Parcursul uman şi literar al lui Daniel Danis începe în 1962, într-un orăşel minier din pro-

vincia Québec. In prezent tră-ieşte la Saguenay, în Canada. Debutează în 1993, iar prima

sa piesă Celle-là obţine premiul criticii pentru cel mai bun text de teatru, precum şi Premiul Guvernatorului

general al Canadei, Pre-miul pentru cea mai bună creaţie de limbă franceză

a Sindicatului Profesionist al Criticii Dramatice şi

Muzicale (Paris).Cu a doua piesă, Cenuşa de

piatră, Daniel Danis obţine pre-miul pentru cel mai bun text

original în cadrul Galei Soirée des Masques (similar Galei UNITER din România), Pre-

miul I la Concursul Internaţio-nal de Manuscrise din cadrul Festivalului de la Maubeuge,

precum şi Premiul acordat de Radio France International.

Următoarele sale piese (Le Pont de pierres et la peau d’images, Les Nuages de Terre, Le

Chant du Dire-Dire, Le langue-à-langue des

chiens de roche, E-un roman dit) sînt, la fel ca

şi precedentele, jucate în teatre din Canada, Franţa,

Scoţia, Irlanda, Belgia, Mexic, şi, aproape toate premiate,

autorul impunîndu-se ca unul din numele importante ale dra-

maturgiei canadiene contemporane.

Codruţa Popov: Piesa lui Daniel Danis are un caracter special, practic e la grani-ţa dintre poem şi scriere dramatică. Cum te-ai apropiat de un text atît de dificil de rostit, şi atît de greu de pus în scenă?Mihaela Lichiardopol: Tocmai nouta-tea tipului de scriere dramatică a fost cea care m-a incitat. E un tip de dramaturgie cu care nu m-am mai întîlnit.

C.P.: În ce sens?M.L.: Într-un fel, relaţia directă dintre actori este eludată. Ei nu se întîlnesc ca în textul de teatru tradiţi-onal, în care dramatismul, emoţia, tensiunea se nasc din relaţiile construite între personaje.

C.P.: Totuşi, nu se poate spune că acestui text îi lipseşte emoţia.M.L.: Sigur că nu. Ce vreau eu să spun e că nu există tipul de relaţii, de interdependenţe care duc la dramatism, la emoţie; ele sînt conţi-nute, însă, în intervenţiile actorilor.

C.P.: Intervenţii… adică monoloage?M.L.: Monolog nu e cuvîntul potrivit, nu acoperă întrutotul acest tip de discurs, pentru că, paradoxal, regăsim în aceste intervenţii aparent solitare toate relaţiile care încheagă spectacolul.C.P.: Pare destul de complicat acest tip de teatralitate.M.L.: Este. Să-ţi dau un exemplu: unul dintre personaje, Pascale, la începutul piesei are 11 ani şi vorbeşte la prezent. La un moment dat, are 18 ani şi vorbeşte la trecut, pentru ca, la final, să aibă 14 ani şi să vor-bească la prezentul acestor 14 ani. Practic, nu putem spune despre discursul ei că este unul al rememoră-rii, şi nici o trăire într-un prezent anume. Nu e simplu, dar e fascinant.

C.P.: Ai avut nevoie de jaloane în a trasa parcursul acestui discurs? De cuvinte -cheie? M.L.: Toată piesa – şi ceea ce am încercat noi cu acest spectacol - este o reconstituire din fragmente, din cadre, se apropie mult de film. Asta a şi fost abordarea regizorală. Cel mai greu a fost să inventez un tip de teatralitate care să răspundă scriiturii.

Aşa că da, reconstituire este cuvîn-tul – cheie.

C.P.: Vorbeşti despre cadre, despre tehnica montajului de film. Aşa ai conceput spectacolul?M.L.: Da. Mecanismul pe care am func-ţionat este unul filmic. Am lucrat pe cadre, pe timpi paraleli, iar actorul trebuie să penduleze permanent între amintire, intrare afectivă în povestea din amintire, ieşirea de acolo şi obiectivare, reimplicare şi tot aşa.

C.P.: Revenind la piesă, traducerea îi schimbă dinamica şi, pesemne, şi poetica. Nu te-ai temut de o alterare a esenţei textului?M.L.: Nu. E un spectacol de teatru şi, prin urmare, primează credibilitatea textului şi rostirea lui.

C.P.: În orice caz, mi se pare curajoasă propunerea ta de spectacol.M.L.: E un risc asumat, în speranţa că vom putea trage, în cel mai nedidactic mod cu putinţă, un semnal de alarmă asupra lipsei de comunicare dintre oameni şi a consecinţelor ei. În plus, mizez pe faptul că povestea în sine este neaşteptată, incitantă.

Cenuşa de piatră, text aflat la graniţa dintre piesă de teatru şi poem, urmează sinuosul

drum al celor patru persona-je ale sale, legate între

ele prin încurcatele fire ale iubirii şi

morţii. Patru oameni mar-caţi – direct

sau indirect – de o tragedie, de o

crimă oribilă, încear-că, cu disperare, să se

salveze prin dragoste. Dar cum arată dragostea asta? – pare să fie marea lor necunoscută. Între carnalitate dezlănţuită şi

tandreţe, între instinct şi premeditare, între violenţă

şi gingăşie absolută… între copilărie şi maturizare,

între fiinţă şi nefiinţă, prin durere se învaţă iubirea.

Cenuşa de piatră de Daniel Danis se citeşte cu sufletul la gură… Anunţînd de la început avalanşa de trăiri şi experienţe umane împinse la extreme, instinctele fie se dezlănţuie cu violenţă, fie se sting atunci cînd personajele par să se retragă în intimitatea lor cea mai profundă (…).Ritmurile versificaţiei libere constituie suportul firesc

pentru atmosfera rarefia-tă, misterioasă, bîntuită de ecourile celor patru voci interioare, cărora le imprimă însă sonorităţi

distincte. (…)

Codr

uţa P

opov

Moni

ca M

ihăe

scu

teatrul naţional timişoarastagiunea 07/08

Shirley IULIANA CRĂESCUCoco LÁSZLO PÉTERClermont OVIDIU CRIŞAN (Teatrul Naţional Cluj)Pascale MĂLINA MANOVICI

SCENOGRAFIA KRISZTINA NAGYLIGHT DESIGN FLORIAN PUTEREUN SPECTACOL DE MIHAELA LICHIARDOPOL

ScenăRecuzită Mariana Doboşan, Alin TofanCostume Monica GrandCoafură Dana GenigMachiaj Lucia MoiseMaşinişti Iosif Toth, Ştefan Crâsta, Gheorghe Pataki, Traian Oneţ, Szábo Zoltan, Marius Crăciunesc, Vlad Voicu Bogdan, Ioan Ilia, Iosif Bălteanu, Ionel Lazăr Personal sală Niculina Morar, Maria Manolache, Alina Avram, Carmen Trifan, Bogdan Socaciu, Johann David, Ciprian Prune

ProducţieŞef producţie ing. Radu BerzescuAprovizionare Adriana Băran, Liviu CorneaCroitorie femei Ana Bengulescu, Rafila GiuchiciCroitorie bărbaţi Ion Vulpe, Toth PetruCizmărie Gheorghe CozmaPictură Traian AbrudaTîmplărie Ion Bledea, Nicolae Cârstea, Ovidiu MoldovanTapiţerie Peter FarkasMecanică Nicolae Jivcu, Vasile OnofraşButaforie Silvia Ilie

Regia tehnicăVasile Giurgean

SufleorAntal Ildiko

Maestru luminiGerhard Crăciun

SonorizareEugen Obrad

Coordonator scenă

Adrian Iancu

Secretariat literarCodruţa Popov

Coordonator PRMirela Iacob

MarketingNicoleta Vlase

Coordonator tehnicing. Horaţiu Nica

ww

w.tntim

isoara

.com

Mulţumim pentru sprijinul acordat în realizarea acestui spectacol domnilor Vlaicu Golcea, Adrian Ilica şi Constantin Gâdea

Traducerea în limba română a textului Cenuşa de piatră de Daniel Danis a fost realizată în cadrul Atelierului European de Traduceri şi prezen-tată pentru prima oară în cadrul Festivalului Dramaturgiei Româneşti, ediţia 2006, ca spectacol lectură, în coordonarea regizorului m.chris.nedeea şi în citirea actorilor Luminiţa Tulgara, Colin Buzoianu, Cristian Szekeres

şi Roberta Popa Ionescu.Într-un context mai larg, trebuie spus

că traducerea acestei piese face parte dintr-un proiect mai larg, conceput în ideea de a marca Anul Francofoniei. Astfel, Atelierul European de Traduceri, al cărui

partener este Teatrul Naţional Timişoara, cu sprijinul Uniunii Euro-

pene, Comisia Educaţie şi Cultură, a publicat colecţia Cinci dramaturgi

din provincia Québec – colecţie care îi reuneşte pe Michel Tremblay, Larry

Tremblay, Normand Chaurette, Daniel Danis şi Simon Fortin, cu unele dintre cele mai importante texte ale dramatur-

giei canadiene francofone contempo-rane. Astfel, AET a finaţat tradu-

cerea şi editarea acestor piese de teatru, pentru prima oară în

limba română. De asemenea, în efortul de a mediatiza aceste texte, Atelierul a fi-nanţat reunirea la Timişoa-ra a cinci regizori români

de marcă, pentru a realiza spectacole-lectură. Prin

urmare, lecturile festivalului au fost „citite” regizoral de Petre

Bokor, Mihai Măniuţiu, Ştefan Iordănescu, Alexandru Dabija şi,

nu în ultimul rînd, m.chris.nedeea, care, în urma descoperirii acestui text

în cadrul Festivalului, l-a montat la Cluj, cu foarte puţin timp în urmă.

Străbătut de suflu poetic, teatrul lui Daniel Danis e de

o mare frumuseţe tragică.Luc Boulanger

Toat

e dr

eptu

rile

apar

ţin e

ditu

rii L’A

RCH

E Cenuşa este, prin excelenţă, simbolul valorii reziduale: ceea ce rămîne după ce focul se stinge; antropo-centric vorbind, reprezintă cadavrul, trupul ca reziduu, după ce se stinge din el „flacăra”, „focul” vieţii.

Din punct de vedere spiritual, valoarea cenuşii este nulă. Asociată, însă, morţii, care, simbo-lic, implică eterna întoarcere, cenuşa este materia din care renaşte viaţa.

Cenuşa de piatrăaparţine unei categorii rare de texte de teatru care înfruntă sensul şi non-sensul actelor noastre, împingînd pînă la extrem paradoxul solidari-tăţii lor inevitabile. Manifestarea morţii însăşi, tema obiş-nuită a epocii, n-ar putea fi niciodată înfăţişată într-un mod mai puternic. Fără consolare, dar nici lipsită de speranţă.Gilbert David

Cenusa de piatrA de Daniel Danis