BOLILE PARAZITARE ALE ANIMALELORDOMESTICE

DIAGNOSTICUL PROTOZOOZELOR COCCIDIOZELE ANIMALELOR DOMESTICE

Coccidiozele sunt boli parazitare, produse de sporozoare din familia Eivneridae, care se dezvoltă în celulele epiteliale ale intestinului şi celulele canalelor biliare, tubilor uriniferi sau în alte ţesuturi. Examenul miroscopic Se foloseşte metoda Willis, care permite evidenţierea oochiştilor din excremente. Pentru executarea metodei sunt necesare următoarele: pahare obişnuite, pahare Erlenmayer, lame, lamele şi soluţie suprasaturată de clorură de sodiu. Tehnica de lucru — se omogenizează cît mai bine 5—20 g fecale cu soluţie suprasaturată de clorură de sodiu. Omogenizatul se filtrează prin sită în paharul Erlenmayer, astfel ca lichidul să formeze la gura paharului un menise convex. Peste menise se aşază o lamă în aşa fel după care se ridică lama, se acoperă cu o lamelă şi se examinează la microscop.Oochiştii apar, în cîmpul microscopic, de dimensiuni diferite, în raport cu specia de coccidii.La păsăriSe pot întîlni în principal următoarele coccidii:Eimeria tenella — localizată de obicei în cecumuri. Oochistul este incolor, oval, cu cele două diametre de 19/22 microni. Lumenul oochiştilor este ocupat în întregime de masa germinativă.Eimeria necatrix — localizată în porţiunea mijlocie a intestinului subţire. Oochistul este ovoid, alungit, cu diametru 17/20 microni.Eimeria acervulina — parazitează în duoden. Oochistul este ovoid şi măsoară 14/18 microni.Eimeria maxima — parazitează în porţiunea mijlocie a intestinului subţire. Oochistul este ovoid rotund şi măsoară 21/30 microni.La iepuriEimeria stiedae — parazitează în epiteliul canalelor biliare. Oochistul are aspect alungit, uşor trunchiat la unul din capete şi măsoară 22/37 microni.Eimeria perforans — cu localizare în intestinul subţire. Are aspect ovoid, netrunchiat şi măsoară 20/30 microni încât să nu se formeze bule de aer şi se lasă în repaus 20—30 minute,Eimeria zilrni — parazitează în intestinul subţire şi în intestinul gros. Oochistul este aproape sferic sau eliptic şi măsoară 13—18/15—22 microni.Eimeria bovis — se localizează în intestinul gros şi în rect. Oochistul este ovoid,asimetric sau elipsoidal, cudimensiuni de 20/30—35 microni.La mieiEimeria arloingi — parazitează în intestinul subţire. Oochistul este alungit,elipsoidal, neregulat. Pereteleeste de culoare brună sau galben-brună. Măsoară 27/18 microni.Eimeria intricata — se localizează în intestinul subţire.Este cea mai mare eimerie ce parazitează ovinele, măsurînd 39—53/34—37 microni.Are o formă elipsoidală, cu perete gros şi striaţii transversale. Are o culoare brună sau gălbuie-brună.Eimeria parva — peretele oochistului este neted, uniform ca grosime.Are o formă ovală spre globuloasă, cu diametrele de 16/14 microni.Examenul macroscopic. Deosebit de util pentru diagnosticul coccidiozelor este examenul anatomopatologic. Astfel, în coccidioza puilor de găină se constată tiflită hemoragică, duodenite şi jejunite descuamative, hemoragice sau neerotice. Pe mucoasa hemoragică se găsesc cheaguri de sînge, pete albe, corespunzătoare aglomerărilor de cocidii. La mamiferele bolnave se întîlnesc leziuni de enterită catarală, colită, uneori enterită hemoragică. în cecum şi colon apar congestii, ulcere, necroze.La iepuri, în forma hepatică, organul este mărit în volum, presărat cu noduli parazitari miliari sau cu traiecte sinuoase consecutive inflamaţiei canalelor biliare. în forma otorinofaringiană, leziunile sunt detip inflamator, prezente mai ales la nivelul urechii medii şi interne,faringe, mucoasă nazală şi pot fi catarale, purulente sau mucoporulente.HEMOSPORIDIOZELEHomosporidiozele sunt parazitoze ale elementelor figurate roşii ale sîngelui şi sunt produse de protozoare din ordinul Haemosporidia.Sub denumirea de hemosporidioze sunt incluse mai multe entităţi „babesiidozele" (produse de protozoare din familiile Babesiidae, respectiv Babesia, Babesiella, Nuttalia), theileriozele şi anaplasmozele.Examenul microscopic. Pentru punerea în evidenţă a hemosporidiilor se folosesc metodele:

Metoda frotiurilor fixateMateriale necesare: lame degresate şi şlefuite, băi pentru colorare, coloranţi, pipete, ace de seringă, vată, alcool.Tehnica de lucru: recoltarea se face din vasele periferice, înlăturînd primele picături şi recoltînd o picătură la capătul liber al unei lame şlefuite. Picătura se întinde uniform pe o lamă degresată, după - careprin agitare frotiul se usucă. Frotiurile se numerotează şi se ambalează în hîrtie sau cutii speciale.Colorarea uzuală este prin metoda May Grunwald-Giemsa. Frotiurile se aşază pe suporţi în băile de colorare în aşa fel încît să nu se atingă de pereţii băii şi nici între ele. Se depune un număr de picăturide colorant May Grunwald-Giemsa, în aşa fel încît frotiul să fie acoperit de colorant şi se lasă astfel 3—5 minute, după care se adaugă un număr egal de picături de apă bidistilată neutră şi se lasă un minut.Se varsă amestecul de pe lamă şi fără să se spele se depune colorantul Giemsa, format din 3 picături soluţie Giemsa-mamă şi 2 picături apă bidistilată n-eutră, în aşa fel încît să se acopere frotiul. Se lasă 20—30 minute, după care se varsă colorantul, iar frotiul se spală la un jet potrivit de puternic de apă şi se aşază în poziţie oblică, pentru uscare. După uscare frotiul bine colorat are o culoare roz-violetă.Citirea se face la microscopul optic cu obiectiv de imersie, obligatoriu pe vîrful şi marginile frotiului, deoarece în aceste zone se găsesc cele mai multe hematii parazitate.În babezioza bovinelor, agentul etiologic, Babesia bigemina, apare de formă rotundă, ovală sau sub formă de pară, eu dimensiuni cuprinse între 2—4 milimieroni, avînd unul sau două elemente (aranjate întreele în unghi ascuţit).În babesioza ovinelor şi caprinelor, Babesia motasi, apare, de asemenea, de formă rotundă, ovală, de pară sau ameboidală, cu dimensiuni medii de 3 microni. Formele bigeminate formează un unghi ascuţit între ele şi se găsesc situate în mijlocul hematiei.În babesieloza bovinelor, are formă rotundă, inelară, de pară, dispusă la marginea hematiei, avînd dimensiuni de 1,5—2 microni, mai mică decît raza hematiei. Formele bigeminate formează între ele ununghi obtuz. Mai rar se identifică Babesiella major, de formă simplă, rotundă, foarte des alungită sau piriformă bigeminată cu un unghi ascuţit între elemente, de mărimea razei hematiei, dispusă la margineaacesteia.În babesielozele ovinelor şi caprinelor, Babesiella ovis apare rotundă, eliptică sau piriformă, dar cel mai adesea anaplasmoidă. Elementele piriforme sunt dispuse în unghi obtuz, sau în prelungire.În babesioza cabalinelor, agentul etiologic, Babesia caballi, se găseşte, în hematii, sub formă de pară bigeminată sau simplă, ovală, rotundă. Formele de pară, cu aspect de suveică, au dimensiuni de 3,9—4milimieroni.În nutalioză, Nuttalia equi, este mică, de formă ovală, rotundă, frecvent dispusă în cîte două elemente. Caracteristic este aranjamentul în cruce al elementelor, aspect denumit „cruce de Malta". Dimensiunilevariază între 0,5—2,5 microni.Metoda picăturii groasePe o lamă degresată se recoltează 2—3 picături de sînge la fiecare capăt al lamei. Apoi, cu un ac de seringă, se unesc picăturile, obţinîndu-se o picătură groasă. Lamele se acoperă ou plăci Petri şi se usucăsîngele. După uscare, picătura se acoperă cu un strat de apă bidistilată pentru hemolizarea hematiilor. Cînd picătura capătă o culoare albăcenuşie, apa se ia cu hîrtia sugativă şi apoi lama se acoperă cu soluţieGiemsa timp de 30 minute pînă la 2 ore. După colorare lama se spală cu un jet de apă, cu grijă, pentru ca pelicula de sînge să nu se desprindă de pe lamă.SARCOSPORIDIOZAProtozooză întîlnită la mamifere şi păsări, produsă prin localizarea şi dezvoltarea în întregul organism, dar în special în ţesutul muscular, al sporozoarelor din genul Sarcocystis.Examenul microscopic. Se examinează chiştii întregi sau conţinutul acestora după ruperea membranei interne punîndu-se în evidenţă cistozoiţii, formaţiuni unicelulare cu aspect de banană, uninucleate şi cu omembrană celulară foarte fină, cu dimensiuni de la 13 la 17 microni.Examenul macroscopic. In musculatura striată şi netedă, sarcochiştii au formă ovală-alungită, de culoare alb-sidefie, cu dimensiuni de 6—8 mm la ovine, 8—10 mm la bovine şi 15 mm la bivol.

MĂSURI DE PROFILAXIE Şl COMBATERE

IN PROTOZOOZEMĂSURI DE PROFILAXIE Şl COMBATERE ÎN COCCIDIOZEPentru a preveni apariţia coccidiozei se recomandă respectarea măsurilor de igină, prin curăţireapermanentă a adăpostului, îndepărtarea gunoiului şi transportarea lui la platforma de gunoi.Alimentaţia echilibrată este un factor de bază în prevenirea coccidiozelor. Folosirea unei raţii bogateîn proteine animale digestibile creează condiţii nefavorabile dezvoltării paraziţilor. O cantitate sporită de hidraţi de carbon în hrană are ca rezultat reducerea unor bacterii intestinale avînd efect defavorabil asupra dezvoltării coccidiilor. Lipsa vitaminei A şi dezechilibrul microelementelor au efect asupra dezvoltării coccidiilor.La puii de găină în vîrstă de 0—33 zile se adaugă în raţia alimentară coccidiostatice: Amprol-plus în doză de 125 ppm; Nicmhaziii în doză de 125 ppm; Nonenzin în doză de 121 ppm; Clopidol, ZoxrtexL Serecomandă rotirea CoocTdiostaticelor, dar peste vîrsta de 16 săptămîni se administrează numai Amprol, celelalte se acumulează în ou. Găinile de reproducţie ţinute în baterii nu necesită administrarea de coccidiostatice, cele ţinute la sol vor fi tratate cu Amprol în primele 8—16 săptămîni, în doză de 133 ppm.Medicaţia curativă se instituie dacă apar semne clinice de coccidioză.Se administrează Galisan pulbere, 100 g/zi la 2—2,5 1 apă pentru 100 de pui, în scop curativ şi la 200 de pui preventiv, durata tratamentului fiind 2—4 zile cu repetare de 5—6 ori la interval de 10 zile.Sulfococcidinul, curativ se administrează în doză de 3 linguri la 22 litri ăe apă, timp de 2—3 zile cu o pauză de 3 zile, se continuă (o lingură la 11 litri de apă) timp de 2 zile şi apoi o nouă repriză de tratament.Tratamentul de lungă durată trebuie evitat deoarece produce accidente hemoragice.Clopidolul, care se administrează preventiv din prima zi de viaţă pînă la livrarea puilor de carne, în doză de 125 ppm, se poate administra şi curativ, 50 g la 100 kg nutreţ combinat.Dezinfecţia adăposturilor se poate realiza numai prin flambare.Protecţia tineretului bovin împotriva coccidiozelor se face prin separarea acestuia de adulte, mai ales la păşune şi prin schimbarea frecventă a păşunii. Se va avea în vedere că un sezon ploios în perioadade păşunat este favorabil apariţiei coccidiozelor. Viţeii se tratează profilactic cu Amprolium, în doză de 10 mg/kg greutate iar în scop curativ se administrează 50—100 mg/kg timp de 4 zile.Profilaxia coccidiozelor ovinelor este asemănătoare cu cea aplicată în cazul coccidiozei viţeilor. In hrana mieilor se va administra Amprolium în doză de 50 mg/kg în furajul combinat sau în apă, timp de 1—2săptămîni.La iepuri, unde boala evoluează grav şi produce mari pagube economice, pe lîngă măsurile de igienă şi alimentaţie corespunzătoare se va institui carantină care va dura 30 de zile. Se va evita contactul iepurilorcu fecalele, cu apa contaminată, se vor înţărca puii la 11—13 zile şi vor fi separaţi de adulte. Se vor lua măsuri de evitare a contaminării mediului şi se vor face dezinfecţii prin flambare.MASURI DE PREVENIRE Şl COMBATERE IN HEMOSPORIDIOZESe va face controlul tuturor animalelor pentru a depista exact intensitatea parazitării. Se vor retrage animalele de pe păşunile invadate cu căpuşe, efectuîndu-se tratamente profilactice şi curative cu Acaprin(la bovine soluţie 5o/o 1,2—2 ml/100 kg masă corporală, pe cale subcutanată, doză fracţionată în două reprize la interval de 2—3 ore, iar la ovine soluţie 0,5%, 0,2 ml/kg, subcutanat, asociat cu medicaţie cardiotonică);Berenil . Lipsa vitaminei A şi dezechilibrul microelementelor au efect asupra dezvoltării coccidiilor.La puii de găină în vîrstă de 0—33 zile se adaugă în raţia alimentară coccidiostatice: Amprol-plus în doză de 125 ppm; Se recomandă rotirea coocidiostaticeior, dar peste vîrsta de 16 săptămîni se administrează numai Amprol, celelalte se acumulează în ou. Găinile de reproducţie ţinute în baterii nu necesită administrarea de coccidiostatice, cele ţinute la sol vor fi tratate cu Amprol în primele 8—16 săptămîni,în doză de 133 ppm. Medicaţia curativă se instituie dacă apar semne clinice de coccidioză.Se administrează Galisar pulbere, 100 g/zi la 2—2,5 1 apă pentru 100 de pui, în scop curativ şi la 200 de pui preventiv, durata tratamentului fiind 2—4 zile cu repetare de 5—6 ori la interval de 10 zile.Sulfococcidinul, curativ se administrează în doză de 3 linguri la 22 litri de apa timp de 2—3 zile cu o pauză de 3 zile, se continuă (o lingură la 11 litri de apă) timp de 2 zile şi apoi o nouă repriză de tratament.Tratamentul de lungă durată trebuie evitat deoarece produce accidente hemoragice.Clopidolul, care se administrează preventiv din prima zi de viaţă pînă la livrarea puilor de carne, în doză de 125 ppm, se poate administra şi curativ, 50 g la 100 kg nutreţ combinat.Dezinfecţia adăposturilor se poate realiza numai prin flambare.

La iepuri, unde boala evoluează grav şi produce mari pagube economice, pe lîngă măsurile de igienă şi alimentaţie corespunzătoare se va institui carantină care va dura 30 de zile. Se va evita contactul iepurilor'cu fecalele, cu apa contaminată, se vor înţărca puii la 11—13 zile şi vor fi separaţi de adulte. Se vor lua măsuri de evitare a contaminării mediului şi se vor face dezinfecţii prin flambare.MASURI DE PREVENIRE Şl COMBATERE ÎN HEMOSPORIDIOZESe va face controlul tuturor animalelor pentru a depista exact intensitatea parazitării. Se vor retrage animalele de pe păşunile invadate cu căpuşe, efectuîndu-se tratamente profilactice şi curative cu Acaprin(la bovine soluţie 5o/0. 1,2—2 ml/100 kg masă corporală, pe cale subcutanată, doză fracţionată în două reprize la interval de 2—3 ore, iar la ovine soluţie 0,5%» 0,2 ml/kg, subcutanat, asociat cu medicaţie cardiotonică);Berenil (3,5 mg/k? masă vie sol. 7% în apă distilată, intramuscular, la bovine şi la ovine); Tripaflavina (3—4 mg/kg, sol. 5% administrată intravenos la bovine şi ovine).Imunoprofilaxia se realizează prin folosirea unui vaccin ce conţine babesii vii, cu virulenţă atenuată.In regiunile indemne animalele sunt supuse măsurilor de carantină profilactică, perioadă în care se face diagnosticul hematologic.MĂSURI DE PROFILAXIE Şl COMBATERE ÎN SARCOSPORIDIOZHASe urmăreşte prevenirea contaminării gazdelor intermediare prin interzicerea accesului dinilor şi pisicilor în unităţile zootehnice, indiferent de sistemul de creştere al animalelor, şi se va evita consumulcărnurilor crude infestate, de către gazdele definitive.Fiind zoonoză se impun şi restricţii de abator precum şi adoptarea unor măsuri generale şi individuale de igienă. Se impune în mod deosebit interzicerea coabitării dinilor şi pisicilor eu porcii, taurinele, ovinele.Se vor lua măsuri pentru igienizarea grupurilor sanitare.DIAGNOSTICUL ÎN TREMATODOZE ŞI CESTODOZE DIAGNOSTICUL ÎN TREMATODOZETrematodozele sunt boli produse de viermi din clasa Trematode, au corpul lat, nesegmentat, cu tub digestiv incomplet şi parazitează în aparatul digestiv, respirator, circulator şi genital la mamifere şi păsări,FĂSCIOLOZAEste o. trematoză hepatică ce afectează în special bovinele, ovinele, cabalinele, rumegătoarele sălbatice şi poate fi întîlnită foarte rar la iepure, porc şi om.Fasciola hepatica, care se localizează în canalele biliare ale ficatului,este un vierme cu aspect foliaceu (de frunzuliţă), măsoară 18—32 mm lungime şi 8—13 mm lăţime (se pot găsi şi forme mai mari, Fasciolagigantica şi Fasciola magna).Examenul clinic. Semnele clinice sunt dependente de specia parazitară şi de faza evolutivă a bolii. în forma acută, mai frecventă la tineretul ovin, se înregistrează un, debut, brusc, cu modificări ale stării generale; animalele sunt inapetente, prezintă icter,ascită şi edeme, soldându-se cu un procent ridicat de mortalitate.Boala se poate croniciza, animalele slăbind,fiind anemice, cu icter cu zone de deglabraţie şi edem submandibular (guşa). Femelele gestante avortează.La bovine evoluează mai uşor, rriănifestîndu-se îndeosebi cu enteropatie.La cabaline evoluează rar fi benign iar la porcine cu tulburări hepato-biliare.Examenul coprologic. Se realizează prin metodele de sedimentare, fiind însă negativ în primele faze ale bolii, cînd paraziţii nu au ajuns la maturitate sexuală.Metoda polivalentă (metoda spălărilor succesive)Materialele necesare : pahare conice, pipete Pasteur, spatulă, 2 site metalice (una cu ochiuri de 1 mm, cealaltă cu ochiuri de 700—800 microni), lame, lamele.Tehnica de lucru — se omogenizează proba de fecale (5—20 g) într-un pahar conic, adăugind apă puţin cîte puţin pînă cînd masa de fecale devine fluidă. Se strecoară prin sita cu ochiuri mai mari şi apoiprin sita cu ochiuri mai mici; filtratul obţinut într-un alt pahar conic se completează cu apă pînă la 3/4 din înălţimea recipientului şi se lasă în repaus cel puţin o oră, pentru sedimentare. Se varsă jumătate sau 2/3din supernatant, avînd grijă să nu fie antrenat şi sedimentul, adăugîndu-se o nouă cantitate de apă care se amestecă cu sedimentul din pahar şi se lasă din nou în repaus o oră. Se îndepărtează supernatantulşi din sediment se fac preparate microscopice, punînd cu pipeta Pasteur 1—2 picături pe o lamă, apoi o lamelă, în vederea examinării la microscop.Metoda de sedimentare prin centrifugare permite concentrarea -elementelor parazitare într-un volum foarte mic de material.Instrumentar: două pahare conice, spatulă, baghetă de sticlă, două site, lame, lamele, centrifugă, soluţie de sulfat de aluminiu (25%).

Tehnica de lucru: este asemănătoare cu metoda precedentă. Se omogenizează proba de fecale într-un pahar conic pînă ce masa de fecale devine fluidă, se strecoară prin cele două site, se adaugă 1 ml sulfat de aluminiu 25% Şi se lasă în repaus 15 minute. Se aruncă supernatantul, sedimentul se omogenizează şi se centrifughează 2 minute la 2000 turaţii pe minut. Se aruncă lichidul, iar din sediment se fac preparateîntre lamă şi lamele şi se examinează la microscop, punîndu-se în evidenţă ouăle, care sunt de formă ovoidă, de culoare galben citrin şi măsoară 120—150 microni/70—90 microni. Sunt operculate şi neevoluateîn momentul pontei.Examenul morfopatologic este deosebit de util, mai ales în primele faze ale bolii cînd nici un alt .mijloc de diagnostic nu este în măsură să elucideze cazul. In faza acută se constată leziuni de hepatitătraumatică cu focare hemoragieo-necrotice, perihepatită, ascită, peritonită.Ficatul este mult mărit în volum, are culoare cenuşie-gălbuie, capsula îngroşată, acoperită cu fibrină, cu numeroase perforaţii datorate pătrunderii paraziţilor în parenchim.In forma cronică se constată leziuni de angiocolită catarală, cronică, calcificări, scleroze, iar în canalele biliare se găsesc paraziţii. Cadavrul este caşectic, prezintă edeme, bidropizie, icter, uneori localizări eraticeale parazitului în pulmon sau alte organe.DIAGNOSTICUL IN CESTODOZEDIAGNOSTICUL IN CESTODOZE PRODUSE DE PARAZIŢII ADULŢI

C e s t o d o z e l e r u m e g ă t o a r e l o r sunt boli produse de diferite specii de cestode aparţinând familei Anoplacephalidae, care se localizează de la nivelul intestinului sunt Monezia expansa, şi Monezia benedeni, paraziţi ce pot să atingă lungimea de 4—5 m şi mai rar Thysaniezia ovilla, dar care se găseştemai des la oile adulte, ea măsurînd 2—4 m.Examenul clinic — sunt afectate în special animalele tinere ce au păscut pe aceeaşi păşune. Acestea prezintă simptome de anemie, cu paliditatea mucoaselor aparente, semne clinice digestive mai tardive şi mai puţin evidente; constipaţia alternează cu diareea; pe suprafaţa fecalelor se pot observa numeroase proglote eliminate de cestode, aspect de fecale brumate (prin învechirea proglotelor ele se contractă şi devin greu vizibile, ca nişte boabe de orez). Se mai pot constata slăbirea, balonarea abdomenului.Examenul de laborator — se recoltează de pe fecale proglotele şi se examinează între lamă şi lamelă la microscop, determinind specia de parazit. Din fecale, prin metoda flotaţiei (Willis) vor fi puse în evidenţăoncosferele, care au aspecte carcateristice, sunt triunghiulare, patrate, cu laturi inegale şi conţin o larvă hexacantă înconjurată de aparatul piriform.Examenul anatomopatologii Cadavrele animalelor sunt caşectice, au edeme şi infiltraţii seroase. Intestinul subţire are mucoasa inflamată pe porţiuni întinse, iar în lumenul lui se găsesc cestodele. în formeleacute se pot constata leziuni de enterită exsudativă, uneori cu caracter hemoragie.C e s t o d o z e l e la p ă s ă r i . sunt helmintoze produse de cestode ce parazitează în intestinul subţire la galinacee şi palmipede. Ele au o etiologie foarte bogată. La galinacee mai frecvent se întîlnesc: Railletinatetragona, Railletina echinobothrida, Iiymenolepis carioca şi C. oanotenia infundibulum iar la anseriforme Drepanidotenia lanceolata' şi Davainea proglotina.Examenul clinic. Simptomele clinice sunt necaracteristice şi inconstante, cu valoare doar orientativă în stabilirea diagnosticului. La galinacee se observă abatere, somnolenţă, slăbire, apetitul prezent, uneorichiar exagerat, este accentuată, diaree, uneori cu strii de sînge alterînd cu constipaţiâ, uneori semne nervoase şi scăderea producţiei de ouă.La palmipede, tabloul clinic este dominat de tulburări nervoase, bobocii au tulburări de locomoţie, crize epileptiforme, paralizii urmate de moarte.Examenul coprologic — prin examen macroscopic, al fecalelor emise în decurs de 24 ore, se pun în evidenţă proglotele ovigere, care se identifică prin examen microscopic, executînd preparate între lamă.şi lamelă.Examenul microscopic al fecalelor nu este concludent, deoarece rareorise dezintegrează proglotele ovigere pentru a pune în libertateoncosferele.Examenul morfopatologic este cel mai important şi mai sigur modde precizare a etiologiei. Are avantajul că permite decelarea parazitismuluicu cestode înainte de a începe eliminarea proglotelor, ceea ceeste foarte important, evitîndu-se astfel răspîndirea oncosferelor în mediulexterior, ducînd la extinderea parazitozei.Fig. 205 Railletina echinobothrida:1 — scolex; 2 — secţiune prin regiunea porului genital — cîrlige ; 4 — proglote ovigere

tar

> C e s t o d o z e l e c a r n i v o r e -

l o r . Parazitoze mai frecvente lacîine comparativ cu pisica, producentităţi morbide la animalele de fermă(bovine, ovine, porcine) şi la om.Carnivorele sunt parazitate de Dipylidiumcaninum, Taenia hydatigena,Taenia pisiformis, Multiceps multiceps(Taenia coenurus), Echinococcusgranulosus (Taenia echinococcus) şiDiphyllobothrium Laturii (parazitează.şi la om).Examenul clinic — pe baza acestuiase suspicionează doar existenţaparaziţilor. In general evoluează inaparentclinic sau cu semne „cliniceşterse, slăbire, tulburări digestive.Cînd intensitatea parazitării este mareşe produce diaree care alterneazăcu constipaţia, slăbirea exagerată,crize pruriginoase generalizate saunumai prurit anal (animalul se freacăde sol cu trenul posterior — patinează).Examenul coprologic. Examenulmacroscopic al fecalelor proaspăteliminate permite observarea proglotelorcare se pot determina prin examenulmicroscopic ai preparatelor, executate între lamă şi lamelă. Depistareaouălor paraziţilor din fecale se face prin metoda spălărilor repetate(metoda polivalentă).Examenul morfopatologic —- se observă îngroşarea peretelui intestinal,hipersecreţie mucoidă, congestie a mucoasei intestinale, inflamaţiacatarală iar în lumenul intestinului se găsesc paraziţii.Fig. 206 — Dipylidium caninum :scolex cu rostrum evaginat; 2 — proglotă matură;larvă cysticercoidâ ; 4 — capsulă ovigeră; 5 — oncosfere;6 — viermele adultDIAGNOSTICUL IN CESTODOZE PRODUSE DE FORMELE LARVARE

Formele larvare ale diferitelor specii de cestode se dezvoltă în celemai diferite ţesuturi şi organe ale gazdelor intermediare, antrenînd procesepatologice specifice, uneori cu evoluţie gravă. Cele mai importantesunt cisticercozele, cenuroza şi hidatoza.C i s t i c e r c o z a m u s c u l a r ă a p o r c i n e l o r şi b o v i n e -l o r . Cisticercoza musculară este o parazitoză determinată de Cysticercuscellulosae, larva cestodului Taenia solium, la porci şi de Cysticercusbovis, larva cestodului Taenia saginata, la rumegătoarele mari. Cestodeleadulte parazitează în intestinul subţire al omului.Cysticercus cellulosae se localizează de preferinţă în musculatură,dar sunt posibile şi alte localizări (sistem nervos, glob ocular, rinichi,cord, pulmon) şi are aspectul unui vezicule ovoide (8—12 mm/5—8 mm)cu o membrană fină, transparentă în care se găseşte scolexul, la caresunt ataşate cîteva proglote şi care pluteşte într-un lichid.Cysticercus bovis se localizează înmuşchi, mai frecvent în muşchii maseteri

şi are aspect de veziculă (6—8 mm/3—5mm) în care se găseşte scolexul.Examenul clinic are mică valoare dediagnostic. în infestaţii mici nu se observănimic. în infestaţii masiv.e se potobserva unele tulburări hepatice, digestive,însoţite de stare de subfebrilitate,apetit capricios, semne de miozită generalizată,cu^fenomene reumatoide şi toxiinfecţioasp.Uneori se observa "cisticerciFig. 207 - Chişti de Cysticercus localizaţi superficial (la baza limbii, la nicellulosae

în musculatura cordului. Velul globului Ocular —• măzăriC'he), pUtîndfi observaţi uşor cu ochiul liber.Examenul morfopatologic -—• se constată prezenţa chiştilor veziculariîn masele musculare — maseteri, cord, limbă, diafragmă, examinîndu-se microscopic pentru a se observa structura lor. Chiştii calcificaţinu permit un diagnostic microscopic precis (nu se observă scolexul).C i s t i c e r c o z a h e p a t o p e r i t o n e a l ă a r u m e g ă t o a r e -l o r şi p o r c u l uiEste produsă de Cysticercus tenuicollis larva cestodului Taenia hydatigena,larvă monochistieă şi monocefalică, voluminoasă, cu diametrulde aproximativ 5 cm, uneori şi mai mare (pînă la dimensiunea unuimăr, cu pereţi transparenţi, plină cu un lichid în care pluteşte un scolexinvaginat, care se vede prin transparenţa mucoasei ca un punct alb,opac). în cazuri excepţionale poate da naştere la vezicule fiice.Examenul morfopatologic — singurul pe baza căruia se poate pune xdiagnosticul, evidenţiază la necropsie chiştii pe suprafaţa ficatului şi la ^nivelul peritoneului. Se pot găsi leziuni de hepatită interstiţială, manifestatăprin zone albicioase globuloase sau lineare, care dacă sunt maivechi au un aspect de traiect sinuos, ce reflectă drumul parcurs de larvăşi care vor lăsa în urma lor cicatrice fibroase albicioase.Leziunile peritoneale sunt caracteristice, veziculele chistice înconjuratede o membrană conjunctivă de reacţie.C e s t o d o z e l a r v a r e a l e c e n t r i l o r n e r v o şiCenuroza cerebro-spinală este o parazitoză ce afecteazăîn mod deosebit rumegătoarele mici, întîlnindu-se şi la rumegătoaremari sau alte specii. Boala este produsă de Coenurus cerebralislarva teniei Multiceps multiceps, larvă de tip monochistic şi policefalicce se prezintă sub forma unei vezicule de dimensiuni variabile, de lamărimea unei alune pînă la mărimea unui ou de găină, cu o membranătransparentă de care sunt fixaţi, la faţa internă, mai mulţi scolecşiinvaginaţi. Vezicula conţine un lichid clar, translucid şi prezintă insulede cîte 10—20 scolecşi.Examenul clinic. Diagnosticul este greu de stabilit în primele fazeale bolii, în schimb în ultima fază a formei cronice semnele clinicesunt caracteristice. Se observă tulburări nervoase grave, deformări alecutiei craniene şi posibilitatea palpărilor (în cazul că sunt situaţi superficial).Boala se termină totdeauna prin moarte.Examenul necropsic. Stabilirea cu precizie a diagnosticului se faceprin punerea în evidenţă a cenurilor sau a leziunilor premergătoareformării acestora (în formele acute de boală, cînd se întîlnesc inflamaţiiencefalice de tip traumatic).Examenul histopatologic. Pune în evidenţă, în forma acută, inflamaţiacu caracter edematos, la periferia căruia se observă leziuni degenerative,infiltraţii eozinofilice.In forma cronică se observă leziunea de meningoencefalită traumatică,

focarele parazitare, atrofia, necroza ţesutului nervos (din cauzacomprimării) şi subţierea oaselor craniene, care devin flexibile, în cazulîn care parazitul este localizat superficial.HIDATOZAEchinococoza sau hidatoza este o cestodoză larvară comună omuluişi animalelor, produsă de Echinococcus polimorphus, forma larvară ateniei Echinococcus. Echinococcus polimorphus este o larvă de tip polichisticşi policefalic, sub forma unei vezicule de dimensiuni variabile(de la mărimea unei nuci pînă la mărimea unui cap de copil), opacă,de consistenţă elastică, în interior găsindu-se un lichid vezicular şi elementelegerminative. Peretele chistic este alcătuit din două membrane,una cuticulară formată ca urmare a unei reacţii tisulare locale şi omembrană proligeră, sau membrana germinativă, de natură parazitară,foarte fină şi capabilă de a genera vezicule proligere. Veziculele proligereau structură asemănătoare cu cea a membranei germinative decare sunt fixate prin pediculi, iar în interior se găsesc protoscolecşi, aşezaţivariabil(cîţiva, pînă la cîtevasute). Lichidul chistic este un lichid limpede numit si lichid de stanca.PROFILAXIE Şl COMBATERE ÎN TREMATODOZE Şl CESTODOZEPROFILAXIE Şi COMBATERE ÎN TREMATODOZEFROFILAXIE Şl COMBATERE IN FASCIOLOZĂCa primă măsură de profilaxie se recomandă controlul parazitological animalelor_în._perioad.a_de stabulaţie şi în perioada de păşuna!, pentru1Tevită' producerea formelor clfrîîcsTşi subclinieeTde boală. Se recomandăexecutarea de tratamente profilactice, în perioada de stabulaţie si înperioada de păşunat. 4»Primul tratamejTţ -se: execută la 2—3 săptămîni de la intrarea înstabulaţie, pentru a"~se elimina fasciolele^"aiduTEe"'şr=' cele tinere, cu Rafoxanid;_acesta se prezintă sub formă de suspensie apoasă 2,5Vo"_3ecSToâre gălbuie, cu miros caracteristic sau sub formă de pulbere.; nu estetoxic dar are remanenţă 30 de zile în ţesuturi şi lapte. Se dă în dozăde 8—10 rng/kg.Al doilea tratament se face,-: primăvara, cu 10—15 zile. înainte deieşirea la păşune, considerînd că infestarea, In timpul iernii, nu se'produce(fî-nul depozitat mai mult de 6 luni <jiu conţine forme, infesţante).Se.-poate face tratamentul cu Zanz^ care este bine tolerat de animale,chiar şi de femelele gestante, nu sT elimină prin lapte, d a r j i u j a r â acţiuneasupra fascioieior tinere; se administrează în doze de 10-^15mg7lcq~la "boyine~şi 15—20 mg/kg la ovine. . .... •'....-*• - ^Nitroxiniliil (Dovenix) se administrează pe cale subcutanată, în doză ^de 10—15~~mg2kg, împotriva formelor adulte dar poate avea acţiuneşTriupriTormelor imature, în doză de 25—30 mg/kg-Porihain (Egamfenetida) se administrează în doză de 80—100 -m'g/kgpentru formele tinere şi 120 mg/kg pentru formele adulte* .In perioada de păşunat tratamentele se fac în funcţie de. condiţiilelocale, ţinîndu-se cont de existenţa gazdelor intermediare: şi de elerfifentelede climă care pot favoriza răspîndirea parazitului. în zonele şesşi de deal, dacă anul a fost ploios şi nu ,s-a realizat rotaţia corectă aturmelor pe păşune se poate face un tratament. între 1 şi 15 septembrie.Dacă păşunea este comună, pentru ovine şi bovine, tratamentele se4*vor aplica tuturor animalelor, din ambele specii.Pentru a evita infestarea animalelor receptive se recomandă o. evidenţăriguroasă a rotiri animalelor pe păşune, localizarea biotopurilorfavorabile dezvoltării gasteropodelor, gazdelor intermediare, organizareaunor acţiuni menite să creeze condiţii nefavorabile pentru dezvoltarea

acestora. Se vor executa lucrări de desecare a bălţilor şi mlaştinilor; sevor amenaja malurile apelor curgătoare ce trec prin păşunea respectivăşi se vor face aplicări de substanţe moluscocide. în alegerea substanţeice trebuie folosită se va ţine seama de proprietăţile acesteia, de acţiuneaasupra moluştelor tinere şi adulte, de acţiunea asupra ovisacilor,toate la concentraţiile de 1 ppm, cu eficacitate la pH 5—8,5 1a temperaturade 15—35°C.Substanţa nu trebuie să fie toxică pentru animalele domestice,' sănu perturbe prea mult echilibrul biologic şi să fie uşor de aplicat.Substanţele folosite în acest scop sunt: sulfatul de cupru. (2. g/m2,concentraţie 10% pulverizat eu motopompe); pentaclorfenolatul de sodiu(substanţă din categoria ierbicidelor cu acţiune foarte puternică asupragasteropodelor); cianomida de calciu, niclosamida şi fresconut (concentraţie1 ppm).Metoda biologică de reducere a populaţiilor de melci, gazde intermediare,este foarte bună, nefiind nici poluantă nici dezechilibrăntă; sefolosesc păsările domestice, în special anzeriformele sau duşmanul lornatural care este Zonitoides nitidus.Pentru însilozarea plantelor, recoltate de pe terenuri cunoscute cafiind contaminate, se recomandă stropirea lor cu 2—4o/0, soluţie de^ melasă.PROFILAXIE Şi COMBATERE ÎN DICROCELIOZĂCa şi în faseioloză, se fac examene pentru diagnosticul parakii^zei,se tratează animalele parazitate înainte de scoaterea la păşune, primăvaraşi toamna după aducerea lor de la păşune. Pentru tratarea formeloradulte se folosesc: Hetolin, 30—40 mg/kg (sau produsul românescsimilar, Dendriton), Cambendozol (25—30 mg/kg), Coriban (200'mg/kg),Fenbendazon (100 mg/kg). Formele tinere nu sunt afectate de acestemedicamente. . .Gunoiul de grajd va fi folosit numai după sterilizare; biotermică.Animalele tratate vor fi menţinute în saivane sau pe o păşune artificială,timp de 5—6 zile cît mai elimină ouă. Poluarea reziduală cu ouă"Jţfc- mai durează aproximativ 16 luni. Furnicile infestate .- nu trăiesc maimult de 4 luni. De aceea, aplicarea corectă a tratamentelor timp de doiani consecutiv va reduce mult intensitatea invaziei,' în continuare instituindu-sg controale periodice şi efectuarea de^ tratamente în'funcţie derezultatul acestora.PROFILAXIE Şi COMBATERE M CESTODOZEPROFILAXIE Şl COMBATERE ÎN CESTODOZELE RUMEGĂTOARELORPrin aplicarea susţinută a unui complex de măsuri .se poata realizadiminuarea incidenţei parazitismului. Se vor face tratamente la intervalesuficient de scurte. pentru a nu permite paraziţilor să ajungă, în starematură şi să împrăştie proglote ovigere. Tratamentul se, .-face cu sulfatele cupru, soluţie 1—2°/o (2 ml/kg corp) ia caro se recomandă sa 7 seadauge'"acid "clbrhldric 2—4 ml/litru soluţie şi timol, 1—3 g pentru unmiel, iar â"upă 2-—3 ore *şe administrează un purgativ salin (40—130 mlsoluţie de sulfat de sodiu preparată din 500 g în 1500 ml apă); carbonatbazic de cupru, 0,5 g pentru mieii sugari, 0,75 g,.miei înţărcaţi .şi/ T gpentru bile adulte, în furaj combinat 1% după o dietă de 15—20 oreşi cu apă la discreţie, doza repetîndu-se a doua zi; Niclosamidul (Yo-

%mesan) comprimate sau pulbere foarte fină, insolubilă în apă, se administreazăîn furaj combinat sau breuvaj, după o dietă de 12 ore, în dozăde 70—80 mg/kg corp; Fenbendazol (Panacur) în doză de 7,5 mg/kg corp;Valbazen (Albendazol) 5—10 mg/kg corp, fără dietă şi purgative.

Se recomandă repetarea tratamentului la 21—28 zile, fapt ce asigurăo dehelmintizare preimaginală. Primul tratament se face primăvara,înainte de ieşirea la păşune, iar ultimul după intrarea în stabulaţie.După fiecare tratament, oile vor fi ţinute pe mirişti, porumbişti,chiar dacă se fac tratamente preimaginale. Pentru miei se recomandăo păşune pe care nu au fost oi în ultimii doi ani.Rotaţia păşunilor este greu de realizat deoarece acarienii trăiescîn medie doi ani.Cea mai bună metodă este transformarea păşunilor naturale în păşuniartificiale, care -creează biotip defavorabil pentru acarieni şi asigurăhrană -corespunzătoare (cantitativ şi calitativ) pentru animale.PROFILAXIE Şi COMBATERE IN CESTODOZELE PĂSĂRILORSe recomandă întîi efectuarea unui diagnostic precis al parazitozei(se va ţine cont că de cele mai multe ori rămîn scolecşi cu cîteva proglotedin care se regenerează mai tîrziu strobila). Tratamentele se fac dedouă ori pe an cu-.Niclosamid (0,05 g/kg), individual sau în furaj, 2 zileconsecutiv şi repetat la~"2—3"săptămîni; Bunamidina (25—40 g/kg corp);Butynorat (180 mg/kg). După tratament fecalele se depozitează la platformade gunoi pentru sterilizare biotermică.Se vor lua măsuri de combatere, a gazdelor intermediare, măsuricare se vor aplica eu deosebită grijă pentru a nu produce un dezechilibruecologic. Creşterea păsărilor în sisteme industriale elimină pericolulcontaminării.tPROFILAXIE Şl COMBATERE IN CESTODOZELE CARNIVORELORAnimalele vor fi limitate în a consuma organe parazitate cu formelelarvare ale cestodelor. Totodată se va face o reglementare a număruluide cîini iar dehelmintizările repetate de cel puţin 3—4 ori pean, cu distrugerea paraziţilor eliminaţi (cîinii, după administrarea antiparazitozelor,se închid 2—3 zile, cît sunt eliminaţi paraziţii, fecalelesunt duse la platforma de gunoi şi locul se curăţă şi se dezinfectează prinflambare).Tratamentul cîinilor se face cu: Droncit (50—100 mg/kg corp) careasigură o distrugere totală a paraziţilor, ~ "iar în lipsa acestuia cuNiclosamid 50—100—200 -mg/kg sau cu Bromarec (1—2,5 mg/kg) careeste contraindicat la animalele bătrîne sau prea tinere. Se indică ca înprimul an deparazitarea să se facă de 8 ori pe an iar în anii următori de4 ori pe an. Unul din aceste tratamente se va executa primăvara cîndcîinii sunt mai intens parazitaţi. In mod deosebit se va urmări dehelmintizareacîinilor din fermele zootehnice, aceştia prezentînd riscuri maimari de contaminare. Se iau măsuri pentru combaterea ectoparazitozelor(puricilor).PROFILAXIE Şl COMBATERE IN CESTODOZELE LARVAREPROFILAXIE Şl COMBATERE IN CESTODOZELE MUSCULARE ALE RUMEGĂTOARELORŞl PORCINELORTrebuie să se urmărească întreruperea ciclului evolutiv al paraziţilor.în primul rînd se va face educarea populaţiei în privinţa pericoluluiparazitozei şi a necesităţii respectării unor măsuri elementare deigienă. Carnea va trebui să fie bine pregătită prin fierbere sau frigere.Vor fi organizate acţiuni de depistare şi tratare a persoanelor parazitatecu Taenia solium şi Taenia saginata, cu controlul eficacităţii tratamentului,urmărindu-se eliminarea scolecşilor.Se va preveni poluarea păşunilor cu fecale umane, prin respectareaunor măsuri de igienă corespunzătoare. în abator se face controlulanimalelor sacrificate (dacă se găsesc animale cu infestaţie slabă seface congelarea cărnii la —15°C, pentru a distruge toţi cisticercii). Se

poate face tratarea bovinelor cu Droncit (Praziquantel) în doză de 50—-100 mg/kg şi Albendazol în doză de 50 mg/kg corp, pentru distrugereacisticercilor maturi.PROFILAXIE Şl COMBATERE ÎN CISTICERCOZA HEPATOPERITONEALĂA RUMEGĂTOARELOR Şl PORCINELORSe urmăreşte întreruperea ciclului biologic al parazitului Taeniahydatigena prin dehelmintizarea cîinilor şi interzicerea consumării decătre aceştia a organelor parazitate.PROFILAXIE Şl COMBATERE IN CENUROZĂPentru că animalele bolnave nu se pot recupera decît în rare cazuri,în urma intervenţiilor chirurgicale (cînd există condiţii de asistenţăveterinară corespunzătoare şi cînd chiştii sunt localizaţi superficial),se recomandă asigurarea unui complex de măsuri profilactice menite săevite parazitarea. în primul rînd se va urmări întreruperea ciclului biological parazitului, prin prevenirea infestării cîinilor. Se va realizaun control riguros al sacrificărilor, corecta executare a necropsiilor, interzicereadării în consum a creierului, la cîini. Se vor lua măsuripentru reducerea numărului de cîini, la minimum necesar, distrugereacîinilor Vagabonzi şi se vor executa dehelmintizări repetate, cu distrugereaexcrementelor şi dezinfecţia riguroasă a locului unde au fost ţinuţiaceştia.PROFILAXIE Şl COMBATERE ÎN HIDATOZĂAplicarea unui complex de măsuri pentru combaterea acestei parazitozetrebuie să se sprijine în primul rînd pe educaţie sanitară veterinară.Se va urmări, ca şi în celelalte parazitoze larvare, întreruperea cicluluibiologic al parazitului prin împiedicarea cîinilor de a consuma organeparazitate. Se va face un control riguros al tuturor sacrificărilor,se vor necropsia cu grijă cadavrele, iar organele cu chişti vor fi sterilizateîn formol, vor fi arse sau aruncate în puţul sec.Se va evita îngroparea organelor, deoarece pot fi dezgropate de cîini.Cîinii vor fi deparazitaţi periodic şi se va urmări reducerea număruluiacestora şi distrugerea celor vagabonzi.DIAGNOSTICUL ÎN NEMATODOZEDIAGNOSTICUL IN STRONGILATOZELE RESPIRATORIIDIAGNOSTICUL IN METASTRONGILOZĂMetastrongiloza este o pneumonie verminoasă cu caracter .sezonier(primăvara şi vara) mai ales la purecii de 2—5 luni, cu evoluţieacută sau cronică, manifestîndu-se prin tulburări respiratorii, uneori şidigestive, cu modificarea stării generale.Diagnosticul se pune pe coroborarea datelor epizootologice eu stareaclinică a animalului şi examenele de laborator.Diagnosticul clinic. Indiferent de forma clinică boala debutează printuse uscată, dureroasă, accentuată la efort, care devine grasă, însoţităde dispnee, accese de sufocaţii, starea generală a animalului înrăutăţindu-se, se produce diaree, inapetenţă, febră, astenie.Examenul ovohelmintoscopic. Se face prin metoda Willis, care evidenţiazăouăle (45—55 microni/38—40 microni) care au coaja subţireşi mamelonată, conţinînd un embrion (sunt foarte numeroase) şi ouălemai mari, cu coaja groasă netedă (80/70 microni) în număr mai redus;ouăle apra la 21/2 luni de la infestare.Examenul morfopatologic pune în evidenţă focarele de bronhopneumonie,zone de enfizem şi atelectazie pulmonară, situate în lobii diafragmaticişi în special în cel drept. Secţionînd pulmonul se constatăprezenţa paraziţilor, în bronhii sau bronhiole, sub forma unor ghemuricare le pot obstrua. Histopatologic se constată o hiperplazie limfoidăşi aglomerări de ouă aflate în diferite stadii de evoluţie.Ganglionii traheobronhici sunt măriţi în volum şi prezintă infiltraţie

eozinofilică.DIAGNOSTICUL ÎN DICTIOCAULOZA OVINELORDictiocauloza este o helmintoză pulmonară, cu evoluţie obişnuitcronică, mult mai gravă la tineret decît la animalele adulte, produsă deDictyocaulus jilaria.Examenul epizootologic. Contaminarea animalelor se face la păşuneiar dinamica apariţiei cazurilor de îmbolnăvire este diferită în funcţiede vîrstă. La miei cazurile de boală apar încă de la începutul verii întimp ce la restul animalelor apar la sfîrşitul toamnei şi începutuliernii.Examenul clinic. Diagnosticul se bazează pe tulburările pulmonare,manifestate prin tuse uscată, accentuată la efort şi în timpul dimineţii,polipnee. slăbire progresivă, jetaj, anemie, edeme palpebrale şi prepectorale,pierderea lînii şi moartea în cîteva săptămîni.Uneori pot apare şi tulburări digestive, diaree.La miei, unde apar formele acute de boală se produce febră şi modificareastării generale a animalului.Examenul larvoscopic se face prin metoda Baerman sau metodaVaida.Metoda BaermanMateriale necesare: pîlnie, sită metalică sau tifon, tub de cauciuc,clemă, eprubete, sticlă de ceas, apă călduţă la 40—44°®.Tehnica de lucru — se fixează la pîlnie tubul de cauciuc, se puneclema la o distanţă de 8—10 cm de pîlnie şi se încearcă dacă este binestrînsă (încercarea se face cu apă). Se pun 15—20 g fecale în sită, iaraceasta se aşază în pîlnie. Se toarnă apa călduţă în pîlnie, peste fecaleledin sită, astfel încît apa să le acopere complet. Se lasă în repaus timpde 6—8 ore (pentru fecalele de bovine se lasă în repaus 24 de ore).Apoi clema se slăbeşte şi se recoltează 2—3 picături de lichid pe lamă,se acoperă cu o lamelă şi se examinează la microscop.Această metodă dă rezultate foarte bune în dictiocauloză dar poatefi întrebuinţată şi pentru alţi strongili (la bovine rezultatele sunt maislabe).Metoda VaidaMateriale necesare — plăci Petri sau sticlă de ceas.Tehnica de lucru — se pune pe sticla de ceas proba de fecale (5—10 g crotine), se adaugă peste ele apă la 40—44°C, astfel ca să fie acoperiteşi se lasă în repaus 15 minute. Se îndepărtează crotinele şi seexaminează lichidul la microscop. Este metoda cea mai rapidă pentruexamenul larvoscopic în dictiocauloza ovină.în acelaşi scop poate fi examinat însă şi jetajul sau mucusul faringianrecoltat cu ajutorul unui tampon steril. Mucusul se examinează lamicroscop prin metoda directă iar dacă rezultatul nu este satisfăcătorse recurge la una din metodele de concentrare a larvelor.Larvele de Dictyocaulus jilaria au dimensiuni de 500—580 micronilungime şi 25—28 microni lăţime, iar la extremitatea cranială au oformaţiune proeminentă, distinctă, numită buton cefalic iar extremitateaposterioară este conică.Examenul ihorfopatologic. La nivelul pulmonului, în prima fază aevoluţiei inflanjfaţiei acute, datorate pătrunderii larvelor prin parenchimulpulmonar, apar focare de pneumonie în lobii diafragmatici, zone deatelectazie, zone de emfizem pulmonar iar în lumenul bronhiilor şi bronhiolelorghemuri de paraziţi. Se mai pot întîlni leziuni uşoare, congestivesau hemoragice la nivelul mucoasei intestinale sau noduli de culoarecenuşie, produse de larve ce nu au putut trece bariera intestinală.DIAGNOSTICUL IN DICTYOCAULOZA BOVINELOR

Dictyocauloza taurinelor este o boală parazitară care afecteazăbovinele, se aseamănă cu celelalte stongilatoze pulmonare dar este produsăde un agent etiologic propriu, Dictyocaulus viviparus.Examenul clinic — se constată tuşea frecventă, jetajul abundent,respiraţia dispneică, accesele de sufocare, slăbirea progresivă.Examenul larvohelmintoscopic se realizează prin metode extemparanee,metodele Baermann şi Vaida.Larvele de Dictyocaulus viviparus au dimensiuni de 390—450 micronilungime şi 25 microni grosime, au extremitatea cefalică lipsităde buton cefalic iar partea terminală este efilată.DIAGNOSTICUL IN STRONGILATOZELE GASTROINTESTINALEgSTRONGILATOZELE GASTROINTESTINALE LA RUMEGĂTOAREStrongilatozele gastrointestinale (Trichostrongilidozele) sunt boli parazitare,produse de o serie de agenţi patologici, cu localizare în diferiteleporţiuni ale tubului digestiv la bovine, ovine şi caprine.Examenul clinic. Se suspieionează strongilatoze gastrointestinale pebaza semnelor clinice: slăbire, întîrziere în creştere, diaree, fecale verzuisau negricioase, urît mirositoare, anorexie, anemie, căderea lînii.Examenul coproparazitologic. Se face examenul ovoscopic sl fecalelor,folosind metoda Willis. Examenul trebuie făcut în maximum 6 orede la recoltarea fecalelor, peste acest interval larvele eclozionează şiexamenul devine foarte dificil.Examenul anatomopatologic pune în evidenţă gastrita nodulară, ulceraţivă, gastrita acută sau cronică, cu îngroşarea mucoasei; enterită cataralăacută sau cronică. Histologic se constată infiltraţii celulare, granuioameparazitare care conţin larve, abcese încapsulate.^ DIAGNOSTICUL IN ASCARIDATOZEsiAscaridatozele sunt parazitoze, ale intestinului subţire, la mamifereproduse de helminţi din subordinul Ascariclata.DIAGNOSTIOJUNJ^ŞCARIDIOZA PORCULUI^Ascaridioza este produsă de Ascarissuum care parazitează în intestinul subţireal porcului, yExamenul clinic. In forma larvară seconstată semne pulmonare grave, bronhopneumonie,tuse, jetaj, subfebrilitate, respiraţiedispneică, apetit capricios, uneoriinapetenţă.In forma de ascaridioză imaginală intestinală se constată _enterită,balonarea abdomenului, polifagie, rahitism, distrofii cutanate (hipercheratoze),distrofii generale (întîrzieri în creştere, slăbire), crize epileptiforme,manifestări convulsive care se repetă după fiecare tain şi durează1—5 minute.Examenul ovohelmintoscopic al fecalelor se face prin metoda Willis, ,prin care se pun în evidenţăfouăle de Ascaris suum, ouă care au coajagroasă, mamelonată, au forma elipsoidă, sunt de culoare galben-bruneavînd dimensiunea de 50—75 microni/40—60 microni.Examenul morfopatologic pune în evidenţă localizarea paraziţilor înintestinul subţire sau în alte locuri eratice (în ficat, pancreas). Se potconstata obstrucţii intestinale, rupturi ale intestinului, leziuni de enterităacută sau cronică.DIAGNOSTICUL IN NEOASCARIDIOZĂNeoascaridioza viţeilor este helmintoza produsă de Neoascciris vitulorumcare se localizează în intestinul subţire al acestora.Examenul clinic. Viţeii bolnavi prezintă anorexie, colic: violente

care apar după supt, diaree, aerul expirat are miros de unt rînced, abdomenuleste balonat, animalul este slăbit şi prezintă întîrzieri în creş- ^tere.Examenul coproparazitologic. Se recomandă efectuarea examenuluiovohelmintoscopic prin metoda Willis, care pune în evidenţă ouăle parazitului.Examenul morfopatologic. La necropsie se pun în evidenţă paraziţiidin lumenul intestinal, leziuni de enterîtă, ruperea intestinului.Y DIAGNOSTICUL ÎN ASCARIDIOZA PĂSĂRILORAscaridioza păsărilor este o helmintoză întîlnită .la. .găini, curci,"porumbei, la tineret şi la adulte, produsă de paraziţi specifici,' care selocalizează în intestinul subţire, producînd tulburări digestive şi modificăriale stării generale.Examenul clinic. Păsările intens parazitate au tulburări digestive,diaree alternînd cu constipaţie, slăbire, paliditatea crestei şi a bărbiţelor,semne de rahitism, fenomene nervoase (pareze şi paralizii).Examenul ovohelmintoscopic. Se realizează prin metoda Willis,efectuată mai multe zile consecutiv, rezultatul fiind pozitiv numai cîndparaziţii au ajuns la maturitate. Ouăleau formă elipsoidă şi dimensiunide 75—80 microni/45—50 microni.Examenul morfopatologic. Examenulnecropsic permite descoperireaparaziţilor în intestinul subţire,leziuni de enterită, obstrucţie intestinalăşi parazitism eratic.DIAGNOSTICUL IN TRICHINELOZĂTrichineloza este o zoonoză parazitarăîntîlnită la numeroase speciide animale domestice, şi sălbatice(porc, porc mistreţ, şoarece, şobolan,pisică, cîine, lup, urs, vulpe, focă,morsă), şi la om, în evoluţia căruia seîntîlnesc două faze, una intestinală,datorată paraziţilor adulţi şi altămusculară produsă de formele larvare.Boala este produsă de Trichinella spiralis, nematod de talie mică,cu accentuat dimorfism sexual; masculul este inegal calibrat, are parteaanterioară mai subţire decît cea posterioară; femela, egal calibrată,este vivipară.Examenul clinic. Clinic, la animale, diagnosticul este practic imposibilde stabilit. La pisică se pot uneori semnala semne clinice, darşterse. La om evoluţia este gravă, uneori chiar foarte gravă.Examenul de laborator. Diagnosticul de certitudine în trichineloză,Ia porc, se stabileşte prin metode speciale: examenul trichineloşcopic,metoda digestiei artificiale, examenul histopatologic, .care pun în evidenţălarvele.ylExamenul trichineloşcopic constă în examinarea probelor de ţesutmuscular, prelucrate după o tehnică specială, în scopul evidenţieriilarvelor de Trichinella spiralis.y Materiale necesare: foarfecă curbă, soluţie clarificatoare (NaOH10—20%, lactofenol, acid acetic, acid clorhidric), lamă compresoare (secompune din două plăci groase de sticlă, suprapuse şi fixate între eleprin două şuruburi; pe una din aceste lame sunt delimitate, prin liniiparalele, cîmpuri, notate de la 1 la 28 (permiţînd identificarea strictă aprobelor etalate pe această lamă).Tehnica de lucru •— se recoltează probe de muşchi de la toate porcinele

sacrificate şi destinate consumului, abordîndu-se grupele muscularecunoscute ca fiind mai intens parazitate (pilierii diafragmei, psoaşi,muşchii intercostali, muşchii laringieni iar în lipsa acestora oricare altăzonă musculară). Probele se recoltează şi se ambalează strict individual,notîndu-se numărul matricol, provenienţa fiecăruia. Din acest probe,se secţionează în lungul fibrelor musculare, cu ajutorul unei foarfecicurbe, fragmente de circa 5—8 mm, fiecare secţiune astfel obţinută depunîndu-se pe unul din cele 28 de cîmpuri ale lamei compresoare.Fig. 212 — Ouă de Ascaridia galii

Este indicat ca din fiecareprobă să se facă cîte 7 secţiuni,notîndu-se cu atenţie locul ocupatde fiecare grup de secţiunişi provenienţa acestora. Seaplică cea de a doua placă de >-•sticlă şi se ştrîng bine şuruburilede fixare astfel încît, princompresare, secţiunile depusepe placa inferioară să devinăcît mai transparente. Lamaastfel pregătită se examineazăla microscop cu obiectivul 10,parcurgîndu-se cu atenţie fiecarecîmp, respectiv fiecare secţiune. Pentru identificare se înregistreazănumerele de ordine, gravate pe cîmpurile corespunzătoare, în caietul încare s-a notat iniţial repartizarea respectivă.Dacă secţiunile examinate la microscop nu par suficient de transparente,se introduce prin capilaritate, cu ajutorul unei pipete Pasteur,soluţie de lactofenol sau de hidroxid de sodiu, lăsîndu-se în contact cîtevaminute pentru a se produce clarificarea secţiunilor, după care sereexaminează.Secţiunile obţinute din cărnuri afumate se tratează după etalarealor pe lama compresoare, cu cîteva picături de acid acetic, care dizolvăcristalele de tirozină ce se pot forma în muşchi în timpul procesului- deafumare.La cărnurile conservate, clarificarea se obţine cu lactofenol sau hidroxidde sodiu.Dacă în secţiuni se observă prezenţa unor chişti calciftcaţi, seprocedează obligatoriu la decalcificarea acestora cu cîteva picături deacid clorhidric, depuse pe suprafaţa secţiunilor, după care se face o **nouă examinare.Examenul trichineloscopic prin metoda digestiei artificiale. Aceastămetodă poate fi aplicată probelor proaspete de muşchi, pentru eşantioanede mezeluri, cîrnaţi, carne tocată.Tehnica de lucruProba de examinat se trece prin maşina de tocat carne, se amestecăcu suc gastric artificial, în proporţie de 1/20—1/30; amestecul obţinutse pune într-un pahar Berzelius (pe care se notează probe) latermostat, la 37°C unde se ţine 24 de ore. &

In acest timp se omogenizează amestecul cu o baghetă de sticlă, de2—3 ori, la interval de o oră. După 24 de ore ţesuturile vor fi digerate,capsulele trichinelelor sunt deschise iar larvele rămîn libere, mobile,fără a fi atacate de sucul gastric.Materialul se scoate din termostat, se filtrează într-un vas conicşi se lasă apoi în repaus 30 de minute pentru sedimentare. Din sedimentse ridică cîteva picături cu ajutorul unei pipete Pasteur, se depun pe o

lamă şi se acoperă cu o lamelă, examinîndu-se la microscop, unde larvelesunt uşor de identificat(sedimentul se poate pune şipe o placă Petri).Sucul gastric artificialse obţine din 5 g pepsină, 2 gclorură de sodiu, 10 ml acidciorhidric concentrat şi 1000ml apă distilată.Metoda concentării larvelorde Trichinella spiralisTehnica de lucru —- setrece carnea prin maşina detocat (probe de 15—20 g) seamestecă apoi cu soluţia deacid acetic 50%, se strecoarăprin sita metalică, într-unaparat Baerman şi se lasăcîteva ore în repaos. Dupăacest interval de timp se recolteazăprimele picături, dinlichidul acumulat, în tubulde cauciuc al aparatului, direct pe o lamă, se acoperă cu o lamelă şi seexaminează la microscop.Examenul trichineloşcopic poate fi efectuat, atunci 'cînd numărulprobelor este mare, cu ajutorul trichineloscopului cu ecran, pe care serecepţionează imaginea mărită a cîmpului microscopic, făcînd ca examinareasă fie mai expeditivă şi mai puţin obositoare pentru cel care oexecută (în abatoare se foloseşte acest tip de trichineloscop).Examenul liistopatologic. Se efectuează prin metode obişnuite deexecutare a secţiunilor histologice, colorate prin metoda tricromică(H.E.A.) sau cu hematoxilină-eozină.Se constată leziuni de miozită, fenomene de necrobioză a fibrelormusculare, infiltraţie leucocitară şi prezenţa larvelor.MĂSURI DE PROFILAXIE Şl COMBATERE IN NEMATODOZEMĂSURI DE PROFILAXIE Şl COMBATERE IN STRONGILATOZELE RESPIRATORIIMETASTRONGILOZA PORCILORPrevenirea metastrongilozelor se realizează în primul rînd prin tratamentulprofilactic al tuturor porcilor, cu scopul de a lichida saua reduce numărul de purtători de helminţi, limitînd astfel posibilitateade infestare a gazdelor intermediare, rimele.Tratamentul porcilor se face cu:Dietilcarbamazina — 0,05—0,1 g/kg corp administrată oral sau parenteral"şl repetată la o săptămînă; Tetracloretilenul în doză de 0,25 ml/kg corp, inoculat subcutanat; Nilvermul în doză de 12—15 mg/kg corp,Fig. 214 — Larvă de Trichinella spiralis.

administrat în hrană, iar la purceii cu inapetenţă şi tulburări respiratoriise, poate administra subcutanat 1-—1,5 ml/kg corp, soluţie io/o înser fiziologic (la locul de inoculare se formează un edem pasager).DICTfOCAULOZA OVINĂO importantă verigă a profilaxiei o constituie dehelmintizarea preimaginalăşi imaginată care să fie corelată cu o alimentaţie corespunzătoare.Tratamentul se face în timpul iernii (Nih^erm 0,015 g/kg corp,oral, în soluţie 30%0 din oare se dau 5 ml/10* kg; Trovamil, Ditrazinul(Fronacid) în doză de 0,01—0,02 /kg corp, în injecţii subcutanate). Dehelmintizarease face în lunile noiembrie-decembrie, apoi se repetă în

marîie-aprilie, înainte de ieşirea animalelor la păşunat. Pentru dehelmi.vizarea tubului digestiv se recomandă tratamentul cu fenotiazină,2—3 zile, sau cu brichete cu fenotiazină (fenosar).Se impune utilizarea unor substanţe chimice, îngrăşăminte, azotatde amoniu, superfosfatul care distrug parţial sau total larvele de pepăşuni şi în acelaşi timp ridică randamentul păşunii. Se impune ca mieiisă fie crescuţi pe păşuni separate de cele ale oilor adulte.S-a încercat de curînd prepararea unui vaccin, din organe parazitatesau paraziţi şi care a dat rezultate bune, obţinîndu-se o imunitate timpde 180 zile (Al. N i c u 1 e s c u) — S-a constatat că după vaccinare unnumăr redus de larve care nu ajung la maturitate, pot ajunge în pulmonidec: animalul vaccinat nu este eliminator de paraziţi.D1CTIOCAULOZA BOVINĂFiind o boală cu evoluţie foarte gravă se recomandă să se ia măsuripentru prevenirea infestării tineretului. Pe parcelele rezervate păşunatuluiviţeilor nu vor fi lăsate animalele adulte iar adăparea lor clinbăltoace va fi cu desăvîrşire interzisă. Se va urmări rotirea raţionalăa parcelelor de păşunat, pentru a preveni infestarea animalelor cu larvelece se găsesc în mediul ambiant. Nu este admisă introducerea înturmă a tineretului provenit din alte regiuni şi care nu a fost în prealabilcontrolat coproparazitologic şi dehelmintizat (dacă este necesar).Toate bovinele nou introduse în unitatea zootehnică pot fi trimise încarantină, timp în care vor fi examinate clinic şi parazitologic, iar celegăsite bolnave vor fi izolate şi tratate. In efectivele unde a apărut boalase izolează imediat tineretul, se schimbă păşunea şi se face tratamentulantihelmintie (Valbazen-Albendazol — în doză de 2,5—3 ml 10 kg fărăsă se depăşească doza de 70 ml, pe cale bucală; Bilital, în doză de1—1,5 ml/kg, greutate vie; Nilverm, pe cale orală O,0lB~g/kg greutatevie, soluţie 30%0, din care se dau "Cîte 5 ml pentru fiecare 10 kg masăcorporală; Trovamilul şi Ditrazinul se administrează în doze de 0,06ml/kg corp în soluţie" de 40%, î n injecţii intramusculare, în două puncte,repetîndu-se doza la 24 de ore sau 0,02 ml/kg, trei zile consecutiv. Tratamentulse repetă la 6—10 zile, se poate asocia cu tratamente simptomatice.In efectivele cu dictiocauloză dehelmintizarea se face de două ori pean, toamna în prima săptămînă de stabulaţie şi primăvara cu două săptămîniînainte de scoaterea tineretului la păşune. In lunile iunie—octombrievor fi examinaţi din punct de vedere parazitologic toţi viţeii cuforme de pneumonie. Dehelmintizarea curativă a animalelor infestatese face în orice lună a anului, dacă se constată dictiocauloză.Prevenirea dictiocaulozei se poate face cu brichetele de fenotiazinăşi prin fertilizarea păşunilor cu îngrăşăminte azotoase.MĂSURI DE PROFILAXIE Şl COMBATERE IN STRONGILATOZELEGASTROINTESTINALEIn scopul prevenirii contaminării animalelor tinere, acestea vor firepartizate pe păşuni curate, nepăşunate cel puţin un an. Pentru prevenireapoluării păşunilor cu ouă şi larve animalele vor fi dehelmintizateînainte de scoaterea lor la păşune (Thiabendazol în doză de 50—100 mg/kg corp şi Cambendazol în doză de 20—40 mg/kg corp per os,odată cu hrana; Nilverm 12,5 mg/kg soluţie 25%0 în doză de 0,5 ml/kgcorp, pe cale orală). în timpul sezonului de păşunat se aplică o dehelmintizarela sfîrşitul lunii mai şi începutul lunii iunie iar la animalelecare au semne clinice de boală, operaţiunea se repetă. Toamna, imediatdupă începerea stabulaţiei şi primăvara înainte de ieşirea la păşunese execută tratament profilactic.f MĂSURI DE PROFILAXIE Şl COMBATERE IN ASCARIDATOZEPrevenirea ascaridiozelor la mamifere şi păsări se realizează în primul

rînd prin igienizarea adăposturilor, crearea unui microclimat corespunzătorspeciei-gazdă şi o igienă corespunzătoare.Tratamentele medicamentoase aplicate la anumite intervale de timpse fac în mod profilactic. Ele trebuie însoţite de distrugerea elementelorinvazionale din mediul exterior.> Tratamentele preventive trebuie făcute mai întîi femelelor de prăsllă,înainte de a fi date la montă. Administrarea antibioticelor în perioadade gestaţie poate provoca nou-născuţilor o anemie congenitală.Administrarea antihelminticelor se va face şi curativ, la tineret, dacăeste necesar (La porcine — se foloseşte Florosil în doză de 1,5 g/zi şianimal, dirijat în trei tainuri, la porcii~"pÎHă la 40 kg şi 2,1 g/zi şiîn trei reprize la porcii peste 40 kg, tratamentul executîndu-se douăzile consecutiv. Ascatrix în doză de 0,2—0,3 g/kg corp, în hrană, douăzile consecutiv, după-dieta 12 ore; Nilverm 13—15 mg/kg corp în hrană;la viţei se foloseşte Nilverm 13—15 mg/kg corp, pe cale bucală; Sulfatde cupru soluţie 1%, 60—100—150 ml, p^r os, iar după 8—10 ore unpurgativ salin; Ascatrix 0,2 g/kg corp, bucal, două zile consecutiv;La cabaline se foloseşte Neguvon 0,02—0,03 g/kg corp în concentrate;Bubulin, 10 ml pentru 100 kg corp, administrat cu sonda nasoesofagiană,în 500 ml apă (de fîntînă, de ploaie); Ascatrix 0,1-—0,2 g/kg în concentrate;Fenotiazină 0,05 g/kg în concentrate, doză fragmentată în 2—3părţi, administrarea se face de 2—3 ori pe zi; La păsări — Ascatrix0,2—0,3 g/kg masă vie pe cale orală; Fenotiazină 0,7 g/kg pe cale bucala.Dehelmintizarea trebuie urmată de o curăţire mecanică a adăpostuluişi de deparazitare prin flambare.PROFILAXIE Şl COMBATERE IN TRICHINELOZĂPrevenirea acestei parazitoze se realizează prin măsuri complexeîn abatoare, ferme, oraşe, sate şi în industria prelucrătoare de produseanimale.Este obligatorie executarea examenului trichinoscopic la toţi porciisacrificaţi în abatoare sau în gospodării individuale. In majoritatea cazurilorde trichineloză la om, boala apare ca urmare a consumării cărniiprovenite de la porcii sacrificaţi şi valorificaţii de proprietarii individuali,fără efectuarea examenului trichineloşcopic. Trebuie să se asiguresterilizarea subproduselor sau a resturilor de abator care se administreazăîn hrana animalelor. O măsură importantă de profilaxie estedepistarea şi distrugerea purtătorilor de Trichinella, în special şobolanii,cîinii şi pisicile vagaboande.Deratizarea susţinută şi pe suprafeţe cît mai întinse, ştiut fiind faptulcă şobolanul este elementul principal în contaminarea porcilor, acarnivorelor şi animalelor sălbatice, este o acţiune profilactică ce trebuieorganizată în toate unităţile de producţie.Se va urmări distrugerea cadavrelor animalelor receptive naturalla trichineloză. La porci şi la cîini se va interzice consumul de viscerenesterilizate, provenite de la animalele de vînat (mistreţ, urs).Metodele casnice de consumare a cărnii de porc, prin sărare şi afumare,nu sunt suficiente, .larvele păstrîndu-se un timp îndelungat, deaceea ele vor fi consumate numai prin fierbere sau frigere.O importanţă deosebită o are educaţia sanitară, toţi cetăţenii trebuindsă cunoască modul de transmitere a acestei parazitoze de la porc la om.fDIAGNOSTICUL ARAHNOZELOR, ENTOMOZELOR Şl MICOZELORDIAGNOSTICUL ARAHNOZELOR)}" S a r c o p t o z e şi p s o r o p t o z e vsunt afecţiuni ale pielii produse de acarieni din familia Sarcoptidaeşi familia Psoroptidae, întîlnite la numeroase specii de mamifere domestice

şi sălbatice, precum şi la păsări.Examenul anatomoclinic — animalele contaminate cu rîia sarcopticăprezintă prurit de mare intensitate, depilaţii, grataj, noduli, pustule,vezicule şi cruste.în rîia notoedrică, paraziţii sunt localizaţi la nivelul .capului, maifrecvent, determină cruste abundente, groase de aproximativ 1 cm, şieste mai puţin pruriginoasă şi depilantă ea rîia sarcoptică dar este maicontagioasă. «fîn rîia cnemidocoptică, specifică păsărilor, acestea prezintă picaj iarpenele bolnave au la baza lor un manşon epidermic (foliculită) în carese găsesc paraziţi.Rîia psoroptică este pruriginoasă, cu excepţia celei localizate în conductulauditiv, manifestîndu-se apariţia de cruste, grataj, depilaţii iarla oi, la care este generalizată, prin căderea lînii.Examinul microscopic precizează diagnosticul. în acest scop se efectueazăraclaje profunde, pînă la sîngerare şi după o prealabilă elarificare a crustelor obţinute cu ajutorul hidroxidului de sodiu 10% saua soluţiei de lactofenol, se efectuează preparate între lamă şi lamelă,,examinîndu-se la microscop şi observîndu-se paraziţii în toate stadiilelor evolutive (ouă, larve, nimfe).Demodecia, constă în dezvoltarea, înfoliculii piloşi ai glandelor sebacee, a unoracarieni din familia Demodecidae. Este oparazitoză întîlnită mai frecvent la cîine.Uneori poate să se generalizeze, producîndu-se trecerea acarienilor în sînge şi diseminarealor în diferite organe. Se poateîntîlni şi la bovine, ovine, cabaline, suine,•^•caprine, iepuri.Examenul clinic. La cîine, se constatăleziuni eritemo-scvamoase, apruriginoaseşi cu depilaţii iar la palparea zonei bolnaveanimalul are dureri.La bovine, se manifestă sub formăde dermatite nepruriginoase, cu noduli dedimensiuni variabile (de Ia un bob de m< 1 ;pînă la un bob de mazăre), localizate înzona spetei, laturile toracelui, zona presca-pulară şi conţin un material cazeos, purulent, uneori uşor hemoragie şlcu foarte mulţi paraziţi.Examenul microscopic precizează diagnosticul. Se radiază zonelemarginale ale focarelor lezionale, cît mai profund; din materialul obţinutse fac preparate între lamă şi lamelă, examinîndu-se ia microscop,punîndu-se astfel în evidenţă paraziţii.ECTOPARAZITOZE PRODUSE DE CĂPUŞELE DE PĂŞUNEŞl DE ADĂPOST

Mamiferele domestice pot fi parazitate de. către căpuşele Ixoclidae(căpuşe de păşune) iar păsările domestice de către Argasidae şi Gcimasidae(căpuşe de adăpost).Diagnosticul anatomoclinic. Pentru depistarea acarienilor de pecorpul animalelor se examinează, atent, regiunile cu piele fină, undeaceştia se aglomerează de obicei. Pentru speciile mai .miei se poaterecurge la examinarea cu ajutorul. unei lupe de mînă. In vederea identificăriicăpuşelor, acestea se desprind de pe corpul animalelor, eu ajutorulunei pense, avînd grijă ca ros tumul să nu rămînă înfipt în pieleaanimalului. Extragerea paraziţilor poate fi uşurată de pensularea zonei

respective cu alcool sau eter. Căpuşile se ambalează în recipiente bineînchise pentru a se evita răspîndirea lor în mediul înconjurător.DIAGNOSTICUL ENTOMOZELOR/HIPODERMOZA BOVINELORHipodermoza este o miază a pielii şi ţesutului conjunctiv subcutanat,prodUsă de larvele unei insecte din familia Oestridae, Hypodermabovis.Examenul clinic. La sfîrşitul iernii şi începutul primăverii, pot fi observaţi noduli de diferite dimensiuni, proeminenţi, situaţi în regiunea dorsolombară, dureroşi la palpare. Aceştia pot fideschişi, purulenţi, conţinînd încă larvele sau potfi cicatrizaţi, liberi de larve.Examenul morfopatologic. La jupuirea animalelorsacrificate se constată infiltraţia ţesutului conjunctivsubcutanat şi perforaţiile pielii la nivelul nodulilorce conţin larve.ESTROZA

Miază ce afectează în special rumegătoarelemici, dar şi alte specii, este produsă de larvele uneialte insecte din familia Oestridae, Oestrus ovis, cese dezvoltă în fosele nazale şi corneţii nazali, sinusurişi volutele etmoidale.Examenul clinic. Animalele bolnave strănută,au jetaj bilateral, mucus, muco-purulent sau cu striide sînge, sindrom de meningo-encefalită, asemănătorcelui din cenuroză (pierderea echilibrului, emprostotonus,mişcări în menaj, manifestări epileptiformesau rabiforme, stări de prostraţie). Larvele se pot elimina spontan, prinstrănut sau cînd se administrează Neguvon.Examenul anatomopatologic — se constată inflamaţii catarale, hemoragice,uneori ulcerative ale mucoasei nazale, sinusurilor, volutelor etmoidale,osteomalacie.Fig. 218 - LarvăHypoderma bovitdeGASTROFILOZAFig. 219 — Larve de Hypoderma bovis fpe ]mucoasele digestive ^ , f:'

Miază frecventă a calului, produsătot de insecte din familia Oestridae,subfamilia Gastrophilidae:Gastrophilus intestinalis şi Gastrolusinermis sunt cei mai reprezentativi(s-au identificat mai multe specii— respectiv 6).Examenul clinic şi morfopatologic.Se poate depista miaza obrajilorcare se caracterizează prin apariţiaîn piele a unor galerii sinuoase, vizibile,convergente, săpate de larvelede stadiul I în drumul lor spre comisurabuzelor.Miaza buco-faringiană este caracterizatăprin leziuni ale mucoaseibucale şi faringiene, exteriorizatăprin dificultăţi în înghiţire. La unexamen atent se constată galeriilesinuoase săpate de larve, butonii ulceroşidiseminaţi, perforaţii în care

se găsesc larvele de stadiul I.Miaza gastro-duodenală este bănuită la animalele care prezintă colici,anemie, slăbire, scăderea randamentului la muncă, şi poate fi depistatănumai prin examen necropsic.DIAGNOSTICUL ECTOPARAZITISMULUI CU INSECTE MALOFAGEŞl ANOPLUREM a l o f a g o z e l e sunt ectoparazitoze, ale mamiferelor şi păsărilorproduse de specii de insecte din ordinul Mallophaga. Paraziţii trăiesc pesuprafaţa pielii, penajul păsărilor, blana mamiferelor, hrănindu-se cu detritusuricelulare, resturi de păr şi pene.Examenul clinic şi morfopatologic. Prin examinarea suprafeţei corporale,a zonelor depilate, se observă paraziţii adulţi sau ouăle acestora,fixate pe firele de păr sau de puf. Pentru identificarea paraziţilor, cuajutorul unei pense se izolează cîteva exemplare şi se face examenulpreparatelor microscopice între lamă şi lamelă. Animalele parazitateprezintă prurit, grataj, depilaţii; la păsări poate apare şi canibalismul.Animalele sunt neliniştite, scad producţiile şi uneori apar fenomenenervoase determinate de pătrunderea insectelor pe conductul auditivextern.H e m a t o p i n o z e l e sunt ectoparazite produse de insecte dinordinul Anoplura, întîlnite la mamifere şi păsări; ele sunt hematofage.Examenul clinic şi morfopatologic. Animalele parazitate prezintăprurit foarte intens, grataj, depilaţii, anemie. Se observă paraziţiiadulţi şi ouăle mai frecvent în regiunile corporale cu pielea mai fină.DIAGNOSTICUL MICOZELORMicozele sunt afecţiuni sporadice sau enzootice produse de multiplicareafungilor patogeni. Obişnuit evoluează cronic (acut doar la păsări),clasificîndu-se în dermatomicoze şi micoze viscerale302La animalele din ţara noastrăse întîlnesc mai multe dermatomicoze:tricofiţia, favusul şi microsporidia.

V ^TRICOFIŢIA TAURINELOR

Este o parazitozâ produsă dedermatofiţi din genul Tricophiton(T. album; T. verucosum; T. discoides).Examenul clinic şi morfopatologic.Examenul clinic pune înevidenţă placardele tricofitice, cuzone depilate. Pentru precizareadiagnosticului se face examenul*"V microscopic al crustelor ' i perilorrecoltaţi din leziunile micotice.Examenul microscopic al crustelorşi perilor se face după ce seadaugă peste acestea hidroxid desodiu soluţie 20%, observîndu-sehife şi clamidospori.Fig. 221 — Tricofiţie la viţel

V, PROFILAXIE Şl COMBATERE IN ARAHNOZE, ENTOMOZEŞl MICOZEPROFILAXIE Şl COMBATERE IN ARAHNOZE... ^ P R O F I L A X I A Şl COMBATEREA RilLOR

In unităţile indemne prevenirea rîilor se realizează prin o seriede acţiuni; neintroducerea de animale bolnave, suspecte de boală sau decontaminare, instituindu-se carantină circa 30 de zile (pentru ca o recentă

contaminare să fie depistată). Dacă nu este posibilă instituireacarantinei se recomandă tratarea preventivă şi apoi, după repetarea tratamentului,animalele pot fi introduse în efectivele indemne.Păşunile contaminate (pentru ovine şi bovine) vor fi folosite numaidupă 2 luni de la scoaterea suprafeţelor din circuit.^ Pentru prevenirea contaminării animalelor se va interzice păşunatulcu efective bolnave sau a căror situaţie sanitară veterinară nueste cunoscută. Paralel cu aceste măsuri se va asigura hrănirea animalelorcu raţii complete şi echilibrate, menţinerea adăposturilor în condiţiioptime de igienă.Se vor executa tratamente profilactice, la ovine, după 10 zilede la terminarea tunsului. Se vor lua măsuri pentru deparazitarea adăposturilordupă depopulare.Efectivele vor fi supravegheate, în permanenţă şi, în momentulapariţiei primelor cazuri de boală, se vor aplica măsurile de combatere.Sc

\In unităţile unde a fost diagnosticată rîia se vor lua următoarele măsuri:se va încheia un act oficial, de către medicul veterinar, inspectorde stat, se va institui carantină de gradul III, care impune restricţii decirculaţie şi reproducţie (carantina se va ridica după 30 de zile de lavindecarea ultimului caz); izolarea şi tratarea animalelor bolnave saususpecte de boală precum şi tratarea animalelor suspecte de contaminare;se va îmbunătăţi raţia alimentară; se va face deparazitarea adăposturilordin 2 în 2 săptămîni şi se va face tratarea animalelor deserviciu.Tratamente curative: Rîia localizată (sarcoptică la oaie, psoroptică laiepure) se tratează cu emulsii uleioase sau eu unguente 3,5 kg %0 Lindavet15 E.Se pot face aspersări eu soluţie apoasă 3,5%o de Lindavet, pe locurilecu leziuni, dacă boala a apărut iarna. Tratamentul local se repetă la10 zile, pentru că ouăle nu sunt distruse. Tratamentul local se completeazăobligatoriu cu tratamentul general, singurul care poate duce laeradicarea rîiei într-un efectiv, el executîndu-se prin îmbăieri în bazinebetonate special construite (pentru îmbăiere se foloseşte o emulsieapoasă de Lindavet 15 E în apă călduţă, în concentraţie de 2 ml la 1 litruapă; nivelul emulsiei în bazin trebuie să fie de 70 om, pentru mieişi de 90 cm pentru oile adulte, avînd grijă ca animalul să intre şi cucapul în emulsie). Baia se recomandă să se facă dimineaţa, emulsia săse schimbe ori de cîte ori este necesar (în raport cu gradul de murdărirea emulsiei) şi după îmbăiere oile nu vor fi ţinute în soare sauîn curent de aer rece. Tratamentele profilactice se execută de două oripe an, primăvara şi toamna, atunci cînd boala a fost diagnosticată în ultimiiani şi o dată pe an, primăvara, după tuns, în efectivele îndemne derîîe.La caprine tratamentul rîiei se va face cu Lindavet sol 2%0.Bovinele se tratează cu emulsie de Lindavet 15 E sol. 3,5%0 zoneleafectate fiind frecate cu peria. In leziunile vechi, delimitate, se poatefolosi unguent eu Lindavet sol. 10%, fără să mai fie necesară repetareatratamentului. Nu se fac îmbăieri generale.Cabalinele se tratează cu Lindavet sol. 3,5%0, prin aspersare- cupompa, stropindu-se corpul în întregime, inclusiv canalul auditiv extern.La cîini şi vulpi se foloseşte emulsie de Lindavet sol. 2%0, în cazulleziunilor incipiente iar dacă procesul de crustizare este accentuat serecomandă soluţii uleioase de Lindavet sol. 3,5%0. Iepurii se trateazăcu Lindavet sol. 3,5%o în ulei.In rîia deplumantă a păsărilor se foloseşte o emulsie apoasă de

Lindavet sol. 2%o, pansaje superficiale; în rîia picioarelor se indică so-Iuţii uleioase 3,5%0.PROFILAXIE Şl COMBATERE IN DEMODECIEPrevenirea apariţiei parazitozei în crescătoriile de cîini se realizeazăprintr-un complex de măsuri. Cîinii suspecţi sau bolnavi de demodecienu vor fi introduşi în canisă iar pentru prevenirea apariţiei bolii se recomandăasigurarea unor raţii alimentare complete şi echilibrate. Tineretulnu trebuie spălat des — umiditatea este un factor favorizant înproducerea parazitozei (aproape fiecare cîine este parazitat de Demodexcaniş, dar nu toţi fac boala, de aceea trebuie să se asigure animalelorşi rezistenţă crescută). Reproducerea animalelor bolnave este interzisă.Expunerea la soare şi mişcarea măresc rezistenţa la boală şi ajută lavindecarea animalelor bolnave. Tratamentul se execută cu Neguvonsol. 5—10% (soluţie apoasă) aplicată extenporaneu, prin frecţii, cîtevazile la rînd. Tratamentul se mai poate face cu Benzoat de benzii 1 partela 2—3 părţi eter etilic, care se aplică extern, 2—3 zile consecutiv. Medicaţiaantiparazitară se completează cu medicaţia generală de susţinere(vitamine, extracte tisulare).MĂSURI DE PROFILAXIE Şl COMBATERE IN ECTOPARAZITOZELE PRODUSEDE CĂPUŞELE DE PĂŞUNE Şl DE ADĂPOSTDistrugerea căpuşelor se impune ca primă măsură urgentă, deoarece,pe lîngă modificările cutanate şi o influenţă negativă asupra întreguluiorganism, ele constituie rezervoare de agenţi patogeni (hemosporidii,rickettsii, bacterii, virusuri) determinînd apariţia diferitelor boliîn efectivele de animale.Măsurile de combatere se aplică atît la animale cît şi la biotopurilelor naturale. La mamifere se fac îmbăieri generale, periodice, cu Lindavet,în perioada de atac. Pentru biotopuri se aplică măsuri agrozootehniceiar în adăposturi deparazitări cu Lindavet.MĂSURI DE PROFILAXIE Şl COMBATERE IN ENTOMOZEESTROZAIn zonele cu estroză enzootică se recomandă executarea tratamentelorpreventive cu Neguvon (70—80 mg'kg corp soluţie 10% la care seadaugă 0,05o/0 atropină sulfurică, ca antidot administrat per os). Tratamentulse face în special la miei, din două în două luni, din iunie pînăîn septembrie. Mieii înţărcaţi trebuie ţinuţi la distanţă de saivaneleoilor adulte, evitîndu-se contaminarea prin insectele ieşite din larveleeliminate de animalele adulte.Tratamentul se poate efectua şi curativ, la apariţia semnelor deboală.La turmele care se găsesc în zonele unde boala evoluează enzooticse fac tratamente profilactice la toate animalele, în lunile ianuarie,iunie şi noiembrie. După tratament, la 30 de minute, începe eliminarealarvelor şi durează 24 de ore. Tratamentul se poate executa şi cu Rafoxanid,în lunile iunie şi în noiembrie, doza fiind de 7,5 mg/kg corp.HIPODERMOZASe recomandă ca, în orele de atac ale muştelor, animalele să fieretrase de pe păşune, să fie duse în adăposturi (măsură greu de efectuat).Combaterea insectelor adulte şi a larvelor de stadiul III se face foartegreu. Pe păşune pot fi introduse păsări care le pot consuma, micşorîndincidenţa parazitozei sau se poate folosi Cianamida de calciu — 150 kgla hectar.Cea mai eficientă metodă este combaterea larvelor de stadiul I,care migrează prin corpul animalelor. Se fac tratamente profilactice,primul executîndu-se în noiembrie, la taurinele de la 3 luni la 3 ani,care au fost expuse în timpul păşunatului la contaminarea cu hipoderme.Se foloseşte Neguvon soluţie 6%, preparată extemporaneu în apă călduţă.

Se aplică în regiunea dorsolombară prin fricţionare uşoară cu peria,folosind 100 ml pentru 150 kg masă corporală şi adăugind cîte30 ml pentru fiecare 50 de kg, nedepăşindu-se cantitatea de 210 ml.Nu se tratează vacile în ultimele 3 luni de gestaţie.Se poate folosi şi soluţie uleioasă de Neguvon 10%., aplicată printurnare lentă, pe linia superioară a corpului. Dacă apar nodulii se vaface un tratament de necesitate.GASTROFILOZAPrevenirea parazitozei se face prin retragerea animalelor de pepăşune, în orele de zbor intens al insectelor (orele 12—15) şi examinareaperiodică a zonelor corporale afectate (laturile gîtului, toracelui,faţa internă a membrelor, în jurul copitei, peribucal, submandibular, pecap). Dacă se constată prezenţa ouălor sau larvelor eclozionate, se tamponeazăaceste zone cu o cîrpă îmbibată în apă caldă şi apoi se ştergenergic.Tratamentul se poate face la toate cabalinele din zonele unde se întîlnescaceste parazitoze. Înainte de ieşirea la păşune se administreazăîn doză de Neguvon 30—40 mg/kg, în uruieli. Se recomandă ca tratamentulsă se facă şi după intrarea animalelor în stabulaţie.PROFILAXIE Şl COMBATERE IN ECTOPARAZITISMUL CU INSECTE MALOFAGEŞl ANOPLUREProfilaxia şi combaterea se realizează prin igienizarea adăposturilor.Tratamentele profilactice şi curative se fac cu Lindavet sol. 2%0

sau Neguvon sol. 2%0. La păsări se poate folosi Cipermetrina sol. 0,025%(substanţe piretroide).Profilaxia şi combaterea în micozeIn efectivele de taurine indemne de tricofiţie nu se vor introduceanimale suspecte sau bolnave de tricofiţie. Se vor face deratizări şi dezinsecţiiperiodice, pentru a preveni vehicularea dermatofiţilor, mai alesîn sezonul cald. In unităţile unde a apărut tricofiţia se vor izola şi sevor trata animalele bolnave, se vor lua măsuri de profilaxie la toate animaleleaparent sănătoase şi se vor îmbunătăţi condiţiile de alimentaţieşi de igienă. Se vor deparazita adăposturile (cu Defungit sol. lo/0, Bromocetsoluţie 1%), de cîteva ori la interval de 2 săptămîni. Tratareaanimalelor se face cu Bromocet sol. 1%, Defungit sol. 0,5—1% sau cu osoluţie de formol alcalin (0,5" kg hidroxid de sodiu, 2,5 1 formol şi100 1 apă) administrate cu tampoane de vată sau cu pompe Calimax,de cîteva ori la interval de 10 zile.Tratarea animalelor bolnave se poate face şi cu griseofulvină (Gricin),în hrană, 10—12 zile sau pînă la 6 săptămîni, în doză de 30—50mg/kg greutate vie.Fiind antropozoonoză, trebuie luate şi măsuri profilactice pentrupersonalul care lucrează în efectivele contamina4-"