7

Capitolul 1IMPORTANŢA PAJIŞTILOR ÎN

AGRICULTURA DURABILĂ

1.1. Noţiuni generale

Într-o agricultură modernă, durabilă, creşterea animalelor ocupă un loc important, aceastaasigurând o mare parte din hrana omenirii. Dezvoltarea acestui domeniu al agriculturii estedependentă de asigurarea necesarului de furaje pentru alimentaţia animalelor.

Prin furaje (nutreţuri) se înţeleg toate produsele de origine vegetală, animală, minerală şi desinteză care, folosite în hrana animalelor, determină asigurarea funcţiilor vitale ale acestora şipunerea în valoare a potenţialului lor productiv.

După cum se poate remarca din definiţie, noţiunea de “furaj” are o sferă de cuprindere foartemare. Pentru formarea unei imagini de ansamblu asupra diversităţii surselor de furaje şi asupravarietăţii produselor furajere se prezintă, în tabelul 1.1., clasificarea lor (N. Dragomir, 2005).

Clasificarea furajelorTabelul 1.1

Denumirea furajelor Sortimente

Furaje fibroase Fânuri, brichete, granule şi făinuri de plante verzideshidratate

Furaje suculente Masă verde, furaje conservate sub formă de silozuri,borhoturi, rădăcinoase, tuberculi, bostănoase

Furaje grosiere Paie de cereale, coceni de porumb, vreji, plevuri

Furaje concentrate Concentrate cultivate (porumb, orz., ovăz, etc.),Concentrate industriale, făinuri proteice de originevegetală si animală

Substanţe energetice Grăsimi vegetale sau animale, zahăr, glucoza, amidon,melasă

Substanţe minerale Macroelemente, microelemente

Aditivi furajeri Vitamine, aminoacizi, antibiotice furajere, substanţeenzimatice,

Preparate furajere Furaje combinate, nuclee şi premixuri furajere,substituenţi furajeri

Majoritatea furajelor, atât ca volum cât şi ca sortimente, provin din cultura plantelor. Dealtfel, cercetătorii sunt în unanimitate de acord în aprecierea că din producţia vegetală totală maipuţin de 50% se foloseşte direct în hrana omului, majoritatea producţiei vegetale serveşte ca furajeşi ajunge să se folosească de către om drept aliment numai după ce a fost transformată în produseanimaliere. Deci, cultura plantelor reprezintă baza creşterii animalelor (Puia şi colab., 1984).

În ultimii 40 de ani, dezvoltarea culturilor furajere a fost marcată de o extraordinară“revoluţie verde”, aceasta materializându-se printr-o creşterea cantitativă şi calitativă a producţiei

8

Fig. 1.1. Structura suprafeţelor furajere din România(după “Anuarul statistic al României, 2000)

de furaj şi, implicit, o satisfacere tot mai bună a exigenţelor alimentare ale animalelor (Huyghe şiLemaire, 2002).

Această “revoluţie furajeră” cum o numesc Huyghe şi Lemaire, s-a realizat pe trei căi: ameliorarea şi crearea de material genetic (soiuri) performant pentru plantele furajere

folosite la înfiinţarea pajiştilor semănate; folosirea unor doze mărite de fertilizanţi cu azot; răspândirea culturii porumbului pentru siloz şi folosirea pe scară largă a silozului în hrana

animalelor.Această politică agricolă, aplicată cu consecvenţă în ţările Europei occidentale, a dus la o

saturare a pieţelor cu produse agroalimentare, mai ales după ce Comunitatea Europeană a introdussubvenţiile la unele produse agricole, însă aceasta a condus la grave probleme de poluare a apei,produselor agricole şi solului.

În viziunea agricolă actuală, producţia furajelor (pe pajiştile naturale sau cu ajutorulculturilor furajere) este parte integrantă a gestiunii teritoriului agricol şi presupune:

durabilitatea sistemelor componente; viabilitatea economică şi socială a activităţii agricole; o contribuţie la dezvoltarea durabilă a spaţiului rural într-o lume tot mai urbanizată. Analiza structurii agricole a suprafeţelor furajere în România, prezentată în fig. 1.1., indică

posibila dezvoltare a producţiei furajere a României (Rotar şi colab., 2005).

Având în vedere importanţa deosebită a producţiei de furaje, deci implicit a modernizăriiexploatării pajiştilor, acest subiect a preocupat în mod deosebit cercetătorii din domeniu, astfelcă s-au structurat câteva ramuri ale ştiinţei agriculturii, care au ca obiect de studiu pajiştile, şianume:

pratologia, respectiv ştiinţa care studiază multifuncţionalitatea pajiştilor şi evidenţiazăimportanţa şi locul acestora în rezolvarea unor probleme actuale şi de perspectivă dindomeniul economic, ecologic şi social;

ecopratologia, ştiinţa ce are ca obiect de studiu ecosistemul de pajişte (compoziţia,structura, mediul lui şi interacţiunile dintre constituenţii acestuia);

9

pratotehnica, ce se ocupă de partea aplicativă a pratologiei şi care, având la bazăconţinutul ştiinţific al acesteia, elaborează măsurile de cultură ale pajiştilor, metodele şitehnologiile de cultură ale acestora şi ale plantelor furajere în general.

Pajiştea are un caracter multifuncţional iar funcţia cea mai cunoscută şi uşor de valorizatîn conştiinţa colectivă este cea de producţie (furaj, carne, lapte etc.). În această percepţie agro-zootehnică, pajiştea este o suprafaţă de teren agricol ocupată de vegetaţie ierboasă perenă, acărei recoltă este folosită în scopul furajării animalelor (N. Sima si colab.2006). În structurafloristică a unei pajişti se întâlneşte un complex mare de specii de plante aparţinând diferitelorfamilii, între acestea, gramineele perene fiind cele care se instalează, de regulă, ca dominante.Dacă la vegetaţia constituită din populaţiile speciilor de plante superioare se adaugă planteleinferioare, microorganismele şi fauna, atunci se obţine o imagine despre formaţiunea complexăde viaţă reprezentată de o pajişte.

1.2. Nomenclatura şi clasificarea pajiştilor

1.2.1. Pajişti naturale

Pe marea majoritate a suprafeţelor ocupate de pajişti, vegetaţia s-a instalat spontan, fără săfie însămânţată, astfel de pajişti intrând în categoria celor denumite pajişti naturale.

Denumirea de pajişte naturală nu conturează o categorie omogenă de pajişti. Unele dintreele reprezintă vegetaţia ierboasă pionieră, instalată direct pe roca-mamă, aflată în diverse stadiide evoluţie, care s-au derulat paralel cu procesul de pedogeneză (C.Bărbulescu, 1971), acesteafiind denumite pajişti naturale primare. Altele s-au instalat spontan, în locul pădurilor defrişatesau distruse de incendii în decursul timpului, constituind aşa numitele pajişti naturale secundare.

Pajiştile naturale primare sunt răspândite în diferite regiuni ale globului unde factoriiecologici de bază (regimul hidric sau cel termic) nu au permis formarea pădurilor. Reprezentanţiitipici ai acestor pajişti sunt: stepa rusească, preeria cu ierburi înalte şi marile câmpii cu ierburiscunde din America, pampasul argentinian, terenurile joase australe, savana africană, tundranordică şi tundra de altitudine. În timpurile vechi, aceste formaţii de pajişti ocupau suprafeţeimense, constituind habitatul omului vânător sau păstor.

Sub învelişul vegetal ierbos al pajiştilor s-au format soluri negre, adânci, fertile, de tipcernoziom (cu excepţia tundrei) sau soluri de preerie. Odată cu dezvoltarea agriculturii, stepele,preriile, marile câmpii, au fost arate şi cultivate, terenurile respective constituind astăzi marilegrânare ale lumii. Prin desţelenire, pajiştile respective s au restrâns din ce în ce mai mult,menţinându-se numai ca insule, mai mari sau mai mici, pe terenuri improprii altor culturi agricole.Savana africană, tundra nordică şi tundra de altitudine s au conservat mai bine şi pe suprafeţe maimari.

În România, pajiştile naturale primare sunt reprezentate prin ochiurile de stepă din sud estulţării şi prin pajiştile alpine, suprafaţa lor fiind de circa 100.000 hectare.

Pajiştile naturale secundare, după cum se exprimă Davies (1960), sunt produse artificialeale omului şi animalelor sale. Sunt deci “naturale” numai în sensul că vegetaţia s-a instalatspontan, fără să fie însămânţată de om. Dacă s-ar exclude influenţa omului, ele ar reveni, maidevreme sau mai târziu, în funcţie de stadiul lor de evoluţie, la pădure sau mărăcinişuri. Astfel depajişti se întind astăzi pe suprafeţe imense. Productivitatea lor este, de regulă, mai mare decât apajiştilor primare, datorită climatului mai umed şi mai răcoros, favorabil ierburilor. În ţara

10

noastră, pajiştile din această categorie se regăsesc de la nivelul mării până la etajul sub alpin,acoperind o suprafaţă de peste 4,5 milioane hectare.

1.2.2. Pajişti permanente

Odată cu dezvoltarea agriculturii şi a mijloacelor de producţie, intervenţia omului înecosistemele pajiştilor naturale s-a accentuat progresiv. Astăzi, fizionomia formaţiilor respective,indiferent de originea lor, este determinată, în primul rând de om şi de animalele crescute de el.Doar pe suprafeţe restrânse sau în rezervaţii naturale se mai pot întâlni formaţii “naturale”. Deaceea, noţiunea de “pajişte naturală” rămâne încet, încet fără acoperire. Fără a renunţa la ea, maiales la noţiunea de pajişte naturală primară, care delimitează ecosisteme bine conturate, cerinţelepratotehnicii impun introducerea unei noi noţiuni: pajiştea permanentă, care defineşte toatepajiştile, indiferent de originea lor sau stadiul evolutiv, pe care vegetaţia s-a instalat în modspontan. Caracteristica principală, comună tuturor formaţiilor de pajişti reunite în aceastăcategorie, este permanenţa vegetaţiei (în continuare, în expunere se va folosi, cu predilecţie,noţiunea de pajişte permanentă, în sensul definit mai sus).

1.2.3. Pajişti semănate (temporare)

Unele suprafeţe de teren, de regulă arabile, sunt însămânţate pentru o durată determinatăde timp (2-5 ani) cu specii (sau amestecuri de specii) ierboase, perene. Acestea constituie pajiştilesemănate.

În funcţie de condiţiile particulare ale fiecărei ţări, ponderea pajiştilor semănate în balanţafurajelor fibroase este variabilă; în unele ţări acestea lipsesc cu desăvârşire, pe când în altele alteleconstituie principala sursă de iarbă consumată în stare proaspătă sau conservată sub diverseforme. Pajiştile semănate mai sunt cunoscute în literatura de specialitate şi sub denumirile depajişti artificiale (în opoziţie cu pajiştile naturale), pajişti cultivate sau pajişti temporare.

1.2.4. Păşuni şi fâneţe

Pajiştile se exploatează fie prin păşunat, fie prin cosit, sau mixt, alternând păşunatul cucositul. În funcţie de modul de utilizare, pajiştile sunt clasificate în două categorii: păşuni şi fîneţe.Această clasificare este necesară şi reflectă o situaţie reală, întâlnită în multe regiuni. Astfel, înregiunile alpine şi în multe regiuni de munte, pajiştile se exploatează exclusiv prin păşunat, pe cândîn zona colinară, suprafeţe întinse sunt exploatate numai prin cosit.

Suprafeţe întinse de pajişti au o utilizare mixtă, prin care păşunatul alternează cu cositul. Unexemplu tipic, din acest punct de vedere, îl constituie modul de folosinţă a pajiştilor din MunţiiApuseni. Suprafeţele de pajişti de la altitudini mai mici, situate pe lângă aşezările umane, suntpăşunate intensiv primăvara devreme, după care animalele “urcă la munte”, iar pe pajiştilerespective se obţine o recoltă de fân. Toamna, când animalele se reîntorc, se mai efectuează unpăşunat, până la instalarea zăpezii. Acestea sunt printre cele mai bune pajişti permanente din ţaranoastră în ceea ce priveşte starea lor culturală (I. Puia şi colab.,1973). Un astfel de sistem defolosinţă se întâlneşte în majoritatea zonelor montane inferioare din ţara noastră.

11

Fig. 1.3.2.1. Suprafaţa totală a României după modul de sfolosinţă(după: Anuarul Statistic al României, 2006)

1.3. Răspândirea, importanţa şi producţia pajiştilor

1.3.1. Răspândirea pajiştilor pe glob

În anul1998, Uniunea Europeană avea de două ori mai puţin teren arabil pe locuitor decâtmedia pe glob şi de două ori mai puţin teren arabil decât Statele Unite. Cu 0,23 ha teren arabil pelocuitor, Uniunea Europeană egalează azi media mondială, are dublu faţă de China şi cu 50% maimult decât India. Marea Britanie este la acelaşi nivel cu China iar Olanda este in inferioritate(0,06ha). La polul opus, proporţia în Statele Unite şi Rusia este de trei ori mai mare decât înUniunea Europeană sau chiar de 12 ori mai mare în Australia.

Comparaţiile la nivel internaţional sunt mai puţin favorabile când în calcul sunt inclusepăşunile. Chiar şi China are astfel o suprafaţă disponibilă mai mare pe locuitor. SUA au de trei orimai mult teren pe locuitor decât Uniunea Europeană (1,51 ha/loc.), valori similare având Africa(1,42 ha/loc.), America de Sud (1,82 ha/loc.) şi Rusia (1,99 ha/loc.). Maximum de teren îl deţineAustralia, cu 25 ha/loc.

Concluzia care se desprinde din analiza acestor date este evidentă: suprafeţele ocupate depăşuni au scăzut în mod considerabil pe plan mondial. Poate părea ciudat că Europa favorizeazăproducţia unui hectar de porumb siloz şi nu a unui hectar de păşune, prin oferirea unui ajutor dezece ori mai mare. Dacă adăugăm faptul că porumbul siloz necesită mai mulţi fertilizaţi, pesticideşi apă, este dificil să înţelegem logica din spatele acestor alegeri.

Situaţia prezentată a fost, de fapt, impusă de condiţiile economice de la sfârşitul celui de aldoilea război mondial, condiţii în care sistemului intensiv de dezvoltare a agriculturii în general,părea să fie singura soluţie pentru o Europă despărţită de sursele sale tradiţionale de grâu,localizate de cealaltă parte a “Cortinei de fier”. Este posibil ca în viitor logica să se schimbe, avândîn vedere reultatele experienţelor trăite în ultimii 20 de ani.

1.3.2. Răspândirea pajiştilor în România

În ţara noastră terenul arabil pe cap de locuitor este apropiat de cel din Europa şi aproapedublu faţă de cel din Uniunea Europeană. Suprafaţa de pajişti este apropiată de media europeană,însă mai mică decât în SUA sau CSI (fig. 1.3.2.1, 1.3.2.2)

12

Fig. 1.3.2.2. Suprafaţa agricolă a României după modul de folosinţă(după: Anuarul Statistic al României, 2006)

1.3.3. Importanţa pajistilor permanente si a celor temporare

Importanţa economică şi ecologică a pajiştilor permanente este deosebită. Aceste uriaşesuprafeţe verzi sunt nebănuit de intim legate de viaţa cotidiană şi de conservarea mediuluiînconjurător. Privite sub acest aspect, pajiştile reprezintă:

A. Sursă de hrană pentru animalele domestice. O mare parte din furajele suculente şifibroase necesare pentru creşterea animalelor sunt obţinute de pe pajiştile naturale, în felul acesta,iarba de pe uriaşele suprafeţe de pajişti permanente se transformă, prin intermediul animalelor, încele mai valoroase alimente - laptele şi carnea - şi în alte produse animaliere deosebit de preţioase.

În ţara noastră, ponderea pajiştilor permanente în balanţa furajelor suculente şi fibroase estede circa 35%. Diferenţa este asigurată prin culturi furajere în ogor propriu şi prin culturi furajeresuccesive.

B. Habitat şi sursă de hrană pentru animalele sălbatice. Majoritatea speciilor de animalesălbatice, de la cele inferioare la cele superioare, indiferent de poziţia pe care o ocupă în lanţultrofic, îşi au sursa primară de hrană în iarba pajiştilor. În felul acesta, pajiştile devin, alături depăduri, principalele ecosisteme care asigură supravieţuirea speciilor respective şi principalulhabitat pentru conservarea speciilor - animale şi vegetale - ameninţate de dispariţie.

C. Mijloc de prevenire şi combatere a eroziunii. Ierburile au o capacitate înaltă de absorbţiea apei, de reţinere şi de ridicare a capacităţii hidrice a solului. O pajişte situată pe o pantă domoală,cu un covor vegetal încheiat, înalt de 20 cm, reţine de circa şapte ori mai multă apă decât un terenarabil asemănător necultivat şi de circa patru ori mai multă decât atunci când pajiştea estesuprapăşunată (T.A. Semple, 1970). Rezultă deci că pajiştile cultivate şi folosite raţionalreprezintă un excelent mijloc de prevenire şi combatere a eroziunii solului.

D. Mijloc de îmbunătăţire a structurii şi fertilităţii solului. Sub învelişul de iarbă alpajiştilor naturale primare s-au format cele mai fertile soluri. Acest fapt se datorează sistemuluiradicular fasciculat al ierburilor, care străbate straturile de la suprafaţa solului “legându-l” într-ostructură de agregate şi îmbogăţindu-l în substanţă organică. Bacteriile şi nodozităţileleguminoaselor contribuie, de asemenea, la ridicarea fertilităţii solului, prin fixarea azotuluiatmosferic şi depozitarea lui în sol.

13

1.3.4. Producţia pajiştilor

Producţiile care se obţin în prezent sunt destul de variabile. Un studiu privind producţiaactuală a pajiştilor de munte şi alpine din ţara noastră a fost efectuat de L. Puia, V.Popescu şicolab. (1976). Câteva date din studiul respectiv, prelucrate şi calculate după experienţeleîntreprinse de diferiţi autori, sunt prezentate în tabelul 1.3.4. La interpretarea datelor înscrise înacest tabel trebuie ţinut seama de faptul ca ele au numai o valoare orientativă. Cu toate acestea,ele sugerează o imagine destul de fidelă despre potenţialul natural de producţie al pajiştilorpermanente, montane şi alpine din România.

Producţia de fitomasă (recoltabilă) şi reacţia probabilă la îngrăşămintecu azot, în funcţie de altitudine

Tabelul 1.3.4.

Altitudinea

Producţia de fitomasă(recoltabilă) a

martorului nefertilizat(S.U.kg/ha/an)

Reacţia laîngrăşăminte cu N(spor de producţie

S.U.kg/1kg N)

Producţia probabilă laaplicarea a 100 kg N/ha

(S.U.kg/ha/an)

601- 800801-10001001-12001201-14001401-16001601-1800peste 1800

175017111902190312161702891

28,032,433,226,329,418,914.9

4550495152224533415635922381

Media tuturorpunctelor 1569 27,4 4309

Pajiştile temporare de la noi din ţară se disting prin producţii ridicate ce se înscriu, în modobişnuit, în jurul valorii de 0,1 t/ha S.U.

Cu toate condiţiile, uneori vitrege, de habitat, cercetările efectuate în ultimele decenii aurelevat posibilităţi imense de sporire a producţiei pajiştilor. Pe această bază se acceptă, în general,ideea că în multe ţări, printre care şi în ţara noastră, posibilităţii de creştere a producţiei pajiştilorsunt mai mari decât la alte categorii de culturi agricole.

În cazul pajiştilor permanente, prin îmbunătăţirea regimului trofic şi reglarea regimuluihidric, prin aplicarea unor lucrări simple de întreţinere şi, acolo unde situaţia concretă o impune,reînsămânţare, se pot spori producţiile deosebite. Prin aplicarea noilor tehnologii recomandate înultimii ani, producţia pajiştilor permanente poate creşte cu 40 - 300%(I. Rotar şi colab., 2005).

Luând un singur exemplu (din datele înscrise în tabel), prin aplicarea unui kg de azot sepoate obţine un spor de producţie, în condiţiile unei aprovizionări normale a solului cu fosfor şipotasiu, de circa 27 kg S.U./ha/an. Aceasta ilustrează imense posibilităţi şi, printre altele, faptulcă în condiţiile descrise, aplicarea în medie a 100 kg.N/ha/an ar putea conduce la dublarea sauchiar triplarea producţiei de furaje pe pajiştile permanente de la noi din ţară. De la afirmaţia de maisus fac excepţie, evident, terenurile degradate şi întru totul improprii culturii pajiştilor.

Cercetarea ştiinţifică din domeniul tehnologiei de cultură a pajiştilor a acumulat în ultimeledecenii o serie de date de o importanţă practică deosebită, ce au condus la elaborarea unortehnologii specifice de cultură, cu un grad ridicat de integralitate, care permit punerea în valoarea potenţialului maxim de producţie al speciilor componente ale covorului vegetal.

14

Cost ridicat al investiţiei la înfiinţarea pajiştii

Una din tehnologii se referă la înfiinţarea de pajişti semănate, o cultură deosebit deimportantă în eficientizarea şi dezvoltarea fermelor axate, în principal, pe creşterea animalelor, alecărei principale elemente care trebuiesc respectate sunt prezentate în continuare.

O B I E C T I V E

Realizarea unui covor vegetal dens (5000-6000 lăstari/m2) pentru a nu fi invadat deburuieni;Menţinerea echilibrului optim între speciile componente ale amestecului (graminee-leguminoase), în conformitate cu modul de folosire;Asigurarea unei conversii ridicate a ierbii în produse animaliere (carne, lapte) sub 10 kgSU / kg greutate vie;Asigurarea unor performanţe economice ridicate, (2-3 UVM /ha / an) şi realizarea uneirentabilităţi de 10-15 %;Protejarea mediului.

A V A N T A J E

Obţinerea unui furaj calitativ superior pentru nutriţia animală cu un grad ridicat depalatabilitate 90-95 %, echilibrat energo-proteic, conţinut proteic 14-16 %, P 0,3-0,7;K 1,5-2 %; Compoziţia floristică este stabilită pe criterii ştiinţifice corelată cu condiţiilepedoclimatice, agrotehnica aplicată şi modul de exploatare (păşune, fâneaţă, mixt);Grad ridicat de mecanizare al lucrărilor de întreţinere şi exploatare a pajiştii;Eşalonare echilibrată a producţiei pe cicluri de recoltă;Refacerea structurii solului, a capilarităţii şi activităţii microbiologice din sol;Îmbunătăţirea nutriţiei minerale a plantelor, prin fixarea biologică a unei cantităţi anualede 100-150 kg / ha /an azot, de către leguminoasele aflate în amestec, contribuind lareducerea cu aprox. 20-40 % a dozelor de îngrăşăminte cu azot.

I N C O N V E N I E N T E

ÎNFIINŢAREA PAJIŞTILOR SEMĂNATE REPREZINTĂ PASUL HOTĂRÂTORPE CARE FERMIERUL CRESCĂTOR DE ANIMALE ÎL FACE ÎN TRECEREA

SPRE O EXPLOATAŢIE MODERNÃ, PROFITABILĂ ŞI DURABILĂ

Obţinerea unor producţii de 2-4 ori mai ridicate comparativ cu pajişteanaturală, 40-60 t/ha masă verde ( 8-12 t /ha SU)

15

Fig. 1.3.4. Pajişte degradată ce necesită lucrări de îmbunătăţire

OPŢIUNI PENTRU ÎNFIINŢAREA PAJIŞTILOR SEMĂNATE

A. Înlocuirea pajiştilor naturale degradate cu: pajişti cu producţie sub 10 t/ha masă verde; pajişti cu acoperire cu vegetaţie nevaloroasă peste 25-30%; pajişti cu acoperire cu muşuroaie înţelenite peste 25-30%, pe pajişti la care aplicarea

măsurilor de suprafaţă nu dau rezultate;

NU SE DESŢELENESC PAJIŞTILE: situate pe pante mai mari de 30%; care prezintă strat de sol superficial; la care pânza de apă freatică este sub 50 cm.

B. Înfiinţarea de pajişti în arabil: de preferinţă în apropierea adăposturilor de animale, nu la o distanţă mai mare de 1,5-2

km. faţă de adăpostul respectiv.

1.4. Tendinţe si perspective

Perspective privind DEZVOLTAREA RURALĂîn perioada 2007 – 2013

Sprijin pentru AgriculturSprijin pentru Agriculturăă şşi Dezvoltare Rurali Dezvoltare Ruralăă

Prin aplicarea Programului Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2007 – 2013, fermieriiromâni, şi nu numai, intră într-o nouă etapă a evoluţiei lor, apropiindu-se treptat de vechii fermieridin Uniunea Europeană, atât din punct de vedere al nivelului tehnic de dezvoltare, cât şi de

16

exigenţele impuse.

Politica agricolă comună 2007 – 2013 Pilonul I – măsuri comune de reglementare a pieţelor – sprijin prin: plăţi directe pe suprafaţă; mecanisme de piaţă.

Pilonul II – dezvoltare rurală – sprijin prin măsurile PNDR: măsuri de investiţii; plăţi compensatorii.

Plăţi naţionale complementare pe suprafaţa cultivată – pe tipuri de culturi; pe cap de animal – pentru fermele care produc pentru piaţă.

Ajutorul de stat credite, subvenţii, prime şi ajutoare pentru: producţia agricolă; creşterea animalelor.

Documente programaticeDocumente programaticeDezvoltare RuralDezvoltare Ruralăă

Planul Naţional Strategic pentru Dezvoltare Rurală 2007 – 2013 (PNS) document strategic de referinţă; a fost trimis spre consultare Comisiei (2007).

Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală 2007 – 2013 (PNDR) document programatic; cuprinde măsurile care se vor implementa în perioada 2007 – 2013 şi alocarea

financiară; aprobat de către Comisia Europeană – Comitetul pentru Dezvoltare Rurală (20

februarie 2008).

Cadrul legislativ

Regulamentul (CE) 1698/2005 cu referire la sprijinul pentru dezvoltare ruralăacordat de Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR)

Regulamentul (CE) 1974-2006 stabilind regulile detaliate pentru aplicareaRegulamentului Consiliului nr. 1698/2005 pentru susţinerea dezvoltării ruralede către Fondul Agricol European pentru Dezvoltare Rurală (FEADR)

17

Programul Naţional de DezvoltareRurală 2007-2013

măsuri grupate în patru priorităţi

# creşterea competitivităţii sectoruluiagricol şi forestier (Axa 1);

# îmbunătăţirea calităţii mediului şi a zonelorrurale (Axa 2);

# îmbunătăţirea calităţii vieţii în zonelerurale şi diversificarea economiei rurale(Axa 3);

# promovarea iniţiativelor locale de tipLeader (Axa 4).

Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013 - program de dezvoltarea spaţiului rural românesc:

se adresează nevoilor mediului rural;

vizează reducerea disparităţilor de dezvoltare socio-economică a României faţăde celelalte state membre ale Uniunii Europene;

îndeplineşte cerinţele de dezvoltare rurală în contextul dezvoltării durabile;

complementar programelor operaţionale finanţate din fonduri structurale:Program Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice (POSCCE), Programul Operaţional Regional din România (POR).

Axa 2 - Condiţii generale

Cine poate beneficia?

ferma de minimum 1 ha; terenul înregistrat în Registrul fermelor şi LPIS (Land Parcel Identification System /

sistemul de identificare a parcelelor agricole); terenul este localizat intr-o zona eligibilă pentru LFA (alte zone eligibile decât zona

montană) sau pentru un anumit pachet de agro-mediu.

18

Care sunt condiţiile?

respectă Bunele Condiţii Agricole şi de Mediu precum şi alte cerinţe relevante dinlegislaţia naţională la nivelul întregii ferme (Ord. MADR/MMDD nr. 15/56/2008);

respectă cerinţele cuprinse în angajamentul de agro-mediu pe parcelele pentru care aaplicat măsura din Axa 2: 2.1.1. - sprijin pentru fermierii din zonele defavorizatemontane.

Măsura Cheltuială publică Cheltuială privată Cost totalAxa 2 2.266.413.374 34.269.395 2.300.682.769

211 - Sprijin pentrufermierii din zoneledefavorizatemontane

607.754.544 607.754.544

212 - Sprijin pentrufermierii din zoneledefavorizate alteledecât cele montane

493.083.875 493.083.875

214 - Plaţi de agro-mediu 936.233.617 936.233.617

221 - Primaîmpădurire aterenurilor agricole

229.341.338 34.269.395 263.610.733

POSIBILITĂŢI DE UTILIZARE A FONDURILOR U.E. ÎN VEDEREA SUSŢINERIIBIODIVERSITĂŢII

MMăăsura 214 – Plsura 214 – Plăţăţi de agro-mediui de agro-mediuCadrul legal:

Articolul 39 al Regulamentului Consiliului (CE) Nr. 1698/2005 din 20 Septembrie 2005privind sprijinul pentru dezvoltare rurală din:

FONDUL EUROPEAN AGRICOL PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ (FEADR)

Obiective specifice:

dezvoltarea durabilă a zonelor rurale şi pentru a răspunde cererii societăţii pentru serviciide mediu;

dezvoltarea agriculturii ecologice în beneficiul mediului; menţinerea biodiversităţii şi a valorii peisagistice a pajiştilor, inclusiv a pajiştilor cu Înaltă

Valoare Naturală, care sunt ameninţate de schimbarea utilizării terenului, intensificareaagriculturii şi/sau abandon;

îmbunătăţirea gospodăririi resurselor de apă şi sol de către fermieri, inclusiv în acele zoneafectate de procese severe de eroziune a solului sau expuse la pierderea de nutrienţi.

19

Domeniul de aplicare şi acţiuni

Plăţile de agro-mediu vor fi acordate fermierilor care îşi asumă, în mod voluntar,angajamente de agro-mediu pentru o perioadă de 5 ani de la data semnării angajamentului.

Plăţile de agro-mediu cuprind doar acele angajamente care depăşesc cerinţele minimeevidenţiate mai jos, care prezintă nivelul de referinţă neremunerat, considerat drept punct depornire pentru elaborarea plăţilor compensatorii de agro-mediu.

Măsuri privind bunele condiţii agricole şi de mediu (GAEC), ce trebuie respectatede fermierii care solicită plăţi directe pe suprafaţă, din fonduri europene sau din bugetul naţional,precum şi alte tipuri de sprijin (pentru zona montană defavorizată, pentru zonele defavorizate –altele decât zona montană defavorizată, plăţi de agromediu).

I. Standarde pentru evitarea eroziunii solului:

GAEC 1: Pe timpul iernii, terenul arabil trebuie să fie acoperit cu culturi de toamnă şi/sau sărămână nelucrat după recoltare pe cel puţin 20% din suprafaţa arabilă totală a fermei;

GAEC 2: Lucrările solului pe terenul arabil cu panta mai mare de 12%, cultivat cu planteprăşitoare, se efectuează de-a lungul curbelor de nivel;

GAEC 3: Se menţin terasele existente pe terenul agricol la data de 1 ianuarie 2007.

II. Standarde pentru menţinerea conţinutului de materie organică în sol, prinaplicarea unor practici agricole corespunzătoare:

GAEC 4: Floarea soarelui nu se cultivă pe aceeaşi parcelă mai mult de doi ani consecutiv;

GAEC 5: Arderea miriştilor şi a resturilor vegetale pe terenul arabil nu este permisă decât cuacordul autorităţii competente pentru protecţia mediului.

III. Standarde pentru menţinerea structurii solului:

GAEC 6: Lucrările solului pe terenul arabil cu panta mai mare de 12%, cultivat cu planteprăşitoare, se efectuează de-a lungul curbelor de nivel;

IV. Standarde pentru menţinerea unui nivel minim de întreţinere a terenuriloragricole:

GAEC 7: Menţinerea pajiştilor permanente prin asigurarea unui nivel minim de păşunat sauprin cosirea lor cel puţin o dată pe an;

GAEC 8: Arderea pajiştilor permanente nu este permisă decât cu acordul autorităţiicompetente pentru protecţia mediului;

20

GAEC 9: Nu este permisă tăierea arborilor solitari şi/sau a grupurilor de arbori de peterenurile agricole;

GAEC 10: Evitarea instalării vegetaţiei nedorite pe terenurile agricole, inclusiv pe terenurilecare nu mai sunt exploatate pentru producţie.

V. Standarde pentru menţinerea suprafeţei existente de pajişti permanente:

GAEC 11: Menţinerea suprafeţei de pajişti permanente la nivel naţional, existente la data de 1ianuarie 2007.

beneficiarul care intenţionează să implementeze un program de agro-mediu trebuie săcompleteze aplicaţia pentru acordarea primei plăţi de agro-mediu care anual trebuiereînnoită;

selectarea aplicaţiilor se va face pe principiul: primul venit – primul servit;

registru al activităţilor legate de implementarea acţiunilor de agro-mediu.

Forma şi valoarea sprijinuluiPlata de agro-mediu este:

fixă ;

reprezintă o compensaţie pentru pierderile de venit; (costurile adiţionale şi costuriletranzacţionale suportate de fermieri în urma asumării angajamentului);

cerinţele minime nu sunt incluse în calculul plăţii compensatorii;

se efectuează anual (pentru îndeplinirea unui set specific de cerinţe cuprinse într-unanumit pachet);

unitate de măsura hectarul;

se acordă pentru terenul agricol utilizat ca arabil, păşune, fâneaţă, vii şi livezi;

măsura conţine 3 sub-măsuri de agro-mediu. Fiecare sub-măsură conţine mai multepachete de agro-mediu.

21

5

Lista Sub-masurilor existente

FEADRAxa 2:

Platile de Agro-MediuCodul masurii: 214(CE) Nr 1698/2005

Sub-masura 1:Agricultura ecologica

Sub-masura 2:Gospodarirea extensiva

a pajistilor

Sub-masura 3:Protect ia solului si a apei

Lista pachetelor existente:

1. Pajişti cu Înaltă Valoare Naturală (HNV)2. Practici Agricole Tradiţionale3. Pajişti Importante Pentru Păsări – pachet pilot4. Culturi verzi

Pachetul 1 „Pajişti cu Înaltă Valoare Naturală” şi Pachetul 2 „Practici AgricoleTradiţionale” vizează pajiştile cu Înaltă Valoare Naturală, delimitate în Program Delimitarea estefăcută la nivel de unităţi administrativ teritoriale (UAT).

Pachetul Pilot 3 Pajişti Importante Pentru Păsări vizează pajiştile regăsite într-un numărde Arii Importante pentru Păsări, delimitate în Program Delimitarea este făcută la nivel de unităţiadministrativ teritoriale.

Pachetul 4 Culturi Verzi este disponibil pentru terenul arabil pe întreg teritoriul naţional.

Criterii de eligibilitate

Plăţile de agro-mediu pot fi acordate ca parte a măsurilor dacă beneficiarul: 1. este utilizatorul unei suprafeţe agricole localizată pe teritoriul României, identificabilă în

Sistemul Integrat de Administrare şi Control, cu o suprafaţă minimă de 1 ha iar parceleleeligibile au dimensiunea minimă de 0,3 ha;

2. se angajează să menţină angajamentul de agro-mediu pentru o perioada de 5 ani, de ladata semnării acestuia;

3. se angajează să respecte cerinţele minime relevante pe suprafaţa întregii ferme;4. se angajează să respecte cerinţele specifice pachetelor de agro-mediu pentru care aplică;5. se angajează să ţină o evidenţă a activităţilor agricole corelate cu implementarea

cerinţelor de agro-mediu;

22

6. declară pe propria răspundere că nu a utilizat fertilizanţi chimici şi /sau pesticide în ultimii5 ani pe suprafeţele pe care intenţionează să aplice pachetul 1 „Pajişti cu înaltă valoarenaturală”.

În situaţia în care fermierul utilizează acele suprafeţe de mai puţin de 5 ani, declaraţia vaavea aplicabilitate doar pentru perioada anterioară în care fermierul a utilizat efectiv acelesuprafeţe. Acest criteriu de eligibilitate este aplicabil doar în cazul pachetului 1.

Din punctul de vedere al eligibilităţii terenului, în prezent plăţile de agro-mediu se acordăpentru terenul arabil (în cazul pachetului 4) şi pentru pajişti (în cazul pachetelor 1,2 şi 3).

Descrierea pachetelor de agro-mediu disponibile

PACHETUL 1: Pajişti cu Înaltă Valoare Naturală

DescriereRomânia deţine una din resursele cele mai bogate de pajişti semi-naturale încă existente în

Europa, pajişti ce pot fi clasificate ca pajişti cu înaltă valoare naturală (pajişti semi-naturale, îngeneral asociate cu o diversitate ridicată de specii şi habitate). Studiile efectuate asupra sistemelorde pajişti din România arată că acestea prezintă o diversitate botanică foarte ridicată. Aceastădiversitate este asociată cu caracteristici geomorfologice neobişnuite şi o suită de specii de planterare de o ecologie contrastantă, susţinută de-a lungul secolelor de sisteme agricole tradiţionale caparte a ceea ce poate fi descris ca un sistem durabil de utilizare a terenului (A. Jones 2007).

O ameninţare importantă este intensivizarea agriculturii în aceste zone şi o posibilă conversiea pajiştilor cu înaltă valoare naturală în teren arabil sau pajişti utilizate intensiv. Există anumiteschimbări care arată potenţialul creşterii gradului de intensivizare, cea mai vizibilă dintre acesteschimbări fiind sporirea utilizării mijloacelor mecanizate pentru efectuarea lucrărilor pe pajişti

Nivelul mediu de fertilizare este încă relativ scăzut însă, este de aşteptat ca acesta să creascăsemnificativ până în anul 2011 în strânsă corelare cu creşterea eficienţei în agricultură. O astfelde creştere a utilizării fertilizanţilor chimici ar fi implicit asociată cu scăderea semnificativă adiversităţii speciilor de plante şi pierderea de habitate, aşa cum este demonstrat de numeroasestudii.

Provocarea constă în menţinerea acestei bogate resurse de pajişti semi-naturale în faţaschimbărilor socio-economice ce vor apărea în mediul rural în anii următori.

Cerinţe de management

utilizarea fertilizanţilor chimici este interzisă; utilizarea tradiţională a gunoiului de grajd este permisă până în echivalentul a maxim 30

kg. N s.a./ha; utilizarea pesticidelor este interzisă; cositul poate începe doar după data de 1 iulie; masa vegetală cosită trebuie adunată de pe suprafaţa pajiştii nu mai târziu de două

săptămâni de la efectuarea cositului; păşunatul se efectuează cu maxim 1 UVM pe hectar; păşunile inundate nu vor fi păşunate mai devreme de două săptămâni de la retragerea

apelor; este interzis aratul sau discuitul pajiştilor aflate sub angajament.

23

Nu vor fi realizate însămânţări de suprafaţă sau supraînsămânţări. Se pot face însămânţăricu specii din flora locală doar în cazurile când anumite porţiuni de pajişte degradează sau suntafectate accidental.

Ca urmare a respectării acestor cerinţe, fermierii suferă o pierdere de venit în comparaţie cucei care aplică practicile agricole convenţionale.

Interzicerea utilizării fertilizanţilor chimici conduce la o scădere a producţiei cu 25% iarîntârzierea cositului conduce la o pierdere de 33% din valoarea fânului obţinut. De asemenea,există diferenţe în privinţa costurilor, fermierii trebuind să lucreze mai mult pentru a combatemanual plantele invazive dar în acelaşi timp având şi unele economii prin neachiziţionarea defertilizanţi chimici şi pesticide. În ansamblu, practica de agromediu nu este la fel de profitabilă cao practică convenţională, de aceea se acordă o plată compensatorie.

Plată compensatorie la hectar = 124 Euro

Notă: La elaborarea calculului plăţii compensatorii pentru acest pachet au fost luate înconsiderare modificările prevăzute ale Legii Muntelui nr. 347/2004.

Indicatori adiţionali pentru pachetul 1Evoluţia unor specii de plante, considerate indicatori calitativi relevanţi pentru estimarea

succesului acestui pachet, va fi monitorizată anual pe anumite parcele eşantion aflate subangajament.

PACHETUL 2. Practici agricole tradiţionale

Poate fi aplicat doar în combinaţie cu pachetul 1, însemnând că acest pachet poate fi aplicatdoar de fermierii care au aplicat şi pentru pachetul 1.

Obiectiv operaţionalMenţinerea biodiversităţii prin aplicarea practicilor agricole tradiţionale.Ţintă 2013: 375.000 hectare sub angajament.

Cerinţă de managementLucrările cu utilaje mecanizate nu sunt permise pe suprafaţa pajiştilor aflate sub

angajament.Respectarea acestei practici conduce la costuri mai mari pentru fermieri. Lucrări cum ar fi

cositul manual sau întorsul fânului necesită muncă intensă şi sunt mai costisitoare decât practicilemecanizate moderne. De aceea, o plată compensatorie este acordată.

Plată compensatorie la hectar = 58 Euro

Cerinţe pentru PACHETUL 3PACHETUL PILOT 3 Pajişti Importante Pentru Păsări

Acest pachet va fi implementat ca pachet pilot într-un număr de Arii Importante pentruPăsări (fig.1.4.1).

DescriereUn management adecvat al pajiştilor din interiorul Ariilor Importante pentru Păsări (IBA)

este necesar pentru conservarea speciilor de păsări importante la nivel european. Acest pachetpilot îşi propune să faciliteze câştigarea de experienţă în acest domeniu, întrucât România nu a mai

24

promovat până în prezent scheme de agro-mediu focusate la nivel de specie. Totodată se doreştea fi un exerciţiu util pentru implementarea previzionată a plăţilor Natura 2000.

Speciile vizate prin acest pachet pilot sunt: cristelul de câmp (Crex crex), sfrânciocul cufruntea neagră (Lanius minor ) şi vânturelul de seară (Falco vespertinus). Aceste specii suntprezente în număr mare în România în timp ce în alte zone din Europa se află în declin sau audispărut. România deţine aproximativ 97% din populaţia europeană de Lanius minor, aproximativ50% din populaţia europeană de Falco vespertinus şi aproximativ 27% din populaţia europeanăde Crex crex. Arii Importante pentru Păsări pilot au fost selectate pe baza principiuluireprezentativităţii (aceste specii se regăsesc în număr mare în IBA-urile selectate). IBA-urileselectate sunt:

pentru Crex crex – Confluenţa Jiu Dunăre, Valea Râului Negru; pentru Lanius minor şi Falco vespertinus: Aliman-Adamclisi, Campia Crisurilor, Delta

Dunarii, Dunarea Veche-Bratul Macin, eleşteele Jijiei şi Miletinului, Hunedoaratimişeană, Kogalniceanu-Gura Ialomiţei, lunca Barcăului, stepa Casimcea, Saraiu Horea,cursul mijlociu al Someşului, defileul inferior al Muresului, Allah Bahir-Capidava, CheileDobrogei, Dumbraveni, Padurea Hagieni.

Ariile Importante pentru Păsări au fost selectate în colaborare cu Societatea OrnitologicăRomână. Delimitarea s-a realizat la nivel de Unităţi Administrativ Teritoriale (UAT).

Managementul adecvat al pajiştilor importante pentru păsări ţintă (total) 2013 - 173.000 hectare pajişte sub angajament; ţintă varianta 3.1 – Crex Crex: 38.000 hectare; ţintă varianta 3.2 – Lanius minor, Falco vespertinus: 135.000 hectare

Cerinţe de management

Varianta 3.1 Cristelul de câmp (Crex crex): utilizarea fertilizanţilor este interzisă; utilizarea pesticidelor este interzisă; cositul se poate efectua doar după data de 31 iulie; cositul se va realiza dinspre interiorul parcelei spre exteriorul acesteia; o bandă necosită sau nepăşuntă, lată de 3 metri, va fi lăsată pe marginile fiecărei parcele; masa vegetală cosită trebuie adunată de pe suprafaţa pajiştii nu mai târziu de două

săptămâni de la efectuarea cositului; păşunatul se va efectua cu maximum 0.7 UVM pe hectar; păşunile inundate nu vor fi păşunate mai devreme de două săptămâni de la retragerea

apelor; este interzis aratul sau discuitul pajiştilor aflate sub angajament; nu vor fi realizate însămânţări de suprafaţă sau supraînsămânţări (se pot face însămânţări

cu specii din flora locală doar în cazurile când anumite porţiuni de pajişte se degradeazăsau sunt afectate accidental};

lucrările cu utilaje mecanizate nu sunt permise pe suprafaţa pajiştilor aflate subangajament.

Notă: Cerinţele de management au fost stabilite în colaborare cu Societatea OrnitologicăRomână.

25

Ca urmare a respectării acestor cerinţe, fermierii suferă o pierdere de venit în comparaţie cucei care aplică practicile agricole convenţionale.

Interzicerea utilizării fertilizanţilor (inclusiv a celor organici) conduce la o scădere aproducţiei cu 30% iar întârzierea cositului conduce la o pierdere de 50% din valoarea fânuluiobţinut. De asemenea, există diferenţe în privinţa costurilor, fermierii trebuind să lucreze mai multpentru a combate manual plantele invazive dar în acelaşi timp având şi unele economii prinneachiziţionarea de fertilizanţi chimici şi pesticide.

În ansamblu, această practica de agro-mediu nu este la fel de profitabilă ca o practicăconvenţională, de aceea se acordă o plată compensatorie.

Plată la hectar Varianta 3.1 – Cristelul de câmp (Crex crex): 209 euro

Varianta 3.2 Sfrâncioc cu fruntea lată (Lanius minor) şi vânturel de seară (Falcovespertinus):

utilizarea fertilizanţilor este interzisă; utilizarea pesticidelor este interzisă; cositul trebuie efectuat cel mai târziu pânã la data de 1 iulie; cositul se va efectua în etape; o bandă necosită sau nepăşuntă, lată de 3 metri, va fi lăsată pe marginile fiecărei

parcele; masa vegetalã cositã trebuie adunatã de pe suprafaţa pajiştii nu mai târziu de douã

sãptãmâni de la efectuarea cositului; păşunatul se va efectua cu maximum 1 UVM pe hectar; păşunile inundate nu vor fi păşunate mai devreme de două săptămâni de la retragerea

apelor; este interzis aratul sau discuitul pajiştilor aflate sub angajament; nu vor fi realizate însămânţări de suprafaţă sau supraînsămânţări (se pot face însămânţări

cu specii din flora locală doar în cazurile când anumite porţiuni de pajişte se degradeazăsau sunt afectate accidental);

lucrãrile cu utilaje mecanizate nu sunt permise pe suprafaþa pajiştilor aflate subangajament.

Plată Varianta 3.2 – sfrâncioc cu fruntea lată (Lanius minor), vânturelul de seară (Falcovespertinus): 101 euro pe hectar

Indicatori adiţionali pentru pachetul 3Evoluţia speciilor: cristelul de câmp (Crex crex), sfrâncioc cu fruntea neagră (Lanius minor)

şi vânturelul de seară (Falco vespertinus), va fi monitorizată anual pe anumite parcele eşantionaflate sub angajament. Ţinta propusă este evitarea declinului acestor specii.

Dezvoltarea previzionată a pachetului 3În prezent, Ariile Importante pentru Păsări selectate în cadrul acestui pachet pilot acoperă

aproximativ 20% din suprafaţa totală a Ariilor Importante pentru Păsări existentă în România.Unităţile administrativ teritoriale eligibile acoperă aproximativ 8.1% din suprafaţa naţională,

8.6% din suprafaţa agricolă totală şi 5% din suprafaţa totală de pajişti. Acest pachet arepotenţialul de a fi pe mai departe dezvoltat, prin extinderea suprafeţelor acoperite începând cuanul 2010, pentru a se asigura protecţia păsărilor importante la nivel European.

România a transmis la Uniunea Europeană propunerea de desemnare a siturilor Natura2000 care include o mare parte a Ariilor Importante pentru Păsări existente în România.

Cerinţe pentru PACHETUL 4 – îngrăşăminte verzi

26

Pachetul 4 Culturi verziDescriereEroziunea solului, în special eroziunea solului datorată apei, este un fenomen larg răspândit

în România, fenomen a cărui manifestare pe termen lung reduce viabilitatea fermelor şi aducedaune mediului înconjurător.

Promovarea Bunelor Condiţii Agricole şi de Mediu (BCAM) relevante pentru combatereaeroziunii solului reprezintă un pas important pentru înlăturarea acestei ameninţări, dar există deasemenea o nevoie de a încuraja toţi fermierii să treacă dincolo de respectarea BCAM, prinadoptarea unor practici de agro-mediu ce vizează conservarea solului şi a apei.

Riscul de eroziune este crescut şi de faptul că multe terenuri sunt lăsate descoperite petimpul iernii, de aceea una dintre cele mai simple măsuri de conservare a solului este încurajareautilizării aşa numitelor culturi verzi. Acestea sunt semănate imediat după recoltare şi protejeazăsolul pe timpul iernii asigurând acoperirea acestuia cu vegetaţie.

Acest pachet de conservare a apei şi a solului va fi disponibil în întreaga ţară, el având deasemenea potenţialul de a diminua riscul scurgerilor de nutrienţi, în special a azotului, în timpuliernii. Pachetul poate astfel contribui la atingerea obiectivelor Directivei Cadru Apă de a asigurao bună stare ecologică şi chimică a tuturor apelor.

Obiectiv operaţionalAsigurarea protecţiei apei şi a solului: ţintă 2013: 700.000 hectare sub angajament.

Cerinţe de management

Semănarea culturilor verzi trebuie realizată până la sfârşitul lunii septembrie. Plantele cepot fi utilizate ca şi culturi verzi sunt: mazărea, măzărichea, porumbul, rapiţa, muştarul, floareasoarelui, lupinul, sulfina.

Doar fertilizanţii organici pot fi utilizaţi înaintea înfiinţãrii culturilor verzi. Utilizareafertilizanţilor chimici pentru culturile verzi este interzisă.

Biomasa formată trebuie să fie incorporată în sol cel târziu până la finalul lunii martie. Lucrările agricole necesare pentru următoarea cultură pot începe doar după ce s-a realizat

această acţiune. Nu este permis aratul pajiştilor existente în fermă pe toata durata angajamentului. Cerinţa cuprinsă în GAEC specifică faptul că: „pe timpul iernii terenul arabil trebuie să fie

acoperit cu culturi de toamnă sau să fie lăsat nelucrat pe cel puţin 20% din suprafaţa de terenarabil a fermei”. Pentru a se evita orice suprapunere cu acest GAEC acest pachet se poate aplicape maximum 80% din suprafaţa de teren arabil aparţinând unei ferme.Ca urmare a respectăriiacestor practici fermierii suportă costuri mai mari. Aceste costuri constau în consum crescut decombustibil pentru efectuarea lucrărilor adiţionale precum şi în costuri cu achiziţionareaseminţelor. Acestea sunt premisele pentru care o plată compensatorie este acordată.

Plată compensatorie pentru suprafaţa acoperită de culturile verzi caredepăşeşte suprafaţa protejată prin GAEC (suprafaţa protejată prin GAEC este de20%) = 130 Euro pe hectar

27

Combinarea pachetelor de agro-mediu

Doar pachetul 1 şi pachetul 2 se pot aplica în combinaţie pe aceiaşi suprafaţă de teren. Înaceastă situaţie şi plăţile aferente acestor pachete se cumulează, neexistând cerinţe care ar puteaplătite de două ori.

Conversia angajamentelor

Un angajament poate fi transformat într-un alt angajament în perioada de validitate aacestuia, doar dacă întruneşte următoarele condiţii:

a. respectiva conversie aduce beneficii semnificative mediului sau bunăstării animalelor;b. angajamentul existent este îmbunătăţit.

Respectarea standardelor – reducerea sau anularea plăţilor

Când beneficiarii acestei măsuri nu respectă cerinţele minime relevante angajamentuluiasumat, care fac subiectul controlului şi sunt supuse sancţiunilor sau excluderilor de la plată în cazde nerespectare conform legislaţiei în vigoare, plata anuală va fi redusă sau anulată.

Când beneficiarii măsurii de agro-mediu sunt responsabili de nerespectarea uneia sau maimultor cerinţe specifice de management cuprinse în angajament, plata anuală va fi redusă sauanulată.

Finanţare

Cost total: 963.233.617 EuroCheltuială publică: 963.233.617 Euro

Prevederi tranziţionale

Angajamentele de Agro-mediu, care au fost sprijinite prin Programul SAPARD până lafinalul anului 2008, vor fi sprijinite pentru perioada rămasă prin Programul Naţional de DezvoltareRurală 2007 – 2013. Acest sprijin este în valoare de 521.787 Euro.

28

Tipulindicatorului Indicator Ţinta 2007-2013

Realizare

Numărul total al exploataţiilor agricole sau alexploataţiilor altor administratori de teren careprimesc sprijin

Împărţire în funcţie de:• tipul beneficiarilor (fermieri/alt tip de manageri de

teren)• vârsta angajamentului

154.867

Suprafaţa totala sprijinităÎmpărţire în funcţie de:

• tipul beneficiarilor (fermieri/alt tip de manageri deteren)

• vârsta angajamentului• tipul angajamentului

2.698.000 ha

Număr total de contracteÎmpărţire în funcţie de:

• tipul beneficiarilor (fermieri/alt tip de manageri deteren)

• vârsta angajamentului• tipul angajamentului

179.867

Suprafaţa fizică totală sprijinită 2.323.000 ha

Numărul de acţiuni privind resursele genetice 0

Rezultat

Suprafaţa ce beneficiază de o gospodărire de succes aterenului, contribuind la:a) biodiversitate şi înalta valoare naturală aterenului agricol/terenului forestierb) calitatea apeic) atenuarea schimbărilor climaticed) calitatea soluluie) evitarea marginalizării şi a abandonuluiterenului agricol

2.323.000 ha (suprafaţăfizică)

a) 1.623.000b) 2.323.000c) 375.000d) 700.000e) 1.623.000(unele suprafeţe subangajament contribuie laatingerea a mai mult deun obiectiv)

Impact

Stoparea declinului biodiversităţii(Schimbarea trendului de declin al biodiversităţiimăsurat prin intermediul populaţiilor de păsărispecifice terenurilor agricole)AdiţionalStoparea declinului biodiversităţii (Crex crex, Laniusminor, Falco vespertinus)

Menţinerea populaţiiloracestor specii în zonele

sprijinite

Menţinerea terenurilor agricole şi forestiere cu înaltăvaloare naturală (Schimbări în zonele cu înaltă valoarenaturală)AdiţionalMenţinerea terenurilor agricole şi forestiere cu înaltăvaloare naturală (Evoluţia unor specii de plantespecifice pajiştilor semi-naturale)

Speciile de plante suntmenţinute în zonele

sprijinite

Îmbunătăţirea calităţii apei (Schimbări în balanţa brutăa nutrienţilor)Contribuţia la schimbările climatice (Creşterea înproducţia de energie regenerabilă)

29

POSIBILITĂŢI DE UTILIZARE A FONDURILOR U.E.ÎN VEDEREA SUSŢINERII BIODIVERSITĂŢII

Natura 2000 - Reţea europeană pentru conservarea naturii

Natura 2000 este o reţea ecologică de arii naturale protejate ce are scopul să menţină, într-ostare de conservare favorabilă, o selecţie a celor mai importante tipuri de habitate (enumerate înAnexa I a Directivei Habitate) şi specii ale Europei (enumerate in Anexa II a Directivei Habitateşi în Anexa I a Directivei Păsări - http://www.pronatura.ro/legi/habitate.htm).

Directiva asupra Conservării Pasărilor si Directiva asupra Conservării Habitatelor Naturalesi a Faunei si Florei Sălbatice asigura un cadru pentru desfăşurarea politicilor in domeniulconservării naturii de către Statele membre U.E. şi reprezintă cele mai semnificative angajamenteinternaţionale luate de aceste State în direcţia conservării naturii. Printre acestea: se adresează uneigame variate de probleme si conţin obligaţii concrete, în special referitor la realizarea unei reţelecoerente de arii protejate. Reţeaua Natura 2000 este formată din arii speciale de conservare(Special Areas of Conservation) - constituite conform Directivei Habitate (Directiva 92/43 din1992 privind Conservarea Habitatelor Naturale şi a Faunei şi Florei Sălbatice) şi arii de protecţiespeciala avifaunistică (Special Protected Areas) - constituite conform Directivei Păsări (Directiva79/409 din 1979 referitoare la conservarea păsărilor sălbatice). În legislaţia româneasca acestedouă Directive sunt transpuse prin Legea nr. 462/ 2001 (pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţăa Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelornaturale, a florei şi faunei sălbatice).

Natura 2000 este instrumentul principal pentru conservarea patrimoniul natural pe teritoriulUniunii Europene.

Conservarea Pajiştilor cu Înaltă Valoare Naturală - HNV

Pajiştile sunt puncte fierbinţi de biodiversitateGospodărirea lor este asociată cu: conservarea biodiversităţii (specii, habitate de interes naţional şi european; conservarea peisajului valoros tradiţional).

Pericolele ce ameninţă pajiştile sunt generate de: schimbarea modului de folosire; abandonul sistemelor agricole tradiţionale păşunat/cosit; suprapăşunatul, subpăşunatul; invazia brutală a infrastructurii, construcţiilor, turismului

Habitatul natural de interes comunitar

habitatul care este în pericol de dispariţie în arealul său natural; habitatul care are un areal natural redus ca urmare:

- a restrângerii acestuia ;- în mod natural, suprafaţa sa este redusă ;

prezintă eşantioane reprezentative pentru regiunile biogeografice: - alpină, continentală, panonică, stepică şi pontică.

30

Aria naturala protejată - zona terestră, acvatică şi/sau subterană, cu perimetru legalstabilit şi cu un regim special de ocrotire şi conservare, specii de plante şi animale sălbatice,elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, cu valoare ecologică, ştiinţifică sau culturalădeosebită. Legea Ariilor protejate instituie un număr de 10 categorii de arii protejate.

Natura 2000 - reţea europeană pentru conservarea naturii

SCOPUL identificării arealelor şi speciilor cu valoare conservativă mare; protejarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice,

(Directivei Păsări şi Directivei Habitate) aplicarea unui management special (pentru ariiprotejate)

Pentru declararea unui sit „Natura 2000”, se ţine seama de intereseleeconomice, culturale şi sociale din zona vizată !!!

31

Fig.1.4.1. Zonarea teritoriului României în funcţie de favorabilitatea terenului pentru dezvoltareapajiştilor

(LFA-zone defavorizate; HNV-zone de înaltă valoare naturală; IBA-zone ornitologice importante,NUTS-unităţi teritorial-administrative)

Sunt permise activităţi economice care:

vin în sprijinul dezvoltării durabile; nu afectează starea de conservare favorabilă a site-ului respectiv.