciu tutorial făcut de educatori pentru toţi

studenţii. Această acţiune va ajuta educatori să înceapă activităţile lor şi elevii

ar putea utiliza acest serviciu pentru a beneficia de ajutor şi pentru a participa

într-un mod mai activ la viaţa şcolară, în scopul de a preveni abandonul şcolar

prematur. Aşadar se sugerează această activitate:

Educatorii elaborează un proiect de tutorat, care va fi propus şcolii

1. Identificaţi situaţiile în care elevii au nevoie de ajutorul unui tutore

………………………………………….

………………………………………….

..………………………………………..

..………………………………………..

2. Nevoile unui elev de clasa a IX-a

…………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………

3. Scopurile proiectului

…………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………

4. Cum se vor atinge aceste scopuri? (Activităţi, iniţiative)

Propunere

1…………………………………………………………………………………………..

45


Propunere 2……………………………..

……………………………………………………………

Propunere 3..

…………………………………………………………………………………………

46


5. De completat:

Când (perioada, timpul).

………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………

….……………………………………………………………………………………………………

Cât timp va dura?

…………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………………

….…………………………………………………………………………………………………….

Cine se va ocupa de proiect ?

………………………………………………………………………….

……………………………………………………………………………………………………......

...

……………………………………………………………………………………………………......

...

6. Cum funcţionează grupul?

o Sarcini

o Împărţirea sarcinilor

o Nevoi

o Resurse (umane, materiale, etc.)

47


Acţiuni în toate clasele

O evaluare continuă trebuie să se facă în toate fazele procesului pentru

a adapta şi stabili o nouă structură sau model pentru cursuri. După

dezvoltarea procesului şi a tuturor componentelor (educatori, tutori, profesori

şi şcoli), este posibil să se înceapă o nouă acţiune în toate clasele.

În acest punct este important ca educatori să construiască un sistem

bine structurat de tutorat pentru elevi şi pentru elevii noi pentru anul şcolar

următor. Aceasta este o strategie bună pentru prevenirea abandonului şcolar

prematur şi pentru promovarea educaţiei între egali şi predarea ştafetei noii

generaţii de elevi.

.

Menţinerea obiectivelor

În această fază trebuie să fie dezvoltată activitatea de coordonare cu şcoala

pentru a se prezenta din nou proiectul şi pentru a pregăti o nouă generaţie de

educatori. Dacă toate activităţile au fost raportate şi toate demersurile au fost

evaluate, va fi mai uşor să se transmită informaţia şi să se continue proiectul.

48

Anul II, Semestrul II


Evaluare

Cei care monitorizează echipele de formare ar fi trebuit să fi urmat traseul

ales şi parcurs de către educatorii şi monitorizat etapele cursului educatorilor.

După primele acţiuni ale clasei pilot, supervizorii şi educatorii trebuie să

analizeze rezultatele şi dificultăţi întâlnite.

Două niveluri trebuie să fie evaluate: dificultăţile individizilor şi a

grupurilor precum şi lipsurile în structurile lecţiilor.

Educatorii se vor implica şi din punct de vedere emoţional, de aceea au

nevoie de un sprijin constant, de natură tehnică şi emoţională. Interacţiunea

dintre clase produce o dinamică dificil de manevrat, astfel încât un sprijin

continuu va fi foarte util. Tutorii de la echipa de formare şi profesorii au

datoria de a face acest lucru mai uşor pentru educatori.

Pentru a monitoriza proiectul şi a se continua evaluarea sa, putem

prevedea următoarele activităţi:

Focus grupuri în curs cu toţi elevii implicaţi în activităţi (tutori şi alte

categorii)

Focus grupuri în curs cu toţi tutorii echipei de formare implicaţi în

activităţi

Focus grupuri finale cu toţi elevii implicaţi în toate activităţile (tutori şi

alte categorii)

Focus grupuri finale cu toţi tutorii implicaţi în toate activităţile

Focus grupuri finale la care participă atât elevii cât şi tutorii

Interviuri individuale cu un eşalon de elevi şi de tutori, precum şi

directorii, personalul administrativ şi unii părinţi

49


Fiecare acţiune a proiectului ar putea fi evaluată cu ajutorul schemei de mai

jos:

Acţiune Puncte slabe

(Dificultăţi şi

probleme întâlnite

în timpul proietului

)

Puncte tari

(oportunităţi şi

resurse)

Propunere de a

îmbunătăţi

proiectul şi a-l

promova în alte

şcoli

Clasă preliminare

Intervenţie

Selectarea

educatorilor

Formarea

educatorilor

Promovarea

interconexiunilor

Conducerea

elevilor

Promovare

Programul şi

munca echipei

tutorilor

Reclama

Campania

Acţiunea

proiectului

Documentarea

proiectului

Evaluarea

proiectului

Sugestii

Rezultatul proiectului va fi analizat într-o întâlnire cu toţi cei implicaţi

Chestionar pentru a evalua gradul de mulţumire a elevilor care au

participat la activităţi

50


Exemple de întrebări pentru un chestionar care să evalueze gradul de

mulţumire a educatorilor:

1. Care au fost cele mai mari dificultăţi în timpul lecţiei?

2. Ce dificultăţi au apărut în timpul cursului?

Managementul relaţiei

3. Cum apreciaţi eficacitatea cursului?

Scara Likert: de la 1 la 5

4. Credeţi că a fost o experienţă bună?


5. Ce competenţe aţi dezvoltat?

6. Câte lecţii sugeraţi?

Exemple de întrebări pentru chestionarul ce va evalua gradul de mulţumire a

elevilor:

1. Cât de utilă a fost formarea?


2. Care discuţii v-au plăcut mai mult?

3. Câte lecţii doriţi?

4. Aţi dori un ajutor tutorial oferit de elevi?

5. Aţi dori să deveniţi un educator?

Toate activităţile de monitorizare şi evaluare trebuie să fie înregistrate

în formă scrisă. Aşadar, este necesar să se prevadă un reportofon pentru

înregistrare şi transcrierea focus grupurilor şi a interviurilor. Toate

materialele produse trebuie să fie utilizate pentru evaluarea proiectului în

fiecare şcoală şi va fi baza pentru raportul final de evaluare care urmează să

fie discutat cu ocazia ultimei întâlniri a partenerilor.

51


Anexă

Activităţi ce pot fi folosite în timpul formării:

Jocuri de spargere a gheţii:

Activitatea 1: Jocul ciorchine

Participanţii se plimbă în sală în mod liber, iar atunci când animatorul spune

un număr, ei trebuie să facă rapid grupuri alcătuite dintr-un număr de

persoane egal cu cel spus de către animator. Jocul este repetat cu numere

diferite, ultimul care urmează să fie numit este numărul 2, care permite

formarea de cupluri aleatorii. Aceste perechi, vor lucra împreună în

următoarea activitate.

Activitatea 2: Cercuri concentrice

Material necesar : -

Timp: pentru un grup de 20 persoane, în jur de 60 minute

Obiectiv: facilitează prezentările

Instrucţiuni: Împărţiţi grupa în două părţi egale. Aceste subgrupuri trebuie să

formeze două cercuri concentrice, unul în interiorul celuilalt. Cei care

formează cercul intern vor fi cu faţa spre exteriorul cercului, în timp cei din

cercul exterior va fi cu faţa spre centrul cercul, pentru a permite crearea de

perechi. Toata lumea stă pe podea.

Fiecare membru al unei perechi va pune câteva întrebări celuilalt,

pentru a se cunoaşte mai bine. După câteva minute, liderul va da un

semnal şi cercul interior, se va muta pe poziţia următoare, până când toată

lumea se va cunoaşte.

Elaborare: împărtăşiţi-vă impresiile şi spuneţi care au fost dificultăţile jocului

52


Notă: Este util ca unul dintre cei doi lideri să participe la joc, pentru a

accelera ritmul. Mai mult decât atât, este util pentru lider să ia parte la

activităţile pe care le propune.

Acest joc permite prezentarea în perechi, care iniţial este mai puţin dificilă

decât cea în faţa unui grup întreg.

53


Activitatea 3: Cele patru colţuri

Materiale necesare: patru coli A3, pentru fiecare categorie, bandă adezivă,

marker

Timp: pentru un grup de 20 de persoane, durează în jur de 60 minute

Perioada: Se poate folosi cu grupuri mici care abia au început să lucreze

împreună

Obiectiv: facilitează prezentările

Instrucţiuni: Patru panouri cu categorii vor fi agăţate pe cei patru pereţi ai

sălii. Liderul va arăta cele patru teme care fac parte din aceeaşi categorie şi

elevii vor trebui să ajungă la peretele care este cel mai aproape de o

personalitatea lor. Membrii acestor grupuri vor avea ocazia de a împărtăşi

opiniile lor cu privire la alegerea lor (10 min.). La sfârşit, elevii se vor întoarce

în centru, precum şi se vor împărţi din nou, în funcţie de un alt set de cuvinte.

Seturi posibile:

Madonna- Sting- U2- Beatles

Cap- Stomac – Inimă – Altele

Nu pot– Nu vreau–Aş vrea – Trebuie

La final, elevii îşi vor elabora activitatea lor.

Elaborare: întrebaţi care sunt impresiile fiecăruia şi care sunt dificultăţile pe

cae le-au întâmpinat în timpul jocului.

Activitatea 4: Joc de încălzire – Cercul numerelor

Material necesar : un scaun pentru fiecare participant

Timp: 30 minute

Etapa de consolidare a grupului: orice etapă

Obiective: Creşterea atenţiei de comunicare non-verbală şi crearea unei

atmosfere pozitive în grup. Instrucţiuni: Grupul formează un cerc, astfel încât

toată lumea stă faţă în faţă. Membrii grupului trebuie să numere (începând de

la 1), fără a urma o ordine stabilită. Reguli:

1. Numărul este valid doar dacă este pronunţat doar de o persoană.

2. Nu este voie să se facă înţelegeri verbale

54


3. Nu este voie să se gesticuleze

4. Nu este voie să se repete aceeaşi ordine sau să se urmeze o metodă

organizată (ex. liniar)

Scopul jocului este de a învăţa participanţi să fie atenţi la ceilalţi şi să vadă

care este momentul potrivit pentru a realiza sarcina: pentru a număra cât mai

mult posibil.

Este fundamental să spunem că realizarea sarcinii depinde de angajamentul

tuturor.

Elaborarea: timpul care va fi dedicat elaborării va fi stabilit ulterior, în funcţie

de cursul jocului.

Grupurile care prezintă o buna colaborare vor împărtăşi unele impresii,

pentru a valorifica experienţa grupului. Grupurile care nu prezintă o

colaborare aşa de bună vor discuta şi obstacolele pe care le-au întâmpinat.

Nu se vrea să se pună în evidenţă „membri vinovaţi”, ci atitudinile unui

facilitator şi obstacolele care pot apărea. Noi nu ar trebui să ne focalizăm

atenţia asupra dinamicii interne, ci să analizăm cele mai importante aspecte

legate de eşec.

Notă: După unele dificultăţi iniţiale, de obicei, grupurile găsesc ritmul lor

propriu şi îşi îmbunătăţesc performanţele. Acest joc simplu este foarte

folositor, deoarece, pe de o parte, accentuează unele caracteristici de grup

(ex. abilităţi de ascultare, dinamica de putere, de colaborare,

interdependenţa, etc), pe de cealaltă parte se activează un potenţial

semnificativ, pentru a crea un climat de atenţie reciprocă.

Activitatea 5: Două mâini deseneză

În perechi, elevii trebuie să deseneze unele animale, fără a avea un proiect

anterior. Ambii elevi trebuie să ţină creionul cu o mână, făcând tot posibilul

pentru a realiza cerinţa.

Elaborarea:

o Cum a fost activitatea?

o Cine a ghidat creionul?

55


o Unul dintre voi a condus iar celălalt s-a supus?

o Ai de acord cu mişcările creionului?

Să observăm desenele.

o Care elemente din desen crezi că se lasă să se vadă dinamica?

56


Joc despre educaţia între egali

Activitatea 6: Tutorii se cunosc

La început, participanţii sunt împărţiţi în perechi. Fiecare pereche primeşte o

hărtie cu trei întrebări:

1) De ce ai ales să devii tutore?

2) Ce resurse personale crezi că poţi aduce grupului de tutori?

3) Ce crezi că poţi învăţa?

Partenerii citesc toate întrebările şi fiecare dintre ei răspunde celuilalt

spunând care sunt motivele alegerii sale de a deveni tutorele. Fiecare elev are

o perioadă de cinci până la zece minute pentru a se prezenta. În a doua parte

a activităţii, fiecare grup este reunit într-un cerc şi pe rând, fiecare student se

prezintă ca şi cum ar fi celălalt stând în picioare în spatele lui şi punându-şi

mâinile pe umerii acestuia. El trebuie să vorbească la persoana întâi singular.

„

Încercaţi acum să vă identificaţi cu partenerul vostru: Gândiţi-vă bine la ceea

ce a spus el, aşezaţi-vă în spatele lui şi prezentaţi-vă ca şi cum aţi fi el,

spunând grupului care sunt cela mai importante lucruri pe care le-aţi

descoperit la partenerul tău. Apoi veţi face schimburi de roluri. Tot grupul

ascultă fără a face comentarii. Ne putem spune impresiile doar la sfârşit.”

Întrebări în legătură cu activitatea:

a) Cum v-aţi simţit în timpul acestei activităţi?

b) Cât de liber aţi vorbit despre colegul vostru?

c) Cât aţi fost de atent în timpul ascultării

d) M-am făcut înţeles?

e) Am reuşit să identific colegul?

Activitatea 7: Strategii de a te pune în papucii altcuiva

„Am reuşit să fiu în papucii altcuiva atunci când...” Elevii se gândesc la

experienţele lor personale şi găsesc situaţii în care au fost capabili să se pună

57


în locul altcuiva. Din observaţiile lor, se va face o listă cu strategiile folosite

pentru a te pune în papucii altcuiva. Apoi, se scrie un rezumat pe panou.

58


Jocuri privind dinamica grupului

Activitatea 8: Un grup la lucru

Exerciţii privind dinamica grpului: „ Să observăm un grup la lucru”

Participanţii sunt împărţiţi în două grupe mai mici, unul dintre ele având

sarcina de a simula că lucrează, celălalt grup fiind grupul observatorilor.

Primul grup va sta în jurul unei mese şi va primi o foaie ce va conţine

următorul text:

O fată de 18 ani care aparţine unei familii foarte tradiţionale şi stricte

este îndrăgostită de un băiat de 20 de ani, dar părinţii ei nu îl plac. Ea

continuă să iasă în secret cu el, află că el ia droguri şi încearcă să-l ajute să se

lase. Îi spune secretul ei sorei ei mai în vârstă, dar nici aceasta nu este de

acord cu ea, fie. Într-o seară, după o petrecere, băiatul îi dă fatei o doză de

heroină şi o roagă să o ducă unui prieten de-al său, care are nevoie de ea

pentru că este în sevraj. Ea acceptă fără tragere de inimă. în timpul unui raid

de noapte, poliţia opreşte maşina fetei şi găseşte geatanta cu drofurile. Fata îi

imploră să o ierte, dar poliţia o duce la secţie şi o denunţă pentru posesie de

droguri. Între timp, sora ei le spune totul părinţilor care se supără foarte tare.

Fata sse simte pierdută şi, disperată fiind se sinucide.

Care dintre aceste parsonaje, în ordinea aparaţiei, fata, băiatul, părinţii,

sora, prietenul prietenului ei, poliţia, poate fi considerat responsabil de

moartea sa?

Grupul trebuie să cadă de acoord asupra unei liste de persoane responsabile

şi să facă o scară de la cel mai responsabil la cel ma puţin responsabil. Grupul

are treizeci de minute pentru a discuta şi pentru a rezolva problema. Grupul

observatorilor trebuie să urmărească celălalt grup. Fiecare membru are o

sarcină, necunoscută de ceilalţi, în aşa fel încât sa fie posibilă observarea

comunicării verbale şi nonverbale.

Observatorul A: Observă liderul grupului şi felul în care acesta cordonează

activitatea;

59


Observatorul B: Observă ce metode sunt folosite de către grup în luarea

deciziilor;

Observatorul C: Observă oamenii care nu participă la discuţie şi cum fac acest

lucru;

De îndată ce dezbatearea echipei se termină, grupul se reuneşte într-un cerc.

Ma întâi cei care au simulat trebuie să împărtăşească impresiile, emoţiile şi

gândurile lor cu privire la ceea ce s-a întâmplat. În partea a doua, observatorii

spun ce au observat.

Activitatea 9: Ştiu totul

Obiectiv: rezolvarea unei probleme, încercarea unor metode de lucru în grup.

Instrucţiuni: Liderul împarte participanţii în două grupuri şi propune aceeaşi

problemă spre rezolvare tuturor. Primul grup va adopta principiul A pentru a

rezolva exerciţiile, în timp ce de al doilea grup va adopta principiul B.

Principiul A: problema trebuie rezolată individual în primul rând. Apoi, fiecare

spune soluţia sa celorlalţi şi grupul cade de acord asupra unei soluţii finale.

Sunt acordate 5 minute pentru alegerile individuale şi 20 de minute pentru

alegerea comună.

Principiul B: Grupul va avea 30 de minute pentru a discuta despre problemă în

mod liber şi apoi se va alege o soluţie comună care va fi scrisă pe o foaie.

După 30 de minute, grupurile spun care sunt soluţiile lor finale.

Textul problemei:

„Pune în ordine cronologică următoarele evenimente istorice: naşterea lui

Napoleon, Sfărşitul primului război mondial, Căderea Bastiliei, Încoronarea lui

Carol cel Mare, Căderea zidului Berlinului, Armistiţiul de la Cassibile, asaltul

de la Porta Pia, Criza de pe Wall Street, Sfârşitul celui de al doilea război

mondial, Descoperirea Americii” (Soluţie: Încoronarea lui Carol cel Mare:

Crăciun 800; Descoperirea Americii: 1492; Naştererea lui Napoleon”:

15.08.1769; Caderea Bastiliei: 1789; Asaltul de Porta Pia: 1870; Sfârşitul

60


primului război mondial: 1918; Armistiţiu de la Cassibile: 1943; Sfârşitul celui

de al doilea război mondial: 1945; Căderea zidului Berlinului's: 1990.)

În legătură cu această activitate:

o Este mai bine să lucrezi singur sau în grup pentru a rezolva o problemă?

o Care sunt avantajele şi dezavantajele pe care le-aţi găsit când aţi

rezolvat problema?

o Care grup a lucrat mai bine?

Acestă activitate îi ajută pe participanţi să ajungă la următoarea conluzie:

cunoştinţele individuale, combinate cu cunoştinţele celorlalţi reprezintă o

putere incredibilă.

61


Jocuri de comunicare şi joc de rol

Activitatea 10: Jocuri comunicaţionale : în papucii lui

Doi elevi stau unul langă celălalt şi improvizează un dialog potrivit contextului

şi situaţiei indicate de către coordonator („Suntem la doctor, în sala de

aşteptare...” ; „ Suntem într-un tren care are o întârziere mai mare de o

jumătate de oră”; „ La stadion, încurajând elevii care joacă în două echipe

opuse...”; „ La coafor...”. În spatele fiecărui elev, alţi doi vor fi „mâinile” care îl

vor însoţi. De fapt, în timp ce primul vorbeşte, conducând comunicarea

verbală, ceilalţi vor avea un dialog gesticulând cu mâinile. O haină va ascunde

schimbul braţelor şi va face efecul şi mai real. Cei care poartă conversaţia nu

vor fi doar cei care vor ghida braţele ci şi braţele care sugerează şi stimulează

dialogul. Mai multe perechi repetă jocul, variind situaţiile.

Elaboraţi şi comentaţi activitatea. Păreri despre comunicarea verbală şi

nonverbală.

Activitatea 11: Jocul comunicaţional: Mutul care vorbeşte

Coordonatorul scrie o frază pe o foaie. Şase elevi ies din sală. Coordonatorul

spune fraza celor care au rămas în sala de clasă şi atribuie unui voluntar

sarcina de a mima fraza unuia din celor carea au părăsit sala mai devreme. El

poate mima de trei ori, fără indica dacă interpretarea este corectă sau nu,

Celălalt observă în tăcere şi, după a treia repetare , scrie fraza pe o bucată de

hârtie, aşa cum a înţeles-o. Apoi, el trebuie să mimeze la rândul său altui elev

care a fost afară. Jocul continuă până ce ultim elev va spune cu voce tare

mesajul primit şi grupul va vedea care este diferenţa între fraza originală şi

cea finală, analizând şi distorsiunile făcute în timpul comunicării.

Activitate 12: Joc de rol semistructurat Dacă aş face un film despre

adolescenţi aş...

Obiective: A se vedea care sunt reprezentările unui grup despre adolescenţă şi

despre relaţiile dintre adolescenţi şi adulţi.

62


Material necesar: hârtie şi pixuri, o masă şi câteva scaune.

Timp: Lingimea poate varia mult, în funcţie de evenimente. În mare, se poate

realiza în 2 – 3 ore

Etapa: Acest joc poate fi folosit cel puţin din a doua zi de când grupul se

cunoaşte sau cu un grup deja format, atribuindu-se diferite funcţii (supervizor,

formare, reorganizare, etc.) În orice caz, exerciţiul ar trebui să facă parte

dintr-un curs mai lung.

Instrucţiuni: coordonatorul va prezenta o situaţie şi va alege actorii, fără a

descrie în mod clar rolurile lor sau obiectivele.

Situaţie: un creator de film şi asistentul său au reunit şase persoane pentru a

explora şi a vorbi despre caracteristicile adolescenţei, pentru a aduna mai

mult material pentru următorul lor film pe această tema.

Actori:

- un creator de film

- un asistent

- un documentalist

- un profesor

- un părinte

- un tânăr cântăreţ de succes

- un adolescent

- un adolescent mai mare dintr-un centru social

Îndatoriri:

Într-un timp maxim de 40 de minute (timpul pentru reuniune), participanţii

trebuie să facă o listă cu zece caracteristici ale adolescenţei, în ordinea

importanţei. Creatorul de film şi asistentul său trebuie să conducă discuţia.

Aşadar, coordonatorul trebuie să atribuie toate rolurile. Este foarte important

faptul că orice membru poate participa în mod liber şi nu este forţat să joace

un rol. Apoi, coordonatorul va pregăti pentru sala pentru întâlnire. Tehnica

„Dublură”. Pentru a ajuta protagoniştii să joace rolul lor, coordonatorul va

juca rolul de „dublură”. El va sta în spatele actorului, ajutându-l să

construiască personajul său. De exemplu, în cazul în care creatorul de film va

63


spune: „Eu sunt creatorul de film...”, coordonatorul va adăuga mai multe

detalii, în scopul de a construi identitatea unui personaj complex. Celălalt

grup, care nu joacă, va observa modul în care se formează personajul şi cum

interacţionează personajele. Acum, jocul poate începe. Coordonatorul nu va

întrerupe jocul, cu excepţia cazului în care el trebuie să repete instrucţiunile.

.

64


Bibliografie

Boda G. (2001), Life skill e peer education. Strategie per l’efficacia personale

e collettiva, Milano, La Nuova Italia, 2001

Camaioni L. (1993), Lo sviluppo del linguaggio e della comunicazione, in

Camaioni L. (a cura di), Manuale di psicologia dello sviluppo, Bologna, Il

Mulino, 1993, pp. 233-276

Campbell, J. (2004), The Historical and Philosophical Development of Peer-

Run Support Programs in Doing it our way: Peer programs that work for

people with mental illness, Clay, S. ed. Nashville TN: Vanderbilt

University Press

Catarsi E. (2002) (ed.), La scuola accogliente. Accoglienza e comunicazione

nella scuola dell’autonomia, Tirrenia (Pisa), Edizioni del Cerro, 2002

Catarsi E. (2008) (ed.), Promuovere i ragazzi. Accoglienza, peer education e

orientamento per combattere la dispersione scolastica, Tirrenia (Pisa),

Edizioni del Cerro, 2004

Catarsi E. (2008), Competenze didattiche e professionalità docente, Tirrenia

(Pisa), Edizioni del Cerro, 2008

Catarsi E.-Mariani C. (2003) La dispersione scolastica nelle scuole superiori

dell’Empolese Valdelsa, Edizioni del Cerro, Tirrenia (Pisa), 2003

Cowie H.-Sharp S. (1996) (ed.), Peer counselling in school: A time to listen,

David Fulton, London

Cowie H.-Wallace P. (2000), Peer support in action. From by standing go

standing by, Sage Publication, London

Emiliani F. (1995), Processi di crescita tra protezione e rischio, in P.Di Blasio

(a cura di), Contesti relazionali e processi di sviluppo, Milano, Raffaello

Cortina Editore, 1995, pp. 305-325

Every school should have one. How peer support schemes make schools

better, ChildLine, London, 2005

Fernandez I. (1998), Prevencion de la violencia y resolucion de conflictos. El

clima escolar como factor de calidad, Narcea, Madrid

65


For Parents of Children or Youth with Mental Health Problems. Peer Support

Guide, Canadian Mental Health Association, Vancouver, 2007

Frankham J. (1998), Peer education: the unauthorised version, in “British

Educational Research Journal”, 2, 1998, pp. 179-193

Games for adolescent and reproductive health. An International handbook.

(Program for Appropriate Technology in Health), Washington DC, USA.

Available online at: http://www.path.org/files/gamesbook.pdf

Hawker D.S.-Boulton M.J. (2000), Twenty years’ research on peer

victimization and psychosocial maladjustment: a meta-analytic review of

cross-sectional studies, in “Journal of Child Psychology and Psychiatry”,

41, 441-455

Hew K.F.-Cheung W.S. (2008), Attracting student participation in

asynchronous on line discussion: A case study of peer facilitation, in

“Computers & Education”, 51, 1111-1124

Hoz R. (2008) A Revised Theorization of the Relationship between Teachers'

Conceptions of Mathematics and Its Teaching, in “International journal

of mathematical education in science and technology”, vol:39 iss:7 pp.

905 -924

Johnson D.W.- Johnson R.T. (1996), Conflict Resolution and Peer Mediation

Programs in Elementary and Secondary Schools: A review of the

Research, in “Review of Educational Research”, 4, 1996, pp. 459- 506

Jones D.C.-Crawford J.K. (2006), The peer appearance culture during

adolescent: Gender and body mass variations, in “Journal of Youth and

Adolescente”, 2006, pp. 257-269

Johnson L.S. (2008), Relationship of Instructional Methods to Student

Engagement in Two Public High Schools, in “American secondary

education”,vol:36 iss:2 pp. 69 -87

Kochenderfer Ladd B.- Skinner K. (2002), Children’s coping strategies:

Moderatore of the effects of peer victimization?,

Kochenderfer Ladd B.J.-Ladd G.W. (2001), Variations in peer victimization:

Relations to children’s maladjustment, in J.Juvonen-S.Graham (eds),

Peer Harassment in school: The plight of the vulnerable and victimized,

The Guilford Press, New York, 2001, pp. 25-48

66


Kracen A. (2003) (ed.), Peer Support Training Manual , Trinity College, Dublin

, 2003

Menesini E. (2002), L’aiuto tra pari: percorsi operativi e modelli teorici, in

“Scuola e Città”, 3, 2002, pp. 42-57

Menesini E.-Codecasa E. (2001), Una rete di solidarietà contro il bullismo.

Valutazione di un’esperienza italiana basata sul modello della peer

education, in “Psicologia e Scuola”, 103, febbraio-marzo 2001, pp.3-17

Mullins N. (2004) (ed.), Peer Support Handbook, Trinity College, Dublin ,

2004

Naylor P.-Cowie H. (1999), The effectiveness of peer support systems in

challenging school bullying: the perspectives and the experience of

teachers and pupils, in “Journal of Adolscence”, 4, 1999, pp. 437- 452

Ochieng B. M. N., Adolescent health promotion: the value of being a peer :

leader in a health education/promotion peer education. Health

Education Journal, n. 1 (2003), p. 61-72.

Palmonari A.-Pombeni M.L. (1990), Gruppi e identità sociale dell'adolescente,

in B.Vertecchi (a cura di), Il tempo dei giovani, Napoli, Tecnodid, pp.85-

102

PRESTO Peer Related Education Supporting Tools142301 – LLP -1 – IT –

COMENIUS -CMP 28

PRESTO Peer Related Education Supporting Tools142301 – LLP -1 – IT –

COMENIUS -CMP 29

Peer Support Groups For Older Persons With Depression And Those Who Care

About Them: A Manual To Help You Get Started A Resource of the Older

Persons’ Mental Health, The Ontario Thillium Foundation, 2007

Peer Support Handbook, Mullins N., Staff Members of the Student

Counselling Service, Trinity College Dublin, 2003

Peer Support Training Manual, Canadian Mental Health Association, 2005

Peer Support Training Manual Edited, Kracen A., Staff Members of the

Student Counselling Service, Trinity College Dublin, 2003

Progetto peer education [Il], in Cittadinanza studentesca e autonomia

scolastica, (n. 91 di Studi e Documenti degli Annali della Pubblica

Istruzione), Roma, Le Monnier, 2000, pp.158 164

67


Peer support manual. A guide to setting up a peer listening project in

education settings, The Mental Health Foundation, London, 2002

Putton A. (1999), Empowerment e scuola. Metodologie di formazione

nell’organizzazione educativa, Roma, Carocci, 1999

Rigby K. (2000), Effects of peer victimisation in schools and perceived social

support on adolescent wellbeing, in “Journal of Adolescent”, 1, 2000, pp.

57-68

Rigby K. (2003), Consequences of bullying in schools, in “The Canadian

Journal of Psychiatry”,, pp. 583-590

Rigby K.-Slee P.T.-Martin G. (2007), Implications of inadequate parental

bonding and peer victimization for adolescent mental health, in “Journal

of Adolescent”, 30, pp. 801-812

Schneider B.H. (2000), Friends and enemies. Peer relations in childhood,

Oxford University Press, New York, 2000

Setting up a peer support scheme. Ideas for teacher and other professional

setting up and supporting a peer support scheme, ChildLine, London,

2005

Torrego J.L. (2000) (ed.), Mediacion de conflictos en istituciones educativas,

Narcea, Madrid

Woolard K.A. (1997), Between Friends Gender, Peer Group Structure and

bilingualism in Urban Catalonia, in “Language in Society), 4, 1997, pp.

533-560

Youth Peer Education Toolkit, Standards for peer education programmes, Y-

Peer, New York, 2005

Youth Peer Education Toolkit, Training of Trainers Manual, Y-Peer, New York,

2005

68

Documents

Ghid Educatia Intre Egali