CANALUL PANAMA

Canalul Panama (spaniolă: Canal de Panamá) este un canal important

care traversează istmul Panama în America Centrală, legând

oceanele Atlantic și Pacific. Construcția canalului a reprezentat unul dintre cele

mai mari proiecte de inginerie întreprinse vreodată. A avut un impact enorm

asupra navigației, deoarece navele nu mai trebuie să treacă pe drumul periculos

prin Pasajul Drake și Capul Horn în punctul cel mai sudic al Americii de Sud. O

navă care pleacă de la New York către San Francisco, dacă trece prin canal,

parcurge în total 9.500 km, mult sub distanța de 22.500 km pe care o

presupunea ruta ocolitoare pe la Capul Horn (strâmtoarea Magellan).

Deși conceptul unui canal în Panama datează de la începutul secolului al

XVI-lea, prima încercare de construcție a avut loc începând cu 1880 sub

conducere francezului Ferdinand de Lesseps. După ce această încercare a

eșuat, lucrul a fost terminat în cele din urmă de Statele Unite, și canalul s-a

deschis în 1914. Construcția canalului, de o lungime de 77 km, a fost presărată

de probleme, cum ar fi bolile (în special malaria și febra galbenă) și

enormele alunecări de teren. Se estimează că la construcția canalului au murit

până la 27 500 de muncitori.

De la deschidere, canalul a avut un succes enorm, și este în continuare

un element indispensabil al navigației internaționale. În fiecare an prin canal trec

mai mult de 14 000 de nave, transportând mai mult de 20378 milioane

de tone de marfă.

DESCRIERE

Canalul Panama face legătura între Golful Panama din cadrul Oceanului

Pacific cu Marea Caraibelor și Oceanul Atlantic. Din cauza formei de S a istmului

Panama, canalul pleacă din sud-est, din capătul dinspre Pacific, către nord-vest,

la capătul dinspre Atlantic; pentru a evita orice confuzie, autoritățile au clasificat

tranzitul prin canal ca spre nord (din Pacific în Atlantic) și spre sud (din Atlantic în

Pacific).

Prin canal pot trece vase, de la iahturi private mici până la nave comerciale

destul de mari. Dimensiunea maximă a vaselor care pot folosi canalul este

cunoscută sub numele de Panamax; tot mai multe nave moderne depășesc

această limită, ele fiind cunoscute ca nave post-Panamax. O traversare obișnuită

a canalului de o navă comercială ia în jur de nouă ore. 14 011 vase au trecut prin

canal în 2005, cu o capacitate totală de 278,8 milioane tone, cu o medie de

aproape 40 de vase pe zi

PLAN

Canalul e format din două lacuri artificiale, câteva canale artificiale și trei

seturi de ecluze. Un alt lac artificial, Lacul Alajuela, are rol de rezervor pentru

canal. Dispunerea canalului, din punctul de vedere al unei nave care îl

traversează din Pacific către Atlantic, este cum urmează:

Datorită geografiei locale, principala direcție de navigație este către nord-

vest, însă direcția în general din Pacific către Atlantic este spre est.

De la începutul intrării în canal, marcată cu balize, navele navighează

13,2 km pe canal, până la ecluzele Miraflores trecând pe sub Podul Americilor

Sistemul de ecluze cu două trepte de la Miraflores, incluzând peretele de

apropiere, are 1,7 km lungime, cu o diferență totală de altitudine de 16,5 m la

jumătatea mareei.

Lacul artificial Miraflores este următoarea etapă, de 1,7 km lungime, și aflat la

16,5 m deasupra nivelului mării

Ecluza Pedro Miguel, cu o singură treaptă, are 1,4 km lungime, și ridică

navele cu 9,5 m, până la nivelul principal al canalului.

Tăietura Gaillard (Culebra) taie 12,6 km prin istm, la o altitudine de 26 m, și

trece pe sub Podul Centenar.

Râul Chagres (Río Chagres), un curs de apă natural, modificat prin

construcția unui baraj al lacutului Gatún, curge către vest circa 8,5 km,

vărsându-se în Lacul Gatun.

Lacul Gatun, un lac artificial format prin costruirea Barajului Gatun, duce

navele pe o distanță de 24,2 km

Ecluzele Gatún, un set de ecluze în trei trepte, de 1,3456 km lungime,

coboară navele înapoi la nivelul mării.

Un canal de 3,2 kilometri lungime reprezintă secțiunea premergătoare a

ecluzelor din partea atlantică

Golful Limón (Bahía Limón), un port natural uriaș, reprezintă un loc de

ancorare pentru unele nave aflate la intrarea în canal, și se întinde pe

8,7 kilometri până la Oceanul Atlantic.

Lungimea totală de la canalul de intrare în Pacific până la ieșirea în Atlantic

este de 76,9 km. Cea mai mare diferență de maree înspre Oceanul Pacific este

de la +3.35 metri până la -3.20 metri; prin urmare, înălțimea câștigată la

Miraflores variază între 13,1 metri la flux și 19,7 la reflux. Diferența de maree pe

partea atlantică nu depășește 60 tone .]Nivelul normal al mării la capătul dinspre

Pacific al canalului este în medie cu 20 cm mai înalt decât cel dinspre Atlantic.

Golful Limón, pe partea atlantică, este un loc de ancorare adăpostit, protejat de

un dig; totuși, spațiul din interiorul golfului nu mai este adecvat pentru numărul și

dimensiunea navelor care folosesc canalul, și multe nave așteaptă la ancoră în

afara golfului. Locul de ancorare în partea pacifică este deschis, deși este

protejat de topografia închisă a Golfului Panama.

ECLUZE

Cea mai impresionantă parte a canalului e dată de ecluzele sale. Secțiunile

ecluzelor au o lățime de 33,53 metri și o lungime folosibilă de 304,8

metri. Adâncimea apei în ecluze este variabilă, însă cea mai mică adâncime este

de 12,55 metri în partea sudică a ecluzelor Pedro Miguel. Aceste dimensiuni

determină mărimea maximă a navelor care pot tranzita prin canal; această

mărime este cunoscută sub numele de Panamax. Toate ecluzele din canal sunt

perechi; există două seturi paralele de ecluze în fiecare loc, permițând în

principiu trecerea a două nave în direcții opuse simultan. Navele mari, însă, nu

pot traversa în siguranță pe la Tăietura Gaillard; în practică traficul naval se

desfășoară alternativ, folosind fiecare "bandă" a ecluzelor într-o singură direcție

la un moment dat.

Fiecare secțiune a ecluzei necesită 101 000 metri cubi de apă pentru a se

umple;[8] această apă intră cu ajutorul gravitației, printr-o rețea de conducte sub

fiecare cameră a ecluzei. Navele sunt transportate prin ecluze de

mici locomotive numite mulas (asini, numite astfel după animalele care înainte

trăgeau barjele), mergând pe șine pe pereții ecluzelor; navele mai mici, cum ar fi

iahturile private sau vaporașele, nu sunt transportate tot cu locomotivele, ci

de remorchere.