3
Cateheză despre sfânta scriptură 1. PREGĂTIREA APERCEPTIVĂ: - Dumnezeu S-a revelat oamenilor pe două căi: naturală şi supranaturală. Revelaţia supranaturală, la rândul ei, a fost transmisă tot prin două căi: Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie; - între aceste două căi există unele asemănări (au acelaşi izvor, Dumnezeu; acelaşi mesaj al credinţei, nu se contrazic etc.), dar şi unele deosebiri (ca formă de exprimare, una în scris, cealaltă şi scris şi oral; Sfânta Scriptură este inspirată în totalitate, Sfânta Tradiţie numai parţial; Sfânta Scriptură transmite cuvântul Domnului direct, Sfânta Tradiţie - indirect, uneori comentat, interpretat etc.). 2. ANUNŢAREA TEMEI: vom vorbi astăzi, cu ajutorul Domnului, despre Sfânta Scriptură. 3. TRATAREA: definiţia: colecţia de cărţi ale Vechiului şi Noului Testament scrise de către autori sacri, sub inspiraţia Sfântului Duh; denumirea: "Biblia" (gr.= cărţile); "Sfânta Scriptură" (lat. Sancta Scriptura); cuprinsul: Vechiul Testament - 39 cărţi canonice + 13 necanonice; Noul Testament - 27 de cărţi canonice ; stabilirea canonului: - pentru Vechiul Testament pe vremea lui Ezdra (sec. V î.Hr.), pentru Noul Testament, sfârşitul sec. I, recunoscut de către Biserică la Sinodul local din Laodiceea (360) şi Sinodul al VII-lea Ecumenic (Niceea, 787); elemente de istorie a textului biblic: a. Vechiul Testament: aprox. în anul 1250 î. Hr. Moise primeşte tablele Legii pe muntele Sinai şi scrie Pentateuhul. Celelalte scrieri vetero-testamentare sunt alcătuite până aprox. în sec. V î. Hr. (pe vremea lui Ezdra); Septuaginta = varianta grecească a Bibliei ebraice. Traducerea s-a făcut în Alexandria, pe la 250 î.Hr., de către 72 învăţaţi evrei aduşi din Palestina, de Ptolemeu al II-lea Filadelful. De reţinut că însuşi Mântuitorul (ca de altfel şi Sfinţii Evanghelişti) citează după Septuaginta, nu după varianta ebraică; Vulgata = varianta latină a Bibliei, tradusă de către Fericitul Ieronim (sec. al IV- lea); Textul Masoretic ("masora"=tradiţie) = textul ebraic al Vechiului Testament, transcris în sec. VIII-X d. Hr., care pe lângă consoanele existente până atunci, primeşte şi vocale, pentru a facilita lectura. Unii exegeţi afirmă, însă, că masoreţii au falsificat unele versete, în defavoarea creştinilor şi, evident, în favoarea iudeilor; b. Noului Testament a fost scris în limba greacă, cu excepţia Evangheliei după Matei, scrisă iniţial în ebraică (dialectul aramaic), dar tradusă apoi în greacă, de către însuşi autorul; - împărţirea în capitole şi versete: a. În capitole: sec. al XIII-lea, cardinalul Ştefan Langton şi călugărul Huges de saint Glef; b. În versete: în sec. al XVI-lea, tipograful parizian Robert Ştefan. Această împărţire a permis, apoi, utilizarea lecturii folosind "locurile paralele" de la subsolul fiecărei pagini; - primele ediţii româneşti ale Bibliei: 1648 (numai Noul Testament, numit "de la Bălgrad", datorat ostenelii mitropolitului Simion Ştefan); 1688 - prima ediţie integrală ("Biblia lui Şerban"); 1856 - Biblia de la Buzău; 1858 - Biblia lui Şaguna; 1795 - Biblia de la Blaj; 1914 - Biblia de la

cateheza despre Sf Scriptura

Embed Size (px)

DESCRIPTION

cateheza despre Sf Scriptura

Citation preview

Catehez despre sfnta scriptur

Catehez despre sfnta scriptur

1. PREGTIREA APERCEPTIV:- Dumnezeu S-a revelat oamenilor pe dou ci: natural i supranatural. Revelaia supranatural, la rndul ei, a fost transmis tot prin dou ci: Sfnta Scriptur i Sfnta Tradiie;- ntre aceste dou ci exist unele asemnri (au acelai izvor, Dumnezeu; acelai mesaj al credinei, nu se contrazic etc.), dar i unele deosebiri (ca form de exprimare, una n scris, cealalt i scris i oral; Sfnta Scriptur este inspirat n totalitate, Sfnta Tradiie numai parial; Sfnta Scriptur transmite cuvntul Domnului direct, Sfnta Tradiie - indirect, uneori comentat, interpretat etc.).2. ANUNAREA TEMEI:vom vorbi astzi, cu ajutorul Domnului, despre Sfnta Scriptur.3. TRATAREA:definiia:colecia de cri ale Vechiului i Noului Testament scrisede ctre autori sacri, sub inspiraia Sfntului Duh;denumirea:"Biblia" (gr.=crile); "Sfnta Scriptur" (lat. Sancta Scriptura);cuprinsul: Vechiul Testament - 39 cri canonice + 13 necanonice;Noul Testament - 27 de cri canonice ;stabilirea canonului: - pentru Vechiul Testament pe vremea luiEzdra (sec. V .Hr.), pentru Noul Testament, sfritul sec. I, recunoscut de ctre Biseric la Sinodul local din Laodiceea (360) i Sinodul al VII-lea Ecumenic (Niceea, 787);elemente de istorie a textului biblic: a. Vechiul Testament: aprox.n anul 1250 . Hr. Moise primete tablele Legii pe muntele Sinai i scrie Pentateuhul. Celelalte scrieri vetero-testamentare sunt alctuite pn aprox. n sec. V . Hr. (pe vremea lui Ezdra); Septuaginta = varianta greceasc a Bibliei ebraice. Traducerea s-a fcut n Alexandria, pe la 250 .Hr., de ctre 72 nvai evrei adui din Palestina, de Ptolemeu al II-lea Filadelful. De reinut c nsui Mntuitorul (ca de altfel i Sfinii Evangheliti) citeaz dup Septuaginta, nu dup varianta ebraic; Vulgata = varianta latin a Bibliei, tradus de ctre Fericitul Ieronim (sec. al IV-lea); Textul Masoretic ("masora"=tradiie) = textul ebraic al Vechiului Testament, transcris n sec. VIII-X d. Hr., care pe lng consoanele existente pn atunci, primete i vocale, pentru a facilita lectura. Unii exegei afirm, ns, c masoreii au falsificat unele versete, n defavoarea cretinilor i, evident, n favoarea iudeilor;b. Noului Testament a fost scris n limba greac, cu excepia Evangheliei dup Matei, scris iniial n ebraic (dialectul aramaic), dar tradus apoi n greac, de ctre nsui autorul;- mprirea n capitole i versete: a. n capitole: sec. al XIII-lea, cardinalul tefan Langton i clugrul Huges de saint Glef; b. n versete: n sec. al XVI-lea, tipograful parizian Robert tefan. Aceast mprire a permis, apoi, utilizarea lecturii folosind "locurile paralele" de la subsolul fiecrei pagini;-primele ediii romneti ale Bibliei: 1648 (numai Noul Testament,numit "de la Blgrad", datorat ostenelii mitropolitului Simion tefan); 1688 - prima ediie integral ("Biblia lui erban"); 1856 - Biblia de la Buzu; 1858 - Biblia lui aguna; 1795 - Biblia de la Blaj; 1914 - Biblia de la Bucureti; 1936 - Biblia lui Gala Galaction i Vasile Radu; 1944 - Biblia patriarhului Nicodim; 1968 - Biblia patriarhului Justinian etc.-"Varianta Cornilescu" = acceptat oficial de ctre SocietateaBiblic Britanic (1921). Cornilescu Dimitrie, clugr schismatic, a fost iniial cntre bisericesc al preotului Tudor Popescu, la Biserica "Cuibul cu barz" din Bucureti, ambii trecui la sectari. Este Biblia romneasc a sectanilor, cu intervenii prtinitoare n textul original...-Biblia de la Ierusalim - opera colectiv a unui mare grup despecialiti catolici, cu o traducere prea liber a textelor;-Biblia "ecumenic" = "Traduction Oecumenique de la Bible"(TOB), alctuit de o echip mixt, cu note explicative la subsol. Nu are autoritate tiinific.inspiraia Sfintei Scripturi= autorii ei au scris sub influena directa Sfntului Duh. Argument biblic: "Toat Scriptura este insuflat de Dumnezeu i de folos spre nvtur" (II Tim. 3, 16);interpretarea Sfintei Scripturi se face att literal (istorico-gramatical), ct i alegoric. Pentru a nu grei, interpretarea se face numai de ctre persoane autorizate de Biseric. S lum aminte la avertismentul Sf. Ap. Petru: "n ele (Epistolele Sf. Ap. Pavel, n. n.) sunt unele lucruri anevoie de neles, pe care netiutorii le rstlmcesc ca i pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare" (II, 3, 16). Caliti sine qua non ale interpreilor: s fie recunoscui de ctre Biseric, s cunoasc Sfnta Scriptur i Sfnta Tradiie i s aib o pregtire teologic atestat oficial, s aib o via moral corespunztoare etc.importana Sfintei Scripturi pentru mntuire. nsui Mntuitorulndeamn: "Cercetai Scripturile, c socotesc c n ele avei via venic..." (Ioan 5, 39), iar n alt loc: "Aceasta este viaa venic: s Te cunoasc pe Tine, adevratul Dumnezeu i pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis" (Ioan 17, 3). Iar cunoaterea lui Dumnezeu nu este posibil fr cuvntul Su revelat n Scriptur. De asemenea, se tie c pentru mntuire este nevoie de credin, har i fapte bune. Credina este, nti de toate, "din auzire, iar auzirea prin cuvntul lui Hristos" (Romani 10, 17). Sfntul Ioan Gur de Aur, bun cunosctor i mare exeget al Sfintei Scripturi, afirm: "Cunoaterea Scripturilor ntrete duhul, cur contiina, smulge patimile nrobitoare, seamn virtutea, ne ridic deasupra sgeilor diavolului, ne face s locuim aproape de cer, elibereaz sufletul de legturile trupului, dndu-i aripi uoare i face s intre n sufletul cititorilor tot ceea ce s-a putut spune vreodat mai bine" .4. RECAPITULAREA:- se fixeaz elementele de baz ale ntrebri de genul "tii s nominalizai cteva dintre crile V. T. i N. T.?", "cum se face interpretarea Sfintei Scripturi?", "care este importana ei pentru mntuire?" etc.5. ASOCIEREA: - cunoaterea supranatural dobndit prin Sfnta Scriptur se asociaz (i se completeaz) cu ajutorul Sfintei Tradiii (despre care vom vorbi ntr-o catehez separat), dar i prin cunoaterea natural (direct) a creaiei, dup cuvntul psalmistului: "Cerurile spun slava lui Dumnezeu i facerea minilor Lui o vestete tria" (Psalm 18, 1).6. GENERALIZAREA:- Sfnta Scriptur este Cartea prin excelen, din trei puncte de vedere: a. istoric (istoria mntuirii neamului omenesc); b. religios-moral (cea mai nalt scriere sacr); c. literar (un monument unic al literaturii universale).7. APLICAREA:- credem c sunt valabile i astzi cuvintele Sfntului Ioan Gur de Aur: "Necunoaterea Sfintei Scripturi este pricina tuturor relelor" . De aceea, remediul se subnelege.- fiecare cretin trebuie, mai ales n condiiile complicate ale vieii contemporane, s fie un om "tare n Scripturi", aa cum se spune n Faptele Apostolilor despre iudeul Apollo, alexandrin de neam (18, 24);-cunoaterea autentic a Scripturii este paz bun mpotriva oricrorrtciri, nlesnete aflarea celor mai bune rspunsuri n faa atacurilor sectare i este cel mai preios sprijin n misiunea noastr de a-i ajuta pe semeni s se apropie de Dumnezeu.

*