CE ESTE UN SISTEM CONSTITUTIONAL? Printr-un sistem constitutional se intelege ansamblul de institutii politice structurate armonios, consfintite in Constitutie, prin intermediul carora se realizeaza procesul de conducere sociala. Aceasta este cea mai raspandita definitie avand un sens vast, cu referire doar la o vedere de nivel macrosocial. Componentele majore ale sistemului constitutional sunt organismele de suveranitate nationala,Guvernul, Parlamentul, si conducatorul statului respectiv presedintele sau monarhul.Se poate observa ca puterile amintite mai sus sunt doar organismele investite cu atributii de suveranitate nationala.Deasemena un rol important in constitutirea si functionarea sistemului il are si puterea judecatoreasca, ea reprezinta organismul special cu atributiuni in verificarea constitutionalitatii legilor.Locul si rolul acestor componente sunt foarte bine reglementate in mod strict de catre Constitutie.Orice abatere de la normele constitutionale va fi sanctionata de catre organismele competente.Orice disfunctionalitate aparuta in cadrul vreunei componente afecteaza sistemul ca atare. Fiecare componenta a unui sistem constitutional are un scop bine definit,un scop unitar menit sa faciliteze functionarea guvernarii in interes general. Pentru o intelegere mai buna a coceptului de sistem constitutional si a caracteristicilor acestuia trebui analizata din perspectiva normelor si principilor constitutionale ce au legatura cu procesul de guvernare a statului. In acest sens se poate face referire la sitemul electoral, la cetatenie, la drepturile fundamentale si indatoririle cetateniloracelui stat. Aceste functii pot fi determinate de catre o serie de factori de natura politica, economica, sociala, mai precis de conditii istorice ale natiunii respective. Calitatea unui sistem este conferita data de catre raporturile de colaborare dintre intre institutiile investite cu prerogative de guvernare. Datorita rezultatelor dintre cooperarea acestor sisteme se poate evalua functionalitatea unui sistem constitutional. Orice sistem mai are capacitatea de a se autoregla si adapta la evolutia politica a unei natiuni. Aceasta capacitate de autoreglare,respectiv autoaparare este data de catre un organism special(Consiliul Constitutional, Curtea Constitutionala, Tribunalul Constitutional),practic ele avand rolul major de a verifica constitutionalitatea legilor. Sistemele constitutionale pot fi privite si catalogate din diferite perspective: a) din privinta metodelor de guvernare(al regimului politic).Aici se disting doua siteme constitutionale, democratice si totalitare.

b) din privinta ideilor politice care stau la baza sa.Raportat la acest criteriu se pot distinge sisteme bazate pe marile conceptii liberale si marile idei umaniste bazate pe drepturile si libertatile cetatenesti, pe principiile pluralismului politic. Mai exista sisteme bazate pe restrangerea drepturilor cetatenesti sau favorizarea anumitor clasa sau grupuri de interes,pe restrangera, centralizarea economiei nationale si principiilor pietei libere. c) din privinta raporturilor existente intre puterea legislativa si cea executiva,intre parlament si seful statului. Raportat la acest criteriu putem distinge sisteme constitutionale prezidentiale(S.U.A., statele din america latina,Africa). Sisteme constitutionale semiprezidentiale(Franta, Austria, Romania). Sisteme constitutionale parlamentare(Italia, Grecia, Elvetia) d) din privinta doctrinei ideologice, se pot distinge siteme bazate pe ideologia oficiala si dominanta(sisteme socialiste) si sisteme in care pluralismul ideologic este o componenta definitorie a acelei societati civile(Franta, Anglia, Italia) De asemenea se pot distinge sisteme constitutionale care s-au fondat pe principii religioase precum islamismul. Desi exista o mare varietate a sistemelor constitutionale contemporane, nu inseamna ca exista o mare diferenta intre textele diferitelor constitutii. Paradoxal multe state care nu au nimic in comun din punct de vedere politic, national, militar sau religios au constitutii care seamana mult unele cu altele.Aceasta pentru ca intr-o Constitutie se reglementeaza cadrul raporturilor juridice si politice care se regasesc in fiecare tara. De aici rezulta astfel faptul ca toate parlamentele lumii au doua roluri principale, functia legislativa si cea de control a executivului:din punct de vedere al formei de guvernamant statele sunt fie monarhii fie republici, deci toate guvernele au sarcina de a organiza si supraveghea modul de punere in aplicare a legilor votate de parlament.Tratatele sunt semnate de catre sefii statelor,guverne sau de catre ministrii. Pentru a se putea determina si evalua eficienta sociala a uni anumit sistem constitutional,adica pentru a evalua gradul in care acesta isi indeplineste functiile fata de natiune pot fi urmatoarele: -daca Guvernul este capabil sa infiinteze organisme specializate pentru solutionarea diferitelor probleme, cu aplicabilitate directa, concreta, fara a-si pierde capacitatea de a le coordona in vederea stabilirii unei politici de ordin general

- un alt criteriu demn de luat in seama poate fi raportat la capacitatea unui sistem constitutional de a asigura cadrul legal potrivit caruia reiese parteneriatul inytre public si privat in domeniul administratiei publice. - structurile de guvernare sunt capabile sa utilizeze si asimileze cunostiinte si tehnologii pentru a putea face fata cerintelor vietii - sistemul daca e capabil sa permita accesul tuturor grupurilor sociale la putere - daca in procesul decizional Guvernul incerca sa aloce echilibrat cat mai multor clase sociale resurse sau daca e didtribuie selectiv unor grupuri de interes Criteriile enumerate mai sus sunt doar criterii generale care indica nivelul de eficienta a unui sistem constitutional privit mai mult din perspectiva socialului. Statele se deosebesc unele fata de altele din diferite considerente, politice, religoase, economice, dar trecand peste aceste deosebiri ele se aseamana prin faptul ca ele isi construiesc sistemul constitutional pe cateva principii: - conceptul potrivit caruia omul cetatean, se refera la faptul ca statul e dator sa-i protejeze viata, sa-I respecte demnitatea, libertatile si drepturile ce-i revin prin Constitutie si documente international - principiul reprezentarii, are la baza idea ca poporul detine puterea, accesul liber al fiecarui catatean la guvernare pe baza desemnarii de catre alegatori. Montesquieu spunea poprul detine puterea suprema, iar ceea ce nu poate indeplini bine o poate face prin imputernicitii sai - principiul suveranitatii, Jean Bodin un ganditor francez s-a aplecat in dezvoltarea acestui principiu care este dezbatut in cartea sa Six livres de la Republique Acest principiu se refera la faptul ca puterea apartine poporului, care se transmite prin reprezentare monarhului.Rousseau mai tarziu dezvolta acest concept unde apare idea democratiei reprezentative,adica poporul isi exprima vointa generala prin reprezentatnti.