Bolile sistenului digestiv

Bolile cavitatii bucala, glandelor salivare si maxilarelor Tulburari de odontogeneza si de eruptie Dinti inclusivi si inclavati Carii dentare Alte boli ale tesutului dentar dur Bolile pulpei si tesutului dentar dur Gingivita si bolile periodonale Alte afectiuni ale gingiei si crestei alveoalare edentate Anomalii dento-faciale (inclusiv malocuzia) Chisturile regiunii bucale, neclasate la alte locuri Alte boli ale maxilarelor Stomatitele si afectiunile inrudite Alte boli ale buzelor si mucoasei bucale Bolile limbii

Bolile esofagului,stomacului si duodenului Esofagita Reflux gastro-esofagian Alte boli ale esofagului Afectiuni ale esofagului in cursul unor altor boli Ulcerul gastric Ulcerul duodenal Ulcerul peptic, cu localizare neprecizata Ulcerul gastro-jejunal Gastrita si duodenita Dispesia Alte boli ale stomacului si duodenului

Alte boli ale intestinului Tulburari vasculare ale intestinului Ileus paralitic si ocluzia intestinala fara hernier Diverticuloza intestinului Sindromul intestinului iritabil Alte turbulari functionale ale intestinului Fisurarea si fistula regiunilor anale si rectale Abscesul regiunilor anale si rectale Alte boli ale anusului si rectului Alte boli ale intestinului

Bolile ficatului Boala alcoolica a ficatului Boala toxica a ficatului Insuficienta hepatica Hepatita cronica Fibroza si ciroza ficatului Alte boli inflamatorii ale ficatului Alte boli ale ficatului Afectiuniile hepatice in cursul unor alte boli

Bolile vezicii biliare,ale cailor biliare si pancreasului Litiaza biliara Colecistia Alte boli ale vezicii biliare Alte boli ale cailor biliare Pancreatita acuta Alte boli ale pancreasului Afectiunile vezicii biliare.Ale cailor biliare si pancreasului,in cursul unor

alte boli

Alte boli ale aparatului digestiv Malabsortia intestinala Afectiunile aparatului digestiv dupa un act medical de diagnostic si

terapeutic Alte boli ale aparatului digestiv Afectiuni ale altor organe digestive in cursul unor alte boli

BOLILE SISTEMULUI DIGESTIV

STOMATITELE-imflamatii ale mucoasei bucale determinate de factorii locali traumatici,micobieni,toxici,chimici sau de unele boli ale intregului organism (diabet,sifilis,febre eruptive etc.)

AFTELE-mici leziuni superficiale dureroase ale mucoasei rezultate din spargerea unor vezicule pline cu lichid.

MARGARITARELUL-infectie cauzata de mucegaiul Oidium albicans. ZABALUŢA-infectie cauzata la nivelul comisurii falcilor data de un

streptococ sau de o drojdie. GASTRITA-inflamatie a mucoasei stomacului data de intoxicatiile cu

alcool , tutun sau substante caustice, consum de alimente alterate,

supraincarcarea stomacului , mancaruri fierbiti etc.De asemenea diferitele infectii,starile alergice, mesele neregulate pot cauza gastrite. Boala, in forma acuta apare brusc si se manifesta prin indispozitie greata,regurgitatii dureri gastrice,dureri de cap varsaturi.Netratarea bolii duce la vindecare tot mai dificila.

Bolile respiratorii

La bolile sistemului de respiraţie se referă: bronşitele, pneumoniile, pneumoscleroza şi amfizema, astma bronşică, bolile cronice nespecifice şi bolile cronice purotoaze ale plămînilor, pleuroziile, parazitozele (actinomicoza, echinococoza) şi bolile profesionale. Aprinderea de plîmîni (pneumonia) poate fi lobară sau bronhocumonie. Pneumonia lobară atacă una, două părţi, uneori plămînul întreg şi chiar pe ambii. La bronhopneumonie, procesul inflamatoriu cuprinde porţiuni limitate ale plămînilor. Pneumonia se dezvoltă acut în rezultatul suprarăcorii, micşorării forţelor de apărare ale organismului şi contagiunilor, cărora le este favorabilă extenuarea. Apare tusa, iniţial seacă, apoi cu flegmă de culoare ruginie, frisoane cu creşterea temperaturii corpului pînă la 40°C, respiraţia înteţită, dureri în coaste, slăbiciune generală bruscă, micşorarea, iar uneori deplina absenţă a poftei de mîncare, pierderea capacităţii de muncă. În cazul apariţiei acestor simptoame bolnavul urmează a fi imediat culcat în pat, să se cheme medicul care va prescrie tratamentul. În cazul adresării oportune medicului şi tratamentului, această poală este curabilă; în cazul tentativei de autotratament şi adresare tîrzie după ajutor medical, ea progresează, pot apărea complicaţii periculoase vieţii (pneumoscleroza, emfizema pulmonară ş.a.). La măsurile de profilaxie se referă călirea organismului, cultura fizică raţională. Urmează a ne păzi de suprarăcire, a respecta regimul muncii şi odihnei.

Bronşitele (acute şi cronice) sînt boli ale trunchiului bronhial sau căilor aerifere ale plămînilor apărute ca urmare a suprarăcirii, răcelii, gripei ş.a. În ultimele decenii se remarcă creşterea considerabilă a îmbolnăvirii de bronşită acută şi în special cronică, fapt legat de poluarea atmosferei cu gaze dăunătoare şi cu particule de praf, deprinderea de a fuma tutun ceea ce este foarte periculos la vîrsta adolescenţei şi tinereţei. Un fapt negativ este alergizarea şi micşorarea în legătură cu aceasta a forţelor de apărare ale organismului, creşterea frecvenţei epidemiilor de gripă. Bronşita constituie o problemă social-medicală de primă importanţă şi pe drept este

considerată boala secolului în rînd cu boala ischemică a inimii. Cel mai des bronşita acută este precedată de boli repetate prost lecuite ale căilor superioare de respiraţie, inclusiv traheită. Bolnavii se plîng de tusă, (iniţial seacă cu flegmă neînsemnată, vîscoasă, mai tîrziu ea devine abundentă, deseori mucilaginos-puroioasă, galbenă, se scuipă uşor). Uneori se remarcă subfebrilitatea (temperatura corpului este de 37,5-38°C) pe parcursul a 3-4 zile, slăbiciune, dureri ale muşchilor, voce răguşită, respiraţia repetată. Pentru însănătoşirea completă şi deplină urmează a se adresa la timp medicului, a respecta regimul şi tratamentul prescris de către medic. Sînt eficace inhalaţiile, sinapismele, consumarea abundentă de băuturi fierbinţi (spre exemplu, lapte fierbinte cu bicarbonat de sodiu sau apă gazoasă). Bronşita acută este o boală curabilă însă pe viitor se recomandă călirea organismului, practicarea sportului, culturii fizice curative, renunţarea la fumat. Nerespectarea acestor recomandaţii aduce la bronşita cronică. În cazul absenţei tratamentului boala se poate complica cu insuficienţă respiratorie, hipertensiune pulmonară repetată. Bolnavii trebuie să ţină minte că doar tratamentul de lungă durată poate stopa continua progresare a procesului. O mare importanţă are dispensarizarea cu efectuarea curelor de terapie intensivă. Profilaxia se reduce la înlăturarea influenţelor ce contribuie la iritarea bronhiilor, preîntîmpinarea răcelilor. Urmează a se îmbrăca conform sezonului, a practica sistematic gimnastica respiratorie, plimbările la aer curat. Se recomandă tratamentul balneo-sanatorial.

Astma bronşică, boală infecţios-alergică, la fundamentul căreia stau spasmele bronhiolelor mici. Este caracterizată de crize de sufocare cu tusă ulterioară şi secreţie a flegmei vîscoase, care de regulă, apar spontan, tulburînd capacitatea de muncă. Apar mai des noaptea, însă la progresarea bolii pot apărea şi ziua. Cauzele progresării bolii sînt, în mod obişnuit, pneumoniile suportate anterior, bronşitele, suprarăcirea, sensibilitatea sporită pentru diferite substanţe chimice, praf şi alţi alergeni de casă (vopsele, detergenţi, blănuri, penele pernei ş.a.). Oamenii, suferind mult timp de această boală, pot preîntîmpina singuri apropierea crizei de astmă, folosind diferite mijloace speciale sub forma aerozolurilor. Dat fiind faptul că boala decurge cronic, cu perioade de acalmie şi acutizare, bolnavii trebuie să se afle permanent sub observare de dispensar şi să ia tratament de profilaxie. În profilaxia acutizărilor o mare importanţă are călirea organismului, practicarea culturii fizice, gimnasticii respiratorii, de asemenea corecta succesiune a muncii şi odihnei.

Pleurezia este, de regulă, o boală secundă, în mod obişnuit se dezvoltă pe fonul contagiunii de tuberculoză, în cazul bolilor reumatice, cancerului pulmonar, în urma traumelor. Pleureziile se împart în uscate şi exsudative. Boala deseori se dezvoltă în urma suprarăcorii, scăderii forţelor de apărare ale organismului. Bolnavii se plîng de dureri acute în una din părţile cutiei

toracice, frisoane, respiraţie dublă, tusă seacă, temperatura sporită a corpului, indispoziţie, scăderea poftei de mîncare, pierderea capacităţii de muncă. Adresarea la momentul oportun la medic permite determinarea la timp a diagnosticului, efectuarea tratamentului necesar care în marea majoritate a cazurilor duce la însănătoşirea şi restabilirea capacităţii de muncă. Pe viitor, bolnavii trebuie să se afle la evidenţă de dispensar şi să primească tratamentul profilactic sub supravegherea medicului de sector.În profilaxie o mare importanţă au eforturile mişcările de consolidare generală a sănătăţii: respectarea regimului muncii şi odihnei, practicarea sporturilor, culturii fizice, călirea organismului, refuzul fumatului şi consumării băuturilor alcoolice.

Parazitozele pulmonare (actinomicoza, echinococoza ş.a.) se întîlnesc rar. Boala decurge uneori sub masca diferitor boli ale sistemului de respiraţie. Adresarea la timp la medic permite stabilirea la timp a diagnosticului şi efectuarea tratamentului, inclusiv chirurgical.

Bolile profesionale se observă la lucrătorii diferitelor profesii (din domeniul chimiei, industriei săpunului, morăritului ş.a.) în cazul nerespectării regulilor igienei muncii şi tehnicii securităţii. Decurg, în special sub forma bronşitelor acute, pneumoniilor. Principala măsură de profilaxie constă în înlăturarea cauzelor bolilor.

Bolile Sistemului Circulator

Flebita

Flebita este inflamarea unei vene, care afectează, în general, membrele inferioare. Ea este expresia mâniei si frustrării datorate unei diminuări a bucuriei de a trăi. Suntem înclinati să-i acuzăm pe ceilalti de propriile noastre lipsuri si de situatia penibilă de blocaj emotiv si energetic în care ne aflăm.

Pentru a trata flebita este necesara cresterea energiei din atriul drept. In acest scop se va mentine palma dreapta in dreptul piciorului, la o distanta de 10-20 de centimetri fata de acesta, iar palma stinga va fi indreptata spre inima, la o distanta de 30-40 de centimetri fata de corp.

Aceasta modalitate de mentinere a palmelor mai poate trata senzatia de greutate ce apare in picioare dupa strabaterea unei distante mai mari pe jos sau pentru cei care depun efort fizic intens. Se vor mentine palmele in modalitatea descrisa timp de 3 minute, zilnic.

Hipertensiunea

La adulti, hipertensiunea este definitã drept o presiune sistolicã mai mare sau egalã cu 140 mm Hg, ori o presiune diastolicã mai mare sau egalã cu 90 mm Hg. Presiunea sanguinã are o distributie continuã in rândul populatiei, fãrã o linie clarã de demarcatie intre normotensivi si hipertensivi. Hipertensiunea este principala cauzã a afectiunilor cardiace, care reprezintã factorul major de deces in lumea occidentalã.

Una din relatiile fundamentale ale fiziologiei circulatorii este reprezentatã de faptul cã „presiunea sanguinã arterialã = fluxul cardiac x rezistenta perifericã“. Dacã fluxul cardiac sau rezistenta perifericã se ridicã, indiferent de cauzã, si presiunea sanguinã creste. Existã mai multi factori siguri care contribuie la hipertensiune, dar nu existã o cauzã singularã. Vârsta, modul de viatã, predispozitia geneticã, toate joacã un rol important.

Hipertensiunea trebuie tratatã când se depisteazã pentru cã are valori ridicate de 2-3 ori intr-o perioadã de 3-6 luni. Când un pacient are o afectiune de organ final (hipertrofie ventricularã stângã, insuficientã renalã sau afectiuni cardiovasculare), tratamentul trebuie instituit mai repede. De asemenea, in cazul unei hipertensiuni maligne (valoarea diastolicã > 130 mmHg), tratamentul trebuie inceput imediat. Antihipertensivele vor fi date intotdeauna impreunã cu alte recomandãri, pentru a se reduce posibilitatea producerii altor incidente vasculare. Printre acestea se numãrã: renuntarea la fumat, scãderea in greutate, reducerea consumului de alcool, intensificarea activitãtii fizice, reducerea aportului de sare in dietã.

Existã mai multe clase de medicamente disponibile. Acestea includ: diureticele, beta-blocantii, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei-(IEC), blocantii canalului de calciu, antagonistii angiotensinei II, medicamentele cu actiune la nivel central.

Varicele

În situatia în care venele nu mai asigura o circulatie corespunzatoare a sângelui, se pot dilata, dând nastere la veritabile "lacuri" de sânge. Când sunt situate superficial, aceste vene devin vizibile, dilatate si produc adesea simptome caracteristice - oboseala, senzatia de greutate sau durere în membrul respectiv. În cazurile severe, varicele se pot rupe, sau pot da nastere la leziuni ulcerate, deschise, la suprafata pielii. Localizarea cea mai frecventa a varicelor este la nivelul membrelor inferioare, la gambe si coapse. Varicele pot aparea atât la femei cât si la barbati la orice vârsta,

însa cel mai frecvent afecteaza femeile în perioada când au copii si mai târziu. Antecedentele familiale de varice si înaintarea în vârsta cresc riscul de aparitie a varicelor. Cauzele varicelor nu sunt complet întelese. În unele cazuri, absenta sau slabirea valvelor venoase care previn scurgerea retrograda a sângelui în sens gravitational pot duce la o proasta circulatie venoasa. În alte cazuri este vorba de slabirea peretilor venosi. Mai rar varicele sunt consecinta unor boli ca flebita sau a unor anomalii congenitale ale venelor. Bolile venoase varicoase sunt în general progresive si nu pot fi prevenite complet. Cu toate acestea, s-a constatat ca purtarea ciorapului elastic, mentinerea unei greutati corporale în limite normale si exercitiul fizic regulat pot fi benefice.

Ateroscleroza

Ateroscleroza reprezinta procesul patologic de obstructie (stenozare) a lumenului arterial, din cauza depunerilor succesive de strate de lipide plasmatice, cheaguri de sange, colesterol, acumulari de calcar etc. Desi, in stare incipienta poate exista inca din stadiul intrauterin, ateroscleroza debuteaza cu precadere in jurul varstei de 20-25 de ani, se agraveaza progresiv pana la 50-60 de ani, dupa care incepe sa se manifeste pregnant prin simptomele bolii coronariene.

Ateroscleroza este un proces lent si de lunga durata, de aceea a fost obligatoriu asociata imbatranirii, varsta la care apar. Acum se cunoaste ca ea apare dupa un numar de ani, depinzand de agresivitatea factorilor de risc, moment care corespunde intamplator batranetii. Cand se asociaza mai multi factori favorizanti ai aterosclerozei, efectele lor nu se aduna, ci se multiplica.