Seria de studii creºtine Areopagus 2

E XC E L S I O R A R T2013

CambridgePapers

Rãdãcinile:normã biblicã sauanacronism cultural?

Michael Schluter

RÃDÃCINILE:normã biblicã sau anacronism

cultural?

Michael Schluter

Ar� col publicat în seria Cambridge Papers

Decembrie 1995

Traducãtor: Elena Neagoe

Originally published in Cambridge Papers series,by The Jubilee Centre (Cambridge, U.K.) under the �tle

Roots: biblical norm or cultural anachronism?December 1995.

@ 1995 by Michael SchluterAll rights reserved.

Published with permission of The Jubilee Centre,3 Hooper Street, Cambridge, CB1 2NZ, UKwww.jubilee‐centre.org/cambridge_papers

Charity Registra�on Number 288783.

Ediþia în limba românã, publicatã cu permisiune, sub �tlul

Rãdãcinile:normã biblicã sau anacronism cultural?

de Michael Schluter,apărută sub egida Centrului Areopagus din Timișoara

Calea Mar�rilor nr. 104www.areopagus.ro

cu sprijinul oferit deEuropean Chris�an Poli�cal Founda�on.

Începând  cu  anul  2011,  ac�vitățile  desfășurate  de  ECPFsunt  susținute  financiar  de  către  Parlamentul  European.Responsabilitatea  pentru  orice  comunicare  sau  publicațieredactatã de ECPF, sub orice formã sau prin orice mijloc, revineorganizației  ECPF.  Parlamentul  European nu este  responsabilpentru modurile în care va fi folosită informația conținută aici.

Coordonatori proiect:Dr. Alexandru Neagoe, Paulian T. Petric

Toate drepturile rezervate asupra prezentei ediții în limbaromână. Prima ediție în limba română.

Traducãtor: Elena NeagoeEditor coordonator: Paulian T. Petric

Cu excepția unor situații când se specifică al�el, toate citatelebiblice folosite sunt traducerea D. Cornilescu.

Orice reproducere sau selecție de texte din această carte estepermisã doar cu aprobarea în scris a Centrului Areopagus din

Timișoara. Dacă există vreo discrepanță între versiunea engleză șicea românã, versiunea englezã are întâietate.

3

�Suntem martori  ai  unui  declin  istoric  în  ceea  cepriveşte  semnificația  locului  pentru  viața  umană”Alvin Toffler, Future Shock (Bodley Head, 1970).

Rezumat

La sfârșitul secolului al XX‐lea, societatea ves�cãapreciazã mobilitatea  individualã  la fel de mult caaltele  în  istorie.  În  trecut,  creș�nii  nu  s‐au  îndoitcã  mobilitatea  este  dezirabilã.  Dimpotrivã,  NoulTestament pare să susțină o perspec�vă care nu ținemult la o anumită localizare geograficăși îi îndeamnăpe creștini să‐și găsească rădăcinile în Cristos și înpărtășia credincioșilor. Vechiul Testament pare săarate însă că a avea „rădăcinile” într‐un loc anumeeste  important  pentru  iden�tatea  personală  șistabilitatea  socială.  Studiul  de  față  urmăreștesã  arate  cã  perspec�vele  Vechiului  și  NouluiTestament  asupra  rãdãcinilor  sunt  compa�bile.Creș�nii  trebuie  sã  pãstreze  tensiunea  ce  rezultãdin  recunoașterea  importanței  rădăcinilor  înviaþa  lor personalã  (respectiv  în politicile publice)ºi  recunoaºterea,  în  acelaºi  timp,  a  faptului  cãDomnul Isus le poate cere oricând să‐şi lase casa șichiar familia și să Îl urmeze.

Introducere

Scriind  despre  procesul  intentat  doamneiRosemary  West,  care  a  fost  acuzatã  pentrucomiterea a zece crime, The Economist (7 octombrie1995) comenta: „Orwell a afirmat că fragmentareasocietății  este  responsabilă  pentru  o  diminuarea  criminalității  în  Marea  Britanie.  Însă  tocmaiaceastã  fragmentare  a  fãcut  posibile  crimele  înserie. Femeile pe care doamna West este acuzatãcă  le‐a  omorât  au  fost majoritatea persoane  carehoinăreau dintr‐un  loc  într‐altul.  Îşi  luau o  cazareîntr‐un loc, îşi  luau o slujbă pe termen scurt în altloc,  pierzându‐și  as�el  rădăcinile  și  legăturile  cufamilia. De aceea, dispariția lor nu a fost observatămultă vreme. Într‐o societate mai puțin mobilă, încare copiii stau acasã, cuplurile stau aproape unele

4

de altele și oamenii dau socoteală unii altora, nu arfi putut să dispară atâtea femei fără să fie observatacest lucru.�

Nivelurile înalte de mobilitate au fost o trãsãturãa  societăților  vest‐europene  încă  din  1945  și  aStatelor Unite cu mult �mp înainte. Multe familii îºischimbă locuinţa în mod frecvent, așa că mutareanu seamănă cu un flux, ci mai degrabă cu un dans deelectroni. Deși este posibil ca o as�el de mobilitatesă  fi  contribuit  la  lărgirea  experienței  personale,precum  și  la  dispariția  diviziunilor  dintre  claselesociale  și  a  provincialismului  regional,  cercetărileau  arãtat  cã  ea  a  avut  un  impact  nega�v  asuprasolidarității între vecini și asupra coeziunii familiei.1Cum ar trebui să reacționeze creș�nii față de culturamobilității? Încurajează Biblia legături puternice cupãmântul,  prin  învãþãturile  privitoare  la  Anul  deVeselie, sau legături slabe cu proprietatea și cu alteposesiuni  pământeș�,  prin  exemplul  lui  Cristos  șiprin învățătura Sa despre Împărăția lui Dumnezeu?Sunt rãdãcinile o normã biblicã sau un anacronismcultural?

Învățătura Vechiului Testament despre pământși rădăcini

De‐a  lungul  istoriei  lui  Israel,  pământul  stă  casimbol  al  legãturii  speciale  pe  care  Dumnezeu  oare cu poporul Sãu. Pãmântul a  fost un dar divin,moștenirea lui Israel ca întâi născut al lui Dumnezeuprintre  națiuni.  Stăpânul,  de  la  care  pământulse  închiria,  nu  era  regele,  ca  la  celelalte  națiuniînvecinate,  ci  Însuși  Dumnezeu.  Dacă  pământul,considerat  un  dar,  le  dãdea  oamenilor  drepturi,statutul  lor  de  „chiriași”  ai  acestui  pământ  ledădea  și  responsabilități,  şi  anume de a‐L  iubi  peDumnezeu și de a‐i iubi pe semeni.

Pentru  a  explora  tema  �rãdãcinilor�  în VechiulTestament  este  necesarã  o  scurtã  descriere  asistemului  de  posesiune  a  pãmântului  în  Israel.Atunci  când  Israel  a  intrat  în  Canaan,  pentru

5

fiecare  clan  și  familie  (cu  excepția  leviților)  s‐aalocat o bucată de pământ în cadrul părții de țarăce  revenea  seminției  sale  (Iosua  13‐19).  Aceastăîmpărțire  inițială  a  fost  făcută  permanentă  prinprevederile  Anului  de  Veselie.  La  fiecare  cincizecide ani, fiecare familie trebuia să se întoarcă „acas㔺i  să‐și  ocupe  pământul  moștenit,  care,  dacă  eraarendat  sau  pierdut,  i  se  returna  în mod  gratuit.Perspec�va  unui  viitor  An  de  Veselie  însemnacã  pãmântul  nu  se  vindea  pentru  totdeauna,  cinumai  pânã  la  urmãtorul  An  de  Veselie.  De  aicidecurgeau  mai  multe  consecințe.  Vecinii  erau  îngeneral  rude;  numele  cetăților  şi  ale  clanurilorerau  adesea  interschimbabile  (ex.  Ghilad,  Etam);numele de familie erau asociate cu un lot specificde pãmânt. Posibilitatea parohialismului era redusãîn parte prin pelerinajele la Ierusalim de trei ori pean pentru sărbători și printr‐o puternică  integrarereligioasă națională.

As�el, la nivel de familie, deținerea unui lot depământ  a  simbolizat  apartenența  la  comunitateaLegământului  (cu  excepția  leviților).  Se  poatevedea acest lucru în incidentul cu Nabot (1 Împărați21).  Dacă  pământul  ar  fi  însemnat  doar  un  buneconomic  și  dacă  Anul  de  Veselie  ar  fi  însemnatdoar  redistribuirea  acestor  bunuri,  Nabot  n‐ar  fiobiectat atât de puternic la oferta lui Ahab de a‐i daîn schimb bani sau un alt lot de pământ. Nabot și‐avăzut  însă  „pământul  moștenit”  drept  un  simbolal  apartenenței  sale  la  poporul  lui  Dumnezeu,un  simbol  al  rădăcinilor  și  al  iden�tății  sale  deisraelit.  Înstrăinarea pământului nu ar fi  fost doaro  lovitură  la  adresa  relației  sale  cu  Dumnezeu,ci  ar  fi  amenințat  viitorul  descendenților  luiNabot, care nu ar mai fi beneficiat de siguranța șisprijinul ce decurgeau din calitatea lor de membriai  comunității  din  Izreel.  Poate  din  această  cauzăjudecata pronunțată împotriva lui Ahab, pentru căi‐a luat lui Nabot pământul, este că familia lui îi va fiexterminată (1 Împărați 21:21).

6

În planul  lui Dumnezeu cu privire  la societateaisraelită,  aceste  legături  de  durată  cu  o  locațiespecifică  aveau  să  influențeze  profund  relațiilesociale,  în  mãsura  în  care  ele  erau  respectate.Egalitatea  aproxima�vã  a  distribuirii  pãmântului,pãstratã  de  Anul  de  Veselie,  avea  sã  inhibedezvoltarea elitelor rurale și să împiedice privareade pãmânt a unor familii pe termen lung, asigurândmai  puține  diviziuni  de  clasă  socială  în  cadrulcomunității. Fiecare individ și gospodărie aveau săfie integrate și susținute de către o familie ex�nsãși  de  către  o  comunitate  specifică,  ca  urmare  adreptului  lor  permanent  la  pământ.  Într‐adevăr,dacă  un  individ  nu  se  putea  susține  cu  pământulpe  care  îl  avea,  vecinii  erau  îndemnaţi  să‐l  ajute,pentru a împiedica mobilitatea (Levi�c 25:35‐37).

Pãmântul a  jucat un rol  important  în definireaidentității  sociale  și  la  nivel  național.  Când  Israels‐a  îndepărtat  de  Dumnezeu,  judecata  poporuluia  implicat  dezrãdãcinarea  din  pãmântul  lor(Deuteronom 29:28). În același fel, întoarcerea dinexil  la  pământul  propriu  era  consecința  reînnoiriidedicării  lor  față de  Iehova  (Deuteronom 30:1‐5).În gândirea vechi‐testamentară, era o legătură atâtde puternicã între pãmânt ºi cei care îl locuiau încâttermenul �pãmânt� înceteazã sã mai desemneze unloc fizic și devine treptat un mod de a vorbi despresocietate (ex. Amos 8:8, Zaharia 12:12).

În  mod  clar,  în  Israel  pãmântul  asigura  maimult decât bazele identității familiale și naționale.Anul de Veselie nu era legat doar de rădăcini, ci șide  bogăție  și  de  distribuirea  venitului,  garantândtuturor  membrilor  societății  resursele  necesaresubzistenței. Cu toate acestea, incidentul cu Nabotși  alte  referințe  din  Vechiul  Testament  legate  depământ  arată  clar  că  rădăcinile  și  iden�tatea  nusunt  doar  un  produs  colateral  al  legii  Anului  deVeselie, ci scopul primordial al acestui an jubiliar.

7

Învățătura  Noului  Testament  cu  privire  lapământ și rădăcini

Cristopher  Wright  a  argumentat  cã  existãtrei  niveluri  de  aplicare  a  învățăturilor  vechi‐testamentare  în  Noul  Legãmânt:  ��pologic,escatologic și paradigma�c�.2 Folosind acest cadru,putem explora modul în care învățătura din VechiulTestament despre pământ și rădăcini este aplicatăde  scriitorii  Noului  Testament  în  contextul NouluiLegãmânt.

Prefigurarea lui Cristos (nivelul �pologic)

În  Noul  Testament,  pãmântul  Palestinei  numai  are  semnificația  teologică  din  trecut;  el  nucons�tuie  un  aspect  al  relației  lui  Dumnezeu  cunoul Israel. Rolul pãmântului este preluat acum deCristos,  care  devine  sursa  siguranței,  a  iden�tățiisociale și culturale pentru poporul lui Dumnezeu.

Isus  propovăduiește  că  evreii  nu  mai  potpre�nde să fie plantați ca o viță de vie în pământ,așa cum afirmau profeții din Vechiul Testament (ex.Isaia 5:1‐7). În schimb, ei trebuie să fie altoiți în El,adevãrata  viþã,  înrãdãcinat  la  rândul  Sãu  în  Tatãl(Ioan 15).3  În același  fel,  apostolul Pavel  foloseșteconstant  expresia  �în  Cristos�  în  legãturã  curădăcinile și  iden�tatea creș�nilor pentru aceleașisituații pentru care Vechiul Testament ar fi  folositexpresia �în þarã.�

Pământul prefigurează de asemenea koinonia �comuniunea  credincioșilor.  Cei  care  dețin  o  partedin  pământ  în  Vechiul  Legământ  îi  prefigureazăpe  aceia  care  sunt  parte  a  comuniunii  din  NoulLegământ.  Cei  care  părăsesc  părtășia,  asemeneacelor care își părăsesc pământul, arată că nu au oparte reală de moștenire în poporul lui Dumnezeu(1  Ioan  2:19).  Atât  pământul,  cât  și  comuniuneaimplică  experiențe  împărtășite  și  responsabilitățiîmpărtășite,  precum  grija  față  de  săraci  și  de  ceiconfruntați cu diferite nevoi (ex. Levi�cul 25:39‐43;

8

Fapte 2:44‐45). Există aceeași „indignare profe�cã�față de cei  care pângăresc pământul  ca  și  față decei  ce  subminează  comuniunea  credincioșilor  (ex.Ieremia 16:18, Fapte 5:1‐11).

Indicator spre viitor (nivelul escatologic)

Așa  cum  există  o  împlinire �pologicã  apământului în Noul Testament, există și o împlinireescatologică. Pământul lui Israel, locuința poporuluilui Dumnezeu,  își  are  împlinirea  în Noul  Ierusalim(Apocalipsa  21:4).  Domnul  Isus  insistã  asuprafaptului  că  urmașii  Săi  trebuie  să  fie  gata  să‐șilase  rădăcinile,  casa  și  chiar  cele  mai  apropiaterelații umane, dacă vor să fie ucenicii Săi – Cristospromițându‐le viață veșnică, precum și o casă în cer(Ioan 14:2) dacă ei  fac asemenea sacrificii  (Marcu10:29‐30).

Epistolele subliniază și ele  faptul că urmașii  luiCristos nu ar trebui să se lege de casa și de rădăcinilelor de pe pãmânt,  ci de cer. Apostolul Petru  scrie„către aleșii care trăiesc ca străini, împrăștiați prinPont”  și  le  vorbește  despre  moștenirea  lor  careeste  „nestricăcioasă  și  neîntinată  și  care  nu  sepoate  vesteji,  păstrată  în  ceruri”  (1  Petru  1:1‐4).Autorul Epistolei către evrei folosește exemplul luiAvraam, care „prin credință a venit și s‐a așezat înțara  făgăduinței,  ca  într‐o  țară  care nu  era  a  lui...căci el aștepta cetatea care are temelii tari, al căreimeșter și ziditor este Dumnezeu” (Evrei 11:8‐10).

Exemplu pentru societate (nivelul paradigma�c)

Toatã  aceastã  împlinire  a  mo�vului  �pãmânt�în  Noul  Testament  poate  părea  suficientă  pentrucreș�ni,  as�el  încât  ei  sã  nu  mai  caute  aplicareacontemporană a învățăturilor din Vechiul Testament.Într‐adevăr,  aici  pare  să  se  oprească  preocupareamultor creș�ni privitoare la problema pãmântului.Cu toate acestea, legea Vechiului Testament poatefi interpretată şi ca set de principii interdependentece  formeazã  un �par  coerent  pentru  organizarea

9

unei  societăți.  Tiparul  social  bine  definit  alpoporului Israel a fãcut parte din rolul sãu, care eraacela de a fi un exemplu pentru celelalte popoare,pentru a arăta ce înseamnă dragostea și dreptateatranspuse  în  viața  socială,  poli�că  și  economică(Deuteronom  4:8).  As�el,  în  Isaia  sarcina  Robuluicare este �lumina Neamurilor� (Isaia 42:6) se referãatât la rolul Sãu de a genera binecuvântarea socialãce ar fi trebuit să se găsească în poporul Israel, câtși la rolul Său în mântuire (Isaia 42:1‐7, Luca 4:18‐21). Domnul Isus vorbește despre felul în care legeaVechiului  Testament  se  aplicã  în  Noul  Legãmântși  anume  că  este  esențial  să  se  ia  în  considerareimplicațiile acestei legi în relația cu Dumnezeu și cusemenii (Matei 22:34‐40).

Legea Vechiului  Testament  vorbește  creș�nilordespre organizarea socială într‐un mod în care NoulTestament nu o face. Deși această lege este stabilităîntr‐un context al  legământului, ea este dată uneisocietăți  care  este  în mare  parte  caracterizată  deIsus  ca  având  �inima  împietritã�  (Matei  19:8)  �  odescriere valabilã pentru orice societate decãzutã.Învățătura  Noului  Testament  se  adreseazăcreș�nilor,  iar extrapolarea dinspre bisericã  înspresocietate  este  periculoasã  deoarece  o  societatesecularã nu are nici mo�vația, nici ajutorul DuhuluiSfânt sã a�ngă standardele stabilite pentru creș�ni.

Fãrã  aplicarea  paradigma�că  a  învățăturiidespre  legea  vechi‐testamentară,  multe  stipulărilegate de pãmânt în Vechiul Testament ar fi lipsitecomplet de relevanță contemporană. Totuși, Isus îiîndeamnã pe ucenici  sã nu piardã din vedere nicicele mai mici  detalii  ale  legii  (Matei  5:13‐19).  Deexemplu, de ce ar trebui tratat diferit pãmântul dinorașe față de cel de la țară în Anul de Veselie? De ceputea fi pământul arendat, dar nu putea fi vândut?De  ce  legile  privitoare  la  pãmânt  sunt  prezentateatât de clar ca fiind complementare interdicției dea percepe dobândã, respec�v ștergerii datoriilor, casistem de asigurare pentru cei sãraci?

10

Principiul e�c fundamental pe care îl desprindemdin  învățătura  Vechiului  Testament  cu  privire  lapãmânt  este  acela  cã  rãdãcinile  sunt  importantepentru relațiile dintre persoane, din cadrul familiilorși  din  societate.  Dumnezeu  a  făcut  ca  poporulIsrael să nu fie pentru totdeauna nomad, ci să aibărădăcini  într‐un pământ și a poruncit ca pământulsã  se  împartã  as�el  încât  fiecare  persoană  șifamilie să aibă rădăcini pe termen lung într‐un locspecific.  Principiul  ce  poate fi  derivat de  aici  esteacela  că  toate  societățile  ar  trebui  să  faciliteze  șisă promoveze asocierea pe termen lung a fiecăreifamilii și a fiecărei persoane cu un anumit  loc sauo  anumitã  localitate.  Aceasta  înseamnã  a  asiguracondiții  favorabile  pentru  susținerea  „comunități”și anume, relații stabile, loiale, pe termen lung.

Scriitorii  Noului  Testament,  deși  puncteazăfaptul  că pământul  lui  Israel  își  găsește  împlinireaspirituală în Isus, sunt conș�enți de importanța pecare  o  are  conceptul  de  „loc”  în  viața  oamenilor.Așa cum profetul Ieremia îi îndeamnă pe cei aflațiîn  exil  „să  urmărească  binele  cetății”,  chiar  șiatunci  când  cetatea  este  locuința  dușmanilor  lor(babilonienii), tot as�el apostolul Petru îi îndeamnãpe creș�nii contemporani cu el sã se implice social,oriunde s‐ar afla (Ieremia 29:4‐7, 1 Petru 2:11‐17).Apostolul  Pavel  trimite  majoritatea  epistolelorsale creș�nilor aflați în diferite cetăți, recunoscândpar�cularitățile  fiecărei  situații.  Chiar  și  în  carteaApocalipsa, fiecare biserică este evaluată în luminacontextului ei local și spiritual (Apocalipsa 2 ‐3).

Problema rãdãcinilor în zilele noastre

Biserica  creș�nã  nu  a  avut  în  generalinfluența  poli�că  și  economică  necesară  pentrua  implementa  în  societate  învățătura  biblicădespre  distribuirea  pământului  și  înrădăcinare.Dupã Reforma  din Marea  Britanie,  când  a  existato  asemenea  oportunitate,  poziția  Bisericii  caproprietar  important  de  pământ  a  înăbușit  orice

11

cri�că  radicală  împotriva  structurilor  ce  deținpãmânt,  cri�ci  precum  cele  aduse  de  membriigrupãrilor Levellers sau Fi�h  Monarchists.  As�el,mișcarea  de  mai  târziu  de  îngrădire  a  dreptuluide  proprietate  asupra  pãmântului,  care  a  dus  lamobilitatea  populației  la  scară  largă  și  a  generat,în  trecut  și  în  prezent,  antagonisme  de  clasă,  s‐adesfășurat  în cea mai mare parte  fără a fi atacatăde biserică. Metodiș�i au fost singurii care au tratatîn mod  serios  problema�ca  reformei  pãmântului,dar chiar și ei numai în secolul al nouăsprezecelea.4

Mo�vul pentru care atât de puțini oameni dinsocietățile ves�ce pot să își identifice rădăcinile într‐un anumit loc este legat de cultura contemporanãa  mobilității.  Iar  aceasta  are  o  istorie  lungă.MacFarlane a iden�ficat urme ale individualismuluienglez încã din perioada de dinaintea anului 1200.5Punând accentul pe libertatea individului, filosofialiberalã ves�cã �a cãutat universalul în orice sferã,fără a recunoaște vreo urmă de particularitate saude unicitate, mai ales în sfera geografico‐religioasă”.6Christopher Lasch afirma că pentru unele elite dintradiția  intelectuală  ves�cã  �progresul  înseamnãmobilitate.�7

În  teoria  economică  neo‐clasică,  pământuleste considerat un bun care este comercializat caoricare  alt  bun,  iar  mobilitatea  este  consideratãesențială  pentru  a  maximiza  productivitateamuncii. Încurajarea înrădăcinării într‐un anumit locar  crea un deficit de  forță de personal  calificat  înzonele de dezvoltare, iar as�el progresul economicar înce�ni. Mobilitatea este o trăsătură esențială aeconomiei capitaliste.

Atât  mobilitatea  ocupațională,  cât  și  cearezidențială  au  devenit  acceptate  ca  aspectenecesare,  inevitabile și chiar dezirabile ale culturiicontemporane. Mobilitatea contribuie la eliberareade obligațiile restric�ve legate de familie și semeni,libertatea  de  a  face  ce  vrei  fără  existența  unei

12

cenzuri  sociale.  Din  aceastã  cauzã,  pentru  uniiviața la oraș este extrem de atrăgătoare, pentru cănimeni nu ș�e cine eș�, de unde vii și ce faci.

Sistemul de educație universitară și ascensiuneaîn  cariera  profesionalã  au  contribuit  la  întipãrireaunei  culturi  a  mobilității  în  rândurile  celor  maieducați.  În  Marea  Britanie,  cererile  de  admiterela  universitate  se  depun  la  nivel  național.  As�el,absolvenții  se  întorc  rareori  în  zonele  din  careprovin.  Ulterior,  schimbarea  domiciliului  devineparte  a  ascensiunii  profesionale. As�el,  în  StateleUnite  o  cincime  din  populație  își  schimbă  anualadresa.8

În  Marea  Britanie,  în  ciuda  dificultăților,  auexistat peste 1,25 milioane de tranzacții imobiliareîn 1994.9 Pentru cei cu venituri mici sau cei prinși încapcana devalorizării imobiliare, naveta pe distanțălungã este uneori singura modalitate de a avea unloc de muncă,  iar  aceasta,  deși  nu  cere  relocareafamiliei,  este  la  fel  de dăunătoare pentru  relațiilecu membrii familiei și cu alte persoane apropiate.10

Mobilitatea  are  legătură  și  cu  bolile  fizice  saupsihice pe bazã de stres. Simptomele includ iritare,tulburãri  soma�ce,  tensiune,  anxietate,  depresie,fumat și boli de inimă, iar femeile sunt deseori celemai afectate. Mobilitatea este și o cauză recurentăa  cazurilor  de  divorț.11  Un  studiu  realizat  asupraunor  medici  a  arătat  efectele  mobilității  asuprafamiliilor acestora:

„Aceste soții au constatat că mobilitatea a dusla izolare pentru cã a dus la retezarea legãturilor curudele, prietenii și vecinii, așezându‐le,  în schimb,în  situații  noi  și  nefamiliare. Atunci  când mutărileau fost frecvente, au existat sen�mente de lipsã deapartenență  pe  durată  lungă...  iar  construirea  denoi relații a fost de obicei un proces de durată.”12

Mobilitatea  mai  creează  și  dificultăți  derelaționare  pentru  copii,  atunci  când  schimbă

13

şcoala și car�erul în care au locuit. Pe cei în vârstã,mobilitatea  copiilor  lor  adulți  îi  conduce  deseorila  izolare  și  singurătate.  Devine  imposibil  pentrucopiii  adulți  să‐și  îndeplinească  obligațiile  față  depărinții  lor  în  vârstă  datorită  faptului  că  locuiescprea departe.

Impactul  per  ansamblu  al  unui  grad  ridicatde  mobilitate  se  traduce  printr‐o  superficialitatemai  mare  în  relațiile  personale.  Durkheim  adeplâns  cultul  individului  și  a  inventat  termenul„anomie” pentru a descrie condiția indivizilor carenu  se mai  relaționează  sa�sfăcător unii  la  alții.  Înexpresia „sindromul mobilității”, Immundo ex�ndeprincipiului  lui Durkheim pentru a explica un modde comportament orientat  înspre a produce doarrelații  de  scurtă  durată.  Toffler  descrie  „omulmodular”  ca  fiind  cineva  care  stabilește  o  rețeafragmentară  de  relații  limitate,  funcționale,în  cadrul  cãrora  el  se  racordeazã  la  modululpersonalității altcuiva, fără să interacționeze în modreal cu persoana respec�vã; �realizarea faptului cãnici o mutare nu este finală... împiedică dezvoltareade  relații  care  să  fie mai mult  decât modulare”.13As�el,  mobilitatea  subminează  relațiile  complexeși  de  durată  care  sunt  necesare  pentru  realizareaintegrării sociale și a dezvoltării personale.

Implicații pentru deciziile personale  legate des�lul de viață și pentru biserica locală

În contextul unui grad de mobilitate ridicat și alunei  culturi  care nu pune accentul pe  importanțalocului, cum pot reafirma creș�nii accentul pus deScripturã  pe  rãdãcini?  La nivel  personal,  este  clarcã  norma�vitatea  rãdãcinilor  nu  este  neapãratcontradictorie cu tot ce înseamnã mobilitate. Unelepersoane pot alege să‐și lărgească experiența și săurmãreascã dezvoltarea carierei înainte de a prinderădăcini  într‐un  anumit  loc.  Deseori  trebuie  luatedecizii  grele  între a  face din  înrădăcinarea  într‐unanumit  loc  o  prioritate  pentru  beneficiul  familiei

14

și  al  bisericii  locale  și  avansarea  în  carieră pentrucel care întreține familia. Nu există reguli în acestecazuri.  Fiecare  persoană  și  fiecare  familie  trebuiesă  cântărească  bine  între  prioritățile  relaționaleși  folosirea  abilităților  personale  pentru  slava  luiDumnezeu. Totuși, creștinii  trebuie să recunoascăfaptul  cã  dacã  aleg  mobilitatea  pentru  a  urmãrianumite oportunități  legate de carieră, vor existacosturi relaționale pe termen lung, atât pentru ei,cât și pentru alții din familia lor, din biserică și dinvecinãtate.

Principiile pe baza cãrora se iau decizii legate des�lul  de  viață  pot  include  următoarele:  În  primulrând,  cei  cãrora  li  se  cere  sã  se  mute  din  cauzalocului  de  muncã  trebuie  sã  cântãreascã  bineimplicațiile relaționale pe termen lung. În al doilearând, creștinii ar fi bine să stea cât mai mult posibilîntr‐un  singur  oraș  și  dacă  e  posibil  în  aceeașicasă, pentru a putea dezvolta  relații  în  localitatearespec�vã.  În  al  treilea  rând,  familiile  trebuie  sã‐șidezvolte  o  strategie  a  �rãdãcinilor�  pe  termenlung.  Cuplurile  pot  fi  încurajate,  atunci  când  secãsãtoresc, sã planifice unde vor sã prindã rãdãcini(poate  chiar  unde  plãnuiesc  sã  se  pensioneze)pentru a‐și putea organiza deciziile pe termen lunglegate de carierã în conformitate cu planul lor.

Cu  toate  acestea,  creș�nii  trebuie  să  fie  gatapentru  chemarea  lui  Dumnezeu  de  a  trece  pestedorința de a avea rădăcini aici pe pământ: creș�niitrebuie  să fie gata  să meargă oriunde, oricând. Oas�el  de  mobilitate  este  esențială,  de  exemplu,pentru  evanghelizarea  milioanelor  de  asia�ci  lacare  Evanghelia  nu  a  ajuns,  sau, mai  aproape  decasă, pentru a‐i întări pe credincioși să fie martori înorașele lor. Această ambivalență legată de rădăcinieste parte a paradoxului căruia creș�nii trebuie să‐ifacă față, trăind cu un picior în „veacul prezent” șicu celãlalt în �veacul viitor�.

Pentru  acei  creș�ni  care  au  fost  forțați  să‐șipãrãseascã rãdãcinile din cauze poli�ce sau datoritã

15

altor  circumstanțe  tragice,  perspec�va  biblicãpoate  fi  o  sursă  de  încurajare.  În  ul�mă  instanță,rădăcinile  care  conferă  sens,  apartenență  șiiden�tate se găsesc în Cristos și, așa cum au înţelesisraeliții exilați în Babilon, Dumnezeu poate să ajutela  construirea  de  noi  relații  în  cadrul  comunitățiilocale pentru a conferi un plan și un scop (Ieremia29:4‐14).

Creș�nilor le este greu sã implementeze viziuneaNoului  Testament  pentru  biserica  localã  atuncicând o mare parte din congregație este tranzitorie.Comunitățile eclec�ce din suburbii sau din centreleorașelor  subminează  afirmația  conform  căreiacredința  creș�nă  transcende  clasele  sociale  șicultura.  Viziunea  unei  comunități  caracterizatede  împărtășire  și  grijă  reciprocă  este  greu  deimplementat  acolo  unde  relațiile  nu  durează  anide  zile,  ci poate doar  câteva  luni. Bisericile  localetrebuie deci  să  învețe  și  să  încurajeze membrii  laa urmări o înrădăcinare a vieții într‐un anumit loc.O sarcină la fel de dificilă a bisericii este aceea dea se implica în comunitățile locale care au un gradridicat  de  mobilitate.  Este  foarte  tentant  sã  nute  sinchiseș�  să  cauți  prietenia  unei  familii  careeste probabil să se mute  în altă parte peste puțin�mp.  Este  nevoie  de  strategii  deliberate  pentruîmprietenirea cu familii care  îºi pãstreazã  locuinþadoar  pe  termen  scurt,  as�el  încât  sã  li  se  poatãprezenta și lor Evanghelia.

Implicațiile pentru companii și guverne

Sectorul  corpora�st  ar  putea  juca  un  rolimportant  în  reducerea  nivelurilor  de  mobilitate.Departamentele  de  resurse  umane  și‐ar  pierdeentuziasmul de a reloca angajații dacă ar  înţelegepe  deplin  impactul  indirect  asupra  familieiangajatului și impactul direct asupra produc�vitățiisale  în muncã. Companiile ar putea de asemeneasã facã un efort mai mare pentru a duce capitalulîn zonele defavorizate, decât să aștepte ca forța de

16

muncă să se mute în zonele de creștere economică.Reducerea  nivelurilor  de  relocare  din  parteacompaniilor  va  fi  însă posibilă  numai  în  condițiileîn  care  se  va  dezvolta  un  nou  consens  social  cuprivire  la  beneficiile  rădăcinilor  puternice  pentrupersoană, familii și societate.

Există  o  varietate  de  opțiuni  la  nivelulguvernului.  Ca  angajator  major,  departamenteledin cadrul guvernului pot acționa direct în vedereareducerii  mobilității,  de  exemplu  în  sistemul  desănătate  și  în  armată.  În  școli,  guvernele  potintroduce „educația familială” în programa școlară,care să includă discuții despre costurile relaționaleapãrute  în  cazul nivelurilor  ridicate de mobilitate.Indirect,  guvernul  poate  descuraja  mobilitateaprin  poli�ca  fiscală,  poli�ca  imobiliară  și  printr‐opoli�cã  regionalã  puternicã.  De  exemplu,  pentrucã  existã  o mare mobilitate  a  locurilor  de muncãdatoratã  transferurilor  de  capital  dinspre  zoneledefavorizate,  transferuri  efectuate  de  ins�tuțiifinanciare  de  la  nivel  național,  economiș�i  auînceput  să  ceară  înființarea  unor  bănci  regionale,ca modalitate de împiedicare a scurgerii de fonduride la periferii spre centru.14

Mo�vul  pentru  care  guvernele  nu  reușesc  săabordeze în mod real problema mobilității nu estelegat de absența  instrumentelor poli�ce. Este maidegrabă  eșecul  de  a  aprecia  adevăratele  costurieconomice  și  sociale  ale  mobilității,  respec�vbeneficiile  personale  și  relaționale  ale  rădăcinilor.Sarcina creș�nilor, care doresc să fie sare și luminăîn societate, bazați pe învățătura biblică, trebuie săfie aceea de promovare a rădăcinilor în viața publicăși în cea privată, indiferent cât de mult contravineaceastă iniția�vã etosului social predominant.

17

Dr.  Michael  Schluter  CBE este  fondator  alJubilee Centre, iar în prezent este Director Execu�val  organizației  Rela�onships  Global,  care  leagão  serie  de  organizații  ce  urmăresc  promovareaunei  gândiri  relaționale  la  nivel  internațional  –  înprincipal  în  Singapore, Africa  de  Sud, Hong Kong,Australia  și  Statele  Unite  ale  Americii.  MichaelSchluter  deține  un  doctorat  în  economie  agricolăde la Universitatea Cornell și a lucrat în Africa de Estîn calitate de consultant pentru Banca Mondială șipentru Interna�onal Food Policy Research Ins�tute.La întoarcerea în Marea Britanie, el a inițiat JubileeCentre în 1983 și a lansat Rela�onship Founda�onîn 1993. Este căsătorit  cu Auriel  și  împreună au 3copii  și  12  nepoți.  A  par�cipat,  în  calitate  de  co‐autor,  la  mai  multe  cărți,  dintre  care  amin�m:The R Factor (1993), The R Op�on (2003), JubileeManifesto (2005) și The Rela�onal Manager (2009).

18

Note

[1]  Pentru  un  rezumat  al  acestei  cercetãri,  veziHelen  Hayward, The  Impact  of  Mobility  on  PersonalRela�onships (Jubilee Centre, Cambridge, 1992).

[2]  Christopher  J.H.  Wright, Living  as  the  People  ofGod (IVP, 1983).

[3]  Gary  M.  Burge,  �Territorial  Religion,  JohannineChristology,  and  the  Vineyard  of  John  15�,  în  J.  Greenși  M.  Turner  (editori), Jesus  of  Nazareth:  Lord  andChrist (Eerdmans, 1994).

[4] Helen Hayward, Chris�an A�tudes to the Ownershipand  Distribu�on  of  Land  in  Britain  1500‐1930 (JubileeCentre, Cambridge, 1992).

[5]  Alan  MacFarlane, The  Origins  of  EnglishIndividualism (Basil Blackwell, Oxford, 1978).

[6]  W.  D.  Davies, The  Territorial  Dimension  ofJudaism (University  of  California  Press,  Londra,  1982),p. 13.

[7]  Kenneth  Anderson,  �Heartless  World  Revisited:Christopher  Lasch�s  Par�ng  Polemic  against  the  NewCross�, Times  Literary  Supplement, nr.  22,  septembrie1995, p. 3.

[8] Daniel Bell, �The Disunited States of America�, TimesLiterary Supplement, nr. 9, iunie 1995, p. 16.

[9] Central Sta�s�cal Office, Londra.

[10]  Philippa  J.  Semper, Weekly  Long‐DistanceCommu�ng:  Its  Effect  on  Family  and  CommunityLife (Jubilee Centre, Cambridge, 1989).

19

[11] Helen Hayward, The Impact of Mobility on PersonalRela�onships (Jubilee Centre, Cambridge, 1992), p. 53.

[12] Faith Elliot Robertson, �Mobility and the Family  inHospital Medicine�, Health Trends, vol. 13 (1981), p. 15‐16.

[13]  Alvin  Toffler, Future  Shock (Bodley  Head,  Londra,1970).

[14]  S.  Dow, Financial  Markets  and  RegionalDevelopment (Gower, Aldershot, 1990).

Ar�colele din seria Cambridge Paperscare vor fi publicate în 2013 de cătreCentrul Areopagus din Timiºoara,

cu sprijinul oferit deEuropean Chris�an Poli�cal Founda�on:

Faith versus Prudence? Chris�ans and Financial Security(Paul Mills)

Is  Capitalism Morally  Bankrupt?  Five  moral  flaws  andtheir social consequences(Michael Schluter)

Rela�onism:  Towards  Chris�an  Values  in  Public  Life(Michael Schluter)

Roots: biblical norm or cultural anachronism?(Michael Schluter)

Secularisa�on: is it inevitable?(John Coffey)

The Great Financial Crisis: A biblical diagnosis(Paul Mills)

Centrul de Educaþie Creºtinã ºi Culturã Contemporanã AreopagusCalea Martirilor 104, Timiºoara

www.areopagus.ro