Embed Size (px)
Citation preview
Cauzele principale ale criminalităţii rutiere. Dintre cauzele
favorizante in producerea de accidente rutiere, in Romania, pe locul intai se află
excesul de viteză, locul al doilea este ocupat de neatenţia pietonilor, locul al treilea
este adjudecat de depăşirile neregulamentare şi locul al patrulea este deţinut de
consumul de alcool. Din ce in ce mai frecvent, accidente spectaculoase şi deosebit
de grave sunt cauzate de excesul de viteza la volan. Experienţa a demonstrat că la
baza comportamentului şoferilor pasionaţi de viteză, care se pun in pericol pe ei
inşişi şi pe cei din jur, se află cel mai ades, o structura de motivaţii şi de atitudini
specifice, ca de altfel şi anumite trasături de personalitate7.
Excesul de viteză este generat de plăcerea riscului şi de obsesia
competitivă, fără a se ţine seamă de faptul că franarea unei autovehicul nu
inseamnă şi oprirea lui pe loc, iar timpul de reacţie, denumit timp mort, este de .
spre . din secunda, cand şoferul ia hotărarea in ce fel va acţiona8.
Relaţia dintre viteza de circulaţie şi gravitatea vătămărilor produse in
accident este una de cauzalitate, cu cat viteza este mai mare, fizic calculand,
rezultă
leziuni mai severe. Primele studii criminologice9 in acest sens au arătat că, la 100
de accidente, implicand două autovehicule care circulau cu viteza de 72 km/h, intre
20 şi 30 de persoane au suferit vătămări, iar una a decedat. Dacă viteza luată in
considerare creşte la 105 km/h, rezultatele au aratat că 70 de persoane vor suferi
vătămări şi şase vor inceta din viaţă.
Printre principalele cauze ale accidentelor de circulaţie a fost identificat
alcoolul, care intervine in aproximativ 30% dintre evenimentele rutiere. Acesta
consumat in cantităţi mari şi intr-un interval de timp scurt, este toxic, determinand
producerea in organism a unor fenomene patologice ca: lipsa de coordonare a
miscărilor, tulburări senzoriale, vizuale şi auditive.
Studiile efectuate de specialişti au demonstrat ca alcoolul, chiar consumat
in cantităţi mici are efecte de micşorare a puterii de discernămant, a capacităţii de
concentrare şi a atenţiei conducătorilor auto, alterandu-le reflexele sau timpul de
reacţie. Deşi capacitatea de recaţie a organismului este diminuată, nu acelaşi lucru
se intamplă cu indrazneala şi agitaţia motrică. Astfel, s-a constatat ca persoanele
aflate sub influenţa alcoolului conduc cu viteze mai mari in raport cu condiţiile
concrete de trafic, nu reuşesc să se inscrie corect cu autovehiculele in curbe,
pătrund pe sensul opus, nu mai sunt in măsură să aprecieze corect distanţele, se
angajează in depăşiri riscante, neobservand că din sens contrar, se apropie alte
vehicule, prezintă tulburări de vedere care le impiedica să observe la timp anumite
obstacole ori să sesizeze prompt semnalizarea rutieră sau indicatoarele ce atrag
atenţia asupra unor pericole deosebite pe caile de rulare. Asadar, accidentele rutiere
se produc in mod obişnuit in starea de prebeţie, cand acoolemia este de sub 1%o,
moment in care alcoolul dă iluzia unei stări de bine, cu tentaţia pentru conducătorul
auto de a creşte viteza10.
7 Jacqueline Bachli-Bietry, Zur Psychologie und Psychopathologie des
Rasersphanomens, in lucrarea
colectivă coordonată de N. Queloz, K. Romer, S. Cimichella, V. Dittmann, S.
Steiner, Trafic routier,
automobile et criminalite, Stampfi Editions SA, Berne, 2008, p. 204.
8 I. L. Groza, V. Astărăstoae, op.cit, p. 65.
9 D. Solomon, Accidents on main rural highways related to speed, driver and
vehicul. US
Departement of Commerce – Bureau of Public Roads, Washington DC, 1964.
10 I. L. Groza, V. Astărăstoae, op.cit,, p. 66.
114
5. Ceea ce defineste intr-o mare masura cauza principala a accidentelor rutiere de
la nivelul
tarii noastre este reprezentat de comportamentul necorespunzator adoptat de o serie
de participanti
la trafic, in speta pietonii, care fie traverseaza prin loc nepermis, fie traverseaza
atunci cand
semnalizarea luminoasa indica rosu pentru acestia. In celelalte tari la care s-a facut
referire pe
parcursul lucrarii, accidentele se produc indeosebi din vina conducatorilor auto,
care fie adopta o
viteza peste limita legala, fie depasesc neregulamentar, fie sunt sub influenta
bauturilor alcoolice
atunci cand se afla la volan (aceasta fiind o cauza a accidentelor rutiere indeosebi
in tari precum:
Turcia, Rusia, Polonia, Finlanda, Luxemburg.
Autovehiculul reprezintă o cauză de accident rutier datorită defecţiunilor tehnice pe
care le poate
avea. Desi accidentele datorate deficienţelor tehnice nu au o pondere ridicată, ele
sunt considerate grave
datorită consecinţelor tragice pe care, mai întotdeauna, le produc.
Dar cel mai responsabil este factorul uman, vinovat de producerea a cca. 90% din
accidentele
rutiere. Cauzele frecvente ale accidentelor care privesc factorul uman sunt: viteza,
fiind cauza cu ponderea
cea mai ridicată, neatenţia, oboseala – este invocată în 10-20% din accidentele
grave, conducerea sub
înfluenţa alcoolului, depăsirile neregulamentare, nerespectarea semaforului,
neacordarea priorităţii la
trecerile de pietoni, nesemnalizarea la schimbarea direcţiei de mers, traversarea
drumului public prin
locuri nepermise sau/si fără asigurarea la traversare etc
Factorii esenţiali care se asociază în cauzalitatea apariţiei accidentelor de
circulaţie sunt următorii: omul, autovehiculul şi drumul. Apariţia unor stări anormale la
fiecare dintre ei, în parte sau asociate, reprezintă tot atâtea surse de declanşare a unui
accident.
Principalele cauze ale accidentelor rutiere sunt, potrivit statisticilor, neatenţia din
partea pietonilor şi comportamentul imprudent al conducătorilor auto.
Excesul de viteză, sau neadaptarea vitezei la condiţiile concrete de drum,
depăşirile periculoase, neacordarea de prioritate şi conducerea sub influenţa băuturilor
alcoolice reprezintă cele mai importante forme de manifestare a imprudenţei la
conducătorii de autovehicule care au săvârşit accidente de circulaţie • Excesul de viteză
este principala cauză de producere a accidentelor de circulaţie ce se întâlneşte cu
precădere în cazul conducătorilor auto din grupa de vârstă 19-30 de ani.
În cazul excesului de viteză accidentele se produc cu precădere la ieşirea din
curbe sau intersecţii, în pante şi mai ales noaptea sau când vizibilitatea este afectată.
Atunci când viteza este excesivă, acesta influenţează în mod negativ timpul de
reacţie al conducătorului în cazul în care apare necesitatea opririi bruşte. Mărirea
distanţei totale de frânare este direct proporţională cu creşterea vitezei.
Probabilitatea producerii de accidente rutiere din cauza vitezei excesive este
influenţată negativ de vizibilitatea redusă datorită condiţiilor meteorologice sau
declivităţilor drumului.
În cazul în care partea carosabilă este acoperită cu mâzgă, suluri de zăpadă sau
este formată din piatră cubică udă, principala cauză a producerii accidentelor de
circulaţie este neadaptarea vitezei la condiţiile concrete de drum.
• Depăşirile periculoase constituie o altă cauză importantă de producere a
evenimentelor rutiere. Depăşirea este manevra prin care conducătorul unui vehicul îl
devansează pe un altul, aflat în mers sau imobilizat, dacă prin acesta se trece peste axul
longitudinal al drumului sau peste marcajul de separare a sensurilor de circulaţie.
Acţiunea de depăşire se desfăşoară în mai multe faze succesive: asigurarea,
aprecierea vitezei de deplasare a vehiculului din faţă, supravegherea benzii laterale de
depăşire, semnalizarea intenţiei de depăşire, asigurarea şi reintrarea pe banda curentă de
mers. Neefectuarea uneia dintre aceste operaţiuni poate constitui o sursă de declanşare a
evenimentului rutier.
• Neacordarea priorităţii este o cauză des întâlnită în cazul accidentelor rutiere
produse în localităţi, unde volumul traficului este ridicat. Configuraţia arterelor de
circulaţie şi numărul mare de intersecţii reprezintă factori ce măresc probabilitatea
producerii de accidente rutiere datorate neacordării priorităţii.
• Consumul de alcool reprezintă în continuare una din principalele cauze ale
producerii accidentelor de circulaţie, în ciuda preocupării permanente a organelor
abilitate să reducă numărul evenimentelor produse din această cauză.
Influenţa alcoolului se observă începând chiar şi cu doze mici de alcool,
indiferent de cantitate, alcoolul provocând tulburări şi dificultăţi de adaptare la vederea
nocturnă, scăderi în precizia mişcărilor şi receptivităţii la stimuli externi, a căror directă
consecinţă constă în prelungirea timpilor de reacţie. Din studiile efectuate a rezultat o
modificare a comportamentului conducătorilor auto proporţional cu cantitatea de alcool
consumată. Astfel s-a constatat că la doze de alcool de peste 1‰, un număr mare de
conducători auto, care în mod obişnuit sunt ordonaţi şi prudenţi, devin brusc temerari
fără să mai evalueze în mod normal pericolele şi obstacolele ce apar pe drum.
O dată cu creşterea cantităţii de alcool în sânge peste această limită,
comportamentul conducătorului auto respectiv devine anormal de periculos şi ceea ce
este mai grav, acesta nu-şi dă seama de consecinţele dezastruoase ale unui astfel de
comportament în trafic.
• Nerespectarea regulilor de circulaţie de către pietoni reprezintă una din cele
mai importante cauze care generează accidente de circulaţie.
Neatenţia din partea pietonilor reprezintă prima cauză de producere a
accidentelor grave. Potrivit legislaţiei rutiere în vigoare sunt assimilate pietonilor şi
următoarele categorii de participanţi la trafic: persoanele care împing sau trag un
vehicul pentru copii, bolnavi ori infirmi, persoanele care se deplasează pe lângă
bicicletă sau ciclomotor, persoanele cu handicap locomotor care se deplasează cu
vehicule de construcţie specială, precum şi persoanele care folosesc patine sau alte
dispozitive cu role.
Din dinamica accidentelor rutiere produse ca urmare a neatenţiei din partea
pietonilor, a rezultat faptul că acestea se produc, de regulă, pe fondul nerespectării de
către aceştia a regulilor privind deplasarea pe drumul public şi traversarea acestuia.
Pe lângă aceste cauze generatoare de evenimente rutiere, există şi o serie de
factori secundari care favorizează producerea accidentelor de circulaţie. Dintre aceşti
factori se pot enumera: starea tehnică a autovehiculelor, starea drumului, condiţiile
meteorologice şi de vizibilitate, oboseala precum şi intensitatea şi fluenţa traficului
rutier.
Factorii esenţiali care se asociază în cauzalitatea apariţiei accidentelor de
circulaţie sunt următorii: omul, vehiculul şi drumul. Apariţia unor stări anormale
la fiecare dintre ei, în parte sau asociate, reprezintă tot atâtea surse de declanşare a
unui accident.
2.1.OMUL
Cel mai responsabil este factorul uman, vinovat de producerea a cca. 90% din
accidentele rutiere. Cauzele frecvente ale accidentelor care privesc factorul uman
sunt: viteza, fiind cauza cu ponderea cea mai ridicată, neatenţia, oboseala – este
invocată în 10-20% din accidentele grave, conducerea sub influenţa alcoolului,
depăşirile neregulamentare, nerespectarea semaforului, neacordarea priorităţii la
trecerile de pietoni, nesemnalizarea la schimbarea direcţiei de mers, traversarea
drumului public prin locuri nepermise sau/şi fără asigurarea la traversare etc.1
Principalele cauze ale accidentelor rutiere sunt, potrivit statisticilor,
comportamentul imprudent al conducătorilor auto şi traversarea neregulamentară a
pietonilor. În ţara noastră, ca o particularitate s-a evidenţiat o bună bucată de vreme
ca fiind principală cauză a accidentului rutier traversarea neregulamentară a
pietonilor. D-abia din anul 2011 pe locul întâi a revenit viteza neadaptată....
Excesul de viteză, sau neadaptarea vitezei la condiţiile concrete de drum,
depăşirile periculoase, neacordarea de prioritate şi conducerea sub influenţa
băuturilor alcoolice reprezintă cele mai importante forme de manifestare a
1 Ferenc Fagyas, Cercetarea la faţa locului în cazul accidentelor rutiere
imprudenţei la conducătorii de autovehicule care au săvârşit accidente de
circulaţie.
• Excesul de viteză este principala cauză de producere a accidentelor de
circulaţie ce se întâlneşte cu precădere în cazul conducătorilor auto din grupa de
vârstă 19-30 de ani.
În cazul excesului de viteză accidentele se produc cu precădere la ieşirea din
curbe sau intersecţii, în pante şi mai ales noaptea sau când vizibilitatea este
afectată.
Atunci când viteza este excesivă, acesta influenţează în mod negativ timpul
de reacţie al conducătorului în cazul în care apare necesitatea opririi bruşte.
Mărirea distanţei totale de frânare este direct proporţională cu creşterea vitezei.
Probabilitatea producerii de accidente rutiere din cauza vitezei excesive este
influenţată negativ de vizibilitatea redusă datorită condiţiilor meteorologice sau
declivităţilor drumului.
În cazul în care partea carosabilă este acoperită cu mâzgă, suluri de zăpadă
sau este formată din piatră cubică udă, principala cauză a producerii accidentelor
de circulaţie este neadaptarea vitezei la condiţiile concrete de drum.
• Depăşirile periculoase constituie o altă cauză importantă de producere a
evenimentelor rutiere. Depăşirea este manevra prin care conducătorul unui vehicul
îl devansează pe un altul, aflat în mers sau imobilizat, dacă prin acesta se trece
peste axul longitudinal al drumului sau peste marcajul de separare a sensurilor de
circulaţie.
Acţiunea de depăşire se desfăşoară în mai multe faze succesive: asigurarea,
aprecierea vitezei de deplasare a vehiculului din faţă, supravegherea benzii laterale
de depăşire, semnalizarea intenţiei de depăşire, asigurarea şi reintrarea pe banda
curentă de mers. Neefectuarea uneia dintre aceste operaţiuni poate constitui o sursă
de declanşare a evenimentului rutier.
• Neacordarea priorităţii este o cauză des întâlnită în cazul accidentelor
rutiere produse în localităţi, unde volumul traficului este ridicat. Configuraţia
arterelor de circulaţie şi numărul mare de intersecţii reprezintă factori ce măresc
probabilitatea producerii de accidente rutiere datorate neacordării priorităţii.
• Consumul de alcool reprezintă în continuare una din principalele cauze ale
producerii accidentelor de circulaţie, în ciuda preocupării permanente a organelor
abilitate să reducă numărul evenimentelor produse din această cauză.
Influenţa alcoolului se observă începând chiar şi cu doze mici de alcool,
indiferent de cantitate, alcoolul provocând tulburări şi dificultăţi de adaptare la
vederea nocturnă, scăderi în precizia mişcărilor şi receptivităţii la stimuli externi, a
căror directă consecinţă constă în prelungirea timpilor de reacţie. Din studiile
efectuate a rezultat o modificare a comportamentului conducătorilor auto
proporţional cu cantitatea de alcool consumată. Astfel s-a constatat că la doze de
alcool de peste 1‰, mulţi conducători auto, care în mod obişnuit sunt ordonaţi şi
prudenţi, devin brusc „temerari” fără să mai evalueze în mod normal pericolele şi
obstacolele ce apar pe drum.
O dată cu creşterea cantităţii de alcool în sânge peste această limită,
comportamentul conducătorului auto respectiv devine anormal de periculos şi ceea
ce este mai grav, acesta nu-şi dă seama de consecinţele dezastruoase ale unui astfel
de comportament în trafic.
• Nerespectarea regulilor de circulaţie de către pietoni reprezintă una din
cele mai importante cauze care generează accidente de circulaţie.
Neatenţia din partea pietonilor reprezintă prima cauză de producere a
accidentelor grave. Potrivit legislaţiei rutiere în vigoare sunt assimilate pietonilor şi
următoarele categorii de participanţi la trafic: persoanele care împing sau trag un
vehicul pentru copii, bolnavi ori infirmi, persoanele care se deplasează pe lângă
bicicletă sau ciclomotor, persoanele cu handicap locomotor care se deplasează cu
vehicule de construcţie specială, precum şi persoanele care folosesc patine sau alte
dispozitive cu role.
Din dinamica accidentelor rutiere produse ca urmare a neatenţiei din partea
pietonilor, a rezultat faptul că acestea se produc, de regulă, pe fondul nerespectării
de către aceştia a regulilor privind deplasarea pe drumul public şi traversarea
acestuia.
Factorii care concură la producerea accidentului de circulaţie,in afara celui
uman pot fi clasificaţi, după cum urmează :
Caracteristicile şi starea drumului public;
Condiţiile meteorologice şi de vizibilitate;
Intensitatea traficului rutier pe artera de circulaţie unde s-a produs
accidentul ;
Starea autovehiculelor angajate în accident;
Starea psiho-fizică şi comportamentul persoanelor implicate în accident.
2. DRUMUL PUBLIC
2.3CONDIŢIILE METEOROLOGICE ŞI DE VIZIBILITATE
Vizibilitatea în sectorul de drum pe care s-a produs accidentul de circulaţie,
este determinată, în primul rând, de starea şi caracteristicile drumului public. În
afară de această, vizibilitatea mai poate fi influenţată de :
- Condiţiile atmosferice existente în momentul producerii accidentului ;
- Existenţa vegetaţiei pe părţile laterale ale drumului;
- Circulaţia pe timp de noapte.
Potrivit cercetărilor efectuate în domeniu, condiţiile meteorologice
nefavorabile, pe de o parte, micşorează vizibilitatea şi fac drumul alunecos, iar, pe
de altă parte, afectează capacitatea de conducere,prin suprasolicitarea sistenului
nervos central.
În afară de natura învelişului drumului şi de condiţiile meteorologice,
valorile coeficientului de aderenţă sunt influenţate şi de construcţia şi starea
anvelopelor.
Pantele, rampele şi curbele reduc considerabil vizibilitatea în planul
drumului, acestea fiind generatoare de evenimente rutiere, mai ales în cazul
manevrelor de depăşire.
Circulaţia pe timp de noapte favorizează producerea accidentelor din cauza
faptului că obstacolele aflate pe partea carosabilă sau în imediata apropiere a
acesteia - pe acostament, trotuar sau în afara drumului - par a fi mult mai departe şi
mai mari decât în realitate. În special, autovehiculele care circulră cu farurile
aprinse dau obstracolelor imagini iluzorii.
Acest lucru trebuie avut în vedere atât pentru stabilirea situaţiei exacte de la
faţa locului, cât şi pentru aprecierea declaraţiilor celor implicaţi în accident şi ale
martorilor.
2.4 INTENSITATEA TRAFICULUI RUTIER PE TRONSONUL PE CARE
S-A PRODUS ACCIDENTUL
Pentru a avea o imagine clară a mecanismului şi cauzelor care au generat şi
concurat la producerea accidentului, investigarea criminalistică trebuie să ţină cont
şi de intensitatea traficului rutier pe segmentul de drum, în momentul producerii
evenimentului cercetat.
În literatura şi practica judiciară în domeniu se afirmă că intensitatea
circulaţiei constituie un indicator de bază în aprecierea fluxului de trafic.
Ea este neuniformă în timp, modificându-se în anumite ore din zi, zile ale
săptămânii şi luni ale anului, acest lucru influenţând negativ desfăşurarea traficului
rutier şi favorizând producerea accidentelor.
Odată crescute intensitatea şi viteza de circulaţie, apare pericolul coliziunii
autovehiculelor care circulă pe aceeaşi bandă, cauza principală fiind frânarea
bruscă şi nepăstrarea distanţei dintre autovehiculele care se succed.
Clarificarea problemei privitoare la intensitatea traficului rutier este deosebit
de importantă sub aspectul stabilirii vizibilităţii, dar şi evidenţierea respectării sau
încălcării obligaţiilor/interdicţiilor ce reveneau, în condiţiile deplasării pe o arteră
intens circulată.
2.5 STAREA TEHNICĂ A AUTOVEHICULELOR IMPLICATE ÎN
ACCIDENT
Studiile şi statisticile efectuate evidenţiază faptul că, în traficul rutier,
coliziunile dintre autovehicule pot fi de cele mai diverse tipuri :
a) Coliziuni frontale ;
b) Coliziuni faţă-spate ;
c) Coliziuni laterale.
De asemenea, sub aspectul numărului de dimensiuni cu care autoheviculul
intră în impact, coliziunile pot fi unidimensionate sau bidimensionate.
Investigând accidentul de circulaţie, organele de urmărire penală trebuie să
elucideze cauzele producerii acestor coliziuni şi - în raport cu acestea - să
stabilească mecanismul de producere.
Stabilirea stării tehnice autovehiculului angajat în accident prezintă
importanţă din mai multe considerente, astfel :
a) Oferă posibilitatea stabilirii exacte a împrejurărilor producerii
accidentului, a vitezei de impact, a poziţiei relative a autovehiculelor etc.;
b) Oferă o imagine clară, atât asupra manevrelor efectuate de cei aflaţi la
volan, cât şi asupra persoanelor care au încălcat regulile de circulaţie pe drumurile
publice;
c) Creează posibilitatea evidenţierii defecţiunilor tehnice pe care le prezenta
autovehiculul în momentul producerii accidentului şi - pe această bază -
stabilirea legăturii de cauzalitate dintre acestea şi rezultatul produs;
d) Asigură stabilirea şi evaluarea corectă a avariilor suferite de autovehicul
şi, pe această bază, a pagubelor materiale pricinuite prin infracţiune;
e) Nu în ultimul rând, asigură corecta încadrare juridică a faptelor săvârşite.
2.6 STAREA PSIHO-FIZICĂ ŞI COMPORTAMENTUL
PARTICIPANŢILOR LA TRAFICUL RUTIER
Dacă se admite că peste 90% din accidentele de circulaţie au loc din cauza
factorului uman2, este firească preocuparea organelor de urmărire penală pentru
lămurirea, sub toate aspectele, a stării şi comportamentului persoanelor care au fost
antrenate în producerea accidentului.
Aceasta, deoarece factorii interni care contribuie la producerea
evenimentelor rutiere sunt reprezentaţi de materialul uman - conducători auto,
2 C.D. Blaj...........................
pietoni, biciclişti etc.-, dinamica accidentelor fiind, în principal, legată nemijlocit
de conduita celui aflat la volan.
Sub aspectul stării participanţilor la trafic - îndeosebi a conducătorilor auto -
un rol important asupra limitelor fiziologice şi psihice îl au oboseala, boala,
alcoolul şi medicamentele.
Analizând comportamentul participanţilor la trafic,organele de urmărire
penală trebuie să acorde atenţie deosebită stabilirii măsurilor luate şi manevrelor
efectuate de conducătorul auto pentru evitarea accidentului.
Acest lucru se impune mai ales atunci când se invocă starea de necesitate ori
cazul fortuit.
Oboseala are ca efect principal încetinirea manevrelor, scăderea atenţiei,
nesincronizarea mişcărilor etc.
Consumul de alcool prin efectele sale afectează puternic actul conducerii
vehiculelor şi se constituie într-o importantă cauză a producerii accidentelor de
trafic rutier.
Oboseala si consumul de alcool au ca efect încetinirea manevrelor, scăderea
atenţiei şi nesicronizarea în mişcări.
Conducerea automobilului într-o asemenea stare coroborată cu alţi factori
(zgomotul motorului, caldura din interior) determină oboseala sistemului nervos3.
Viteza de deplasare a pietonului constituie un factor important în lămurirea
mecanismului producerii accidentului de circulaţie.
3 - N. Nistor, M. Stoleru
1.1 Cauzele accidentelor rutiere4
Infracţiunile rutiere cele mai des întâlnite sunt cele care privesc într-o
anumită măsură accidentele rutiere. Nu atât numeric ele reprezintă un mare pericol,
cât mai ales datorită consecinţelor dezastruoase pe care le produc. Accidentele de
circulaţie figurează printre primele trei cauze de deces, după bolile cardiovasculare
şi cancer, afectând în principal grupele tinere ale populaţiei. De asemenea ele
provoacă peste 80% dintre accidentele care au ca rezultat invaliditatea. După
studiile O.M.S. rezultă că şansele de a muri prin accidente de circulaţie sunt, pentru
grupa activă de populaţie, de 3 ori mai mari decât prin alte boli, că din totalul
accidentelor, cele de circulaţie ocupă 50%, iar în cadrul grupei de 20-30 de ani ele
reprezintă 2/3 din totalul accidentelor mortale şi 1/3 din cauzele mortalităţii
generale.
În analiza cauzelor accidentelor de trafic rutier, cei mai importanţi factori
sunt vehiculul, drumul şi omul. Autovehiculul reprezintă o cauză de accident rutier
datorită defecţiunilor tehnice pe care le poate avea. Deşi accidentele datorate
deficienţelor tehnice nu au o pondere ridicată, ele sunt considerate grave datorită
consecinţelor tragice pe care, mai întotdeauna, le produc. Drumul constituie o
cauză de accidente prin copacii sau alte obstacole de pe marginea şoselelor,
deoarece, atunci când autovehiculul părăseşte drumul, accidentul se produce prin
impactul cu acel obstacol, prin iluminarea şi semnalizarea necorespunzătoare, prin
pavajul care trebuie făcut în aşa fel încât să împiedice derapajul, prin terasamentul
fragmentat etc.
4 E. M. Gacea, Investigarea criminalistică a accidentului de trafic rutier, Editura Ministerului de Interne, Bucureşti, 2003, p. 7-16.
Dar cel mai responsabil este factorul uman, vinovat de producerea a cca. 90% din
accidentele rutiere. Cauzele frecvente ale accidentelor care privesc factorul uman
sunt: viteza, fiind cauza cu ponderea cea mai ridicată, neatenţia, oboseala – este
invocată în 10-20% din accidentele grave, conducerea sub înfluenţa alcoolului,
depăşirile neregulamentare, nerespectarea semaforului, neacordarea priorităţii la
trecerile de pietoni, nesemnalizarea la schimbarea direcţiei de mers, traversarea
drumului public prin locuri nepermise sau/şi fără asigurarea la traversare etc.
Accidentele produc adevărate tragedii în cadrul relaţiilor sociale, de aici
necesitatea de a lupta împotriva lor. Această „luptă” se asigură prin măsuri de
prevenire şi combatere a accidentelor rutiere, iar atunci când acestea nu au putut fi
evitate, prin înlăturarea sau reducerea maximă a efectelor pe care le-au generat.
Unul din mijloacele de prevenire, poate cel mai eficient şi mai la îndemână, este şi
incriminarea pe cale legislativă a conduitelor care pun în pericol relaţiile sociale
privind siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.
1.2 Infracţiuni privind factorul uman – cauză a accidentelor rutiere
Conducerea sub influenţa alcoolului sau a unor substanţe cu efect narcotic. În
această categorie Codul rutier prevede mai multe fapte posibile care constituie
infracţiune.
Secţiunea 1. Consideraţii referitoare la aspectele juridice
Circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor şi a celorlalte
categorii de participanţi la trafic, drepturile, obligaţiile şi răspunderea care revin
persoanelor fizice şi juridice, implicate în activităţi rutiere, precum şi atribuţiile
autorităţilor statului sunt reglementate în prezent prin Ordonanţa de Urgenţă nr.
195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, modificată şi completată prin
O.U.G. nr. 63/2006 şi prin O.U.G. nr. 69/2007.
Infracţiunile contra siguranţei circulaţiei constituie un ansamblu de acte
penale prin a căror incriminare si sancţionare se urmăreşte protejarea valorii
sociale reprezentate de siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, dar şi alte valori
sociale precum, viaţa şi sănătatea persoanelor, patrimoniul acestora. Această
categorie de infracţiuni a atras atenţia specialiştilor în mod deosebit, ca urmare a
amplificarii şi diversificării încălcărilor produse în cadrul circulaţiei rutiere, a
creşterii gradului de pericol al acestor violări, a necesităţii unei intervenţii mai
eficiente a legiuitorului în acest domeniu spre a asigura protejarea efectivă şi în
mod corespunzător a valorilor sociale puse în pericol.
Secţiunea a 2-a. Cauzele accidentelor de circulaţie
Frecvenţa accidentului de trafic rutier variază în raport cu parcul de
autovehicule, dezvoltarea reţelei rutiere, centrele de aglomerare urbană. Cadrul
lucrării noastre nu permite
tratarea extensivă a acestui subiect, care a format obiectul a numeroase monografii
şi lucrări de
specialitate. Ne vom limita astfel la o serie de generalităţi necesare cunoaşterii
împrejurărilor
şi condiţiilor producerii accidentului şi la aprofundarea problemelor cu aspect
medico-legal şi
judiciar.
a. Accidentele datorate factorului uman au, în ordine următoarele cauze:
excesul de viteză, neatenţia pietonilor, depăşirea neregulamentară şi
neasigurarea priorităţii de trecere, conducerea sub influenţa băuturilor
alcoolice.
Alte cauze: conducerea imprudent, nesemnalizarea la schimbarea direcţiei
de mers, neasigurarea la trecerile la nivel cu calea ferată, oboseala, boala,
adormirea la volan, nerespectarea culorii semaforului electric sau a
semnalelor agentului de poliţie rutieră, conducerea fără permis etc.
În raport cu pericolul de accidentare, interesează: vârsta (conducătorii auto
mai în vârstă produc mai puţine accidente decât tinerii), experienţa şi
calificarea profesională, oboseala, funcţia vederii şi alcoolismul.
Statisticile demonstreazăcă că, în medie, din 5 accidente rutiere grave, trei
au loc din vina conducătorilor auto şi, două din cea a pietonilor, bărbaţii se
accidentează de patru ori mai mult decât femeile, iar nivelul mortalităţii cel
mai ridicat este la persoanele din grupa de vârstă 18-25 de ani.5
b. Accidentele datorate factorilor tehnici: defecţiuni ale sistemului de
frânare, direcţie, iluminare şi de semnalizare. Pare incredibil, dar din
totalul accidentelor rutiere factorilor tehnici le revin până la 5%. De cele
mai multe ori, aceştia trebuie corelaţi cu factorul uman, în sensul lipsei de
preocupare pentru construirea, întreţinerea şi revizia corespunzătoare a
autovehiculelor.6
c. Accidentele datorate factorilor rutieri: lăţimea, declivitatea, curbura,
natura şi starea îmbrăcămintei, indicatoarele, refugiile, spaţiile verzi etc, la
care se adaugă alte surse de pericol ca: intersecţiile, podurile înguste,
drumurile neiluminate, monotonia unor căi rutiere.7
2. CAUZELE ACCIDENTELOR DE CIRCULATIE
5 Lazăr Cârjan, Mihai Chiper, Criminalistică, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2009, p. 361.6 Ibidem 7 Ibidem, p. 362.
a. Accidentele datorate factorului uman au, în ordine, urmatoarele cauze:
excesul de viteza, neatentia pietonilor, depasirea neregulamentara si neasigurarea
prioritatii de trecere, conducerea sub influenta bauturilor alcoolice.
Alte cauze: conducerea imprudenta; nesemnalizarea la schimbarea directiei
de
mers; neasigurarea la trecerile de nivel cu calea ferata; oboseala, boala, adormirea
la
volan; nerespectarea culorii semaforului electric sau a semnalelor agentului de
politie
rutiera; conducerea fara permis etc.
În raport cu pericolul de accidentare, intereseaza: vârsta (conducatorii auto
mai în
vârsta produc mai putine accidente decât cei tineri), experienta si calificarea
profesionala, oboseala, functia vederii si alcoolismul.
Statisticile demonstreaza ca, în medie, din 5 accidente rutiere grave, trei au
loc din
vina conducatorilor auto si doua din cea a pietonilor; barbatii se accidenteaza de
patru
ori mai mult decât femeile; nivelul mortalitatii cel mai ridicat este la persoanele din
grupa de vârsta 18-25 ani.
b. Accidentele datorate factorilor tehnici: defectiuni ale sistemului de
frânare,
directie, iluminare si de semnalizare. Pare incredibil, dar din totalul accidentelor
rutiere
factorilor tehnici le revin pâna la 5%8. De cele mai multe ori acestia trebuie
corelati cu
factorul uman, „în sensul lipsei de preocupare pentru construirea, întretinerea si
revizia
corespunzatoare a autovehiculelor”.
c. Accidentele datorate factorilor rutieri: „latimea, declinitatea, curbura,
natura
si starea îmbracamintei, indicatoarele, refugiile, spatiile verzi etc”, la care am
adauga
alte surse de pericol ca: intersectiile, podurile înguste, drumurile neiluminate,
monotonia
unor cai rutiere.
În concluzie, accidentele de circulatie au la baza trei factori: omul,
automobilul si
drumul, dintre care rolul predominant îl are primul.
Cercetarile de specialitate au relevat 14 factori psihici generatori de
accidente:
• deficiente în sfera atentiei (concentrare redusa, instabilitate, fixitate);
• operativitate redusa a functiilor decizionale (lentoare, unilateralitate, slaba
anticipare, deficit de informatie etc.);
• slaba rezistenta afectiva în situatii critice (emotivitate, anxietate, frica);
• impulsivitatea si agresivitatea (slabul echilibru psihomotor, nesocotirea
pericolului, a regulilor de circulatie si a prezentei celorlalti participanti la trafic);
• reactivitatea motorie scazuta (timp de reactie mare, discrepanta între momentul
aparitiei stimulului si cel al efectuarii operatiilor motorii);
• slabul autocontrol (dezorganizarea generala a comportamentului în situatiile
critice);
- nivelul scazut al capacitatii de anticipare a evenimentelor în spatiul rutier;
- simt de raspundere scazut (slaba constientizare a complexitatii si
implicatiilor
sociale le comportamentului la valori);
• ambitia (centrarea unilaterala pe propriul Eu, exacerbarea tendintelor de
autoevidentiere si autoafirmare etc.);
• indisciplina (nesocotirea conditiilor respective ale circulatiei rutiere; încalcarea
regulilor de circulatie);
• supraestimarea propriului nivel de competenta (a insusirilor si capacitatilor);
• vitezomania, „betia vitezei" si placerea pe care o resimte cel în cauza;
• nervozitatea (rezistenta scazuta la actiunea factorilor perturbatorii), la
frustratie; instabilitatea modului de abordare si reactie la stimulii externi);
• oboseala (disfunctia generala a sistemului personalitatii, cauzata de
suprasolicitarea neuropsihica la volan).
În nici unul din cazurile analizate nu a fost prezent doar un singur factor
dintre cei
enumerati; cel mai frecvent s-au conjugat 3-4 asemenea factori. Se confirma astfel
ca
accidentul de circulatie este multiconditionat, neputând fi explicat printr-o singura
variabila psihofiziologica (atunci când el este atribuit componentei umane a
traficului)”.
Accentuam consecintele nefaste ale alcoolului, consumului excesiv de
medicamentesi al stupefiantelor. La 0,5gr‰ alcool în sânge se tripleaza riscul de
accidentare; la l‰ riscul este de 5 ori mai mare, la l,5‰ de 15 ori iar la 2‰ de 55
ori.
3. FAPTE SI ÎMPREJURARI PE CARE TREBUIE SA LE
LAMUREASCA INVESTIGAREA CRIMINALISTICA
a. Locul producerii accidentului
Accidentul de trafic rutier este considerat doar acela care a avut loc pe un
drum
public, adica pe o cale de comunicatie amenajata pentru circulatia vehiculelor si
aflata în
administrarea unui organ de stat, daca este deschisa circulatiei publice. Potrivit
reglementarilor în vigoare, drumurile care nu sunt deschise circulatiei publice vor
fi
marcate, la intrare, cu inscriptii vizibile din care sa rezulte ca este interzisa
circulatia
publica. Evenimentele care au fost în afara drumului public vor cadea sub incidenta
infractiunilor la regimul protectiei muncii.
b. Mecanismul producerii accidentului, adica actiunile sau inactiunile care
au
produs accidentul de trafic rutier intereseaza pentru identificarea persoanei care va
fi
trasa la raspundere penala.
Investigarea criminalistica va urmari urmatoarele probleme.
3.1. Caracteristicile si starea drumului public (categoria din care face
parte;
latimea partii carosabile; existenta sau lipsa arostamentului, a trotuarelor în
localitati,
precum si a santurilor; învelisul partii carosabile etc.).
3.2. Conditiile meteorologice si starea de vizibilitate
Se iau în calcul factorii care influenteaza vizibilitatea: conditiile
meteorologice
(ceata, ploaia, ninsoarea, lapovita, poleiul), precum si conducerea pe timp de
noapte -
care solicita la maximum sistemul nervos si afecteaza capacitatea de conducere.
3.3. Intensitatea traficului rutier, care difera în raport cu anumite luni, zile
si ore.
3.4. Starea si comportamentul participantilor: oboseala, alcool, fumat
excesiv,
folosirea unor medicamente, viteza de deplasare a pietonului etc.
3.5. Starea tchnica a autovehiculului angajat în accident
Intereseaza tipul coliziunii: frontala, fata-spate, laterala, coliziunea cu
autovehiculul
depasit, tinându-se cont de urmatoarele concluzii:
• „miscarea autovehiculului în timpul coliziunii si calculul traiectoriei dupa
ciocnire pot fi analizate prin teoria impactului bidimensional si dinamica
miscarii plane a corpului rigid;
• deformarea autovehiculului în timpul coliziunii este dependenta nu numai
de
viteza, ci si de locul impactului; viteze de impact mai mici pot cauza
deformari mari
daca ciocnirea are loc în vecinatatea centrului de greutate al caroseriei
autovehiculului”.
Stabilirea starii tehnice a autovehiculului în momentul producerii
accidentului si a
ra-portului de cauzalitate între acestea si accident ofera posibilitatea evaluarii
corecte a
pagubelor produse, precum si a încadrarii juridice a faptelor.
Circulaţia pe drumurile publice este o activitate complexă cu adânci implicaţii în
viaţa oamenilor. De aceea, se acţionează permanent, prin toate mijloacele, ca
aceasta să se desfăşoare în condiţii de deplină siguranţă atât pentru viaţa cetăţenilor
de la cei mai mici, până la cei mai mari, cât şi pentru integritatea bunurilor
materiale. Cu toate condiţiile create pentru desfăşurarea fluentă şi în siguranţă a
traficului, ritmul şi proporţiile în care evoluează circulaţia rutieră, pe de o parte şi
comportamentul unor participanţi la trafic, pe de altă parte, determină producerea
evenimentelor de circulaţie cu toate consecinţele negative ce decurg din acestea.
Accidentul de circulaţie – considerat un adevărat flagel al civilizaţiei
moderne, paradox unanim acceptat şi recunoscut al civilizaţiei secolului nostru – se
află în plină dezbatere şi studiere implicând abordarea în tot complexul său de
elemente tehnico-organizatorice, medicale şi sociale.
Se are în vedere faptul că, accidentele produse în cadrul traficului rutier
figurează în prezent printre primele cauze de deces de pe întreg globul pământesc,
urmând după bolile cardio-vasculare şi după cele provocate de tumori ale corpului
omenesc.
Analizele statistice întăresc concluzia că accidentele nu sunt imprevizibile
sau inevitabile, cu toate că apariţia lor este aleatoare. Principalele cauze ale
accidentelor de circulaţie datorate conducătorilor auto sunt următoarele :
excesul de viteză
efectuarea greşită a manevrelor de depăşire
nerespectarea normelor privind acordarea priorităţii
consumul de alcool
neverificarea stării tehnice
starea de oboseală a conducătorului auto.
Factorii care concură la producerea accidentelor rutiere se pot grupa în două
mari categorii :-factori externi
-factori interni.
Din categoria factorilor externi fac parte starea tehnică a autovehiculului,
starea căii rutiere, condiţiile meteorologice şi de vizibilitate.
Dintre sistemele autovehiculului care concură la siguranţa circulaţiei şi
necesită o verificare periodică amintim : -sistemul de direcţie,
-sistemul de frânare,
-sistemul de iluminare,
-sistemul de rulare.
Eficacitatea unui sistem rutier – ca factor extern care concură la producerea
accidentelor rutiere – se poate aprecia în funcţie de următorii parametri :
intensitatea circulaţiei
viteza medie de circulaţie
numărul de evenimente de circulaţie.
Intensitatea circulaţiei este un indicator de bază în aprecierea fluxului de trafic
şi este neuniformă în timp, modificându-se în anumite ore din zi, zile ale
săptămânii şi luni ale anului, ceea ce influenţează negativ desfăşurarea
traficului, favorizând producerea accidentelor. Odată cu creşterea intensităţii şi
a vitezei de circulaţie apare pericolul accidentării autovehiculelor care circulă
pe aceeaşi bandă datorită frânărilor bruşte şi distanţei insuficiente dintre
autovehiculele care se succed .
Importante circumstanţe care influenţează fiziologia conducerii şi limitele de
adaptabilitate ale subiectului la condiţiile activităţii de conducere create de
caracteristicile geometrice şi topometrice ale căilor rutiere, cum sunt : declinitatea,
lăţimea, curbura, natura şi starea îmbrăcămintei căii, indicatoarele, refugiile,
spaţiile verzi, etc.
Astfel, reducerea lăţimii benzii de circulaţie produce un efect psihologic asupra
conducătorului auto materializat prin micşorarea capacităţii de conducere cu 15-25
% faţă de situaţia când ar circula pe o bandă cu lăţimea de 3,5 metri.
Pantele şi rampele precum şi curbele reduc apreciabil vizibilitatea în plan şi în
profilul în lung, aceste elemente geometrice ale drumului fiind generatoare de
evenimente rutiere mai ales în cazul manevrei de depăşire pe aceste sectoare de
drum.
Datorită înclinării transversale a şoselelor în curbă, valorile reacţiunilor normale
la roţile din dreapta şi la cele din stânga ale autovehiculelor vor diferi între ele,
cerinţele de securitate a circulaţiei indicând realizarea unui echilibru dinamic al
acestor forţe. Dacă la virajul în curbe, asupra roţilor se exercită forţe de antrenare
sau de frânare, limita superioară a reacţiunilor transversale (forţa de ghidare
laterală a roţii) se micşorează. De aceea, în cazul real de deplasare a
autovehiculelor în curbe, pierderea stabilităţii transversale se produce începând cu
roţile motoare, la raze de viraj mai mari sau la unghiuri de înclinare transversală
mai mici decât cele determinate prin calcule.
Starea căii rutiere influenţează, de asemenea, capacitatea de conducere auto şi-
atunci când nu este corespunzătoare – creează pericole pentru siguranţa traficului.
La deplasarea autovehiculului pe un drum în stare rea – cu suprafaţa carosabilă
deteriorată – valoarea aderenţei la un anumit moment poate să nu fie aceeaşi la
toate roţile, ceea ce măreşte probabilitatea apariţiei derapajului. Formarea unor
denivelări mari în îmbrăcămintea drumului, nesemnalizate, determină – mai ales în
timpul circulaţiei cu viteze mari – producerea unor defecţiuni la sistemele de
direcţie sau de rulare ce duc la pierderea controlului volanului şi, implicit, la
intrarea în coliziuni cu alte autovehicule sau părăsirea suprafeţei carosabile.
Intersecţiile la acelaşi nivel sunt printre cele mai importante elemente care
limitează şi adesea întrerup influenţa traficului pe un drum, fiind locuri generatoare
de evenimente rutiere. S-a constatat că abundenţa de indicatoare, reclame şi diverse
panouri distrag atenţia conducătorului auto şi chiar îl obosesc, aşa cum circulaţia
pe aliniamente lungi şi monotone poate provoca uneori adormirea conducătorului
auto.
Condiţiile meteorologice defavorabile, cum sunt ceaţa, ploaia, ninsoarea,
poleiul, pe de o parte micşorează vizibilitatea şi fac drumul alunecos, iar pe de altă
parte, influenţează activitatea sistemului nervos central care este mult mai solicitat,
stare ce se reflectă deseori şi asupra capacităţii de conducere. Noaptea, obstacolele
ce se află pe partea carosabilă sau în imediata apropiere – pe acostament sau în
afara drumului – par să fie mult mai departe şi mai mari decât în realitate.
Conducătorii auto trebuie să acorde o atenţie mărită şi să aibă un plus de prudenţă
îndeosebi în cazul unor depăşiri sau la aprecierea exactă a spaţiului necesar în
momentul încrucişării, mai ales în condiţiile unui trafic eterogen – autoturisme,
autocamioane, autobuze, tractoare, căruţe, biciclişti.
Factorii interni sunt reprezentaţi de materialul uman, producerea accidentelor de
circulaţie fiind nemijlocit legată de capacitatea de conducere a persoanelor aflate la
volanul autovehiculelor în procentul cel mai ridicat 70-90 %.
Totalitatea factorilor perturbatori ai capacităţii de conducere auto constituie, de
fapt, elemente favorizante ale producerii accidentelor rutiere. Dintre acestea o
amprentă hotărâtoare asupra limitelor fiziologice şi psihice ale conducătorului auto
îşi pun : oboseala, alcoolul şi medicamentele.
Oboseala duce la încetinirea manevrelor de conducere, la nesincronizarea
mişcărilor, la scăderea atenţiei şi la apariţia unei stări subiective de tensiune
nervoasă.
Activitatea de conducere, desfăşurată cu încordare şi atenţie continuă oboseşte
sistemul nervos al subiectului, proces accelerat de o serie de circumstanţe. Printre
acestea sunt de amintit :
- imobilitatea poziţiei conducătorului auto
- mişcarea de legănare a autovehiculului
- zgomotul uniform al motorului
- monotonia unor căi rutiere
- căldura din cabină
Consumul de alcool, atât înainte cât şi în timpul conducerii automobilului,
este o importantă cauză a producerii accidentelor de circulaţie, deoarece afectează
puternic capacitatea de conducere auto. În urma consumului de alcool şi potrivit cu
cantitatea ingerată, atenţia scade, durata reflexelor creşte, capacitatea de acordare a
ochiului este diminuată, coordonarea mişcărilor devine deficitară, distanţele şi
vitezele sunt apreciate cu mari erori, acţiunea alcoolului continuând cu tulburări de
echilibru.
Consumul de medicamente şi stimulente reprezintă, de asemenea, factorul
favorizant al producerii accidentelor de circulaţie. Acţiunea cofeinei nu diminuează
oboseala sau influenţa alcoolului, ci, la unele persoane, produce nelinişte,
tremurături, nesiguranţă. Folosirea medicamentelor şi a stimulentelor, nu trebuie să
aibă loc fără consultarea medicului.
Accidentele produc adevărate tragedii în cadrul relaţiilor sociale, de aici
necesitatea de a lupta
împotriva lor. Această „luptă” se asigură prin măsuri de prevenire si combatere a
accidentelor rutiere, iar
atunci când acestea nu au putut fi evitate, prin înlăturarea sau reducerea maximă a
efectelor pe care le-au
generat. Unul din mijloacele de prevenire, poate cel mai eficient si mai la
îndemână, este si incriminarea
pe cale legislativă a conduitelor care pun în pericol relaţiile sociale privind
siguranţa circulaţiei pe
drumurile publice.
Factorii esenţiali care se asociază în cauzalitatea apariţiei accidentelor de
circulaţie sunt următorii: omul, autovehiculul şi drumul. Apariţia unor stări
anormale la fiecare dintre ei, în parte sau asociate, reprezintă tot atâtea surse de
declanşare a unui accident.
Principalele cauze ale accidentelor rutiere sunt, potrivit statisticilor,
neatenţia din partea pietonilor şi comportamentul imprudent al conducătorilor auto.
Excesul de viteză, sau neadaptarea vitezei la condiţiile concrete de drum,
depăşirile periculoase, neacordarea de prioritate şi conducerea sub influenţa
băuturilor alcoolice reprezintă cele mai importante forme de manifestare a
imprudenţei la conducătorii de autovehicule care au săvârşit accidente de
circulaţie.
• Nerespectarea regulilor de circulaţie de către pietoni reprezintă una din
cele mai importante cauze care generează accidente de circulaţie.
Neatenţia din partea pietonilor reprezintă prima cauză de producere a
accidentelor grave. Potrivit legislaţiei rutiere în vigoare sunt assimilate pietonilor şi
următoarele categorii de participanţi la trafic: persoanele care împing sau trag un
vehicul pentru copii, bolnavi ori infirmi, persoanele care se deplasează pe lângă
bicicletă sau ciclomotor, persoanele cu handicap locomotor care se deplasează cu
vehicule de construcţie specială, precum şi persoanele care folosesc patine sau alte
dispozitive cu role.
Din dinamica accidentelor rutiere produse ca urmare a neatenţiei din partea
pietonilor, a rezultat faptul că acestea se produc, de regulă, pe fondul nerespectării
de către aceştia a regulilor privind deplasarea pe drumul public şi traversarea
acestuia.
9
Factorii care concură la producerea accidentului de circulaţie pot fi
clasificaţi, după cum urmează :
1. Caracteristicile şi starea drumului public ;
2. Condiţiile meteorologice şi de vizibilitate ;
3. Intensitatea traficului rutier pe artera de circulaţie unde s-a produs
accidentul ;
4. Starea autovehiculelor angajate în accident ;
5. Starea psiho-fizică şi comportamentul persoanelor implicate în accident.
1. culpa conducătorilor auto
2. culpa neposesorilor de permise de conducere;
3. culpa conducătorilor de vehicule cu tracţiune animală si a mopedelor;
4. culpa bicicliştilor.
5. culpa pietonilor sau pasagerilor
6. culpa persoanelor juridice posesoare de parc auto
7. culpa administratorilor de drumuri publice
8. fenomene naturale (furtuni, calamităţi, căderi de arbori)
9. defecţiuni tehnice la diferite mecanisme şi sisteme din compunerea
autovehiculelor
10.starea necorespunzătoare a părţii carosabile sau existenţa unor obstacole
11.alte cauze
10
Factorul drum. Este foarte mult discutat `n ultimele decenii, mai
ales de când viteza mereu crescând\ de deplasare a autovehiculelor,
impune moderniz\ri rutiere aproape nerealizabile chiar `n ]\rile “
motorizate “. Cele mai grave accidente au loc `n intersec]ii, iar virajele la
stânga sunt cele mai periculoase. ~n conceperea drumurilor trebuie avut
`n vedere distan]a de vizibilitate, panta, curba, iluminrea corespunz\toare
a drumului.
Drumurile vor trebui s\ fie cât mai rectilini, bine iluminate, cu
viaducte la intersec]ii, f\r\ obstacole pe margine [i largi. Suprafa]a de
rulare va fi resistent\, neted\, cu mare adezivitate pentru cauciucuri.
Factorul drum intervine ca element favorizant `n producerea accidentului
rutier prin `ngustime, terasament erodat sau denivelat, curbe
necorespunz\tor construite, semnaliz\ri defectuoase, condi]ii favorabile
de derapaj.
La acestea se mai adaug\ factorii de mediu dintre care amintim:
cea]a, ploaia, poleiul, z\pada.
2.Factorul vehicul. Principalele tipuri de autovehicule `ntâlnite pe
drumurile publice, sunt:
- Autovehicule cu ro]i de cauciuc:
- motociclete
- autovehicule de m\rime mijlocie (autoturisme,
autofurgonete)
- autovehiule mari (autobuze, troleibuze, camioane).
- Autovehicule cu ro]i metalice (tren, tramvai, metrou).
- Vehicule f\r\ motor: c\ru]e, biciclete.
49
Tipurile cele mai frecvente de rela]ii eviden]iate `n accidentele auto
sunt: auto-pieton; auto-auto; auto-moto. La factorul vehicul sunt
incriminate principal defec]iuni la sistemul de frânare, iluminare, direc]ie,
cauciucuri.
~n pofida tuturor eforturilor tehnologice, marile firme produc\toare
nu pot ]ine pasul `ntre m\rirea vitezei [i siguran]a sistemelor de frânare,
`n sensul cre[terii acesteia din urm\.
3. Factorul om. De]ine rolul covâr[itor `n geneza acccidentelor de
trafic rutier, atât ca pieton (37,40 %), cât [i `n calitate de conduc\tor auto
(58,25%).Nu trebuie uitat c\, indirect factorul uman guverneaz\ atât
construc]ia drumurilor cât [i a autovehiculelor.
- Personalitatea conduc\torului. Conducerea unui vehicul,
senza]ia de for]\ pe care o confer\ acesta, determin\ eliberarea de diferite
tensiuni psihice, chiar [i la cei slabi, lini[ti]i [i timizi,cu apari]ia unui
sentiment de putere, care-i face s\ devin\ agita]i, puternici, temerari.
Exaltarea instinctului de putere (a agresivit\]ii) realizat\ prin contopire
pân\ la identificare a omului cu ma[ina, creeaz\ un dezechilibru afectiv,
favorabil regresiunii la sentimente primitive [i moduri impulsive de
comportament.
Vehiculul eviden]iaz\ omul a[a cum este el. La cei cu complexe de
superioritate, investirea brusc\ cu o putere peste limitele lor biologice [i
de care dispun f\r\ efort, cre[te orgoliul [i exagereaz\ sentimentul de
`ncredere `n sine generând ceea ce `n medicina traficului este cunoscut
sub numele de “ sindromul centaurului “.
- Sexul. De[i femeile conduc autovehicule `n procente aproximativ
egale cu b\rba]ii, se constat\ c\ acestea, printr-o concentrare mai mare a
aten]iei la drum, produc un num\r mai redus de accidente, dar acestea
sunt mult mai grave. Faptul se poate pune pe reac]iile afective ale femeii
`n fa]a riscului drumului public (de exemplu, din dorin]a de a evita
c\lcarea unei pisici, o femeie nu sesizeaz\ c\ autovehiculul se poate
r\sturna). ~n geneza unor accidente au fost incriminate [i st\ri fiziologice
feminine: menstrua]ia, sarcina, menopauza.
- Vârsta. Frecven]a maxim\ a accidentelor de trafic rutier este la
vârste tinere, [i se explic\ prin existen]a unui “gust “ al riscului cu sfidarea
pericolelor legate de trafic. Temeritatea acestei vârste diminu\ puterea de
anticipa]ie a unor situa]ii. Lipsa responsabilit\]ilor conferite de familie sau
de existen]a copiilor , este [i ea incriminat\.
- Oboseala. Se datoreaz\ unor factori endogeni ( consum de
alcool, tensiune psihic\, debutul unor boli: diabet, hepatit\ viral\, etc.) sau
exogeni: monotonia [oselei, circula]ie dens\, intoxica]ie subclinic\ cu
monoxid de carbon datorit\ fumatului excesiv. ~ncepe cu dispersarea
aten]iei [i reac]ii la stimuli din afara conducerii. Asociat\ cu viteza, cre[te
mult erorile de pilotaj.
50
- Alcoolul [i medicamentele. ~n ceea ce prive[te alcoolul `n
România, nivelul de “ ghilotin\ “ este 0,8 gr%o, dar `n multe ]\ri este sub
aceast\ cifr\. Este periculos `n trafic prin efectele sale psihologice
negative (optimism [i `ncredere exagerat\ `n performane]ele proprii,
combinat\ cu relaxarea autocriticii [i autocontrolului), care apar la
concentra]ii mici. ~n cazul concentra]iilor mari alcoolul deprim\ reflexele,
contribuind [i la m\rirea timpilor de reac]ie (de exemplu la un subiect
normal timpul de reac]ie de la vederea unui obstacol pân\ la frânare este
de 0,75 sec. O alcoolemie cuprins\ `ntre 1-2 gr.%o tripleaz\ acest timp).
Medicamentele sunt incriminate `n geneza unor accidente. Nu se vor
folosi la [oferi tranchilizante, decontracturante musculare.
- St\ri patologice asociate: bolile cardiovasculare constituie un risc
pentru st\rile de trafic iar stress – ul, prin excesul de catecolamine [i pe
fond de ateroscleroz\, precipit\ apari]ia unor crize de pieredere de
con[tien]\, ducând chiar la moartea subit\. Diabetul, prin crizele de
hipoglicemie genereaz\ somnolen]\, le[in. Epilepsia cu forma ei
fotosensibil\, poate genera accidente mai ales noaptea. Afec]iunile
oculare prin `ngustarea câmpului optic [i sc\derea acuit\]ii vizuale `ntârzie
startul reflexelor conduc\torului. Tulbur\rile sim]ului cromatic
(daltonismul), adaptarea sc\zut\ a retinei la `ntuneric, sunt incriminate `n
geneza accidentelor. Sim]ul auzului nu constituie o necesitate absolut\ `n
trafic, normele variind de la ]ar\ la ]ar\. Este incriminat\ integritatea sa `n
acordarea priorit\]ii (reflex, capul se `ntoarce dup\ zgomot). Efectul de
sl\bire excesiv determin\ hipoglicemie, care poate genera pierderea
con[tien]ei. Prânzul copios, predispune la somnolen]\. La pietoni `n plus
intervine [i nerespectarea regulilor de circula]ie `n timpul folosirii drumului
public.
4. Al]i factori: factorul meteorologic `n corela]ie cu factorul drum
[i neadaptarea vitezei de rulare, favorizeaz\ producerea accidentelor de
trafic rutier. Frecven]a s\pt\mânal\ (`n special la `nceputul [i sfâr[itul
weeked – ului) [i frecven]a nictemeral\, sunt [i ele incriminate `n geneza
accidentului de trafic rutier.
