ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE MARKETING

Cercetare privind rolul relaţiilor publice in

activitatea organizaţiilor studenţeşti

Coordonator ştiinţific:

Prof. univ. dr., Şerbănică Daniel

Absolvent:

Dobroiu Ana Maria Sofia

BUCUREŞTI

2009

2

CUPRINS

Introducere 3

Capitolul 1. Definirea conceptuală a temei

1.1. În căutarea unei definiţii a relaţiilor publice 5

1.2. Interferenţele relaţiilor publice cu alte activităţi 6

1.2.1. Legătura cu activitatea de marketing 6

1.2.2. Legătura cu publicitatea 9

1.2.3. Legătura cu activitatea de resurse umane 10

1.3. Relaţii publice ca proces 11

1.4. Tactici de relaţii publice 13

Capitolul 2. Comunicarea în activitatea de relaţii publice

2.1. Nevoia de comunicare 14

2.2. Teorii de comunicare în relaţii publice 14

2.2.1. Cele patru modele ale relaţiilor publice (Teoria lui Grunig si Hunt) 14

2.2.2. Teoria adaptării, concilierii (Teoria Cancel-Cameron-Sallot-Mitrook) 15

2.2.3. Teoria celor trei ”i”: interes, iniţiativă, imagine (Teoria lui Hutton) 16

2.3. Categorii de public în organizaţii nonprofit 17

2.4. Strângerea de fonduri-funcţie specifică a relaţiilor publice în organizaţiile nonprofit 18

Capitolul 3. Cercetare privind activitatea de relaţii publice în organizaţiile studenţeşti

3.1. Precizări preliminare 19

3.2. Modalităţi de obţinere a datelor 19

3.2.1. Surse secundare 20

3.2.2. Interviu semidirijat

3.2.3. Metode proiective

20

21

3.3. Coordonatele cercetării: problemă, scop, obiective 23

3.4. Alcătuirea eşantionului 23

3.5. Analiza de conţinut şi interpretarea datelor 24

3.5.1. Analiza şi interpretarea datelor despre respondenţi 24

3.5.2. Analiza şi interpretarea datelor despre organizaţii 29

3.5.3. Analiza şi interpretarea datelor despre activitatea de relaţii publice 33

Concluzii 38

Bibliografie 41

Anexe 44

3

INTRODUCERE

Edward Bernays, unul dintre cei mai reprezentativi practicieni din domeniu, spunea că

principalele trei elemente ale relaţiilor publice: informarea oamenilor, convingerea lor şi crearea

de relaţii între aceştia sunt practic la fel de vechi, ca şi societatea umană, şi că doar mijloacele şi

metodele s-au schimbat, pentru că şi societatea s-a schimbat.1

Actualitatea temei investigate. Primele organizaţii studenţeşti din România au început să

apară după 1989. Obiectivul principal al activităţii lor era apărarea drepturilor studenţilor. Cu

timpul, la această latură s-a adăugat una civic-culturală, care se manifesta prin proiecte

culturale, precum şi prin proiecte cu caracter social adresate persoanelor dezavantajate.

După anul 2000 şi până în prezent, numărul organizaţiilor a crescut considerabil, iar

activitatea desfăşurată a devenit mai intensă şi cu un impact mult mai mare, atât faţă de

potenţialii membrii, faţă de companiile partenere, dar şi faţă de societate în general. Acest

mediu asociativ se vrea sa funcţioneze ca un simulator al vieţii într-o companie, majoritatea

acestor organizaţii având ca scop general ghidarea şi orientarea profesională a tinerilor, pe care

îi atrag în diferite proiecte, atât interne, cât şi externe, familiarizându-i, de cele mai multe ori, cu

partea practică a lucrurilor învăţate la şcoală.

Relaţiile publice reprezintă o funcţie vitală în orice organizaţie de genul acesta, fie că

vorbim despre atragerea noilor membrii, stabilirea si menţinerea legăturilor cu companiile

partenere, organizarea de evenimente sau despre relaţiile cu mass-media, toate presupun în mod

permanent o raportare la mediul în care îşi desfăşoară activitatea.

Scopul şi obiectivele lucrării. În lucrarea de faţă îmi propun să aflu ce rol au şi cum

influenţează relaţiile publice activitatea unei organizaţii studenţeşti. Pentru aceasta, în primele

două capitole am identificat o parte din principalele concepte şi noţiuni teoretice, urmând ca în

capitolul al treilea să analizez date culese de la 10 lideri studenţi-voluntari de relaţii publice

privind latura practică a domeniului.

Obiectul cercetării. În primul capitol al lucrării am pus accent pe căutarea de informaţii

privind activitatea de relaţii publice în general, informaţii teoretice generale la care am presupus

că au avut acces şi liderii-voluntari de relaţii publice pe care i-am intervievat, în cadrul

cursurilor din domeniu, sau în cadrul unor traininguri specializate, urmând că în capitolul al

doilea să mă axez mai mult pe informaţii specifice ariei nonprofit a activităţii. Studiul, pe care îl

propun în capitolul al treilea, a fost făcut pe organizaţiile studenţeşti din ASE care au ca arie de

1 http://www.bookrags.com/quotes/Edward_Bernays

4

acţiune un cadru universitar care pune accent pe educaţia economică şi pe formarea studenţilor

cu înclinaţii spre antreprenoriat.

Subiectul cercetării. În fundamentarea lucrării am plecat de la existenţa unei percepţii

generale, că studenţii implicaţi constant în proiecte de voluntariat din cadrul unei organizaţii

studenţeşti, fac lucrurile după cum cred, fără fundamentare teoretică suficientă, că mediul acesta

este favorabil când vorbim despre o dezvoltare personală, dar insuficient pentru o dezvoltarea

profesională viitoare.

Din dorinţă de a află mai multe despre acest mediu, am lansat o cercetare cu privire la

relaţiile publice, pentru că este o arie comună mai ales atunci când vorbim despre organizaţii

studenţeşti nonprofit, a căror principală resursă este cea umană, restul resurselor fiind obţinute

din diverse parteneriate sau prin procese de atragere de fonduri. Independent de modul cum se

organizează fiecare asociaţie, şi independent de funcţia responsabilului sau de numele

departamentului în care sunt incluse activităţile de acest gen, fie că sunt conştienţi de ea, fie că

nu, această funcţie există prin natura activităţilor desfăşurate.

Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific. Baza teoretică şi metodologică a lucrării

mele este formată din materiale şi studii de valoare ştiinţifică în domeniu. Metoda de abordare a

conţinutului lucrării o constituie analiza şi sinteza sistemică. Modalitatea aleasă, pentru a afla

mai multe atât despre partea teoretică, cât şi despre partea aplicată a relaţiilor publice într-o

organizaţie, a fost cercetarea cu caracter exploratoriu. Ca bază informaţională la efectuarea

analizei şi conturarea concluziilor şi soluţiilor sugerate, am folosit, atât publicaţii periodice de

specialitate, cât şi consultarea de cărţi de referinţă din domeniu.

Semnificaţia şi valoarea aplicativă a lucrării. În cei doi ani de activitate într-o

organizaţie studenţească, la început în departamentul de resurse umane, şi mai târziu în cel de

relaţii externe, am observat că printre motivaţiile unui voluntar-student, apare mai des dorinţa

de a pune în practică noţiunile teoretice învăţate la şcoală, sau de a învăţa practic, anumite

lucruri, şi mai rar o posibilă înclinaţie şi un posibil interes pe viitor pe aria nonprofit a

activităţii. Majoritatea preferă să îşi completeze, pe durata studiilor, informaţiile teoretice cu

activităţi practice, nu pentru partea financiară, cât pentru partea de dezvoltare abilităţi şi

cunoştinţe, iar de cele mai multe ori varianta job, fie el şi part-time, presupune o ruptură destul

de bruscă de mediul academic. Rezultatele obţinute în cercetare vor fi utile în dezvoltarea

activităţii de relaţii publice la nivelul organizaţiilor studenţeşti din ASE. Există deja un consiliu

al organizaţiilor studenţeşti (COS), dar din diferite motive funcţionează greu, iar o cercetare cu

caracter predominant explorativ, la nivelul tuturor organizaţiilor implicate direct este necesară

în primul rând pentru a afla care este situaţia actuală privind activitatea de relaţii publice

desfăşurată şi specificul fiecărei organizaţii în parte.

5

Capitolul 1: Definirea conceptuală a temei

1.1. În căutarea unei definiţii a relaţiilor publice

Scopul unei definiţii este să ne ajute să înţelegem mai bine un concept sau o noţiune

nouă. De-a lungul timpului, conceptul de relaţiile publice a avut numeroase interpretări, cele

mai multe dintre ele încercând să cuprindă aspecte din cele mai specifice ale activităţii propriu-

zise.

Domnul profesor D. Şerbănică, menţiona în cartea sa, că oamenii tind să definească

relaţiile publice prin intermediul celor mai vizibile tehnici şi metode ale sale: articole într-un

ziar, interviuri TV cu reprezentanţii firmelor sau apariţia unor celebrităţi la evenimente speciale,

şi să nu observe cât sunt de esenţiale pentru a facilita comunicarea şi înţelegerea2 dintre o

organizaţie şi publicul acesteia.

S. Cutlip, A. Center şi G. Broom, autorii uneia dintre cele mai populare cărţi în domeniu

„Effective Public Relations” au definit relaţiile publice ca fiind funcţia de management care

stabileşte şi menţine relaţii reciproc benefice, între o organizaţie şi publicurile ei, publicuri de

care depinde succesul sau nereuşita acesteia.3

Una dintre cele mai ambiţioase căutări pentru o definiţie universală a fost făcută în 1975

de către Fundaţia pentru relaţii publice-cercetare şi educaţie. 65 de lideri de relaţii publice au

participat la un studiu care a analizat 472 de definiţii diferite şi din care a rezultat următoarele

idei-cheie:

Relaţii Publice este o funcţie distinctă de management care ajută să se stabilească şi să

se menţină linii bidirecţionale de comunicaţii, de înţelegere, de acceptare, de cooperare şi de

evaluare între o organizaţie şi publicurile sale; implică managementul de criză; ajută

managerii să fie informaţi şi să reacţioneze la opinia publică, defineşte şi pune accentul pe

responsabilitatea top-managementului organizaţiei de a servi interesului public; ţine managerii

informaţi la zi şi utilizează schimbarea, ca metodă de adaptare la situaţiile întâmpinate;

constituie un sistem de prevedere care ajută să se anticipeze tendinţele mediului şi ulitilizează

cercetarea, comunicarea etică şi evaluarea ca principale instrumente.4

În 1988, Societatea americană de relaţii publice (PRSA), cea mai prestigioasă societate

din domeniu concluziona că relaţiile publice ajută o organizaţie şi categoriile ei de public să se

adapteze una la cealaltă.

2 Şerbănică Daniel, Relatii Publice, Editura ASE, 2003. p.13-14

3 Cutlip, Scott M, Effective Public Relations, Pearson International Editon, 2006, p.1

4 Seitel, Fraser P., The practice of public relations, Pearson Prentice Hall, 2007, p.4

6

În contextul acesta, relaţiile publice apar ca o modalitate de comunicare între o

organizaţie şi publicurile sale; îi ajută pe manageri să cunoască atitudinile publicului şi să poată

lua decizii corecte; totodată ele ajută publicul să înţeleagă specificul organizaţiei şi să aibă

încredere în aceasta5.

1.2. Interferenţele relaţiilor publice cu alte activităţi

Multitudinea de definiţii ale conceptului de relaţii publice, unele bazate pe activităţile

concrete pe care le desfăşoară, altele pe efectele pe care le obţine, ne conturează un domeniu

complex, care interferează, prin unele tehnici, cu alte tipuri de activităţi ale unei organizaţii.

Pentru a putea înţelege ce sunt relaţiile publice, şi ce rol au acesta în deciziile luate de

conducere, este important să vedem şi ce legătură există între acestea şi celelalte activităţi 6, de

care se delimitează câteodată greu in practică (in special in cazul organizaţiilor studenţeşti):

marketing, publicitate si resurse umane.

1.2.1. Legătura cu activitatea de marketing

Marketingul, într-o abordare clasică, este definit ca fiind funcţia de management a unei

organizaţii care identifică nevoile şi dorinţele oamenilor, oferă produse şi servicii care să le

satisfacă şi coordonează tranzacţiile necesare,7 punând accent pe valoarea adăugată oferită

clientului în condiţii de profit.

Autorii cărţii „Marketing”, coor. V Balaure, susţin că rolul ce revine marketingului, din

însăşi esenţa sa, ia forma următoarelor funcţii generale:

� Investigarea pieţei şi a nevoilor de consum (funcţie-premisă)

� Conectarea dinamică a întrepriderii la mediul economico-social (funcţie mijloc)

� Satisfacerea in condiţii superioare a nevoilor de consum (funcţie-obiectiv)

� Maximizarea eficientei economice (funcţie obiectiv)8

În cazul organizaţiilor nonprofit, scopul final este obţinerea de rezultate/efecte sociale

dorite. Astfel, ultima funcţie se referă la o gestionare eficientă a resurselor de care aceasta

dispune, respectiv la o minimizare a eforturilor si o maximizare a rezultatelor/efectelor dorite.

În suportul său de curs, de Marketing social-politic, domnul profesor R. Zaharia pune

accent pe diferenţele dintre aceste două concepte de marketing, cel clasic şi cel social, amintind

în analiză şi de comparaţia dată de J.R. Evans şi B. Berman.

A se vedea Anexa 1.

5 Coman, Cristina, Relaţii Publice: principii si strategii, Ed. Polirom, 2001, p. 8

6 Cutlip, Scott M, Effective Public Relations, Ed. Pearson International Editon, 2006, p.5

7 idem, p.7

8 Balaure, Virgil, Marketing , Ed. Uranus, editia a II-a, 2002, p.37-38

7

Atât în marketingului social, precum şi în cel clasic, există două direcţii fundamental

comune: ideea de servire a clientului şi ideea de schimb în beneficiu reciproc. Legătura

esenţială între marketing şi organizaţia socială, justificarea prezenţei lui aici rămâne

satisfacerea clientului. Organizaţiile sociale furnizează servicii sau, în unele cazuri, produse

pentru categorii foarte variate de oameni pe care îi putem numi clienţi, consumatori, pacienţi,

pasageri, public, grup-ţintă. Marketingul realizează un schimb reciproc de avantaje între

producători şi consumatori, în sens larg.9

Spre deosebire de activitatea de marketing, în general, relaţiile publice se raportează la

categorii de public, nu doar la relaţiile cu clienţii, respectiv beneficiarii activităţii

organizaţiei, ci şi la relaţiile cu angajaţii proprii, cu investitorii, cu comunitatea locală, cu

grupurile de interes speciale, cu autorităţile guvernamentale, cu furnizorii, cu partenerii, cu

voluntarii. In funcţie de specificul şi de mărimea organizaţiei respective, activitatea de relaţii

publice ar trebui să vizeze acele categorii de public, cu care interacţionează atât direct, cât şi

indirect.

Philip Kotler, autor renumit în domeniul marketingului, afirma că „relaţiile publice

necesită un timp îndelungat pentru a se forma într-o firmă, dar, atunci când se află în

plenitudinea acumulărilor, ajung să împingă efectiv firma pe piaţă” (Managementul

marketingului, Ed. Teora Bucureşti, 1996)

Organizaţiile, în general, folosesc relaţiile publice pentru a comunica cu categorii de

public specifice, astfel, pentru a-şi îndeplini obiectivele, profesioniştii în relaţii publice folosesc

o serie de instrumente cum ar fi ştirile, discursurile şi evenimentele speciale. Ei pregătesc, de

asemenea, materiale scrise, audiovizuale şi de creare a identităţii firmei şi contribuie, cu bani şi

timp, la activităţile în serviciul publicului.10

Pentru a înţelege raportul dintre marketing, comunicarea de marketing, publicitate şi

relaţii publice, R. Pricopie ne propune în cartea sa, viziunea lui Hutton11.

Figura 1: Raportul dintre marketing, comunicarea de marketing, publicitate şi relaţii publice

Sursa: Pricopie, R.- Relaţii Publice, evoluţie şi perspective, adaptat după Hutton(2001),p 210

9 Zaharia, Răzvan, Marketing social-politic, suport de curs digital, p.5

10 Kotler, Philip, Principiile Marketingului, Ed. Teora, 2003, p.742-743

11 Pricopie, Remus, Relatii publice, evouţie şi perspective, Ed. Tritonic, 2005, p.189-190

8

In figura 1 zonele de întrepătrundere notate cu litere de la (a) la (f), reprezintă:

� publicitatea corporatistă, alta decât cea asociată produselor şi/sau serviciilor (a),

� comunicarea prin vânzări şi alte canale specifice, târguri, expoziţii, comunicarea prin

ambalaj, marketing direct, promoţii (b)

� distribuţie, logistică, analiza locaţiilor în care are loc distribuţia, analiza preţului,

dezvoltarea de noi produse (c)

� relaţiile cu investitorii, relaţiile cu comunitatea locală, comunicare cu angajaţii, afaceri

publice/relaţii cu structurile guvernamentale, relaţiile cu mass media, comunicarea în

situaţii de criză, identitate organizaţională, comunicarea managerială, donaţii,

sponsorizări (d)

� activităţi de tip publicity asociate produselor, broşuri şi alte materiale promoţionale,

anumite activităţi specifice asociate relaţiilor cu mass media, comunicării de criză,

sponsorizărilor (e)

� publicitate tradiţională asociată produselor şi/sau serviciilor. (f)

1.2.2. Legătura cu publicitatea

Publicitatea este un domeniu de activitate de sine stătător care prin intermediul unei

comunicări de tip persuasiv, încearcă să inducă atitudini favorabile receptorilor în raport cu

anumite produse, servicii sau idei. Această definiţie ne permite să facem distincţie între

� publicitatea comercială, atunci când este vorba de promovarea unor produse şi servicii în

vederea achiziţionării acestora

� publicitatea instituţională, atunci când este vorba de promovarea unor idei asociate unei

organizaţii, pentru a-i promova imaginea şi punctul de vedere

� publicitatea socială, atunci când este vorba de promovarea unei cauze cu implicaţii la

nivelul întregii societăţi, ca de exemplu sărăcia, violenta în familie, sănătatea publică,

planning-ul familial, ocrotirea unor specii biologice, poluarea etc. (Dagenais, 2002)12 .

R. Pricopie este de părere că dacă publicitatea comercială intră în aria de acoperire a

marketingului, fiind unul dintre instrumentele esenţiale ale comunicării de marketing, celelalte

forme de publicitate,instituţională şi socială, sunt instrumente ale relaţiilor publice.

Diferenţele semnificative, între relaţii publice si publicitate, apar la nivel de obiective,

grad de control şi metode de evaluare. Dacă relaţiile publice urmăresc să creeze legături pe

termen lung, bazate pe înţelegere, încredere şi respect reciproc între o organizaţie şi categoriile

ei de public, şi să construiască şi să menţină o imagine clară şi de succes pentru organizaţie în

12 Pricopie, Remus, Relatii publice, evolutie si perspective, Ed. Tritonici 2005, p.190-191

9

general, publicitatea, folosită în scop comercial şi imediat, urmăreşte crearea de notorietate a

unui produs, serviciu sau idee şi sporirea vizibilităţii şi şanselor de achiziţionare, consum sau

aderare.

Deşi de cele mai multe ori necesită un buget mai ridicat, plasarea şi distribuţia

materialelor publicitare, în presă, la tv, pe internet, în diverse locuri publice sau puncte

strategice presupun un proces controlat şi cu efecte mai uşor de sesizat la nivelul

vânzărilor/efectelor generate. Relaţiile publice, datorită gradului mare de intractivitate dorit şi

pentru că generează efecte la nivelul publicului care sunt greu de cuantificat pe termen scurt, se

bazează pe două tipuri de metode de măsurare a eficienţei activităţii:

� ce ţin de produsele create (output-uri: numărul de materiale generate, numărul de

mijloace mass-media implicate, timpul de expunere/difuzare, numărul de apariţii în

mass-media, analize de conţinut- monitorizare aspecte negative şi pozitive, mesaje

cheie, surse, importantă)

� ce ţin de rezultatele obţinute (outcome-uri: feedbackuri, sondaje, focus-grupuri, testări

de produse de relaţii publice). Asigurarea calităţii activităţii ţine în primul rând de

experienţă şi profesionalismul practicienilor de relaţii publice13 .

1.2.3. Legătura cu activitatea de resurse umane

Cea mai valoroasă resursă pe care o are o organizaţie este cea umană, deşi dacă

analizăm puţin câteva organizaţii tradiţionaliste, am putea constata că trecerea de la

managementul maşinilor la cel uman nu a fost suficient de lentă. Fără resurse umane capabile

de schimbare şi adaptare, de creativitate şi competenţe profesionale multiple, organizaţiile de

orice fel sunt sortite eşecului. Societatea în care trăim se schimbă rapid, iar adaptarea

organizaţiei constant la mediu în care acţionează îi permite existenţa, dezvoltarea şi succesul.

Fără prezenţa efectivă a oamenilor care ştiu ce, când şi cum trebuie făcut, este dificil ca o

organizaţie să îşi atingă obiectivele.

Responsabilitatea managerilor nu e doar legată de a furniza slujbe oamenilor, de a-i

îndruma cum să lucreze şi de a le înregistra performanţele, deşi managerii trebuie să facă acest

lucru. Pe lângă toate acestea, presupune o investiţie: a da oamenilor puterea pentru ca ei să

acţioneze eficient şi eficace, atragerea şi implicarea lor într-un mod în care să le facă plăcere,

urmărindu-se astfel contruirea unor relaţii, de tip parteneriat, cu angajaţii.

13 Wells, William, Advertising, Principles and practice, Ed.Prentice Hall 2000, p 452

10

Ţinând cont că activităţile de relaţii publice dintr-o organizaţie urmăresc să câştige

acceptarea, înţelegerea şi încrederea publicului, pentru a spori impactul ei în mediul în care

acţionează, relaţiile interne reprezintă o prioritate.

Acţiunile de relaţii publice adresate publicului intern, au ca scop, creşterea gradului de

implicare al angajaţilor în activităţile organizaţiei. Dacă se crează un sentiment de identificare

cu valorile şi succesele organizaţiei, aceştia ajung să îi resimtă eşecurile, nu doar din postura

unui angajat, ci din aceia de partener. Mândri de organizaţia din care fac parte, fiecare dintre ei

va deveni astfel un fel de „multiplicator de imagine pozitivă”14 . Crescând gradul de loialitate a

acestora, creşte valoarea pe care o vor aduce organizaţiei.

Ca să fie motivaţi, trebuie în primul rând să fie informaţi corect, constant şi la timp, şi

nu doar atât. O comunicare deschisă între bordul de conducere şi angajaţi pune fundamentele

unei relaţii reciproc avantajoase. Domnul profesor D. Şerbănică, menţionează în suportul său de

curs, că echilibrul intern şi buna funcţionare a unei firme determină, în bună măsură, imaginea

sa în exterior15.

O strategie bună de comunicare internă, trebuie susţinută într-o formă sau alta, de toţi

participanţii procesului comunicaţional. În articolul său din Revista de Comerţ, pe tema

„Comunicarea internă- la intersecţia dintre: resurse umane, marketing şi relaţii publice”,

Cristina Şerbănică scria: „termenului de comunicare internă i se asociază adesea, eronat, ca

sinonime, noţiuni precum informare internă (neglijând aspectul relaţional al comunicării,

insistând doar pe transmiterea de informaţii, în sens ascendent, descendent şi orizontal),

comunicare cu angajaţii (excluzând comunicarea între angajaţi), comunicarea managerială

internă (presupunând prezenţa managerului în toate procesele de comunicare), relaţii publice

interne (neglijând componenta funcţională a comunicării interne, reducând efortul de

comunicare internă la componenta relaţională)”16

Scott M. Cutlip, în carte sa „Effective public relations” vorbea despre relaţiile publice

interne ca o componentă ce trebuie să preceada comunicarea externă, pentru ca organizaţia să

reuşească să comunice mesaje „pe o singură voce17 ”, pentru a putea avea astfel impactul dorit,

şi a nu deruta. Înainte de a promova ceva în exterior, trebuie promovat în interior.

Investiţia în oameni asigură competitivitatea şi viitorul organizaţiei. Nu numai calitatea

serviciilor şi produselor contează, ci şi calitatea oamenilor din organizaţie şi formarea unui

climat plăcut de colaborare între aceştia. Acţiunile de relaţii interne, care se bazează pe o 14 Şerbănică, Cristina, Comunicarea internă la intersecţia dintre Resurse Umane, Marketing şi Relaţii Publice,

Revista de Comerţ, V.8, nr.7, 2007,pg. 21 15 Şerbănică ,Daniel, Relaţii Publice, Ed. ASE, 2003, p.21 16 Şerbănică, Cristina, Comunicarea internă la intersecţia dintre Resurse Umane, Marketing şi Relaţii Publice,

Revista de Comerţ, V.8, nr.7, 2007,pg 21 17 Cutlip, Scott M, Effective Public Relations, Ed. Pearson International Editon, 2006, p.10

11

comunicare deschisă între conducere şi angajaţi, pot contribui atât la creşterea eficienţei interne,

cât şi la creşterea gradului de satisfacere a acestora. Este important să fim conştienţi că

imaginea pe care şi-o formează opinia publică despre o organizaţie, se opreşte adesea la cea

transmisă de angajaţii acesteia.

1.3. Relaţii publice ca proces

Relaţiile publice pot fi definite ca un proces, adică o serie de acţiuni, care conduc la

atingerea unui obiectiv general. Cea mai simpla si cea mai cunoscută schemă este cea propusă

în 1963 de John Marston în The Nature of Public Relations. Când un practician se confruntă cu

o situaţie, fie că este vorba despre promovarea unui produs, sau că trebuie să apere reputaţia

unui client18, ar trebui să urmeze cei patru paşi R-A-C-E:

� Cercetare (research)

Descoperirea problemelor care trebuie rezolvate; în această etapă sunt utilizate metode de

cercetare cantitative şi calitative pentru a cunoaşte mai bine organizaţia şi pentru a

descoperi opiniile diferitelor publicuri.

� Acţiune (action)

Implementarea programului destinat realizării obiectivelor specifice, în funcţie de

categoriile de public vizate şi de interesele acestora.

� Comunicare (communication)

Comunicarea acţiunilor executate, prin transmiterea de mesaje destinate fiecărui public

ţintă, pentru a câştiga înţelegerea, acceptare şi susţinerea acestora.

� Evaluarea (evaluation)

Verificarea modului în care activităţile de relaţii publice au satisfăcut obiectivele fixate de

organizaţie la începutul procesului; forme ale evaluării apar şi pe parcursul procesului de

relaţii publice prin monitorizarea permanentă, care permite modificări şi adaptări ale

formelor de acţiune şi comunicare în funcţie de elementele noi apărute19.

F. Seitel precizează, că cel mai important pas al procesului este cel de-al doilea -

acţiunea. Nu poate exista o comunicare eficientă sau publicitate pozitivă, fără acţiunea

corespunzătoare. (Act first and communicate later).

Deoarece cele doua etape intermediare, de comunicare şi acţiune sunt prea vagi, Sheila

Clough Crifasi, propune un model RACE extins, respectiv R-O-S-I-E. Între R (research) şi

E(evaluation), include încă trei etape: O (objectives), S (strategies) şi I (implementation).

Aceasta distincţie este binevenită, deoarece urmărirea unor obiective, stabilirea unor strategii

18

Seitel, Fraser P., The practice of public relations, Ed.Pearson Prentice Hall, 2007, p.4-5 19

Coman, Cristina, Relaţii Publice: principii si strategii, Ed. Polirom, 2001, p.27

12

corespunzătoare şi implementarea unui plan predeterminat, sunt etape cheie în activitatea de

relaţii publice.

A treia abordare R-P-I-E, R (research) -P (planning) -I (implementation) –E

(evaluation), pune accentul pe etapa de planificare în procesul de relaţii publice. S. Cutlip,

prezintă o abordare de genul acesta, precizând că în practică nu sunt atât de clar diferenţiate, ci

sunt etape continue şi ciclice, după cum sugerează şi figura 2.

Figura 2: Cei patru paşi ai procesului de relaţii publice

Sursa: adaptat după Cutilp, Scott si colab., Effective Public Relations, Ed. Pearson , 2006, p.283

F. Seitel aminteşte în cartea sa, cele 5 principii propuse de profesorul Melvin Sharpe

care ar trebui urmărite de toţi practicienii în desfăşurarea activităţii lor:

� Comunicare sincera pentru credibilitate

� Deschidere şi coerenţa în acţiuni pentru încredere

� Corectitudine pentru reciprocitate şi bunăvoinţă

� Comunicare bidirecţională continuă pentru a preveni sentimentul de alienare faţă de

organizaţie şi de a construi relaţii pe termen lung.

� Cercetare şi evaluare pentru a stabili acţiunile sau ajustările necesare pentru a determina

o relaţie de armonie între organizaţie şi mediul social în care aceasta acţionează.

Indiferent de definiţia sau de modelul ales pentru a explica activitatea de relaţii publice,

puţini ar contesta că scopul unei comunicări eficienta privind relaţiile publice constă în

armonizarea atât relaţiilor interne, cât şi celor externe, astfel încât organizaţia să beneficieze nu

numai de bunăvoinţa tuturor categoriilor de public cu care interacţionează direct, sau indirect, ci

si de stabilitate şi de o durată lungă de activitate20.

20

Seitel, Fraser P., The practice of public relations, Ed.Pearson Prentice Hall, 2007, p.5-6

13

1.4. Tactici de relaţii publice

Tacticile sunt instrumentele pe care practicienii le folosesc pentru a-şi desfăşura

activitatea. Dacă obiectivele şi strategiile arată ceea ce practicienii doresc să obţină, tacticile

reprezintă modalităţile prin care obţin ceea ce îşi propun. Strategiile arată felul cum gândesc, iar

tacticile arată modul cum acţionează.

Tacticile sunt selectate în funcţie de obiectivele specifice stabilite si le permit

practicienilor să îşi adapteze planul în funcţie de categoria de public căreia i se adresează21.

Dintre cele mai cunoscute tehnici şi metode de relaţii publice, menţionez:

� Lansările de ştiri

� Conferinţele de presă

� Interviurile şi prezentările

� Dineurile oficiale

� Acţiunile de lobbying

� Utilizarea de newslettere

� Lansările de produse

� Oferirea de mostre

� Demonstraţiile practice

� Organizarea de evenimente (petreceri, târguri, expoziţii, festivaluri)

� Utilizarea de site-uri web

� Tipărirea de cărţi şi broşuri, imprimarea unor produse (tricouri, pixuri)

� Efectuarea de studii, anchete sau cercetări

� Sprijinirea acţiunilor culturale şi umanitare

� Plasarea de produse în filme şi seriale de televiziune

� Folosirea unor purtători de cuvânt specializaţi

� Fotografia însoţită de text

� Fan cluburile

� Organizarea de concursuri, competiţii şi evenimente speciale

� Desfăşurarea de programe specifice (programe pentru tineri, programe zonale)

� Inaugurările

� Organizarea de zile, săptămâni sau luni specifice

� Sărbătorirea ocaziilor speciale

D. Wilcox, le clasifica în: scrise, vorbite şi vizuale.

21 Heath, Robert L., Encyclopedia of Public Relations, Vol I si II, Ed. Sage Publication, 2005, p.843-844

14

Capitolul 2. Comunicarea în activitatea de relaţii publice

2.1. Nevoia de comunicare

În orice sistem social comunicarea apare ca un act de afirmare a individului şi a

grupului. Iar dacă un grup poate, la nevoie, să se dispenseze de a schimba bunuri materiale, în

condiţiile în care el nu schimbă informaţii, idei sau emoţii, ar dispare însăşi legătura socială, nu

ar mai exista nimic comun între membrii grupului şi, în consecinţă, ar dispare şi comunitatea.22

2.2. Teorii de comunicare în relaţii publice

Deşi atunci când vorbim despre comunicare interumana totul pare să fie natural şi

simplu, aceasta nu vine întotdeauna de la sine şi câteodată schimbul de idei se menţine greu.

Oamenii se implică constant în procese de comunicare formală sau informală, se exprimă

verbal, paraverbal şi nonverbal, folosesc diferite mijloace, dar nu de fiecare data se înţeleg

reciproc, pentru ca apar diverse perturbaţii ce denaturează mesajul emis care ajunge să fie

receptat greşit sau chiar incomplet, au contexte diferite, provin din culturi diferite, nu deţin

coduri comune.

Dincolo de specificitatea teoriilor şi modelelor, la modul cel mai general, comunicarea

implică următoarele elemente majore: sursa (emiţător), mesajul, canalul, receptorul, codul,

zgomotul, feed-back-ul23, cu precizarea că pentru a fi emis, mesajul trece printr-un proces de

codificare, şi respectiv, pentru a fi receptat, printr-unul de decodificare. Comunicarea are loc

doar în condiţiile în care receptorul a decodificat corect mesajul care se dorea transmis, de aceea

relaţionistul trebuie să se asigure să existe o diferenţă nesemnificativă între ce mesaj doreşte

organizaţia să transmită şi cel recepţionat de public.

2.2.1. Cele patru modele ale relaţiilor publice (Teoria lui Grunig si Hunt)

J.E. Grunig şi T. Hunt, în lucrarea Managing Public Relations (1984), au descris

evoluţia în timp a relaţiilor publice prin intermediul a patru modele,24 care evidenţiază succint

funcţiile pe care acestea le-au avut în timp, precizând şi principalele caracteristici.

� Modelul impresariat/publicitate

� Modelul informării publice

� Modelul bidirecţional şi asimetric

� Modelul bidirecţional şi simetric

22 Serbanica,Daniel, Relatii Publice, Ed. ASE, 2003, 23 Coman, Cristina, Relatii Publice: principii si strategii, Ed. Polirom, 2001, p.17 24 Pricopie, Remus, Relatii Publice, suport digital, p.27

15

A se vedea Anexa 2.

In cartea sa, R. Pricopie aminteşte de alte doua teorii, teoria adaptării, concilierii şi teoria

celor 3”i”: interes, iniţiativă şi imagine.

2.2.2. Teoria adaptării, concilierii (Teoria Cancel-Cameron-Sallot-Mitrook)

În 1997, practicienii şi cercetătorii Amanda E. Cancel, Glen T. Cameron, Lynne M.

Sallot si Michael A. Mitrook, au publicat în Journal of Public Relations Research un studiu cu

privire la definirea relaţiilor publice.

Prima ipoteza: modul în care o organizaţie interacţionează cu publicurile sale este

diferit, atât în raport cu acelaşi public, cât şi de la un public la altul. Acest comportament este

puternic dependent de:

� momentul la care are loc interacţiunea

� problema aflată în discuţie

� mediul in care actorii (organizaţie, public etc.) activează.

De exemplu, în faţa publicului p1 la momentul t1 si in mediul m1 o organizaţie ar putea să adopte

o strategie de comunicare bidirecţională si simetrică, în timp ce la momentul t2 si in mediul m2,

comunicarea organizaţiei cu acelaşi public p1 ar putea sa fie una bidirecţională şi asimetrică.

A doua ipoteza: in opinia autorilor, teoria lui Grunig si Hunt forţeaza realitatea să se

încadreze într-unul din cele patru tipare, limitând-o.

Plecând de la aceste doua ipoteze, autorii au identificat mai întâi formele extreme de

manifestare ale relaţiilor publice, pe de o parte, pledoaria (advocacy) ca forma de comunicare

100% bidirecţională şi asimetrica şi, pe de alta parte, adaptarea/concilierea (accommodation) ca

forma de comunicare 100% bidirecţională şi simetrică. Între aceste limite, relaţiile publice pot

îmbrăca orice forma, fără să mai fie constrânse de modele redefinite.

Figura 3: Teoria adaptării/concilierii

100%.............................................................................................100%

Pledoarie Adaptare/ Conciliere

Sursa: Pricopie, Remus, Relaţii publice, evoluţie si perspective, adaptat după Cancel et al. (1997), p.37

Modelelor pledoarie (advocacy) si adaptare /conciliere (accommodation), sunt modele

pe care autorii le consideră ideale (pure models).

Aşezarea unei organizaţii pe una dintre poziţiile cuprinse între cele două modele pure

depinde de o serie de factori interni şi externi25.

25 Pricopie, Remus, Relatii Publice, evolutie si perspective, Ed. Tritonic, 2005, p. 45-48

16

2.2.3. Teoria celor trei ”i”: interes, iniţiativa, imagine (Teoria lui Hutton)

În 1999, James. G. Hutton consideră că abordarea simetric vs. asimetric nu spune prea

multe. El propune o variantă bazată pe 3 dimensiuni: interes, iniţiativă şi imagine.

În cazul primei dimensiuni, interes, întrebarea dominantă este: ,, În ce măsură

obiectivele relaţiilor publice sunt orientate spre interesul organizaţiei/ al publicurilor?". La o

extremă avem situaţia modelul impresariat/publicitate (press-agentry model) şi care este

caracterizată de expresia The Public Be Damned, pe când la cealaltă extremă este dominantă

filosofia potrivit căreia interesele publicurilor trebuie să surclaseze interesele organizaţiei,

organizaţia însăşi putând să beneficieze de pe urma publicurilor mulţumite că şi-au atins

obiectivele.

A doua dimensiune este iniţiativa. În acest caz, întrebarea este următoarea: ,, În ce

măsură organizaţia practică relaţii publice proactive/reactive?". Răspunsul derivă din analiza

activităţilor organizaţiei şi a modului său de a aborda problemele. O atitudine proactivă este

considerată aceea în care organizaţia încearcă să iasă în întâmpinarea oricărei situaţii

problematice prin efectuarea cu regularitate a unor cercetări la nivelul publicurilor sale, prin

auditarea comunicării, prin planificarea strategiilor de comunicare în situaţii de criză şi prin

adoptarea unui management strategic al comunicării.

A treia dimensiune, imaginea, răspunde la întrebarea: ,,Este organizaţia axată pe

crearea unor percepţii care să aibă corespondent in realitate (substanţa), sau nu (imagine)?".

Autorul ne oferă si doua posibile exemple care ar corespunde extremelor acestei scale. Primul ar

putea fi o donaţie anonimă, în care realitatea este concretă, palpabilă, interesul organizaţiei fiind

atingerea unui obiectiv, şi nu construirea unei imagini, în timp ce al doilea ar putea fi exprimat

de atitudinea preşedintelui Nixon care, prin ,,Let's PR it.1", denota că era mai puţin interesat de

realitate, şi mai mult de modul în care aceasta putea fi cosmetizată.

Aceeaşi organizaţie poate fi proactivă cu o anumită categorie de public şi reactivă în

raport cu alta. Nu există formule ideale, aşa cum nu există nici formule recomandate. Din

analiză ar putea să fie desprinse şase orientări la care organizaţiile fac apel:

� persuasiunea

� pledoaria

� informarea publică

� susţinerea unei cauze (cause-related)

� managementul imaginii/reputaţiei

� managementul relaţiilor26.

26 Pricopie, Remus, Relatii Publice, evolutie si perspective, Ed. Tritonic, 2005, p. 51-54

17

Evident, si aceasta teorie are neajunsurile sale.

2.3. Categorii de public in organizaţii nonprofit

Publicul reprezintă un grup distinct de indivizi, organizaţii sau ambele, a căror nevoi

actuale şi potenţiale trebuie satisfăcute într-un anumit fel. Publicul poate fi clasificat după

relaţia sa funcţională cu organizaţia.

Figura 4: Cele mai importante categorii de public ale unei organizaţii

Sursa: adaptat după Kotler si Andreasen, Strategic Marketing for Nonprofit Organizations, p.81

O organizaţie este văzută ca o maşina de conversie a resurselor, în care, unele categorii

de public de input sunt furnizoare de resurse. Aceste resurse sunt convertite de către publicul

intern în bunuri folositoare şi servicii. Mai departe, ele sunt oferite către publicul intermediar

pentru a ajunge la publicul consumator27.

2.4. Strângerea de fonduri-funcţie specifică a relaţiilor publice ale organizaţiilor nonprofit

Organizaţiile sociale intră în relaţii de schimb, ca şi întreprinderile, cu grupurile-ţintă ale

căror probleme intenţionează să le rezolve, dar, spre deosebire de acestea, sunt nevoite să aibă

relaţii de schimb şi cu subscriptorii, respectiv cu donatorii, pentru a-şi asigura resursele

financiare si cele materiale necesare desfăşurării activităţii28. În condiţiile în care, organizaţiile

nonprofit dispun de resurse limitate, relaţiile dintre acestea şi subscriptori sunt vitale.

27

Kotler si Andreasen, Strategic Marketing for Nonprofit Organizations, Ed. Prentice Hall Inc., 1996, p. 79-81

28 Zaharia, Razvan, Marketing social-politic, suport de curs digital pentru invatamantul de la distanta, p. 23-24

18

Figura 5: Piaţa activităţilor sociale

Sursa: adaptat după Zaharia, Razvan, Marketing social-politic

Domnul profesor R. Zaharia ne explica semnificaţia relaţiilor prezentate în figura 4.

Pentru a atrage fonduri, organizaţiile sociale trebuie să menţină în mod permanent relaţii cu:

� subscriptori-persoane fizice, de la care obţine donaţii şi cărora le oferă satisfacţia

morală de a fi contribuit la rezolvarea unei probleme sociale

� subscriptori-întreprinderi, de la care primeşte sponsorizări, oferindu-le posibilitatea de

a-şi spori notorietatea şi de a-şi îmbunătăţi imaginea

� subscriptori-bugetul statului şi ale autorităţilor locale, de la care primeşte alocaţii,

sprijinind rezolvarea unor probleme care constituie însăşi raţiunea de a exista a statului

şi contribuind, astfel, la stabilitatea socială.

Obiectul de activitate al unei organizaţii nonprofit îl reprezintă rezolvarea unor probleme

cu caracter social al anumitor grupuri-ţintă şi prin urmare relaţiile cu subscriptorii reprezintă

doar un mijloc prin care se asigură desfăşurarea în condiţii normale a activităţii organizaţiei, nu

un scop in sine. Strângerea de fonduri este una dintre cele mai bine plătite specializari a

relatiilor publice si una dintre cele mai problematice activităţi. În analogie cu o întreprindere,

relaţiile cu donatorii sunt asociate cu cele cu investitorii29. Scopul activităţii, contrar percepţiei

generale, nu este strângerea de bani, ci să ajute organizaţia şi donatorii să îşi atingă interesele, să

creeze relaţii reciproc benefice.

29

Heath, Robert L., Encyclopedia of Public Relations, Vol I si II, Ed. Sage Publication, 2005, p.353

19

Capitolul 3. Cercetare privind activitatea de relaţii publice în organizaţiile

studenţeşti

3.1. Precizări preliminare

Un studiu privind activitatea de relaţii publice în organizaţiile studenţeşti reprezintă un

demers de lungă durată şi presupune o serie de limite, deoarece reprezintă un domeniu de

activitate destul de nou, iar cercetările în temă sunt puţine şi greu de accesat ca şi surse

secundare. Deşi aparent au funcţii specifice organizaţiilor sociale, organizaţiile studenţeşti

prezintă câteva particularităţi, ce le diferenţiază destul de mult cu privire la modul de organizare

şi desfăşurare a activităţilor:

� echipa de conducere este formată din studenţi fără experienţă.

� activităţile sunt desfăşurate exclusiv cu voluntari-studenţi

� nu există membrii plătiţi pentru munca depusă

� responsabilităţile sunt împărţite în funcţie de dorinţa fiecăruia de a şi le asuma

� alegerea membrilor din echipa de conducere se face pe bază de vot democratic

� autoritatea unui membru depinde de cât de vechi, cât de activ şi cât de apreciat este

� proiectele realizate sunt adresate preponderent tinerilor

� timpul alocat activităţilor depinde de priorităţile şi alegerea fiecărui membru

� resursele financiare, materiale şi cele informaţionale sunt atrase din surse externe

De cele mai multe ori, aceste particularităţi pot reprezenta dezavantaje privind

desfăşurarea continuă şi cu succes a activităţii. Gradul ridicat de incertitudine poate fi

compensat de entuziasmul şi dorinţa de a învăţa lucruri noi, dar gradul de fluctuaţie a membrilor

poate fi demotivant şi generează un grad de instabilitate destul de mare.

Calitatea rezultatelor cercetării va fi influenţată de experienţa şi cunoştinţele

anchetatorului.

3.2. Modalităţi de obţinere a datelor

În cadrul oricărui proiect de cercetare, există două modalităţi cu privire la culegerea

datelor: investigarea surselor secundare, atât interne, cât şi externe şi cercetarea propriu-zisă din

care se obţin datele primare.

Datele acestei cercetări au fost obţinute folosind atât surse secundare externe (publicaţii

din literatura de specialitate, articole în temă, cercetări şi rapoarte) cât şi metode de culegere de

date primare. Am ales ca metodă de cercetare, o metodă calitativă-interviul semidirijat pentru că

am considerat că se potriveşte cel mai bine cu fenomenului cercetat.

20

Cercetarea are caracter predominant exploratoriu, accentul fiind pus pe o mai bună

cunoaştere şi înţelegere a activităţii de relaţii publice desfăşurate în prezent de organizaţiile

studenţeşti. Scopul acestui tip de cercetare este de a mă ajuta să detectez eventualele probleme

cu care acestea se confruntă privind activitatea de relaţii publice, de a clarifica conceptele

teoretice şi de a identifica şi descrie succint practica în organizaţiile de acest tip. Am ales

discuţiile individuale in detrimentul discuţiilor de grup pentru ca am vrut sa aflu mai multe

detalii despre fiecare organizaţie în parte.

3.2.1. Surse secundare

Consultarea surselor secundare conduce la clarificări suplimentare si la realizarea mai

eficienta a întregii cercetări30. Există două abordări cu privire la rolul pe care îl au sursele

secundare în procesul de cercetare. Adepţii abordării pozitiviste folosesc cercetarea teoretică in

primele etape ale cercetării pentru a formula problema si obiectivele, în timp ce adepţii

cercetării interpretative consideră că cercetarea teoretica îi poate ajuta atât în definirea

problemei, dar şi pe parcursul cercetării, în diferite etape, nu doar la început.31

Folosirea surselor secundare în studiul meu a reprezentat baza alcătuirii ghidului de

conversaţie, a alegerii modalităţilor de intervievare, prelucrare, analiză şi interpretare a datelor,

precum şi conturării concluziilor şi recomandărilor finale. Am avut in vedere si site-urile

oficiale ale celor 10 organizaţii investigate.

3.2.2. Interviu semidirijat

Interviul semidirijat este o variantă a interviului in profunzime nedirijat păstrându-se:

� Principiile nondirectivităţii

� Atitudinea neutra a anchetatorului

� Modul de construire a eşantionului

� Înregistrarea interviului pe bandă magnetică şi analiza de conţinut a acestuia

Spre deosebire de cel in profunzime, acesta se realizează cu ajutorul unui ghid de

interviu (numit şi ghid de conversaţie). Acesta conţine temele pe care anchetatorul îşi propune

să le abordeze pe parcursul discuţiei, in cazul in care nu apar spontan. Anchetatorul poate

reformula întrebările si modifică succesiunea acestora. A se vedea Anexa 3.

30

Catoiu, Iacob (coordonator), Cercetari de marketing, Ed. Uranus , 2002, p.181

31 Carson, David, Qualitative marketing research, Ed. Sage publication, 2001, p.11

21

Organizaţiile care au participat la cercetare, sunt organizaţii studenţeşti membre ale

Consiliului Organizaţiilor Studenţeşti din ASE (COS), şi anume: ADVICE, AEGEE, ASCIG,

ASER, BOS, DA AFACERI, ECOTUR, FINANS, SiSC, VIP.

Cele 10 interviuri au fost luate pe parcursul a trei săptămâni, în luna aprilie 2009. Au

ţinut in jur de o ora, au fost înregistrate cu un reportofon, după care au fost scrise transcripturile.

Ca si cadru s-au desfăşurat în diferite săli de seminar din ASE şi în parcuri.

3.2.3. Metode proiective

Metodele proiective includ o serie de tehnici utilizate in vederea detectării diferitelor

gânduri şi sentimente ale intervievatorilor. Bazându-se pe teoria formei şi a percepţiei, precum

şi pe conceptul de proiecţie, aceste tehnici pornesc de la următoarele premise:

� Cu cât obiectul perceput este mai clar şi mai precis descris, cu atât este mai puţin

implicată în percepţie persoana supusă investigaţiei, prin urmare, un subiect poate fi

determinat să se implice la maxim într-un test, dacă i se prezintă stimuli vagi, ambigui

(daca i se oferă un nivel de informaţie minimal)

� In mod natural, inconştient, individul are tendinţa de a percepe în lumea exterioară

propriile impulsii, idei, intenţii, conflicte interioare; proiectând propriul „eu„ asupra

realităţilor din jur, individul judecă aceasta realitate în funcţie de personalitatea şi de

atitudinile personale

Prin urmare, pornind de la un stimul, cercetătorul declanşează mecanisme de proiecţie,

astfel încât subiectul să atribuie unui personaj fictiv, motivaţiile, dorinţele şi emoţiile personale,

pe care nu le acceptă că fiind ale sale, sau pe care nu le recunoaşte. Dând un sens unei imagini

incerte (a unei pete de culoare de exemplu), un individ exprimă structura însăşi a personalităţii

sale, Proiecţia este un mecanism psihologic de apărare cu ajutorul căruia un individ poate

diminua angoasa generată de conflictele interioare.32

În cadrul interviurilor am folosit trei dintre cele patru tipuri de tehnici proiective: de

asociere, de construcţie, de completare, de exprimare.33

Tehnicile de asociere presupun realizarea de către subiecţi a unor asocieri de cuvinte

sau de imagini, pornind de la un anumit stimul, cu primul lucru care le vin in minte atunci când

acesta le este prezentat. In cercetarea aceasta am folosit de doua ori aceasta tehnica, pentru a

afla percepţia respondenţilor despre ei şi despre organizaţia în care sunt membrii.

Pentru a afla percepţia respondenţilor fată de ei înşişi, i-am rugat să îşi aleagă un obiect

personal cu care simt că se identifica şi să îşi argumenteze alegerea, iar pentru a identifica

32 Catoiu, Iacob (coordonator), Cercetari de marketing, Ed. Uranus, 2002, p.214 33 idem, p. 215

22

posibile caracteristici pe care aceştia le atribuie organizaţiilor în care sunt membrii, i-am rugat

să asocieze organizaţia cu imaginea unui animal şi să detalieze. A se vedea Anexele 4 si 5.

Tehnicile de construcţie presupun ca subiectul intervievat să construiască un dialog, un

scenariu, sau să realizeze o descriere pornind de la un stimul dat34. Tehnica folosită de mine a

fost tehnica persoanei a treia. Pentru a identifica percepţiile respondenţilor faţă de activitatea

de relaţii publice, ce presupune aceasta sau mai exact, ce crede respondentul ca ar trebui să

presupună, i-am rugat pe subiecţi să încerce să personalizeze activitatea de relaţii publice şi să

înceapă să o descrie prin trăsături fizice şi psihice, stil de viată, îmbrăcăminte, prieteni şi

programul zilnic.

Figura 6: Percepţia intervievaţilor despre relaţiile publice (descrierea prin cuvinte cheie a persoanei pe care

respondenţii au asociat-o cu activitatea de relaţii publice)

În acest mod s-a conturat imaginea activităţii de relaţii publice, aşa cum este ea percepută de

fiecare dintre participanţi. A se vedea Anexa 6.

Dintre tehnicile de completare a fost folosit Testul completării frazei, care a constat în

continuarea frazei „Cel mai important lucru pe care îl obţine organizaţia mea prin relaţii publice

este....” A se vedea Anexa 7.

34 Catoiu, Iacob (coordonator), Cercetari de marketing, Ed. Uranus, 2002, p.216

23

3.3. Coordonatele cercetării: problema, scop, obiective

Problema: Dezvoltarea activităţii de relaţii publice în organizaţiile studenţeşti

Scop: Identificarea rolului activităţii de relaţii publice în organizaţiile studenţeşti din A.S.E. în

prezent.

Obiective:

1. Identificarea atitudinii responsabililor de relaţii publice referitor la activitatea desfăşurată

de ei în organizaţie (cunoştinţe, interes, activităţi)

2. Identificarea principalelor tipuri de evenimente şi activităţi desfăşurate de organizaţie.

3. Identificarea activităţilor de relaţii publice desfăşurate în cadrul organizaţiei (obiective,

tehnici, metode, categorii de public, mod de organizare, metode de evaluare)

3.4. Alcătuirea eşantionului

În cercetările exploratorii, intervievarea experţilor facilitează cunoaşterea problemei

investigate, prin obţinerea de informaţii de la persoane care dispun de cunoştinţe şi experienţa în

domeniul vizat. Uneori este denumită tehnica informatorului cheie. Este recomandată evitarea

intervievării persoanelor a căror competentă şi experienţă este limitată.35

Eşantionul este de dimensiuni reduse, fiind alcătuit din 10 lideri studenţi-voluntari, aleşi

să participe pentru că sunt principalii responsabili de activităţi legate de relaţii publice în

organizaţii studenţeşti din care fac parte. Studiul vizează organizaţiile membre ale Consiliului

Organizaţiilor Studenţeşti din A.S.E., pentru că, după cum spuneam şi în definirea problemei,

rezultatele obţinute în urma acestei cercetări vor fi folosite în scopul dezvoltării a activităţii lor.

An de studiu I II III master

Nr. intervievaţi 2 3 4 1

Participanţii (7 fete si 3 băieţi) au intre 19 si 23 de ani şi sunt studenţi la zi în cadrul

ASE (8), UB (1) şi SNSPA (1), după cum se poate observa în Anexa 8. Majoritate sunt directori

de departament cu activităţi ce ţin de relaţii publice. Există două excepţii în cazul participanţilor

de la Ecotur si ASCIG. Din diferite motive, directorii nu au activitate şi de aceea au fost

înlocuiţi de persoanele care sunt în prezent responsabile de activităţile ce ţin de relaţii publice.

Majoritatea sunt membrii ai organizaţiei de un an-doi maxim.

35 Idem, p. 71

24

3.5. Analiza de conţinut şi interpretarea datelor

Analiza materialului calitativ presupune trei operaţii de bază: prezentarea sugestivă a

rezultatelor, reducţia datelor şi inferenţele structurale.36 Sunt recomandate tabele, figuri si

selectarea unor afirmaţii tipice si reprezentative ale respondenţilor. Scopul este vizualizare

informaţiilor într-o formă cât mai clară şi mai sugestivă, astfel încât să se poată identifica uşor

idei relevante în legătură cu tema cercetată.

Pentru a fi mai uşor de urmărit, am împărţit datele culese în 3 părţi şi le-am analizat în

funcţie de cele 3 obiective stabilite.

3.5.1. Analiza şi interpretarea datelor despre respondenţi

Majoritatea persoanelor intervievate sunt studenţi la facultăţi din cadrul A.S.E, cu vârste

cuprinse între 19 şi 23 de ani, iar în timpul liber sunt implicaţi în proiecte de voluntariat în

cadrul unor organizaţii studenţeşti, unde sunt principalii responsabili de activităţile legate de

relaţii publice.

Trăsăturile de personalitate care au reieşit din discuţiile cu ei

� Firi active: “[…]îmi place foarte mult sportul, îmi place foarte mult să merg la munte,

să mă mişc”,”[…]îmi place foarte mult să fac sport, să joc tenis”, “[…]întotdeauna mi-

a plăcut să organizez evenimente, şi asta mi-am dat seama şi acum, că asta vreau să fac

mai departe.. de fapt şi asta, nu neapărat doar asta”,

� Au tot timpul ceva de făcut: „[…]nu prea mai am timp de hobby-uri, între organizaţie şi

facultate, nu prea mai rămâne timp liber, doar în weekend, ieşiri, în rest, nu prea’,

“[…]sunt pasionată de fotografie, am vrut sa fac si un curs, dar m-am lăsat, pentru că

nu prea mai aveam timp…sunt şi ghid turistic, am atestat de ghid, şi nu am apucat încă

să profesez, pentru că nu am avut timp şi sincer, pe viitor, aş vrea ca măcar vara să fiu

ghid”, “[…]am şi un blog, pe care mai scriu, din când în când...dar iar, nu prea apuc,

şi VIP, şi şcoala, şi viaţa personală, cam ocupa timpul”

� Ştiu ce le place: „[…]sunt anul I la CSIE şi îmi place tot ce e legat de calculatoare şi IT

şi mă atrage şi advertisingul”,

� Se informează despre ce le place: „[…]artele, am făcut ceva anul trecut despre istoria

artei (la facultate), şi ne-am oprit la Renaştere, dar am mai studiat eu aşa, pe cont

propriu”, “[…]deci mă pasionează cam tot ce se întâmpla în domeniul asta (PR şi

36 Datculescu, Petre, „Cercetarea de marketing”, Ed. Brandbuilders, 2006, p 127

25

comunicare), şi citesc destul de mult pe tema asta, tot felul de bloguri, şi tot felul de site-

uri”

� Ambiţioşi: “[…]vreau sa fiu cea mai tare în programare...sunt la master la informatică

economică, deşi am făcut facultatea de comerţ, toata lumea se miră, dar am spus… ok,

eu asta vreau sa fac”, „[…]interese: marketing, advertising, creaţie...chiar dacă sunt la

finanţe bănci, nu are nicio legătură, a fost mai mult o ambiţie de-a mea să ajung acolo”,

“[…]îmi place să simt că realizez ceva”,

� Le place să ajute: “[…]îmi place să ajut oamenii”

� Le place să se implice: “[…]când vad o problema îmi place să găsesc o soluţie pentru

ea, să mă agit pentru unele lucruri, nu sunt genul care să treacă pe lângă”

� Cred că pot schimba lucrurile; ” […]îmi place să vad că pot să fac ceva, că poate să se

schimbe ceva, poate nu o singură persoană, dar poate unind un grup de oameni cu

acelaşi scop, se poate modifica ceva” , “[…]sigur că poţi să schimbi ceva, daca vrei,

numai că trebuie să vrei”

� Căută să facă lucruri care li se potrivesc: „[…]am făcut arhitectura, dar m-am lăsat

pentru că nu simţeam că mi se potriveşte”, „[…]după 4 ani de informatica, am spus că

mi-a ajuns, că nu o să fiu niciodată programator, şi m-am reprofilat”, „[…]în liceu am

făcut mate-info, pentru că am zis că acolo intră copiii cu medii mari, dar acum am

revenit la prima dragoste ca să zicem aşa..”

� Le place să lucreze în echipă: „[…]îmi place să lucrez pe un anumit proiect, pentru o

anumită idee şi să lucrez cu lumea, să interacţionez, să venim cu idei, să facem

proiecte”, „[…]pe mine asta mă motivează cel mai mult, când văd că şi ceilalţi se

implică, că vor să facă ceva, vor să schimbe ceva..’

� Sunt responsabili: „[…]mie îmi place foarte mult marketingul, nu am ales

departamentul asta (de marketing şi pr) neapărat pentru pr, dar a venit ca o

componenta şi a trebuit să fac şi asta”

� Ce ar spune un prieten despre tine? „[…]că îmi place ceea ce fac, şi că se vede”,

„[…]că sunt un om de încredere, şi că ce zic, aia fac.. .rar mi s-a întâmplat să fac o

promisiune şi să nu mă ţin de ea’

� Ce iţi place să faci în timpul liber? „[…]să călătoresc, îmi place să merg la concerte, să

dansez...cam atât”, „[…]îmi plac călătoriile, îmi plac ceainăriile şi muzica’

Motivele pentru care fac voluntariat, într-o organizaţie studenţească

� Au făcut voluntariat şi în liceu: „[…]am fost voluntar şi în liceu, făceam proiecte pe

Uniunea Europeana şi mi-a plăcut ideea, şi am zis să continui şi în facultate”, „[…]am

26

mai făcut voluntariat în liceu, la Interact, şi acum mai fac voluntariat şi într-o

organizaţie internaţională de advertising, IAA”.

� Pentru socializare: „[…]să cunosc lumea nouă, deocamdată e cel mai mare avantaj de a

lucra într-o organizaţie studenţească, multa lume nouă şi mai ales pe pr’

� Pentru partea practică: „[…]mă enervează teoria la nebunie, îmi place să fac lucruri

practice” „[…]toată lumea mi-a spus că e experienţa studenţiei, şi în plus eu consider

că într-o organizaţie studenţească înveţi mai mult decât într-un job pentru studenţi’,

„[…]nu îmi place sa stau degeaba in primul rând, şi înveţi multe lucruri.. .de exemplu

am învăţat să organizez un turneu de tenis, lucru care nu e atât de simplu cum credeam,

şi apar tot felul de chestii”, „[…]teoria chiar nu te ajută foarte mult, şi mi-am spus că e

cazul să experimentez mult mai mult, făcând pr într-o organizaţie studenţească... aşa

am început să cunosc pr-ul...puţin câte puţin...am şi lucrat (am avut şi job pentru o

perioadă)..am intrat după aia la funcţia de pr manager şi de un an de zile cu asta mă

ocup, îmi ocupa foarte mult timp, dar e bine’

� Pentru că este un context care îmbină utilul cu plăcutul: „[…]networking, prieteni,

petreceri, experienţă, mi s-a părut interesant şi de asta am vrut să fac parte”

� Pentru că există diversitate în proiectele pe care le fac aici: „[…]sunt de părere că e

bine să te dezvolţi pe cât mai multe laturi, pentru că nu ştii niciodată de unde poate veni

o oportunitate, de aia fac facultatea asta, voluntariatul, cursurile de fotografie, activităţi

mai variate”, „[…]am făcut un mic research înainte şi mi-au plăcut foarte mult

proiectele lor şi ei în special, că i-am cunoscut înainte (membrii organizaţiei)”

� Pentru dezvoltare personală: ‚[…]e din interes personal, mă formez, capăt încredere mai

multă, reuşesc să mă exprim mai uşor, experienţă, pot să negociez mai bine...am reuşit

să cunosc oameni foarte tari cu care ţin legătura, dacă nu pe plan profesional, ca

prieteni” , „[…]nu îmi place să fac proiecte de genul hai să strângem hăinuţe şi să

mergem la casa de copii, îmi place să fac proiecte care mă dezvoltă şi pe mine, care mă

ajută şi pe mine să fac ceva în plus...nu e ceva probono, singura chestie e ca nu e pe

bani”

� Pentru că aici învaţă ce presupune lucrul în echipa: „[…]înveţi să lucrezi cu lumea, mie

mi se pare cam cea mai dificilă chestie din toate... când vrei să organizezi ceva, te

mobilizezi şi faci, când vine vorba şi de alţii, nu mai depinde aşa de mult de tine’,

� Pentru că împreună cu ceilalţi trec mai uşor peste perioadele dificile,: „[…]mai sunt şi

momente foarte grele, aglomerări de proiecte, dar cred că grupul contează cel mai mult,

echipa şi nu în ultimul rând că rezultatul final este important, şi trebuie să depui efort

ca să ajungi acolo’

27

� Pentru că vor mai mult şi le place să se implice în activităţi diverse: „[…]fac voluntariat

pentru că îmi place, pentru că vroiam să fac mai mult după ce am intrat în ASE (la

facultate)”

� Pentru posibilităţile pe care ţi le oferă: „[…]înainte de a face voluntariat, la sfârşitul

primului an, m-am angajat, şi am lucrat până în anul II de facultate... a fost foarte trist,

mi-am dat seama că la job, eşti acolo, o părticică, o piesă mică, pe când făcând

voluntariat chiar te poţi implica cu adevărat şi chiar poţi să foloseşti şi ideile tale şi poţi

vedea cum se mişcă lucrurile…să fac pr într-o organizaţie studenţească a fost o alegere

bună pana acum”

� Pentru a participa şi a organiza traininguri; „[…]ce mi-a plăcut cel mai mult, a fost

partea de traininguri, chiar m-am gândit să devin trainer şi să lucrez la proiecte pe

Tineret în Acţiune, pe viitor”

� Pentru a participa la traininguri internaţionale: „[…]am fost la un training pe leadership

democratic în Strasburg, şi m-a impresionat foarte mult, mai ales pentru impactul pe

care îl are să cunoşti oameni din peste 20 de ţări”, „[…]am fost la un training pe pr, în

Croaţia, anul trecut...se organizează foarte multe traininguri la nivel european, pe pr,

pe fundraising, pe project management”

Mulţi dintre intervievaţi au menţionat printre motivele pentru care au ales organizaţia la

care în prezent sunt membrii şi nu alta, recomandările prietenilor, colegilor sau interacţiunea cu

membrii actuali înainte de a se înscrie, pentru ca au găsit oameni cu aceleaşi pasiuni şi

valori(factor social):

„[…]am intrat în ASER, ca urmare a sfaturilor unui prieten, care era deja în ASER, şi

care mi-a spus ce proiecte se fac şi că iţi faci foarte mulţi prieteni şi a fost o alegere foarte

bună pentru mine”,

„[…]nu pot să spun că m-am îndreptat spre ADVICE, nu e că şi cum am făcut o

cercetare înainte... eram la un ceai cu o prietenă şi vorbeam cu ea despre organizaţii

studenţeşti, şi mi-a spus că ea a depus formulare de aplicare la VIP şi ADVICE,.. am depus şi

eu în ultima zi de aplicare”

„[…]auzisem de DA AFACERI de la cineva care mi-a vorbit foarte bine despre

activitatea de acolo şi ..am vrut să fie o asociaţie studenţească mai mică, pentru că mă

gândeam că aşa pot să interacţionez mai bine cu ceilalţi, oarecum să fiu implicată mai repede

în activităţile lor”

„[…]cunoşteam membrii VIP, cred că e valabil pentru foarte multe organizaţii, venim

pentru oameni”

28

„[…]pentru că în ECOTUR sunt oameni care merg la munte, şi asta mi-am dorit, să

am o gaşcă cu care să merg la munte, şi aici am găsit proiecte care sunt foarte mişto, şi am

multe de învăţat din proiecte”

Majoritatea intervievaţilor sunt directori ai departamentelor de relaţii publice, de relaţii

externe, de relaţii cu partenerii sau responsabilii principali care menţin legătura cu alte

organizaţii şi parteneri, iar în

� cazul ECOTUR, la interviu a participat preşedintele „[…]pe pr acum nu e nimeni,

trebuia să fie o tipă, dar s-a angajat şi am înlocuit-o cu altcineva, dar ea se ocupă mai

mult de Studlife (o revista scrisă de mai multe organizaţii studenţeşti, un proiect

comun), şi cam asta e toată activitatea ei, în rest eu mă ocup”

� cazul ASCIG, la interviu a participat unul dintre cei mai activi membrii ai

departamentului „[…]mai mult eu mă ocup de departament, când vine vorba de

legături, contacte, mailuri...mi-a transferat toate obligaţiile şi responsabilităţile...pentru

că are alte priorităţi momentan”

Majoritatea sunt mai puţin de un an pe funcţie şi au menţionat că au candidat pentru că

vroiau să se implice, în unele cazuri fiind susţinuţi şi încurajaţi de membrii mai vechi. Printre

motivele pentru care au vrut să candideze pentru funcţia de pr manager al organizaţiei, apar

� dorinţa de a face lucrurile să meargă mai bine: „[…]am vrut să candidez pentru că

aveam idei şi vroiam să facem mai multe decât am făcut până atunci pe partea asta de

pr” (manager relaţii externe)

� dorinţa de a se implica la un nivel mai înalt: „[…]atunci când s-au făcut alegerile, am

spus, măi, eu vreau să fac parte din board, şi am stat să mă gândesc la ce sunt eu bună

în afara de HR (funcţia de HR, nu era disponibilă momentan), şi am spus pr, pentru că

le am pe astea cu primit mailuri, cu comunicarea, să ţin legătura cu ceilalţi, şi am zis că

aş fi buna pentru PR...am candidat, şi până la urmă m-au ales, chiar m-au ales”

(manager PR)

� dorinţa de a se implica mai mult în activitatea organizaţiei: „[…]probabil mi-ar fi plăcut

la oricare dintre departamente, pentru că îmi place ce face ADVICE” (manager

marketing si PR)

� dorinţa de a învăţa mai mult: „[…]nu aveam prea multă experienţă atunci când am

candidat, nici nu eram la o facultate de relaţii publice, dar am zis că pot să învăţ şi am

avut şi de la cine (knowledge transfer)” (manager PR)

� interesul faţă de domeniu: „[…]sunt pasionat de chestia asta şi sunt la curent mereu şi

online cu toate evenimentele de advertising, cu trainingurile care se desfăşoară, la

unele din ele particip’ (manager marketing şi PR)

29

Putini dintre ei au studii de specialitate, majoritatea participă la traininguri interne (ţinute

de membrii mai vechi sau de persoane specializate) sau externe (locale, naţionale sau

internaţionale). Majoritatea se implică într-o organizaţie studenţească pentru a învaţa lucruri noi

şi pentru a cunoaşte persoane noi (care provin din diverse medii sociale), pentru că îi atrag

proiectele pe care aceasta le organizează, pentru a petrece mai mult timp cu colegii de facultate

şi pentru că aici îşi exprimă mai uşor ideile, învaţă să lucreze cu alţi oameni, scriu proiecte,

organizează evenimente şi participă la traininguri.

Doi intervievaţi au menţionat că în prezent au şi un job în domeniu

„[…]sunt directorul departamentului relaţii cu exteriorul şi practic mă ocup de

sponsorizări.. nu îmi ia foarte mult timp pentru că e cam ceea ce fac şi la job, şi pot să fac şi de

acolo, pot să fac şi de acasă, am deja o reţea de networking mare, şi când avem un proiect,

destul de simplu”

3.1.1. Analiza şi interpretarea datelor despre organizaţii

Organizaţiilor studenţeşti în studiu îşi propun, de cele mai multe ori, să orienteze

studenţii pe partea profesională, să îi activeze social şi să îi ţină la curent şi implicaţi cu

probleme actuale şi de interes comun. Fie că vorbim de proiecte interne (traininguri,

teambuildinguri, activităţi organizatorice), fie de proiectele externe, unele adresate studenţilor

(proiecte legate de mediul business, activităţi socio-culturale, traininguri şi workshopuri pe

dezvoltare personală şi profesională), altele adresate persoanelor dezavantajate social, prin toate

se urmăreşte o implicare constantă a tinerilor în problemele societăţii civile.

Când au fost rugaţi să îşi prezinte organizaţia, majoritatea au pus accent pe diversitatea

tipurilor de proiecte pe care le organizează în cadrul acesteia. Varietatea apare atât în temele

abordate (proiecte de orientare în carieră, proiecte cu caracter caritabil, proiecte socio-culturale,

proiecte de responsabilizare a studenţilor privind societatea actuală), cât şi prin formele de

acţiune (conferinţe, workshopuri, concursuri cu premii, dezbateri, petreceri, festivaluri, târguri,

prezentări, cercetări şi anchete, reviste, campanii de informare). A se vedea Anexa 9.

Când au fost rugaţi să îşi definească misiunea, intervievaţii au pus accent pe publicul-

ţintă, căruia îi adresează proiectele. Astfel, pe acest criteriu se pot diferenţia două tipuri de

organizaţii:

� cele care îşi orientează proiectele spre studenţii din facultatea pe care o reprezintă

„[…]noi facilitam interacţiunea dintre studenţi şi actorii din domeniu, în principiu asta

e, în facultate, ok, înveţi nişte noţiuni teoretice, când te trezeşti la job, nu prea e la fel, te ajuta

sau nu te ajută ceea ce ai învăţat în facultate” (FINANS)

30

“[…]după cum spune şi numele, Sindicatul Studenţilor din Cibernetica, noi facem

majoritatea proiectelor pentru studenţii din facultatea noastră, misiunea ar fi să rezolvam

problemele lor legate de facultate, să găsim dacă au o nemulţumire, să o rezolvăm cumva”

(SiSC)

“[…]noi avem ca target mai mult studenţii din CIG, vrem să facem proiecte pe toate

nevoile lor, dar vrem să ne extindem în viitor pentru toţi cei din ASE, să devină una dintre cele

mai mari, în care studenţii să aibă încredere” (ASCIG)

“[…]punem accent în proiectele noastre pe educaţie eco-civică a tinerilor, să fie

proactiv în ceea ce priveşte ecologia şi să promoveze turismul de toate felurile… ne adresam

studenţilor de la comerţ; sunt mulţi oameni care sunt pasionaţi de chestia asta şi chiar aş vrea

să afle din facultate ce înseamnă să lucrezi în turism, mai e şi partea de ecologie..” (ECOTUR)

� cele care îşi orientează proiectele şi activitatea şi spre studenţii de la alte centre

universitare din Bucureşti

„[…]facem proiecte pentru studenţii din ase şi nu numai, mai sunt proiecte precum

Cupa Academiei şi ASERumanitar care sunt externalizate, pot veni şi studenţi din Politehnică,

din SNSPA, din toate universităţile...ar mai fi proiectul Force care se adresează liceenilor

(şcoală de vară, timp de 3 săptămâni, în care vor beneficieze de traininguri de la diferite

persoane importante)”

„[…]ne propunem să ajutăm la dezvoltarea societăţii în care trăim şi tinerii pe care îi

avem în cadrul organizaţiei, dar şi cei pe care noi îi recrutam în cadrul proiectelor noastre, să

ajute la dezvoltarea societătii în care trăim, şi în felul acesta să ajungem cu adevărat la acel

progres pe care ni-l dorim, cam asta este...ca şi valori promovate: leadership, profesionalism,

etică, spirit de echipă” (VIP)

“[…]misiunea este adaugă valoare…noi vrem să aducem studenţii mai aproape de

lumea business, să încerce să relaţioneze şi cu oamenii din domeniu şi să îşi formeze propria

lor părere, asta era ideea noastră de bază când am pornit asociaţia, vrem să creăm tineri

antreprenori” (DA AFACERI)

„[…]noi practic suntem o locală AEGEE EUROPE şi proiectele noastre de obicei se

axează pe unul din cei patru piloni: cetăţenie activă, pace şi stabilitate şi învăţământ superior

şi mediul înconjurător, publicul nostru sunt studenţii din Bucureşti.. acum ne propunem

responsabilizarea lor cu problemele mediului, pentru că proiectele noastre sunt pe dezvoltarea

sustenabilă” (AEGEE)

În prezent, ca şi arie de extindere, majoritatea acţionează mai mult local şi câteodată

naţional, destul de rar internaţional, prin unele traininguri la care participă. Domeniile in care

acţionează, precum si temele abordate în proiectele lor, sunt diverse şi de interes actual.

31

Ca şi structură de organizare, majoritatea au adoptat modelul funcţional, menţionat de

Iacob, Dumitru şi Cişmaru, Diana Maria, în „Organizaţia inteligenta”, care este o structură

centralizată şi formală, bazată pe mai multe niveluri ierarhice diferenţiate37 . Cele mai multe

dintre ele au două niveluri: biroul de conducere şi departamentele. A se vedea Anexa 10.

În funcţie de specificul fiecărei organizaţii, şi de tipurile de proiecte pe care pune accent

în desfăşurarea activităţii lor, aceste departamente diferă, şi ca număr, şi ca denumire şi funcţie.

Printre cele mai întâlnite sunt: resursele umane, relaţiile cu sponsorii, relaţiile publice. La alte

funcţii apare marketingul, (de multe ori acesta apare ca activitate legată de funcţia de pr),

advertising, grafică, creaţie, managementul proiectelor, relaţiile internaţionale. În cazul

FINANS există şi un departament special: „[…]mai e şi fabb, departament care se ocupă în

principiu de noi, de membrii FINANS, de membrii care intră în FINANS, în sensul că în

departamentul ăsta sunt membrii care citesc foarte mult în domeniu şi dacă găsesc ceva foarte

interesant, fac un training, ne întâlnim, ne învaţă, şi e pur şi simplu pentru noi..” Diferit de

departamentul de resurse umane, acest departament este făcut pentru a acoperi o nevoie internă

a membrilor activi.

De cele mai multe ori, organizaţiile studenţeşti au structuri diferite, care să li se

potrivească nevoilor lor interne şi găsesc soluţii, sau adaptează modele în funcţie de aceste

nevoi şi dorinţe. De exemplu, în cazul BOS pentru a îşi responsabiliza membrii au creat funcţii

pentru toţi membrii activi.

Figura 5: Organigrama BOS

Sursa: http://www.bosromania.ro/index.php/ro/despre-noi/structura/organigrama.html

37 Iacob, Dumitru si Cismaru, Diana Maria, Oraganizatia inteligenta, Ed. Comunicare.ro, 2003, p. 15-17

32

Ca si metode de comunicare interna se folosesc

� şedinţele generale, cele de departament şi cele de proiecte,

� comunicarea online, în principal prin mailuri pe grupuri, bloguri, şi reţele sociale

(Twitter, Yammer, Facebook)

� mai rar comunicarea prin telefon (mai des atunci când există fonduri special alocate

acestui mijloc)

Membrii biroului de conducere de obicei se întâlnesc săptămânal sau lunar şi comunică

deciziile luate prin mailuri de informare. În cazul şedinţelor de proiect şi cele de departament se

scriu minute. Alte metode menţionate: newslettere, rapoarte de activitate.

În facilitarea comunicării dintre membrii, se pune accent pe interacţiunea informală, de

aceea se organizează constant teambuildinguri şi ieşiri, dar acestea nu reuşesc de fiecare dată să

îmbunătăţească ritmul de comunicare.

Orice organizaţie, indiferent de specificul ei are în vedere patru tipuri de resurse pentru a

putea să îşi desfăşoare activitatea în condiţii normale: resursele umane, resursele materiale,

resursele financiare şi resursele informaţionale.

Resursele principale pe care pune accent o organizaţie studenţeasca sunt cele umane.

Acestea îi asigură continuitate activităţii. “[…]pe resursele umane mă bazez cel mai mult”

(preşedinte ECOTUR)

Organizaţiile care au participat la studiu au între 15-80 de membrii activi. Ritmul de

fluctuaţie al membrilor este destul de mare. “[…]anul trecut eram 150 de membrii oficial, activi

20, dintre care, cei 5 membrii din biroul de conducere, erau cei mai activi, că nu prea aveau ce

să facă” ( Vicepreşedinte PR AEGEE)

Pentru a controla fenomenul, unele organizaţii decid să fie mult mai selectivi în procesul

de recrutare şi selecţie, dar de cele mai multe ori, nu pot controla foarte mult situaţia. ‘[…]acum

suntem cam 25. .întotdeauna am vrut să fim puţini, pentru că noi am pus întotdeauna accentul

pe calitate, nu pe cantitate, de asta nu luăm foarte mulţi membrii, şi încercăm să ne facem

treaba aşa…să iasă bine...nu sunt chiar toţi activi, dar 16 tot sunt activi, destul de activi”

(Vicepreşedinte PR DA AFACERI)

Resursele materiale le primesc în general de la ASE şi din partea companiilor partenere

sub formă de barter (sedii, calculatoare, imprimante, telefoane, consumabile, video-proiectoare)

Ca orice alte organizaţii nonprofit, atragerea de resurse financiare reprezintă o preocupare

constantă, care de cele mai multe ori ţine de activitatea membrilor departamentelor specializate

sau în unele cazuri este doar responsabilitatea membrilor din biroul de conducere. Fondurile vin

în general din cotizaţiile membrilor, din redirecţionări 2%, din sponsorizări sau din atragerea de

fonduri publice, special alocate proiectelor cu caracter social. La partea de resurse

33

informaţionale au fost menţionate trainingurile interne ţinute de alumni sau de persoane

specializate, dar şi cele externe locale, naţionale sau internaţionale, pe care, de cele mai multe

ori le obţin gratuit tot sub formă unor parteneriate cu diferite firme sau organizaţii.

Foarte mulţi lideri dintre cei intervievaţi pun accent pe creativitate în activitatea lor,

pentru a diminua resursele limitate de care dispun. Bugetele alocate activităţii de relaţii publice

sunt limitate şi diferă în funcţie de tipul de proiect

“[…]nu avem un buget aproximativ, diferă de la un proiect la altul, depinde de

anvergură proiectului şi dacă îl facem doar pentru ASE, nu implică multe costuri, dar daca

vrem să audă cât mai multă lume despre el, de exemplu o conferinţă, are un buget puţin mai

mare, e mai greu să umpli o sală şi să audă foarte multă lume despre ţine, dar de exemplu când

facem workshopuri, buget restrâns pentru că nu avem nevoie decât de un anumit număr de

oameni care să participe şi să se înscrie”

“[…]bugetul activităţii de PR în VIP, spre 0; până acum nu ştiu dacă am cheltuit 2

milioane tot anul, şi asta a fost aşa pe tot felul de mape şi chestii micuţe, e chiar spre 0, nu

cheltuim bani”

3.5.3. Analiza si interpretarea datelor despre activitatea de relaţii publice

Prin relaţii publice, se înţelege cel mai adesea crearea unei imagini a organizaţiei şi

modul cum această este comunicată în exterior, atât prin comunicarea interpersonală, cât şi prin

comunicarea cu exteriorul „[…]practic e imaginea pe care noi ne-o creăm şi cum comunicăm

noi mesajul nostru către terţi”, „[…]la nivel organizaţiei noastre înseamnă comunicare cu

toate mediile de la mass-media, la alte organizaţii, cu instituţiile statului şi de asemenea

asigurarea unui mesaj cât mai potrivit pe care îl transmitem în relaţiile cu oricine ne-ar

contacta vreodată”

În unele definiţii, date activităţii de către participanţii la studiu, apare şi ideea de

comunicare bidirecţională: „[…]sa ţii legătură cu ceilalţi, din afara organizaţiei, să încerci să

îţi păstrezi imaginea organizaţiei şi să relaţionezi cu ceilalţi... să ţii cont de ceilalţi, să încerci

să relaţionezi şi să comunici şi în general să păstrezi o relaţie amiabilă, aşa văd eu pr-ul”

În organizaţiile studenţeşti, activitatea de relaţiile publice încorporează de cele mai

multe ori acţiuni de advertising şi presupune menţinerea legăturilor cu partenerii media şi

promovarea proiectelor către beneficiari, atât online, cât şi offline: „[…]ne ocupăm de partea

de vânzări media.. contactăm partenerii media şi menţinem legătură cu ei, şi pe partea de

grafică, facem afişe, site, newslettere, dăm mesaje pe grupuri”

Câteodată activitatea de relaţii publice include şi menţinerea relaţiilor cu partenerii

financiari: „[…]pr-ul se face o parte prin faptul că noi mergem, ne prezentăm şi ţinem legătura

34

cu companiile, şi cealaltă parte prin promovarea fiecărui proiect în Ambition, în Bizcampus, şi

celelalte medii... promovarea în diferite medii... comunicatele de presă.. prin pr, noi înţelegem

promovarea proiectelor, nu promovarea imaginii organizatiei, ci promovarea fiecărui proiect

că fiind făcut de noi, într-un fel se promovează şi imaginea, dar nu asta e scopul principal”

Se pune accent pe comunicare şi menţinerea legăturilor cu partenerii, deşi destul de

puţine au parteneriate de lungă durată. De cele mai multe ori, resursele sunt atrase pe fiecare

proiect în parte, poate şi pentru că nu de fiecare dată se poate vorbi despre o activitate

constantă: „[…]poate nu comunicăm constant, tocmai fiindcă nu e o chestie de zi cu zi ,adică

activitatea desfăşurată de noi nu se întâmplă în fiecare zi, avem întâlnirile săptămânale, vorbim

pe mail, mai facem conferinţe pe mess, dar nu se dedică oamenii zi de zi”

Deşi de cele mai multe ori relaţiile cu alumnii, foştii membrii activi, în organizaţiile

unde s-a păstrat o legătură cu aceştia, este o responsabilitate a departamentului de resurse

umane, acestea reprezintă o componenta importantă în asigurarea continuităţii şi funcţionării în

bune condiţii a acesteia: „[…]know-how-ul îl primim şi de la alumni, facem tot felul de întâlniri

cu ei, au grijă să ne ţină şi unele traininguri, generaţia de dinaintea noastră se asigure că noi

suntem updataţi şi că putem să ducem mai departe moştenirea şi tradiţia.” Câteodată

menţinerea legăturii cu aceştia facilitează obţinerea de parteneriate.

Cu privire la activitatea de strângere de fonduri, de cele mai multe ori, această revine

unui departament separat de cel de relaţii publice şi în unele cazuri este considerată o funcţie

distinctă, de ceea ce ar trebui să reprezinte pr-ul în general: „[…]din punctul meu de vedere, fr-

ul nu o funcţie a pr-ului ..ok advertisingul îl faci ca să vinzi, faci campanii mişto, îţi faci şi o

imagine, într-adevăr, da asta ţine foarte mult, de chestii de brand, pr-ul din punctul meu de

vedere e crearea unei imagini sociale mai mult, adică nu te interesează să vinzi, pr-ul nu o să te

ajute niciodată să vinzi… pur şi simplu îţi crezi o imagine, eu nu prea văd o intersecţie a

domeniilor”

Această percepţie este posibil să existe, pentru că vânzările sunt văzute încă prin prisma

conceptului de „persuasiune”, ci mai puţin printr-un schimb reciproc avantajos între părţile

implicate: „[…]pr-ul se ocupă mai mult de relaţii când nu vine vorba de proiecte, când vine

vorba de proiecte, când ne ducem la o companie cu o idee trebuie să o convingem să ne dea ce

poate să ne ofere, resurse, orice, pentru asta avem departamentul de vânzări şi sponsorizări si

pr-ul se poate implică în chestia asta prin contacte, prin oameni, dar mai mult cei din vânzări

pentru că au mai multe abilităţi persuasive”

Există însă şi lideri care consideră că separarea celor două ţine de specificul

organizaţiei, pentru ca membrii să înveţe punctual ce presupune fiecare în parte: „[…]da, fr-ul

este o funcţie de a relaţiilor publice, numai că la noi în organizaţie e un pic diferit.. adică,

35

vânzările se ocupă cu chestia asta, nu pr-ul, fiindcă ei numai asta fac, dar nu vând nişte

produse, vând imaginea organizaţiei, vând proiectele pe care le facem”

Majoritatea intervievaţilor afirmă că diferenţa semnificativă dintre activitatea de relaţii

publice a unei companii şi cea desfăşurată într-o organizaţie studenţească este lipsă de resurse:

„[…]e diferit faţă de ce se întâmplă, la nivel de firmă, pentru că nu se plăteşte nimic, e

ceva gen barter, dăm ceva în timp, luăm altceva şi nu poţi practic să compari pentru că nu e

chiar aşa de structurat, o firmă ştie exact ce are de făcut, noi suntem mai creativi, gândim la

faţă locului, în momentul ăla, avem acces la resurse mai limitate, nu putem să spunem că vrem

reclama nu ştiu unde, pentru nu avem cu ce o finanţam”

„[…]diferenţa mare mare mare este că într-un ong, mai ales cel studenţesc, nu dispui de

nici un fel de resursă financiară, sau mă rog, resursele financiare pe parte de comunicare sunt

reduse aproape de 0 şi atunci intervine partea aia de creativitate şi asta ne salvează pe noi, de

asta mi se pare că într-o organizaţie nonprofit, pr-ul este într-un fel obligat să fie mai creativ

decât într-o firmă unde poate dispui de anumite resurse şi îţi mai permiţi să cumperi un articol

într-un ziar, nu să îţi faci treaba respectivă atât de bine încât ziarul respectiv să scrie despre

ţine fără să primească nici un fel de resursă”

În una din discuţii au fost menţionate şi câteva valori pe care practicienii ar trebui să le

aibă în vedere în activitatea desfăşurată:

„[…]ce am observat eu, lucrând şi făcând şi voluntariat, este foarte important pentru

relaţiile publice să existe acea transparenţa şi sinceritate atunci când încerci să comunici

dinspre organizaţie şi înspre organizaţie, adică oricum ai lua-o mi se pare esenţial să fii foarte

sincer şi foarte transparent, pentru că în felul asta, atunci când eşti transparent şi explici exact

de ce faci un anumit lucru şi de ce îi spui omului respectiv un anumit lucru, atunci clar va

înţelege, şi în cel mai bun caz te va şi ajută, sau va face ceea ce ai vrea să facă.”

Pentru a înţelege mai bine ce presupune activitatea de relaţii publice desfăşurată de

organizaţiile care fac obiectul studiului, i-am rugat pe intervievaţi să îmi descrie puţin legăturile

acesteia cu activităţile de marketing, advertising, resurse umane, acolo unde aceste activităţi

existau.

„[…]marketingul, practic, are grijă de vânzări şi de modul în care se face distribuţia şi

de tot felul de lucruri, pe când pr-ul are grijă de partea de comunicare efectivă, deci într-un fel,

din start mi se pare.. că piesele jocului sunt un pic altele deşi în principiu finalitatea este

aceiaşi piesele sunt diferite şi atunci de aici apar şi diferenţele”

36

„[…]cred că marketingul făcut de noi e mai puţin orientat către partea de cercetare de

piaţă, deşi face şi asta, şi mai mult pe advertising, cam asta ar fi, deşi nu sunt excluse nici

cercetările, desigur face şi strategii, iar pr-ul se ocupa cu comunicarea cu toate mediile”

„[…]prin pr înţeleg relaţia cu exteriorul, şi prin marketing.. să convingi clienţii să

cumpere un anumit produs, să îl poziţionezi pe o anumită piaţa”

„[…]intr-un fel privesc oamenii de la pr, sunt mai mult axaţi pe partea asta narativă, pe

comunicare, ies în faţă, ei sunt interfaţă între studenţi şi organizaţie, apoi advertisingul

gândeşte altfel, ei fac materialele, sunt mai creativi, trebuie să aibă cunoştinţe de photoshop,

apoi marketingul face strategia, deci trebuie fie oameni pragmatici, realişti, care găsească o

soluţie, ce putem facem sa atragem studenţii, sa lase creativitate la urma”

Cu privire la relaţiile cu membrii activi, majoritatea considera ca relaţiile publice

interne nu sunt necesare in activitatea de resursele umane (vision campuri, teambuidinguri,

petreceri, ieşiri)

„[…]fiind o organizaţie studenţească nu ştiu dacă putem vorbi foarte mult despre pr

intern, comunicare internă da, comunicare la nivelul departamentului da, prin întâlniri directe,

şedinţe, mailuri şi interdepartamentală prin şedinţe comune şi la nivel de organizaţie prin

şedinţe generale”

Structura şi organizarea departamentelor diferă de la o organizaţie la alta şi de numărul

de proiecte desfăşurate. Deşi unele organizaţii au precizat că lucrează şi pe departamente, cel

mai des lucrează pe echipe de proiect. Numărul de membrii activi din departament variază de la

1 la 30 şi în funcţie de numărul persoanelor implicate îşi împart activitatea. Gradul de

structurare diferă de la departament la departament.

Majoritatea înţeleg prin relaţii publice activitatea de comunicarea cu exteriorul,

promovarea proiectelor, a se face cunoscuţi. Organizaţiile care au în prezent un număr mai mare

de membrii activi, şi respectiv un număr mai mare de proiecte pe an, au pus accent în discuţie

pe etape ale procesului de comunicare in relaţii publice, cel mai des pe cercetare şi evaluare, dar

de foarte puţine ori pe tot procesul organizat pe etape.

„[…]foarte importantă mi se pare partea de evaluare, e un lucru care de foarte multe

ori scăpa, ne ia vălul şi nu prea ţinem cont de evaluare, însă am învăţat anul asta, chiar în

organizaţie, că este important să faci un lucru, dar şi mai important să vezi dacă l-ai făcut bine

şi cum ar putea fi îmbunătăţit data viitoare..”

Când au fost întrebaţi care sunt cele mai importante lucruri pe care le obţine organizaţia

prin activitatea de relaţii publice, aceştia au menţionat parteneriatele şi notorietatea în rândul

studenţilor şi o diferenţiere faţă de celelalte organizaţii prin imaginea specifică creată şi

promovată.

37

„[…]faptul că ne facem cunoscuţi, şi că e mult mai uşor să îţi atragi nişte fonduri

pentru nişte proiecte, din moment ce lumea te ştie, mă refer la sponsori în principiu, asta e o

parte, şi cealaltă parte, că la ultimele două conferinţe.. era sala plină, nu mai era loc. .mă

gândesc că a fost sala plină şi prin prisma faptului că finans a organizat chestia asta, şi bine,,

şi invitaţii”

„[…]awerness, lumea începe să audă de da afaceri, începem să fim din ce în ce mai

cunoscuţi, oamenii încep să ne identifice dintre celelalte asociaţii mari”

„[…]sa transmitem o imagine cât mai adecvată şi să avem grijă să şi fidelizam targetul

nostru, de exemplu, e fidelizare, pe 8 martie am dat flori, lalele..a fost o campanie- aser de 8

martie îţi oferă o floare.. „

Ca metode de promovare au fost menţionate

� metode online: site-uri, newslettere, mailuri de informare pe grupuri, filmuleţele,

bloguri, hi5, facebook, twitter, yammer

� metode offline: reviste, comunicate de presă, afişe, fyere, stickere, bannere, tricouri,

pixuri, mape inscripţionate, întâlniri, evenimente speciale de promovare a unui proiect

sau a organizaţiei (conferinţe pe temă voluntariatului înainte de recrutări, sărbătorirea a

10 ani de existenţa prin organizarea de 10 evenimente mai micuţe), petreceri

38

CONCLUZII

Edward L. Bernays, menţiona: „Consilierul pe relaţii publice determină, mai întâi,

compatibilităţile şi incompatibilităţile dintre persoanele din conducere şi public. Apoi, îi

sfătuieşte pe cei din conducere cum să-şi schimbe atitudinile şi activităţile. Totodată îi îndruma

cum să informeze şi să convingă publicul, potrivit intereselor companiei, sau potrivit

produselor, serviciilor sau ideilor avansate de conducere. Activitatea de consiliere vizează

adaptarea, informarea şi convingerea”.38

Mulţi dintre liderii participanţi la studiu de faţă au definit relaţiile publice că fiind

activitatea de comunicare cu exteriorul şi câţiva au menţionat şi adaptarea la nevoile publicului.

Activitatea de relaţii publice dintr-o organizaţie studenţească nu este de fiecare data desfăşurată

constant. De multe ori este limitată la activităţi ce ţin mai mult de advertising şi anume plasarea

de materiale promoţionale, atât online, cât şi offline.

De puţine ori se iau în vedere toate categoriile de public care influenţează direct sau

indirect imaginea organizaţiei şi câteodată, deşi se vorbeşte de o raportare continuă la mediu, se

pune rar accent pe partea de un dialog deschis bidirecţional şi pe crearea şi menţinerea de relaţii

reciproc avantajoase cu toate categoriile de public.

Principalele mijloace folosite pentru controlul activităţii şi pentru evaluarea rezultatelor,

sunt cercetările directe prin chestionare şi feedback-uri (discuţiile faţă în faţă), cerute de cele

mai multe ori, atât participanţilor la proiect, cât şi partenerilor implicaţi, dar şi prin cercetare de

birou.

Privind activitatea de strângere de fonduri există o reţinere şi o percepţie conform

căreia, aceasta presupune importante abilităţi de persuasiune, caracteristice doar anumitor

persoane, care îşi asumă de obicei această responsabilitate, o activitate văzută ca fiind diferită

de cea de relaţii publice, nefiind recunoscută ca funcţie a acesteia. În Encyclopedia of Public

Relations, Heath, Robert, menţiona că rolul celor care strâng fonduri pentru organizaţiile

nonprofit, este să reţina şi să atragă donatorii, care obişnuiesc să contribuie financiar pentru

susţinerea unei cauze, a unui proiect, care are un scop social39. Persoanele responsabile de

activitatea de strângere de fonduri facilitează si susţin continuitatea organizaţiei, însă o altă

calitate esenţială este sa fie buni comunicatori, care sa convingă, dar care sa se bazeze in

activitatea lor pe principii etice. Relaţiile publice ating punctul de maxim doar atunci când

reuşesc sa medieze între interesul organizaţiei si interesul categoriei de public vizat. Se doreşte

38

Tasnadi, Alexandru, Relatii Publice: Partea I, Editura ASE, Bucuresti, 2001, p.23 39

Heath Robert, Encyclopedia of Public Relations, Vol I, Ed. Sage Publication, 2005,354

39

întotdeauna crearea unui dialog, si nu obţinerea cu orice preţ a unor fonduri, atragerea de

fonduri fiind văzuta doar ca un mijloc pentru a finaliza un proiect, nu ca un scop in sine. De

multe ori, studenţii-voluntari, încerca sa compenseze lipsa de resurse folosindu-se de

creativitate.

Rolul relaţiilor publice în deciziile luate intr-o organizaţie studenţească diferă in funcţie

de viziunea si cunoştinţele membrilor din biroul de conducere. Cel mai adesea,

responsabilităţile liderilor studenţi-voluntari, responsabili principali de activitatea de relaţii

publice, se limitează la menţinerea relaţiilor cu partenerii media, la scriere de texte si/ sau la

pregătirea mapelor de prezentare pentru finanţatori. În unele cazuri, se poate vorbi si de

consiliere a echipei de conducere, dar asta mai mult cu privire la parteneri, si nu cu privire la

orientarea întregii activităţi a organizaţiei, pentru a media interesele acesteia si a tuturor

categoriilor de public, atât cele cu care organizaţia interacţionează în mod direct, cât si cele cu

care interacţionează în mod indirect.

Neexploatarea potenţialului de relaţionare a unei organizaţii studenţeşti, poate duce la

diminuarea rezultatelor activităţii sale. Câteva sugestii privind dezvoltarea activităţii viitoare:

� Implementarea unor programe de relaţii interne pentru a asigura promovarea misiunii,

valorilor si rezultatelor activităţii organizaţiei într-o direcţie comună si adecvată

� Menţinerea şi îmbunătăţirea relaţiilor cu alumnii, care se pot transforma in unele cazuri

in parteneri

� Atragerea de parteneri financiari pe termen lung (nu doar pe proiecte)

� Conturarea categoriilor de public, îmbunătăţirea comunicării cu acestea şi conturarea de

strategii corespunzătoare (parteneri -financiari, media, instituţionali, membrii noi,

membrii actuali, membrii vechi, profesori, studenţi, participanti, alte organizatii, free-

lanceri, societate in general etc )

� Organizarea de traininguri de relaţii publice pe aria nonprofit şi pregătirea constantă a

membrilor responsabili de imaginea organizaţiei

� Crearea de parteneriate cu alte organizaţii sociale (schimb de experienţa, proiecte cu

impact mai mare)

40

Verbatime

� “[…] fiecare proiect trebuie să fie şi sellable, dacă proiectul nu se poate vinde, nu se

poate face, dacă nu poţi să îţi atragi resursele, nu prea poţi să îl faci, în sensul asta,

pornim de la idee, dacă noi considerăm că ideea se poate vinde, dacă noi o putem

vinde, atunci e ok, dacă nu, atunci modificăm ideea”

� “[…]rolul meu, ca şi responsabil principal de pr este să mă asigur că viziunea pe care

o am, să se propage peste tot, şi la nivel de parteneriat”

� “[…]eu cred că pr are un rol destul de important în procesul decizional, eu cred că am

un cuvânt de spus destul de puternic atunci când se aleg evenimentele din semestrul

respectiv pentru că trebuie tot timpul să ne gândim dacă sunt relevante pentru publicul

respectiv, sau dacă în perioada aceea nu se mai fac şi alte proiecte asemănătoare şi în

alte asociaţii, plus alegerea partenerilor, tot timpul trec pe la mine, să văd dacă

asocierea noastră cu ei ar fi ok....fac research”

� “[…]da, adică se pune şi problema la modul cum ne-ar ajuta asta pe noi, sau cum ar

afecta asta imaginea asociaţiei, sau vrem să ne asociem cu nu ştiu cine, da se ţine

cont.”

� “[…]are o poziţie specială, pentru că în mod normal omul de relaţii publice trebuie să

fie lângă manager, lângă omul care ia decizii în organizaţie, pentru că sunt aspecte

legate de imagine, de ceea ce se comunică în exterior şi trebuie să ai grijă, pentru că

directorul sau preşedintele este persoană care iese în faţă de fiecare dată, el trebuie să

fie sfătuit de fiecare dată de un om de comunicare, ok poate şi relaţionistul să fie

purtător de cuvânt, dar în cele mai bune şi fericite cazuri iese directorul şi e sfătuit de

omul de relaţii publice, deci se întâmplă asta şi la noi, numai că în general iese doar

preşedintele în faţă, adică la evenimente de anvergură, când trebuie să reprezinte

organizaţia, iese el şi ţine o prezentare, acum pr-ul nu are un second place, ştiu eu, în

urmă, dacă nu e preşedintele se duce managerul de pr, însă pr-ul ţine mai mult relaţia

cu jurnaliştii, cu ce se vede în media, cu partenerii media pe care ii are, apoi,

realizează imaginea organizaţiei din punctul asta de vedere, al interacţiunii dintre ce

facem noi şi studenţi”

41

BIBLIOGRAFIE

1. BALAURE,Virgil

(coordonator)

Marketing, Ed. Uranus, Editia a 2-a, Bucureşti, 2002.

2. BERNAYS, Edward Cristalizarea opiniei publice, Ed. Comunicare.ro, Bucuresti,

2003.

3. BORTUN, Dumitru Semiotică, limbaj şi comunicare, Ed. SNSPA, Bucuresti,

2001.

4.BBURNS, Alvin C,

BUSH, Ronald F

Marketing research, Ed. Prentice Hall, Fifth Edition, 2006.

5. CARSON, David,

GILMORE, Audrey,

PERRY, Chad,

GRONHAUG, Kjell

Qualitative marketing research, Ed. Sage publication, 2001.

6. CATOIU, Iacob

(coordonator)

Cercetări de marketing, Ed. Uranus, Bucuresti, 2002.

7. CATOIU, Iacob,

TEODORESCU, Nicolae

Comportamentul consumatorului, Ed. Uranus, editia a 2-a,

Bucuresti, 2004.

8. COITA, Dorin Cristian

Aplicarea marketingului în activitatile nonprofit, teza de

doctorat, 2005

9. COMAN, Cristina Relaţii Publice: principii si strategii, Ed. Polirom, Bucureşti,

2001.

10.CRACIUN, Dan Psihologie sociala, Ed. ASE, Bucureşti, 2005.

11.CUTLIP, Scott M

CENTER, Allen H.

BROOM, Glen M

Effective Public Relations., Ed. Person Education

International: Prentice Hall, Ninth Edition, 2006.

12.DATCULESCU, Petre Cercetarea de marketing, Ed. Brandbuilders, Bucurestu, 2006

13.DYER, Sam,

BUELL, Teri,

HARRISON, Mashere,

WEBER, Sarah

Managing Public Relations in Nonprofit Organizations,

publicat în Public Relations Quarterly, winter 2002.

14.GREEN, Andy Creativity in Public Relations, Ed. Kogan Page, Second

Edition, 2001.

42

15.IACOB, Dumitru,

CISMARU, Diana-Maria

Organizatia inteligenta, 10 teme de managementul

organizatiilor, Ed. Comunicare.ro, Bucureşti, 2002.

16.HAIR, Joseph F Essentials of marketing research, Ed. McGraw-Hil, New

York, 2008.

17.HEATH, Robert L Encyclopedia of Public Relations, Vol I si II, Ed. Sage

Publication, 2005.

18.KOTLER, Philip.

ANDREASEN, Alan R

Strategic Marketing for Nonprofit Organizations, Ed.

Prentice Hall Inc., New Jerey, fifth edition., 1996.

19.KOTLER, Philip.

ARMSTRONG, Gary

Principiile marketingului, Ed. Teora, editia a 2-a, Bucuresti,

2003.

20.KOTLER, Philip. Marketing management, Ed. Teora, editia a 4-a, Bucuresti,

2006.

21.MOGEL, Leonard Making it in public relations, Ed. Lawrence Erlbaum

Associates, Inc., 2002.

22.NEWSOM, Doug,

TURK, Judy VanSlyke,

KRUCKEBERG, Dean

Totul despre relatii publice, Ed. Polirom, Iasi, 2003.

23.OGILVY, David Ogilvy on advertising, Ed. Prion Books Ltd., Italy, 1983.

24.PATRASC-LUNGU,

Adelaida

Cercetare calitativa privoind relatia dintre imaginea de sine

si imaginea maarcilor favorite, lucrare de licenta, 2008

25.PRICOPIE, Remus Relaţii Publice, suport digital.

26.PRICOPIE, Remus Relaţii Publice, evoluţie şi perspective, Ed. Tritonic,

Bucuresti, 2005.

27.TASNADI, Alexandru

UNGUREANU, Roxana

Relaţii Publice: Partea I, Ed. ASE, Bucuresti, 2001 .

28.TENCH, Ralph,

YEOMANS, Liz

Exploring public relations, Ed. Prentice Hall, New Jersey,

2006.

29.SEITEL, Fraser P.

The Practice of Public Relations, Ed. Pearson Education

International: Prentice Hall, tenth edition, 2007.

30.SERBANICA, Cristina Comunicarea internă la intersecţia dintre Resurse Umane,

Marketing şi Relaţii Publice, Revista de Comerţ, V.8, nr.7,

pg. 20-22,2007.

31.SERBANICA, Cristina Relaţiile Publice, funcţie a Managementului sau a

43

Marketingului, Tribuna Economica, V.18, nr. 25,

pg 60-62, 2007.

32.SERBANICA, Daniel Relatii Publice, Ed. ASE, Bucuresti, 2003.

33.WELLS, William,

BURNETT, John,

MORIARTY, Sandra

Advertising, principles and practice, Ed. Prentice Hall, New

Jersey, fifth edition, 2000.

34.WHITE, Jon,

MAZUR, Laura

Strategic Communications Management. Making Public

Relations work, Ed. The Economist Intelligence Unit, 1995.

35.WILCOX, Dennis L,

CAMERON, Glen T,

AULT, Phillip H,

AGEE, Werren K,

Public Relations. Strategies and Tactics, Ed. Person

Education Inc., seventh edition., New Jersey ,2005.

36.ZAHARIA, Razvan Marketing social-politic, suport de curs digital pentru

învăţământul la distanţă.

44

Anexa 1: Principalele diferenţe dintre marketingul social şi marketingul clasic

Tabelul nr.1: Principalele diferenţe între marketingul social şi marketingul clasic

Marketingul social Marketingul clasic

1. se aplică organizaţiilor, persoanelor,

locurilor, ideilor, bunurilor şi serviciilor

1. se aplică bunurilor şi serviciilor şi, în

mai mică măsură, ideilor

2. schimburile nu sunt, de regulă, de natură

financiară

2. schimburile sunt de natură financiară

3. finalitatea activităţii este mai complexă, iar

succesul sau eşecul nu pot fi măsurate strict în

termeni financiari

3. finalitatea activităţii este reprezentată,

în general, de sporirea profitului, a

vânzărilor etc.

4. beneficiile grupurilor-ţintă nu sunt corelate,

cel mai adesea, cu plăţile efectuate de acestea

4. beneficiile sunt corelate cu plăţile

făcute de consumator

5. organizaţiile sociale se adresează, în cele mai

multe cazuri, unor grupuri-ţintă cu o putere de

cumpărare redusă, ineficiente din punct de

vedere economic

5. întreprinderile se adresează doar

segmentelor de piaţă profitabile

6. în general, piaţa organizaţiilor sociale are

două componente: relaţiile cu grupurile-ţintă şi

relaţiile cu subscriptorii

6. piaţa întreprinderii are o singură

componentă: relaţia cu clientul

Sursa: Zaharia, R.-Marketing social-politic, adaptat după Evans, Joel R.; Berman, Barry - „Essentials of

Marketing”, Macmillan Inc., New York, 1984, p. 465, citat în Stanciu, Sica - “Introducere în marketingul

organizaţiilor non-profit”, Ed. Universităţii din Bucureşti, p.56.40

40

Zaharia, Razvan, Marketing social-politic, suport de curs digital pentru invatamantul de la distanta, p. 7

45

Anexa 2: Caracteristicile celor patru modele de relaţii publice

Tabelul nr. 2: Caracteristicile celor patru modele ale relaţiilor publice

CARACTERISTICI

M.Impresariat/

publicitate

M.Informarii

publice

M.Bidirecţional

şi asimetric

M.Bidirecţional

simetric

Scopul

comunicării

Propagandă Diseminarea

informaţiilor

Persuadare

ştiinţifică

Înţelegere

reciprocă

Natura

comunicării

Adevărul

neimportant

Adevărul

important

Efect dual

neechilibrat

Efect dual

echilibrat

Modelul

comunicării

Emiţător-

>Receptor

Emiţător-

>Receptor

Emiţător-

>Receptor

(feed-back)

Interpret-

>Interpret

Anul apariţiei 1850 1900 1920 1960

Promotori ai

modelului

P.T. Barnum Ivy Lee Edward L.

Bernays

Edward L.

Bernays

şi alţii

Exemple Acţiuni de

promovare,

publicitate

Agenţii

guvernamentale,

organizaţii

nonprofit,

business

Business, agenţii Business, agenţii

Procent 15% 50% 20% 15%

Sursa: Pricopie,Remus, Relatii publice adaptat după Grunig şi Hunt (1984)41

41 Pricopie, Remus, Relatii Publice, suport digital, p.27

46

Anexa 3: Ghidul de conversaţie

DESPRE RESPONDENŢI

� vârstă

� ocupaţie

� voluntariat

� interese/obiceiuri/stil de viaţă

� specializare

� funcţie/ responsabilităţi în organizaţie

� asocierea cu un obiect personal (tehnică proiectiva)

DESPRE ORGANIZAŢIE

� misiune,valori,obiective

� activităţi,evenimente,proiecte,rezultate

� structură (conducere,departamente,funcţii)

� resurse (umane,materiale,financiare,informaţionale)

� asocierea organizaţiei cu un animal (tehnică proiectiva)

DESPRE ACTIVITATEA DE RELAŢII PUBLICE

� despre relaţii publice (în general, în firme, în ong-uri, în organizaţia ta)

� despre obiectivele departamentului

� organizarea departamentului (atribuţii,funcţii,responsabilităţi,sarcini)

� procesul activităţii de relaţii publice (RACE/cercetare-planning-comunicare-evaluare)

� procesul de comunicare în organizaţie

(responsabili,forme,materiale,metode,tehnici,categ de public)

� rolul relaţiilor publice în organizaţie în procesul decizional

� cel mai important lucru pe care îl obţine organizaţia prin relaţii publice (tehnică

proiectiva)

� îmbunătăţiri în activitatea de relaţii publice desfăşurată în organizaţie (lipsuri)

� strangerea de fonduri - o funcţie de relaţii publice

� bugetul aprox al activ de relaţii publice

� părerea despre Consiliul Organizaţiilor Studenţeşti din A S E ( rol, dezvoltarea

activitatii, tipuri de proiecte)

47

Anexa 4: Centralizarea datelor privind percepţia respondenţilor despre ei înşişi

Respondenţii au fost rugaţi să se gândească la un obiect personal care spun ceva despre ei şi să

îşi argumenteze alegerea.

Nr.crt.

Obiectul personal Argumentarea alegerii

1. Calculator/telefon Ceva care sa îmi folosească, neapărat util, un dispozitiv 2. Pandativul de la gat Ţin foarte mult la el, îl am de la bunica mea, îmi place culoare

si are foarte multe detalii, iar mie îmi place sa cred ca detaliile fac diferenţa, ca sunt mai importante.. îmi place foarte mult ca este din sticla de murano, si mi se pare ceva fragil, dar in acelaşi timp rezistent.

3. Cerceii mei ciudaţi Un şurub, o grenada, un fier de călcat, ac de siguranţa.. nu am fost niciodată fashion guru sau alte chestii, măcar prin cercei ies in evidenta, adică prin accesorii mai ciudate.

4. Laptopul meu In principiu eu nu prea tina sa mult la obiecte, înainte ţineam, acum nu ştiu, nu mă mai interesează aşa mult.. dar probabil, laptopul, de care cu greu mă despart...are o parte care mă ajuta.. pe lângă pozele mele cu prietenii, muzica, am si toata munca, deci tot ce îmi trebuie e acolo

5. Cerceii.. am foarte mulţi

6. Bicicleta Se mişca, prinde viteza, e foarte utila si sănătoasa, te ajuta sa te menţii, sa faci sport si îmbini utilul cu plăcutul

7. Ceaiul Nu e neapărat cel mai reprezentativ, dar îmi doresc sa merg la Londra.. si cu un master.. dar nu e reprezentativ, nu ştiu.. zăpada

8. Broşa primita de la bunica

Sunt multe obiecte, am foarte multe bijuterii primite de la bunici si străbunici, si la ele ţin mult, atât de mult ca nici nu le port.. am mare grija de lucrurile care îmi plac cu adevărat, aşa se întâmpla si cu oamenii, oamenii la care ţin au un viitor foarte bun.. ţin foarte mult la trecut, mă leg tot timpul de trecut, orice ar fi, nu pot sa trec foarte uşor peste anumite lucruri, reţin.. am o memorie foarte buna

9. - 10. Cubul rubik A fost un simbol al Academics de anul trecut, cubul înseamnă

pe de-o parte organizare si in acelaşi timp si flexibilitate prin fetele sale colorate, care pana la urma sunt ordonate in aşa fel încât sa ajungă la un tot unitar

48

Anexa 5: Centralizarea datelor privind percepţia respondenţilor despre organizaţia din care fac parte

Respondenţii au fost rugaţi sa asocieze organizaţia din care fac parte cu un animal si sa îşi

argumenteze alegerea.

Nr.crt.

Animalul ales Argumentarea alegerii

1. O pasare -pentru ca e mai libera, probabil vultur (vânează sponsori) 2. Un defin

-pentru ca e comunicativ si prietenos, se înţelege bine cu toata lumea, mie îmi place sa cred ca noi ne înţelegem bine cu toate celelalte asociaţii studenţeşti, si nu avem nici un conflict cu nimeni; -se descurca in orice situaţie, si e jucăuşi, cum suntem si noi, suntem destul de party oriented, si cu teambuidinguri, si cu ieşiri.

3. O felina -pentru ca trebuie sa fie si serios si putin mai agresiv, poate leu, e si ceva asa cu respect si cu imagine impunatoare.

4. - 5. Capibara -este un animal care trăieşte prin America de Sud, seamănă

puţin cu o căpriţă, dar e foarte simpatică; -seamănă cu noi pentru că nu ştie foarte multă lume de noi, dar se spune că atunci când este descoperită, lumea se îndrăgosteşte de ea.. odată ce o cunoşti mai bine..

6. Un animal verde -creşte, se mişcă un pic mai greoi, mă gândesc la un furnicar, la o broască ţestoasă, care încă nu a murit, se mişcă foarte încet, dar încă se mişcă, că de obicei sunt mici, şi în final se fac mari, poate aşa şi Ecoturul

7. Balena -pentru ca vreau de ceva timp sa fac un afiş cu o balena si nu se iveşte evenimentul..la campania de recrutare de anul asta, sloganul nostru era.. Creativity comes in many shapes, what

shape are you?..balena ar fi forma mea.. 8. Albatrosul -noi chiar avem un animăluţ al nostru, siglă noastră e în formă

de albatros.. un albatros stilizat, cam asta a fost de la începutul vip-ului, e un fel de tradiţie care s-a păstrat de la an la an, şi ne place foarte mult ideea asta că trebuie să progresăm tot timpul, câte un pic, câte un pic, poate nu deodată brusc, şi suntem porniţi să facem asta, şi se simte un progres şi asta mă bucură foarte mult, şi din fericire este un progres la nivelul tuturor organizaţiilor, şi s-a observat şi anul asta, la campaniile de recrutare care au fost mult mai bune decât anul trecut, e un progres.

9. - 10. Un păun -pentru că este multicolor, ceea ce înseamnă că avem multe

proiecte, multe activităţi variate, diversitate şi graţie.

49

Anexa 6: Centralizarea datelor privind percepţia respondenţilor despre activitatea de relaţii publice

Respondenţii au fost rugaţi îşi imagineze că relaţiile publice ar fi o persoană şi să încerce să o

descrie: nume, stil de viaţă, calităţi, defecte, îmbrăcăminte, prieteni şi programul zilnic.

Nr.crt.

Numele persoanei Descrierea persoanei

1. Obama -cineva energic, căruia să îi placă să socializeze, vesel -trebuie să fie şi persuasiv, dar nu în sensul să atragă resurse şi sponsorizări, în sensul de a lasă o impresie plăcută şi de a lasă dorinţă de a continuă legătură dintre organizaţie şi ong -vânzările au o strategie mai agresivă decât ce presupune pr-ul

2. Talkie (nickname)

-că pr-ul trebuie să fie un tip comunicativ, open minded, să fie sociabil, să între în legătură cu toată lumea, să nu fie un om introvertit, să îşi spună punctul de vedere, astfel încât să fie destul de înţeles, că asta e ce face el -calitatea cea mai importantă, mi se pare că ar fi sociabilitatea..ar trebui să fie sociabil şi comunicativ -defectul: poate că e un pic pushy, poate e prea insistent uneori, sau poate uneori vorbeşte prea mult, se bagă în seamă prea mult, sau poate că vorbeşte prea mult şi ceilalţi nu mai au timp să mai vorbească şi ei şi cred că asta ar fi unul dintre defectele lui -ceilalţi spun despre el că e o persoană deschisă şi simpatică care poate să meargă la petreceri, sau poate să meargă oriunde, sau nu ştiu, dacă i-ar propune cineva să săra cu paraşuta, el ar fi primul care ar vrea, dar în acelaşi timp ar spune şi că e un pic superficial, pentru că el se întâlneşte cu toată lumea, şi e prieten cu toată lumea, dar nu cu cineva anume şi poate ar părea un pic că nu e de încredere, asta aşa consider eu -ce face într-o zi obişnuită..păi s-ar trezi nu foarte de dimineaţă, un fel de 10-11, probabil stă foarte mult pe twitter, blog şi twitter, şi primul lucru pe care l-ar face când se trezeşte, s-ar uită pe blog, sau îşi salute toţi prietenii pe messenger, probabil că şi lucrează, dar un job, din asta part-time, la o firmă de pr & advertising şi ar fi cel mai creativ, cel mai comunicativ de acolo, sufletul echipei sau ceva de genul, şi seară..nu ştiu..ar ieşi undeva cu prietenii şi ar socializa la greu, ar cunoste foarte multe persoane, că să relationeze cu ele -altceva? Hmm..cred că ar purta culori, multe culori deschise şi nu ştiu, dacă ar fi faţă, ar purta multe chestii handmade să fie.., nu ştiu, ..să iasă în evidenţa, să aibă chestii unice şi originale, iar dacă ar fi băiat, probabil ar fi mai anii 60-70..mai disco aşa, ar incercasa se diferenţieze oarecum, să nu

50

fie la fel că ceilaţi, aşa văd eu

3. Corina -dacă trebuie neapărat selectat,aş zice că e o faţă,dacă e să observi,la nivel de organizaţie,pe PR majoritatea sunt feţe probabil pentru că feţele sunt mai pricepute să dea din gură. Că până la urmă asta e, să ştii să socializezi cu lumea. -cum s-ar prezenţa? Să poată să aibe o conversaţie fluidă,să poată să îşi lege ideile,să fie încrezătoare în şine,pentru că dacă tu eşti încrezător... -casual-şic şi poate sunt eu cu o viziune mai boemă, persoană respectivă ar trebui să citească, să fie interesată de evenimente culturale, să îi placă să meargă la o ceainărie, să fie o persoană deschisă la cât mai multe, să abordeze orice persoană cu care interacţionează. -este studentă,se trezeşte,ia micul dejun ,eventual bea un ceai şi deja intră în activitate,are o întâlnire cu cineva,relaţionează,rezolvă sau nu lucruri,în general poate să rezolve problemele cu care se confruntă. -pe scurt are de fiecare data câte o activitate,nu stă pe loc,tot timpul are ceva de făcut,dacă nu are o întâlnire cu cineva,tot are ceva făcut, este o persoană activă

4. - 5. Nu cred ca ar putea

fi o singura persoana

-nu poţi să faci singur, ar fi mai multe pers, mă gândesc la ceva, gen o echipă, sau nu ştiu, ptr că nu poţi, ai nevoie de o echipă, de oameni care să îţi dea feedback, asta e bine, asta nu e bine şi de una singură, eu una nici nu simţ aşa o satisfacţie, am făcut eu, mă bucur eu, beneficiez tot eu şi apoi mă apuc de treabă tot eu -asociez cu o mulţime

6. Bubu -pentru că e pr trebuie să fie îmbrăcat cu pantaloni negri, costum, şi trebuie să vorbească cu lumea din facultate, trebuie să fie curăţ, îngrijit -ar veni şi ar da o floare profesoarelor de la catedra, ne-ar întreba de sănătatea, s-ar duce şi ar vorbi şi cu oamenii din celalalte organizaţii, să organizeze evenimente, întâlniri cu celalalte organizaţii, şi ar trebui să aibă şi relaţii în mass media -are mult noroc, tot ce face face cu suflet şi crede în chestia asta foarte mult, are carismă, -ce spune ceilalţi despre el? că e un om f tare, că are tupeu, dar în sensul bun, că are curaj să facă multe chestii -dintr-o mulţime de oameni, ar fi tipul care vorbeşte cu toată lumea, iese în evindenta, ştie pe toată lumea, toată lumea îl ştie, e un fel de leader de opinie -s-ar înţelege bine cu toată lumea -ar veni la şedintele de COŞ împreună cu preşedintele -să fie un pic băgăreţ, dar nici foarte tare -să aibă încredere în el, dar nici o încredere prostească

7. Elena -deschisă, veselă, ar trebui să ştie să vorbească în public, ar avea ochii verzi, s-ar îmbrăca business, ar călători mult, ar

51

vorbi prea mult -calitatea ei cea mai mare.. ar ştii să vorbească -ce ar spune ceilalţi despre ea? probabil că e o persoană agrabila şi drăguţă şi nice aşa -ce ar face ea într-o zi? ar da multe telefoane, mailuri, ar merge la întâlniri.. probabil că asta face o persoană din pr -ce ar face Elena? ar avea şi un căţeluş

8. Alexandra -ar trebui fie un om sociabil primul , un bun comunicator, foarte comunist, mi se pare este un clişeu spui eşti un bun comunicator, dar chiar e foarte explici ce de spus oamenii foarte bine trebuie fie foarte activ foarte implicat tot ceea ce se ; mi se pare un comunicator foarte bun, mult decât orice altceva mi se pare trebuie fie la curent cu tot ce se fie la curent cu absolut tot, pentru nu se niciodată cum nevoie de o informaţie dintr-un alt domeniu se pare trebuie aşa, un fel de acoperire, citeşti tot timpul, urmăreşti ştirile, fii la curent tot timpul, cu tot ce se -creativ, nu încape indoilala, pentru ştim foarte bine, de cele multe ori, creativitatea ne scoate din , un pr-ist adevărat trebuie fie creativ trebuie fie adaptabil, iar mi se pare situaţiilor de care oricum într-un fel altul atunci fie capabil se adapteze din mers cum acţioneze, este cum ar trebui fie, atunci lucrurile or fie ok, depăşeşte orice fel de Care ar fi cea calitate a ei? Dar cel defect? -de foarte multe ori, simplul act de comunicare este o calitate, pentru tot ce se organizaţie,merge exterior oamenii ce se acolo, deci actul de comunicare mi se pare într-un anumit fel o calitate..dar este un om..e un om plăcut cred eu, pr-işti din am observat eu, oameni plăcuţi, apreciaţi plăcuţi de ceilalţi, chiar este o calitate - un defect, cu toate oameni simpatici aşa cum spuneam eu, prul nu este văzut cum ar trebui fie văzut la noi mi se pare mie, avem mi se pare mie, pr-istii un fel de avocaţi, pr-işti acopere anumite lucruri le transforme într-un mod elegant, dar departe de adevăr, chestia este foarte , când de fapt nu se aşa totdeauna, evident, tot felul de cazuri, fim realişti, dar mă gândesc noi tinereii, care venim din , idealişti, care chiar pr, pentru nu cei care fac pr acum companii, nu au neapărat pregătirea , ei au făcut pr aşa din mers, deci nu putem spune acum 15-20 de ani se pregăti pe domeniul de bine, fie cu adevărat nişte specialişti, dar au au aceea pe care noi nu o avem na, aşa se compensează lucrurile, dar mă gândesc noi venind aşa cu partea de know-how cu pe care o facem acum, o fie un alt suflu uşor uşor, lucrurile se vor , acum nici nu , nu e doar la nivel de România, pr-ul continuare nu este văzut chiar de bine, din păcate, dar se schimbe, pentru PR-ul chiar are nevoie de PR, adică, chiar e nevoie, adică chiar e nevoie, suntem mult prea preocupaţi de alte lucruri ne pe noi un pic Ce spun ceilalţi despre Alexandra

52

- categori: susţinătorii clar spun e un lucru foarte bun, se organizează lucruri foarte faine, o comunicare oamenii situ de noi, citesc despre noi ziare, ne la televizor aşa, oamenii care total .. uite ..”so what?”, facem pr ce înseamnă pr.. care e pr marketing, de se face pr nu se face marketing, chestii d-astea, confuzii, mă gândesc lucrurile negative care se spun despre pr, principal pornesc de la o , de la o de informaţie, aşa cum am spus nu se exact ce presupune pr-ul atunci poţi îţi cu părerea cu , pr-ul a devenit un fel de fotbal..se despre chestia fără ştii despre ce e de fapt, dar îţi place pur simplu spui, din păcate e, din ce am observat eu, acuma, poate e un pic la extrem, dar..

9. - 10. -

53

Anexa 7: Centralizarea datelor privind percepţia respondenţilor despre activitatea de relaţii publice

Testul completării frazei, care a constat în continuarea frazei „Cel mai important lucru pe care îl obţine organizaţia mea prin relaţii publice este....” Nr.crt.

„Cel mai important lucru pe care îl obţine organizaţia mea prin relaţii publice

este....”

1. Păstrarea legăturilor cu mediul înconjurător 2. Awerness, lumea începe sa audă de noi, începem sa fim din ce in ce mai cunoscuţi

3. - 4. Ca ne facem cunoscuţi si ca e mult mai uşor sa iţi atragi fonduri pentru proiecte, din

moment ce lumea te ştie, la partea de sponsori, si cealaltă parte, ca la ultimele doua conferinţe, sala era plina, nu mai era loc.

5. O imagine, practic o anumita imagine pe care am vrea noi sa o perceapă publicul 6. - 7. Partenerii 8. Parteneriatele media, avem tot felul de colaborări, cu adevărul, compact, cotidianul,

anul trecut am apărut si la tvr de multe ori, anul asta am aparut la money channel, cu business club, , tot felul de apariţii in ziare, pe bloguri, pe IQads, metropotam

9. Comunicarea, nu mi-as imagina boss-ul sau alta organizaţie fără relaţii publice, pentru ca nu ar mai avea cine sa comunice, uite, astia suntem noi, noi facem asta, noi intenţionam sa facem asta, ..adică sunt toate procesele care trebuie făcute si trebuie cunoscute.

10. Să avem grijă să transmitem o imagine cât mai adecvată şi să avem grijă şi să fidelizăm targetul nostru, de exemplu pe 8 martie, am dat flori, lalele.. a fost o campanie ..de 8 martie, ASER îţi oferă o floare

54

Anexa 8: Facultatatea, anul de studiu şi funcţia intervievatului Nr. crt. Facultatea Anul de studiu Funcţie 1. CSIE (ASE) I Membru activ al dep. de pr 2. REI (ASE) III Director relaţii publice 3. FABIZ (ASE) I Director relaţii externe 4. Finanţe (ASE) II Director relaţii cu partenerii 5. Relaţii internationale (UB) II Director relaţii publice 6. CSIE (ASE) Master Preşedinte 7. FABIZ (ASE) II Director pr si marketing 8. Comunicare si relaţii publice

(SNSPA) III

Director relaţii publice 9. REI (ASE) III Director relaţii publice 10. REI (ASE) III Director marketing si pr

55

Anexa 9: Centralizarea datelor privind proiectele desfăşurate de organizaţii

Respondenţii au fost rugaţi să descrie succint principalele proiecte pe care le desfăşoară

Nr.

crt.

Organizaţie

(de caţi ani

funcţionează)

Tipuri de proiecte Descriere succinta

1. ASCIG (7 ani) Conferinţe -parteneri- firme mari de audit,

conferinţele se tin in sediile lor si au

teme diverse –„PAD”

Traininguri -pe public speaching, persuasiune –

„Oratorica”

Campanii

umanitare

-

Concursuri -„Concurs de go”

Petreceri -pentru toti studenţii din ase

2. DA AFACERI (6 ani) Şcoala de business -o şcoala de tineri anteprenori, unde

învăţa cum ar trebui sa îşi deschidă

propria afacere, tot despre actele

necesare, cum sa iţi găseşti finanţări,

cum sa iţi faci planul de afaceri, cum

sa iţi găseşti parteneri

Workshopuri -pe resurse umane (o abordare destul

de vastă, încercam să acoperim tot

ce ţine de hr, să îi învăţam că hr nu

înseamnă doar recrutări)

-pe organizare de evenimente,

„Academy event” (participanţii

învăţa cum se organizează un

eveniment, de la ideea de bază, până

la materializare)

Conferinţe –pe advertising, pr si bloguri

-despre piaţa bursiera

Campanii

umanitare

56

Târguri de joburi -internshipuri

3. SiSC (12 ani) Concursuri -un concurs de it, grafica şi

programare, proiect vechi, cu tradiţie

-un festival de teatru, cu actori

amatori, care nu au studii de

specialitate, organizat sub forma de

concurs naţional

-un concurs de proiecte, la care

puteau sa participe ong-uri

Campanii de

informare

-„Caută-ţi reprezentatul” a fost o

dezbatere care a avut loc la începutul

anului universitar si ne propuneam

sa informam studenţii despre

viitoarele alegeri ai şefilor de grupa

si de serie; scopul era sa ii determine

pe studenţi sa aleagă nişte

reprezentanţi responsabili, care sa se

preocupe de nevoile lor si sa se

implice cu adevărat

Cercetări -„Sondaj de opinie” privind nevoile

studenţilor de la CSIE, cu privire la

facultate, timp liber, interese

Conferinţe -un proiect pilot, organizat anul asta,

se numea „Tineri de succes” si ne-

am propus sa aducem in fata

studenţilor persoane din diferite

domenii care sa ii inspire.. s-a plecat

de la nevoia de idoli

-prezentari firme, încercam sa cream

o interfaţa intre mediul business si

mediul studenţesc

Reviste studenţeşti -„Ghidul ciberbobocului”

Târguri de joburi -internshipuri

Petreceri -organizăm „Balul bobocilor”

57

4. FINANS (6 ani) Conferinţe -tot felul de conferinţe pe profil, pe

burse, pe asigurări, pe bănci, dorim

să facilităm interacţiunea dintre

studenţi de la finante şi actorii din

domeniu

Locuri de practica -ajutăm studenţii să îşi găsească

locuri de practică, noi asigurăm

practic toate locurile de practică din

anul 3, anul trecut am strâns aproape

500

Campanii de

informare

-despre burse

Petreceri -organizăm „Balul bobocilor”

5. AEGEE (10 ani) Concursuri - proiect cultural, de redescoperire a

bucureştiului, organizat sub formă

de concurs „Chestiunea Bucuresti”

(participanţii au fost împărţiţi pe

echipe şi trebuia să găsească

anumite obiective în Bucureşti,

străzi vechi, monumente mai puţin

cunoscute)

-mai avem un proiect pe mediu,

participanţii se vor deplasa cu

mijloace ecologice, role, biciclete şi

va fi şi un workshop în care vor

realiză premii pentru ceilalţi din

materiale reciclabile, ne dorim să

responsabilizam studenţii cu

problemele mediului

Traininguri -anul asta am organizat „Training

for trainers”, au fost 29 de

participaţi, din localele AEGEE

EUROPE, şi traineri tot din AEGEE

(de plătit nu i-am plătit, doar le-am

58

decontat transportul)

Campanii -pe 9 mai, o sa facem un proiect, cu

scopul de a mobiliza lumea sa

meargă la vot

6. ECOTUR (10 ani) Locuri de practică -oferim practică studenţilor, ne-am

gândit să facem un proiect de 3 luni

plătit, pentru că în primele 2 sapt, nu

te bagă nimeni în seamă şi nu înveţi

nimic.. 3 săptămâni e prea puţin..dar

merge greu..

Conferinţe -pe turism, hoteluri, agentii aeriene,

ca sa afle oamenii ce inseamnă

domeniul ăsta

Ecologizări -pe ecologie, educaţie ecologică,

facem ecologizări, la noi nu prea

există teambuildinguri, doar ieşiri la

munte

Club de literatură -avem un club de literatură pentru

membrii clubului pentru că dacă ar

veni oamenii din afară ar ieşi o mare

hărmălaie

7. ADVICE (7 ani) Conferinţe -cel mai mare proiect, “AD

Revolution”, a patra ediţie, sunt 5

zile de conferinţe

Workshopuri - 3 minişcoli..pr şi creativity, „Teach

me”, „Şcoală de publicitate’, „Think

strategy”, „Şcoală de business”.. mai

avem un proiect nou, finanţat de

Tineret în acţiune, o şcoală de vară,

„Count your brand” eco

advertising..o să fie în deltă..

8. VIP (10 ani) Şcoala de vară -anul asta va fi a 10 ediţie, şi e şi

59

prima de şcoală de vară din

România; în fiecare an se schimbă

tematică, de exemplu, noi anul trecut

am făcut pe rebranding de ţara, şi am

avut invitaţi care au discutat exact pe

temă asta şi se va face şi o broşură

care se va lansă acuma când vom

avea noua ediţie, anul asta temă va fi

diplomaţie culturală şi în fiecare

vară, încercam să detectam o

problemă la nivel naţional, care ori

nu se prea discută ori e aşa, într-o

ceată totală, şi încercam să venim şi

cu aportul nostru şi să angrenam şi

studenţii pe chestia asta,

Cuburi Econosofia

Business club

Concursuri -„Studentul anului”, e tot la nivel

naţional, a fost anul asta a 8-a ediţie

şi premiem cei mai buni studenţi, în

5 domenii, medicină,it, jurnalism,

economie şi drept, există o perioadă

de promovare, după aceea aplică

studenţii, fac o lucrare pentru fiecare

categorie în parte există o temă, de

exemplu la medicină a fost o lucrare

de cercetare şi a fost destul de greu,

şi ţinem cont şi de activităţile

extracuriculare, pentru că în felul

asta vrem să găsim studenţii aia cu

adevărat capabili

Workshopuri -Şcoală de marketing, a 8-a ediţie

anul asta

-Şcoala de dezvoltare personală

60

9. BOS (8 ani) Conferinţe -“Începe prin a fi voluntar”, o

conferinţa cu o mare interacţiune

între public şi invitaţi; un dialog cu

temă voluntariatului în România;

este primul pas în procesul de

recrutare a noilor membri;

-“Expeditie în hr” - facilitează

contactul direct dintre studenţi şi

companiile de recrutare de resurse

umane, respectiv departamentele de

HR ale companiilor implicate în

proiect şi oferă posibilităţi

studenţilor de a-şi completă

cunoştintele legate de acest domeniu

cu informaţii venite direct de la o

sursă primară - reprezentanţii

companiilor din acest domeniu;

Workshopuri - „Proud to say i know’ este

organizat sub forma a 2 zile de

conferinţe si 4 zile de workshopuri

eveniment in domeniul relaţiilor

publice, dar care a introdus cu

fiecare ediţie si teme legate de

advertising sau marketing; are

scopul de a contura câteva din cele

mai importante si atractive

trăsături ale acestui domeniu si de a

oferi studenţilor informaţii proaspete

venite de la specialişti in comunicare

10. ASER (12 ani) Şcoala de vara -„Force” este o şcoală de vară

adresată liceenilor, din clasă a 10 şi

a 11-a care sunt defavorizaţi din

punct de vedere social şi care nu au

acces la educaţie

61

Conferinţe - „Akademics” îşi propune

promovarea schimbului de idei între

studenţi şi personalităţile vieţii

publice din România, printr-o serie

de conferinţe şi workshopuri, având

drept teme subiecte de actualitate ---

-„Job&Intern Days”-într-o serie de

conferinţe, workshop-uri şi business

game-uri reprezentanţii celor mai

importante companii îşi prezenţa nu

doar oferte de job-uri şi internship-

uri, ci şi care sunt valorile

companiei, profilul angajatului pe

care îl caută şi ce ar însemna

activitatea ta acolo.

Concursuri “Cupa academiei” -competiţie

sportivă

Reviste studentesti -‘Ghidul studentului economist”

-“Asertiunea”

Campanii

umanitare

-“ASERumanitar”

-“Eeaster PC Olimpics”, urmăreşte

strângerea de calculatoare pentru

ajutorarea tinerilor defavorizaţi fără

acces la informaţie.

62

Proiect B

Proiect C

Proiect D

Proiect E

Proiect F

Proiect G

Proiect H

Proiect J

Proiect A

Director general

Anexa 10: Tipuri de structuri manageriale

Structurile pot fi de mai multe tipuri3:

1.centralizată

-fie informaţia, cu un singur nivel ierarhic (structura ,,antreprenorială");

-fie formală, cu mai multe niveluri ierarhice diferenţiate dupa departamente, zone si

produse (structura ,,functională");

2.descentralizată în funcţie de linia de produs sau de aria geografică (vezi diagrama)42

Figura 5: Structura centralizata anteprenorială Tipuri de

structuri

Diagrama

Anteprenorial

Funcţional

Descentralizat în funcţie de linia de produs (similar pentru aria geografică, în loc de „produsul A” este zonă „X”, în cazul nostru poate fi proiectul „A”

Sursa: după Iacob, Dumitru si Cismaru, Diana Maria, Organizaţia inteligenta, Ed. Comunicare.ro, 2003, adaptat după Handy Charles, Understanding Organizations, Penguin Books, 1985, p. 298-304

42 Iacob, Dumitru si Cismaru, Diana Maria, Organizaţia inteligenta, Ed. Comunicare.ro, 2003, p. 15-17

DIRECTOR GENERAL

Cercetare si dezvoltare

Personal Productie Finante

Proiect A Proiect C Proiect B

Vanzari

Proiect A Proiect C Proiect B

DIRECTOR GENERAL

Proiect A

Proiect B

Proiect C

Cercetare si dezvoltare

Vanzari

Finante

Productie

Personal

Cercetare si dezvoltare

Vanzari

Finante

Productie

Personal