Embed Size (px)
Citation preview
Biserica OrtOdOxă
și prOvOcările viitOrului
Biserica OrtOdOxă
și prOvOcările viitOrului
Volum tipărit cu binecuvacircntarea Icircnaltpreasfințitului Părinte Irineu
Arhiepiscop al Alba Iuliei
Mihai Himcinschi Răzvan Brudiu
(Editori)
2020
Alba Iulia Alba IuliaCluj-Napoca
Tehnoredactare Nicolae Aloman Vasile CăpicirclneanLectură Răzvan Brudiu Vasile CăpicirclneanCoperta Reproducere după Silviu Oravitzan Cămaşa lui Hristos
ISBN Reicircntregirea 978‐606‐509‐454‐3 ISBN Presa Universitară Clujeană 978‐606‐37‐0798‐8 ISBN Aeternitas 978‐606‐613‐203‐9
copy 2020 Editorii volumului Toate drepturile rezervate Reproducerea integrală sau parţială a textului prin orice mij‐loace fără acordul editorilor este interzisă şi se pedepseşte conform legii
5
Cuprins
PRovocăRile viitoRului
Mihai hiMcinschi FIINțA eSHAtOlOgICă A BISeRICII icircN MISIuNe (EdItorIAl) 9
dagger Gurie GeorGiuCOVId 19 exeRCIțIu de tOtAlItARISM BIO-MeNtAl SAu NeNOROCIRe PANdeMICă MONdIAlă PeRSPeCtIVe PAStORAle OCCIdeNtAle (PARAdIgMA bdquolA CIVIltagrave CAttOlICArdquo) 33
dagger BeNeDICt (VeSA) BIStRIțeANulbdquoSARCINA MIStICărdquo A teOlOgIeI ORtOdOxe șI RelIgIOzItAteA OMuluI ACtuAl 41
VIORel IONIțăetHOSul MISIONAR Al BISeRICII ORtOdOxe icircN luMeA de MacircINe 57
PetRe GuRANCuMPăNA APelOR 75
ADRIAN lemeNIRăSPuNSul ORtOdOxIeI lA PROVOCăRIle SOCIetățII ACtuAle VIAță icircN duH șI AdeVăR dINCOlO de duHul luMII 103
RăzVAN BuCuROIuVIItORul CHIROMANțIe PROFețIe ANtICIPAțIe 117
DAN CIAChIRdeSPRe VIItORul APROPIAt Al BISeRICII NOAStRe 127
6
luCIAN D COlDAde lA bdquoMetANARAţIuNIlerdquo lyOtARdIeNe CA PSeudOMORFOze BABIlONICe Ale (POSt)MOdeRNItăţII lA CacircNteCul de SlAVă Al BISeRICII PROlegOMeNe PAtRIStICe Ale ORtOdOxIeI CA etHOS Al icircNduMNezeIRII șI icircNVIeRII 133
VASIle-OCtAVIAN mIhOCIdeNtItAteA RelIgIOASă CA NARAțIuNe icircN SPAțII icircN CONStANtă ReCONFIguRARe 165
ȘtefAN BuzăRNeSCuCRedINțA ndash CA exPeRIMeNt SOCIAl 197
AlexANDRu OjICăBISeRICA ORtOdOxă FAță icircN FAță Cu NOIle PROVOCăRI dIN SOCIetățIle de tIP OCCIdeNtAl 211
GABRIel NOjeBISeRICA ORtOdOxă șI PROVOCăRIle RelIgIOzItățII POStMOdeRNe 221
mAxIm (IulIu-mARIuS) mORARIuBISeRICA VIItORuluI șI AutOBIOgRAFIA SPIRItuAlă 235
OVIDIu huRDuzeuReNAșteReA SPIRItuluI de COOPeRARe șI SOlIdARItAte ndash PReMISă A dezVOltăRII SuSteNABIle A SAtuluI ROMacircNeSC 249
IOAN CARAzAIMNele POetuluI CReștIN șI PAtRIOt IOAN AlexANdRu CHeMARe luMINOASă lA uNIReA icircN Cuget șI-N SIMţIRI CA jeRtFă de CINStIRe A uNItăţII NAţIONAle de lA AlBA IulIA 263
7
BiSeRicA Și luMeA
IOAN SAuCA MăRtuRIA ORtOdOxă șI IdeNtItAteA CReștINă 279
DORu COStACheORtOdOxIA șI luMeA ștIINțeI CONteMPORANe icircN dOCuMeNtele SFacircNtuluI șI MAReluI SINOd 293
DIANA CacircmPANROStul BuN Al CultuRII dIN PRIdVORul BISeRICII309
teOfIl tIAfelICIA COROIAN-GeORGIu
ORtOdOxIA icircN FAțA RedeFINIRII bdquoMASCulINuluIrdquo șI A bdquoFeMININuluIrdquo(geStIONAReA bdquoIdeNtItățII de geNrdquo PRIN PSIHOteRAPIe PAStORAlă icircN ePOCA deRutelOR IdeNtItARe) 317
IOAN COzmAdIASPORA ORtOdOxă CANONICItAte șI IMPeRAtIVe PAStORAle 329
mIhAIl mItReAglISSANdO ndash BISeRICA Pe PRAgul uNeI luMI AștePtacircNd icircNVIeReA 349
IONuț DANIel BăNCIlăeSOteRISMul ORtOdOx dINAMICI dISCuRSIVe șI SOCIAle 357
RăzVAN PORumBBISeRICA ORtOdOxă șI ANgAjAMeNtul eCuMeNIC ndash CacircteVA ReFleCțII PeNtRu VIItOR 375
8
OlIVIu-PetRu BOtOIAPORtul etIC Al BISeRICII icircN SOCIetAteA CONteMPORANă PROVOCăRI exIgeNțe șI PROBleMAtIzăRI icircN SPAțIul PuBlIC ROMacircNeSC 391
mIhAIl K QARAmAhReFORMA lItuRgICă icircN BISeRICA ORtOdOxă ROMacircNă icircNtRe dORINță șI icircMPlINIRe 419
mARIuS-ȘtefAN CIulubdquoPacircINeA NOAStRă CeA de tOAte zIlelerdquo SAu IluzIA AlegeRII SPeCIFICă SOCIetățIlOR CONSuMeRISte șI PeRSPeCtIVA eSHAtOlOgICă icircNţeleASă CA RăSPuNS Al BISeRICII 447
RăzVAN BRuDIuCăSătORIIle MIxte icircN CONtextul MISIONAR șI PAStORAl ACtuAl Al BISeRICII ORtOdOxe 463
lIStA AutORIlOR 495
9
Ființa eshatologică a Bisericii icircn misiune
(editorial)
Mihai Himcinschi
dintr-o perspectivă misionară strict obiectivă lucrarea Bisericii este legată de timpul prezent deși există și o istorie a misiunilor Misiunea icircn istorie ca spațiu temporal are ca scop imediat aspecte ale revelației dumnezeiești legate de lă-murirea verificarea și icircncadrarea conținutului soteriologic icircn contextul vremii și icircn sufletul credincioșilor Propriu-zis este vorba de centralizarea tuturor preocupărilor spiritu-al-umane pe Adevărul revelat icircn Persoana divino-umană a Macircntuitorului Iisus Hristos Ca imperativ misionar și empi-ric Adevărul icircntrupat icircn istorie și propovăduit prin misiune trebuie icircnțeles și trăit icircn mod plenar icircn Biserica și societatea actuală
Conjugat cu această implicare misionară este efortul omului de a depăși timpul ca valoare subiectivă și ridicarea ființei spre bucuria eshatologică ce se va icircmplini dar care icircn-cepe icircncă din prezentul existențial Prezentul ca hic et nunc constituie pentru omul contemporan vremea macircntuirii ca oportunitate pentru desăvacircrșirea ființei umane
Macircntuitorul icircnsuși privea activitatea Sa publică și mi-sionară cu mare responsabilitate față de scurgerea timpului prezent definit ca zi sau ca lumină trebuie să fac pacircnă este ziuă lucrările Celui Ce M-a trimis pe Mine că vine noaptea cacircnd nimeni nu poate să lucreze (Ioan 9 4) și le cerea Sfinților Apostoli să folosească din plin clipa prezentă icircndemnacircndu-i și zicacircndu-le Icircncă puțină vreme lumina este cu voi Umblați
10
cacirct aveți lumina ca să nu vă prindă icircntunericul Căci cel ce umblă icircn icircntuneric nu știe unde merge (Ioan 12 35) ziua ioaneică este considerată viața icircn trup iar noaptea veșnicia de după clipa morții așadar bdquoziua e timpul potrivit icircn care fiecare gacircnd primit ne descoperă vederea nerătăcită a celor căutaterdquo1
Riscul omului contemporan este acela de a fi interesat icircn prezent de cu totul altceva decacirct să icircmplinească porun-cile macircntuirii cacirct mai repede și fără amacircnare icircn general creștinul se roagă pentru clipa de față pentru viața de aici este un om al prezentului deplin fără perspectiva veșniciei uitacircnd că pentru dumnezeu veșnicia este un prezent con-tinuu tatăl Meu pacircnă acum lucrează și Eu lucrez (Ioan 5 17) și inversează valorile crezacircnd că prezentul lumesc este totul este ultima realitate și sinonim cu viața veșnică
Pornind de la activitatea misionară a Bisericii icircn prezen-tul concret societatea contemporană icirci reproșează acesteia că este prea ancorată icircn cotidian icircn forma instituționalizată a unei societăți de consum contaminată oarecum de aceasta din urmă Acuza nu este cu totul icircndreptățită deși tendința de instituționalizare a Bisericii după modelul occidental cel puțin icircn ultima sută de ani este destul de evidentă
Biserica a fost icircntemeiată de Hristos nu pentru lumea aceasta chiar dacă membrii ei trăiesc icircn realitatea prezentă icircnsă anamneza Bisericii umple tot spațiul creat și timpul ca trecut prezent și viitor la Sfacircnta liturghie ne aducem amin-te (luca 22 19) de cele de s-au făcut pentru noi de Cruce de groapă de icircnvierea cea de a treia zi de suirea la ceruri de șederea cea de-a dreapta2 a Macircntuitorului nostru Iisus Hris-tos trăim realitatea prezentă a jertfei euharistice dar avem icircn minte și gacircndul la vremea eshatologică la venirea cea 1 Sfacircntul Chiril al Ierusalimului Comentariu la Evanghelia Sfacircntului
Ioan trad dumitru Stăniloae București edit Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne 2000 p 664
2 liturghier București edit Institutului Biblic și de Misiune Orto-doxă 2012 p 174
11
icircnfricoșătoare la cea de a doua și slăvită iarăși venire3 Viața Bisericii este zidită pe trecut pe temelia harică și icircnvățătura Sfinților Apostoli pulsează prezentul icircn lupta cu păcatul și este ancorată definitiv icircn perspectiva veșniciei Astfel icircn vi-ziunea lui B Bobrinskoy bdquoicircntregul cult icircntreaga icircnvățătură icircntreaga tradiție a Bisericii nu sunt altceva decacirct o aducere icircn prezent o actualizare a tainei lui Hristos dar aceasta ni se relevă icircn icircntreitul său aspect temporal adică de taină a Celui Care este Care era și Care vine iar icircn anamneza euharisti-că găsim la cel mai icircnalt punct deosebirea și icircn același timp unitatea acestor trei aspecte ale tainei lui Hristos de care Bi-serica icircși aduce aminte Biserica icircși aduce aminte de Hristos Care este Care era și Care vine iar Biserica se icircmparte icircn lume icircn timp icircn istorie icircn spațiu icircntre aceste trei moduri de prezență și de acțiune și de venire ale lui Hristosrdquo4
Valoarea trecutului a istoriei eclesiale icircn care Se reve-lează dumnezeu este inestimabilă Ortodoxia face din acest adevăr constanta identității și a neschimbabilității sale sub icircntreitul aspect doctrină morală și cult Cacirct de ortodocși am fi sau neortodocși nu putem să-i reproșăm Bisericii al-terarea sa ontologică icircn decursul a două mii de ani ci dim-potrivă poate conservatorismul tradiția neschimbată și icircncăpățacircnarea de a rămacircne icircntr-un adevăr dogmatic per-petuu Neschimbarea sau lipsa unei reforme icircn Biserică icirci conferă acesteia calitatea identității pure icircn istoria lumii o identitate la care nici nu se mai poate ceva adăuga și nici pierde dacă icircn dumnezeu nu este schimbare sau umbră de mutare (Iacov 1 17) atributul neschimbabilității se transferă Bisericii Sale al cărei Cap el este icircn esența sa Biserica rămacirc-ne aceeași și trebuie să rămacircnă de la icircnceputul ei istoric și pacircnă icircn eternitate icircnnoită mereu icircn har și neschimbabilă ca 3 Ibidem4 Boris Bobrinskoy Icircmpărtășirea Sfacircntului duh trad Măriuca și Adri-
an Alexandrescu București edit Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne 1999 p 474
12
fond și ca formă ținacircndu-le toate icircntr-o unitate neschimbată și mai presus de orice unitate creată după modelul unității desăvacircrșite a dumnezeului-Om Iisus Hristos bdquocăci icircn el formează o unitate mai presus de orice unitate dependentă de el e Același ca Cel Ce nu crește căci e dincolo de tot ce ar putea să i se adauge e icircntr-o identitate mai presus de orice identitate pentru că nici nu i se adaugă ceva nici nu poate pierde ceva din eardquo5
Valoarea prezentului mai ales pentru activitatea misio-nară este gura de oxigen care susține viața trupului tainic O societate seculară se comportă ca un trup pe jumătate mort Resuscitarea acestuia presupune implicare imediată și analiza justă a imperativelor misionare Făcacircnd radiografia situațiilor misionare de urgență acestea necesită de cele mai multe ori o implicare rapidă și o consultanță a Bisericii cu mediile soci-ologice medicale culturale economice și chiar politice pen-tru că toți credincioșii fac parte dintr-o comunitate civilă și sunt cetățenii unei țări conduse și legislativ Prezentul acesta era pentru toți creștinii icircncă din perioada apostolică lumea icircn care ei trăiau respectacircnd cele ale sale dar cu inima și cu mintea la viitorul fără sfacircrșit al icircmpărăției lui dumnezeu bdquoCreștinii nu se deosebesc de ceilalți oameni nici prin pă-macircntul pe care trăiesc nici prin limbă nici prin icircmbrăcămin-te Nu locuiesc icircn orașe ale lor nici nu folosesc o limbă deose-bită nici nu duc o viață străină locuiesc icircn țările icircn care s-au născut dar ca străinii iau parte la toate ca cetățenii Iubesc pe toți dar de toți sunt prigoniți Nu-i cunoaște nimeni dar sunt osacircndiți Sunt săraci dar icircmbogățesc pe mulți Fac bine dar sunt pedepsiți ca răi sunt pedepsiți dar se bucură ca și cum li s-ar da viațărdquo6
5 dumitru Stăniloae nota 237 la Sfacircntul dionisie Areopagitul opere complete București edit Paideia 1996 p 242
6 bdquoepistola către diognetrdquo trad d Fecioru icircn Părinți și Scriitori Bisericești vol 1 București edit Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne 1979 p 339-340
13
trăită ca un prezent continuu veșnicia presupune o pregustare a ei icircncă din viața pămacircntească deși icircncepe cu prezentul doxologia misionară a Bisericii privește icircn egală măsură și dimensiunea eshatologică Pregătirea pentru viața veșnică icircncepe de aici și se continuă dincolo toată problema-tica viziunii eshatologice eclesiale a Bisericii ortodoxe icircn fața provocărilor viitorului privește nu doar strict comunitatea de slujitori ci icircn egală măsură și pe credincioșii aflați icircn slujirea aproapelui și a societății Icircn clipa icircn care există credința icircntr-o viață viitoare dar se pune la icircndoială posibilitatea trăirii ei an-ticipate aici pe pămacircnt credința icircn imposibilitatea trăirii acelei vieți devine fundamentul pentru necredința icircn icircnsăși această viață de după moarte dacă nu mai credem icircn viața veșnică concentrăm toate preocupările noastre pentru timpul prezent amplificacircnd și totalitatea nemulțumirilor legate de eșecurile prezentului autonom dispare și setea omului pentru adevă-rata și veșnica lui fericire pentru comuniunea și cunoașterea infinitului icircntreit-ipostatic Suntem robii culturii de consum ne epuizăm pe noi icircnșine ca persoane epuizăm și resurse-le materiale și spirituale icircntr-o investiție finită și irațională supusă stricăciunii ontologice și coruptibilității și lipsită de orice logică viitoare pentru noi și pentru generațiile viitoare ceea ce generează un sentiment de panică pentru conserva-rea atacirct de rapidă a energiei a hranei și a resurselor naturale exprimată prin așa-zisele politici ecologice Cu cacirct crezi mai mult icircn viața veșnică consumi tot mai puțin din lumea aceas-ta și invers cu cacirct necredința icircn existența veșnică crește cu atacirct crește interesul consumist al plăcerilor și al satisfacțiilor rezervate lumii de aici
bdquototul este permis pentru această cultură ea mul- țumește nu numai prin justificare oricăror plăceri trecă-toare oferite de lume ci și prin stilul rafinat icircn care se fac aceste justificări temeiul cel mai puternic pentru putința legăturii vieții omenești de aici este Hristos Care a unit umanitatea cu dumnezeirea icircn Persoana lui și a primit
14
moartea vieții de aici ca să treacă la una icircnviată Acesta este temeiul care susține putința de a trăi icircncă de aici icircn legătură cu dumnezeu de a vedea ca lumină ca sens și cu simțire pe Hristos Cel icircnviat icircncă de aici Fără el cultura oricacirct de rafinată stilistic ar prezenta viața icircnchisă icircn lumea aceasta e săracă icircntunecată monotonă ca și icircnsăși această viațărdquo7
icircn Biserică eshatologia este considerată ca o lucrare de continuă creație icircn propria noastră conștiință pe o cale mereu ascendentă dincolo de realitățile contingente Acest sentiment personal și responsabil se amplifică icircn comuni-tatea eclesială euharistică generacircnd o stare de solidaritate și spor icircntre generațiile de oameni cu scopul binelui comun icircntr-un viitor imediat ceea ce duce la continuarea și icircntreținerea spiritului eshatologic extins din Biserică icircn so-cietate bdquoicircntre generațiile de oameni există o stracircnsă solida-ritate Precum de la generațiile anterioare cele ulterioare icircși primesc credința și temeiurile de experiență și cunoaștere proprie la fel sporul lor de icircnțelegere se va icircmpărtăși tu-turor generațiilor anterioare prin comuniunea icircn care vor fi chemați toți oamenii la judecata din urmă și după ace-ea toate generațiile anterioare au contribuit la producerea acestui spor toate trebuie să aibă parte de elrdquo8
din această afirmație s-a născut proiectul unui volum de radiografiere și diagnoză misionară la care să fie antrenați specialiști din mai multe domenii ale vieții publice Ca să știm icircncotro ne icircndreptăm trebuie să știm unde suntem dar deși suntem aici avem un scop viitor și imediat Cultura pro-gresului această ascensiune eshatologică trebuie susținută icircn fața noilor generații care au nevoie ca proiectele lor de
7 dumitru Stăniloae nota 961 la Sfacircntul Simeon Noul teolog Imnele iubirii dumnezeiești Imnul 58 icircn Studii de teologie dogmatică orto-doxă Craiova edit Mitropoliei Olteniei 1991 p 694
8 Idem Iisus Hristos sau restaurarea omului Craiova edit Omniscop 1993 p 413
15
viață să fie concluzia unor eforturi colective și rezultatul tu-turor aspirațiilor comune icircn drumul nostru spre eshaton icircn această ascensiune e nevoie de coresponsabilitatea tuturor generațiilor care trec prin istorie și de icircntregul bagaj al stră-daniilor spirituale icircn drumul către veșnicie
Ne placircngem că nu avem icircn țară oameni cu viziune care să icircndrepte societatea spre un progres omnidirecțional dar ne-am adresat icircntrebarea cacircți dintre ei văd lucrurile cu un pas icircn fața lor evenimentele nefaste icircnainte de a avea loc acestea crizele economice pentru a putea fi anticipate și contracarate sau pandemiile pentru a le face față din punct de vedere strategic și medical
Anticipatele se văd doar icircn graficele alegerilor politice de ce nu se pot vedea dinainte sau anticipa cele care vor veni asupra noastră și din punct de vedere existențialist Răspun-sul este unul nu ne hrănim din viața eclesială care are gust eshatologic numai icircn Sfacircnta liturghie doar euharistia ne scoate din amnezia prezentă și ne dăruiește memoria viitoru-lui Pregătim ca Biserică și societate omul doar pentru ziua de macircine nu și pentru viitor pentru veșnicie despărțind icircn sens monofizit natura de har prezentul de veșnicie existența rațională și creația actuală de valoarea ei eshatologică uităm că eshatologia este pacircrga sau rodul copt al istoriei este trans-figurarea timpului și nu vrăjmașul acestuia
icircntre misiunea Bisericii icircn istorie și caracterul esha-tologic al ființei eclesiale șisau liturgice există comple-mentaritate de natură teandrică O istorie a misiunilor de icircncreștinare fără prezența personală a lui dumnezeu este o istorie de tip arianist O eshatologie euharistică fără o comu-nitate bine definită contextual și istoric ar fi un act magic sau o filosofie abstractă icircn Biserică omul icircși caută propriul sens al existenței sale ca istorie și-l descoperă ca a fi deasupra acesteia pentru că nu este doar materie ci este și duhsuflet transcendent materialității iraționale căci istoria și eshato-logia se icircntacirclnesc complementar icircn evenimentul Hristos Fiul
16
lui dumnezeu Se icircntrupează icircn istorie o sfințește icirci deschi-de perspectiva veșniciei prin duhul Său prin Care după icircn-viere și icircnălțare va fi cu noi și icircn misiune și pacircnă la sfacircrșitul acesteia (Matei 28 19-20)
Nu există cultură eshatologică icircn afara Bisericii Hris-tos este mereu prezent icircn Biserica Sa dar icircnprin prezența Sa deslușim cheiasensul viitorului vedem icircnainte lucrurile doar icircn lumina lui Fără această lumină cele ale perspecti-vei imediat următoare rămacircn icircntunecate de-a pururi dacă umblă cineva ziua nu se icircmpiedică pentru că el vede lumi-na acestei lumi Iar dacă umblă cineva noaptea se icircmpiedică pentru că lumina nu este icircn el (Ioan 11 9-10)
icircnspre eshaton Biserica depășește toate contingențele lumii actuale este icircn mers spre o țintă icircncă neatinsă (a)trasă de către Capul ei Macircntuitorul Hristos icircncă de la icircnălțarea Sa la cer (Ioan 12 32) dorința unui viitor mai bun al omeni-rii constă icircn această tensiune a ridicării valorice și calitative a firii umane icircn conformitate cu scopul pentru care a fost creată icircn limbaj teologic aceasta se traduce prin icircndumne-zeire economic prin bunăstare cultural prin educație socio- logic prin comunitate unită politic prin democrație civic prin transparență juridic prin dreptate moral prin iubire și iertare
duhul eshatologic al Bisericii este un duh euharistic un dar al duhului Sfacircnt Slujitorul credinciosul cetățeanul de racircnd care icircși dorește această harismă trebuie să pună ca piatră de temelie viața duhovnicească Harul nu este compa-tibil cu păcatul de aceea rolul duhului este de a curăța firea creată de stricăciune ca apoi să-i poată imprima o mișcare de expansiune a Bisericii și a membrilor acesteia spre icircmpărăția ce va să vină bdquoViața eshatologică nu este viața de după moar-te și de după a doua Venire a lui Hristos ci este viața icircntru Hristos de vreme ce Hristos Care este Cel dintacirci și Cel de pe urmă a venit icircn lume Astfel icircmpărăția lui dumnezeu a intrat icircn lume icircn istorie și omul poate să se icircmpărtășească
17
de icircmpărăția lui dumnezeu Aceasta icircnseamnă că văzătorii de dumnezeu se icircmpărtășesc icircncă de acum de icircmpărăția lui dumnezeu și nu o așteaptă pur și simplu icircn viitorrdquo9
Numai ca ființă eclesială liturgică și euharistică omul poate transcende timpul ca prezent și spațiul ca limită icircn Sfacircnta liturghie spațiul și timpul se comprimă totul devine cosmic Prin luarea vremii10 nu se icircnțelege anularea timpu-lui liturgic ci deschiderea lui spre posibilitatea sfințirii și a ridicării sale către eshaton icircn același timp și a coboracircrii lui Hristos icircn contemporaneitatea noastră eshatologia nu este un capitol abstract al dogmaticii aflat la sfacircrșitul manualu-lui și izolat de iconomia macircntuirii așa cum l-a gacircndit teo-logia apuseană ci este prezență personală a lui Hristos Care va veni așa cum este el prezent real și personal icircn Biserica Sa icircn Sfintele taine și icircn viața de zi cu zi a credincioșilor Săi Spiritualitatea ortodoxă nu este una discursivă Nu icircncepe cu creația și se termină cu judecata Creație spre exemplu poa-te fi considerată și icircntruparea sau icircndumnezeirea omului la fel judecata ndash ca stare noetică ndash este prezentă pe tot parcur-sul vieții noastre spirituale de la Botez și pacircnă la moarte ca formă de autoevaluare a fiecărei zile petrecute pe pămacircnt bdquoHristos Care este eshatonul istoriei a intrat icircn istorie și oricine se unește cu Hristos trăiește deja ceea ce poartă nu-mele de viață eshatologică astfel cele din urmă sunt viața Sfinților icircn icircmpărăția lui dumnezeu de care ei se bucură din viața actuală Prin urmare atacirct viața de după moarte cacirct și viața eshatologică sunt o chestiune de experiență de care se bucură sfinții icircncă din viața aceastardquo11
Biserica și societatea au icircn egală măsură nevoie de oa-meni cu autoritate și viziune eshatologică Ca să fie credibilă 9 Ierotheos Mitropolitul Nafpaktosului dogmatica empirică după
icircnvățăturile prin viu grai ale Părintelui Ioannis romanidis trad tatia-na Petrache vol II Iași edit doxologia 2017 p 556
10 Racircnduială liturgică care ține de pregătirea slujitorilor icircnainte de a icircn-cepe Sfacircnta și dumnezeiasca liturghie
11 Ierotheos Mitropolitul Nafpaktosului op cit p 520
18
autoritatea trebuie să vină de sus Cea mai credibilă autoritate este sfințenia vieții Fără aceasta misionarii nu vor fi urmați de propriii ucenici și conducătorii de propriii cetățeni icircna-inte de a-și icircncepe activitatea Sa publică Macircntuitorului icirci este confirmată autoritatea dumnezeiască venită de sus de la tatăl Și iată glas din ceruri zicacircnd Acesta este Fiul Meu cel iubit icircntru Care am binevoit (Matei 3 17) Prorocii bi-blici aveau autoritate de la dumnezeu și puteau vorbi despre vremurile viitoare doar ca unii ce-și trăiau viața icircn raport direct intim și personal cu Creatorul Cacircnd această legătură se altera din cauza păcatului deveneau proroci mincinoși și oameni simpli fără crezare
Harisma eshatologiei este o stare adacircnc duhovniceas-că Citirea traducerea vremurilor și conducerea poporului spre eshaton presupune asceză și rugăciune neicircncetată ca expresie a planului comun dintre om și dumnezeu este comparabilă cu citirea tacirclcuirea și hermeneutica textu-lui sfacircnt al Scripturii Auzirea nu icircnseamnă totdeauna și icircnțelegere Auzim și procesăm noțiunile cu care deliberăm dar nu icircnțelegem perfect cele ce trebuie să fie făcute și cum trebuie făcute spre binele comun Aici intervine nevoia prezenței icircn viața noastră a celor care pot depăși icircn duh prezentul activ pentru a realiza viitorul icircncă neconturat și nestructurat unde icirci găsim și la ce școli se pot perfecționa aleșii Bisericii și ai poporului
Singura școală a sfințeniei este Biserica Aici trebuie identificați și determinați să se implice hotăracirctor icircn soarta Bisericii și a lumii de la Hristos lumina lumii (Ioan 8 12) vor primi lumină ca să lumineze pe toată lumea (Matei 5 14) Fără acești luminători spirituali și sociali nu știm unde ne aflăm și icircncotro ne icircndreptăm Primii de acest fel Sfinții Apostoli nu au fost nici universitari nici academicieni nici lideri politici și totuși au cucerit lumea Cu ce Cu sfințenia vieții lor și cu viziunea nouă despre cum va arăta Biserica și societatea icircn comuniune cu Hristos pentru că doar omul
19
ales și icircndumnezeit icircnțelege diferența dintre realitatea crea-tă și realitatea necreată dintre adevărul creat și cel necreat Călăuzirea omului și renașterea poporului erau principalele lor deziderate una este să cunoști o icircnvățătură alta este să cunoști și calea spre progres și schimbarea icircn bine ei au icircn-temeiat primele comunități euharistice după modelul esha-tologic al icircmpărăției lui dumnezeu ceea ce numim noi azi comunități parohiale adevărate societăți ale icircndumnezeirii și laboratoare eshatologice
Nici Sfinții Părinți nu au fost străini de societate și de problemele acesteia Cacircnd au simțit că nu se regăsesc deplin icircn lumea contemporană s-au retras icircn comunități monastice prin care icircși doreau un model desăvacircrșit de comuniune socia- lă după modelul icircmpărăției lui dumnezeu exprimată istoric și deci vizibil la Cincizecime Așa au apărut mănăstirile ca exemple palpabile de societăți creștine constituite după mode-lul comunităților icircntemeiate de ucenicii lui Hristos bdquoPărinții ortodocși ai Bisericii au avut o influență uriașă asupra ches-tiunilor sociale ale epocii lor de aceea și sistemul legislativ al Constantinopolului ndash care practic este sistemul legislativ roman ndash a atins mari icircnălțimi pentru categoria și epoca luirdquo12
trăirea eshatologică icircn Biserică nu are un conținut li-niar Nu este o icircnșiruire de evenimente decupate fragmentar din istorie de către mintea umană icircn sensul că ne aducem aminte de actele macircntuirii obiective săvacircrșite de Hristos cacircndva icircn a doua etapă le actualizăm icircn actele liturgice iar icircn etapa ultimă așteptăm icircmplinirea unor evenimente făgăduite de Hristos ca unele ce vor fi Aspectul liniar icircnchide spațiul și timpul lipsind credinciosul de dinamismul prezenței lui Hristos și a icircmpărăției Sale care deja a și venit este aici și acum cu noi icircn Biserica Sa icircn societate și icircn toată creația (Matei 12 28 luca 17 21) 12 Idem dogmatica empirică după icircnvățăturile prin viu grai ale Părinte-
lui Ioannis romanidis trad tatiana Petrache vol I Iași edit doxo-logia 2014 p 253
20
experiența trăirii eshatologice nu poate fi concepută icircn afara liturghiei și a cultului bisericesc de aceea misiunea are drept scop imediat icircncorporarea credincioșilor icircn trupul tainic al Macircntuitorului pentru a primi dinamismul și bucu-ria vieții nou restaurate și elanul constructiv pentru un viitor mai bun icircn lume din punct de vedere istoric icircncorporarea debutează prin evanghelizare prin asumarea adevărurilor macircntuitoare și a roadelorefectelor de trimiteri succesive icircn iconomia macircntuirii tatăl trimite pe Fiul (spre icircntrupare Pă-timiri Moarte icircnviere icircnălțare) și Hristos trimite pe Sfinții Săi Apostoli (missio dei)13 iar din punct de vedere eshato-logic icircncorporarea debutează cu Sfacircnta euharistie (Faptele Apostolilor 2 42) ambele aspecte fiind complementare ime-diat după Pogoracircrea Sfacircntului duh (missio Ecclesia) despre icircncorporarea adunării credincioșilor icircntru nădejdea eshato-nului euharistic prin lucrarea sfintei ierarhii14 Sfacircntul Igna-tie teoforul (dagger107) precizează că bdquoNimeni să nu vă icircnșele dacă cineva nu-i icircnăuntru unde este jertfelnicul este lipsit
13 bdquoApostolii ne-au adus evanghelia de la domnul Iisus Hristos Iisus Hristos a fost trimis de tatăl Așadar Hristos este de la dumnezeu iar apostolii de la Hristos deci amacircndouă s-au făcut cu bună racircnduia-lă din voința lui dumnezeu Primind ei porunci plini de certitudine prin icircnvierea domnului nostru Iisus Hristos și crezacircnd icircn cuvacircntul lui dumnezeu au ieșit cu certitudinea duhului Sfacircnt evanghelizacircnd că are să vină Icircmpărăția lui dumnezeurdquo Sfacircntul Clement Romanul bdquoepistola Bisericii din Roma către Biserica din Corintrdquo trad Ioan I Ică jr icircn vol Canonul apostolic al primelor veacuri Sibiu edit deisis 2008 p 412
14 bdquoContinuitatea este garantată și exprimată aici nu cu ajutorul succesi-unii de la generație la generație și de la individ la individ ci icircn și prin convocarea Bisericii icircntr-un singur loc deci cu ajutorul structurii sale euharistice dacă succesiunea apostolică este icircnțeleasă numai icircn ter-menii istoriei mărturia Sfacircntului Ignatie devine incomodă lucru pe care Biserica icircl icircncerca de fiecare dată cacircnd perspectiva eshatologică a continuității dispărea aproape cu desăvacircrșire din considerațiile salerdquo Ioannis zizioulas Ființa eclesială trad Aurel Nae București edit Bizantină 1996 p 200-201
21
de pacircinea lui dumnezeu (Ioan 6 33) dacă rugăciunea unuia sau a doi are atacircta putere cu cacirct mai mult rugăciunea epis- copului și a icircntregii Bisericirdquo15 bdquoAici avem un exemplu de abordare eshatologică a continuității apostolice Concepția ignatiană despre Biserică este icircmprumutată nu din istorie ci din condiția eshatologică a convocării Bisericii icircn același loc (Faptele Apostolilor 2 1) pentru a lua parte la viața veșnică a lui dumnezeu care este oferită lumii la masa euharisticărdquo16
tema misionară nu este a unui Hristos Care va veni desprins de conținutul realității prezente ci a Macircntuitorului Care este prin duhul Său permanent cu noi și cu icircntrea-ga Sa Biserică (Matei 28 20) Multitudinea actelor epicletice prezente icircn cult sunt dovada cea mai clară icircn acest sens Nu există taină sfacircntă sau ierurgie bisericească ce să nu conțină rugăciune de invocare și chemare a duhului lui Hristos Care vine să ne sfințească viața și creația icircntreagă bdquoduhul Sfacircnt este aici cel care introduce icircn istorie eshata (Faptele Apostolilor 2 17) el pune procesul istoriei față icircn față cu consumarea transformarea și transfigurarea lui Introdu-cacircnd realitățile eshatonului icircn istorie duhul schimbă isto-ricitatea liniară icircntr-o prezențărdquo17 icircn acest context strigătul existențial eshatologic și apocaliptic icircși găsește permanent locul și rostul său icircn taina Sfintei Biserici Vino doamne Iisuse (Apocalipsa 22 20)
Ca ființă eclesială credinciosul creștin icircnțelege Bise-rica mereu ca loc teofanic așadar și eshatologic icircn același timp Nu există teofanie fără eshatologie nici invers pentru că ambele noțiuni presupun prezența personală a dumne-zeirii teofania lipsește din literatura teologică protestantă și neoprotestantă ceea ce a dus la detașarea eshatologiei de
15 Sfacircntul Ignatie teoforul bdquoepistola către efesenirdquo V 2 trad d Fe-cioru icircn PSB vol 1 București edit Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne 1979 p 159
16 Ioannis zizioulas Ființa eclesială p 20017 Ibidem p 204
22
soteriologie și constituirea celei dintacirci icircntr-o amenințare permanentă la adresa ontologiei umane Milenium-ul cata-clismele apocaliptice și frica icircntacirclnirii cu Hristos ca judecă-tor sunt doar cacircteva dintre temele unei eshatologii străine de spiritualitatea ortodoxă Privind o astfel de abordare omul contemporan va fi permanent tentat de abandonul proiec-telor sale rob al stării de non combat al indiferentismului religios și al ignoranţei totale Așa se explică faptul că locul trăirii reale și personale icircn comuniune cu Hristos este luat de dorința de răzbunare pe valorile umanității inclusiv de violență la adresa libertății și a democrației prin mișcările de tip neomarxist
icircntre trecut prezent și viitor nu există conflict icircn me-diul eclesial Biserica prin congruența istoriei cu eshato-logia devine realitate metaistorică iar misionarii ei sunt personalități eshatologice prin icircnvățătura propovăduită și prin sfințenia vieții lor de la Sfacircntul Apostol Pavel misio-narul prin excelență la Sfinții ndash adevărați apostoli ai europei ndash Chiril și Metodie și pacircnă la sfinții icircnchisorilor comunis-te activitatea lor misionară a conjugat tradiția Bisericii ca istorie și mesajul evangheliei ca mesaj eshatologic și trăire eshatologică ei icircnșiși devenind modele istorice palpabile și eshatologice prin excelență Provocarea misionară actuală poate ridica următoarea problematizare icircn ce măsură Biseri-ca prin misiunea ei poate crea personalități eshatologice atacirct icircn mediul eclesial cacirct și icircn cel social capabile de o restaurare a mentalităților caracterelor relațiilor interumane și a creației icircn icircntregimea ei
O icircntrebare cu răspuns destul de complicat din cauza principalelor obstacole icircn calea acestui deziderat misionar anume icircnvinuirea de conservatorism tradiționalism uneori chiar de fundamentalism pe care societatea mai ales tine-rii o atribuie Bisericii Societatea seculară trece prea ușor și cu o atitudine extra eclesială peste sinteza istorie-tradiție tradiție-icircnnoire icircnnoire-eshatologie și uită că duhul Sfacircnt
23
le icircnnoiește pe toate icircn Biserica lui Hristos icircn Biserică nimic nu este vechi ci mereu actual (Romani 7 6 2 Corinteni 4 16 efeseni 4 23 tit 3 5)
Apostolatul Bisericii are funcție eshatologică Prin el societatea nu se pregătește pentru lumea de aici deși acest aspect nu este neglijat ci pentru viața veșnică Misionarul trebuie să inspire și să transmită această stare ca pregătire pentru ceea ce va urma lumea este prea ancorată icircn prezent icircn această atmosferă este atrasă de dorința de autonomizare egoistă a bucuriei oferite de clipa prezentă
trăim o nouă etapă a idolatrizării imanentului prezent cotidianul devine dumnezeul nostru Nimic nu s-a schimbat din perioada antică romană a dictonului Carpe diem (Bu-cură-te de ziua de a azitrăiește-ți clipa) transferul din cotidianul autonom spre o perspectivă constructivă nu icircl poate realiza o filosofie materialistă sau nihilistă ci doar o doctrină pascală Hristos Cel icircnviat dă sens viitor existenței noastre pentru că numai eshaton-ul depășește și biruiește limitele existenței păcătoase a stricăciunii și a morții prin icircnvierea lui Hristos și icircnvierea noastră icircnvierea este bucuria plenară de aici și de dincolo de aici ca una trăită anticipat icircn Biserică și liturghie de dincolo ca una ce ne icircncredințează deplina comuniune cu Hristos și cu sfinții Săi icircn icircmpărăția vieții și a luminii
Misionarul are autoritatea de a propovădui evanghelia icircmpărăției ce va să vină dar și puterea de a transmite antici-pat eshatologia ca viață icircn Hristos eshatologia este stare de comuniune cu Hristos Cel icircnviat care icircncepe de la Botez și se continuă icircn veci nu este un capitol dogmatic abstract și fi-losofic Propovăduirea evangheliei se bazează pe istoricitatea Fiului lui dumnezeu făcut Om (luca 1 1-3) adică are o oa-recare orizontalitate dar icircn contextul comunității euharistice evanghelia Vieții ridică sinaxa liturgică spre verticalitatea es-hatologică a existenței plenare Misiunea este trimitere esha-tologia este chemare și ridicare Aici sunt deja identificate cele
24
două brațe ale Sfintei Cruci semn eshatologic prin excelență (Matei 24 30) și asumat ndash real și spiritual ndash de primii misio-nari Sfinții Apostoli bdquoApostolii sunt concepuți ca persoane cu o funcție eshatologică icircn acest caz concepțiile și modele-le folosite pentru caracterizarea lor sunt total diferite de cele uzitate icircn perspectiva pe care am numit-o istorică diferența icirci privește pe Apostolii icircnșiși icircn relația lor atacirct cu Hristos cacirct și cu Biserica Astfel icircn loc să fie priviți ca indivizi icircn lume pen-tru misiune Apostolii sunt considerați icircn această abordare ca formacircnd un colegiu deosebirea este considerabilă și cores-punde celei care există icircntre misiune și eshatologie Misiunea implică trimitere la marginile pămacircntului icircn vreme ce eshata implică chemarea de la marginile pămacircntului icircntr-un singur loc a Poporului risipit al lui dumnezeurdquo18
unitatea de neam de gacircndire și de viață cotidiană este mereu icircntreținută prin Biserică de dinamismul pnev-matico-eshatologic Ceea ce vedem icircn realitatea politică și nu numai este lipsa de coeziune Principiul de a diviza și de a cuceri este străin duhului bisericesc tendințele centri-fuge ale societății postmoderne icircși au explicația prin lipsa de trăire comunională or Biserica este dovada cea mai pal-pabilă de posibilitate a viețuirii icircntr-o astfel de atmosferă hristocentrică liturgică prin excelență unitatea oameni-lor a firii umane este dată de Omul prin excelență Fiul lui dumnezeu icircnomenit mort și icircnviat dar prezent real ca trup și Sacircnge icircn viața comunității stracircnse icircn jurul Sfacircn-tului Potir devine forța unificatoare icircn bine icircn frumos și icircn adevăr a tuturor membrilor din societate icircn acest sens Sfacircntul Vasile cel Mare ndash icircn anaforaua sa liturgică ndash face invocarea unității tuturor icircn și prin Iisus Hristos iar pe noi pe toți care ne icircmpărtășim dintr-o Pacircine și dintr-un Potir să ne unești unul cu altul prin icircmpărtășirea Aceluiași Sfacircnt duh19
18 Ioannis zizioulas Ființa eclesială p 196-19719 liturghier p 255
25
lipsa de unitate a oamenilor este dovada lipsei de uni-tate eclesială la ce viitor constructiv se poate gacircndi generația noastră dacă nu este o generație unită Pandemia COVId-19 a generat un spirit de unitate a tuturor pentru a lupta cu suferința și cu moartea Frontul comun al medicilor și al oa-menilor politici s-a dovedit o soluție imediată salvatoare ce trebuie susținută și de unitatea spirituală la durere oamenii sunt solidari atacirct material cacirct și spiritual icircnsă cea mai mare suferință rămacircne cea spirituală bdquoicircn suferința generală este inclusă icircn primul racircnd suferința care vine din trup și este cu siguranță cea pe care o cunosc cel mai bine cei ce se ocu-pă icircn icircngrijirea paliativă Apoi există suferința psihologică ce se icircnvacircrte icircn jurul propriei imagini și a autosuficienței Această suferință psihologică sau morală este alimentată de multe temeri teama de moarte frica de a pierde controlul asupra vieții frica de ceea ce se va icircntacircmpla cu propria fami-lie (după moarte) frica de izolare și de singurătate teama de necunoscut și cel mai important teama de regret teama de a descoperi că viața nu a avut niciun sensrdquo20
icircn unitatea sa comunitatea eclesială are funcție eshatolo-gică funcţie de care se bucură și fiecare membru icircn parte ex-tensiunea duhului unitar din Biserică se icircndreaptă către lume și ia forma reală a coeziunii sociale despre care se vorbește foarte des icircn zilele noastre ca lipsă și ca scop ca soluții dis-perate de realizare și consolidare cacirct mai rapidă și spre binele comun de aici desprindem concluzia că eshatologia este icircn același timp orientare și stare Orientare spre o direcție mi-sionară comună spre un bine colectiv spre comuniune și comunitate ca direcție pe orizontală iar ca stare este viață icircn Hristos deși cele două componente ale aceluiași icircntreg sunt complementare totuși eshatologia ca stare marchează sfacircrșitul misiunii iar misiunea este icircnceputul sau mărturia incipientă a stării eshatologico-hristice Mai precis misiunea ad extra a
20 Claude Cornillon la place actuelle du sacrement des malades dans les hocircpitaux francophones queacutebeacutecois universiteacute du Queacutebec agrave Montreacuteal 2009 p 50
26
Bisericii are loc icircntr-un spațiu străin de taina comunității eu-haristice și eshatologice efectul misionar imediat constă icircn icircncorporarea prin Botez și prin Sfintele taine a proaspătu-lui convertit care deși participă la misterul eclesial și la starea eshatologică din Biserică prin păcat el poate pierde această stare poate cădea din aceasta fiind recuperat printr-o nouă implicare misionar-pastorală venită din partea slujitorilor și a mirenilor icircmbunătățiți duhovnicește
trecerea succesivă de la integrare ridicare cădere și reicircncorporare icircn trupul mistic al lui Hristos ca mișcare ci-clică și lipsită de orizonturi spirituale necesită deopotrivă atacirct misiunea cacirct și trăirea eshatologică Cacircnd credinciosul reușește să spargă monotonia cercului spiritual ciclicitatea cădere-ridicare iarăși cădere și iarăși ridicare mișcarea de-vine elicoidală și marchează urcușul duhovnicesc ce trece peste purificare se icircndreaptă către iluminare și desăvacircrșire moment icircn care misiunea istorică a creației icircncetează iar starea eshatologică copleșește icircntreaga sa ființă bdquoIstoria nu va trece continuativ icircn eshatologie eshatologia presupune o icircntrerupere un transcens icircn aceasta stă ideea sfacircrșitului lumea trebuie să ajungă coaptă pentru sfacircrșit și istoria se ter-mină lăuntric atunci cacircnd și-a icircmplinit opera ei lumea s-ar sfacircrși deci cacircnd ar ajunge la capăt desfășurarea posibilităților ei de perfecțiune sub conducerea lui Iisus Hristosrdquo21
Misiunea Bisericii trebuie să (co)responsabilizeze gene- rațiile pentru a depune efort comun icircn dezvoltarea istoriei pe toate planurile Orice plan uman este perfectibil dar atunci cacircnd este icircnsoțit de experiență și asistat de prezența personală a lui dumnezeu șansele lui de realizare și generare de valori spirituale și materiale sunt mari E nevoie de multă maturitate spirituală și seriozitate civică icircn vederea transfigurării noastre altfel doctrina eshatologică fiind transformată icircn iluzie și filo-sofie abstractă pentru că există icircn istoria prezentă și o solidari-tate icircn promovarea și săvacircrșirea răului fizic și metafizic 21 dumitru Stăniloae Iisus Hristos sau restaurarea omului p 416-417
27
Societatea seculară promovează deschis tema icircnver- șunării icircmpotriva lui dumnezeu a evangheliei și a Bisericii Sale sub masca unui progres continuu și susținut utopic ce duce la adorarea exclusivistă a imanentului cotidian Acestea sunt semnele unei culturi care moare de la o zi la alta eșecul lumii create fără nicio speranță fără nicio perspectivă și cultură care cere icircn schimb un leader al acestei lumi prin detronarea pantocratorului Hristos
Rațiunea umană icircn Biserică și icircn societate atinge reali-zări impresionante Pe plan spiritual prin setea de cunoaștere mereu crescacircndă reușește să-și armonizeze facultățile cu to-talul dogmelor și conținuturilor revelației naturale și supra-naturale Pe plan social are mereu deschiderea spre dialog și solidaritate general umană Cultura și civilizația omenirii se descoperă prin istoria unei dorințe de mai mult și de mai bine dar această istorie icircși descoperă adevăratul sens doar icircn eshaton Aici se face dovada conform căreia firea uma-nă a desfășurat activități potrivit scopului pentru care ea a fost creată sau nu icircn eshaton rațiunile istoriei se dovedesc a fi sau nu cu Rațiunea supremă icircn persoana Macircntuitoru-lui Hristos atunci cacircnd va fi evaluat și efortul fiecărei per-soane icircn parte și gradul acesteia de conformitate cu voința dumnezeului-Om Creștinul dorește la nesfacircrșit bucuria trăirii eshatologice pentru că icircnsăși rațiunea lui de aici de pe pămacircnt cunoaște un dinamism fără sfacircrșit care transcende timpul prezent și istoria trecută
Curentul secular ne ancorează icircntr-un imanent mo-noton și relativ duhul eshatologic al Bisericii icircn misiune tocmai cu această realitate tristă are de luptat Monotonia icircnseamnă repetiție la nesfacircrșit Pnevmatologia eshatologică propune paradigma de substituire a temporalului cu veșnicia și a relativului repetitiv cu absolutul Eshatologia este mișcare și bucurie spre dumnezeul Cel veșnic există și o mișcare a lu-mii spre rău Aceasta aduce icircntristare și ciclicitate persoanei umane care se declară a fi nesatisfăcută icircn idealurile și scopul
28
pentru care ființează Mișcarea sau tensiunea eshatologică este singura icircmplinire a umanului icircn sensul icircn care dum-nezeu Se icircntrupează și coboracircnd icircntre noi ne icircmpărtășește prin Biserica Sa această dorință de icircnălțare mereu icircnnoită de progres al lumii icircn har și icircn bine
Conștiința eshatologică a Bisericii se educă Implicarea misionar-pastorală este prima lecție icircndrumarea elementa-ră sau alfabetul este Sfacircnta Scriptură Citind cuprinsul ei este pusă icircn lucrare venirea puterii Cuvacircntului icircn minte și din minte icircn suflet este primul fior al sentimentului eshatologic trăirea anticipată a unei vieți noi pentru care te pregătesc preceptele Sfintelor evanghelii Misionarii propovăduiau evanghelia și transmiteau cunoștința conținutului său du-hovnicesc de aici urma viețuirea evanghelică și orizontul eshatologic al conținutul viitor Conținutul viitor sau eshato-logic ar corespunde ultimelor două etape ale urcușului asce-tico-mistic iluminare și desăvacircrșire icircn schimb lupta pentru purificarea vieții necesită implicare misionară serioasă ne-icircncetată și rodire icircntru răbdare atacirct la nivel personal cacirct și la nivel eclesial bdquoCel trimis de dumnezeu la propovăduirea evangheliei arată icircn el icircnsuși chipul icircmpărăției lui dumne-zeu care e vestită de evanghelie Precum icircmpărăția ceruri-lor este ordinea eshatologică cu totul deosebită de ordinea lumii acesteia stăpacircnite de patimi din prea marea alipire la cele trupești așa trebuie să fie și propovăduitorul acelei icircmpărății un icircnaintemergător al ordinii eshatologice el tre-buie să fi tăiat de la sine iubirea de arginți iuțimea pofta de stăpacircnire artificialitatea arătoasă teatralismul trebuie să fie simplu și liber de orice duplicitate și prefăcă torie ca propovăduitor al păcii și al stării ce nu se teme de coruperea prin patimi și de moarte trebuie să aibă icircn sine icircnsuși pacea care nu se teme de războiul patimilor și de moartea trupului icircn acest scop el nu trebuie să aibă icircn sine nimic muritor ci totul viu căci numai așa nu se va teme de coruperea pe care o aduce războiul patimilor și moartea Numai avacircnd această
29
pace și statornicie a vieții prin virtute cei ce pri vesc la el icircși vor putea face o icoană despre icircmpărăția lui dumnezeu pe care el o propovăduiește și icircn care toți vor fi cu icircngerii cei statornici icircn petrecerea lor icircn jurul lui dumnezeu tată și Frate al lorrdquo22
tema eshatologică a Bisericii nu icircngrădește libertatea umană libertatea se manifestă prin multe moduri naturale dar se poate folosi și de har prin care-l vede pe dumnezeu partenerul său de dialog Acesta este momentul de deschidere a perspectivei eshatologice a ființei umane lipsit de comuniu- nea cu Hristos omul nu mai vede decacirct realitatea imanentă Rațiunea devine subiectul manipulării și generează conflicte ură și dezbinare fiind lipsită de orice perspectivă Nu există icircmbogățire a rațiunii a modului de a fi fără perspectiva es-hatologică a unei umanități depline condusă la treapta icircn-dumnezeirii uniformismul și impersonalismul sunt noțiuni icircnstrăinate de starea eclesiologiei eshatologice bdquoNumai un timp cugetat de o comuniune personală iubitoare dinainte de veci pentru persoane create din nimic deci mărginite pentru a cacircștiga cu voia lor din iubirea cu care răspund acelei comu-niuni de viață nemărginită nemărginirea vieții icircn unire cu ea pentru veșnicia icircmpreunei bucurii de comuniunea lor e un timp cu un rost pozitiv timpul nu e nici opus eternității dar nici una cu ea Numai un timp ce-și are originea icircn eternitate pentru creșterea spirituală a unor persoane create de iubirea unui dumnezeu veșnic iubitor sfacircrșește iarăși icircn veșnicie du-cacircnd cu el persoanele care s-au silit să crească icircn cursul lui pentru eternitaterdquo23
Conștienți de această (co)responsabilitate a generației noastre teologi cercetători și oameni de cultură ne-am unit
22 dumitru Stăniloae nota 385 la Sfacircntul Maxim Mărturisitorul bdquoAmbiguardquo icircn PSB vol 80 București edit Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne 1983 p 313
23 Idem Chipul nemuritor al lui dumnezeu Craiova edit Mitropoliei Olteniei 1987 p 276
30
efortul intelectual și duhovnicesc de a creiona icircn prezen-tul volum o perspectivă asupra vremurilor prezente trăite icircn Biserică și societate cacirct și a unei posibile viziuni asupra direcției spre care ne icircndreptăm acum la icircnceput de mileniu III lumea așteaptă de la noi o mărturie iar cacircnd aceasta este exprimată la unison devine credibilă și dă roadele la vremea cuvenită
Mulțumim colaboratorilor noștri din țară și din străi-nătate care au răspuns cu bucurie proiectului nostru misio-nar și pastoral participacircnd cu teme de interes și de actualita-te alături de icircnaltele calități academice și trăiri duhovnicești ca fii ai aceleiași Biserici și frați ai aceluiași Macircntuitor Iisus Hristos
Nădăjduim ca volumul Biserica ortodoxă și provocări-le viitorului să-i ajute pe cititori icircn conștientizarea valorii și responsabilității fiecăruia icircn Biserică și icircn societate precum și să le inspire duhul eshatologic al unei Biserici cu dinamică și credibilitate pentru generațiile prezente și viitoare
PROVOCăRIle VIItORuluI
33
covid 19 exercițiu de totalitarism Bio-mental sau nenorocire
pandemică mondială perspective pastorale occidentale
(paradigma bdquola civiltagrave cattolicardquo)
dagger Gurie Georgiu
1 Sindromul contagierii universale
Sistemul actual de interconexiune la nivel mondial al omenirii ne face să constatăm că suntem icircntr-o situație paradoxală cu cacirct suntem mai mult icircn conexiune cu atacirct contactul se poate transforma icircn bdquocontagiunerdquo comunicarea icircn bdquocontaminarerdquo și interacțiunile icircn infectări1 Constatăm icircncă o dată la nivel mondial vulnerabilitatea noastră care se exprimă icircn stări colective de insecuritate anxietate și pani-că oamenii sunt prigoniți de o mare frică de viitor2 icircn plus constatăm cacirct de mult a lovit virusul tocmai icircn relația dintre oameni cacirct de mult a alterat raportul dintre persoane
elias Canetti observa bdquoPretutindeni omul evită să fie atins de cel care-i este străinrdquo Algoritmul bdquoFacebookrdquo ne-a icircnvățat că relațiile se fundamentează pe un calcul de afinități dorim să interacționăm cu cei care ne sunt similari compa-1 Antonio Spadaro S I bdquola politica del coronavirus Attivare gli anti-
corpi del cattolicesimordquo icircn la Civiltagrave Cattolica 171 (2020 II) p 3652 Pacircnă la apariția bdquoCoronavirusrdquo se pare că 72 dintre italieni se temeau
că fiii lor nu vor avea un standard de viață suficient de icircnalt iar 58 se temeau că nu vor reuși să-și icircntemeieze o familie pandemia a răstur-nat vechile statistici Ibidem
34
tibili și față de care credem că descoperim anumite afinități Masca pe care o purtăm protectiv icircn vreme de pandemie ne obligă să ne consolidăm identitatea dar și să icircl suspectăm pe celălalt Propaganda naționalistă și suveranistă avacircnd drept lozincă dictonul bdquoHomo homini lupus estrdquo găsește noi pis-te de exprimare dar devenind victime ale naționalismului cădem din Ortodoxie căci aceasta este universală avacircnd vocația internaționalizării comuniunii iar nu a fracturării ei Ortodoxia nu este separatistă segregaționistă rasistă ci deschisă recunoscacircnd icircn bdquocelălaltrdquo un frate nu un dușman
Creștinul adevărat icircși asumă problemele colective ale societății icircn care trăiește este sensibil la așteptările la schim-bările și la problemele țării icircn care locuiește Viața religioasă și responsabilitățile publice politice nu trebuie să fie văzute ca paralele fără atingere reciprocă Fractura dintre sentimentul re-ligios și construcția vieții sociale nu este deloc sănătoasă Viața duhovnicească poate și trebuie să fie icircn consens cu demersul de realizare a interesului public uniunea europeană ar trebui să devină o imensă rețea de solidaritate căci altfel criza va favoriza individualismul fiecărei națiuni de-a lungul istoriei epidemii-le au lăsat urme adacircnci icircn memoria colectivă a popoarelor Cea de bdquoCovid 19rdquo poate răni profund bdquoidealul europeanrdquo de aceea Bisericile ar trebui să lucreze icircn comuniune pentru ca ndash la fina-lul crizei ndash să nu se icircnregistreze o dezamăgire populară colectivă vizavi de proiectul european3
2 bdquocoronavirusrdquo și bdquofake newsrdquo
Răspacircndirea virusului a fost icircnsoțită de multă dezin-formare cu precădere pe rețelele sociale o dezinformare privitoare la originea la propagarea și la efectele acestuia
3 europa va putea ieși din criză mult slăbită asistacircnd la o agresivă reve-nire a naționalismului care va fragiliza chiar și statele-națiune care compun europa Cf jean-Claude Hollerich bdquolʹeuropa e il virusrdquo icircn la Civiltagrave Cattolica 171 (2020 II) p 154
35
Pandemia a generat o adevărată bdquoinfodemierdquo4 Informațiile incorecte sau parțiale s-au răspacircndit cu repeziciune pe plat-formele digitale Verificarea datelor (bdquofact checkingrdquo) pretin-de mult timp și muncă este necesar să fie detașat clar un fapt de o opinie să fie adunate informațiile de la surse pertinen-te de icircncredere și să urmeze o analiză de validare (sau de invalidare) a ceea ce s-a afirmat
Răspunsul la criza informării corecte din mediul on-line se regăsește deja icircn mediul jurnalistic tradițional tre-buie oferit mai mult spațiu verificării (bdquofact checkingrdquo) ceea ce credibilizează o redacție respectabilă Odată cu creșterea numărului de fapte de verificat s-au constituit echipe și organizații care analizează și verifică informațiile icircn unele state precum Italia guvernele au activat așa-numitele bdquotask-forcerdquo icircmpotriva dezinformării5
Așa că se ajunge la o problemă foarte delicată cea a bdquodreptului la opinierdquo potrivit căruia toate opiniile contea-ză dar oare contează la fel de mult Se pune problema obiectivității a subiectivismului și a nivelului de pregătire a consumatorului unei știri sau al unei informații Cacirct de legitim este controlul care bdquovioleazărdquo dreptul de exprimare a cuiva dreptul lui de a-i minți pe alții dreptul lor de a se lăsa trași pe sfoară pe fondul unei emoționalități necon-trolate Criza are și un substrat pedagogic făcacircnd trimitere la potențialul critic al destinatarilor și la puterea lor de a discerne
4 Supraicircncărcătura paralizantă de informații de pe Internet privitoa-re la bdquoCoronavirusrdquo a fost numită de către bdquoOrganizația Mondială a Sănătățiirdquo bdquoinfodemierdquo adică circulație excesivă de informații dificil de controlat sau de verificat Problema a devenit explozivă pe bdquoWhatsapprdquo unde informațiile false veneau de la persoane aparent de icircncredere cu-noscute aflate icircn lista de contacți Antonio Spadaro S I bdquoCorona-check e Fake Newsrdquo icircn la Civiltagrave Cattolica 171 (2020 II) p 278
5 Ibidem
36
de multă vreme comunitatea științifică s-a concentrat pe problema aceasta prin conferințe și reviste dedicate manie-rei ideale de a combate dezinformarea și propaganda online e de dorit să se diminueze propagarea și proliferarea falselor știri și să se limiteze efectele așa-numitelor bdquobotrdquo (prescurtare de la bdquorobotrdquo) adică a programelor care relansează conținuturi este important să fie identificate și limitate afirmațiile false mai icircnainte de a deveni populare iar cetățeanul de racircnd să aibă șansa verificării informațiilor pe care le primește
3 Pandemia și libertatea de cult
Pandemia a făcut icircn așa fel icircncacirct credincioșii nu au mai putut celebra sărbătoarea Paștilor icircn comunitățile de apartenență evreii catolicii și ortodocșii nu au putut săr-bători icircn mod normal Paștile Principiul care a generat restricțiile a fost acela că distanțarea fizică previne eficace infectarea după anul 1989 nu a mai existat icircn europa o astfel de restracircngere a libertății religioase și a altor drepturi funda-mentale care sunt coloana vertebrală a icircnsăși democrației
Au fost restracircnse toate activitățile cele comerciale cul-turale sportive inclusiv adunările private pentru a se limita la maximum contactul fizic dintre persoane unicul remediu eficace icircn fața răspacircndirii virusului Modalitățile specifice celebrărilor liturgice (contact vecinătate cacircntare colectivă gesturi de evlavie) care presupun interacțiunea toate au pă-rut a fi incompatibile cu protocoalele de securitate impuse de state S-a considerat că toate aceste realități liturgice nu sunt imune la mecanismele de transmitere și de contagiere inter-umană
dar odată cu expansiunea virusului bdquoSARS-CoV-2rdquo rețeaua de socializare bdquoFacebookrdquo și alte platforme digi-tale similare s-au transformat și icircn spații liturgice Aceasta nu icircnseamnă icircnsă că pentru creștini ambientul digital va substitui cacircndva contextul fizic oferta digitală doar creea-
37
ză punți cu ambientul fizic consolidacircnd comunitățile locale existente digitalul este o oportunitate care ne ajută să gacircn-dim și să experimentăm icircntr-o manieră diferită practicile tradiționale6
Măsurile actuale de bdquolockdownrdquo sunt printre puținele motive de limitare a libertății de religie menționate expli-cit icircn Convenția Europeană a drepturilor omului cu scopul garantării sănătății publice este important să constatăm că interzicerea adunărilor publice inclusiv a celor religioase nu poate fi icircnțeleasă ca discriminare religioasă sau chiar ca bdquopersecuțierdquo7 Comunitățile religioase și diferitele comunități juridice s-au icircntrebat icircn schimb dacă măsurile de bdquolock-downrdquo au fost proporționate cu pericolul existent sau au fost exagerate
ținacircnd cont de faptul că ființele umane au nevoie de contacte sociale creștinii se pot icircntreba asupra legitimității măsurilor luate sub aspectul intensității lor și a proporționării cu riscurile existente dar deciziile autorităților au fost luate icircn mare grabă dată fiind situația de urgență și rapiditatea pro-pagării virsului Se pune deci icircntrebarea dacă măsurile sunt cele mai adecvate și dacă sunt corect proporționate trebuie privit și la extrema opusă desconsiderarea măsurilor sanitare ar fi un gest de iresponsabilitate Important este ca măsurile de siguranță să fie icircn simetrie cu graficul epidemiologic8
Așa că se cuvine să ne adresăm și icircntrebările Cacirct de justificată este răzvrătirea unora contra măsurilor luate de autoritățile civile Protestul icircmpotriva icircnchiderii bisericilor este determinat de o credință arzătoare sau de o religiozi-tate care are nevoie de purificare Aceasta este icircntrebarea pe care o adresează preoților episcopul auxiliar de Roma
6 Nikolaas Sintobin S I bdquoCelebrazioni digitali una domanda dallrsquoesperienzardquo icircn la Civiltagrave Cattolica 171 (2020 II) p 396
7 Antonio Spadaro S I bdquoPandemia e libertagrave di cultordquo icircn la Civiltagrave Cattolica 171 (2020 II) p 363
8 Ibidem p 364
38
Mons labanori daniele icircntr-o scrisoare pastorală din 19 martie 20209
Criza a revelat mult și adevăratul statut al familiei icircn societățile noastre europene supraviețuirea forțată icircn locuri foarte stracircmte concepute mai mult pentru a dormi decacirct pentru a petrece o icircntreagă zi dezvăluie stările emoționale ale familialilor și puterea de a iubi a membrilor unei familii dacă dragoste nu este atunci spațiul comun poate deveni un prizonierat insuportabil Fiecare a putut descoperi că senti-mentele pozitive nu se nasc spontan din ființa noastră cu aceeași intensitate și continuu ci este nevoie de contactul cu transcendența pentru a le hrăni și a le garanta10
4 virusul ndash o pedeapsă de la Dumnezeu
există icircn spațiul public multe false lecturi ale fenome-nului bdquoCoronavirusrdquo dar și interpretări echilibrate Viziunea despre dumnezeu pe care ne-o propune Sfacircnta Scriptură este foarte complexă există o mentalitate care vrea să derive totul ndash inclusiv răul ndash de la dumnezeu cauză primară a tutu-ror realităților pămacircntești Aceeași mentalitate pune icircn legă-tură orice criză cu un păcat comis anterior de un individ sau de o societate icircntreagă Prorocul Iezechiel corectează această viziune subliniind că fiecare va suporta consecințele pro-priilor păcate Chiar și Macircntuitorul icircnsuși contrazice logica religioasă de strictă dependență dintre păcat și pedeapsă icircn episodul bdquoturnului Siloamuluirdquo și a orbului din naștere
icircn Vechiul testament evenimentele erau interpretate icircn logica doctrinei retribuției catastrofele naturale războa-iele nenorocirile erau atribuite voinței pedepsitoare a lui dumnezeu așa că poporul fiecare familie icircn parte și fie-care individ trebuia să descopere icircn propria viață motivele nenorocirii Această manieră de interpretare a realității dă-9 daniele libanori bdquola fede al tempo di Covid-19 Riflessioni ecclesiali
e pastoralirdquo icircn la Civiltagrave Cattolica 171 (2020 II) p 17310 Ibidem p 171
39
dea un sens adacircnc tuturor celor petrecute identifica precise responsabilități invita la acceptarea smerită a pedepsei puri-ficatoare culminacircnd cu icircntoarcerea la dumnezeu11
icircn vremurile noastre Apocalipsa ne amintește că Biseri-ca este chemată să nu se subjuge culturii dominante care este vertebrată de multe frici acuze invitații la izolare și respingere a semenului dacă lumea oferă o viziune despre viitor con-struită pe frică Biserica inspiracircndu-se din Sfacircnta Scriptură oferă o perspectivă diferită dinamizată de certitudinea Veștii Bune și a biruinței Macircntuitorului Iisus Hristos asupra morții Cacircnd totul pare icircntunecat ucenicii lui Hristos sunt chemați să proclame marele adevăr că icircntunericul va fi biruit de lumină că timpul durerii este limitat
lumea trebuie chemată la convertire dar nu printr-o judecată agresivă moralistică sau prin profeții sumbre despre moarte și nenorociri12 Cuvacircntul lui dumnezeu trebuie să re-conforteze să fie proclamat pentru a-i bdquoconstruirdquo lăuntric pe oameni pentru a-i fortifica și a-i lumina nu pentru a-i mal-trata a-i icircngrozi și a-i oprima dumnezeu nu a permis nu permite și nu va permite niciodată păcatului icircntunericului și morții să triumfe definitiv Vremurile de durere sunt tranzito-rii și pot fi folosite drept oportunități de icircnnoire interioară de sfințire a vieții de reflecție clarificatoare pentru a detașa ceea ce este necesar de ceea ce este superfluu bdquoVorbește oamenilor spre zidire icircndemn și macircngacirciererdquo (1 Corinteni 14 3)
Convertirea noastră perpetuă presupune și eliberarea de imaginile false ale lui dumnezeu idolatre care ni-l falsi-fică pe dumnezeu prezentacircndu-l bunăoară ca pe o entita-te judiciară intolerantă făcută după chipul nostru căzut Se cuvine să stăm icircn rugăciune și să icircl contemplăm pe domnul Hristos Cel mort și icircnviat pentru icircntreaga lume 11 icircn această pespectivă toate icircncercările din cartea exodului icircnfracircn-
gerile și distrugerea Ierusalimului erau icircnțelese drept exprimare con-cretă a dreptății lui dumnezeu și ulterior a milostivirii lui Ibidem p 167
12 david M Neuhaus S I bdquoIl virus e una punizione di diordquo icircn la Civiltagrave Cattolica 171 (2020 II) p 242
40
concluzii
Această cercetare se dorește a fi o reflecție echilibra-tă asupra marii provocări care a zguduit prezentul ca ata-re analizează cu realism cacircteva poziționări academice apărute icircn revista Civilizația Catolică respingacircnd teoriile extremiste de bdquototalitarism bio-mentalrdquo icircncadrabile icircn sin-dromul conspiraționist dar invitacircnd și la echilibru icircn apli-carea restricțiilor urmărindu-se permanent o simetrie icircn-tre măsurile de siguranță impuse de autorități și graficul infectărilor Măsurile pastorale propuse de autorii analizați sunt toate icircn consens cu prevederile organelor civile urmă-rindu-se protecția populației și reconfortarea interioară a credincioșilor
Situația contextuală ne face o invitație de a reflecta icircntr-o manieră critică asupra modului icircn care este păstrată și protejată sănătatea oamenilor a omenirii icircntregi și a Pla-netei Cu mult echilibru nu ne vom lăsa confiscați nici de o viziune non-precaută și indulgentă tributară sindromului conspirației care proclamă actuala situație drept o icircncropire a forțelor oculte dar nici nu ne vom lăsa cuprinși de panică icircntrucacirct frica fragilizează enorm sistemul imunitar Călăuziți de icircndrumările ecleziale să găsim calea echilibrată pentru a ieși din criză și a privi optimist spre viitor
41
bdquosarcina misticărdquo a teologiei ortodoxe și religiozitatea
omului actual
dagger Benedict (Vesa) Bistrițeanul
Se vorbește icircn contemporaneitate despre un anume timp specific pe care icircl parcurgem cu o vădită componen-tă profetică icircn sensul de intens plin de provocări și cu siguranță icircnsoțit de mari prefaceri schimbări de paradigmă și generator de noi direcții totuși o astfel de panoramă nu se prezintă icircntr-o totală noutate icircnsă caracterul mișcător al vieții schimbările extrem de rapide și noutățile tehnicii par să aducă cu ele o bulversare a omului și a capacităților sale el icircnsuși dobacircndind o identitate icircntr-o continuă și ra-dicală transformare și schimbare Ritmul accelerat al vieții pare să icircl provoace pe omul zilelor noastre și să icirci producă o nesiguranță icircn cea mai stracircnsă legătură cu viața cu spațiul social icircntr-un viitor deloc previzibil
Nici din punct de vedere religios lucrurile nu stau foarte diferit deși religia se caracterizează printr-o continu-itate necesară și o constanță securizantă pentru adepții săi totuși și ea este supusă acestei curgeri accelerate a timpului cu transformările lui rapide și provocările pe care le presu-pune Chiar dacă mesajul este același modul de transmitere și de comunicare așază sub semnul analizei al dezbaterii și al planificării viitorul existenței sale Cum va fi secolul nostru Cum va arăta omul actual Care va fi locul religiei icircn pei-sajul acestui veac Sunt icircntrebări la care suntem chemați să
42
răspundem din dorința de a face o radiografie a vremurilor contemporane icircn sensul de diagnoză icircn vederea realizării și a unei prognoze care să includă elementul religios ca parte integrantă și esențială a lumii de macircine
Cercetarea de față icircși dorește să aducă cacircteva pacircrghii de icircnțelegere a locului pe care Biserica Ortodoxă prin teo-logia ei icircl (mai) poate ocupa icircn peisajul pe care societatea (post)modernă1 icircl construiește textul va fi construit icircn trei momente ndash mai icircntacirci ne vom ocupa de sarcina teologiei icircn general icircn noua paradigmă actuală icircn cea de-a doua parte mai pe larg ne vom ocupa de sarcina specifică a teologiei or-todoxe icircn mijlocul transformărilor contemporane secțiunea a treia va avea un caracter conclusiv icircn sensul de diagnoză și prognoză pentru veacul nostru
bdquoSarcinardquo teologiei
teologia este socotită printre disciplinele socio-umane icircntr-o relație de apropiere cu filozofia și psihologia avacircnd icircn centru studiul omului și icircn consecință slujirea acestuia Sta-tutul teologiei icircn decursul timpului nu a fost unul uniform ndash de la o poziție centrală aproape hegemonic-exclusivistă (cel puțin icircn anumite spații culturale) la o diminuare trepta-tă a importanței sale pacircnă la icircn vremurile noastre punerea existenței sale sub semnul icircntrebării Prea aproape de filozo-fie se poate transforma icircntr-o bdquofilozofie a religieirdquo sau prea aproape de psihologie ar putea deveni o bdquoștiință terapeuticărdquo a bdquopsicherdquo-ului uman (suflet) o școală de consiliere fie ea și pastorală
Pericolul subordonării teologiei celorlalte științe uma- ne sau chiar al dizolvării prin absorbție ar putea fi una dintre tezele pentru viitorul existenței sale icircn noua paradig-1 existența și eventuala periodizare a societății moderne respectiv post-
moderne este foarte discutabilă icircntre sociologi și presupune coexistența mai multor opinii care nu vor fi subiectul analizei noastre de față
43
mă socială Acest lucru se poate icircntacircmpla ca urmare a unui lung proces de imanentizare excesivă a domeniului său din dorința de bdquoaliniererdquo la trendul lumii din dorința de a o face bdquovandabilărdquo răspunzacircnd unei tendințe seculare a vremii cu scopul de a o icircnvălui icircntr-o bdquomantie pragmatistărdquo icircntr-o po-sibilă colaborare sau chiar concurență cu celelalte domenii ale vieții și totuși icircn felul acesta se icircntacircmplă o deposedare voită agresivă și nefirească de ceea ce icirci este specific ndash icircntre-bările icircn jurul și către transcendență Pentru ca teologia să icircși păstreze caracterul său specific ea trebuie să icircși păstreze fidelitatea față de conținut fără vreun amestec necuviincios cu celelalte științe dintr-o frică spontană icircn fața unei posibile dispariții sau ca rezultat al vreunui complex de inferioritate față de bdquovecinelerdquo sale științe mai icircn vogă și mai de interes icircn zilele noastre teologia rămacircne ceea ce este numai icircn relație de prietenie cu celelalte științe pe modelul bdquotogether withrdquo față de bdquoagainst the otherrdquo oferindu-le acelora o perspectivă mai cuprinzătoare și ea icircnsăși dovedindu-și interesul pentru viață icircn toate sectoarele ei Se prezintă icircn felul acesta icircn ro-lul său unificator transdisciplinar și sintetizator oferind o viziune specifică ofertantă și necesară
este drept și că precum coboracircrea teologiei la ima-nent este destul de periculoasă la fel și atenția sa excesivă și exclusivă față de transcendent aduce cu sine complicații sau chiar distorsionări de cel puțin aceeași dimensiune dezinteresul teologiei pentru viața concretă icircn favoarea unei orientări strict eshatologice o deposedează de caracte-rul experiențial cel mai specific și o transformă icircntr-o sumă de valori subordonate unei lumi fie ea și perfecte dar care se află la o depărtare mare de aici și acum Iar această de-părtare lecturată icircntr-o cheie pragmatistă face ca lumea de dincolo să fie de neicircnțeles aproape ireală sau cel puțin lipsită de interes icircn consecință și teologia poate să devină o alegere pentru o anumită categorie socială a celor care sunt destul de puțin ancorați icircn realitatea prezentă sau un
44
domeniu de meditație de nuanță filosofică pentru gacircndito-rii de o anumită factură
icircn acest context este de maximă importanță să identi-ficăm care ar fi locul și rolul teologiei care să o individuali-zeze și să icirci ofere bdquoutilitaterdquo icircn societatea de azi Aș răspunde acestei provocări icircntr-o succesiune de trei momente Mai icircn-tacirci seriozitatea și de aici necesitatea teologiei vine din tipul de probleme pe care le identifică și la care icircncearcă să aducă soluții deși are icircn vedere adevărul și legile vieții icircnțeleasă icircn toate aspectele sale filosofice sociale psihologice pedago-gice etc țintește și spre realități care depășesc viața Pentru ea viața nu poate fi icircnțeleasă și nici chiar trăită fără legătu-ra sa cu moartea și mai ales cu viața de după moarte din această pricină poate fi văzută ca o bdquoștiință curajoasărdquo care nu se teme de concurență și are buna icircndrăznire de a trece dincolo de bdquozona de lucrurdquo a oricărei alte științe Caracterul profetic-eshatologic al teologiei este filonul său de bază icircn lipsa căruia icircși pierde identitatea și icircn consecință savoarea specifică Pe această linie teologia studiază viața moartea și viața de după moarte icircn fața lui dumnezeu cu dumnezeu dar și icircn fața omului și cu omul Această triadă stă la baza identității omului și socotesc că icircn afara ei imaginea omului este incompletă și nevrednică de ceea ce este el bdquodefinițiardquo completă a omului este redatată doar ținacircnd cont de această componentă teologică
icircn al doilea racircnd teologia oferă o anumită lectură a realității pe care o numim bdquoduhovniceascărdquo Acest lucru pre-supune pe de o parte dobacircndirea unei sensibilități asimilate unui instrument prin care omul poate să bdquociteascărdquo lumea icircn esențele ei icircn sensurile cele mai adacircnci icircn existența ei prezentă și viitoare iar pe de altă parte icircn consecință aceas-tă lectură să icircl conducă icircnspre formarea unei viziuni holiste asupra realității icircn literatura clasică există două personaje care par să descrie această lectură spirituală a lumii este vorba de don Quijote de la Mancha ca imagine a cavale-
45
rescului occidental și Prințul Micircșkin reflex al misticismului răsăritean Cel dintacirci devine bdquoapostolul prospeţimilorrdquo icircn-tr-o lume icircmbătracircnită de prea-plinul istoriei Acesta după ce ia contact cu viața o convertește la visare Răzvan Co-drescu afirmă bdquodonquijotismul icircncearcă să dea soluţia unei crize să reconexeze lumea la o etică eternărdquo2 icircn schimb Prințul Micircșkin nu deformează realităţile spre a le reforma pe planul idealului cum face don Quijote ci stă icircn mijlo-cul lor neprihănit și mirat macircngacircindu-le cu icircnţelegere și cu milă Același Răzvan Codrescu icircn articolul citat afirmă că bdquonebunia lui don Quijote icircn-cacircntă realităţile icircn vreme ce nebunia lui Micircșkin le des-cacircntă Nebunia lui don Quijote se exte riorizează halucinant la scară enormă pe cacircnd ne-bunia lui Micircșkin tinde să-și asume lăuntric și smerit toate stracircmbătățile lumii spre a le macircntui prin mută rugăciunerdquo3 icircn cele două personaje cele două dimensiuni ale sensibilității duhovnicești ndash exterioară și lăuntrică ndash sunt evidente pe de o parte icircn don Quijote se icircntruchipează lucrarea de făuri-re de reconstrucție a unei viziuni și a lumii icircn sensul unui activism atacirct istoric cacirct și metaistoric tip al spiritualității apusene iar pe de altă parte icircn persoana Prințului Micircșkin se icircntrupează spiritul contemplativ răsăritean printr-o adacircnca-re lăuntrică ce consolidează lumea din interior cu icircncredere icircn perspectiva veșniciei
de la o lectură spirituală a realității se poate ajunge la o cultură spirituală care aduce cu sine profunzime prospețime panoramare depășind instrumentarul material bdquoprintr-o ilu-minare inspiratoare rod al unei intuiții spirituale care presu-2 unamuno nu se sfiește să-l definească astfel o icircntreagă metodă o icircn-
treagă epistemologie o icircntreagă estetică o icircntreagă logică o icircntreagă etică o icircntreagă religie mai ales ceea ce va să zică o icircntreagă economie a eternului și a divinului o icircntreagă speranţă icircn absurdul raţional Vezi Răzvan Codrescu doi nebuni exemplari disponibil la httpsrazvan-codrescublogspotro200802don-quijote-i-prinul-mkinhtml (accesat la data de 10052020)
3 doi nebuni exemplari
46
pune congenialitatea cu duhul cufundat icircn devenirea lumiirdquo4 icircn felul acesta cultura duhului devine bdquomărturia biruinței asupra făracircmițării atomizării separării și izolăriirdquo5 dar și restabilește ierarhia celor spirituale icircn fața celor materiale potrivit judecății pe care o face Hristos bdquoCăutați mai icircntacirci icircmpărăția lui dumnezeu și toate celelalte vi se vor adăuga vouărdquo (Matei 6 33) sau bdquoMarto Marto te icircngrijești și pentru multe te silești dar un lucru trebuie căci Maria partea bună și-a ales care nu se va lua de la eardquo (luca 10 41-42)
icircn al treilea racircnd sarcina teologiei se descoperă icircn invitația pe care i-o face omului către experiență icircn forma sa duhovnicească Calea lecturii realității bdquometodologiardquo cunoașterii pe care o propune este experiența spirituală Acest lucru presupune dincolo de actul firesc discursiv-in-telectual disciplina ascetică ambele asistate de intervenția directă a harului Pe lacircngă consacratele principii bdquocredo ut intelligamrdquo și bdquointelligo ut credamrdquo teologia (post)modernă mai adaugă bdquocredo ut experiarrdquo obiectul său de studiu fiind tocmai cunoașterea experiențială ca asumare personală a unei viziuni duhovnicești Pentru a argumenta această bdquosar-cinărdquo a teologiei voi cita trei autori ai veacului trecut tustrei sugeracircnd sensul și caracterul interpelativ al teologiei ca re-sursă importantă pentru o posibilă nouă configurare a trase-ului icircn vremurile actuale este vorba mai icircntacirci de Vladimir lossky teolog din spațiul răsăritean care descrie icircnsăși teo-logia icircn termenii experienței bdquoteologia nu este o dezvoltare teoretică a unor axiome și idei ci expresia și formularea unei experienţe icircnainte de a fi o icircnvăţătură vestea cea bună a Bi-sericii este un eveniment Cunoașterea acestui eveniment icircn-seamnă participarea la el trăindu-l ca un mod de viaţărdquo6 Cel de-al doilea reprezentant al tradiției catolice de data aceasta
4 tomaacuteš Spidlik Marko Ivan Rupnik teologia pastorală Pornind de la frumusețe București edit galaxia gutenberg 2007 p 54
5 Ibidem p 4726 Christos yannaras dogmatica experienței ecleziale Icircnnoirea teologiei
ortodoxe contemporane Sibiu edit deisis 1999 p 57
47
giovanni Moioli opune o teologie experiată celei dogmati-zante afirmacircnd bdquoCreștinismul nu este o teorie ci o teo-lo-gie adică exprimarea experienţei unei Prezenţe prin inter-mediul unui limbaj uman capabilă de a da sens existenţei este o experienţă descrisă de a cunoaște realitatea icircnțeleasă la modul cel mai complet adecvat și totalizantrdquo7 Cel de-al treilea autor citat este vestitul profesor romacircn de mistică din spațiul romacircnesc interbelic Nichifor Crainic Acesta afirma bdquoPrincipiile dogmatice și morale sintetizate icircn ea departe de a rămacircne noțiuni teoretice și abstracte apar personalizate transformate icircn puteri actuale care creează un icircnalt moment sau o serie de momente de viață duhovniceascărdquo8
Sarcina bdquomisticărdquo a teologiei ortodoxe
Cel de-al doilea nivel al analizei de față se referă la sarcina și mai specifică a teologiei ortodoxe care poate sta la baza configurării unei noi paradigme ofertante și cores-punzătoare vremurilor actuale icircn ultimele două decenii s-a reiterat de nenumărate ori acea exprimare axiomatică atri-buită lui Andreacute Malraux bdquoSecolul xxI va fi mistic ori nu va fi delocrdquo idee reluată și detaliată icircntr-un volum semnat de jean Vernette9 cu referire la fenomenul religios contem-poran și la paradigma icircn care acesta ar putea exista e drept că această bdquoapreciere profeticărdquo a fost nu de puține ori mo-dificată schimbacircndu-i-se sensul fundamental bdquoSecolul xxI va fi religios sau nu va fi delocrdquo Varianta originară indică un anumit drum icircn vreme ce aceasta din urmă propune o altă variantă de lectură foarte diferită de cea dintacirci Aceas-tă a doua exprimare condiționează existența acestui veac și continuarea lui icircn istorie de păstrarea componentei sale re-
7 giovanni Moioli bdquolrsquoesperienza cristianardquo icircn Nuovo dizzionario di Spiritualitagrave 1999 p 536
8 Nichifor Crainic Curs de teologie Mistică București 1943 p 39 jean Vernette Secolul XXI va fi mistic ori nu va fi deloc București
edit Corint 2003
48
ligioase Religia nu este doar o realitate istorică importantă pentru veacurile trecute și icircn fața căreia ne manifestăm cu reverență recunoștința pentru ceea ce suntem și pentru con-fortul social de care avem parte ci se prezintă ca o constantă a condiției umane fără de care aceasta nu ar exista Aceas-tă viziune pare să exprime o pretenție cu care mulți dintre teoreticienii și ideologii veacului nu ar fi foarte de acord Cel puțin nu icircn accepțiunea consacrată a termenului Prin reli-gie icircnțelegem icircn sens imediat un sistem de valori comune bazate pe un crez specific care generează un comportament icircn consecință deposedată de originea sa revelată religia de-vine un sistem de valori convenționale propuse spre dezba-tere icircn sensul icircn care nu aprioric și de la sine icircși manifestă vreun presupus caracter obiectiv și universal icircn ciuda unei istorii lungi Religia este o realitate supusă schimbării pe motiv că este creația omului
Se pare că există bdquoo obosealărdquo a omului contemporan față de un set de credințevalori propuse și interpretate dog-matic și icircnțelese icircn varianta deposedată de sensul lor inițial metafizic Schimbarea de paradigmă este generată tocmai de această reacție Religia inspirată pare să se transforme treptat icircntr-o religiozitate de altfel caracteristică condiției umane cu care omul contemporan se poate obișnui mai ușor și mai repede Religia se transformă și se dizolvă icircn-tr-o spiritualitate liberă care icircși are obacircrșia icircntr-o formă de religiozitate chiar și exprimată dogmatic icircnsă fără să fie circumscrisă acesteia Se identifică aici un soi de bdquoalergierdquo la o exprimare dogmatică a religiozității față de orice fel de organizare instituțională icircn favoarea unei libertăți de icircnțelegere a simțului religios și la manifestarea acestuia icircn consecință Această transformare a icircnțelegerii este adese-ori asociată unei viziuni bdquodeschiserdquo de nuanță postmoder-nistă universalist-progresistă și icircntr-un fel bdquoreparatorierdquo față de poziția presus hegemonist-dogmatistă a instituției Bisericii de-a lungul unor perioade specifice icircn istorie și
49
icircntr-o anumită geografie Această a doua exprimare pare să se pronunțe paradoxal icircn același fel dogmatizant și de-finitiv icircn vremea noastră fără să dea o alternativă Seco-lul nostru va fi religios adică va fi consecvent unei religii sau altminteri va pieri icircnsă această interpretare stă icircntr-o parțială contradicție cu sensul originar al bdquoprofețieirdquo dar rămacircne totuși importantă
Secolul nostru ar aprecia după unii Malraux conti-nuă să existe icircn format religios icircnsă mai ales icircn componenta sa spirituală mistică chiar dincolo de echivocul termenului Spiritualul pare să fie componenta religiei mult mai bdquoușoarărdquo eliberată din chingile dogmei ale instituționalismului și lec-turată icircntr-o cheie inclusivistă ușor ecumenistă de relativă și aparentă acceptare contextuală dar și sincretist-globa-lizantă și mai ales accesibilă celor care și-o doresc indi-ferent de statutul lor social sau formarea lor culturală Spi-ritualitatea sau mistica poate să fie confesională dar la fel de bine poate să fie și aconfesională dincolo de granițele comunităților de credință pe motiv că reflectă și propune experiența ca și constantă a vieții social-religioase Așadar paradigma religiozității secolului xxI pare să fie legată de o practică icircn variantă personală neinstituționalizată adogma-tică ce prin libertatea pe care o arată pare să fie atractivă și ofertantă icircn fața căutărilor Absolutului ca răspuns la icircntre-bările condiției umane
Această aserțiune pare să indice un eveniment religios cu valoare de referință cu posibilitatea de a indica o nouă paradigmă condiționacircnd chiar și viața icircnsăși deși nu re-flectă icircn mod imediat o viziune dinăuntru a Bisericii vizavi de viitorul religios al lumii poate icircnsă să conțină indicii im-portante din afară pentru o schimbare pe dinăuntru
Rămacircnem la acest bdquocuvacircnt proorocescrdquo neeclezial care asociază bdquoexistența religioasărdquo cu o căutare a misticului dincolo de diferența evidentă la nivel de sens și semnificație această exprimare indică icircn primul racircnd componenta de
50
bază a bdquoofertei creștinerdquo icircn general și a celei ortodoxe icircn mod special Mistica este miezul evangheliei ca experiență scopul final al vieții omului și dezideratul dintotdeauna al celor plăcuți lui dumnezeu Orice deposedare a kerygmei evanghelice de componenta sa mistică icircnseamnă simpli-ficare-schilodire diluare de tipul promovării unui mo-ralism cu valoare socială pe de-o parte sau ideologizare instituționalizare dogmatizare excesivă pe de altă parte Puterea bdquoseductivărdquo a mesajului evangheliei constă tocmai icircn această bdquoofertărdquo a experienței mistice directe cu dumnezeu icircn mijlocul și icircmpreună cu lumea și față icircn față unii cu alții Mistica pe care o propune Biserica nu este una bdquoliberărdquo de religie pentru că icircn viziunea Bisericii mistica icircnsăși este ex-presia practică a dogmaticii ca descoperire a lui dumnezeu exprimată icircntr-un conținut obiectiv și totodată forma de manifestare a tradiției ecleziale icircntr-o succesiune duhovni-cească neicircntreruptă Mistica bdquovalideazărdquo dogmatica iar dog-matica bdquosecurizeazărdquo mistica Acest lucru icircl exprimă limpede teologul Vladimir lossky bdquodeparte de a fi opuse teologia și Mistica se sprijină și se icircntregesc una pe alta una este cu neputinţă fără cealaltă dacă trăirea mistică este o punere icircn valoare personală a conţinutului credinţei comune teologia este o expresie spre folosinţa tuturor a ceea ce poate fi icircn-cercat de fiecare icircn afara adevărului păstrat de către Biseri-că icircn totalitatea ei experienţa personală ar fi lipsită de orice siguranţă de orice obiectivitate ar fi un amestec de adevăr și minciună de realitate și iluzie icircn sfacircrșit ar fi misticism icircn icircnţelesul peiorativ al cuvacircntului Pe de altă parte icircnvăţătura Bisericii nu ar avea nicio icircnracircurire asupra sufletelor dacă nu ar exprima o trăire oarecum lăuntrică a adevărului dat icircntr-o măsură diferită fiecărui credincios Așadar nu există Mistică creștină fără teologie dar mai ales nu există teologie fără Misticărdquo10
10 Vladimir lossky teologia Mistică a Bisericii de răsărit București edit Anastasia 1993 p 36-37
51
icircn cazul nostru mistica nu poate fi decacirct eclezială descriind icircnsăși viața Bisericii dogmatică icircn variantă con-fesională pe linia potrivit căreia ortodoxia generează o or-topraxie specifică și ascetică necesitacircnd disponibilitatea omului către dumnezeu icircn deplină libertate Părinții Bise-ricii apăracircnd ortodoxia au apărat orthopraxia ndash definită ca posibilitate a icircndumnezeirii (sub diversele sale exprimări ndash cunoaștere simțire vedere contemplare) icircntrebarea de că-pătacirci și de fapt unica icircntrebare era aceasta ndash bdquopoate omul să-l vadăcunoască simtă pe dumnezeurdquo O icircnvățătură dreaptă aduce cu sine o viețuire dreaptă iar cacircnd vine vorba de viață nimeni nu icircși poate permite să o ia icircn glumă cu indulgență sau neatent11
Preocuparea pentru mistică socotim că poate să ne conducă la variante fidele de manifestare a teologiei ortodo-xe icircn vremurile actuale și poate să-l ajute pe omul contempo-ran să facă alegeri pe linia evangheliei creștine de aici se pot genera și bdquoprograme pastoralerdquo consistente fidele specificu-lui ortodox al credinței care să suscite interes și să readucă gustul pentru o viață religioasă asumată responsabil trăită holist și mărturisită cu bună icircndrăzneală
11 Cuviosul Sofronie Saharov evidențiază cele trei elemente ca și condiții obligatorii pentru un creștinism autentic Mai icircntacirci conștiința dogmatică ce icircnseamnă veșnicie și adevăr dumnezeu bdquoeu sunt Cel ce suntrdquo este ființa care există ca treime de persoane Principiul personal icircn ființa dum-nezeiască este miezul său ontologic și icircnsăși viața dumnezeiască descope-rită și icircmpărtășită omului Adevărul Personal se face cunoscut omului pe linia aceluiași principiu personal sădit icircn noi și aceasta este lucrarea Bise-ricii Regăsim aici cel de-al doilea principiu obligatoriu caracterul eclezi-al ca și garant al Adevărului Acest bdquoprincipiu liberrdquo poate fi asumat fără vreo silnicie din afară icircn măsura participării noastre libere cu caracter ascetic la inițiativa lui dumnezeu icircn felul acesta deși lucrarea dragostei este a lui dumnezeu ea nu atacircrnă doar de dumnezeu Cel Care dă ci și de omul care primește și identificăm aici caracterul ascetic al creștinismului ca a treia condiție obligatorie A se vedea bdquoScrisoarea 28 către david Balfourrdquo icircn Nevoinţa cunoașterii lui dumnezeu scrisori de la Athos (către d Balfour) Alba Iulia edit Reicircntregirea 2013 p 261
52
concluzii ndash diagnoză și prognoză
icircn ultima parte a acestui eseu-analiză vom icircncerca să realizăm o privire-diagnoză icircn spațiul teologiei ortodo-xe icircn contextul noilor schimbări și al eventualei redefiniri a bdquoomului actualrdquo dacă este să acceptăm că ne aflăm icircntr-o epocă postmodernă primul lucru pe care icircl putem observa este dificultatea de a defini tradiția icircn termeni mulțumitori icircn felul acesta asiguracircndu-i continuitatea Vremurile noastre sunt numite frecvent ca bdquopost-tradițierdquo contestacircnd icircn felul acesta validitatea unui conținut obiectiv aprioric ca parte integrantă dintr-un posibil itinerariu al omului contempo-ran Reacția de tipul refuz este generată de icircncrederea mare icircn superioritatea timpului prezent față de trecut mai ales din perspectiva dezvoltării fără precedent a științei și a tehni-cii Această supremație icirci și dă omului postmodern o iden-titate specifică o icircndrăzneală și bdquoun dreptrdquo de a zdruncina credințele vechi
Aceeași reacție este icircntărită retroactiv vorbind și de o tendință hegemonistă a unei pseudo-tradiții de tip convențional icircmplacircntată icircn curgerea vremii stacircnd față icircn față cu dorința de libertate a omului Accentul de pe tradiție lecturată ca sistem icircnchis ca set de norme prestabilite ma-nifestată icircn diverse momente ale istoriei abuziv și strivitor se mută pe rolul individului ca actor direct icircntr-un context social anume care i se propune pe care este liber să icircl con-struiască icircn acest cadru nou tradiția se cere a fi redefinită icircn elementele sale esențiale purificată de litera sa moartă și deschisă către puterea ei regeneratoare experiența este de acum cea care va avea rolul de a valida tradiția și de a selecta din ea ceea ce poate fi util de ceea ce este superfluu sau chiar nociv
Pericolul care se icircntrevede icircnsă aici este precaritatea șubrezimea sau chiar lipsa unui punct sau sistem de referință
53
Binele comun responsabilitatea și disciplina comunitară cu rădăcini icircn experiența predecesorilor nu par să mai conteze foarte mult icircn fața binelui individual a libertății de mani-festare și a drepturilor personale asociate complet timpu-lui prezent Posibila supremație a majorității și a tradiției icircn consecință pare să fie contestată sau chiar răsturnată de primatul interesului individual și de experiența directă icircn felul acesta schimbacircndu-se ierarhia dar nu și pericolul unei posibile hegemonii a individului a minorității față de ma-joritate
icircn acest context teologia pare să aibă un rol important ea este bdquogramaticardquo ce transformă disjuncțiile icircn conjuncții este zona sintezelor pentru că are legătură cu viața cu situațiile ei contradictorii luate icircmpreună dar este și știința ultimă singura capabilă să icircl definească pe om și lumea icircn valoarea lor finală de aceea și de data aceasta are șansa să refacă legătura firească dintre tradiție și viața personală redacircnd tradiției tocmai caracterul său experiențial ca ofertă de viață de icircnțelepciune de continuitate de stabilitate de siguranță dar ceea ce icirci oferă caracter peren este compo-nenta sa mistică prin care țintește sus și are icircn vedere ches-tiuni finale și alegeri definitive
de aceea orice prospectivă a teologiei socotim că ar trebui făcută ținacircnd cont de componenta sa mistică care-l așază pe om icircn fața lui dumnezeu și a realității veșnice Pacircnă acolo teologia s-ar putea foarte bine suprapune parțial sau chiar complet cu una sau alta dintre științe icircnsă ceea ce icirci oferă locul său și primatul icircntre celelalte este tocmai intere-sul pentru transcendență ca ofertă de icircntacirclnire a omului cu dumnezeu cu sine și cu lumea icircntreagă
Interesul pentru o experiență a icircntacirclnirii cu divinita-tea se icircntrevede icircn diversele sale forme religioase și exprimă o nevoie de bază a experienței umane Omul simte dorința unei apropieri de un Inefabil transformator și inexplicabil Acest eveniment are o dublă semnificație ndash de factură reli-
54
gioasă dar și de natură psihologică ambele trăite cu inten-sitate din punct de vedere religios icircntacirclnirea mistică este descrisă drept bucurie dulceață lumină sau pace o stare de bdquoefervescență interioarărdquo care aduce cu sine o modificare a certitudinilor existente bdquodumnezeu chiar existărdquo Această experiență aduce cu sine o acceptare a adevărului de credință icircn detaliu care de acum devine personal și se extinde chiar și la nivel social icircn același timp generează un lifestyle icircn consecință un itinerariu ascetic icircntr-o terminologie speci-fică din punct de vedere psihologic acest tip de experiențe aduce cu sine o icircncărcătură emoțională pe măsură o ple-nitudine existențială cu deschidere spre transcendent spre bdquoun dincolordquo Momentele culminante pot să determine icircn-tregul curs al vieții marcacircnd definitiv existența personală Valoarea unei astfel de experiențe rezidă și din faptul că iese din spațiul utilitarismului zilnic face drumul de la bdquomij-locrdquo la bdquoscoprdquo dobacircndind valoare capitală vitală Concluzia este ndash viața merită să fie trăită icircn al treilea racircnd deschide drumul către o altă viziune asupra vieții marcată de uimire mulțumire și admirație de vreme ce nu implică niciun merit personal ci se primește ca un dar Iar icircn al patrulea racircnd are un efect terapeutic ce aduce cu sine o diminuare a fricilor a inhibițiilor a controlului de sine inauguracircnd o stare de continuă empatie12
Abraham Maslow așază continuitatea unei religii tocmai pe acceptarea și oferta unei experiențe mistice re-ale și personale pe care cineva o poate și comunica fie și
12 Abraham Maslow enumeră patru forme de euforie pămacircntească spor-tivul acceptă recordul său ca pe un dar acordat indiferent cacirct de multe au fost antrenamentele sale poetul este beneficiarul unei inspirații gra-tuite icircndrăgostitul se umple de energie de dragul celeilalte persoane misticul se simte nevrednic de iluminările de care beneficiază Pentru detalii a se vedea teofil tia bdquoVederea lui dumnezeu icircn ortodoxie și icircntacirclnirea cu dumnezeu icircn comunitățile eteroortodoxe Concept car-dinal pilot al experienței mistice epicentru al vieții duhovniceștirdquo icircn Pedagogia Pastorală Cluj-Napoca edit Renașterea 2012 p 5-6
55
parțial celorlalți icircn alte condiții religiile se vor autodis-truge neglijacircnd componenta lor reală ndash capacitatea de a le oferi credincioșiloradepților un contact direct cu divinita-tea icircn schimb acele religii care vor activa posibilitatea unei experiențe interioare spontane se vor acorda cu așteptările și nevoile omului modern vizavi de religie13
O astfel de viziune generează și o cultură specifică o bdquocultură duhovniceascărdquo sau chiar bdquoo cultură misticărdquo cu o metodologie proprie și instrumente specifice Această cultu-ră are icircn vedere și o spiritualizare a culturii Părintele Rafail Noica este cel care a propus icircn spiritualitatea contempora-nă conceptul de bdquocultură a duhuluirdquo față icircn față cu cultu-ra icircmpreună dar și dincolo de aceasta prin principiul bdquotot ceea ce cultivăm se numește culturărdquo Această cultură du-hovnicească poate să aibă și efecte imediate asupra culturii profane secularizate și secularizante icircn sensul unei lecturi spirituale a realității și o anumită spiritualizare a culturii Cultura duhovnicească nu dorește să dea buzna peste cul-tura profană să icircși manifeste anumite tendințe hegemoni-ce icircnsă icircn același timp icircși oferă resursele metodologia și instrumentele sale icircn vederea realizării unei icircnțelegeri ho-liste asupra realității bdquoMetodologiardquo culturii duhului aduce profunzime prospețime panoramare depășind instrumen-tarul material bdquoprin congenialitatea cu duhul cufundat icircn devenirea lumiirdquo14 icircn felul acesta cultura duhului devine bdquomărturia biruinței asupra făracircmițării atomizării separării și izolăriirdquo15
Pledoaria pe care am icircncercat să o fac icircn acest text stă icircn legătură cu o nouă posibilă viziune asupra teologiei icircn vremurile actuale pornind de la resursele și metodologia sa specifică Secolul xxI este religios așa icircl icircnțelegem dintr-o simplă observare a realității icircnconjurătoare icircnsă este de ase-13 Cf teofil tia bdquoVederea lui dumnezeu icircn ortodoxierdquo p 714 tomaacuteš Spidlik Marko Ivan Rupnik teologia pastorală p 54 15 Ibidem p 472
56
menea limpede că icircntr-o nouă paradigmă Interesul pentru instituție și formele sale specifice de manifestare a scăzut mutacircndu-se accentul pe nevoia de experiență personală și directă cu divinitatea Această schimbare așază ortodoxia icircntr-o lumină favorabilă vădind-o icircn bdquoofertardquo experienței mistice pe care o propune
Concluzionacircnd afirmăm că icircn acest text am abordat icircntr-un prim moment sarcina generală a teologiei urmat de o a doua secțiune dedicată sarcinii specifice mistice a teolo-giei ortodoxe care socotesc că icirci poate asigura și continui-tatea Vedereasimțirea sau cunoașterea lui dumnezeu care constituie experiența mistică reprezintă epicentrul vieții religioase icircn acest cadru am și lecturat aserțiunea bdquosecolul xxI va fi mistic ori nu va fi delocrdquo aspect abordat icircn ultima parte a cercetării
57
ethosul misionar al Bisericii ortodoxe icircn lumea de macircine
Viorel Ioniță
1 Părinte profesor icircn teologia ortodoxă se insistă pe dimensiunea eshatologică a vieții Bisericii ortodoxe credeți că este oportun să vorbim despre viitorul Biseri-cii noastre
răspuns Pe parcursul secolului al xx-lea teologia ortodoxă a pus icircntr-adevăr accentul pe dimensiunea esha-tologică a vieții creștine pentru a scoate icircn evidență faptul că icircmpărăția lui dumnezeu se manifestă și se deschide ca pregustare omului credincios prin icircmpărtășirea cu Sfacircntul trup și Sfacircntul Sacircnge ale lui Hristos aici și acum Această accentuare teologică era o reacție la insistența unor tradiții creștine occidentale de a reduce rolul credinței creștine doar la o dimensiune etică la o concentrare exclusivă asu-pra vieții pămacircntești a creștinului Cacircnd unul dintre tacirclharii răstigniți alături de Iisus Hristos s-a adresat Macircntuitorului cu rugămintea bdquoPomenește-mă doamne cacircnd vei veni icircn icircmpărăția tardquo domnul i-a răspuns bdquoAdevărat grăiesc ție astăzi vei fi cu Mine icircn rairdquo (luca 23 42-43) Acest astăzi icircl trăiește Biserica icircn calitate de trup tainic al lui Hristos bdquoCel Ce Se sfăracircmă și nu Se desparte Cel Ce Se mănacircncă puru-rea și niciodată nu Se sfacircrșește ci pe cei ce se icircmpărtășesc icirci Interviu realizat de părintele prof univ dr habil Mihai Himcinschi
decanul Facultății de teologie Ortodoxă din Alba Iulia
58
sfințeșterdquo (dumnezeiasca liturghie a Sfacircntului Ioan gură de Aur) icircn acest sens Biserica Ortodoxă sau mai precis Biseri-ca cea una a lui Hristos nu trăiește nostalgic icircntr-un trecut icircndepărtat și nici nu se retrage din prezent spre un viitor in-cert ci prin jertfa euharistică trăiește mereu icircntr-un prezent care nu are sfacircrșit căci icircmpărăția lui dumnezeu nu are nici trecut și nici viitor ci numai un prezent veșnic Biserica cea una a lui Iisus Hristos se manifestă icircnsă icircn istorie respec-tiv icircn planul lumii create ca Biserică locală icircn comuniune prin icircmpărtășirea cu Același Hristos cu toate celelalte Bise-rici locale Pentru a putea să desfășoare menirea sa icircn lume Biserica locală se adaptează la condițiile lumii după cuvacircn-tul Sfacircntului Apostol Pavel bdquoCu cei slabi m-am făcut slab ca pe cei slabi să-i dobacircndesc tuturor toate m-am făcut ca icircn orice chip să macircntuiesc pe uniirdquo (1 Corinteni 9 22) Sensul eshatologic subliniat icircn teologia ortodoxă este tocmai dina-mica dintre timpul lumii și veșnicia icircmpărăției lui dumne-zeu căci noi oamenii ne naștem și viețuim icircn timpul lumii și icircn acest cadru ne pregătim sprijiniți de harul lui dumnezeu să avansăm spre icircmpărăția pentru care am fost creați adică să trecem icircn timpul icircmpărăției lui dumnezeu
deci pentru a putea icircmplini lucrarea sa icircn mijlocul lumii Biserica locală lucrează icircn timp botează pe cei nou născuți la o anumită vacircrstă organizează instrucția tutu-ror după măsura timpului vorbindu-le la icircnceput ca unor bdquooameni lumeștirdquo și hrănindu-i la icircnceput cu lapte și doar mai tacircrziu cu hrană tare pentru a-i ajuta să devină bdquooameni duhovniceștirdquo (I Corinteni 3 1-2) icircn acest sens Biserica lui Hristos lucrează icircn timp și cu timpul pentru a-l depăși și astfel putem vorbi despre viitor icircn viața sau mai precis icircn activitatea Bisericii Vorbind icircnsă despre viitorul Bisericii icircn planul creației putem spune că la nivelul acestuia Biserica trebuie să planifice lucrarea sa de formare a viitorilor sluji-tori ai Bisericii de drămuire a mijloacelor de care are nevo-ie de planificare a ajutorării spirituale și materiale a tuturor
59
fiilor și fiicelor sale Vorbim deci despre viitorul Bisericii icircn planul lumii create dar nu ca despre un bdquoplan de dezvol-tarerdquo cum fac oamenii cu instituțiile lumești ci ca despre o pregătire pentru intrarea icircn prezentul veșnic al icircmpărăției lui dumnezeu ca despre un antrenament pentru atingerea sco-pului pe care icircl urmărim și care este desăvacircrșirea icircn Hristos Viitorul Bisericii icircn planul lumii depinde icircntru totul de ha-rul lui dumnezeu care conduce Biserica Sa prin orice vijelie spre limanul pașnic al icircmpărăției Noi slujitorii Bisericii lu-crăm cu timp și fără timp pentru viitorul Bisericii noastre icircn planul lumii conștienți fiind că dumnezeu poartă totdeau-na grijă de Biserica Sa dincolo de nevrednicia noastră și că viitorul acesta este doar intermediar icircntre timpul creației și veșnicia icircmpărăției lui dumnezeu
2 Icircn mediul public persistă icircncă obiecția conform că-reia Biserica este preocupată mai mult de prezentul și nu de viitorul generației tinere Cum apreciați această acuzație
răspuns Critica la adresa Bisericii sau mai precis la adresa Bisericii Ortodoxe Romacircne pentru a lua un caz concret a fost și este de cele mai multe ori dacă nu chiar totdeauna bdquoicircn necunoștință de cauzărdquo Nu numai oame-nii necredincioși ci uneori chiar cei care se consideră credincioși critică Biserica icircn dimensiunea ei pur omeneas-că sau mai precis pretind ca Biserica să icircndeplinească lu-crări care nu sunt de competența sa Cu alte cuvinte Biserica este criticată adesea nu icircn conformitate cu menirea ei ci ca oricare altă instituție pămacircntească fiind judecată după un grafic al lumii icircn care ființa ei teandrică nu se poate icircncadra Pe de altă parte critica la adresa Bisericii este icircndreptată de cele mai multe ori direct spre conducerea Bisericii icircn spe-cial spre ierarhi care sunt făcuți responsabili de tot ceea ce Biserica a făcut greșit sau a greșit pentru că nu a făcut ceea
60
ce potrivit acelei critici ar fi trebuit să facă dar Biserica nu este doar ierarhia ci clericii și mirenii icircmpreună formează trupul lui Hristos nici clericii fără mireni precum nici mi-renii fără clerici Critica la adresa Bisericii trebuie să aibă icircn vedere că icircn calitatea ei de trup tainic al lui Hristos care este Capul ei Biserica nu poate greși iar dacă unii dintre slujitorii ei greșesc greșelile acestea nu pot fi puse pe seama Bisericii Pe de altă parte luacircnd act de critica la adresa lor slujitorii Bisericii ca și toți mirenii care se identifică cu Bi-serica ar trebui mai icircntacirci să icircși pună icircntrebarea icircn ce măsură acea critică este justă sau nu iar dacă este justă să fie luată de fiecare drept prilej de icircndreptare
Revenind la icircntrebarea privind acuzația la adresa Bi-sericii că s-ar ocupa mai mult de prezentul decacirct de viitorul generației tinere pentru un posibil răspuns se impun mai icircntacirci cacircteva precizări dacă Biserica se ocupă de prezentul tinerei generații conform chemării sale atunci icircnseamnă că Biserica se străduiește să-i aducă pe tineri icircn prezent la Hris-tos și această pregătire implică cele mai mari deschideri spre viitor icircnsă ceea ce nu poate face Biserica icircn raport cu tensiu-nea dintre prezentul și viitorul tineretului este adesea foarte concret și anume Biserica nu poate oferi tuturor tinerilor un loc de muncă din care aceștia să icircși poată asigura existența lor materială pentru ei și pentru cei care vor depinde de ei Această realitate am simțit-o acut icircn practica multora dintre parohiile noastre ortodoxe romacircne din diaspora cacircnd unii tineri s-au adresat preoților cu icircntrebarea dacă icirci pot ajuta să-și găsească un loc de muncă Mulți dintre preoții noștri din diaspora au reușit adeseori să ajute pe unii tineri romacircni spre găsirea unei soluții a situației lor Pe de altă parte paro-hiile ortodoxe romacircne din diaspora au fost dintotdeauna și au rămas cele mai importante locuri de icircntacirclnire și de aju-torare a romacircnilor din diaspora iar Biserica Ortodoxă Ro-macircnă a investit icircn ultimele decenii multe eforturi și chiar mijloace materiale pentru ajutorarea tinerilor care constituie
61
majoritatea membrilor parohiilor noastre din diaspora So-cietatea umană de astăzi este icircntr-o schimbare permanentă uneori foarte rapidă prin care valorile identității unui tacirc-năr romacircn ortodox sunt puse mereu și mereu icircn fața unor tot mai grele provocări de asemenea dificultățile cu care se confruntă un tacircnăr icircn diaspora sunt mult mai mari decacirct cele din țară pentru că icircn străinătate societatea icircn care tră-iesc sau la care se străduiesc să se adapteze tinerii romacircni se orientează după alte coordonate decacirct societatea romacircneas-că mai ales cu privire la cele duhovnicești de aceea una din grijile Bisericii noastre față de tineret mai ales icircn diaspora este de a icirci icircnarma să icircși poată păstra identitatea de romacircni ortodocși icircntr-o societate ne-romacircnească și ne-ortodoxă icircn fond chiar și icircn Romacircnia tinerii se confruntă tot mai mult cu tot felul de provocări care pun la icircncercare identitatea lor creștin-ortodoxă și astfel ei trebuie să fie icircnarmați ca să facă față acestor provocări deci preocuparea Bisericii față de tineret icircn prezent este una din cele mai importante pre-gătiri a lor pentru viitor atacirct pentru viitorul lor icircn ordinea creației cacirct și pentru pregătirea lor de a putea intra icircn timpul icircmpărăției lui dumnezeu
3 Ați studiat mult timp icircn străinătate și cea mai parte a vieții ați petrecut-o acolo Cum se simte un teolog și un preot ortodox romacircn icircn alt mediu decacirct cel ortodox
răspuns Identitatea mea de teolog și de preot ortodox romacircn a fost pusă la icircncercare aici icircn Occident pe diferite planuri Primul plan a fost cel al cercurilor universitare de teologi fie catolici fie protestanți icircn cadrul cărora am fost frapat cu ani icircn urmă de puținele și inexactele cunoștințe ale teologilor occidentali despre viața religioasă și teologia Bisericii Ortodoxe Cu puține decenii icircn urmă dacă un teo- log occidental catolic sau protestant mai ales din mediul germanofon ar fi dorit să se informeze despre unele realități
62
ortodoxe ar fi făcut apel icircn exclusivitate la specialiștii lor oc-cidentali care au publicat lucrări despre Biserica Ortodoxă și pe baza acelor informații unori inexacte sau tendențios interpretate corectau pe ortodocșii care ar fi icircncercat să pre-zinte credința lor nemijlocit O altă experiență negativă pe care am icircntacirclnit-o a fost aceea că unele clișee despre Biserica Rusă sau despre Biserica greacă erau aplicate oricărei alte Biserici Ortodoxe locale dacă afirmam că sunt ortodox ro-macircn icircntrebarea era dacă sunt rus sau grec Aceste afirmații se referă la o situație care icircn ultimii ani s-a schimbat prin fap-tul că icircn Occident au ajuns să activeze o serie de mari teologi ortodocși mai ales ruși icircn exil care au devenit prin opera lor nume de referință și au atras interesul multor occidentali față de teologia și mai ales față de spiritualitatea ortodoxă A doua fază a unei noi receptări a Bisericii Ortodoxe icircn Occi-dent a fost marcată de publicarea unor lucrări reprezentative ale teologiei ortodoxe de cele mai multe ori fiind vorba de traduceri din limbile greacă rusă sau sacircrbă și mai tacircrziu din romacircnă A treia și ultima fază a constat icircn icircnființarea de cate-dre sau chiar de Institute teologice Ortodoxe icircn Occident la care au fost recrutați teologi ortodocși Astfel cel puțin la ni-vel universitar teologia ortodoxă s-a impus icircn Occident prin ceea ce s-a numit bdquoprezentarea de sinerdquo și nu prin mijlocirea unor specialiști occidentali teologia ortodoxă a ajuns ast-fel să influențeze multe aspecte ale teologiei occidentale icircn acest sens se cuvine să amintim un singur exemplu și anume cel al profesorului protestant juumlrgen Moltmann de la tuumlbin-gen care după ce se făcuse cunoscut icircn icircntreaga lume cu lu-crarea sa despre teologia speranței a ajuns la sfacircrșitul anilor rsquo70 din secolul trecut să icircl icircntacirclnească pe părintele profesor dumitru Stăniloae Moltmann a fost atacirct de impresionat de gacircndirea teologului romacircn icircncacirct a aprofundat teologia Sfin-tei treimi care era absentă icircn opera sa anterioară icircn calitate de interpret am fost martorul acelei icircntacirclniri și după ce teo- logul german l-a cunoscut mai bine pe părintele Stăniloae
63
a afirmat icircn mai multe racircnduri chiar față de discipolii săi că cei mai mari teologi creștini ai secolului al xx-lea au fost Karl Barth pentru teologia protestantă Karl Rahner pentru teologia romano-catolică și dumitru Stăniloae pentru teolo-gia ortodoxă
un alt plan al confruntării mele ca teolog ortodox cu lumea occidentală a fost legat de prezentările despre Biserica Ortodoxă icircn mass-media din Occident cu referință specială la elveția icircn primul racircnd icircn presa largă din Occident apar extrem de rar informații despre Biserica Ortodoxă dar cacircnd apar sunt foarte sumare și sună ca și cum s-ar vorbi despre realități exotice un exemplu banal dar foarte sugestiv este faptul că icircn ziua de 7 ianuarie din fiecare an la televiziunea francofonă din elveția este prezentată informația că icircn acea zi este sărbătoarea Crăciunului la ortodocși cu imagini de la Moscova fără altă explicație lăsacircnd impresia clară că toți ortodocșii sărbătoresc Crăciunul la data de 7 ianuarie icircn Occident interesul față de tradițiile religioase bdquone-băștinașerdquo este direct legat de interesul țărilor occidentale față de țara sau națiunea de care este legată tradiția respectivă icircn acest sens cum ortodocșii nu prezintă un pericol politic-social pentru occidentali ca musulmanii Islamul este mult mai prezent icircn atenția acestora decacirct Ortodoxia
un alt context al experienței mele ca teolog ortodox icircn Occident a fost cel al numeroaselor icircntacirclniri cu diferite gru-pe de credincioși și pastori occidentali unde am fost invitat să le vorbesc oaspeților din Centrul ecumenic de la geneva despre atitudinea ortodoxă cu privire la temele controversate privind hirotonia femeilor homosexualitatea și intercomuniu-nea sau de ce nu este posibil să ne icircmpărtășim noi ortodocșii cu creștinii de altă tradiție Acestea au fost cele mai dificile situații cu care m-am confruntat pe parcursul activității mele icircn Occident mai ales că abordarea occidentală cu referire la astfel de teme era și a rămas icircn exclusivitate din punctul de vedere al bdquodrepturilor omuluirdquo iar răspunsul cu argumentele
64
noastre teologice clasice nu era niciodată convingător Am suferit ani de zile pentru faptul că argumentația mea teolo-gică oricacirct de sistematică sau clară ar fi fost simțeam că nu era convingătoare icircntr-un sfacircrșit m-a inspirat dumnezeu și am icircnceput să răspund la astfel de icircntrebări printr-o manie-ră personală icircn acest sens am explicat ce icircnseamnă pentru mine ca preot Sfacircnta icircmpărtășanie cum mă pregătesc eu ca preot pentru aceasta și ce condiții cerem noi să icircmplinească și credincioșii ortodocși care vin la icircmpărtășire Pe de altă parte am explicat faptul că slujirea preoțească nu este un privilegiu ori un bdquodreptrdquo pe care noi ortodocșii l-am refuza altora ci este o mare și grea responsabilitate iar competiția dintre femei și bărbați icircn tradiția ortodoxă este numai de or-din duhovnicesc și nu la nivelul drepturilor și privilegiilor lumești icircn tradiția ortodoxă atacirct bărbații cacirct și femeile au aceleași șanse să progreseze pe calea macircntuirii iar icircn spiri-tualitatea ortodoxă cea mai mare cinstire pe care o datorăm sfinților este acordată unei fecioare dacă uneori icircn istorie au apărut icircn practica Bisericii atitudini discriminatorii față de femei acestea nu erau conforme cu tradiția genuin apos-tolică și patristică a Bisericii Ortodoxe
icircn sfacircrșit o experiență specială am icircnregistrat-o icircn Occi-dent icircn calitate de preot iar cum nu am fost niciodată preot de parohie am slujit la foarte multe parohii romacircnești din euro-pa Occidentală mai ales că prin misiunea pe care am avut-o la geneva am călătorit foarte mult Parohiile din diaspora nu sunt omogene ca cele din țară mai icircntacirci icircn sensul că aproa-pe icircn fiecare parohie din diaspora se icircntacirclnesc romacircni din toate regiunile țării icircn acest sens am icircntacirclnit credincioși de origine din transilvania sau Banat care nu erau icircn lar-gul lor cacircnd ascultau cacircntacircndu-se la strană muzică psaltică sau invers credincioși din Moldova sau Muntenia care nu erau obișnuiți să asculte cacircntacircndu-se la strană bdquoardeleneșterdquo Cu timpul icircnsă aceste diferențe se estompează icircntr-o nouă experiență pentru toți O altă dimensiune specifică parohi-
65
ilor noastre din diaspora constă icircn faptul că tot mai multe dintre ele devin icircncet icircncet multi-etnice la grupul genuin de romacircni adăugacircndu-se credincioși fie ortodocși de alt neam fie tot mai des creștini de altă tradiție convertiți la credința ortodoxă icircn aceste cazuri slujbele nu se mai săvacircrșesc doar icircn limba romacircnă ci icircn sau și icircn limba locului dar deși ma-joritatea romacircnilor icircnțeleg bine bdquolimba loculuirdquo ei doresc de fiecare dată să audă slujba icircn limba romacircnă astfel că au fost cazuri foarte rare este adevărat unde dacă procentul din-tre romacircni și ne-romacircni a ajuns considerabil atunci parohia respectivă s-a separat icircn două Pe de altă parte am icircntacirclnit icircn astfel de parohii credincioși ortodocși proveniți dintre romano-catolici care fuseseră obișnuiți să se icircmpărtășească icircn fiecare duminică sau sărbătoare și cereau să continue această practică și icircn Biserica Ortodoxă iar dacă se icircntacircmpla să aibă un duhovnic la care nu puteau ajunge icircn fiecare du-minică solicitau din partea acestuia dezlegarea de a se pu-tea icircmpărtăși cacircteva luni la racircnd pacircnă cacircnd aveau din nou posibilitatea să se spovedească icircn sfacircrșit cum majoritatea credincioșilor convertiți la credința ortodoxă au cel puțin la icircnceput o imagine idealistă despre viața religioasă ortodoxă ei caută un icircnțeles și o explicație icircn fiecare gest și acțiune din cultul ortodox și icircn acest sens ei constituie un imbold pentru restul comunității pentru a evita inerția sau automatismul vieții religioase icircn orice caz credincioșii convertiți aduc un suflu nou icircn viața parohiilor noastre din diaspora
4 Ați participat la multe evenimente și icircntacirclniri ecume-nice considerați de folos dialogul și prezența Bisericii ortodoxe romacircne icircn cadrul acestor reuniuni viitoare răspuns Mișcarea ecumenică la care Bisericile Orto-
doxe au participat de la icircnceput icircn speranța unirii tuturor icircn credința apostolică a avut icircntr-o primă fază rostul mijlocirii unei cunoașteri reciproce cunoaștere necesară după secole de
66
despărțire icircn acea fază Bisericile Ortodoxe au fost reprezen-tate prin unii dintre cei mai buni teologi ai lor și astfel credința și mai ales spiritualitatea ortodoxă au ajuns să influențeze pe mulți creștini de alte tradiții Pentru comunitățile protestante această primă fază a dus chiar la icircncheierea unor acorduri și la unirea unora dintre ele dar faza cunoașterii reciproce s-a icircncheiat iar acum prin nenumăratele publicații despre speci-ficul fiecărei tradiții creștine la nivelul specialiștilor cel puțin diferitele tradiții creștine se cunosc foarte bine unele pe altele Această fază de cunoaștere reciprocă a fost foarte utilă și pen-tru Bisericile Ortodoxe pentru că acum noi cunoaștem foarte bine pe eventualii noștri parteneri și știm pacircnă unde putem merge icircmpreună cu ei și cacircnd drumurile noastre se despart
Organizațiile ecumenice la nivel mondial regional-con-tinental sau național constituie icircncă o platformă de icircntacirclnire și de coordonare a unor acțiuni comune practice icircn fața provo-cărilor cu care se confruntă icircn egală măsură toate comunitățile religioase Să mai precizăm faptul că paralel cu activitatea organizațiilor ecumenice icircn cadrul cărora se desfășoară dia- logul ecumenic multilateral pe parcursul ultimelor trei dece-nii ale secolului trecut Bisericile Ortodoxe au fost angajate icircmpreună sub coordonarea Patriarhiei ecumenice icircn șase dialoguri teologice bilaterale cu Comuniunea Anglicană Bi-serica romano-Catolică Federația luterană Mondială Uniu-nea Bisericilor Vechilor Catolici Bisericile Vechi orientale și cu Alianța Mondială a Bisericilor reformate astăzi Comuniunea Mondială a Bisericilor reformate ultimele trei dialoguri s-au icircncheiat cel puțin icircntr-o primă fază iar celelalte continuă ast-fel icircncacirct aceste dialoguri urmăreau de la icircnceput găsirea unor soluții concrete pentru refacerea unității dintre ele dar niciu-nul dintre ele nu a atins scopul pe care și l-a propus la icircnceput dialogurile bilaterale s-au adeverit a fi o bună completare a dialogurilor multilaterale și primele au mijlocit o cunoaștere mai precisă a credinței și a spiritualității icircntre partenerii de dialog icircn ultimii ani icircnsă s-a constatat tot mai clar faptul că
67
metodologia Mișcării ecumenice de pacircnă acum și-a icircmplinit rostul ei și pentru a putea continua ar trebui găsite alte me-tode dincolo de simpla cooperare practică Biserica Ortodo-xă Romacircnă a adus o contribuție substanțială la promovarea Mișcării ecumenice de pacircnă acum atacirct la nivelul relațiilor multilaterale cacirct și la cel bilateral
Pentru o orientare viitoare a participării Bisericilor Or-todoxe icircn cadrul Mișcării ecumenice este nevoie de o evaluare substanțială a ceea ce s-a făcut pacircnă icircn prezent și această evalu-are trebuie făcută la nivel panortodox și nu doar individual de fiecare Biserică Ortodoxă icircn parte de altfel o astfel de evaluare s-a icircncercat icircn cadrul pregătirii Sfacircntului și Marelui Sinod al Bi-sericii Ortodoxe iar două din cele zece teme de pe ordinea de zi a acestui sinod reținute de prima Conferință Panortodoxă Presinodală din anul 1976 se refereau una la dialogul multila-teral iar cealaltă la dialogul bilateral icircn final cele două teme au fost contopite icircntr-una singură și un proiect de text referitor la această temă a fost icircnaintat Sfacircntului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe desfășurat icircn luna iunie 2016 la Academia Ortodoxă din insula Creta Sinodul acesta a adoptat cu cacircteva corecturi textul propus dar tocmai prezența acestei teme pe ordinea de zi a sinodului precum și unele afirmații din textul propus pe mar-ginea ei au constituit cauza pentru care unele Biserici Ortodoxe au refuzat să participe la sinodul din Creta Angajarea ortodoxă icircn Mișcarea ecumenică a devenit un motiv de dezbinare icircntre ortodocși iar imposibilitatea de a se ajunge la nivel panortodox la o serie de linii directoare pentru orientarea ortodoxă față de această mișcare produce foarte multă confuzie icircntre ortodocși icircn această situație fiecare Biserică Ortodoxă este liberă să de-cidă singură dacă dorește să continue sau nu angajamentul ei ecumenic Biserica Ortodoxă Romacircnă are libertatea să decidă drumul de urmat icircn acest sens dar o astfel de hotăracircre ar fi bine să se ia pe baza unei evaluări substanțiale a ceea ce s-a făcut pacircnă acum și pe baza concluziilor la care se va ajunge se va putea lua o hotăracircre pentru cele de urmat
68
5 Cum simțiți sfinția voastră din Elveția pulsul misio-nar al Bisericii ortodoxe din romacircnia răspuns Pulsul misionar al Bisericii Ortodoxe Romacirc-
ne se reflectă cel mai bine icircn nenumăratele activități pasto-ral-misionare inițiate icircn ultimii ani atacirct la nivelul Patriarhiei Romacircne prin hotăracircri ale Sfacircntului Sinod sub icircndrumarea și de cele mai multe ori la inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh daniel cacirct și la nivelul diferitelor centre eparhia-le sau chiar al unor parohii Mă refer aici la tematica anilor omagiali și comemorativi care prin temele propuse pentru fiecare an inspiră pe toți clericii și credincioșii ortodocși ro-macircni nu doar la o reflectare pe marginea temelor respective ci și la acțiuni pastoral-misionare concrete tematica anului 2020 este Anul omagial al pastorației părinților și copiilor și Anul comemorativ al filantropilor ortodocși romacircni Progra-mul legat de aprofundarea acestei teme la nivelul icircntregii Pa-triarhii Romacircne este prin sine un program pastoral-misio- nar care angajează nu numai pe clerici ci icircn mod egal și pe mireni apoi pe părinți și pe copii icircmpreună O altă inițiativă a Bisericii Ortodoxe Romacircne din ultimii ani este aceea de organizare icircn fiecare an a unei Icircntacirclniri a tinerilor ortodocși găzduită pe racircnd de cacircte una din eparhiile noastre la aceste icircntacirclniri participă atacirct grupuri de tineri din fiecare eparhie ortodoxă romacircnă cacirct și din alte Biserici Ortodoxe surori și aceste icircntacirclniri sunt organizate de tineri pentru tineri un exemplu al grijii speciale a Bisericii Ortodoxe Romacircne față de tineret este icircnființarea la nivelul fiecărei eparhii a unui serviciu special dedicat programelor cu tineretul
Cacirct privește tema anului omagial din acest an amintită mai sus pe care Sfacircntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romacircne a fixat-o cu cacircțiva ani icircn urmă icircn acel moment nu bănuia ni-meni că anul 2020 va fi un an de grave icircncercări care au venit
69
asupra icircntregii omeniri prin răspacircndirea virusului COVId-19 și mai ales nimeni nu se gacircndea cacirct de mult se potrivește această temă icircn contextul acestui an Astăzi cacircnd scriu aces-te racircnduri icircn Sacircmbăta lui lazăr cel icircnviat din morți de către Macircntuitorul Iisus Hristos nu poate să știe nimeni cum va evolua situația icircn care ne aflăm dar icircn fața acestei situații cu totul excepționale Biserica Ortodoxă Romacircnă a desfășurat deja o impresionantă activitate misionară de slujire a celor care sunt icircn nevoi Chiar unele site-uri ortodoxe străine (httpsorthodoxiecom) au evidențiat unele din diferitele acțiuni de ajutorare inițiate de Patriarhia Romacircnă sau de alte unități ortodoxe romacircne pentru a sprijini familiile sărace sau pentru a ajuta material spitalele care au devenit extrem de solicitate Aceste cacircteva exemple de activitate misionară și de slujire a celor icircn nevoi ilustrează fie și icircn parte activitatea pastoral-misionară a Bisericii noastre din ultimii ani
6 Ați fost rectorul Institutului teologic ortodox din Iași icircnainte ca acesta să facă parte din universitate cum apreciați calitatea icircnvățămacircntului teologic contemporan
răspuns Cred că pentru procesul de icircnvățămacircnt icircn ge-neral și cu atacirct mai mult la nivel universitar trebuie să reflec-tăm asupra impactului pe care icircl are internetul cu tot ceea ce oferă el asupra psihologiei tinerilor și a tuturor oamenilor Primul efect al acestui impact este conștiința accesului facil la informație Cu 50 de ani icircn urmă accesul la informație de-pindea aproape icircn exclusivitate de profesor mai ales că ma-nualele sau alte surse erau foarte limitate și studiul icircnsemna icircn mare parte memorizarea cunoștințelor Se pare că acum icircn vremea internetului cel mai important lucru este doar să știi unde să cauți indiferent unde ești și găsești informația dorită printr-o apăsare pe o tastă fără să mai ai nevoie să icircți icircncarci memoria cu prea multe amănunte Am văzut chiar preoți ortodocși din alte Biserici care foloseau pentru sluj-
70
be tableta sau chiar telefonul portabil conectat la internet Cred că aceste aspecte trebuie luate icircn considerare pentru perspectivele icircnvățămacircntului universitar care pot fi foarte utile dar să fim conștienți că nu vor putea niciodată icircnlocui comunicarea bdquofață către fațărdquo căci icircn Biserica Ortodoxă nu transmitem doar informații ci mai ales experiență duhov-nicească Părintele dumitru Stăniloae spunea că noi astăzi suntem mai bogați decacirct creștinii din veacul apostolic pen-tru că pe lacircngă transmiterea adevărurilor divine de la Macircn-tuitorul Hristos prin Sfinții Săi Apostoli noi ne icircmpărtășim și de felul cum au trăit acele adevăruri generațiile de creștini fără icircntrerupere de la Apostoli pacircnă astăzi transmiterea ace-lei bdquotrăirirdquo nu va putea fi niciodată efectuată prin mijlocirea tehnologiei moderne oricacirct de sofisticată ar fi ci numai prin icircntacirclnirea bdquofață către fațărdquo
un alt aspect privind icircnvățămacircntul nostru teolo-gic universitar este ceea ce am constatat pe toată perioada activității mele de profesor anume că majoritatea examene-lor se desfășurau icircn scris și nu cred că icircntre timp această prac-tică s-a schimbat prea mult Personal am considerat faptul că un examen complet ar trebui să includă ambele forme atacirct icircn scris cacirct și oral Apoi icircn domeniul teologiei tinerii sunt formați să ajungă propovăduitori și ar trebui să exercite icircn anii studenției mai mult vorbirea liberă nu numai icircn cadrul disciplinelor de profil cum sunt Catehetica și Omiletica ci și la celelalte discipline
icircn sfacircrșit un alt aspect practic din icircnvățămacircntul teo- logic universitar din utimii ani m-a pus mult pe gacircnduri este vorba de faptul că pentru a putea asigura normele cadrelor di-dactice trebuie să existe un anumit număr de grupe de studenți și mai ales de masteranzi cu un număr limită iar dacă grupele nu se completează este afectată norma cadrelor didactice Am auzit icircn mai multe racircnduri profesori spunacircnd despre studenți că bdquotrebuie să-i trecem altfel nu facem grupardquo Cunosc foarte bine originea și cum funcționează sistemul Bologna la nivel
71
european dar mă tem că acest sistem s-a transformat pen-tru icircnvățămacircntul nostru teologic universitar icircntr-un bdquopat al lui Procustrdquo și icircnvățămacircntul universitar liber prin definiția sa a ajuns să depindă mai mult de cantitate decacirct de calita-te Această realitate pare să fi fost conștientizată cel puțin de unii studenți și acest fapt poate avea un impact negativ asupra motivării lor dacă se va adeveri că aceste aspecte au fost icircntre timp luate icircn considerare și s-au pregătit soluții pentru preicircn-tacircmpinarea efectelor lor negative atunci voi fi foarte macircndru de icircnvățămacircntul nostru teologic universitar
7 Ca profesor de Istoria Bisericească Universală ca autor de manuale icircn specialitate vă rog să comentați importanța mărturiei ortodoxe actuale icircn contextul fe-nomenului globalizării
răspuns Mărturia ortodoxă actuală icircn fața globalizării a fost clar definită la nivel panortodox prin textul adoptat de Sfacircntul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe menționat mai sus intitulat bdquoMisiunea Bisericii ortodoxe icircn lumea con-temporană Contribuția Bisericii ortodoxe la realizarea păcii dreptății libertății a fraternității și a dragostei icircntre popoare și la icircnlăturarea discriminărilor rasiale și altelerdquo Acest text a fost elaborat de reprezentanții tuturor Bisericilor Ortodoxe Autocefale pe parcursul unei perioade de exact 30 de ani (icircn-cepacircnd cu cea de a treia Conferință Panortodoxă Presinodală din anul 1986 pacircnă la Sinodul din Creta) și valoarea lui ar fi trebuit să fie confirmată la nivel panortodox dar acest text nu a fost aprobat decacirct de cele zece Biserici Ortodoxe Au-tocefale participante la Sinodul din Creta și astfel se pierde caracterul panortodox al acestuia dar afirmațiile din res- pectivul text sunt importante cel puțin din punct de vedere orientativ dacă nu normativ
Pe de altă parte mărturia ortodoxă astăzi (aprilie 2020) deci mărturia icircntregii Biserici Ortodoxe icircn lumea de astăzi
72
icircn general este umbrită de criza bisericească din ucraina și urmările ei Această criză a apărut după ce Patriarhia ecu-menică a acordat statutul de autocefalie Bisericii ortodoxe a Ucrainei la 6 ianuarie 2019 Această Biserică a ucrainei s-a constituit din unirea a două grupări bisericești consi-derate necanonice și schismatice de toate celelalte Biserici Ortodoxe inclusiv de către Patriarhia ecumenică pacircnă icircn toamna anului 2018 un fapt cu grave urmări ale acestui act a fost că Patriarhia ecumenică nu a consultat icircn contextul respectiv nicio altă Biserică Ortodoxă Autocefală icircn ciuda solicitărilor icircn acest sens din partea mai multor icircntacircistătă-tori ortodocși Actul din ianuarie 2019 a avut drept urmare icircntreruperea comuniunii euharistice icircntre Patriarhia Rusă și Patriarhia ecumenică iar celelalte Biserici Ortodoxe Auto-cefale oscilează icircntre cele două grupări apărute Această dez-binare icircntre Bisericile Ortodoxe care a avut la origine evi-dente cauze politice este foarte cunocută icircn icircntreaga lume și primul efect pe care icircl are pe plan practic este că Bisericile Ortodoxe nu mai lucrează icircmpreună nici la nivel european și nici la nivel mondial Pacircnă la Sinodul din Creta respectiv pacircnă icircn vara anului 2016 icircntreaga lume creștină urmărea cu mult interes evoluția cooperării inter-ortodoxe și aștepta re-zultatele finale ale ei Poate că dumnezeu icircngăduie această ispită icircn sacircnul Bisericii Sale ca să pedepsească macircndria noas-tră de ortodocși cacircnd ne credem mai buni decacirct toți ceilalți oameni
8 Cum vedeți Biserica ortodoxă icircn general și Biserica ortodoxă romacircnă icircn special peste o jumătate de secol
răspuns din icircncredințarea că Biserica Ortodoxă este Biserica cea adevărată a lui Hristos sunt convins că ea va dăinui pacircnă la sfacircrșitul veacurilor nu prin vrednicia sluji-torilor ei ci prin lucrarea duhului Sfacircnt dar după cum se icircndacircrjesc forțele umanist-atee icircmpotriva credinței Biserica
73
Ortodoxă se va confrunta icircn continuare cu provocări noi și tot mai agresive Această confruntare va fi cu atacirct mai dificilă cu cacirct tradițiile creștine protestante și icircn parte chiar Biseri-ca Romano-Catolică cedează acestor presiuni și se adaptea-ză după măsura lumii Pe de altă parte icircn icircnfruntarea ei cu provocările societății de azi și de macircine Biserica Ortodoxă va trebui să fie fermă dar nu fundamentalistă să caute pe cacirct se poate dialogul cu societatea icircn care trăiește dar mai mult decacirct atacirct Biserica Ortodoxă va trebui să acționeze unitar iar Biserica Ortodoxă Romacircnă va trebui să evite sau mai curacircnd să prevină o distanțare prea mare icircntre ierarhi și preoți ca să nu mai acționeze unii preoți icircn subterană sau chiar subversiv la adresa ierarhilor lor și să devină bdquonepo-menitorirdquo care să se prezinte cu o macircndrie diabolică drept singurii păstrători ai adevăratei credințe Membrii clerului la orice nivel ar trebui să se comporte ca niște adevărate mode-le icircn toate inclusiv icircn cele materiale ca astfel oamenii să nu mai meargă la Biserică icircn mare parte din inerția unei tradiții care ar putea să slăbească la generațiile viitoare de ortodocși ci să fie atrași de exemplul clericilor de slujbele și de predi-cile lor ca de niște exemple vrednice de urmat Biserica lui Hristos va exista pacircnă la sfacircrșitul lumii dar lucrarea sa icircn lume depinde și de vrednicia slujitorilor săi icircn care oamenii să vadă adevărata lucrare a duhului Sfacircnt și văzacircnd să crea-dă iar crezacircnd viață să aibă
Geneva 14 aprilie 2020
75
cumpăna apelor
Petre Guran
bdquoMajoritatea problemelor care ne asediază inclusiv șocul viitoru-lui izvorăsc nu din forțe implacabile ale naturii ci din procese generate de om care sunt cel puțin potențial supuse controlului nostrurdquo (Alvin toefler Șocul viitorului1)
RezumatO epidemie foarte mediatizată ce se petrece icircntr-un bdquosat globalrdquo
(Marshall Mcluhan2) declanșează o criză economică și socială ale cărei proporții sunt anticipate alarmat de către economiști și politologi Nu știm cu ce ne confruntăm exact dacă e un virus natural sau de laborator de unde a apărut și cacirct este de periculos comparat cu alți factori pato-geni icircn schimb avem o varietate mare de scenarii ca răspuns posibil la aceste icircntrebări ezitările sau chiar incertitudinile și erorile privitoare la măsurile icircntreprinse de guverne chiar sub icircndrumarea unui consi-liu științific indică o criză a competențelor reale acompaniată de un dispreț pentru autoritatea profesională pentru opinia științifică diver-gentă sau pentru dubiul metodologic Relativismul axiologic aruncă icircn isterie comunicarea publică dincolo de democratizarea opiniilor trăim din plin icircn Civilizația spectacolului (Mario Vargas llosa) Măsurile luate de state icircn numele urgenței sanitare au culminat atacirct cu icircnchiderea icircn sine a națiunilor prin frontiere cacirct și a cetățenilor icircn propriile lor case și proclamarea unei noi bdquoreligiirdquo cea a biosecurității Statul protecționist s-a erijat icircn medicul cetățenilor săi Ce mai poate oferi Biserica omului care se lasă pe macircna statului protecționist
1 Alvin toefler Șocul viitorului 1973 Partea a șasea Strategii pentru supraviețuire capitolul Icircnfruntacircnd ziua de macircine traducere după Future Schoc 1970
2 M Mcluhan The Medium is the Massage 1967
76
Creștinismul icircn contextul pandemiei Oricacirct ar fi de utilă transmisiunea slujbelor online nu poate fi nici măcar un surogat căci nu oferă creștinului accesul la Sfintele taine nici condițiile de reculege-re și concentrare ale unei rugăciuni comunitare Clericalizarea Bisericii proces istoric cu rădăcini icircndepărtate dar agravat icircn ultimele decenii a dus la separarea totală icircntre un cler bdquoprestator de servicii spiritualerdquo și o masă de beneficiari inerți (cu excepții puține și discrete)
Biserica de macircine Cine mai e dispus să ia icircn serios profețiile Cine se icircncumetă să-i răspundă lui Hristos la icircntrebarea bdquoCe este scris icircn lege Cum citeștirdquo (luca 10 26) este invocată de multe voci din cler și laicat nevoia recentrării Bisericii pe comunitatea euharistică vie de dimensiuni comunitare compatibile cu o interacțiune reală icircntre membrii ei icircn care citirea Scripturilor și icircmpărtășania să aprindă du-hul icircn credincioși Cu prețul despărțirii parțiale de creștinismul cultu-ral și estetizant criza epidemiologică a readus icircn actualitate vocile pro-fetice ale secolului xx care clamau trezirea euharistică O ridicare a familiei creștine la rang de Biserică poate fi soluția mistică la deruta creștinismului pierdut icircn propria istorie și transformat icircn obiect de pa-trimoniu
Cumpăna apelor icircn comunicarea publică din ultimele luni se icircngacircnă un laitmotiv nimic nu va mai fi ca icircnainte totul se va schimba totul trebuie să se schimbe aici și acum se ating trecutul și viitorul omenirii dar mai ales se despart definitiv Cumpăna apelor locul misterios al muntelui de unde apele o iau icircn direcții diferite ne trimite cu gacircndul la această despărțire visată de unii (autorii de science fiction) proiectată de alții acceptată cu inocență de majoritate te-mută de o minoritate anticipată icircn adevărata ei semnificație de o macircnă de oameni Marea cumpănă a apelor devine vi-zibilă Războiul se poartă prin cuvinte și imagini icircn mințile oamenilor tot ceea ce se icircntacircmplă inclusiv răul distruge-rea e spre binele nostru icircn viziunea unora dintre gacircnditorii contemporani bdquoschoumlpferische zerstoumlrungrdquo (distrugere cre-atoare) idee fundamentală a marxismului citată icircnsă după economistul austriac josef Schumpeter poate fi adăugată la laitmotiv tot ceea ce se icircntacircmplă e pentru a salva omul
77
Pentru a salva omenirea A o salva de la autodistrugere icircn mod curios omul și omenirea sunt icircn opoziție Nu este oare mai bine să moară un om pentru popor decacirct să piară tot poporul Vrem cu toții viața dar ce fel de viață
epidemia din 2020 descrierea fenomenului
Actuala criză socială și politică pe care comunicarea mediatică majoritară o numește o epidemiepandemie vira-lă confruntă creștinii practicanți cu probleme de conștiință presante Puși icircn fața obligației de a renunța la cultul public pe care icircl aduceau icircn această perioadă dumnezeului lor mulți se icircntreabă dacă nu cumva se află icircn fața unei noi forme de persecuție și dacă nu a venit din nou vremea să-și mărturi-sească icircn mod curajos credința prin icircmpotrivire la regulile de carantină care icirci icircmpiedică să se adune la rugăciune
icircn introducere la discuția despre criza de conștiință a creștinilor trebuie icircntacirci corect descrisă și definită actuala cri-ză de ce este ea cu precădere o criză socială și politică iar nu numai una medicală sau sanitară
Fenomenul este următorul prin mijloacele de in-formare icircn masă uneori formulate pe bază de comunicări oficiale aflăm că un număr x de persoane este testat ca fi-ind purtător al unui virus din familia coronavirușilor care crește pe măsură ce apar simptome și se fac teste dintre cei testați cei mai mulți dezvoltă o infecție a căilor respiratorii ușoară medie sau gravă iar dintre cei cu forme grave cu complicații și la alte organe (icircn mod special pneumonii și insuficiențe renale) unii mor Cea mai mare parte dintre cei decedați (peste 75) au alte boli grave care pot fi cauză de moarte și fără infecția pe bază de noul coronavirus (denumit SARS-CoV-2) Statistic constatăm că bătracircnii grevați și de alte boli și bolnavii cronici sunt categorii cu risc ridicat de icircmbolnăvire gravă așa cum e și icircn cazul gripelor sezonale recurente Media deceselor celor infectați și cu noul corona-
78
virus icircn Italia este de 80 de ani Scenariul este asemănător și icircn alte zone roșii adică cu grad mare de răspacircndire epidemi-că Orice judecată statistică este icircnsă icircngreunată de faptul că nu se poate ști cacircți oameni sunt purtători asimptomatici ai acestui virus fiindcă nu se poate stabili un număr decacirct prin testare deci numărul cazurilor grave și mortale se raportea-ză la numărul testaților nu la numărul real al purtătorilor la fel se procedează și cu gripele sezoniere unde se presu-pune că populațiile se imunizează natural deci majoritatea sunt purtători ai virușilor icircntr-o anumită fază este opțiunea de politică publică denumită realizarea imunității de turmă recomandată datorită faptului că o epidemie virală nu prea poate fi icircngrădită ci cel mult icircncetinită răspacircndirea ei Con-form site-ului worldmetercom pacircnă icircn momentul de față numărul total al morților de noul coronavirus nu depășește numărul morților de gripă sezonieră de asemenea nu vor-bim icircncă de o creștere a numărului total de morți pentru primele luni ale anului 2020 (ianuarie-aprilie) icircn comparație cu aceeași perioadă a anilor precedenți
Ceea ce este excepțional la gripa produsă de noul coro-navirus este faptul că fenomenul medical este amplu relatat de media și a dat naștere unor acțiuni guvernamentale ieșite din comun mergacircnd pacircnă la declararea stării de urgență Cacirc-teva regiuni de pe glob s-au confruntat cu o criză a capacității de icircngrijiri medicale icircn fața afluxului de spitalizați bolnavi de Covid-19 ceea a dat naștere unor relatări și unor imagini cu impact emoțional sporit
Relatările media din spațiile medicale sunt dublate de reportaje și ample analize care caută cauza acestei epidemii virale (denumite de OMS pandemie)
Ipotezele sunt foarte variate Să icircncep cu cele geopoli-tice ar fi vorba de un război hibrid fie produs de SuA icircm-potriva Chinei după declarațiile unor oficialități chineze sau ale unor jurnaliști occidentali fie dimpotrivă de China icircmpotriva Americii și a Occidentului conform unor analiști
79
care constată că impactul medical total raportat icircn China este mic iar Beijingul (capitala politică a Chinei) și Shan-ghaiul (capitala ei economică) nu au fost atinse de coronavi-rusul care a ajuns icircn schimb foarte repede icircn Occident unde a avut un impact incomparabil mai mare Sunt de asemenea evocate icircn acest context măsurile luate de autoritățile chine-ze de icircnchidere a orașului Wuhan cu icircncălcări brutale ale drepturilor omului și mai ales cu cenzurarea informațiilor despre originile epidemiei3 Recent s-a iscat o polemică icircn-tre oameni de știință recunoscuți mondial despre originea naturală sau artificială a acestui virus Profesorul luc Mon-tagnier premiul Nobel pentru medicină specialist icircn HIV a susținut alături de alți cercetători francezi indieni ameri-cani că virusul a fost creat icircntr-un laborator din Wuhan prin inserarea unor fragmente de ARN HIV icircn secvența de ARN coronavirus icircmpotriva lui s-au ridicat alte centre de cerce-tare internaționale care au susținut alături de China originea accidentală prin mutație naturală a virusului provenit de la lilieci și ajuns la om prin intermediul animalelor comercia-lizate icircn piața centrală din Wuhan de asemenea pentru a scoate cu totul China din lanțul de cauzalitate al răspacircndirii Covid-19 s-a vehiculat că infecția cu Covid-19 este la origi-nea unui val de pneumonii atipice descrise din toamna anu-lui 2019 de spitale din diferite țări ale europei occidentale
Alți analiști mai sensibili la problemele ecologice găsesc cauze agravante sau chiar determinante icircn poluarea chimică a aerului (atacirct regiunea din jurul Wuhanului cacirct și nordul Ita-liei sunt mai poluate decacirct alte zone) poluarea electro-mag-netică și de radiații (Wuhan-ul este o zonă de experimentare 5g) poluare psihologică (informația producătoare de panică slăbește reacția imunitară a organismului prin efectul de no-cebo) dar tot din zona ecologică sunt și voci care jubilează 3 Niall Ferguson letrsquos Zoom Xi Jinping He has questions to answer abo-
ut coronavirus disponibil la wwwniallfergusoncomjournalismpoli-tics (accesat la data de 04052020)
80
icircn fața informațiilor despre scăderea poluării acolo unde s-au introdus măsuri de carantină foarte stricte epidemia virală ar rezolva astfel parțial o criză ecologică icircn paralel se produce și cea mai gravă criză economică a hidrocarburilor
icircncă alți analiști sunt sensibili la cauze sociale cum ar fi degradarea pacircnă acum imperceptibilă dar iată substanțială a competențelor reale de gestiune a societății icircn primul racircnd a celor medicale vorbindu-se de criza de finanțare și orga-nizare a sistemului sanitar dar și de incapacitatea corpului medical de a răspunde cu tratamente ad hoc noilor feno-mene patologice icircn lipsa unui protocol testat și aprobat de autorități Asta icircnseamnă icircn primul racircnd că un medic nu mai icircndrăznește dar icircn același timp nu i se mai permite să pre-scrie o medicație care nu este omologată pornind numai de la experiența sa clinică icircn cele din urmă se invocă faptul că actul medical dedicat unei populații atacirct de icircmbătracircnite depășește capacitatea economică și logistică a societăților respective
icircn cele din urmă analiștii politici observă că guvernanții din țările democratice sunt icircn asemenea măsură conduși de opinia publică formată prin mass-media icircncacirct nu icircndrăz-nesc să ia hotăracircri contrastante față de cele sugerate sau cla-mate de aceste instituții formatoare a opiniei publice Situația este agravată de complexul de forțe economice (industriale bancare) care icircși caută interesul icircn orice interacțiune cu gu-vernele și din al căror instrumentar nu lipsește corupția fie și prin metoda soft a lobying-ului țările care au rezistat pre-siunii mediatice de a impune măsuri stricte anti-epidemice pariind pe realizarea imunității de turmă cum ar fi Suedia nu par deocamdată să fi luat o decizie total greșită
Pentru a rezuma majoritatea celor declarați morți de Covid-19 au murit dintr-un complex de cauze compus din vacircrstă icircnaintată alte boli cronice sau acute (comorbiditate) anxietate incompetența cadrelor medicale haosul din siste-mul sanitar poluarea
81
Iese icircn schimb icircn evidență incapacitatea mediilor științifice medicale de a produce un tratament unitar sau consensual de a oferi o explicație rațională și credibilă Ven-tilarea artificială inițial socotită vitală (de unde presiunea pe sistemul medical de a-și procura rapid aparate de ventilație) este pusă sub semnul icircntrebării ca metodă de tratament icircn jurul hidroxiclorochinei se dezvoltă o polemică icircn cadrul că-reia se vehiculează informații contradictorii Microbiologul francez didier Raoult este icircn mijlocul unui imens scandal mediatic fiindcă a prezentat rezultatele bune ale tratamentu-lui cu hidroxiclorochină tratamentul lui este respins de alte centre medicale icircn polemică se acuză reciproc de interese legate de industria farmaceutică icircn condițiile icircn care hidro-xiclorochina este totuși un medicament ieftin
Pandemia este artificială nu icircn sensul că virusul nu ar exista că nu ar fi contagios sau că nu ar fi potențial și mai ales printr-un concurs de circumstanțe letal ci este artificială prin reacțiile disproporționate haotice și contradictorii ale guver-nelor menite să ascundă deficiențe ale sistemului medical sau alte aspecte inavuabile publicului larg cum ar fi războiul hi-brid Carantina și distanțarea socială obligatorie descrise de comentatori publici ca un arest la domiciliu pun icircn mișcare schimbări majore icircn societatea globală de ordin economic geopolitic social
Haosul administrativ sau impasul birocratic este cu siguranță răspunzător pentru erori precum lipsirea de trata-ment sau icircngrijire medicală a urgențelor medicale de alt tip decacirct cele legate de pandemie Spre exemplu pe 8 aprilie la Reșița o femeie cu fractură deschisă a fost lăsată fără icircngrijire cu plaga sacircngeracircndă icircn zona de triaj epidemic a spitalului pacircnă a murit
Figuri publice precum Mario Vargas llosa și Noah yu-val Harari sau Pierre Manent (interviu icircn Figaro din 28 apri-lie) icircn plan internațional sau av Florentin țucă la noi fie au pus sub semnul icircntrebării legitimitatea și proporționalitatea
82
măsurilor luate fie au avertizat că libertățile individuale riscă să fie sacrificate icircn numele unor vag definite interese comunitare este starea de urgență răspunsul adecvat și ne-cesar pentru o problemă medicală epidemiologi virusologi și medici onorabili au atras atenția că deși carantina are o is-torie lungă și nu totdeauna demnă de laudă nu se poate de-monstra că măsurile de carantină au schimbat desfășurarea unei epidemii Politica publică a bdquodistanțării socialerdquo nu pu-tea fi aplicată și selectiv categoriilor de risc ridicat Multe țări au aplicat această strategie Cei care pun aceste icircntrebări privesc cu icircngrijorare la pagubele de ordin economic psiho-logic social și politic foarte mari provocate de măsurile de carantinare prea dure
Suntem icircncă departe de a putea formula o evaluare a proporționalității și a adecvării politicilor publice puse icircn aplicare dar este icircn schimb de observat că sindromul fobiei pandemice a scos la iveală mecanismul conformismului so-cial care este cu siguranță un dușman al spiritului libertății Psihologul Mircea Miclea comentează criza socială pro-vocată de pandemia virală numind-o un efect al bdquoreligiei siguranțeirdquo adică a nevoii omului contemporan de a fi ferit de orice risc de i se garanta un trai confortabil liniștit din care neprevăzutul să fi fost eliminat4 trăim icircn epoca icircn care asigurările de tot felul culminează cu asigurarea de viață Ne-voia omului trupesc de a fi despăgubit măcar icircn beneficiul urmașilor pentru propria-i moarte de la celebrul discours de la servitude volontaire al lui Eacutetienne de la Boeacutetie nu icircnce-tăm a ne lăsa surprinși de disponibilitatea oamenilor liberi și icircndestulați de a fi tratați ca niște copii și de a răspunde prin conformism și spirit de turmă icircn fața oricărei amenințări aparente la adresa confortului lor psihologico-material Fri-ca de moarte moarte a trupului este personajul principal și al acestei crize din tot acest tablou se degajă un imens 4 Mircea MICleA Boilere sau avioane disponibil la httpswwwno-
tabnro59856-2 (accesat la data de 05052020)
83
sentiment de neicircncredere și nesiguranță față de autoritățile statale dar și un val de mizantropie cu accente paranoice Cine minte cacirct minte cacircnd minte de ce minte este impo-sibil de determinat pe bază de informații publice deși au apărut deja anchete jurnalistice aparent serioase și bine do-cumentate unele dintre ele se anulează reciproc investigacircnd de pe poziții antagonice Andrei Pleșu a remarcat cu mult umor această inflație de opinii contradictorii formulate pe tonuri dintre cele mai ridicate (dilema veche 2 aprilie) dar a determina cine minte devine irelevant icircn cele din urmă avacircnd icircn vedere numărul informațiilor greșite aproximati-ve intensitatea polemicilor și aciditatea suspiciunilor Alina Bacircrgăoanu profesor la SNSPA a descris icircntr-un articol re-cent prin termeni ca bdquodezordinea informaționalărdquo sau bdquoinfo-demierdquo procesul care duce la prăbușirea credibilității orică-rei informații5 Comunicarea massmedia conține exact acel amestec inextricabil de realitate și ficțiune de prelucrare fină a informațiilor (prin adaos omisiune accentuare lipsa ter-menilor de comparație) care reușește să generalizeze con-fuzia și să declanșeze panica frica de virus frica de oameni frica de autorități frica absurdă de orice Intensitatea pole-micilor tonalitatea jurnaliștilor care se erijează icircn judecători infailibili și supremi conduc la sau chiar au drept scop dis-creditarea oricărei credibilități personale sau autorități pro-fesionale de observat că acele personalități științifice care au acuzat o proastă icircnțelegere a fenomenului epidemic și deci o greșită gestiune de către autoritățile publice au făcut obiec-tul unor campanii de denigrare icircn presă totul converge spre amestecul iremediabil dintre adevăr și neadevăr Alt mare actor al crizei este astfel confuzia dar cui icirci slujește confuzia dacă nu minciunii Minciuna are ca scop nu să convingă ci
5 Alina Bacircrgăoanu Pandemia de coronavirus ndash un Untold al fake news-urilor și al dezinformării disponibil la httpwwworanouaroalina-bargaoanu-pandemia-de-coronavirus-un-untold-al-fake-news-uri-lor-si-al-dezinformarii (accesat la data de 06052020)
84
să discrediteze să icircmpiedice exercitarea discernămacircntului și să semene neicircncredere Rezultatul final al acestei infodemii este dezbinarea și polarizarea
creștinismul icircn contextul epidemiei
Printre victimele crizei se numără și libertatea de cult a creștinilor icircn mod special a Bisericilor istorice din estul și vestul europei al căror cult este icircn mod inevitabil mai vizibil prin faptul că se desfășoară icircn mari edificii publice monumente istorice sau clădiri semnificative pentru peisajul urban A produs o impresie puternică imaginea papei Fran-cisc celebracircnd solitar cu bazilica și piața San Pietro goale icircn multe țări a fost interzisă participarea comunităților de credincioși la slujbele din biserici preoții fiind lăsați să slu-jească cu un cacircntăreț icircn biserici icircncuiate Pacircnă și icircn grecia icircn mod suprinzător au fost luate măsuri drastice de limita-re a cultului Pe scurt icircn europa nu s-a mai serbat public Paștele anul acesta chiar dacă unii lideri politici inspirați au anunțat icircn victoria icircmpotriva coronavirusului Paștele anului 2020 Cei dintre preoți sau credincioși care refuză să se con-formeze au fost pedepsiți cu amenzi exorbitante sau chiar dosare penale
Pe acest fundal creștinii au icircnceput să reflecteze asu-pra cauzelor și consecințelor spirituale ale acestei crize asu-pra semnelor timpului Se arată cumva al treilea călăreț al Apocalipsei bdquoun cal negru iar cel care ședea pe el avea un cacircntar icircn macircnărdquo (Apocalipsa 6 5) Mai ales că secolul xx s-a pretat atacirct de bine pentru rolul celui de-al doilea călăreț cel al războaielor mondiale și civile bdquoși a ieșit un alt cal roșu ca focul și celui ce ședea pe el i s-a dat să ia pacea de pe pă-macircnt ca oamenii să se icircnjunghie icircntre eirdquo (Apocalipsa 6 4) Alții se icircntreabă dacă n-a icircnceput prigoana antihristică Oare nu a fost suficientă prigoană icircmpotriva creștinilor icircn secolul xx Aceste icircntrebări zumzăie ca o melodie de fond pe mass-
85
media de orientare creștină Atitudinea episcopatului orto-dox a variat de la o țară la alta icircn grecia s-a icircnregistrat o arestare a unui episcop recalcitrant dar sinodul a acceptat măsurile dure ale guvernului cu reacții icircnsă tot mai defen-sive dar ferme după ce a trecut sărbătoarea pascală și ceea ce epidemiologii numesc punctul culminant al pandemiei icircn Bulgaria și Serbia bisericile au fost deschise de Paște cu condiția celebrării icircn aer liber cu distanța reglementară icircntre persoane icircn georgia Biserica a refuzat să modifice progra-mul și tipicul slujbelor sau ritualul icircmpărtășirii iar guver-nul nu a insistat după Paști icircn Muntenegru s-a icircnregistrat un incident care a dus la reținerea unui episcop și a șapte preoți icircn Romacircnia Biserica Ortodoxă Romacircnă a acceptat fără discuție toate politicile de bdquocarantină cultualărdquo impuse de stat episcopatul s-a pronunțat voalat prin comunicate ale purtătorului de cuvacircnt al Patriarhiei sau ale cancelariei Sfacircntului Sinod Cu o singură excepție inițială icircn condiții icircnsă care trădau mai degrabă o lipsă de coordonare a mem-brilor sinodului comunicarea publică a icircnaltului cler a cerut credincioșilor respectarea ordonanțelor militare
Multe voci ale cumpătării icircn Romacircnia au avertizat că ar fi fost foarte ușor a crea o legătură icircntre cultul pascal icircn cazul icircn care s-ar fi oficiat cu public și intensificarea epidemiei mai ales că se anunța un vacircrf al acesteia Perioada pascală a trecut fără explozie a epidemiei legătura nefericită se poate face icircn sens invers fiindcă au stat creștinii cuminți acasă nu s-a intensificat epidemia deci ne inserăm icircntr-un lanț cau-zal din care exceptăm taina și minunea milei lui dumnezeu Sentimentul multora este că mecanismul victimar bate la ușă Masa icircnnebunită de frică are nevoie de un vinovat Victimele nu au decacirct să facă un semn că sunt disponibile pentru a intra icircn rol Pe facebook s-a putut constata jubilația comen-tatorilor cacircnd cacircte unul se placircngea că a fost amendat excesiv și nedrept Aprehensiunea acestui pericol scoate definitiv la lumină ceea ce era perceptibil de multă vreme creștinii sunt
86
o minoritate inhibată și timorată icircn icircntreaga europă deopo-trivă și icircn Romacircnia chiar dacă se construiește o catedrală a Macircntuirii Neamului de asemenea ceea ce anticipase icircncă Vladimir Soloviov icircn inspirata sa Povestire despre Antihrist6 devine realitate bisericile cu cultul lor se transformă icircn mu-zee virtuale prin această circumstanță epidemică icircn care se petrece un performance religios considerat bdquopatrimoniu imaterialrdquo la care cine vrea privește prin vitrina internetu-lui Cultul aseptizat și reglementat de către epidemiologi este noua formulă legală de creștinism
Criza actuală dezvăluie o dublă icircnstrăinare cu rădă-cini istorice cea dintre cler și mireni și cea dintre credincios și conținutul spiritual al credinței lui Fenomenul clericali-zării Bisericii adică al reprezentării Bisericii printr-o castă relativ icircnchisă beneficiind de un statut social mai icircnalt a fost descris de istoriografia bisericească de multă vreme la noi a scris pe această temă Ioan I Ică jr icircn introducerea la Ca-nonul ortodoxiei Astăzi icircnsă mai mult ca oricacircnd discursul public denumește prin termenul Biserica icircnaltul cler adică decidenții Clerul icircn mare parte nu dispune de autoritate duhovnicească ci joacă doar rolul de specialist al cultului adică știe să cacircnte și cunoaște tipicul cum se deschid cărțile de cult pentru a compune slujba specifică a fiecărei zile icircn schimb cei mai mulți mireni nu au cunoștințele necesare pentru a icircnțelege cum se compune tipicul mai mult de atacirct nu știu la ce folosește tipicul ceea ce icircnseamnă icircn cele din urmă că nu știu cum să se roage dacă nu au un bdquospecialistrdquo al rugăciunii la icircndemacircnă tipicul (tipikon-ul regula tipicona-lă sau bdquorubricilerdquo) a devenit icircn ultimele două secole cea mai importantă disciplină a facultăților de teologie Abia azi rea-lizăm că Pelerinul rus a fost la vremea lui și un protest față de acest monopol clerical asupra rugăciunii Prin simplitatea ei rugăciunea lui Iisus desființa știința arcană a tipicului și des-
6 Vladimir Soloviov trei dialoguri despre sfacircrșitul istoriei universale trad d Cojocaru București edit Humanitas 1992
87
chidea și analfabetului calea regală a rugăciunii neicircncetate dacă nu ar fi existat simplul țăran Simeon Antonov (devenit Sfacircntul Siluan al Athonului) sumar alfabetizat care ajuns pe Muntele Athos printr-o viață de asceză să-și fi cacircștigat recunoașterea spiritualității sale de către icircntreaga Biserică probabil că Spovedania Pelerinului rus ar fi fost socotită doar o născocire a unui scriitoraș de provincie Sfacircntul Siluan icircnsă atestă prin viața sa interioară autenticitatea trăirii spirituale a Pelerinului rus
dar poate fi trăită ortodoxia icircn lipsa tipicului Cuvi-osul Sofronie (Saharov) de la essex povește că atunci cacircnd după Al doilea Război Mondial a icircntemeiat icircn Anglia o macirc-năstire ortodoxă prima lui comunitate era formată din per-soane de naționalități și limbi diferite fără acces la limbile de cult greacă sau slavonă de aceea a decis ca tipicul să fie icircnlocuit de recitarea individuală dar adunați cu toții icircntr-un loc a rugăciunii lui Iisus (denumită icircn greacă monologistis bdquodoamne Iisuse Hristoase Fiul lui dumnezeu miluiește-mărdquo) Astfel rugăciunea nu mai era recitată de un bdquospecia- listrdquo și ascultată pasiv de restul comunității ci practicată individual și comunitar intensificată de apropierea fizică a membrilor comunității icircn biserică
din acest punct de vedere trebuie notat că interdicția adoptată de majoritatea statelor sub presiune pandemică a fost să separe cultul de comunitatea credincioșilor Faptul că această despărțire a fost acceptată a accentuat impresia pu-blică a unei unități de cult autosuficiente format din episcop la vacircrf preoți diaconi cacircntăreți și paracliseri Credinciosul este definit de autorități ca un beneficiar al cultului icircn mod regretabil prin icircnstrăinarea de care pomeneam mai sus mulți dintre credincioși se percep ei icircnșiși icircn acest fel icircntrebarea inevitabilă este cine are nevoie de cult dacă beneficiarii nu mai au acces la el dumnezeu există acea profeție că atacircta timp cacirct se va sluji Sfacircnta liturghie pe pămacircnt nu se va sfacircrși lumea Oare e vorba icircn această profeție de această liturghie
88
a unui grup de specialiști ai cultului Fără icircmpărtășire a credincioșilor Aproape o liturghie seacă Numai cei care participă la liturghie icircmpărtășindu-se mai sunt Biserica iar restul excomunicați de facto Amacircnăm deocamdată discuția despre lipsa de valoare sacramentală a transmiterii online a slujbelor dacă o astfel de teleslujbă ar fi satisfăcătoare atunci o singură transmisiune dintr-o singură biserică ar trebui să răspundă pe deplin acestei noi formule sacramentale toate celelalte liturghii sunt superflue
Sigur că se pune icircntrebarea cum de s-a ajuns ca slujba să fie un spectacol la care creștinii asistă pasiv Atacirct de pasiv icircncacirct prezența sau absența lor icircn biserici să nu schimbe cu ni-mic situația Răspunsul la această icircntrebare se găsește parțial icircn diverse istorii critice ale creștinismului și icircntr-o analiză atentă a evoluției relației dintre mirean și acțiunea liturgică7 dar ceea ce impune momentul istoric este conștientizarea bruscă a acestui fapt ca pe o fundătură istorică Sfacircrșitul bdquocivilizației constantinienerdquo produce perimarea socială și spirituală a ritului catedral8
Criza pandemică forțează o analiză a crizei relației creștinilor cu dumnezeul lor tabloul care ni se dezvăluie este următorul un cler despărțit de credincioși dispus să slujească icircn biserici goale Camere de luat vederi din naos din altar din fața ușilor icircmpărătești surprinzacircnd detalii din fastuoasele odăjdii episcopale pun icircn lumină frumusețea crepusculară a unui cult revolut Mici note discordante icircn acest muzeu liturgic camioane singuratice cu sfinte moaște bine ancorate cu sacircrme traversează străzile unor orașe cu cacircte un preot cacircntăreț sau chiar episcop icircnghesuit icircntr-o mașină recintacircndu-și litania de bdquospecialist al cultuluirdquo sub ochiul binevoitor al unei camere video care vede totul mai 7 Robert taft bdquoThe decline of Communion in Byzantium and the
distancing of the Congregation from the liturgical Actionrdquo icircn tresholds of Sacred Architectural art historical liturgical and theological Perspectives on religious Screens East and West ed Sharon gerstel 2006 p 26-50
8 Idem The Byzantine rite A Short History liturgical Press 1992
89
ales detaliile profane ale camionului și ale mașinii Ceremo-nia religioasă a devenit un spectacol pentru publicul dornic de curiozități strămoșești și a pierdut totul din intimitatea comunitară a bdquocinei misticerdquo Cum se vor icircntoarce creștinii icircn biserici Nu se vor fi obișnuit prea tare cu teleslujba Pacircnă și papa Francisc a observat că virtualul este o oportunitate dar și un pericol pentru autenticitatea actului liturgic
Mitropolitul Moldovei a vorbit la icircnceputul carantinei despre retragerea icircn biserica din casă o icoană sau mai mul-te a Macircntuitorului a Maicii domnului a unor sfinți așezate pe o măsuță icircn colțul răsăritean al unei icircncăperi apoi o can-delă o evanghelie și o carte de rugăciuni pe aceeași masă Mulți alți clerici au invocat exemplul Mariei egipteanca a cărei icircmpărtășanie s-a realizat ca act suprem după 47 de ani de pocăință icircn sălbăticia deșertului Nu este o tragedie au spus aceștia să fii despărțit de icircmpărtășanie pentru o vreme tocmai resimțind astfel din nou după o vreme de pocăință foamea euharistică Sensul inițial al narațiunii despre Sfacircnta Maria egipteanca era tocmai de a sublinia că pocăința are ne-voie de icircncununarea icircmpărtășaniei Aceste perspective misio- nare asupra carantinei cultuale denotă tocmai nevoia unui angajament personal icircn actul de credință asumarea de către credincios a unui rol activ icircn cultul eminamente spiritual pe care icircl așteaptă dumnezeul Cel Viu da icircmpărtășania are nevoie de o intensitate spirituală a credinciosului dar asta nu icircnseamnă că intensitatea spirituală a credinciosului poa-te suplini lipsa icircmpărtășaniei Biserica poate trebuie este invitată prin voci autorizate să se reicircntoarcă la intimitatea familială și familiară a icircnceputurilor tocmai pentru a salva realitatea icircmpărtășaniei
Se degajă trei consecințe din acest context 1 ndash sca-de presiunea socială specifică unui cult public 2 ndash rolul tradițional al clerului de intermediari și gestionari ai sacrului descrește 3 ndash responsabilitatea credinței a relației cu dum-nezeu a căutării sensului vieții revine icircn mai mare măsură
90
fiecărui credincios icircn intimitatea casei tale nimeni nu te urmărește cum stai la rugăciune la ce oră ai ajuns cum arăți Nu mai există o măsură și un canon al performanței tale spi-rituale Nu mai există structura socială care icircmbracă cultul și care punea o subtilă presiune conformistă asupra insului icircn sfacircrșit a fi creștin nu mai presupune respectarea unei legi fie și numai morale ci raportarea la o lege nouă Această lege nouă are un dublu icircnțeles Pe de o parte este vorba de nouta-tea bdquolegalărdquo introdusă de Iisus din Nazaret că bdquotoată legea și toți proorociirdquo sunt cuprinși icircn două porunci bdquoSă iubești pe dumnezeul tău din tot sufletul tău și pe aproapele tău ca pe tine icircnsuțirdquo deci o surprimare a perspectivei juridice asupra relației dintre oameni Pe de altă parte icircn epoca noastră este vorba de faptul că norma legală nu mai are aproape nicio legătură cu moralitatea creștină Cu precădere icircn domeniul bioeticii despărțirea de sacralitatea absolută a vieții de la concepție la moartea naturală este flagrantă și se adacircncește pe zi ce trece cu noi forme de maltratare a trupului din punct de vedere creștin
Majoritatea criticilor creștinismului tradițional fac re-ferire la atacirct de surprinzătorul nonconformism al lui Hris-tos pentru a respinge pretenția creștinilor de azi ca viziunea lor despre lume și despre viață să fie acceptată ca licită dacă nu chiar ca dominantă și bază a normei legale icircn societa-te Aranjamentul constantinian dintre Imperiu și Biserică este gradual demontat icircn numele faptului că Hristos icircnsuși a proclamat deosebirea dintre ceea ce reprezintă lumea (ho kosmos) și puterile ei (ho kaisaros) și ceea ce este icircmpărăția Sa (he Basileia tou theou sau ton ouranon) dezbaterea actua-lă icircn jurul caracterului public sau privat al moralei creștine dezvăluie prin icircnsăși argumentarea criticilor creștinismului că ei reprezintă noua lege noul conformism al materialis-mului al colectivismului al corectitudinii politice icircn mod limpede un ciclu istoric se icircnchide icircn leagănul euro-medite-ranean al civilizației constantiniene adică al creștinismului
91
ca normă socială și fundament cultural al societății icircnsă icircn atacirctea epoci istorice și locuri de pe această planetă icircnvățătura lui Iisus Hristos s-a răspacircndit icircn regim de minoritate tolerată sau persecutată
Nonconformismul prezent al creștinilor icircnsă nu este somat să se exprime icircn gesturi patetice de frondă icircntrucacirct societatea liberală va icircnnăbuși prin ridiculizare orice astfel de demers ci icircntr-un radicalism al interiorității Bisericile oricum se goliseră la ultimele liturghii dinaintea icircnchiderii lor prin ordonanță militară (de Bunavestire) Frica de boală suferință și moarte icircși intrase deja icircn rol de la icircnceputul lunii martie și creștinilor le este frică de moarte căci nu mergeau la biserică fără discreta dorință ca clipa aceasta pămacircntească să mai dureze să mai aibă parte de puținul bine al acestei lumi icircnfruntarea autorităților icircn contextul pandemiei Co-vid-19 este o retorică șchioapă macircnuită neicircndemacircnatic de predicatori de facebook icircnsingurați și icircnfricoșați le lipsește evident cauza puternică și măreață pentru care suferința de-vine sensul vieții Covid-19 se aseamănă tocmai prin tot ce are artificial ca motiv de criză cu morile de vacircnt ale lui don Quijotte Autoritățile se prevalează legitim de afirmația că vor binele omului și al societății ferindu-i de epidemie icircn plus icircn cazul Romacircniei mulți au gacircndit că este o bună ocazie de a disciplina o națiune dispusă istoric spre anarhie
Administrația patriarhală și poliția au negociat icircnde-lung pentru sărbătoarea icircnvierii acorduri pe un model bdquosim-fonicrdquo adică cu aparența avantajului reciproc poliția susține Biserica Biserica susține statul Pristanda a fost dintotdeauna și patriot și strămoșesc ortodox deci bdquocurat neconstituțional dar umflați-lrdquo pe oricine nu respectă ordonanțele militare și acordurile inter-instituționale (MAI-BOR)
Clerul și voluntarii din subordinea lor care benefici-au icircn primul acord de escorta amicală a poliției apoi după renegocierea acordului inițial perceput ca fiind excesiv de bdquosimfonicrdquo doar de supravegherea distantă dar vigilentă a
92
poliției au distribuit icircn Vinerea Mare bdquopaștelerdquo bucățica de anafură stropită cu vin (ea icircnsăși surogat de dată veche care a icircnlocuit icircmpărtășania pascală expulzată de facto din ritualul convențional al slujbei icircnvierii) iar icircn Sacircmbăta Mare lumina adusă cu avionul de la Ierusalim unde icircn pofida temerilor lumina s-a mai aprins icircncă o dată icircn biserica goală a mor-macircntului gol Cu tot ceea ce are caricatural această pseudo-tradiție bdquopaștilerdquo icircmpachetat igienic și lumina aeropurtată au venit să salveze aparențele unei icircnvieri carantinate
Putea fi imaginat un alt scenariu cel puțin icircn Romacirc-nia Foarte greu Bulgaria Serbia și georgia au beneficiat de alt context politic și epidemiologic Clerului (episcopat și preoțime) din Romacircnia de azi icirci lipsește un popor bine-credincios care să-l susțină efectiv să facă zid icircn jurul lor icircn cazul unui minimal act de frondă icircn puține cazuri s-a văzut o comunitate stracircns unită icircn spatele preotului ei iar cacircnd s-a icircntacircmplat a fost motivată de frondă față de episcop care icircn mod regretabil nu de puține ori a făcut apel la jandarmerie pentru a pune icircn practică o caterisire icircn aceeași măsură fi-ravului popor binecredincios icirci lipsește un cler capabil să-l organizeze Iar icircmpreună le lipsește credința că dumnezeu icirci va feri și de coronavirus și de autorități
Biserica de macircine
este momentul să evoc o statistică sociologică a creștinilor ortodocși din Romacircnia contemporană Raportat la cei care s-au declarat creștini-ortodocși la recensămacircn-tul din 2011 aproximativ 15 sunt prezenți icircn biserici cu oarece regularitate alți 35 au o practică liturgică numai a marilor sărbători de peste an (cu precădere Paștele) și a evenimentelor cu dimensiune religioasă din viața omului (botez nuntă icircnmormacircntare) Restul sunt cvasi-indiferenți la orice ritual regăsindu-se icircntr-o biserică numai ca efect al unei circumstanțe speciale S-au icircnmulțit cuplurile de fapt
93
care nu se mai cunună religios tot mai mulți creștini acceptă incinerările apelează la avort cacircnd nu au folosit la timp alte metode anticoncepționale și chiar amacircnă botezul pruncu-lui născut accidental Reversul medaliei acestui creștinism crepuscular cu biserici sătești goale și superstiții culese din tabloide este un nou strat de creștini icircn cea mai mare par-te convertiți din alte orizonturi spirituale sau reconvertiți dintre cei cu practică sporadică sau accidentală Acești noi creștini aduc nu numai o nouă exigență ci și o cunoaștere temeinică a Scripturilor și a teologiei creștine ei formează nucleul dur al parohiilor urbane sunt susținătorii renașterii euharistice dar nu depășesc 3 din totalul celor declarați ortodocși Aceștia se regăsesc icircn manifestările publice de apărare a creștinismului ei sunt aliați vitali ai clerului icircn lup-ta icircmpotriva secularizării dar icircn același timp incomozi mai ales icircnaltului cler prin exigențele lor spirituale și morale
Raportacircndu-ne la această din urmă categorie noncon-formismul creștin de azi are nevoie de abandonarea suroga-telor de cult iar doar acolo unde o practică liturgică recentă are o fundamentare mistagogică puternică se poate proceda la integrarea ei icircntr-o viziune simbolică coerentă și icircnțeleasă de către credincios
Asceza liturgică impusă de pandemia virală poate fi ocazia unei reașezări a cultului pe temeiul semnificațiilor lui teologice al icircnțelegerii simbolismului fiecărui gest liturgic Asumarea deplină a actului ritual de către practicant are ne-voie icircnsă de un cult adaptat realității unui creștinism expulzat din cetate Ceea ce a pus icircn evidență criza coronavirusului după criza denumită bdquoColectivrdquo după eșecul referendumului pentru familie este virulența contestării BOR ca instituție a statului Nu mai este vorba de o criză de icircncredere ci de o criză de imagine publică iar contestarea nu vine exclusiv din zona agnostică a societății ci chiar din nucleul de practicanți cum este cazul temelor interne canonizarea lui Arsenie Boca și sinodul din Creta icircn acest context nu mai poate fi amacircna-
94
tă regacircndirea parohiilor din unități teritoriale de cult icircn gru-puri de rugăciune deplin asumate și susținute de o comunitate umană redefinirea raportului dintre un astfel de grup și ha-rismatica figură clericală căreia acest grup icirci acordă autorita-te Ordonanțele militare pun capăt cu bonomie unei tradiții a parohiei sătești sau de tacircrgoveți care oricum se scurgea icircn irelevanță Cacirct despre catedrale pentru 5000 de persoane vom mai vorbi după al cincelea val al pandemiei
icircn același timp un termen care icirci aparține epocii con-stantiniene liturghia al cărui sens etimologic este cel de lucra-re publică icircși epuizează astăzi semnificația icircn lumea romană a secolului al IV-lea cultul euharistic practicat de creștini icircn spații private s-a transformat gradual icircntr-un cult public spon-sorizat de puterea imperială și de evergeții urbani Or societa-tea europeană de azi nu are nevoie de această bdquolucrare publicărdquo liturghia antică greco-romană era de cele mai multe ori un act de cult uneori o jertfă sponsorizat de un magnat al orașului liturghia creștinilor avacircnd icircn centru cultul euharistic era opera publică oferită de creștini pentru a invoca bunăvoința divinității lor față de Imperiul roman Sigur că nu e vorba de a schimba vocabularul ci doar de a icircnțelege că taina euharis-tică nu mai este bineprimită ca o lucrare publică Cu atacirct mai liberi sunt creștinii de a-i dezvolta caracterul tainic de revelație și intimitate cu dumnezeul lor Acum se pune acut problema ce rost are să asiste o adunare pasivă și neformată euharistic la icircmpărtășirea credincioșilor Scoaterea catehumenilor și a penitenților adică a tuturor celor ce nu se icircmpărtășesc din spațiul icircn care se petrece prefacerea devine din nou de actuali-tate O parohie cvasi-familială poate foarte simplu să-și asume o astfel de atitudine Abia aceste uși icircnchise vor deveni un ade-vărat magnet Multe aspecte pot fi corectate dacă credincioșii icircși dezvoltă sentimentul că icircntacirclnirea euharistică este planifica-tă de ei și pentru ei un asemenea cult icircn mod evident nu mai poate fi condus de preoți navetiști sau de bdquoduminicărdquo Ritmul și intensitatea rugăciunii vor fi date de participanți
95
Avacircnd icircn vedere oportunitatea pe care o oferă cri-za socio-virală de a regacircndi temeliile credinței nu trebuie căutat icircn ea un mesaj divin comunitar global sau național ecologic sau religios Nu poate fi vorba nici de o planetă vie care se scutură de puricii umani deveniți prea nocivi icircn lă-comia lor distructivă (din perspectivă panteistă) dar nici de un dumnezeu care icircși pedepsește pedagogic copiii care au luat-o razna Nu suntem icircntr-o paradigmă presupus vete-rotestamentară un popor ales cu un dumnezeu gelos de altfel nici nu există această paradigmă dacă citim cu atenție cartea profetului Ieremia vom observa că dumnezeu le cere iudeilor să se predea lui Nabucodonosor să renunțe la un obiectiv comunitar icircn schimb să realizeze binele mărunt și individual al justiției al milei și al blacircndeții față de cei mici Mesajele anticlericale și anti-idolatrie din profețiile lui Iere-mia ne sunt familiare dumnezeul lui Israel nu are obiective imperialiste Nu numai că e ridicol a-I atribui o acțiune pu-nitivă fie la adresa bogaților sau a săracilor fie la adresa lui Israel sau a păgacircnilor atacircta timp cacirct icircn oricare din ipotezele evocate mai sus privitoare la epidemia virală originea crizei este la oameni Nu există o entitate comunitară (creștinii sau ortodocșii romacircnii sau grecii francezii englezii sau ame-ricanii etc) căreia i se administrează o lecție divină ci nu-mai ființe umane unice prin trupul și sufletul lor unic care vor citi dacă vor vrea un mesaj individualizat din această circumstanță mondială Reacția fiecăruia are un context in-dividualizat lecția spirituală nu poate fi citită decacirct icircn cheie strict personală
Ce mai are rost să facem fiecare dintre noi acum cacircnd toate rosturile noastre anterioare par a se fi năruit Mulți poate vor sărăci din această criză ndash să caute icircn ei icircnșiși cauza ndash alții icircnsă se vor icircmbogăți ndash să caute la dumnezeu rostul e aproape ca principiul vaselor comunicante Acești contra-timpi individuali ne arată că nu există mesaje comunitare icircn astfel de crize Chiar dacă mulți suferă nu icircnseamnă că e o
96
suferință colectivă sau că există un dialog icircntre un producă-tor al suferinței și o colectivitate suferindă icircn povestirea des-pre Iona nu ninivitenii sunt interlocutorul lui dumnezeu ci Iona dumnezeu icirci arată lui Iona că un anumit număr de niniviteni pot lua icircn serios o profeție pot icircnțelege un mesaj divin și de aceea cel care este icircnsărcinat să transmită mesajul este obligat s-o facă dar e vorba de decizii individuale ale unor niniviteni care au icircnțeles ce le spune Iona un număr oarecare de persoane care se trezesc spiritual pot schimba destinul unei comunități așa cum reiese și din dialogul lui Avraam cu icircngerul despre Sodoma și gomora dumnezeu nu pedepsește ci pune capăt răului icircntr-o comunitate care s-a autodistrus spiritual icircn care nu mai există niciun ger-mene de regenerare dumnezeu icircnchide un experiment al libertății eșuat Cauza eficientă a răului este alegerea greșită a indivizilor Consecințele tragice ale unui accident (fie el și o pandemie) sunt rezultatul unei sume de alegeri greșite ale indivizilor cacircnd acestea tind să fie imputabile unui procen-taj covacircrșitor dintr-o societate Morțile accidentale nu sunt victime icircn sensul religios girardian al cuvacircntului ființe aduse jertfă pe altarul unei divinități iritate Crearea unei victime e un fenomen eminamente social icircn interpretarea lui Reacutene girard procesul este descris de euripide icircn Bacchantele9
Mulți descoperă prin carantină cacirct de greu e să rămacirci singur cu tine dar alții se bucură de un moment de odihnă dintr-o alergătură nesfacircrșită pentru a-și menține sau amelio- ra poziția socială Presiunea publică a bdquodistanțierii socialerdquo se exercită icircn sens contrar presiunii sociale a performanței și a succesului și economiștii vorbesc acum de reinventarea fiecărei afaceri icircn parte cu atacirct mai mult pot vorbi creștinii de redescoperirea sensului existenței fiecăruia icircn parte
9 Reneacute girard la violence et le sacreacute grasset Paris 1972 cap V dionysos
97
bdquounde sunt doi sau trei adunați icircn numele Meu acolo sunt și eurdquo (Matei 18 20)
două persoane pot forma o unitate euharistică O familie formată din bunici părinți copii pot fi o biserică un grup de familii pe mai multe generații conviețuind la un loc pot fi deja o catedrală Atractivitatea bisericii de acasă adică a ecclesiei ca entitate privată poate deveni antidotul la egoismul locuințelor individuale al planurilor de viață personală care au adus uma-nitatea occidentală icircn singurătatea psihotică de azi Redesco-perirea sensului creștin al vieții (iubirea aproapelui) dă un nou impuls vieții comunitare de mici dimensiuni cea care intră ușor icircn orizontul psihologic al unui om (e vorba de numărul de oa-meni pe care un om icirci poate cunoaște și față de care poate dez-volta o afectivitate concretă) Această Biserică minimală trebuie potențată euharistic de aici poate icircncepe reorganizarea evocată mai sus de la conturarea unor parohii familiale cu eventualele lor extensii de prietenie și afinitate Aceștia vor fi instrumentele vii ale misiunii din interiorul creștinismului cultural și icircn plus eroii celui mai pur liberalism
Aceste noi comunități euharistice vor fi prin excelență comunități de afinități elective icircn ele nu vor putea conviețui decacirct acele persoane care vor avea cu adevărat ceva duhov-nicesc icircn comun căci nicio constracircngere socială nu va mai funcționa din punct de vedere mistic acel bdquocevardquo duhovni-cesc este un bdquoCinevardquo adică Hristos Cel icircnviat din Morți
Originea istorică a așezărilor umane a fost oricum fami-lia din care s-a format grupul de consangvini care a creat cu timpul un grup uman de dimensiuni mai mari Comunitățile puternice cu un grad mai mare de autonomie economică sunt singurul mod de a răspunde unei varietăți de crize ale lumii contemporane atomizarea socială diferențele uriașe icircn accesul la resurse degradarea educației publice scăderea calității produselor alimentare etc
98
icircnsăși criza Covid-19 a făcut dovada că grupurile creștine mai bine organizate din cadrul societății globali-zate au beneficiat de privilegiul continuării cultului lor mi-crocomunitar este cazul evident al mănăstirilor Monahilor și monahiilor care au o adresă poștală comună li s-a per-mis să participe la slujbele din cadrul comunității lor și să se icircmpărtășească pe perioada epidemiei icircn interiorul unei adrese libertatea de cult a rămas neștirbită
Biserica de macircine va fi cea a solidarităților reale ca-pabile să aducă un răspuns microcomunitar la crizele eco-nomice și politice care le vor acompania pe cele sanitare icircn anii viitori Microcomunitățile ar putea prelua un ansamblu de funcțiuni sociale gestionate tot mai deficitar de către stat cum ar fi creșterea și educația copiilor grija bătracircnilor icircngri-jirile medicale și solidaritatea socială Antecedente istorice ale unor astfel de microcomunități au existat icircn diferite epo-ci și culturi fie că s-au numit mănăstiri parohii de breaslă sau de cartier fie icircn afara universului creștin falanstere sau chibuțuri Nu este nevoie să identificăm o structură socio-politică a acestora fiindcă scopul microcomunităților euha-ristice nu este o exclusivitate teritorială sau o autarhie eco-nomică ci una morală Modelul funcționează deja cu confe-siunile neoprotestante sau cu așa-zișii schismatici ortodocși stiliști vechi-calendariști contestatari ai sinodului de la Cre-ta icircn Rusia funcționează icircncă Biserica catacombelor este un cult de tradiție ortodoxă care nu recunoaște canonicitatea episcopilor din perioada sovietică și post-sovietică și prin urmare valabilitatea tainelor clerului Patriarhiei ruse ei icircși zic adevărata Biserică Ortodoxă Nu fac elogiul acestor fracircn-turi de Biserică dar existența lor preicircnchipuie Biserica de după deja defuncta bdquosimfonierdquo dintre stat și Biserică
Biserica de macircine ancorată mai adacircnc și mai trainic icircn aceste microcomunități euharistice icircși va negocia mai dur libertățile lăsacircnd icircn urmă complicitățile complezente ale clerului de odinioară cu instituțiile de forță ale statu-
99
lui Aceste microcomunități vor avea nevoie de preoți mult mai mulți preoți care să asigure euharistiile casnice pro-babil și de mai mulți episcopi Acesta este de fapt modelul protocreștinismului din vremea Imperiului roman păgacircn Cetățile antice mijlocii aveau pacircnă la 5000 de locuitori și aveau fiecare cacircte un episcop adunacircndu-se la nivelul unei provincii icircntr-un sinod mitropolitan Pe lacircngă episcopii ci-tadini funcționau episcopi vicari pentru zona rurală (hor- episcopi) Clerul post-coronavirus nu va mai avea un rol de castă sacerdotală remunerată cu subsidii guvernamentale cum este icircncă azi ci se va compune ca icircn primele comunități creștine dintr-un icircntacircistătător distins prin cinste icircnțelepciune și dragoste de oameni și mai mulți presbiteroi aleși de oameni dintre membrii cinstiți și vrednici ai microcomunităților respective Aceștia vor gestiona autonom cheltuielile cultului lor eliberați de orice presiune financiară exterioară Modelul este amplu reprezentat de viața liturgică a parohiilor orto-doxe icircn europa occidentală sau icircn SuA Aceste comunități sunt Biserica locală libera lor asociere de dragoste unele față de altele formează bdquoμία αγία καθολική και αποστολική εκκλησίαrdquo
Aceasta va fi Biserica celor 3 din statistica prezentată mai sus ea are vocația de a atrage după sine icircntr-un efort duhovnicesc și de solidaritate următorii 15 Ce se icircntacircm-plă icircnsă cu următorii 35 ai ortodoxiei culturale icircntrebarea pusă astfel nu are niciun sens Vrem să știm dacă se macircntuie cei care practică sporadic o ortodoxie culturală din reflex comunitar din mimetism sau din conformism icircn primul racircnd dumnezeu macircntuie iar la dumnezeu orice este cu putință icircn al doilea racircnd dorința de macircntuire este o opțiune personală deci nu este al celorlalți să știe ce se icircntacircmplă cu fiecare icircn parte dorința de macircntuire este icircnceputul metano-iei adică cea mai adacircncă cea mai puternică dintre simțirile creștine deci de icircndată ce cineva icircși formulează această opțiune se deplasează psihologic din categoria ortodocșilor
100
culturali spre categoria celor 3 care chiar vor să-l găsească pe dumnezeu Ceea ce trebuie oferit unui căutător este ten-siunea căutării deci un orizont intermediar sau o poartă de intrare icircn adevărata căutare a lui dumnezeu acolo unde se aplică paradoxul pascalian bdquonu M-ai căuta dacă nu M-ai fi găsitrdquo (Penseacutees 553) O comunitate euharistică vie este o ast-fel de poartă mai precis este pragul porții căci despre poartă ni se spune icircn Evanghelia de la Ioan Cine este Criza caranti-nei epidemice a trimis căutătorii icircn fața televizoarelortable-telor tocmai ortodoxia culturală deci este cea care s-a salvat icircn virtual de aceea nu poate fi problema adevăratului cler ce face cu ortodocșii culturali aceia se macircntuie după legea lor
Modelul microcomunitar euharistic este cu atacirct mai im-portant și urgent cu cacirct liturghia virtuală este cel mai periculos dintre surogatele liturgice Apelul la expedientul virtual arată că mare parte a clerului și a poporului nu este pregătită să tra-verseze cu adevărat deșertul să icircnțeleagă adacircncimea crizei de conștiință prin care trecem deșertul pe care icircl preicircnchipuie postul Paștilor este icircn același timp locul unde se dezvăluie mis-terioasa capacitate a trupului de a degaja sub presiune puteri nebănuite dar icircn trup zace și o neicircnțeleasă putere de vinde-care (autovindecare dar și vindecare a celuilalt ndash chiropractica și alte exemple) din multe trupuri reunite unul lacircngă celălalt se degajă o energie și un curaj ieșite din comun din trupul firav al unei femei iese viața nouă toate aceste imagini ale sur-prinzătoarei forțe a trupului viu se conjugă teologic cu trupul euharistic din Potir identic cu trupul uman al Bisericii Ma-terialitatea paradoxală a ceea ce este prin excelență spiritual Misterioasă este și insistența tuturor părinților duhovnicești pe realitatea tainei euharistice icircn ceea ce percepem ca o bucată de pacircine cu vin se află chiar dumnezeul infinit icircn ceea ce per-cepem ca trupuri umane adunate unul lacircngă altul icircn rugăciu-ne icircmbrățișacircndu-se la sărutul păcii se formează trupul eclezial al aceluiași dumnezeu nemărginit Nu mai e nevoie de comu-nicare publică ci de comunicare de la om la om Obiectivul nu
101
este păstrarea unei tradiții culturale ci salvarea fiecărui om icircn parte din potopul minciunii care i-a inundat sufletul
Andrei Pleșu sublinia paradoxul că percepem ca singu-rătate icircnsingurare bdquoarest la domiciliurdquo perioada de bdquodistanțare socialărdquo impusă dar suntem asaltați de comunicare publică (televiziune site-uri de știri) și privată (telefon e-mail sms whatsapp facebook twitter msg) Virtualul nu face decacirct să ac-centueze singurătatea noastră totodată subminacircnd orice rațiune a icircntacirclnirilor reale icircntrucacirct acestea par suplinite de virtual
și peste această scenă a omului izolat prin propriile frici prin conformism și prin disponibilitatea față de min-ciună se ridică un cer nou Cerul nou al Apocalipsei Nu Cerul nou al lui elon Musk Cerul zecilor sutelor miilor și icircn curacircnd al zecilor de mii de sateliți care se ridică pe cer prin proiectul Spacex și icircmbracă planeta albastră icircntr-o haină măiastră țesută din roboți zburători pentru a desăvacircrși comunicarea virtuală viața virtuală pentru a salva prin teh-nologie planeta de puricii umani deveniți nocivi Precum odinioară odele ridicate catedralelor socialismului (indus-trializarea) astăzi se ridică ode icircn massmedia noilor salbe de stele care vor face cerul un perpetuu pom de Crăciun Cum spunea o ridicolă publicitate hibernală spiritul sărbătorii
Printr-o despărțire urgentă de filetisme și geopolitică ecleziastică episcopatul poate să iasă icircn icircntacircmpinarea celor care suferă de foamea euharistică icircn mod ideal și miraculos observacircnd deriva unei corăbii covacircrșite de balastul istoric al pseudomorfozelor cacircrmacii icircntind cheile de interpretare ale Sfintei Scripturi tuturor vacircslașilor ca să icircnfrunte ultimul deșert pămacircntesc cel al lumii dezlănțuite Caracterul eshatologic al creștinismului nu constă icircntr-o șarjă donquijottescă icircmpotriva unor tirani imaginari ci icircn pregătirea pentru lupta cu nisipurile mișcătoare ale confortului material și social ale conformismu-lui și bigotismului Numai icircntacirclnirea cu Hristos euharistic mai poate antrena ochii să privească dincolo de realitatea virtuală
duminica tomii 2020
103
răspunsul ortodoxiei la provocările societății actuale viață icircn duh și adevăr dincolo
de duhul lumii
Adrian Lemeni
creștinismul ndash viață icircnnoitoare a lumii dincolo de tiparele religiei Atunci cacircnd invocăm viitorul Ortodoxiei sau funda-
mentarea unor răspunsuri la provocările actuale ale lumii icircn mod particular la cele din contextul european din perspecti-vă ortodoxă este esențial să icircnțelegem și să asumăm condiția creștinului icircn lume Ne confruntăm cu o diversitate de provo-cări cu incidență icircn viața economică socială politică cultu-rală și religioasă Pentru a ne angaja icircntr-o atitudine icircn fideli-tate față de duhul și Adevărul evangheliei astfel icircncacirct vocația Bisericii să nu fie deturnată rămacircne fundamentală așezarea icircn raport cu problemele specifice ale societății de astăzi Orto-doxia nu dă răspunsuri prin aliniere la duhul lumii icircntrucacirct ea icircntrupează icircn istorie condiția credinciosului ilustrată de Macircntuitorul Hristos atunci cacircnd le spune Apostolilor și celor ce-l urmează că ei sunt icircn lume dar nu din lume Plecacircnd de la această premisă se evidențiază relația Bisericii cu lumea Biserica icircși desfășoară misiunea ei icircn lume dar identitatea ei nu este din lume trupul mistic al lui Hristos Biserica Sa nu se epuizează icircn cadrele istorice
icircn contextul lumii de astăzi sunt numeroase proble-me icircn spectrul politicii statale sau bisericești Preocuparea
104
accentuată cu acestea insistența de a creiona soluții din par-tea Bisericii Ortodoxe la aceste provocări riscă o deturnare a vocației Bisericii icircntrucacirct menirea ei nu este să se pronunțe asupra oricărei chestiuni existente icircntr-o agendă publică Militantismul social-politic reprezintă o tendință care poa-te deturna misiunea Bisericii confiscacircnd-o icircntr-o angajare specifică duhului acestei lumi există o presiune ideologică de a alinia agenda Bisericii la aceea a lumii politice de a im-plica Biserica icircn rezolvarea unor situații care vizează drep-turile omului egalitatea de gen și de rasă războiul justiția socială criza economică politică etc este invocată nevoia de a oferi răspunsuri actuale din perspectiva evangheliei și a tradiției Bisericii Aceste tendințe icircnrădăcinate icircn activismul social-politic exacerbat la care este invitată Biserica să parti-cipe reprezintă o orientare semnificativă a unui demers prin care Biserica riscă prizonieratul icircn cadrul istoriei căzute
O tendință opusă este dată de riscul izolării de culti-varea unui izolaționism prin care Biserica să rămacircnă icircntr-un fel de turn de fildeș icircnstrăinată de nevoile și de problemele omului contemporan tendința de a icircnțelege tradiția icircntr-o cheie de icircncremenire a formelor de a o reduce la un mime-tism exterior sau de cultivare a unui paseism păgubitor ge-nerează decuplarea tradiției de dinamica spiritului ei viu Pentru un răspuns ortodox icircn fața provocărilor lumii este nevoie de a depăși deopotrivă angajarea icircncracircncenată și in-sistentă icircn activismul social-politic prin care se conturează iluzia de a crede că lumea poate fi schimbată prin astfel de acțiuni dar și refuzul de asumare a provocărilor societății de astăzi chiar dacă răspunsurile date ar trebui să fie oferite icircn cheie eshatologică este important să se icircnțeleagă că trans-formarea lumii și a istoriei nu este consecința unui demers social-politic iar evanghelia nu presupune doar o amelio-rare morală a omului evanghelia ne propune o icircnnoire a lumii prin Hristos asumacircnd un nou mod de existență cu implicații ontologice
105
Adevărul și unitatea Bisericii fiind realități date nu construite ele se cer mărturisite nu acomodate la relativis-mul și fragmentarea lumii de astăzi Numai rămacircnacircnd con-secventă ecleziologiei propre tradiției Biserica Ortodoxă se poate angaja edificator și cu folos icircn mărturisirea unei linii care să lumineze icircn hățișul și urzeala geopoliticii lumești și bisericești de astăzi Inclusiv autenticitatea dialogului ecu-menic ar crește printr-o asemenea atitudine mărturisitoare chiar dacă aceasta ar putea fi cu ușurință catalogată ca fiind fără potențial conciliator incomodacircnd conștiințele dispu-se să echivaleze dialogul cu o diplomație și echilibristică a compromisului
icircn acest sens Christos yannaras precizează bdquodacă teo- logia ortodoxă s-ar putea realiza astăzi icircn raport cu mari-le interpelări istorice ale epocii pe care o trăim debarasată de dependența sa față de academismul și pietismul occi-dental dacă ar propovădui cuvacircntul macircntuirii și nu sfaturi morale sau doar de laquoameliorareraquo religioasă a individului ci o atitudine de viață și un mod de existență icircn dimensiunile universale ale lumii și ale Istoriei dacă ar afirma misterul comunicării ca singură soluție pentru impasul civilizației de consum atunci intrarea sa icircn dialogul ecumenic ar fi cu ade-vărat esențială []rdquo1
Adesea astăzi este invocat fenomenul secularizării Se vorbește de secularizarea progresivă și radicală a lumii dar lumea este saeculum reprezintă expresia veacului trecător Aceasta este condiția ei de a fi seculară Practic mai degrabă atunci cacircnd ne referim la secularizare nu ar trebui să avem icircn vedere icircn primul racircnd lumea ci Biserica Atunci cacircnd subliniem accentuarea secularizării de fapt se poate afirma că este vorba de o secularizare a Bisericii de o importare și de o extindere a duhului lumii icircn viața Bisericii Mai mulți autori evidențiază că de fapt creștinismul a contribuit la se-
1 Christos yannaras Adevărul și unitatea Bisericii trad daniela Cojo-cariu Iași edit trinitas 2008 p 132
106
cularizare prin faptul că l-a eliberat pe om din chingile religi-ilor Hristos a spulberat iluziile generate de idolii religiilor
icircn această perspectivă creștinismul nu reprezintă o re-ligie printre alte religii icircn condițiile reducerii creștinismului la o religie este favorizată percepția dezvoltării unui front comun al religiilor icircn fața aceluiași inamic secularismul Re-ligiile se pun de acord asupra unor valori considerate de bază (familie dreptate libertate solidaritate morală) și cooperea-ză pentru a depăși provocările secularismului contemporan Religiozitatea nu icircnseamnă totodată angajarea icircn căutarea și trăirea icircn duh și Adevăr există astăzi o recrudescență a reli-giilor și a spiritualităților de tot felul icircnsă icircnchinarea icircn duh și Adevăr invocată de Macircntuitorul Hristos icircn discuția cu fe-meia samarineancă presupune un nou mod de a gacircndi și de a fi o icircnnoire existențială și ontologică a vieții depășindu-se formele religiei
Alexander Schmemann arată că icircntr-un sens profund creștinismul reprezintă sfacircrșitul oricărei religii Religia re-prezintă ceva securizant pentru om o realitate prin care se icircncearcă icircmblacircnzirea lui dumnezeu realizarea unor ritua-luri prin care sunt aduse diferite ofrande divinității Religia presupune un ritual bazat pe forme o morală și o organi-zare prin care să fie oferite stabilitate și securitate omului Schmemann arată că religia este necesară acolo unde se află un zid despărțitor icircntre dumnezeu și om icircnsă Hristos prin jertfa Sa a destrămat orice zid a inaugurat o nouă viață nu o nouă religie icircnnoind icircntreaga existență Pot exista religii naturale (precum cele vechi) religii politeiste sau monoteis-te religii seculare (icircn acest sens marxismul poate fi o religie psihanaliza și evoluționismul asemenea drepturile omului pot constitui suportul unei religii tehnologia poate fi recep-tată ca o religie a lumii de astăzi etc)
Creștinismul nu poate fi redus nici la religie nici la o viziune secularizată cu privire la lume ci constituie fermentul care contribuie la dospirea aluatului viața cea nouă prin care
107
creștinul icircl vede pe Hristos icircn toate bdquo[] onestitatea față de evanghelie față de icircntreaga tradiție creștină față de experiența fiecărui sfacircnt și față de fiecare cuvacircnt al liturghiei creștine cere tocmai opusul a trăi icircn lume văzacircnd icircn oricare lucru din ea o revelație a lui dumnezeu un semn al prezenței lui bucuria venirii lui chemarea la comuniune cu el speranța icircmplinirii icircn el din ziua Rusaliilor există o pecete o rază un semn al duhului Sfacircnt icircn toate pentru cei care cred icircn Hristos și știu că el este viața lumii ndash și că icircn el lumea icircn totalitatea ei a devenit din nou liturghie comuniune icircnălțare A accepta secularismul ca adevărul despre lume icircnseamnă deci a schimba credința creștină originară atacirct de profund și atacirct de radical icircncacirct se pune icircntrebarea vorbim noi icircn realitate de același Hristos [] un creștin este cel care oriunde privește icircl găsește pe Hristos și se bucură icircn el și această bucurie transformă toa-te planurile și programele sale toate hotăracircrile și faptele sale omenești făcacircnd din icircntreaga sa misiune sacramentul reicircn-toarcerii lumii la Hristos Cel care este Viața lumiirdquo2
Criza europei de astăzi icircnainte de a fi una economi-că socială sau politică este una identitară Orice construcție social-politică are nevoie de un crez pentru a dăinui Care este modelul de om propus de structurile europene de as-tăzi Care este crezul pentru a-i convinge pe europeni de asumarea unei identități profunde icircnainte de a fi cuceriți din exterior trădarea creștinismului de către europeni re-negarea propriilor rădăcini reprezintă semne ale vremurilor de astăzi demolarea sau transformarea bisericilor icircn baruri cluburi spații ale divertismentului reprezintă simptomato-logia unei atitudini prin care omul mutilează integritatea și demnitatea structurate prin faptul că este purtător al chipu-lui lui dumnezeu
Organizarea riguroasă a duhului lumii icircntr-un sistem totalizator și acaparator potențează icircncrederea icircn propriile
2 Alexander Schmemann Pentru viața lumii ndash Sfintele taine și ortodo-xia trad Aurel jivi București edit Basilica 2012 p 144-146
108
puteri proliferacircnd un spirit al autonomiei Absolutizarea au-tonomiei icircncrederea icircn puterea tehnocratică a rațiunii for-male și organizatoare cultivarea logicii eficienței și promo-varea cu obstinație a mitului progresului conduc la o aliena-re a puterilor sufletești ale omului empatia scade pe măsura creșterii și exercitării puterii Renașterea Reforma ilumi-nismul ideologiile seculariste și revoluționare ulterioare au contribuit la desfigurarea adevăratului chip al omului prin eliminarea modelului său dumnezeu-Omul Iisus Hristos temei și icircmplinire deopotrivă a cosmosului și a istoriei Ideo-logiile progresiste de astăzi ilustrate inclusiv prin transuma-nism promit utopii bazate pe tehnologiile informației și pe biotehnologiile de astăzi Profilul noului om este cel al robo-tului o mașină perfect integrată icircntr-un sistem o inteligență artificializată incapabilă de empatie și de viață lăuntrică
Sfacircntul Iustin Popovici precizează icircn acest sens icircntr-un mod răspicat bdquoIată icircn ce s-a schimbat și icircn final a fost schim-bată europa de la Renaștere și pacircnă astăzi icircntr-un robot Iar robotul e cel mai mizerabil model al omului Cine are ochi de văzut să vadă nu există pe planeta aceasta om mai mizerabil mai diform și mai inuman ca robotul european [] Acesta este laquonoul omraquo al ei un om fără dumnezeu și fără suflet omul robot Fiindcă modelul omului european l-a omoracirct pe dumnezeu și prin aceasta și sufletul iar de cacircteva decenii se sinucide treptat Fiindcă sinuciderea e consecința inevitabilă a omoracircrii lui dumnezeu educația fără dumnezeu conduce europa și prin ea icircntreaga lume spre un asemenea icircntuneric icircn care omenirea n-a căzut niciodată []rdquo3
icircn condițiile icircntăririi duhului lumii prin ceea ce presu-pune extinderea și rafinarea unui sistem tot mai icircncrezător icircn propriile puteri există riscul de a crede că soluțiile Orto-doxiei la problemele lumii pot fi identificate prin exersarea unei rațiuni performante Pe măsura unei instituționalizări excesive se dezvoltă o mentalitate prin care atitudinea Bi-3 gheorghios d Metallinos Parohia ndash Hristos icircn mijlocul nostru trad
Ioan I Ică Sibiu edit deisis 2004 p 171-172
109
sericii trebuie fundamentată icircn logica lumii și mai ales o misiune eficientă a Bisericii este icircnțeleasă ca o valorificare a infrastructurii lumești Războiul cu duhul lumii nu poate fi cacircștigat folosind armele acesteia Cei care nu trăiesc icircn mod existențial taina Crucii cei care nu experiază suferințele Cru-cii asumate cu icircncredere icircn pronia dumnezeiască icircntemein-du-se doar pe cugetarea proprie oricacirct de pătrunzătoare ar fi nu vor putea depăși viclenia curselor din aceste vremuri
Părintele Serafim Rose menționează icircn acest sens bdquoNu putem icircnțelege mare lucru ci numai prin experiere și prin suferință pacircnă la capăt pe măsură ce creștem icircn Biserică și icircn tradiția ei dumnezeu icircți va trimite pricini pentru a icircnțelege cu inima Nu te icircncrede prea mult icircn inima ta gacircndirea tre-buie filtrată prin suferință altfel nu va trece proba acestor vremuri vitrege Nu cred că cei laquoraționaliștiraquo vor fi cu Hris-tos și Biserica Sa icircn zilele ce vor veni peste noi vor exista prea multe laquorațiuniraquo icircmpotriva lor iar cei ce se vor icircncrede icircn cugetele lor se vor lepăda de Bisericărdquo4
Asumarea crucii icircn Duh și Adevăr ndash premisă pentru răspunsurile ortodoxiei la problemele și provocările lumii de astăzi Pentru conturarea unor răspunsuri ale Ortodoxiei la
provocările lumii de astăzi pentru a icircnțelege resorturile des-tinului istoric al Bisericii Ortodoxe este fundamental să se 4 Ne vorbește părintele Serafim rose ndash Scrisori trad ștefan Francis-
co Voronca galați edit Bunavestire 2003 p 133 Inclusiv icircn poli-tica bisericească trebuie asumat cugetul lui Hristos nu duhul lumii bdquoImportanța Bisericii din catacombe nu stă icircn laquocorectitudinearaquo ei ci stă icircn păstrarea adevăratului duh al Ortodoxiei duhul libertății icircn Hristos Serghianismul nu doar laquoa greșitraquo pur și simplu icircn aceea că a preferat politica bisericească ci a făcut ceva mult mai rău a avut loc o trădare a lui Hristos icircntemeiată pe un acord cu duhul acestei lumi este o consecință inevitabilă atunci cacircnd politica bisericească este că-lăuzită de logica lumească și nu de cugetul lui Hristosrdquo (Ne vorbește Părintele Serafim rose p 33)
110
icircnțeleagă ireductibilitatea evangheliei la duhul lumii Maxi-malismul Cuvacircntului lui dumnezeu este greu de primit cu atacirct mai mult de trăit și de aceea icircncercăm să-l interpretăm icircntr-o manieră prin care să-l acomodăm la neputințele noas-tre Prin cuvintele Macircntuitorului ni se arată că cel ce nu-l iubește pe Hristos mai mult decacirct pe oricine (tată mamă soț soție copii) nu este vrednic de el totodată domnul Hristos spune foarte clar că cel ce vrea să-l urmeze trebuie să se lepede de sine și să-și ia Crucea icircn fiecare zi
Prietenia lumii este potrivnică voii lui dumnezeu Sfacircntul evanghelist Ioan icircn icircntacircia sa epistolă menționează bdquoNu iubiți lumea nici pe cele ce sunt icircn lume dacă cine-va iubește lumea iubirea tatălui nu este icircn el pentru că tot ceea ce este icircn lume ndash pofta trupului și pofta ochilor și trufia vieții ndash nu sunt de la tatăl ci din lume sunt și lumea trece și pofta ei dar cel ce face voia lui dumnezeu rămacircne icircn veacrdquo (1 Ioan 2 15-17) Sfacircntul Iacov este fără echivoc icircn ceea ce icircnseamnă mărturisirea incompatibilității dintre dumnezeu și duhul lumii el afirmă bdquoNu știți oare că prietenia cu lumea e dușmănie cu dumnezeu Așadar cel ce vrea să fie prieten cu lumea I se face vrăjmaș lui dumnezeurdquo (Iacov 4 4)
desprinderea de slava lumii este esențială pentru culti-varea unei conștiințe mărturisitoare icircn testamentul celor 40 de mucenici din Sevastia se precizează bdquo[] să vă depărtați de orice poftă și rătăcire lumească Căci mărirea lumii este icircnșelătoare și neputincioasă icircnflorește pentru puțin și icircndată se veștejește ca iarba grădinii primind sfacircrșitul mai repede ca icircnceputul Mergeți mai degrabă la iubitorul de oameni dum-nezeu care dăruiește bogăție neicircmpuținată celor ce aleargă la el și dă ca răsplată viața veșnică celor ce cred icircn elrdquo5
evident străduința asumării duhului martiric ne va icircntări icircn conștiința că nu criteriile acestei lumi cele cantita-5 bdquotestamentul sfinților și slăviților patruzeci de martiri ai lui Hris-
tos care s-au săvacircrșit icircn Sevastiardquo icircn Actele martirice icircn PSB vol 11 trad Ioan Rămureanu București edit Institutului Biblic și de Misiu-ne al Bisericii Ortodoxe Romacircne 1982 p 293
111
tive sunt emblematice pentru misiunea Bisericii icircn societa-tea de astăzi performanța este cuantificată prin criterii ale unei eficiențe de tip tehnic icircn această perspectivă contează numărul icircnsă Adevărul nu ține de majoritate tendința de a considera reușită o strategie misionară a Bisericii care atrage mulți oameni riscă să cultive o căutare de a fi pe placul lumii Această atitudine considerată a fi conciliantă făcacircndu-ne tuturor toate prin care urmărim să nu supărăm pe nimeni diluează puterea de viață a mărturisirii generacircnd mai degra-bă confuzie și dezorientare
este important să icircnțelegem că trăim vremuri de cer-nere Părintele Rafail Noica spunea bdquoVremea este a cernerii Va trebui să pierdem pe mulți din racircndurile preoților și din numărul credincioșilor [] Acum va trebui să se lămureas-că credința noastră acum se va vedea icircn sfacircrșit ce va fi fost Biserică ndash și ce nu acum ndash care va fi fost acel laquopopor bine-credincios de pretutindeniraquo (cf liturghierele recente) și ce anume va rămacircne laquoneclătit de porțile iaduluiraquo (cf Matei 16 18) și ce va trebui să cadă Nevoie este de acest laquonecazraquo (cf 1 tesaloniceni 5 3) pentru că acum icircn sfacircrșit Vremea stă să nască Veșnicia icircnfricoșătoare lucruri dar nu laquobăgacircndu-ne capul icircn nisipraquo ca struțul ne vom pregăti pentru ceea ce nu vom putea stăvili icircnfricoșată vreme dar dacă de la dumne-zeu icircngăduită ndash macircntuitoare laquoAcum mai aproape este nouă macircntuirea decacirct am crezutraquo (Romani 13 11)rdquo6
dumnezeu a lucrat mereu printr-o rămășiță Atacirct icircn Vechiul testament cacirct și icircn Noul testament se arată acest lucru icircn condițiile căderii icircn idolatrie a evreilor evocate icircn Vechiul testament de fiecare dată există o rămășiță prin care dumnezeu lucrează icircn istoria poporului ales dar și icircn istoria lumii Sfacircntul Apostol Pavel invocacircnd rămășița lui Israel arată icircn epistola către Romani că bdquo[] tot ast-6 Rafail Noica Cultura duhului Alba Iulia edit Reicircntregirea 2002
apud Profeții și mărturii creștine pentru vremea de acum ndash Selecție de texte de la Sfinții Părinți și autori contemporani ediția a II-a Ale-xandria edit Biserica Ortodoxă 2004 p 351-352
112
fel și-n vremea de acum există o rămășiță aleasă prin harrdquo (Romani 11 5)
de exemplu icircn istoria Bisericii icircn contextul disputelor hristologice la un moment dat la modul văzut Sfacircntul Ma-xim Mărturisitorul este exponentul rămășiței mărturisitoare a Adevărului este impresionant cum icircn fața reprezentanților patriarhului și ai icircmpăratului ai autorității eclesiastice și a celei imperiale Sfacircntul Maxim fără să se lase intimidat de presiunea acestora rămacircne ferm și mărturisește neclintit credința Bisericii Atunci cacircnd este icircntrebat pe ce se icircnteme-iază din moment ce icircmpăratul și patriarhul spun același lu-cru iar el crede icircn ceva diferit Sfacircntul Maxim Mărturisitorul icirci invocă pe Sfinții Părinți și pe martirii care au mărturisit icircn duh și Adevăr credința icircn Hristos Cel răstignit și icircnviat Conștiința Sfacircntului Maxim este conectată icircn același duh al Sfinților Părinți de dinaintea lui
Atunci cacircnd episcopul teodosie reprezentantul patri-arhului icirci spune Sfacircntului Maxim ce ar putea să facă din mo-ment ce icircmpăratul s-a exprimat icircntr-un anumit fel Sfacircntul Maxim icirci răspunde categoric bdquoAtunci de ce tu și cei icircmpreu-nă cu tine v-ați atins de sfintele evanghelii dacă soluționarea celor grăite nu stătea icircn puterea voastră Cu adevărat nici toată puterea cerurilor nu m-ar convinge să fac aceasta Căci ce cuvacircnt de apărare aș putea avea nu față de dumnezeu ci icircn fața conștiinței mele pentru faptul de a fi trădat printr-un jurămacircnt pentru slava oamenilor care prin rațiunea ei de a fi n-are de fapt nicio existență credința care-i macircntuie pe cei care o iubescrdquo77 Sfacircntul Maxim Mărturisitorul și tovarășii săi icircntru martiriu papa
Martin Anastasie Monahul Anastasie Apocrisiarul ndash bdquoViețirdquo ndash actele decesului ndash documentele exilului trad Ioan I Ică jr Sibiu edit de-isis 2004 p 160 Sfacircntul Maxim arată importanța conștiinței pentru mărturisirea Adevărului credinței precum și depășirea unei corecti-tudini formale icircn literă ce conduce la o icircnțelegere legalistă el spune bdquoPrefer icircnsă mai degrabă să mor decacirct să am conștiința tulburată că am alunecat icircn vreun fel oarecare icircn ce privește credința [] vreți ca
113
Pentru denaturarea unei conștiințe mărturisitoare a Bisericii icircn lume icircn duhul tradiției sfințitoare a Ortodoxiei riscul nu este atacirct atacul din afară asediul Bisericii cacirct pe-ricolul dinăuntru Promovarea din interiorul Bisericii a unei atitudini de acomodare la duhul lumii icircnțelegerea actualiză-rii evangheliei și a misiunii bisericești ca un demers de a fi icircn pas cu vremea rezonarea vieții eclesiale cu ritmul accelerat al lumii favorizează o icircnstrăinare față de Adevărul și duhul evangheliei
Sfacircntul Ioan Iacob Romacircnul mărturisește icircn acest sens bdquoși nu-i atacirct de periculoasă ispita care vine de la vrăjmașii lui dumnezeu de la atei de la cei cu grija numai la cele pămacircntești sau de la cei destrăbălați care nu pot ușor să va-tăme pe creștini Pericolul vine de la frații cei mincinoși care sunt dușmani ascunși cu atacirct mai periculoși cu cacirct cred că ei sunt frați curați Predică și ei Ortodoxia dar oarecum schim-bată și prefăcută după placul lumii acesteia și a stăpacircnitorului acestei lumi Predica lor e ca o hrană prielnică care a icircnce-put să se strice și icircn loc să hrănească otrăvește pe cei care o mănacircncă ei aduc tulburare icircn racircndurile creștinilor Aceștia sunt ispita cea mare a neamului celui de pe urmă despre ei a profețit domnul că vor fi icircn veacul cel de apoi laquoMulți vor veni icircntru numele meu și pe mulți vor icircnșelaraquo (Matei 24 5)rdquo8
Pentru mărturisirea Adevărului icircn lume este funda-mental să asumăm modelul lui Hristos Adevărul răstignit pe Cruce Acest Adevăr insultat scuipat lovit răstignit pe Cruce este Adevărul Care a icircnviat și S-a arătat biruitor prin
noi să ne asemănăm iudeilor care aplecacircndu-și mintea numai asupra expresiilor simple adică asupra literei au căzut din adevăr avacircnd un văl pe inimile lor ca să nu icircnțeleagă pe domnul Care e duhul cel ascuns icircn literă despre care s-a scris că laquoucideraquo dar laquoduhul face viuraquo (2 Corinteni 3 6)rdquo (Sfacircntul Maxim Mărturisitorul și tovarășii săi icircntru martiriu p 126 149-150)
8 Sfacircntul Ioan Iacob-Hozevitul Hrană duhovnicească București edit bdquolumină din luminărdquo 2000 p 537-538 apud Profeții și măr-turii creștine pentru vremea de acum p 163
114
sfinți lui Hristos I S-a cerut Să coboare de pe Cruce el a ră-mas pe Cruce arătacircnd astfel că dumnezeul nostru este Cel Care a rămas pacircnă la capăt pe Cruce astfel trăind slava icircn-vierii Orice creștin autentic următor al Macircntuitorului este o ființă răstignită față de lume el moare icircn fiecare zi față de cele trecătoare ale lumii pentru a icircnvia la cele veșnice după cum spune Sfacircntul Apostol Pavel
Mai ales icircn societatea de astăzi cacircnd logica Crucii este extirpată icircn mod constant și cotidian fiind promovate co-moditatea și confortul este important să se icircnțeleagă că un creștin veritabil este un om răstignit față de lume Părinte-le Serafim Rose este sugestiv icircn acest sens bdquoNoi cei ce ne numim creștini nu trebuie să așteptăm nimic altceva decacirct să fim răstigniți Căci a fi creștin icircnseamnă a te răstigni icircn aceste vremuri și icircn oricare alte vremuri de cacircnd Hristos a venit icircntacircia dată Viața Sa este model ndash și avertisment ndash pen-tru noi toți trebuie să fim răstigniți individual mistic căci răstignirea deplină este singura cale de icircnviere dacă vom icircnvia cu Hristos trebuie mai icircntacirci să ne smerim icircmpreună cu el ndash chiar pacircnă la umilința cea din urmă cea de a fi devorați și scuipați afară de lumea care nu ne icircnțelege [] și trebuie să fim răstigniți la vedere icircn ochii lumii căci icircmpărăția lui Hristos nu este din această lume și lumea nu o poate primi și nu o poate primi nici măcar un singur reprezentant al ei nici pentru o singură clipărdquo99 Ne vorbește părintele Serafim rose p 7-8 Asumarea Crucii nu
icircnseamnă o atitudine ostentativă mărturisirea nu presupune fana-tism ci presupune căutarea a ceea ce nu este din această lume icircn acest duh nelumesc trebuie deslușite răspunsurile Ortodoxiei la pro-blemele și la provocările lumii de astăzi bdquoCel ce voiește să rămacircnă icircn adevărata tradiție a Ortodoxiei va trebui să fie ferm hotăracirct și racircvnitor fără a icircnclina spre fanatism fără să creadă că ar putea să-i icircnvețe pe episcopii noștri ce să facă Mai presus de toate trebuie să ne nevoim să păstrăm adevărata mireasmă a Ortodoxiei fiind măcar puțin laquoafară din lumea aceastaraquo detașați de toate grijile și politica acestei lumi sau chiar de cea bisericească hrănindu-se din macircnca-rea nelumească pe care Biserica ne-o dă cu prisosințărdquo (Ne vorbește părintele Serafim rose p 238)
115
dezorientarea apăsarea și confuziile din lumea de as-tăzi sunt cauzate doar de factori externi Bisericii Ortodocșii nu sunt absolviți dimpotrivă prin insuficienta mărturisire icircn duhul și Adevărul Ortodoxiei soluțiile propuse la provo-cările lumii nu sunt cele icircnrădăcinate icircn evanghelia Macircntu-itorului Hristos este necesară icircn primul racircnd o recuperare de către ortodocși a cugetului și a ethosului icircnrădăcinate icircn tradiția sfințitoare a Bisericii astfel icircncacirct aceștia să fie lumi-nă a lumii și sare a pămacircntului destinul istoric al Ortodoxi-ei nu trebuie căutat icircn forme impresionante ale instituțiilor acestei lumi ci prin icircntruparea unui mod de a fi cu totul nemaivăzut icircn lume (cum se arată icircn Epistola către diognet) icircntrupat icircn viața comunităților din parohii și din mănăstiri
gheorghios Metallinos insistă că soluțiile la probleme-le lumii de astăzi pot fi conturate plecacircnd de la experiența icircn duh și Adevăr trăită icircn parohiile și mănăstirile ortodo-xe bdquoOmul european poartă simptomele evidente ale unei dezamăgiri tragice trăind icircntr-un vid existențial care-l duce necontenit mai aproape de Răsărit (-ul apropiat și icircnde-părtat) Odată cu moartea metafizicii (și a religiozității) el caută Adevărul ca experiență trăită și de aceea se refugiază icircn practicile și surogatele religioase pe care i le oferă pasiunea misti-cii extrem-orientale tocmai acestei căutări poate să-i răspundă Ortodoxia Atunci icircnsă cacircnd icircși păstrează autenticitatea dacă europa icircncă laquorespiră și suferăraquo (Romani 8 22) icircn icircnstrăinarea ei acest lucru se datorează icircntre multe altele și inconsecvenței noastre a ortodocșilor cu numele precum și a modului greșit al dialogului cu ea A venit timpul pentru reconsiderarea metodei dialogului nostru teologic cu europa și creștinătatea apuseană Numai icircn cadrele spiritualității patristic-romeice poate fi gacircndi-tă ortodox unitatea creștină Iar fără unitatea creștină autentică adică fără Ortodoxia Sfinților Părinți nu se poate edifica nicio-dată o unitate spirituală icircn Paneuropa proiectatărdquo10
10 gheorghios d Metallinos Parohia ndash Hristos icircn mijlocul nostru p 191
117
viitorul chiromanție proFeție anticipație
Răzvan Bucuroiu
Poate să prevadă omul viitorul Poate preconiza el cum va fi configurată propria lui viață geometria instituțiilor fundamentale arhitectura geopolitică a lumii ndash fie și pes-te un deceniu sau două Adică o fracție minusculă la nive-lul istoriei evident că nu icircn detalii profunde icircnsă cacircteva flash-uri care să penetreze constructul enigmatic al viitoru-lui tot se pot schița
icircn opinia mea Biserica va fi confruntată direct și fron-tal plenar și total cu provocarea revoluției digitale care este ndash culmea ndash abia la icircnceput Nimeni nu cred că poate in-tui modificările de substanță care vor mătura viețile noastre (reale sau virtuale) ca un tsunami tot ceea ce se vorbește acum despre noosferă despre infosferă despre icircnvelișul comunicațional care s-a adăugat ndash prin voința omului ndash la celelalte straturi funcționale ale planetei vădește naivitate icircn comparație cu vremurile de schimbări radicale la care vor asista copiii și nepoții noștri Iar cacircnd afirm aceste lu-cruri nu am icircn vedere sumbre aspecte apocaliptice și nici naive scenarii hiliaste ci icircntrevăd modificări de structură existențială de paradigmă a vieții următoarei generații Se vede limpede că sub influența mediilor digitale icircn care copiii noștri se mișcă natural deja există un conflict generațional care are la bază tocmai acest aspect realitatea virtuală și icircn prelungirea ei modul de percepere bdquosoftrdquo a lumii Iar acest
118
conflict nu are la bază atacirct seturi antagonice de valori cacirct și modul de comunicare și decelarea realității icircnconjurătoare
Nu degeaba au fost numite noile generații (de către cei maturi evident) bdquomillennialsrdquo bdquogenerația xrdquo bdquozrdquo cea a bdquofulgilor de neardquo etc tocmai pentru a defini modificările de substanță survenite icircn mentalul icircn habitus-urile de compor-tament și icircn profilul moral al celor născuți icircntre milenii cu smartphone-ul sub pernă
Ce definește aceste generații de copii născuți sub zodia 3 4 sau 5g O instabilitate emoțională crescută dublată de o ușurință a gacircndirii asociative o zonă accentuată a imagi-narului (propriu amp colectiv) o rezistență scăzută la efort și la stres o dorință de libertate concretă dar și digitală tele-munca (munca de la distanță) este o realitate bdquoanul sabaticrdquo pe care și-l permit tinerii occidentali e deja cutumă schim-barea frecventă a domiciliului (tot mai puțini proprietari tot mai mulți chiriași) a continentului chiar modificările de sex fluidizarea genurilor infantilizarea credințelor bdquotradiționalerdquo și deificarea naturii icircnconjurătoare gustul pentru literatura SF ca evadare icircntr-o lume mai bună icircn care tehnologia icircm-parte dreptatea binele și fericirea ndash toate acestea și multe al-tele pot descrie o nouă tipologie umană Persoanele de 30 de ani și sub această vacircrstă deja cred cu totul altceva referitor la marile interogații ale vieții la dumnezeu chiar icircntr-o formă radical redefinită decacirct o fac părinții lor Care genitori nota bene sunt și ei produsul post-modernității tacircrzii
Așadar vorbim despre modificări de profil sufletesc icircn profunzime de schimbări de fibră psihologică poate și de prefaceri ale AdN-ului uman Sipetul cromozomial al vieții așa cum a fost definit illo tempore de creatorul său este luat la verificări este interogat iar mai nou este ideologizat Căci sub umbra disputată și tulbure pe alocuri a ideologiei de gen au fost plasate afirmații bdquoștiințificerdquo care demonstrau chipu-rile existența genei homosexualității Iată cum umanitatea este pe punctul de a contesta și rescrie toate cele știute pacircnă
119
icircn prezent toate ar fi bune și frumoase dacă s-ar porni de la un demers onest sub raport științific icircnsă noi știm că bdquoobiec-tivitatea este subiectivitatea instituționalizatărdquo icircnsă impac-tul științei icircn viețile noastre reale nu-l poate contesta nimeni iar speranța este că la timona cercetării fundamentale vor sta oameni cu conștiință cu valori așezate imuni la ideologiile de tranziție care fac icircnsă mult rău prin relativizarea totală la pachet a tuturor lucrurilor care contează
Profilul psihologic sufletesc al noilor generații se mo-difică dramatic și sub tirul neicircntrerupt al campaniilor pu-blicitare derulate icircn absolut toate mediile de informare și expunere a unui mesaj bdquoești ceea ce cumperi ceea ce porți ceea ce consumirdquo asta pare a fi noua deviză a veacului de-finirea umanității prin compulsiile periodice icircn cadență de shoppping stabilirea profilului psihologic dar și identitar icircn funcție de un anume mod de consum (calitativ cantitativ selectiv etc) pare a fi luată icircn serios și duce la ideea că omul devine un mecanism de achiziție amp consum care se mani-festă prin sesiuni de shopping rage da psihologii au stabilit și forme de adicție față de actul cumpărării achiziționării de bunuri iar prima victimă a acestor campanii (nu o spun eu ci studiile sociologice) este femeia și icircn special femeia tacircnără ea eva cea care a racircvnit la mărul din eden atra-să instinctiv de formele concrete ale materiei ndash prin icircnsăși definiția ei de mamă care bdquoicircnmulțeșterdquo neamul omenesc creacircnd (și) materie ndash ea este ținta predilectă a vacircnzătorilor de orice Asupra psihicului femeilor se derulează campanii de marketing asupra subliminalului lor se abat norii inter-minabili ai promovării de produse valurile de propagandă consumeristă ele sunt target-ul publicitarilor sunt ținte si-gure ale copy-righter-ilor ale bdquocreativilorrdquo din agențiile de advertising din icircntreaga lume și treaba funcționează
O altă forma mentis este cea a literaturii și a filmelor SF cu prelungirea lor icircn mediul virtual prin jocuri pe cal-culator Mulți tineri gustă literatura science-fiction icircntre-
120
zăresc icircn ea profeții care se pot icircmplini limite care pot fi depășite tehnologia care face cu adevărat lumea mai bună ridică la putere genomul uman și comportamental al next generations Macircntuirea prin știință prin cunoașterea car-teziană prin logica și experimentul bazat pe observație di-rectă cuantificabilă cu instrumentar de ultimă generație progres științific nelimitat ndash iată doar cacircteva poncife ale omenirii recente tehnologia folosește rațional resursele icircmparte dreptatea duce visul omenesc dincolo de fruntari-ile spațiului ale timpului ale materiei și ale energiei Sun-tem ndash sau vom fi ndash nelimitați icircn mișcare sănătoși tun cu microcipuri implantate și creieri artificiali sădiți icircn noi ne icircnmulțim ordonat ne știm locul icircn organigrama cosmică (galactică) facem cunoștință cu alte civilizații avansate teh-nologic și cu o altă conștiință asupra lumilor pe care le stră-bat cu viteze amețitoare icircn sistem WARP (la care chiar se lucrează) Ce mai tura-vura viitorul ne va găsi icircncapsulați pe o navă de croazieră extraterestră (extra-galactică even-tual) icircn fața unor ecrane uriașe macircncacircnd bobițe super-ca-lorice și amuzacircndu-ne de istoria recentă pe cacircnd credeam icircn icircngeri icircn Sfacircnta treime icircn Maica domnului Nu a fost Iuri gagarin cel care icircn primul zbor orbital făcut de vreun om vreodată (1961) la icircntoarcere a declarat macircndru nevo-ie-mare bdquodupă cum știți am fost icircn spațiul extraterestru m-am uitat cu atenție și nu am văzut acolo niciun icircnger nici pe dumnezeu e gol nu e nimenirdquo
Iar icircn ceea ce privește jocurile pe calculator este deja o bdquolume icircn lumerdquo Peisajul cu tineri (și mai puțini tineri) care stau cu ochii ațintiți icircn ecrane mai mari sau mai mici și frenetic mișcă spasmodic ochii și macircinile pentru a juca un joc virtual s-a instalat deja icircn realul de zi cu zi deja sunt comunități icircntregi de jucători se joacă pe echipe dar vir-tual de la distanțe uriașe sunt personaje digitale care atrag forme de imitare icircn viața reală și cacircte și mai cacircte Imposi-bil de apreciat care sunt efectele acestor jocuri (unele foarte
121
violente) asupra minții icircn formare a tinerelor generații icircnsă impactul deja poate fi sesizat sub forma unor adicții care fac viața socială și sufletească reală din ce icircn ce mai greu de gestionat Cu alte cuvinte nu mai există limite geografice bariere ale limbii blocaje semantice nici diferențe rasiale ori confesionale Homo ludens este un om universal un bun global o achiziție a lumii virtuale un tribut adus inteligenței artificiale
Cum se raportează sau mai degrabă cum ar trebui să se raporteze Biserica la aceste schimbări majore la această răsturnare a scării de valori bdquoașezaterdquo forjate timp de seco-le și chiar milenii pe parcursul a cacirctorva generații creștine (vreo 70) Cum icircși adaptează ea mesajul unei lumi globali-zate aliniată unor valori diferite de cele ale sale Căci ținta de viață a contemporanilor noștri nu mai este macircntuirea ci bunăstarea Nu mai este starea de echilibru prin rugăciune și slujbele Bisericii ci este căutarea de entertainment de rela-xare de zen la purtător Omul vechi avea ca finalitate a unei deplasări (cu toate riscurile pe care le incumbă) ori peleri-najul ori călătoria icircn scopuri comerciale sau pornea icircn cău-tarea sănătății Nimeni icircnainte vreme nu bdquose plimbardquo nu se facircțacircia de ici-colo pe scoarța terestră din pură plăcere Acum călătorim doar pentru plăcereabucuria de a vedea lucruri și oameni noi locuri paradisiace pentru a ne relaxa sau ndash pur și simplu ndash pentru a ne macircngacircia orgoliul consumeristic de altfel plăcerea este cea care ne ghidează de cele mai multe ori deciziile sau direcția vieții bdquoAșa icircmi placerdquo se aude din ce icircn ce mai des icircn conversațiile uzuale iar plăcerile sunt acum pe punctul de a fi icircmplinite satisfăcute
dar interzice oare creștinismul plăcerile bdquoOri de macircn-caţi ori de beţi ori altceva de faceţi toate să le faceţi spre slava lui dumnezeurdquo spune Sfacircntul Apostol Pavel icircn prima epistolă către Corinteni 10 31 (dar și icircn Filipeni 1 11) Ce icircnseamnă această afirmație la o primă vedere s-ar putea zice că noua religie a nazarineanului mort și icircnviat nu inter-
122
zice nimic doar că afirmația trebuie citită icircn context Căci icircnainte de aceasta tot Apostolul Neamurilor spune limpede bdquotoate icircmi sunt icircngăduite dar nu toate icircmi folosesc toate icircmi sunt icircngăduite dar nu toate zidescrdquo (1 Corinteni 10 23) Atunci despre ce ne vorbește icircn esență Marele Pavel despre puterea discernămacircntului Această calitate a sufletului și a minții umane care la unii semeni este chiar o harismă aceas-tă valoare de căpătacirci a comportamentului nostru de oameni ai credinței de persoane mature duhovnicește care pot dis-tinge bdquoicircntru clipeala ochiuluirdquo natura unei priveliști semnul de proveniență al unui gacircnd al unui vis al unei propuneri sau al unei icircntacircmplări de viață A discerne icircnseamnă a cerne prin sită datele problemei iar sita este chiar harul Sfacircntului duh care conlucrează cu experiența personală Credincioșii au asupra lor asistența duhului Sfacircnt dacă și viața lor este curată și orientată spre lumina neicircnserată a icircnvierii Așadar instrumentarul e activ la bord doar dacă mașinăria lucrează icircn parametrii inițiali ai macircntuirii de aceea discernămacircn-tul nu ar trebui să lipsească din judecata noastră dar totuși cacircți dintre noi icircl avem cu adevărat Cei mai mulți ne ba-zăm preponderent pe bdquoexperiența de viațărdquo pe cultură pe relații pe jocul hazardului (pe noroc mai pe romacircnește) pe inspirație de ultim moment Prea puțini apelăm conștient la asistența duhului la mișcarea de mlădiere a minții de transparență a inimii față de o situație sau alta Prea puțini dintre noi suntem bdquofreaticirdquo (cum ar spune maestrul Sorin dumitrescu) la adierea harului la glasul șoptit al lui dum-nezeu care ne cere să facem ceva și nu altceva de cele mai multe ori atunci cacircnd prindem (icircntr-un fel sau altul fiecare știeintuiește cum anume) undele bdquoscurterdquo ale harului ceea ce bdquoauzimrdquo este icircn totală opoziție sau contradicție cu ceea ce doream noi să facem inițial cu soluția noastră omenească bdquoraționalărdquo Atunci cacircnd icircntr-un fel sau altul ne icircncredințăm că gacircndul pe care icircl avem nu este numai al nostru ci este icircn părtășie icircn sinergie cu dumnezeu atunci apare angoasa
123
Atunci apar procesele de conștiință atunci apar neputințele piedicile toată suita de situații aparent imposibil de depășit
Invoc acum spre exemplificare situația simplă dar re-curentă a ispitelor de la icircnceputul fiecărui post bisericesc Fiecare din noi am trăit această experiență sunt absolut sigur de acest lucru de cum icircncepe postul icircnsoțit de ho-tăracircrea de a-l ține bdquoca la carterdquo apar tot felul de piedici de ispite Ba apare o problemă de sănătate ba trebuie să plecăm urgent undeva ba primim o vizită imposibil de refuzat ba o avansare ba o retrogradare ba un conflict icircn familie sau la serviciu ndash exemplele sunt nenumărate Orice dar numai postul să nu-l ții după un timp ca prin farmec toate slă-besc situațiile explozive escamotează discret aburul vrajbei se risipește viața reintră icircn normal dacă nu ați avut parte de astfel de experiențe vă conjur fiți atenți la viața voastră duhovnicească și la bdquoicircntacircmplărilerdquo cotidiene de la icircnceputul următorului post
Iar ca lucrurile să fie aduse la zi aș dori să luăm icircn discuție criza Covid-19 o epidemiepandemie decretată ca atare chiar acum cacircnd scriu aceste racircnduri Nu știu cum se va termina teribila icircncleștare cu virusul noii gripe și cum vom ieși din acest conflict noi ca spiță umană Pe mine sin-cer cel mai mult și mai mult mă interesează icircn clipa de față cum vor ieși creștinii mei dintr-o icircncercare ca aceasta care le-a forțat limitele credinței ale icircncrederii icircn Sfintele taine icircn atotputernicia lui dumnezeu icircn spațiul sacru și igienizat al bisericii și icircn efluviile de sănătate sufletească și trupească efluvii care vin odată cu momentele de invocare ale duhu-lui din Sfacircnta liturghie Cacircți dintre noi ne-am icircmpărtășit cu lingurița bdquode obșterdquo alături de copiii noștri Cacircți am mai să-rutat sfintele moaște cacircți am mai dat macircna cu frații noștri icircn ușa bisericii e drept aceste măsuri restrictive sunt bineveni-te sunt logice și necesare icircnsă pacircnă la Sfacircnta icircmpărtășanie căci acolo vorbim despre altceva dar acum nu e momentul acestei paranteze și nu o deschid
124
Ce vreau să spun este că o epidemie ca aceasta a fost de ajuns să ne impună noi reguli noi obișnuințe (care se vor perpetua măcar icircn parte) noi perspective asupra a ceea ce se icircntacircmplă la biserică după acest episod epidemiologic mulți romacircni se vor icircntreba pe bună dreptate de ce ar tre-bui să mai meargă la biserică dacă acolo nu este cu adevărat un spațiu sfacircnt și septic eliberat de orice imixtiune virală de orice pericol de contaminare Sfintele taine sunt atotputer-nice sau icircn fața virusului pălesc pacircnă și ele și dacă da cacirct anume icircn ce proporție icircntrebări grele cu decont ulterior Iar viitorul din această perspectivă nu arată bine căci omul este foarte sensibil la ideea de boală sau de sănătate depin-de cum vreți s-o luați Or dacă Biserica nu asigură măcar confortul sufletesc deplin asupra acestei provocări la ce bun toate dacă locașul sfacircnt devine un posibil focar de răspacircn-dire a epidemiei la ce bun toate aceste ritualuri slujbe racircn-duieli efort liturgic de aceea cred icircntr-o ridicare la putere pe alt nivel (next level) a explicațiilor teoretice venite direct bdquodin vremurile asteardquo pe care oamenii bisericii și laicii deo-potrivă sunt datori să le ofere lumii anxioase lumii care icircn-treabă sincer lumii ignorante Nu mai putem sta cu macircinile icircn sacircn indignacircndu-ne de laicizarea accelerată a omului de descreștinarea societății de dezinteresul crescut față de cele sfinte de erodarea credibilității clericale ci trebuie să cobo-racircm icircn arenă cu tot arsenalul teoretic și practic din dotare cuvacircnt faptă slujbă și minuni da ați citit bine minuni dumnezeu face minuni ele sunt semne vizibile pentru ori-cine și el face minuni prin slujitorii Săi
la treabă deci să chemăm numele lui cu adevărat (nu prin rutinizarea harului) cu smerenie (nu cu masca falsei umilințe) cu ardoare (nu cu descrierea obligatorie din fișa postului) icircn tot ceasul (nu doar icircn orele de program) Clerul este pus icircn fața unei alegeri acum sau niciodată să facă im-posibilul căci credința icircn Hristos chiar pe asta se bazează pe imposibilul răsturnat rușinat pe moartea icircnvinsă cu armele
125
vieții dacă noi credem că Hristos a icircnviat din morți atunci trebuie să credem și că putem face orice legat de șansele de a schimba lumea Se poate icircn pofida oricărei concurențe a tehnologiei a schimbărilor de moravuri și a demotivării ge-nerale
bdquoicircndrăzniţi eu am biruit lumeardquo (Ioan 16 33)
București martie Anno domini 2020 anul pandemiei Covid-19
PS icircn afara aplicației WAze deocamdată nicio formă de tehnologie sau știință a viitorului nu poate să prevadă ceea ce se va icircntacircmpla peste doar cacircteva minute icircnsă duhul profetic sădit icircn om și lucrat icircn el prin viață curată poate pricepe ceea ce se icircntacircmplă azi cu mare acuitate și poate distinge intui amușina liniile de forță ale zilei de macircine tendințele ei subtile balansul ei spiritual Adică spre ceea ce va tinde omul cu alte cuvinte spre ce taler va icircnclina balanța și asta nu e puțin lu-cru atenție așadar la oamenii care nu vorbesc cele ale lor ci ale duhului Să avem radarul pornit tot timpul
127
despre viitorul apropiat al Bisericii noastre
Dan Ciachir
icircn curacircnd se vor icircmplini 30 de ani de la prăbușirea re-gimului comunist ateu 30 de ani icircnseamnă o epocă una icircn care și este o convingere pe care o mărturisesc fără echivoc Biserica noastră a fost ca niciodată icircnfloritoare de la sfacircr-șitul domniilor pămacircntene care au coincis cu descăunarea icircn 1616 a lui ștefan Cantacuzino urmașul la tron al Sfacircn-tului Constantin Bracircncoveanu Biserica Ortodoxă Romacircnă nu a strălucit icircn decurs de trei secole niciodată ca icircn acești ultimi 30 de ani Nu este numai părerea mea icircmi amintesc o discuţie cu preotul Parohiei Bulgare din București purtată icircn urmă cu 20 de ani bdquoSă nu vă placircngeţi sub nicio formă de starea Bisericii dvs icircntrucacirct aveţi o Biserică icircnfloritoarerdquo Cacircţiva ani mai tacircrziu corespondentul celei mai mari agen-ţii de presă din lume Reuters pomenea icircntr-o relatare de la București de bdquoputernica Biserică Ortodoxă Romacircnărdquo și mă grăbesc să adaug că era vorba de o puternicie atacirct duhovni-cească ndash icircn primul racircnd ndash cacirct și socială
de altfel ani la racircnd icircn discuţiile pe care le purtam cu ziariștii străini ndash toţi occidentali ndash icircncepeam cu această preci-zare Biserica Ortodoxă este o Biserică de mase desigur ea a avut icircntotdeauna respect pentru cărturărie și pentru cărturari cele mai mari vacircrfuri ale intelectualităţii și ale artei noastre fiind legate de Biserică icircn frunte cu cei trei clasici ai litera-turii romacircne Creangă (care a fost și diacon) Caragiale și
128
eminescu Romacircnul cel mai cunoscut astăzi icircn lume sculp-torul Constantin Bracircncuși a fost succesiv clopotar cacircntăreţ icircn corul Bisericii Mavrogheni din București și diacon al Bise-ricii Romacircne din Paris o fotografie icircl icircnfăţișează icircmbrăcat icircn stihar george enescu compozitorul romacircn de notorieta-te universală și-a mărturisit icircntotdeauna credinţa fermă icircn Biserica noastră icircn general intelectualii străini de Biseri-că sau chiar adversari ai acesteia sunt oameni de străluci-re secundară sau terțiară influențați de curentele la modă icircn Occident care a fost și a rămas leagănul ateismului Cei care arată potrivnicie Bisericii situație iarăși similară cu cea din Apus sunt persoane icircn general de prim-plan mediatic consacrate icircn tăgăduirea Bisericii și a Creștinismului icircnsă majoritatea intelectualilor noștri (medici profesori avocați șamd) sunt oameni atașați Bisericii și calendarului liturgic ei mențin tradiția și mai ales femeile ca pe o componentă a mărturisirii Bisericii și nu pretinsa icircnapoiere economică icircntrucacirct sentimentul tradiției este unul prevalent spiritual colorat evident și de componentele sale sociale Credința și Predaniile se transmit organic icircn familie și icircn comunități inclusiv icircn marile orașe A echivala credința icircn Hristos cu icircnapoierea cu sărăcia sau cu depărtarea de oraș este o inepție stacircngistă
icircn anii rsquo50 cei mai vitregi ai fostului regim au urmat cursurile Institutului teologic din București intelectuali pre-cum Virgil Cacircndea viitorul academician profesorul Ale-xandru duţu criticul de artă Nina Stănculescu Romacircnia era pe atunci singura ţară ortodoxă comunizată care avea atacirct călugăriţe cacirct și studente laice la Institutul teologic din București situaţie care a subzistat pacircnă icircn anul 1959 și aces-ta este un argument major reflectacircnd continuitatea Bisericii noastre care și-a icircndeplinit menirea fără nicio icircntrerupere Avea dreptate marele istoric bisericesc Niculae Popescu să spună că icircn decursul istoriei țării noastre nu a existat nicio-dată sat fără preot
129
icircnflorirea Bisericii noastre de astăzi de care nu con-tenesc să mă bucur și pe care o admir se sprijină pe mari-le jertfe făcute de preoţi și credincioși icircn timpul regimului comunist 20 de preoţi ortodocși au fost uciși prin sentin-ţă judecătorească (trei numai icircn Procesul bdquoArnăuţoiurdquo) sau omoracircţi icircn bătaie icircn cursul anchetelor icircn anii rsquo50 denumiţi de un scriitor bdquoobsedantul deceniurdquo au predat la cele două Institute teologice din ţara noastră profesorii dumitru Stă-niloae Ioan g Coman teodor M Popescu liviu Stan iar un deceniu mai tacircrziu profesorii Mircea Păcurariu Ion Bria și alţi dascăli remarcabili icircndrăznesc să spun că teologia noastră de catedră a atins cel mai icircnalt nivel icircn bdquoanii teroriirdquo
Alte două paradoxuri au fost primele canonizări de sfinți romacircni din octombrie 1955 și generalizarea cultului a șapte sfinți și sfinte cu moaște pe teritoriul Romacircniei icircn 1968 Patriarhul justinian reușea să tipărească prima Biblie Sinodală postbelică icircntr-un tiraj de 200000 de exemplare cu hacircrtie procurată de la o societate biblică engleză datorită demersului Reginei elisabeta a II-a a Marii Britanii
Recent icircn noiembrie 2018 un institut american de cercetare a stabilit că Romacircnia este ţara europeană cu cea mai mare credincioșie (prefer acest termen romacircnesc bdquoreli-giozităţiirdquo) din cele 34 de state investigate Nici despre acest lucru nu s-a vorbit foarte mult deși este foarte important și confirmă ceea ce am constatat cu mulţi ani icircn urmă ndash icircnflo-rirea fără precedent a Bisericii noastre Mărturisesc că mă temeam că această icircnălţare spirituală pentru care trebuie să mulţumim duhului Sfacircnt nu va rămacircne la aceleași cote icircmi amintesc că icircn anii rsquo90 părea că zidurile deveniseră mai im-portante decacirct oamenii icircn sensul că se căuta consolidarea Bisericii prin lăcașurile de cult ce trebuiau ridicate icircntrucacirct icircn patru decenii de regim comunist se construiseră 500-600 de biserici Astăzi pot spune că raportul dintre ziduri și oa-meni adică dintre lăcașuri și plămădirea duhovnicească a sufletelor credincioșilor este bine proporţionat și trebuie
130
adăugat că nu sondajele definesc apartenenţa la o Biserică ci numărul de oameni pe care icirci icircntacirclnim la Sfacircnta liturghie
dacă discutăm despre viitorul apropiat al Sfintei noas-tre Biserici pe care icircl dorim pe măsura celor trei decenii amintite mi-aș icircngădui cacircteva scurte observaţii Activita-tea socială a Bisericii noastre este remarcabilă icircnsă ca și icircn cazul raportului ziduri-suflete din anii rsquo90 mi-e teamă de un excedent icircn dauna duhovniciei și iată de ce activitatea socială a unei Biserici este cea mai admirată de atei sau de cei indiferenţi icircn materie de credinţă decenii icircn șir Biserica Romano-Catolică a fost prețuită pentru performanţele sale icircn domeniul social tot timpul am avut impresia că acestea au fost pacircnă la urmă o piatră de poticnire Nu cred că ar mai susține cineva astăzi că era mai bine ca noi romacircnii să fi fost catolici cacircnd marea Biserică a Romei este zguduită de o criză atacirct de profundă Așa icircncacirct cred că este nevoie de un echilibru icircntre rugăciune mărturisire și activitate filan-tropică Nu trebuie să fim atenţi la ceea ce admiră alții ci la trăsăturile și specificul Sfintei noastre Biserici Ceva similar aș afirma și despre excesul de colocvii și simpozioane icircn care se insinuează o umbră de scolasticism uscăcios
un domeniu icircn care avem o veche tradiţie este rapor-tul Biserică-Stat Iar acest raport a fost cumpănit admirabil icircn acești ultimi 30 de ani Mai mult ne-a reamintit faptul observat de un mare savant creștin că icircn trecutul medieval al ţării noastre cele mai frumoase icircnfăptuiri au fost rezultatul unei colaborări armonioase dintre domnie și Biserică
tot icircn aceste trei decenii conștiinţa dogmatică a mem-brilor comunităţii noastre de iubire și credinţă a fost desă-vacircrșită Nu am icircntacirclnit nicio deviere dogmatică sau canonică ori vreun demers schismatic precum cel al preotului Sabev icircn Bulgaria anilor rsquo90 din secolul trecut
există icircn ţara noastră un procent de 10-15 oameni ndash nu numai ortodocși ndash străini de Biserică și chiar ostili aces-teia Parte din ei sunt influenţaţi evident de tendinţele ate-
131
isto-marxiste care se manifestă nu o dată agresiv icircn lumea occidentală și aici mi-aș icircngădui o scurtă paranteză apar-tenenţa noastră ca popor la Ortodoxie a ferit intelighenţia naţională de păcatul spiritual al marxismului
O realitate nouă icircn plan bisericesc este diaspora și am constatat că ea s-a bucurat tot timpul de interesul Sfacircntului Sinod astfel icircncacirct astăzi avem parohii ortodoxe romacircne de la Marsilia pacircnă icircn groenlanda și din Irlanda pacircnă icircn America latină nu lipsesc nici cele din Australia iar grija și atenția față de aceste parohii trebuie să se păstreze la același nivel Avem ierarhi de cea mai bună calitate care păstoresc aces-te eparhii după cum avem și parohii cu preoţi remarcabili icircmi vin icircn gacircnd părintele Ioan dură de la Amsterdam sau părintele Sorin Bota de la Madrid și aș putea da multe alte exemple Am auzit o credincioasă din diaspora spunacircnd că departe de ţară a devenit mai apropiată de Biserică decacirct era atunci cacircnd se afla icircn Romacircnia afirmație amintindu-mi-o pe aceea a unui exilat care nu pregeta să repete că a icircnceput să prețuiască literatura romacircnă odată așezat la Paris
Revenind la realităţile din ţară mi-a plăcut icircntot-deauna ceea ce aș numi diversitatea armonică din terito-riul Bisericii noastre icircn sensul că icircn transilvania unde am avut prilejul să merg prin zeci de parohii există un tip de preot care ne aduce aminte de starea de lucruri dinainte de Marea unire cacircnd Sfacircntul Mitropolit Andrei șaguna era și etnarh al romacircnilor Preotul din Ardeal așa cum l-am cu-noscut are cultură duhovnicească dar și literară sau istori-că Nu este un formalist care să poarte reverenda oricacircnd și oriunde icircnsă are o substanţă evidentă icircn faptul că pacircnă icircn ziua de azi credincioșii din transilvania apreciază predica N-aș spune că icircn Moldova clericii sunt mai puţin instruiţi dar atacirct ei cacirct și enoriașii au o fervoare a trăirii ortodoxe duhul sărbătorii care i se părea extenuat filosofului Vasile Băncilă icircn urmă cu 90 de ani este nespus de viu aici cu prilejul marilor praznice și al sărbătorilor bisericești dar
132
și icircn viaţa de toate zilele unde calendarul liturgic primează asupra celui civil
deși sunt laic și căsătorit am o foarte mare prețuire pentru monahism Preoţii și călugării noștri sunt alături de poporul credincios cele două braţe ale Bisericii noastre și un raport de adversitate icircntre ei mi se pare dăunător totoda-tă mă icircntreb dacă se vor mai găsi vocaţii pentru monahism dat fiind că numărul de vieţuitori a scăzut icircn unele chinovii e păcat și icircngrijorător Monahismul nu este o sevă ci este icircnsuși sacircngele care irigă vasele Bisericii noastre
Aceasta este perspectiva mea asupra viitorului apropiat al Bisericii și cred că fiecare din noi ar trebui să rostească cu cea mai mare icircncredere una dintre rugăciunile zilnice bdquoMai icircntacirci adu-ţi aminte doamne de soborniceasca și aposto-leasca ta Biserică pe care ai agonisit-o cu scump sacircngele tău icircnnoiește-o icircntărește-o răspacircndește-o icircnmulţește-o icircmpac-o și o păzește nebiruită de porţile iadului icircn veci iar dezbinările ei le potoleșterdquo
133
de la bdquometanarațiunilerdquo lyotardiene ca pseudomorFoze BaBilonice ale
(post)modernității la cacircntecul de slavă al Bisericii prolegomene patristice ale ortodoxiei ca ethos
al icircndumnezeirii și icircnvierii
Lucian D Colda
1 Prolegomena
icircntr-unul din studiile noastre anterioare1 remarcam ceea ce icircn 1979 jean-Franccedilois lyotard2 susţinea icircn lucrarea sa Condiţia postmodernă3 și anume că ceea ce caracterizează epoca postmodernităţii este pe de-o parte alături de eșecul metafizicii tradiţionale ndash după cum remarca și traducătorul 1 lucian Colda bdquoliturghia noetică și demnitatea umană icircntre dinami-
ca creaţiei și sfinţirea firii Viziunea patristică și ethosul euharistic al Bisericii icircn postmodernitaterdquo icircn emil jurcan Alin Albu (eds) The Missionary Ethos of the Church in post-modernityEthosul misionar al Bisericii icircn post-modernitate vol 1 Proceedings of 14th International Symposium on Science Theology and Arts (ISStA 2015) Alba Iulia 4-6 of May 2015 Supplement of Altarul reicircntregirii journal Alba Iu-lia edit Reicircntregirea 2015 p 500-502
2 elemente bio-bibliografice legate de personalitatea filosofului fran-cez pot fi consultate icircn articolul Jean-Franccedilois lyotard la următoarea adresă web httpenwikipediaorgwikijean-FranC3A7ois_lyo-tard (accesat la data de 25062020)
3 jean-Franccedilois lyotard la Condition postmoderne rapport sur le savoir Collection Critique Paris les editions de Minuit 1979
134
său icircn limba romacircnă4 ndash tocmai eșecul bdquomarilor povestiri de legitimarerdquo sau a bdquometanaraţiunilor tradiţionalerdquo (identi-ficate de j Fr lyotard ca fiind printre altele iluminismul idealismul marxismul etc) iar pe de alta existenţa multi-tudinilor de bdquolimbajerdquo care nu fac altceva decacirct să pună icircn pericol bdquovorbireardquo icircnsăși deschizacircnd astfel prin falsificarea și denaturarea oricărui demers gnoseologic calea spre un babilonism nou ultratehnicizat spre o societate caracteri-zată de unul dintre teologii contemporani a fi bdquodeconstruc-tivist-nihilistărdquo5
deja cu mult icircnainte celebrul scriitor rus FM dosto-ievski atrăgea atenţia icircn romanul său Fraţii Karamazov icircn celebrul fragment cunoscut de critica literară sub numele de legenda Marelui Inchizitor ndash chiar icircn chip profetic am pu-tea spune ndash asupra unui bdquonou și icircnfricoșător turn Babelrdquo pe care icircn lumina celor pe care le trăim și le experimentăm noi icircnșine icircn existenţa noastră cotidiană l-am putea consi-dera drept genul de bdquometanaraţiunerdquo deconstructivistă care ar pune icircn pericol nu numai vorbirea respectiv limbajul și mentalitatea colectivă ca expresie a unei anume psihologii sociale6 după cum s-ar exprima cunoscutul filosof romacircn
4 traducerea a apărut sub titlul Condiţia postmodernă raport asupra cunoașterii trad Ciprian Mihali București edit Babel 1993 Remar-ca menţionată este făcută de traducător icircn prefaţa cărţii pe care tot el o semnează sub titlul bdquodespre utilitatea și inconvenienţele postmoder-nuluirdquo (p 7-13 aici p 8)
5 Ion Buga testament Gutenberg București edit Sf gheorghe-Vechi 2015 p 148
6 discipol marcant al lui titu Maiorescu Constantin Rădulescu-Mo-tru creatorul conceptului de psihologie socială avea să se impu-nă pe parcursul vieţii sale ca filosof psiholog pedagog om politic dramaturg director de teatru academician și președinte al Acade-miei Romacircne devenind astfel una dintre personalităţile marcante și fecunde ale vieţii culturale romacircnești din prima jumătate a seco-lului al xx-lea Informaţii suplimentare legate de parcursul filo-sofului romacircn pot fi consultate la adresa web httprowikipediaorgwikiConstantin_RC483dulescu-Motru (accesat la data de 25062020)
135
Constantin Rădulescu Motru ci demnitatea umană icircnsăși incapabilă astfel de a mai parcurge traseul ei existenţial susţinut de o anumită dinamică a creaţiei spre sfinţirea firii icircn care iubirea ar reprezenta ipostasul ontologic al persoanei umane icircndumnezeite reflectată tocmai icircn slava macircntuitoare a icircnvierii
după cum pertinent remarca unul dintre interpreţii consacraţi ai lui dostoievski7 legenda Marelui Inchizitor poa-te fi considerată ca fiind ideea privitoare la oracircnduirea defi-nitivă a destinelor omenirii idee care de altfel va fi respinsă totuși de FM dostoievski icircn cele din urmă icircn lucrarea Icircn-semnări din subterană cu singura diferenţă că dacă acolo icircn ancadramentele unei anumite dinamici a creaţiei se va vorbi despre o oracircnduire raţională bazată pe studiul subtil și detaliat al legilor naturii fizice și al relaţiilor sociale deosebit de com-plexe ale societăţii ruse contemporane lui icircn legenda Marelui Inchizitor se ilustrează icircntemeierea unui nou mod de existenţă al societăţii e drept pe baze religioase fie ele chiar și lipsite de libertatea și demnitatea hristică prin icircntrepătrunderea stra-turilor celor mai adacircnci ale structurii psihice umane icircn care orice urmă de sfinţire a firii respectiv a ontologiei umane ca purtătoare a imago dei devine imposibil de remarcat cu atacirct mai mult cu cacirct omenirea icircnsăși renunţă la demnitatea ei icircn conformitate cu strigătul agnostic caracteristic unei babilonii universale perfect antihristice bdquoicircnrobiţi-ne dar astacircmpăraţi-ne foameardquo strigăt total opus cacircntului de slavă al Ortodoxiei icircndumnezeitoare bdquoștii tu oare că peste veacuri omenirea va da glas prin gura icircnţelepţilor și a icircnvăţaţilor săi că nu există pe lume crimă și prin urmare nu există nici păcat ci numai flă-macircnzi laquodă-le mai icircntacirci de macircncare și abia după aceea le poţi cere să respecte virtutearaquo va sta scris pe steagul celor ce se vor scula icircmpotriva ta culcacircnd templul durat de tine Pe ruinele templului tău se va zidi o altă clădire un nou și icircnfricoșător
7 Vasili V Rozanov bdquodespre legenda laquoMarele Inchizitorraquordquo icircn vol Marele Inchizitor dostoievski ndash lecturi teologice trad leonte Ivanov colecţia bdquoPlural Mrdquo Iaşi edit Polirom 1997 p 121
136
turn Babel se va icircnălţa piatră cu piatră cu toate că și el va icircmpărtăși soarta celui dintacirci rămacircnacircnd ca și acela netermi-nat () cine va da de macircncare mulţimii va apuca să-l ducă la bun sfacircrșit și noi vom fi aceia care o vom hrăni icircn numele tău amăgind-o icircn numele tău O icircn vecii vecilor fără noi ei nu vor ajunge să-și astacircmpere foamea toată icircnţelepciunea lumii nu va putea să le dea pacircine atacircta timp cacirct vor rămacircne liberi dar ai să vezi că pacircnă la urmă ne vor aduce singuri plocon libertatea și depunacircnd-o la picioarele noastre ne vor spune laquoicircnrobiţi-ne dar astacircmpăraţi-ne foamearaquo Abia atunci vor icircnţelege icircn fine că libertatea și faptul de a avea pacircine icircn realitate și cu prisosinţă așa ca să ajungă pentru toată lumea sunt două lucruri incompatibile fiindcă icircn vecii vecilor oa-menii nu vor fi icircn stare să icircmpartă pacircinea icircntre ei și icircn același timp se vor convinge că niciodată nu vor putea fi liberi fiind-că sunt slabi de icircnger dedaţi la rele bicisnici și icircndărătnici tu le-ai făgăduit pacircinea cerească dar iarăși te icircntreb crezi icircntr-adevăr că poate avea același preţ icircn ochii stirpei omenești nevolnice desfracircnate și pururea nerecunoscătoare ca pacircinea reală pămacircntească dacă icircn numele pacircinii cerești se vor găsi cacircteva mii sau zeci de mii de suflete mari și puternice care să te urmeze cum rămacircne cu milioanele și zecile de mii de milioane de făpturi omenești incapabile să renunţe la hrana pămacircntească pentru cea făgăduită icircn cerurirdquo8
Racircndurile de faţă icircși propun să dea mărturie tocmai despre faptul că numai Ortodoxia icircnţeleasă ca realism empiric sacramental ca act icircndumnezeitor al credinţei și constitutiv ontologic al firii umane reprezintă singurul de-mers gnoseologic capabil să evite capcana icircntinsă de orice fi-losofie sau ideologie a (post)modernului (auto)icircnţeleasă ca 8 Fragmentul citat face parte din ceea ce este cunoscut sub numele de
bdquolegenda Marelui Inchizitorrdquo Noi l-am preluat din volumul Marele Inchizitor dostoievski ndash lecturi teologice p 16-17 care la racircndul său icircl preia din volumul F M dostoievski Fraţii Karamazov trad Ovidiu Constantinescu şi Isabella dumbravă Bucureşti ePluedit univers 1964
137
demers bdquometanarativrdquo de legitimare a istoriei și să reveleze cacircntecul de slavă dincolo de istorie al Bisericii icircn care per-cepţia se transformă icircn vedere iar vederea icircn experiere me-tafiinţială icircn demers gnoseologic euharistic icircndumnezeitor
2 Rescrierea modernităţii ca postmodernitate icircn sia-jul bdquometanaraţiunilorrdquo deconstructivist nihiliste
Corneliu Vlad unul dintre editorialiștii consacraţi ai prezentului amintea de curacircnd aserţiunea filosofului ger-man Peter Sloterdijk9 legată de modernitate perioadă icircnţelea-să de acesta drept epoca icircn care regula trecutului este ilustrată tocmai de abandonarea lui fenomen care ar favoriza prezentul și viitorul icircntrucacirct pentru societatea actuală doar ele ar mai conta cu adevărat Pe cacirct de realistă ar părea această constatare a filosofului german tot pe atacirct de implacabilă este diagnoza care icircnsoţește această constatare bdquoModernitatea a făcut din noi niște dezmoșteniţirdquo10 Altfel spus modernitatea nu a făcut altceva decacirct să dea naștere unei ontologii pseudomorfozate care după spusele filosofului francez j-Fr lyotard nu ar re-prezenta capătul de drum al modernismului ci dimpotrivă un nou punct de plecare sau altfel spus o stare recurentă a sa numită generic bdquopostmodernitaterdquo Această concluzie nu este altceva decacirct răspunsul pe care j-Fr lyotard l-a dat filosofu-lui și sociologului german juumlrgen Habermas11 cu ocazia unui dialog purtat cu acesta și anume că postmodernul (respec-tiv postmodernitatea) nu este altceva decacirct o dimensiune a
9 O scurtă bio-bibliografie despre filosoful german Peter Sloterdijk poa-te fi consultată la adresa următoare de web httpsrowikipediaorgwikiPeter_Sloterdijk (accesat la data de 26062020)
10 Corneliu Vlad bdquoicircnainte era mai binerdquo icircn lumea Global Politics and Word Events 6 (327)2020 p 110
11 Pentru persoana şi opera filosofului şi sociologului german să se consulte articolul Juumlrgen Habermas la următoarea adresă web httpenwikipediaorgwikijC3BCrgen_Habermas (accesat la data de 26062020)
138
modernului (respectiv a modernităţii) bdquoPostmodernul astfel icircnţeles nu este modernismul ajuns la capătul său ci icircn stare născacircndă iar această stare este recurentărdquo12
drept urmare j-Fr lyotard deduce de aici faptul că modernul conţine icircn sine de o manieră ex-plicită postmo-dernul sau altfel formulat postmodernul este conţinut de o manieră im-plicită icircn modern bdquopentru faptul că moderni-tatea temporalitatea modernă comportă icircn sine impulsul de a trece icircntr-o altă stare decacirct ea icircnsășirdquo ţinta finală a aces-tei schimbări de paradigme nu este alta decacirct aceea de a 12 jean-Franccedilois lyotard bdquoRăspuns la icircntrebarea laquoCe este postmoder-
nismulraquordquo trad Mihai dinu gheorghiu icircn Caiete critice 1-21986 p 173-179 A se vedea şi I Vultur o versiune a postmodernităţii icircn Viaţa romacircnească ndash revistă a Uniunii Scriitorilor 6-71992 p 121 Aşa cum arătam icircn studiul nostru bdquoliturghia noetică și demnitatea umanărdquo p 504 spre deosebire de alţi analiști ai fenomenelor și paradigmelor post-modernităţii jean-Franccedilois lyotard consideră că atunci cacircnd acestea sunt supuse unui proces de gacircndire reflexivă trebuie avut icircn vedere faptul că de fapt avem de-a face nu cu o perioadă istorică ce ar icircnca-dra aceste fenomene și paradigme ci cu un anume mod de gacircndire ce comportă aceste specificităţi Pornind de la această premisă precum și de la avantajul conferit de cele bdquodouă deplasărirdquo pe care el le remarcă și anume una lexicală care presupune transformarea prefixului bdquopostrdquo icircn bdquorerdquo și alta sintactică preocupată de aplicarea prefixului astfel modifi-cat nu atacirct substantivului bdquomodernitaterdquo cacirct mai ales verbului bdquoa scrierdquo j-Fr lyotard ajunge la concluzia necesităţii bdquorescrierii modernităţiirdquo de ce a acesteia și nu a postmodernităţii devine pentru el clar tocmai din această schimbare a paradigmelor schimbare sugerată de o manieră analogică prin schimbarea impusă de cele bdquodouă deplasărirdquo amintite mai sus Ca urmare dacă acest argument care aduce cu sine nu numai o simplă schimbare de structură gramaticală sau de lexic ci o invitaţie la schimbarea unui anume mod de gacircndire mai mult sau mai puţin colectiv rezultă automat că bdquonici modernitatea nici așa-zisa laquopostmo-dernitateraquo nu pot fi identificate și definite ca entităţi istorice clar cir-cumscrise icircn care a doua ar urma neapărat după primardquo A se vedea pentru aceasta și jean-Franccedilois lyotard bdquoA rescrie modernitateardquo icircn Viaţa romacircnească ndash revistă a Uniunii Scriitorilor 6-71992 p 122 trad Smaranda Vultur după originalul francez reacuteecrire la moderniteacute din vol lrsquoinhumain Causeries sur le temps Paris edition galileacutee 1988
139
dobacircndi bdquoun fel de stabilitate ultimărdquo stabilitate vizată pe de-o parte de un anume gen de proiect considerat de că-tre filosoful francez a fi mai degrabă unul bdquoutopicrdquo iar pe de altă parte de un proiect considerat a fi unul bdquosimplurdquo dar cu un puternic caracter bdquopoliticrdquo ce se dorește a fi bdquoimplicat icircn marile istorii de emanciparerdquo de unde concluzia cu caracter demonstrativ bdquoPrin icircnsăși constituţia sa și fără oprire mo-dernitatea dă naștere postmodernităţiirdquo13 sau dacă ar fi să folosim o altă exprimare a filosofului francez avem de-a face cu o bdquorescriererdquo a modernităţii14 13 jean-Franccedilois lyotard bdquoA rescrie modernitateardquo p 122-124 icircn ar-
gumentarea sa j-Fr lyotard apelează și la alte surse precum părintele psihanalizei Sigmund Freud (elemente legate de bio-bibliografia aces-tuia pot fi consultate la următoarea adresă web httpsrowikipediaorgwikiSigmund_Freud [accesat la data de 27062020]) care analizează un anume gen de comportament și mentalitate ilustrat de figura legenda-rului Oedip Studiul freudian pe care filosoful francez icircl consideră a fi unul bdquomemorabilrdquo distinge trei paliere de acţiune a acestui tip de menta-litate paliere marcate sugestiv de ceea ce se doreşte a fi bdquorepetiţia reme-morarea şi perlaborareardquo bdquoRepetiţiardquo icircnţeleasă drept bdquoprodusul nevrozei sau al psihozeirdquo rezultă din ceea ce poate fi numit generic bdquodispozitivrdquo permiţacircnd dorinţei inconştiente să devină realitate palpabilă existenţa su-biectului fiind organizată astfel ca o bdquodramărdquo Viaţa subiectului primeşte icircn felul acesta conturul unui bdquodestinrdquo el devenind astfel captivul unui anu-me gen de bdquopredestinarerdquo Ca urmare viitorul este icircnscris icircn bdquotrecutul deja spusrdquo iar subiectul bdquorepetă fatum-ul chiar dacă e ignorant de acest lucrurdquo Subiectul ndash icircn cazul de faţă regele Oedip ndash icircncearcă să devină conştient pentru a descoperi bdquomotivulrdquo sau cauza tulburării de care suferă pe par-cursul vieţii sale sau cum formulează lyotard Oedip bdquovrea să adune la un loc temporalitatea nestăpacircnită dezmembratărdquo Oedip purcede ca ur-mare a acestei tehnici introspective de cercetare la a identifica ceea ce este bdquocauza răuluirdquo sau pricina suferinţei sale angajacircndu-se la un alt nivel al cunoaşterii oferit lui de cel de-al doilea palier amintit mai sus anume de bdquorememorarerdquo din această perspectivă bdquoa rescrie modernitatea ndash spune j-Fr lyotard ndash se icircnţelege adesea tocmai icircn acest sens cel al rememorării ca şi cacircnd ar fi vorba de a repera şi a identifica o serie de crime păcate calamităţi generate de dispozitivul modernităţii ()rdquo
14 Vezi pentru aceasta și lucian Colda bdquoliturghia noetică și demnitatea umanărdquo p 504-505
140
Acest gen de bdquorescriererdquo poate fi icircnsă unul profund pă-gubos unul care amăgește Amăgirea aceasta rezultă tocmai din faptul că așa cum se exprimă filosoful francez bdquoancheta icircntreprinsă asupra originilor destinului face ea icircnsăși parte din acest destinrdquo15 dacă icircnsă vom icircncerca bdquoa rescrie mo-dernitateardquo echivalacircnd acest proces cu bdquoa căuta a desemna și a numi faptele ascunse pe care le imaginăm la originea răului de care suferim () nu vom face altceva decacirct să perpetuăm crima să o comitem icircn loc să-i punem capătrdquo16 Altfel spus nu vom reuși decacirct să scriem icircncă o dată modernitatea căci bdquoa scrie icircnseamnă a rescrierdquo Modernitatea se află astfel icircn-tr-o permanentă bdquore-scriererdquo17 Ca exemplu icircn sprijinul aces-tei aserţiuni lyotard aduce mărturie exemplul marxismului care a crezut că va reuși prin bdquodezalienareardquo forţei de muncă a maselor așadar să atingă un nivel ridicat de emancipare și conștientizare eliminacircnd exploatarea omului de către om Rezultatul a fost icircnsă contrar așteptărilor ajungacircndu-se la o nouă alienare similară celei combătute bdquocu modificări abia perceptibilerdquo18
icircn fapt nu s-ar fi ajuns probabil la monstruozităţi de genul celei marxiste dacă europa nu ar fi marșat icircncă din veacul al xVIII-lea icircn siajul a ceea ce se numește iluminism desigur la o analiză obiectivă nepărtinitoare iluminismul trebuie perceput nu doar ca fenomenul sau dacă e să folo-sim limbajul lyotardian bdquometanaraţiuneardquo care a produs nu-mai cruzimile Revoluţiei Franceze icircn mod cu totul parado-xal el a adus icircn prim plan și elemente adacircnc icircnrădăcinate icircn evanghelia lui Hristos și anume ideile de libertate egalitate și fraternitate tragedia a constat icircnsă icircn faptul că acestea au fost proclamate total independent de evanghelie ceea ce a dus icircn cele din urmă la nașterea Manifestului comunist
15 jean-Franccedilois lyotard bdquoA rescrie modernitateardquo p 12416 Ibidem p 12417 Vezi pentru aceasta și lucian Colda bdquoliturghia noetică și demnitatea
umanărdquo p 505-50618 Ibidem p 507
141
al lui Karl Marx moment care a adus cu sine inaugurarea unei cotituri icircn gacircndirea și manifestarea social-antropologi-că dezrădăcinată de orice urmă de afinitate creștină19
Ciocnirea dintre cele două avea să devină evidentă icircnsă tocmai pentru faptul că Biserica va afirma fără echivoc că sursa binelui social respectiv al omului nu este acţiunea sa fie ea chiar una icircnrădăcinată icircn libertate egalitate și frater-nitate ci dumnezeu icircnsuși Care creează el adevărata bdquome-tanaraţiunerdquo prin icircntruparea Sa icircn istorie făcacircndu-Se astfel părtaș la ea și pătrunzacircnd icircn chipul acesta ca un ferment invizibil icircn interiorul răului pe care icircl transformă icircn bine Smerenia icircntrupării care constituie de fapt adevărata re-scriere a istoriei ca bdquometanaraţiunerdquo macircntuitoare va deveni o adevărată combatere a orgoliului devenit din nefericire o a doua natură a omului autonomizat și a gacircndirii lui20
de aceea icircn faţa ororilor care au urmat mai ales icircn secolul al xx-lea Bisericii i s-a format convingerea fermă că ideologiile răului bdquometanaraţiunilerdquo dezumanizante și deconstructivist-nihiliste sunt adacircnc icircnrădăcinate icircn istoria gacircndirii filosofice europene ancorată ea icircnsăși icircn odioasa bdquometanaraţiunerdquo ateist-iluministă deja gacircnditori preilumi-niști precum descartes au inaugurat o adevărată perspectivă răsturnată icircn modul de a face filosofie Celebrul cogito ergo sum cartezian a relevat perspectiva denaturată a cunoașterii a unei gnoseologii care nu se mai adăpa de la izvoarele sfin-ţeniei dacă icircn perioada premergătoare gacircndirii carteziene cogito era subordonat lui esse acesta din urmă fiind conside-rat primordial de atunci icircnainte esse devine secundar sub-ordonacircndu-se lui cogito icircntreaga filosofie creștină tomistă a Apusului va fi astfel abandonată iar conștiinţa că dum-nezeu ca fiinţă pe deplin autosuficientă (Ens subsistens) și
19 Papa Ioan Paul al II-lea Memorie și identitate introducere de joseph Ratzinger Papa Benedict al xVI-lea trad Roxana utale București RAO International Publishing Company 2006 p 118-120
20 joseph Ratzinger (Papa Benedict al xVI-lea) bdquoIntroducererdquo icircn Papa Ioan Paul al II-lea Memorie și identitate p 8
142
care era considerat sprijinul proniator indispensabil pentru creaţia icircntreagă pentru orice ens non subsistens sau pentru orice ens participatum așadar și pentru om nu icircși va mai găsi locul icircn elaborarea viitoarelor metanaraţiuni cu pretinse accente automacircntuitoare21 precum de exemplu icircn gacircndirea filosofiei nietzscheiene icircn care nu dumnezeu ci supraomul este măsura tuturor lucrurilor
desigur așa după cum remarca și Martin Heidegger la care j-Fr lyotard face apel filosofia nietzscheană repe-tă icircmpotriva ei icircnsăși aceeași eroare atunci cacircnd respinge existenţa unui Grund adică a unui principiu originar așa cum se regăsește el deja la Platon sub forma ideii de Bine sau la gottfried Wilhelm von leibniz ca principiu al raţi-unii suficiente Ca urmare Nietzsche reiterează procesul metafizic concretizat icircntr-o metafizică a voinţei metafizică ce este icircn esenţa ei după cum observă j-Fr lyotard bdquoconţi-nută de toate sistemele filosofice ale Occidentului modernrdquo Aceasta ar duce la o reflecţie centrată bdquoasupra unei rescrieri care s-ar sustrage atacirct cacirct e posibil repetării a ceea ce ea rescrierdquo Mai mult arată j-Fr lyotard bdquos-ar putea ca resortul procesului de rememorare să fie voinţa icircnsăși este ceea ce Sigmund Freud intuiește atunci cacircnd disociază perlaborarea (durcharbeitung) de rememorare (Erinnerung)22
j-Fr lyotard arată că de fapt bdquorememoracircndu-ne vrem ceva mai multrdquo Acest fel de a vrea echivalează pen-tru el cu bdquoluarea icircn posesie a trecutuluirdquo cu analiza acestuia și cu identificarea pe baza acestei analize a bdquocrimei iniţialerdquo făcacircnd-o să se manifeste ca atare ca și cacircnd aceasta ar duce la detașarea ei de contextul afectiv icircn care ea a avut loc ui-tăm icircnsă spune j-Fr lyotard că bdquoicircnsăși voinţa de a identi-fica originea răului se naște din dorinţă Căci ţine de esenţa dorinţei să dorească a se depăși pe sine pentru că dorinţa
21 Papa Ioan Paul al II-lea Memorie și identitate p 2622 jean-Franccedilois lyotard bdquoA rescrie modernitateardquo p 124
143
e insuportabilărdquo23 icircncercarea de amintire nu este ca atare altceva decacirct ndash și aceasta icircn mod paradoxal ndash un mijloc de a uita Acesta este pentru j-Fr lyotard echivalentul unei men-talităţi reflectate de un anume mod de a bdquoredactardquo istoria din nefericire acest mod de redactare duce de fapt la bdquore-ducereardquo ei24
din această perspectivă j-Fr lyotard explică legătu-ra dintre această practică ce reflectă un anume tip de men-talitate și bdquorescrierea modernităţiirdquo acţiune care presupune un alt tip de mentalitate Concret el afirmă bdquoVă amintesc că singurul fir conducător de care dispunem icircn procesul de 23 Ibidem p 12524 Ibidem p 125 Aceasta este la urma urmei un proces icircnscris icircn ca-
drele delimitate de latinescul redigere și de englezescul putting down cu alte cuvinte avem de-a face cu a bdquoredactardquo și a bdquoreprimardquo atunci cacircnd este vorba de o bdquorescriererdquo icircn această manieră a istoriei și aceasta este de fapt rezultatul unei anumite mentalităţi este o mentalitate care pe lacircngă cadrele trasate de redigere și putting down reflectă și o altă dimensiune adiacentă celor două writing down care sugerea-ză simultan bdquoicircnscriere sau icircnregistrare dar și discreditrdquo Această ulti-mă dimensiune după cum remarcă j-Fr lyotard se regăsește și la Nietsche atunci cacircnd icircn opera sa Consideraţii inactuale analizează bdquocapcanele ce pacircndesc cercetarea istoricărdquo Chiar și Sigmund Freud a renunţat icircn cele din urmă la ipoteza sa asupra originii nevrozelor trecacircnd la ceea ce el formula ca fiind bdquoscena primitivărdquo adică scena de seducere a copilului de către adult Astfel el avansează o altă latură a psihanalizei și anume cea a finalităţii ei sugeracircndu-se prin aceasta faptul că bdquoprocesul curativ ar trebui să fie indeterminatrdquo j-Fr lyo-tard atrage atenţia de asemenea asupra faptului că Sigmund Freud a pus accent pe ceea ce se numește bdquoregulă a atenţiei egal distribuiterdquo regulă care trebuie adoptată de către analist vizavi de pacientul său Ca atare icircn conformitate cu această regulă trebuie suspendată jude-cata nefiind permisă nicio prejudecată trebuie primit tot ceea ce se comunică și trebuie acordată atenţie egală la tot ce survine și mai ales cum survine Acestei reguli trebuie icircnsă să se supună şi pacientul nu numai analistul Acest mod de operare duce la situaţia de a fi bdquopacientrdquo icircntr-un sens nou şi anume nu icircn acela de a icircndura pasiv şi repetitiv aceeaşi bdquodramărdquo ci icircn acela de a-şi exersa propria bdquoposibilitaterdquo lucian Colda bdquoliturghia noetică și demnitatea umanărdquo p 507-508
144
perlaborare constă icircn sentiment mai degrabă icircn ascultarea sentimentului Survine un fragment de frază un icircnceput de informaţie un cuvacircnt ele sunt legate pe loc icircntr-o altă laquouni-tateraquo Fără raţionamente fără argumente fără mediere Pro-cedacircnd astfel te apropii puţin cacircte puţin de o scenă scena a ceva O descrii Ignori ce este ce reprezintă ești sigur doar de faptul că se raportează la ceva trecut deopotrivă la trecu-tul cel mai icircndepărtat și cel mai apropiat deopotrivă la tre-cutul tău și al celorlalţi timpul pierdut nu e reprezentat ca icircntr-un tablou el nu este nici măcar prezentat el este ceea ce ne prezintă elementele tabloului ale unui tablou imposibil A rescrie icircnseamnă a le icircnregistra este clar că această rescri-ere nu furnizează nicio cunoaștere a trecutuluirdquo25
Or tocmai necunoașterea trecutului a dus la crearea celor mai terifiante și bestiale bdquometanaraţiunirdquo precum na-
25 jean-Franccedilois lyotard bdquoA rescrie modernitateardquo p 124-127 din această perspectivă urmacircnd raţionamentului lyotardian putem constata că analiza nu mai este o problemă de cunoaștere ci este o bdquotehnicărdquo una de artă ceea ce presupune din nou un alt tip de mentalitate Respectiva bdquotehnicărdquo se icircnscrie ndash acest lucru remarcacircndu-l și Sigmund Freud ndash icircntr-un proces de emancipare devenind un element constitutiv al acesteia Re-torica inconștientului este astfel reconstruită iar sensul bdquorescrieriirdquo tre-buie icircnţeles ca atare din această perspectivă urmacircnd lui Immanuel Kant care apelează la imaginea unei flăcări insesizabile icircn focul din vatră și la imaginea unui desen realizat de izvoarele unui pacircracircu O ultimă observaţie pe care o face j-Fr lyotard este aceea că un anume fel de bdquore-scriererdquo ndash termen desemnat icircn jargonul jurnalistic prin bdquore-writingrdquo ndash icircl constituie noile tehnologii folosite icircn bdquoproducerea difuzarea distribuirea (sic) și consumarea bunurilor culturale icircntr-o industrierdquo este la urma urmei o răsturnare a mentalităţilor a paradigmelor și a modalităţilor de gacircndire fenomen produs odată cu conferirea unei importanţe capitale conceptu-lui de bdquobitrdquo de unitate informaţională ca semn nu al modernităţii ci al postmodernităţii de aceea icircntrebarea ce poate oare conserva utilizarea noilor tehnologii folosite icircn cadrul acestui proces de bdquore-scriererdquo j-Fr lyotard se mulţumește să răspundă la această icircntrebare formulacircnd ur-mătoarea aserţiune bdquoa rescrie modernitatea icircnseamnă a rezista scrierii acestei presupuse postmodernităţirdquo A se vedea pentru aceasta și lucian Colda bdquoliturghia noetică și demnitatea umanărdquo p 508-510
145
zismul și comunismul care fiecare icircn parte doreau să-l sal-veze pe om de rău născacircnd ele icircnsele din nefericire pentru aceasta cele mai abjecte și abominabile ideologii scriindu-le și re-scriindu-le
3 De la pseudomorfoza (post)modernă a bdquometanara-ţiunilorrdquo lyotardiene la cacircntecul de slavă soteriologic icircn lumina patristică a ortodoxiei
j-Fr lyotard conștientizează că bdquorescriereardquo este legată inevitabil de bdquoproblema timpuluirdquo Ca atare el remarcă bdquoRe-ceptarea estetică a formelor nu este posibilă decacirct dacă re-nunţăm la orice pretenţie de a stăpacircni timpul printr-o sinteză conceptualărdquo Ca urmare a acestui fapt este necesară spune el bazacircndu-se și pe analizele lui theodor W Adorno26 dar mai ales pe cele ale neomarxistului ernst Bloch27 rescrierea mo-dernităţii Nu trebuie icircnsă uitat faptul că bdquomodernitatea este de altfel propria sa rescriererdquo Rescrierea icircnţeleasă ca fiind re-laţionată cu noţiunea de bdquoestetică a frumosuluirdquo ţine icircnsă mai mult după cum afirmă lyotard de problematica sublimului Acest tip de bdquorescriererdquo nu are icircn opinia lui j-Fr lyotard bdquoni-cio legătură cu ceea ce este numit postmodernitate sau post-modernism pe piaţa ideologiilor contemporanerdquo28
din nefericire niciuna dintre aceste ideologii nu par a lua icircn considerare dimensiunea soteriologic-icircndumnezeitoa-re a Ortodoxiei ca și cacircnd aceasta nu ar avea nimic de-a face cu lumea Occidentului care așa cum am văzut este vitro-ul
26 Amănunte legate de viaţa şi personalitatea lui Th W Adorno pot fi consultate la articolul Theodor W Adorno de la adresa httpsrowikipediaorgwikiTheodor_W_Adorno (accesat la 27062020)
27 Amănunte legate de viaţa şi personalitatea lui ernst Bloch pot fi con-sultate la articolul Ernst Bloch de la adresa httpsdewikipediaorgwikiernst_Bloch (accesat la 27062020)
28 jean-Franccedilois lyotard bdquoA rescrie modernitateardquo p 126 A se ve-dea pentru aceasta şi lucian Colda bdquoliturghia noetică și demnitatea umanărdquo p 509
146
icircn care s-au scris și re-scris bdquometanaraţiunilerdquo autovoite a fi macircntuitoare pentru om
Așa cum remarca Andrew louth icircntr-un interviu acordat teologului romacircn Mihail Neamţu ideea că lumea ortodoxă nu ar avea din punct de vedere istoric nimic de-a face cu Occidentul este o teză de dată mai recentă29 care probabil ar vrea prin aceasta să justifice eșecul lamentabil al macircntuirii făgăduită de bdquometanaraţiunilerdquo scrise și re-scrise pe parcursul istoriei dar nerealizată
Faptul că Occidentul a apelat la crearea unei simbioze sau afinităţi icircntre teologie și cultură exprimată de nume im-portante ale literaturii precum Fr Houmllderlin R M Rilke P Claudel Ch Peacuteguy sau S eliot P Eacuteluard th Beckett ori de nume ale teologiei precum H urs von Balthasar nu a avut alt scop decacirct acela de a transmite o idee importantă despre ceea ce teologia ar fi icircn raport cu cultura icircn general religia a fost prezentată ca o căutare a adevărului și a binelui H urs von Balthasar văzacircnd bunăoară adevărul și binele ca stacircnd icircmpreună icircn revelaţia frumuseţii desigur această viziune nu poate fi icircntacirclnită prea des la teologii apuseni ea fiind igno-rată mai degrabă de aceștia Perspectiva se schimbă total icircnsă atunci cacircnd Ortodoxia intră icircn scenă și revelează faptul că icircn asumarea empirică a sa frumuseţea poartă icircn sine sen-sul profund al transfigurării pentru că nu este altceva decacirct frumuseţea originară30
Ortodoxia are tocmai acest rol unificator nefiind nevo-ie pentru ea de o re-scriere ea fiind mereu aceeași anulacircnd soteriologic despărţirea dar păstracircnd totuși după spusele Sfacircntului Maxim Mărturisitorul diferenţa bdquoCăci unirea icircnlă-turacircnd despărţirea nu desfiinţează deosebireardquo31 29 Mihail Neamţu bdquolaquoAvem nevoie de teologi capabili să comunice vi-
ziunea patristică icircn limbajul culturii occidentaleraquo Convorbiri cu Pr Andrew louthrdquo icircn Cătălin Pălimaru (ed) Părinţii Bisericii icircntre teolo-gie și cultură Cluj-Napoca edit Renașterea 2014 p 295
30 Ibidem p 301-30231 Sfacircntul Maxim Mărturisitorul bdquoAmbigua ticirclcuiri ale unor locuri
cu multe și adicircnci icircnţelesuri din sfinţii dionisie Areopagitul și grigorie
147
desigur acest lucru poate părea de neicircnţeles pentru gacircndirea pseudomorfozată a Occidentului care nu vede altă soluţie decacirct re-scrierea permanentă a istoriei crearea unor bdquometanaraţiunirdquo icircn speranţa unei macircntuiri iluzorii bdquometanaraţiunirdquo care nu vor mai fi pur și simplu doar icircm-propriate sau asumate ideologic ca icircn cazul iluminismului marxismului nazismului sau comunismului ci care sunt icircn zilele noastre de-a dreptul idolatrizate precum de exemplu așa zisa bdquocorectitudine politicărdquo din păcate abia de-acum icircnainte icircncepe să se dezvăluie lumii hidoșenia acestui idol Apărută sub forma unei griji de-a dreptul macircntuitoare pen-tru diverse categorii defavorizate această ideologie cu vădite accente antihristice și-a urmat cursul ei prestabilit spre un succes icircntreţinut de majoritatea dornică de o izbăvire ieftină non-eclesială non-sacramentală și non-ascetică evenimen-tele ultimului timp demonstrează icircncă o dată dacă mai era nevoie că la urma urmei ideea icircnlăturării oricărei opoziţii icircn numele corectitudinii politice ne face să constatăm faptul că faza icircn care ne aflăm seamănă perfect cu faza de ascensi-une a nazismului și a comunismului32
Referitor la aceasta gabriel Purcăruș constată impla-cabil faptul că bdquodupă ce au activat o vreme icircn ilegalitate pre-tinzacircnd că reprezintă interesele unei clase oropsite (munci-torul german și respectiv proletariatul) partizanii celor două ideologii totalitare au pus macircna pe putere și au icircnceput ingineria socială distrugerea fizică și ideologică a dușma-nilor ștergerea memoriei publice rescrierea istoriei confis-carea averilor Cărţile au fost arse și puse la index timbrele vechi confiscate bisericile dăracircmate oponenţii icircnchiși sau trimiși la reeducare forţată și ei comuniști sau naziști au făcut-o cu aceeași legitimitate autoproclamată și cu aceeași
teologulrdquo icircn Pg 91 1056 C și icircn traducere romacircnă icircn Părinţi și Scriitori Bisericești vol 80 trad dumitru Stăniloae București edit Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne 1983 p 50
32 gabriel Purcăruş Corectopia cum supravieţuim icircn cușca diversităţii Iași edit doxologia 2018 p 60-61
148
superioritate morală autoasumată precum progresiștii occi-dentali de astăzi și ei au beneficiat de complicitatea tăcută a majorităţii de sancta simplicitas a idioţilor utili care cred că ajută la binele comun punacircnd și ei o macircnă de vreascuri pe rugul aprins sau icircnfieracircnd public laquoretrograziiraquo care se opun laquoprogresuluiraquordquo33
Pentru oricine de bună credinţă este clar faptul că niciuna dintre ideologiile propuse ca bdquometanaraţiunirdquo salvi-fice nu au reușit și nu vor reuși niciodată să icircndeplinească această funcţie soteriologică pentru omul contemporan la urma urmei ele nu se dovedesc a fi altceva decacirct ideologii ale răului ale cacodoxiei și ale heterodoxiei fiind icircn afara gnoseologiei empirice a sfinţeniei eclesiale fiindu-și loruși autosuficiente autoidolatrizacircndu-se și introducacircnd astfel distanţa non-soteriologică icircntrebarea pe care ne-o adresăm este desigur icircn ce măsură există un antidot al acestei dis-tanţări care s-o transforme din bdquometanaraţiunerdquo non-sote-riologică icircn bdquorostire metafizicărdquo soteriologică care să-i con-fere acel Grund pe care așa cum arătam mai sus filosofiile ateist-iluministe ale Occidentului icircl resping așa cum face de exemplu filosofia nietzscheană decretacircnd bdquomoartea lui dumnezeurdquo Altfel spus așa după cum observă chiar unul dintre filosofii occidentali contemporani dar care se sustra-ge ispitei iluminist-ateiste a negării bdquodecacirct să decidem dacă laquodumnezeu a muritraquo sau nu vom icircntreba mai degrabă poa-te cu mai multă icircndreptăţire și cu mai mult folos icircn ce con-diţii enunţul laquodumnezeu a muritraquo devine sau rămacircne cu putinţă de a fi gacircnditrdquo34
desigur morţii lui dumnezeu i se poate oferi acel Grund necesar care s-o transforme icircn bdquorostire metafizicărdquo soteriologică Astfel ideea unei posibile acceptări a bdquomor-ţii lui dumnezeurdquo desigur nu icircn sens nietzschean nu vrea 33 Ibidem p 61-6234 jean-luc Marion bdquoIdolul şi distanţardquo icircn Acta Phaenomenologica
trad daniela Pălăşan tinca Prunea Bucureşti edit Humanitas 2007 p 21
149
să decreteze pur și simplu scoaterea lui dumnezeu din joc ci dimpotrivă vrea să aducă icircn prim plan bdquochipul modern al stăruitoarei și veșnicei sale statorniciirdquo35 Or tocmai icircn acest sens nicio bdquomoarte a lui dumnezeurdquo nu pătrunde așa de adacircnc și profund icircn ontologia soteriologică precum strigătul lui Hristos de pe cruce strigăt care este de fapt al umanităţii icircntregi al Adam-ului total după cum se exprimă Sfacircntul Sofronie Saharov36 bdquodumnezeul Meu dumnezeul Meu pentru ce M-ai părăsitrdquo (Matei 27 46 Marcu 15 4) Acesta este de fapt momentul icircn care din abisul infernal al suferinţei soteriologice de atunci intră ca o izbucnire icircn istoria umanităţii filiaţia care revelează calitatea de părinte a tatălui Astfel devine inteligibil faptul că dumnezeu re-velacircndu-se tocmai ca tată se apropie icircn icircnsăși retragerea Sa Cu alte cuvinte tocmai din pricina aceasta bdquode cacircnd Hristos a fost fiu pe măsura unei asemenea distanţe orice laquomoarte a lui dumnezeuraquo orice laquofugă a zeilorraquo icircși găsește adeverirea și depășirea icircntr-un pustiu care nu crește decacirct icircn măsura icircn care Fiul icircl străbate spre tatălrdquo37 devine astfel evident faptul că numai o icircnţelegere treimică icircn cheie patristică a bdquomorţii lui dumnezeurdquo o face pe aceasta acceptabilă Cel care a făcut posibilă o atare interpretare nu este altul decacirct genialul autor patristic cunoscut icircn literatura de specialitate sub numele de Sfacircntul dionisie (Pseudo) Areopagitul38 prin ale sale scrieri 35 Ibidem p 1536 Mai multe consideraţii despre acest aspect al Adam-ului total pot
fi consultate icircn articolul Viaţa Arhimandritului Sofronie Saharov disponibil la httpswwwcrestinortodoxroreligieparintele-sofro-nie-saharov-98877html (accesat la data de 30062020)
37 jean-luc Marion Idolul şi distanţahellip p 15-1638 icircn concepţia dionisiană bdquoviaţa icircntregului univers creat constă icircn parti-
ciparea la dumnezeirerdquo este o icircmpărtășire de darurile hărăzite de către Creator icircn vederea icircndumnezeirii icircntregii ordini create lumea icircntreagă apare drept locul prin excelenţă al manifestării slavei dumnezeiești și icircn același timp se deschide posibilitatea creaturii de a accede la divinita-te icircn ceea ce privește doctrina trinitară dionisie introduce o distincţie icircntre bdquounirirdquo ndash bdquohenosisrdquo și bdquodiferenţierirdquo ndash bdquodiakrisisrdquo ceea ce constituie bdquopivotul central al icircntregii sale teologiirdquo este cu alte cuvinte distincţia icircntre
150
Fiinţa divină ndash bdquoousiardquo transcendentă și incomunicabilă și manifestările bdquoad extrardquo ale Acesteia dumnezeu nu este numai fiinţă transcendentă ci și cauză a existenţelor și lucrare de descoperire Se face icircn acest sens o diferenţă netă icircntre unirile dumnezeiești ndash bdquohenosis tas theiasrdquo bdquolăca-șuri tainice și care nu se arată delocrdquo firea suprafiinţială și diferenţierile ndash bdquodiakrisisrdquo prin care dumnezeu Se manifestă icircn creaţie (Numele divine II 4) Sfacircntul dionisie stabilește icircn cadrul treimii o opoziţie clară icircntre tatăl Care este bdquodumnezeirea izvoracirctoarerdquo și Fiul și duhul Sfacircnt Care apar drept bdquomlădiţele dumnezeirii născătoarerdquo ndash bdquoblastoi theophytoirdquo este o identitate icircntre tatăl ca sursă a dumnezeirii și a modului de provenien-ţă a celorlalte două Persoane dacă dumnezeu există este numai pentru că tatăl există unica substanţă divină este icircn consecinţă fiinţa lui dum-nezeu numai pentru că ea posedă aceste trei moduri de existenţă moduri pe care nu și le datorează Sieși ci unei persoane tatălui este fără icircn-doială prezentată aici doctrina bdquomonarhieirdquo tatălui specifică Răsăritului creștin (icircn special Capadocienilor) dumnezeu treime de Persoane nu rămacircne numai transcendent ci se și imanentizează icircn creaţie Acest lucru ne conduce la manifestările bdquoicircn afarărdquo ale dumnezeirii căci bdquoeste comun și unitar icircntregii dumnezeiri să se facă icircmpărtășită toată și icircntreagă de fiecare din cele ce se icircmpărtășescrdquo (despre numele divine II 5) Pentru a exprima acest adevăr fundamental al Revelaţiei creștine dionisie ape-lează la termenii de bdquoproodosrdquo bdquodynameisrdquo și bdquoenergeiardquo dumnezeu este bdquounitaterdquo icircn treimea transcendentă iar bdquoproodosrdquo și bdquoepistrophērdquo stabilesc raporturile cu creaţia Cu alte cuvinte expresia desemnează icircn mod gene-ral atacirct mișcarea dumnezeirii către ordinea creată bdquoieșirea de fiinţă făcă-toare a fiinţei izvoracirctoare a dumnezeieștii obacircrșiirdquo (despre numele divine V 1) cacirct și speranţa unei anabaze a creaturii spre izvorul ei doctrina dionisiană privitoare la bdquoproodosrdquo pare la o simplă privire o trimitere la doctrina platonică a existenţei unor bdquounităţirdquo ndash bdquohenadesrdquo icircnţelese ca un fel de dumnezei inferiori care există alături de unul și reproduc unitatea acestuia fără să o distrugă Se creează astfel o scară a fiinţei icircn care bdquohena-delerdquo apar ca niște dumnezei intermediari icircnsă icircn concepţia lui dionisie bdquoproodosrdquo reprezintă eliminarea conceptului de bdquokosmos noetosrdquo antic pă-gacircn prin anularea tuturor structurilor unor divinităţi inferioare Atunci cacircnd prezintă imanenţa dumnezeiască dionisie face apel la un alt ter-men sinonim cu cel de bdquoproodosrdquo și anume la cel de bdquodynamisrdquo Puterile sau energiile divine nu sunt nici emanaţii diminuate ale naturii divine care ar descrește pornind de la unitatea acestei naturi pacircnă la cea mai de jos fiinţă creată ci un alt mod prin care dumnezeu Se manifestă icircn crea-ţie există prin urmare o relaţie analogică icircntre dumnezeu Creatorul și fiinţele create de el dar relaţia aceasta constituie nu o determinare a Fiin-
151
legate fundamental de numirile dumnezeiești desigur de-mersul său nu are ca intenţie să recuze orice discurs despre dumnezeu icircn complementaritatea unui concept precum cel al bdquoapofatismului teologicrdquo ci să exercite asupra limbajului o influenţă profundă astfel icircncacirct acesta să nu mai concu-reze icircntr-o contradicţie metodologică cu ceea ce dorește să enunţe și anume un discurs care slăvește și prin intermediul căruia se conturează bdquodistanţardquo39 concept care trebuie icircnsă icircnţeles icircn mod imperios necesar ca locus theologicus al reve-lării relaţiei dintre bdquodăruirerdquo și bdquodarrdquo scos icircn evidenţă tocmai de interrelaţionarea dintre tatăl și Fiul icircn care noi suntem
ţei divine (a esenţei sau a naturii lui dumnezeu) ci o bdquoicircntruchipare iconică a diversităţii particularităţilor personale divinerdquo descrise de dionisie prin termenul de bdquomodele divinerdquo ndash bdquota theia paradeigmatardquo Predeterminările divine nu introduc niciun fel de dualitate icircn unitatea și simplitatea puteri-lor dumnezeiești ele sunt atributele divine percepute icircn relaţia lor cu cre-aţia Așa cum creaţia revelează aspecte ale dumnezeului incognoscibil tot astfel ca paradigme ele sunt arhetipuri ale realităţii creaturale forme pe care le determină precunoașterea (bdquopronoiardquo) lui dumnezeu Are loc o icircntacirclnire sinergică a două voinţe libertatea creaturii și predeterminarea care se adresează fiecărei fiinţe Suntem icircndumnezeiţi prin identificarea cu paradigma sau predeterminarea pe care dum ne zeu a determinat-o pentru noi făcacircndu-ne una cu voia lui pentru noi exprimăm desăvacircrșit intenţia lui dumnezeu și iradiem cu limpezime lumina divină pe care am primit-o energiile nu sunt efecte ale Cauzei dumnezeiești așa cum sunt făpturile ele nu sunt create produse din neant ci bdquosunt o veșnică scurgere a fiinţei una a treimii Sunt revărsările firii dumnezeiești care nu se pot limita care este mai mult decacirct fiinţa Se poate spune că energiile arată un mod de fiinţare a treimii icircn afară de fiinţa Sa care nu poate fi atinsărdquo Cor-pusul Areopagitic ne oferă astfel o diferenţă clară icircntre transcendenţa și imanenţa divină dumnezeu prin energiile Sale prin care se face prezent icircn creaţie dă posibilitatea de cunoaștere a Sa tuturor nu icircn Fiinţa Sa (care rămacircne inaccesibilă) ci icircn revărsările Sale bdquoad extrardquo icircn lucrările și ma-nifestările Sale făcute posibile datorită procesiunilor dumnezeiești Nu poate fi vorba de un emanaţionism neoplatonic ci de teologia capado-ciană exprimată icircntr-un limbaj filosofic Vezi pentru aceasta Constantin Voicu lucian-dumitru Colda Patrologie vol III Patrologie și literatu-ră postpatristică ed a 2-a rev București edit Basilica 2015 p 97-99
39 jean-luc Marion Idolul şi distanţahellip p 16
152
dăruiţi de tatăl icircn notă soteriologică Fiului acordacircndu-ne astfel iertarea prin el Astfel receptarea patristică a Orto-doxiei ne face capabili să icircnţelegem că icircntre ei are loc icircn mod paradoxal o bdquodublare a distanţeirdquo dar care are ca efect tocmai concurarea lor icircntr-o unire după modelul patristic chalcedonian bdquofără amestec sau schimbare fără icircmpărţire sau despărţirerdquo icircntrucacirct bdquodistanţa pune darul fiinţei la dis-tanţă de distanţa icircnsăși ca o icoană a eirdquo40 de aceea orice altă receptare a ideii de bdquodistanţărdquo mai ales ca cea nietzschea-nă icircn siajul unei răstălmăcite bdquomorţi a lui dumnezeurdquo nu face decacirct să dovedească icircn opinia noastră eșecul pretins soteriologic al unei atare bdquometanaraţiunirdquo transformacircnd-o prin aceasta icircntr-o ideologie a răului cu profunde afinităţi faţă de alte bdquometanaraţiunirdquo sau ideologii malefice precum nazismul sau comunismul deja menţionate de noi
tuturor acestor ideologii ale răului dumnezeu le-a impus o limită el fiind prin esenţă dreptatea icircntrucacirct bdquoeste Cel Care compensează binele și pedepsește răul cu o perfec-tă adecvare la situaţia obiectivărdquo41 desigur situaţia obiecti-vă este dată de fiecare dată de concretul istoric și așa cum remarcau doi istorici contemporani noi bdquoaparţinem unei minorităţi pe această planetă imparţialărdquo locul unde bdquotoa-te realizările umane pălesc icircn istoria și perspectiva vieţii polimorferdquo42
icircn ceea ce ne privește considerăm că numai Ortodoxia constituie unica sinteză integratoare ce subsumează icircn sine complexitatea și polimorfismul vieţii ndash atacirct a celei trecute cacirct și a celei prezente dar mai cu seamă a celei viitoare ea fiind singura capabilă să-i descopere omului bdquometanaraţiuneardquo cu adevărat macircntuitoare și anume icircndumnezeirea icircnţeleasă ca hristificare icircn duhul Sfacircnt icircn lumina icircnvierii40 Ibidem p 1741 Papa Ioan Paul al II-lea Memorie și identitate p 3442 Will durant Ariel durant lecţiile istoriei Studii despre 5 000 de
ani de istorie cultură și civilizaţie umană trad Corina dobrotă col bdquoCarte Pentru toţirdquo București edit litera 2020 p 17
153
4 bdquoo pune-mă pe inimă peceterdquo (cacircntarea cacircntă-rilor 8 6) sau de la inima pecetluită la mintea eu-haristică icircndumnezeită Prolegomene patristice ale ortodoxiei icircndumnezeitoare
Atunci cacircnd redacta celebrele Questiones disputatae afirmacircnd drept sententia certa ceea ce de fapt ilustra caracte-ristica unei societăţi umane bdquoflămacircnderdquo de cunoaștere toma drsquoAquino stipula fără echivoc icircn celebrul său tratat Quaestio-nes disputatae de veritate43 principiul axiomatic major al sco-lasticii medievale Nihil est in intelectu quod non prius fuerit in sensu Nimic nu poate fi perceput de intelect (minte) dacă mai icircntacirci nu a trecut prin simţuri44
Plecacircnd de la acest principiu axiomatic tomist care nu este icircnsă unul patristic ne icircntrebăm pe bună dreptate icircn ce mă-sură pecetluirea inimii corespunde unei lucrări a cărei percepere să nu rămacircnă doar la simpla receptare sensualistă ndash aserţiunea tomistă constituind mai tacircrziu bazele filosofiei sensualiste ndash ci să treacă dincolo de aceasta adică prin filtrul intelectului dar nu oricărui intelect ci al unuia străfulgerat de lumina icircndumne-zeitoare a lui Hristos a unui intelect pogoracirct icircn icircnsuși adacircncul tainic al inimii pecetluite de Hristos care să ilustreze demnitatea persoanei umane percepută așa cum spun Sfinții Părinţi drept fiinţa situată icircntre dinamica creaţiei și sfinţirea firii acesteia Ne-am putut da seama desigur că cel care pecetluiește nu este altul
43 q 2 art 3 arg 19 Fragmentul citat poate fi consultat la următoarea adre-să web httpwwwhispanotecaeulexikon20der20linguistikeeMPIRISMuS202020empirismohtm Axioma aceasta avea să devină mai apoi principiul de bază al sensualismului filosofic reprezen-tat de john locke (1632-1704) și avea să fie completat de către gottfried Wilhelm leibniz (1646-1716) sub forma Nihil est in intellectu quod non prius fuerit in sensu nisi intellectus ipseNimic nu poate fi perceput de intelect (minte) dacă mai icircntacirci nu a trecut prin simţuri mai puţin intelectul icircnsuși
44 Ideile următoarelor două subcapitole urmează icircndeaproape ideile ex-primate deja de noi icircn studiul nostru bdquoliturghia noetică și demnitatea umanărdquo p 516-523
154
decacirct Hristos iar inima pe care el o imprimă cu sigiliul Său nu este alta decacirct inima Bisericii Sale prin Biserică icircnţelegacircnd icircn cel mai profund sens patristic creaţia icircntreagă
Spre deosebire de Origen după care creaţia raţională primordială este bdquoimobilărdquo bdquostaticărdquo găsindu-și icircmplinirea și logicitatea icircn contemplarea fiinţei dumnezeiești și nu icircn bdquodina-mismrdquo sau icircn bdquomișcarerdquo care nu ar fi altceva decacirct o formă de revoltă sau de rebeliune contra lui dumnezeu Părinţii Bisericii au văzut și icircnţeles icircntru trăirea Ortodoxiei bdquomișcareardquo sau bdquodi-namismulrdquo făpturilor tocmai ca o consecinţă firească și necesa-ră a caracterului lor creatural aflat icircn drum spre comuniunea și unirea cu dumnezeu icircn sensul acesta Sfacircntul Maxim Mărtu-risitorul vorbește45 despre sistemul existenţial creat de dumne-45 Sfacircntul Maxim Mărturisitorul bdquoRăspunsuri către talasierdquo 60 icircn
Filocalia sfintelor nevoinţe ale desăvacircrșirii sau culegere din scrierile Sfinţilor Părinţi care arată cum se poate omul curăţi lumina și desă-vacircrși vol 3 trad dumitru Stăniloae ediţia a II-a București edit Harisma 1994 p 330-335 bdquoPrin taina lui Hristos cuvacircntul Scriptu-rii a numit pe Hristos icircnsuși Aceasta o mărturisește limpede mare-le Apostol spunacircnd laquotaina cea ascunsă de neamuri s-a descoperit acumraquo de unde se vede că după el taina lui Hristos este tot una cu Hristos Iar această taină este desigur unirea negrăită și neicircnţeleasă a dumnezeirii și omenităţii icircntr-un singur ipostas () Căci se cădea ca Făcătorul a toate ca făcacircndu-Se prin fire potrivit iconomiei ceea ce nu era să Se păstreze pe Sine neschimbat atacirct ca ceea ce era după fire cacirct și ca ceea ce a devenit prin fire potrivit iconomiei Fiindcă nu se poate cugeta la dumnezeu vreo schimbare precum nu se poate cugeta peste tot vreo mișcare care singură face cu putinţă schimbarea la cele ce se mișcă Aceasta este taina cea mare și ascunsă Aceasta este ţinta fericită (sfacircrșitul) pentru care s-au icircntemeiat toate Acesta este scopul dumnezeiesc gacircndit mai icircnainte de icircnceputul lucrurilor pe care definindu-l spunem că este ţinta finală mai icircnainte gacircndită pentru care sunt toate iar ea pentru niciuna Spre această ţintă finală privind dumnezeu a adus la existenţă fiinţele lucrurilor Acesta este cu adevărat sfacircrșitul Providenţei și al celor providenţiale cacircnd se vor readuna icircn dumnezeu cele făcute de el () icircncă icircnainte de veacuri a fost cugetată și racircnduită unirea hotarului (definitului) și a nehotăr-niciei (indefinitului) a măsurii și a lipsei de măsură a marginii și a nemărginirii a Creatorului și a creaturii a stabilităţii și a mișcării Iar
155
zeu și aflat icircntr-o dinamică ce duce spre el raţiunea sau logosul fiecărei făpturi constă tocmai icircn aceea de a se afla icircntr-o dina-mică existenţială de a fi activ din punct de vedere existenţial46 Sfacircntul Iustin Martirul și Filosoful vorbise deja icircn veacul al II-lea despre faptul că logosul dumnezeiescλόγος σπερματικός a inseminat icircntreaga creaţie cu λογοί-i sau raţiunile existenţiale care o susţin icircn drumul ei spre dumnezeu47 deja icircn ambele Apologii redactate după convertirea sa Sfacircntul Iustin arată că logosul a răspacircndit icircn icircntregul univers multe bdquocuvinte semina-lerdquo astfel icircncacirct adevărul indiferent de locul unde se află sau de măsura icircn care există provine icircn primă și ultimă instanţă tot de la dumnezeu48 Identitatea aceasta dinamică a creaţiei deci
această taină s-a icircnfăptuit icircn Hristos care s-a arătat icircn cele din urmă dintre timpuri aducacircnd prin ea icircmplinirea hotăracircrii de mai icircnainte a lui dumnezeu Aceasta pentru ca cele ce se mișcă după fire să gă-sească odihna icircn jurul Aceluia Care este după fiinţă cu totul nemișcat din mișcarea lor faţă de ele icircnsele și una faţă de alta de asemenea ca să primească prin experienţă cunoștinţa trăită a Aceluia icircn Care s-a icircnvrednicit să Se odihnească cunoștinţă care le oferă posesiunea feri-cită neschimbată și constantă a Celui cunoscut de ele () unii spun că Hristos a fost cunoscut mai icircnainte de icircntemeierea lumii de către aceia cărora li S-a arătat mai apoi icircn timpurile de pe urmă icircntrucacirct și ei au existat icircnainte de icircntemeierea lumii icircmpreună cu Hristos Cel cunoscut de mai icircnainte dar noi nu primim această icircnvăţătură fiind-că este cu totul străină de adevăr ca una ce face fiinţa celor raţionale coeternă cu dumnezeu Căci nu e cu putinţă să fie cineva cu Hristos precum este el și apoi să nu mai fie cu el dacă icircn el ajung veacurile la capătul lor și icircn el se opresc cele ce se află icircn mișcare Fiindcă icircn el niciuna dintre făpturi nu mai este supusă schimbăriirdquo
46 Idem Ambigua p 58 bdquoAșadar vom mărturisi icircmpreună cu firea și mișcarea fără de care nu este nici fire cunoscacircnd că altceva este raţiunea existenţei și altceva modul existenţei prima indicacircnd firea al doilea iconomiardquo
47 Constantin Voicu Patrologie vol I București edit Basilica 2009 p 144 A se vedea și Berthold Altaner Patrologie Freiburg im Breisgau Herder amp CO gMBH Verlagsbuchhandlung 1938 p 65
48 david C Ford Icircnvăţăturile Părinţilor din primele veacuri un ghid pentru omul contemporan trad Mihail Bricircnzea București edit Σοφία 2019 p 93
156
a Bisericii este reflectată așadar tocmai icircn atingerea ţelului pentru care a fost adusă la existenţă adică pentru comuniunea cu dumnezeu Numai așa icircși poate icircndeplini ea σκόπος-ul sau λόγος-ul raţiunea existenţială pentru care a fost creată49
Părinţii Bisericii nu au căzut icircnsă icircn eroarea susţinerii nimicirii lumii și a veșnicei icircntoarceri sau a ciclicităţii ei toc-mai datorită faptului că pentru ei icircn actul lor de theologhi-sire așadar a prevalat mereu independenţa faţă de izvoarele nescripturistice și fidelitatea respectiv atașamentul ferm faţă de textul Sfintei Scripturi Bunăoară icircn sensul acesta marele Părinte capadocian Sfacircntul Vasile cel Mare rămacircne fidel ideii biblice de transcendenţă și libertate dumnezeiască absolută icircn actul creaţiei Astfel asemenea genialului alexandrin Sfacircntul Atanasie cel Mare care respinge concepţia elenist-origenistă a unei creaţii icircn timp și a unei distrugeri ciclice a acesteia Sfacircn-tul Vasile cel Mare susţine50 și el realitatea unei mișcări create respectiv a unui dinamism creat icircn făpturi Λογοί-i care susţin creaţia nu sunt considerate a fi icircnsă precum icircn concepţia stoi-că ουσία creaţiei dimpotrivă acești λογοί nu sunt altceva decacirct raţiunile existenţiale prin care pronia divină a adus creaţia la 49 john Meyendorff teologia Bizantină teme istorice și tendinţe doc-
trinare trad Alexandru I Stan seria bdquoteologi ortodocși străinirdquo Bu-curești edit Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne 1996 p 178
50 Sfacircntul Vasile cel Mare bdquoOmilia a V-ardquo icircn omilii la Hexaemeron trad dumitru Fecioru București edit Σοφία edit Biserica Orto-doxă 2004 p 122-123 bdquolaquoSă răsară pămacircntulraquo Această mică poruncă (sic) s-a prefăcut icircndată icircntr-o puternică lege a naturii și icircntr-o raţi-une măiastră Porunca aceasta a săvacircrșit miile și miile de icircnsușiri ale plantelor și ale arborilor mai iute decacirct un gacircnd de-al nostru Pămacircn-tul are icircn el și acum această poruncă și-l silește icircn fiecare anotimp al anului să dea la iveală puterea pe care o are pentru răsărirea plan-telor seminţelor și arborilor după cum titirezul după ce a fost fixat icircn vacircrf se icircnvacircrtește icircn continuare de la cea dintacirci lovitură ce i se dă tot așa și natura luacircnd icircnceput de la cea dintacirci poruncă se continuă icircn tot timpul care urmează pacircnă ce se va ajunge la sfacircrșitul obștesc al universuluirdquo
157
existenţă menţinacircnd-o și proniind-o icircnsă nu cu preţul dina-mismului creat al lumii ci prin propria ei voinţă și bunăvoin-ţă51 Iar dacă ar fi să formulăm icircntr-un alt fel am putea spune că acești λογοί sunt bdquolimbajulrdquo creaţiei modul ei de a bdquocomu-nicardquo ei sunt cei care bdquonareazărdquo drumul existenţial al creaţiei spre sfinţirea la care este chemată sunt bdquometanaraţiuneardquo iu-birii divine sădită icircn creaţie Sunt bdquoraţiuneardquo care face posibilă bdquorostirea metafizicărdquo existenţială exprimată magistral de psal-mistul care zice bdquoCerurile spun slava lui dumnezeu iar facerea macircinilor lui o vestește tăriardquo (Psalmii 18 1) Această bucurie a rostirii se concretizează icircnsă mereu ca mulțumireeuharis-tie ca bdquodarul euharistic de la Cina cuvacircntului de tainărdquo52 de la acea bdquoCinărdquo icircn care hrana nu mai este doar cea a cuvacircntului ca nutrient al limbajului comunional ci cea a bdquoCuvacircntuluirdquo care a devenit bdquocarnetruprdquo (Ioan 1 14) și se dă spre macircncare pentru a ostoi bdquofoameardquo creaţiei
bdquoFoameardquo unei fiinţe fie ea și cea eclesială nu poate fi așadar ostoită decacirct prin bdquopacircinea cea de toate zilelerdquo care prin icircnsuși faptul că are atributul acesta al saţietăţii icircndumnezei-toare devine bdquopacircinea cea spre fiinţărdquo devine hrana care face ca perceperea intelectului eclesial să fie una corectă chiar dacă ea trebuie trecută prin prisma simţurilor simţurile fi-ind cele ale mădularelor acestei fiinţe ale fiecărui creștin icircn parte și a tuturor icircntreolaltă dar care icircntru Hristos sunt icircn- dumnezeite
Numai un astfel de modus vivendi al Bisericii așadar al Ortodoxiei o poate face pe aceasta să devină oracircnduitoarea definitivă a destinului omenirii dar nu al unui destin lipsit de perspectiva hristică lipsit de demnitate umană așa cum sugera Marele Inchizitor ci al unui destin demn icircn care Bi-serica icircn integralitatea ei dar și prin fiecare mădular icircn parte să poată să spună bdquoNu mai trăiesc eu ci Hristos trăiește icircn minerdquo (galateni 2 20)
51 john Meyendorff teologia Bizantină p 179-18052 Ion Buga testament Gutenberg p 149
158
Atunci cacircnd creștinul afirmă aceasta o face numai și nu-mai pentru că are așa cum spune dumnezeiescul Pavel mintea (raţiunea) νοῦς-ul lui Hristos bdquoNoi icircnsă avem minteaνοῦς-ul lui Hristosrdquo (1 Corinteni 2 16)
Cacircnd vorbesc de mintea cea icircndumnezeită a Bisericii icircntru trăirea și asumarea empirică a Ortodoxiei Sfinții Părinţi o fac me-reu din perspectiva hranei pe care Hristos o dăruiește Bisericii Sale din perspectiva hranei euharistice din aceasta se desprinde faptul că Biserica trăiește numai și numai pentru că primește hrana cea vie ndash Sfacircnta euharistie Or tocmai această hrănire este pecetluirea inimii Bisericii de către Hristos Care i se adresează Bisericii spu-nacircndu-i bdquodă-mi mie () inima tardquo (Pilde 23 26)
dăruindu-și inima lui Hristos Biserica icircși simte mintea și conștiinţa străfulgerate și icircndumnezeite prin duhul Sfacircnt de către Hristos devenind toată mintea și conștiinţa lui ea gacircn-dește și conștientizează astfel prin mintea lui Cincizecimea care reprezintă irumperea sau ţipătul sfinţitor al duhului Sfacircnt icircn Biserică se actualizează mereu icircn cadrele acestei tainice lu-crări prin care fiecare mădular icircn parte devine prin euharistie locașul prezenţei tainice a lui Hristos
Mintea icircndumnezeită prin hrana euharistică se pogoa-ră icircn inimă devenind liturgul de pe altarul unei inimi demne săvacircrșind ceea ce Părinţii Bisericii numesc liturghia noetică Această pogoracircre a minţii icircn inimă se face nu pentru a zidi un nou și icircnfricoșător turn Babel ci pentru a liturghisi icircn templul euharistic-noetic al omului celui nou al demnităţii sale restau-rate și renăscute ca mlădiţă altoită icircn demnitatea viei vieţii celei veșnice Iisus Hristos
Strigătul umanităţii bicisnice și lipsite de orice urmă de demnitate de care vorbea Marele Inchizitor ndash bdquoicircnrobiţi-ne dar astacircmpăraţi-ne foameardquo devine glasul umanităţii demne renăs-cute icircntru dragostea lui Hristos devine glasul martirilor care icircn timpul pătimirilor lor icirci dăruiau lui Hristos Celui Care le dăduse spre macircncare trupul Său trupurile lor străfulgerate de sfinţirea firii icircntr-o dinamică a creaţiei icircn care orice urmă de icircnjosire și
159
suferinţă este icircnghiţită de biruinţa definitivă a demnităţii hristi-ce restauratoare și vindecătoare la urma urmei singura alegere raţională a muceniciei este tocmai sacrificiul53
5 Icircn loc de concluzii ethosul euharistic al ortodoxiei ca bdquometanaraţiunerdquo icircndumnezeitoare icircntru lumina Icircnvierii
Atunci cacircnd Hristos hrănește Biserica Sa cu trupul Său aceasta devine ea icircnsăși trupul Său Ca urmare el fiind capul ei ea are minteaνοῦσ-ul lui Schimbarea unui anume tip de mentalitate sau invitaţia la o schimbare de mentalitate de care vorbea și j-Fr lyotard nu poate avea loc decacirct aici și acum icircn cadrul acestei hrăniri oferită numai de Biserică și ea transcende atacirct modernitatea cacirct și postmodernitatea căci Hristos icircși hrănește trupul Său tainic icircntr-un continuu bdquoastăzirdquo bdquoCinei tale celei de taină Fiule al lui dumnnezeu astăzi părtaș mă primeșterdquo
dacă se pune problema unei schimbări a unui tip de mentalitate icircn sensul unui bdquoaggiornamentordquo aceasta nu se poate face decacirct icircn și de către Biserică prin trecerea de la o existenţă babilonică la una euharistică Astfel turnul Babel cel cumplit este dăracircmat pe locul său zidindu-se templul icircn care mintea cea icircndumnezeită a Ortodoxiei săvacircrșește veșni-ca liturghie noetică ea se opune mereu comportamentului oedipic și inchizitorial căci nefăcacircnd-o ea riscă să orbească și să devină astfel ochiul nevăzător incapabil să mai distin-gă Adevărul Ortodoxia este expresia empirică a paradisului icircnlăturacircnd din societate orice urmă de utopie desigur nu trebuie uitat faptul că bdquoparadisul și utopia sunt găleţi icircntr-o facircntacircnă cacircnd una urcă cealaltă coboarărdquo54 Ortodoxia aflată icircn bdquorostirea sa metafizicărdquo icircntr-o permanentă ascensiune icircl urcă mereu pe om și-l situează icircn bdquometanaraţiuneardquo icircndum-nezeitoare a veșnicei liturghii noetice 53 david C Ford Icircnvăţăturile Părinţilor din primele veacuri nota 1
p 252 54 Will durant Ariel durant lecţiile istoriei p 51
160
icircn această liturghie noetică locul Marelui Inchizitor este luat de Marele Arhiereu Hristos pe Care Biserica icircl va urma pentru a primi bdquoiară și iară icircn pacerdquo pacircinea cea cerească Re-petiţia acest bdquoiară și iară icircn pacerdquo acest memento al liturghisi-rii euharistic-noetice nu mai devine icircn cazul acesta expresia unei nevroze și psihoze ci devine conturul acelui destin icircn care viitorul este icircnscris icircn trecutul deja spus icircn veșnica rostire euharistică a lui bdquoastăzirdquo Palierul acesta al bdquorepetiţieirdquo devine astfel substratul celuilalt al bdquorememorăriirdquo icircn care Biserica icircn anamneza liturgic-euharistică nu face decacirct să devină icircn chip tot mai vizibil oracircnduitoarea definitivă a destinului omeni-rii a destinului eshatologic al veșnicului bdquoastăzirdquo euharistic bdquoAducacircndu-ne aminte așadar de această poruncă macircntui-toare () și de cea de-a doua slăvită iarăși a ta venire ale tale dintru ale tale ţie icircţi aducem de toate și pentru toaterdquo
Aserţiunea filosofului materialist german ludwig Feuerbach ndash bdquoOmul este ceea ce mănacircncărdquo ndash devine icircn chip paradoxal paradigma demnităţii Bisericii și a Ortodoxiei hrănite de Hristos ea devine ceea ce primește ndash trupul lui Astfel ea simte cu Hristos prin el și cu el bdquosimţulrdquo ei este Hristos icircnsuși așa icircncacirct axioma tomistă a simţirii percepută de minte devine axioma eclesială a minţii per-cepută de simţire a unei minţi și a unei simţiri restaurate ontologic icircn demnitatea dumnezeu-Omului Iisus Hristos Astfel căutarea desemnarea și numirea faptelor ascunse pe care le imaginăm la originea răului de care suferim nu mai rămacircne la stadiul icircn care nu vom face altceva decacirct să perpetuăm bdquocrimardquo să o comitem icircn loc să-i punem capăt de fapt acesta a fost eșecul adamic a fost ceea ce numim bdquopăcatul strămoșescrdquo Marele Părinte al Apusului Fericitul Augustin a caracterizat acest eșec existenţial prin formula amor sui usque ad contemptum dei ndash iubirea de sine pacircnă la dispreţuirea lui dumnezeu Nimic altceva decacirct aparent inofensivul amor sui a fost ceea ce i-a determinat pe pro-topărinţi să se răscoale determinacircnd astfel ulterioara răs-
161
pacircndire a păcatului ca bdquometanaraţiunerdquo non-salvifică icircn toată istoria umanităţii55
eșecul unei astfel de bdquometanaraţiunirdquo care dorește a rescrie un anume tip de mentalitate este transformat icircn iz-bacircnda vindecătoare a fiinţei celei noi restaurată ontologic icircn demnitatea hristică iar contrabalansul bdquometanaraţiuniirdquo pă-catului strămoșesc a fost revelat tocmai de corelativul amor dei usque ad contemptum sui ndash iubirea de dumnezeu pacircnă la dispreţul de sine exprimat icircn bdquometanaraţiuneardquo jertfei de pe Cruce a Macircntuitorului adevăratul bdquoMetanaratorrdquo56
Orbirea oedipică și icircnrobirea inchizitorială transfor-mate prin jertfa lui Hristos de pe Cruce icircntru vederea slavei dumnezeiești și-n libertatea fiilor lui dumnezeu devin acel Grund sau bdquoprincipiu originarrdquo al bdquore-scrieriirdquo respectiv al bdquorememorăriirdquo icircn care se cere mereu ceva nou de fapt Bi-serica și Ortodoxia cer mereu ceva nou bdquodă-ne nouă să ne icircmpărtășim cu tine mai cu adevărat icircn alt modhelliprdquo Aceasta este de fapt adevărata bdquore-scriererdquo a veacurilor este anu-larea bdquodistanţeirdquo tocmai prin păstrarea ei icircntru acceptarea bdquodiferenţelorrdquo Secolul al xx-lea a fost bdquoteatrulrdquo icircn care prin intrarea icircn scenă a anumitor procese istorice și ideologice adevărate bdquometanaraţiunirdquo ale ceea ce Scriptura denumește generic Mysterium iniquitatis ndash taina fărădelegii (cf 2 tesa-loniceni 2 7) s-a ajuns la dezvoltarea unei direcţii marcate de marea irumpere a răului icircn bdquometanaraţiunilerdquo nazismului și a comunismului totodată icircnsă același secol a fost și sce-na pe care s-a desfășurat scenariul sfacircrșitului lor57
grăitoare este icircn acest sens parabola mateiană a co- existenţei gracircului și neghinei (Matei 13 24-30) așadar a binelui și a răului icircntrebat fiind de slujitori dacă nu cumva se impune curăţarea gracircului de neghină pentru ca aces-ta să crească nestingherit stăpacircnul răspunde ferm dar cu 55 Papa Ioan Paul al II-lea Memorie și identitate p 24 56 Ibidem p 25 57 Ibidem p 21
162
mult icircnţeles bdquoNu ca nu cumva plivind neghina să smul-geţi odată cu ea și gracircul lăsaţi să crească icircmpreună și gracirc-ul și neghina pacircnă la seceriș și la vremea secerișului voi zice secerătorilor Pliviţi icircntacirci neghina și legaţi-o icircn snopi ca s-o ardem iar gracircul adunaţi-l icircn jitniţa meardquo (Matei 13 29-30) Această parabolă icircn care referirea la seceriș trimite la bdquometanaraţiuneardquo eshatologică a istoriei așadar la faza finală a ei trebuie icircnţeleasă drept cheia de lectură a icircntregii istorii a umanităţii Coexistacircnd icircn interiorul ei icircn diferitele ei faze de dezvoltare atacirct bdquogracirculrdquo cacirct și bdquoneghinardquo dezvălu-ie faptul că istoria omenirii nu este altceva decacirct bdquoteatrulrdquo coexistenţei binelui și răului icircnsă desigur nu icircn sens ma-niheic58
Aceasta ne determină să icircnţelegem că dacă răul există icircn chip parazitar alături de bine totuși binele perseverează se dezvoltă și crește chiar dacă alături de rău icircn același pă-macircnt adică icircn aceeași natură umană lucrul acesta este po-sibil tocmai pentru că icircn pofida păcatului strămoșesc natu-ra umană nu a devenit totalmente rea ea a păstrat icircnclinarea ei raţională spre bine mereu59
de aceea imperativul ontologic al Bisericii și al Or-todoxiei este acela al primirii perpetue a hranei celei dem-ne a hranei euharistice pentru ca euharistia să-i devină astfel hrana cea de toate zilele să-i devină cu adevărat spre fiinţă și s-o călăuzească pe drumul ei spre bine icircntre dina-mica creaţiei și sfinţirea firii să devină bdquometanaraţiuneardquo icircndumnezeitoare a ei desigur problema coexistenţei ră-ului și a binelui nu trebuie bagatelizată Sfacircntul Pavel este foarte clar din această perspectivă atunci cacircnd icircndeam-
58 unii autori străini de duhul și ethosul Ortodoxiei precum istoricii Will durant Ariel durant lecţiile istoriei p 55 nu au nicio problemă a decreta pur și simplu că icircn esenţă creștinismul este maniheist
59 Papa Ioan Paul al II-lea Memorie și identitate p 22
163
nă bdquoNu te lăsa biruit de rău ci biruiește răul cu binelerdquo (Romani 12 21)
icircntr-adevăr icircn viaţă pot apărea situaţii icircn care răul să se dovedească oarecum util omului icircn sensul icircn care el creează ocazii cu totul speciale pentru manifestarea bine-lui60 johann Wolfgang von goumlthe a exprimat acest aspect icircn chip genial icircn opera sa Faust61 lăsacircndu-l pe diavol să se autodefinească ambivalent Ich bin ein teil von jener Kraft die stets das Boumlse will und stets das Gute schafft ndash o parte sunt dintru acea putere Ce numai răul icircl voiește icircnsă mereu creează numai bine62
Putem afirma la finalul acestui excurs fără a greși că istoria omului este marcată dintru icircnceput de limita pe care dumnezeu o pune răului de lupta pe care el icircnsuși o duce prin jertfa Sa de pe Cruce prin Mysterium Crucis icircn această bdquometanaraţiunerdquo a confruntării dintre bine și rău omul este salvat de dumnezeu icircnsuși Care a venit tocmai cu acest scop Această sosire a Sa această bdquovenirerdquo (pe care Marele Inchizitor dostoievskian simbol al bdquometanaraţiuniirdquo perfidului Mysterium iniquitatis nu o icircnţelege) are caracter profund soteriologic dar chiar și icircn această ipostază este imperios necesar să icircnţelegem bdquometanaraţiuneardquo macircntuirii ca limită impusă răului63 și aceasta o proclamă Biserica zi de zi pacircnă la sfacircrșitul veacurilor ca și cacircntec de biruinţă și de slavă a ei exprimat icircn ethosul aducător de icircnviere macircn-tuitor și icircndumnezeitor al Ortodoxiei de aceea numai bdquoicircn 60 Ibidem p 33 61 johann Wofgang von goumlthe Faust I Werke Hamburger Ausgabe
Bd 3 dramatische dichtungen I 11 Aufl Muumlnchen dtV 1982 p 47 (Studierzimmer 1334-1336)
62 traducerea icircn limba romacircnă aparţine poetului și filosofului lucian Blaga și poate fi consultată icircn variantă electronică icircn format PdF p 70 la următoarea adresă web httpsdocumentenetdocumentfausttraducere-de-lucian-blagahtml (accesată la data de 30062020)
63 Papa Ioan Paul al II-lea Memorie și identitate p 34-36
164
insistenţa asupra icircnvierii icircși găsea expresie spiritualitatea caracteristică marilor Părinţi ai Orientului creștin dacă Macircntuirea constituie limita divină pusă răului nu poate fi decacirct un motiv icircn ea răul este icircnvins radical prin bine ura prin iubire moartea prin icircnviererdquo64
64 Ibidem p 38
165
identitatea religioasă ca narațiune icircn spații icircn constantă
reconFigurare
Vasile-Octavian Mihoc
introducere
Schimbările rapide ale realităților sociale de astăzi și posibilitatea de a participa icircn timp real icircntr-un mod virtual la ele modelează icircn mod decisiv identitățile atacirct personale cacirct și colective localul poartă variații ale globalului deve-nind glocal1 Participarea la evenimente icircndepărtate geo-grafic devine prin intermediul mediului virtual proximi-tate greu de ignorat icircn timp ce deconectarea de la realita-tea globală devine aproape imposibilă teorii și comunicări concurențiale unele mai ușor de urmăriturmat decacirct altele inundă spațiul virtual și cel mediatic Culturile religioase ale secolului xxI interacționează constant icircn contextul globa-lizării al migrației transnaționale și al post-secularismului2 sau al interesului crescut pentru religios (religious turn)3 1 Vezi C Rammelt e Hornung bdquoBegegnungen in der glokalitaumlt
Christliche Migrationskirchen in deutschland im Wandelrdquo icircn C Rammelt e Hornung V-O Mihoc (ed) Begegnung in der Glokalitaumlt Christliche Migrationskirchen in deutschland im Wandel leipzig evangelische Verlagsanstalt 2018 p 15-28
2 j Habermas bdquodie dialektik der Saumlkularisierungrdquo icircn Blaumltter deutsche und internationale Politik 42008 p 33-46
3 A se vedea M Hlavajova S luumlttcken j Winder (ed) The return of religion and other Myths A Critical reader in Contemporary Arts utrech Rotterdam 2009
166
aproape toate societățile contemporane se confruntă cu fe-nomenul pluralității religioase și cu tensiunile sau chiar con-flictele asociate cu acesta Cu aceste provocări se confruntă atacirct tradițiile religioase cacirct și societățile care au devenit mai diverse din punct de vedere religios icircn decursul istoriei teo-logia creștină a fost provocată să reconfigureze mereu modul de a exprima credința icircn dumnezeul treimic icircn icircntruparea Fiului lui dumnezeu și icircn lucrarea duhului Sfacircnt astfel icircncacirct să se poată constitui ca forță dătătoare de sens și transforma-toare a realității icircn icircntregul său Articolul de față propune icircn primul racircnd o analiză teologică a anumitor forme de rapor-tare la spațiu realitate și vizibilitate icircn procesul de definire a identității religioase icircn al doilea racircnd să examineze cacircteva narațiuni postmetafizice influente icircn societățile seculare con-temporane și icircn al treilea racircnd să ofere un răspuns teologic la provocările acestor narațiuni
1 Spațiul ndash icircntre localizare dizlocare glocalizare
diferitele tipuri de migrație4 și creșterea comunităților diasporale conduc inevitabil la o nouă percepție a realității
4 Adaptacircnd lista lui Robin Cohen despre caracteristicile definitorii ale unei comunități diasporale jennifer M Brinkerhoff o reformulează astfel
1 dispersia fie ea voluntară sau involuntară peste granițele sociocultu-rale și cel puțin o frontieră politică (adică stat național) 2 o memorie colectivă și un mit despre patrie creat și recreat depășind distanțe și generații 3 angajamentul de a menține patria ndash imaginat sau altfel ndash vie prin ex-primarea simbolică și intenționată icircn țara gazdă șisau icircn țara de origi-ne 4 prezența problemei de icircntoarcere deși nu neapărat un angajament icircn acest sens Ideea de icircntoarcere poate fi explorată discutată și dezbătută cu sau fără intenția specifică de revenire fizică5 o conștiință diasporică și o hibriditate identitară asociată ei expri-mată parțial prin crearea de asociații sau organizații ale diasporei icircn digital diasporas Identity and transnational Engagement Cambridge Cambridge university Press 2009 p 31 R Cohen Global diasporas An Introduction london uC london Press 1997 p 26
167
și a spațiului Multiple identități lingvistice culturale re- ligioase și etnice sunt condensate și reprezentate icircn spațiul local toate acestea creează o nouă paradigmă de relaționare inter-dependență co-asumare și co-responsabilizare a diferiților factori sociali și religioși icircncepacircnd cu secolul al xx-lea eu-ropa a fost și icircncă este dominată de diverse discursuri asupra identității de la formarea statelor naționale pacircnă la Comuni-tatea europeană supranațională de la declinul imperiilor co-loniale la Războiul Rece de la automatizarea și digitalizarea proceselor economice la polarizarea icircntre prima și a treia lume icircntre est și vest și nu icircn cele din urmă Ortodoxie și Hetero-doxie uniunea europeană icircncearcă bdquoconștient și sistematicrdquo5 nu numai o reconstruire a europei la nivel instituțional ci și una la nivelul modelelor identitare de tip european Se cere crearea unei bdquocomunități imaginaterdquo mai icircntacirci care să aibă nu numai valoarea de a potența legitimitatea marelui proiect eu-ropean ci și aceea de a sprijini procesul de integrare la nivel personal icircn acest cadru diferite oferte identitare sunt menite să creeze o conștiință europeană comună Această raportare la spațiul european poate genera o integrare socială efectivă icircn care reprezentările sociale ancorate cognitiv icircnțelese ca oferte de identitate raportate la acest spațiu specific să prezinte ele-mente ale proceselor de categorizare a ceea ce este propriu și a ceea ce este străin și deci procese ale construirii identității individuale și colective
Creșterea numărului de membri icircn comunitățile diaspo-rale care nu vin direct din țara de origine ci din alte țări euro-pene cum e cazul tot mai multor comunități ortodoxe romacircne din germania creează un profil aparte al comunității ai că-ror membri nu numai că provin din spații culturale romacircnești diferite ci aduc cu ei și o acumulare culturală europeană și o cetățenie multiplă Aceste dinamici transnaționale și transcul-turale reașază icircn centru chestiunea spațiului și a capacității sale
5 H Walkenhorst Europaumlischer Integrationsprozess und europaumlische Identitaumlt Zur politikwissenschaftlichen Bedeutung eines sozialpsycho-logischen Konzepts Baden-Baden 1999 p 12
168
de a crea noi cadre icircn care aceste dinamici să se poată desfășura dar și icircntrebarea dacă secularismul este o condiție pentru plu-ralism sau o piedică pentru multi-religios icircn aceste situații societățile multiculturale sunt bdquotestaterdquo constant discursurile despre simbolurile religioase icircn spațiile publice icircn general pro-cesiunile și diferitele servicii religioase icircn afara spațiului liturgic ale comunităților de migranți icircnvățămacircntul ortodox icircn școlile de stat sunt doar cacircteva aspecte ale diferitelor tensiuni dintre secular și religios datele spațiului ndash real sau imaginativ ndash icircn permanentă reconfigurare al cetățeniei multiple al libertății religioase etc scot la iveală chestiunea proprietății și a exclu-deriiincluderii icircn spațiu a normelor de organizare a spațiului (incluzacircnd și problema folosirii aceluiași spațiu liturgic de că-tre comunități confesionale diferite) și a amprentei autorității de stat care definește și controlează frontierele dintre spațiul privat și cel public dar și dinamica relaționării dintre cetățenii locali și cei de origine străină
Pentru comunitățile ortodoxe diasporale modul de re-prezentare confesională este un factor decisiv nu doar icircn pro-cesul de inculturalizare6 ci și icircn cel de cultivare a credinței 6 termenul de bdquoinculturalizarerdquo adică legătura dintre mesajul evangheliei și
o cultură anume a fost introdus icircn Misiologia catolică icircn ultimele decenii ale secolului al 20-lea și a cunoscut mai multe paradigme de icircnțelegere A se vedea d j Bosch transforming Mission Paradigm Shifts in Theology of Mission Maryknoll Ny Orbis Books p 458ndash468 S Bevans Models of Contextual Theology Maryknoll Ny Orbis Books 2002 p 26ndash27 B Stanley bdquoInculturation Historical Background Theological Foundations and Contemporary Questionsrdquo icircn transformation vol 24 no 1 (january 2007) p 21-27 Pentru contribuția ortodoxă la icircnțelegerea acestui concept a se consulta I Bria bdquoOrthodoxy and Missionrdquo icircn International review of Mission (IrM) 892000 p 49-59 I Sauca bdquoOne gospel ndash diverse expressionsrdquo icircn IrM 851996 p 253-256 e timiadis bdquounity of Faith and Pluralism in Culture A lesson from the Byzantine Missionariesrdquo icircn IrM 741985 p 237-245 j Meyendorf bdquoChrist as Word gospel and Culturerdquo icircn IrM 741985 p 246-257 K (john) N Njoroge bdquoIncarnation as a Mode of Orthodox Mission Intercultural Orthodox Mission ndash Imposing Culture and Inculturationrdquo icircn P Vassiliadis (ed) orthodox Perspectives on Mission Oxford Regnum 2013 p 242-252
169
Membrii acestor comunități sunt mereu provocați să facă le-gătura icircntre identitatea lor culturală și religioasă și contextul icircn care se află discursurile identitare sunt icircnsă adeseori desprinse de acest context ele creacircnd o stare de tensiune icircn-tre comunitatea etnică și religioasă și societatea icircn care se află Se cuvine icircn acest punct să oferim două modele de in-culturalizare a Ortodoxiei icircn spațiul german
la intrarea icircn Catedrala Mitropoliei Ortodoxe Romacirc-ne din Nuumlrnberg germania pe zidul de vest se află o frescă a mărturisitorilor din timpul dictaturilor fasciste și comu-niste precum și a marilor duhovnici ai Romacircniei din secolul xx Printre aceștia se pot găsi pastorii protestanți dietrich Bonhoumlfer (1906-1945) și Paul Schneider (1897-1939) filo-soafa germană de origine evreică care s-a convertit la cato-licism și a devenit monahie carmelită edith Stein (1891-1942) franciscanul polonez Maximilian Kolbe (1894-1941) și țăranul austriac Franz jaumlgerstaumltter (1907-1949) care a fost declarat martir și beatificat de Biserica Romano-Catolică icircn spațiul multiconfesional și multicultural german acest fel de reprezentare nu este doar un act de integrare ci și o mărturisire a faptului că sfințenia și puterea mărturisitorilor depășesc granițele confesionale
Pe site-ul aceleiași Mitropolii găsim un articol despre sfinții Apusului cu o referire la hotăracircrile Sinodului Biseri-cii Ortodoxe Ruse din afara granițelor din anul 1952 care a fost prezidat de Sfacircntul Ioan Maximovici (1896-1966) de a-i cinsti pe Sfinții Apusului ai bdquoprimelor veacuri și ale ur-mătoarelor care au fost mărturisitori ai credinţei ortodoxerdquo7 un alt articol al filosoafei convertite la Ortodoxie Cornelia delkeskamp-Hayes prezintă sfintele moaște din germa-nia Printre alte exemple autoarea menționează un raport al custodelui domului din Halberstadt care oferă informația că icircn tezaurul domului se află bdquo300 de moaște de care nu
7 Sfinții Apusului diponibil la httpwwwmitropolia-rodeindexphprocatehizaresfintii-apusului (accesat la data de 12042020)
170
se icircngrijește nimenirdquo8 Aceste informații sunt menite să conștientizeze credincioșii ortodocși că icircn altarul multora dintre bisericile catolice sau cele care au devenit după Re-formă evanghelice unde comunitățile ortodoxe săvacircrșesc slujbe se găsesc sfinte moaște care se cuvine a fi cinstite
Prin modul ei specific de a cinsti sfinții Ortodoxia icircn diaspora reicircnvie și revitalizează o tradiție importantă pentru identitatea creștină tradiție care a intrat după perioada ilumi-nistă icircn derivă astăzi amintind pentru unii doar de vremuri trecute ale unei evlavii populare icircn procesul integrării cul-turale a creștinilor ortodocși referințele sacrale locale devin astfel un factor important Raportarea la ele și activarea lor le pune icircntr-o nouă lumină pentru spațiul local cultural și reli- gios și relevă icircn același timp un element identitar esențial pen-tru comunitatea-oaspete ortodoxă care la racircndul ei icircși poate asuma noul context mai ușor Cacircnd orizonturi fixe de gacircn-dire și reflexii prestabilite de raportare la o realitate diferită sunt provocate se naște icircntacirclnirea interculturală care se poate transforma icircn coexistență de constante cultural-religioase ce cresc icircn complementaritate icircntacirclnirea interculturală devine autentică atunci cacircnd concepția despre sine este pusă icircntr-o nouă lumină Astfel icircn dinamica coexistenței termenii bdquopro-priurdquo și bdquostrăinrdquo pot parcurge drumul de la tensiune și toleranță la reevaluare transformare și acceptare Proximitatea icircntacirclnirii interculturale și interconfesionale provoacă la reconsiderarea denumirii celorlalți (a se icircnțelege inclusiv de altă confesiune) și completează sistematizarea și icircnțelegerea lor prin dinamica zilnică a schimbărilor și a transformărilor
8 Cornelia delkeskamp-Hayes Sfinte moaște icircn Germania invitație și soluție parțială pentru creștinii ortodocși disponibil la httpwwwmi-tropolia-rodeindexphpro327-moaste-in-germania (accesat la data de 15042020) Articolul respectiv a fost publicat mai icircntacirci icircn limba engleză pe site-ul Orthodox england disponibil la wwworthodoxen-glandorgukoereldehtm
171
2 Icircntre teologia spațiului și teologia icircn spațiul public
21 Comunitatea religioasă și spațiul liturgic Comunitățile religioase avansează o abordare speci-
fică a icircnțelegerii spațiului elementul comun icircl constituie raportarea la sacralitate la o dimensiune accesibilă parțial prin credință și manifestarea ei icircn ritual Realitatea spațiului este icircn acest sens determinată de o realitate supranaturală care nu numai că intervine icircn realitatea dată ci o deschi-de către destinația ei eshatologică făcacircnd-o aici și acum parțial părtașă la taina ei dimensiunea eshatologică icircncor-porată icircn practica credinței relevă icircn mijlocul realității un potențial de schimbare prin inversarea logicii experienței ordinare
icircn teologia ortodoxă realitatea nu poate fi despărțită de revelație Comunitatea religioasă experimentează trans- cendența icircn imanență misterul icircn evidență eternitatea icircn temporalitate Părintele dumitru Stăniloae subliniază stracircnsa legătură dintre revelația supranaturală și cea natu-rală9 icircntrucacirct icircntreaga realitate este umplută de prezența dumnezeului interpersonal prin care persoana umană este chemată la dialog cu el fiecare spațiu al realității este creat prin faptul icircntacirclnirii Mitropolitul Kallistos Ware spunea că bdquofirea umană este inevitabil relaţionalărdquo10 Sur-sa realității icircnseși subzistă icircn realitatea acestei relaționări veșnice dintre Persoanele Sfintei treimi icircn care icircși are ori-ginea fiecare existență spațială și temporală ea se concreti-zează icircn comunicarea interpersonală umană icircn acest spațiu are loc revelația divină bdquoAstfel spațiul icircși are originea și 9 dumitru Stăniloae teologia dogmatică ortodoxă vol I ediția a
III-a București edit Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Or-todoxe Romacircne 2003 p 25
10 Kallistos Ware orthodox Theology in the twenty-First Century ge-neva World Council of Churches Publication 2012 p 37
172
sfacircrșitul icircn Sfacircnta treime ca și timpulrdquo subliniază părintele Stăniloae11
Comunitatea eclezială a fost numită și bdquocomuniune a icircndumnezeiriirdquo12 la fel cum aspirația spre icircndumnezeire nu poate fi orientată numai spre sine pentru că macircntuirea celorlalți e la fel de importantă ca macircntuirea proprie această comuniune nu se referă numai la comunitatea restracircnsă lo-cală sau la comuniunea euharistică a bisericilor locale ci și la capacitatea ei de a cuprinde și transforma icircntreaga lume Scopul slujirii liturgice nu este acela al retragerii din lumea seculară ci al impregnării acesteia din urmă nu cu un sens alternativ ci cu sensul pentru care a fost creată icircncercările de bdquoimanentizarerdquo a lui dumnezeu prin reflecțiile seculare asupra credinței13 au dus la promovarea unui creștinism fără religie fără practică liturgică și fără ritual
transmiterea experierii realității prin prisma Sfintei liturghii și a tainelor Bisericii se dovedește a fi o provocare importantă icircn misiunea Bisericii Ortodoxe de azi Societățile (post) secularizate și globalizate impun icircn diferite moduri forme de comunicare și strategii de marketing care pot conduce la icircnsăși secularizarea comunicării Bisericii către credincioșii ei și către societate icircn general Reprezentarea diferenței cultural-religioase față de gacircndirea seculară prin aspecte vizuale se resimte și icircn contexte majoritar ortodoxe din ce icircn ce mai mult Acțiunile performative și repetitive pu-blice icircnsoțite de acțiuni hermeneutice pot contribui icircn mod semnificativ la elaborarea imaginii religiosului icircn spațiul pu-blic icircn acest fel vizibilitatea religioasă poate deveni un vector esențial icircn producerea imaginației colective creacircnd legături 11 dumitru Stăniloae opcit p 208 12 georgios I Mantzaridis The deification of Man St Gregory Pala-
mas and the orthodox tradition Crestwood St Vladimirrsquos Seminary Press 1984 p 57
13 A se vedea john A t Robinson Honest to God Philadephia Westminster Press 1963 Paul van Buren The Secular Meaning of the Gospel Based on an Analysis of Its language Ny Macmillan 1963
173
de recunoaștere icircntre indivizi și devenind parte integrantă a narațiunii istorice icircn contextul condițiilor moderne de mo-bilitate (și dezrădăcinare) (re)crearea legăturilor sociale de către comunitățile religioase este vitală Acestea pot conduce la bdquodestabilizareardquo unor categorii și granițe considerate in-flexibile care contribuiau direct sau indirect la o anumită inerție a gacircndirii și a practicii religioase
22 Icircntre vizualizare și vizibilitate Prin raportarea ei specifică la revelația icircn Hristos Orto-
doxia manifestă o vizualizare aparte a sacrului Spațiul liturgic și cel al devoțiunii private depind de o gramatică imagistică specifică icircn afara acestui spațiu se observă o ruptură icircntre vizualizarea credinței și vizibilitatea celui care crede Atacirct icircn societățile cu majoritate ortodoxă cacirct și icircn cele icircn care Or-todoxia este minoritară modul de a face vizibilă credința icircn spațiul public este un proces dificil Pe lacircngă acestea manifes-tarea credinței tinde să devină din ce icircn ce mai mult o chestiu-ne a spațiului privat Provocarea comunităților religioase rezi-dă tocmai icircn modul icircn care ele lucrează la articularea și armo-nizarea individului cu comunitatea a credinței comunității cu societatea și nu icircn cele din urmă a localității cu globalitatea icircn societățile majoritar ortodoxe afirmarea credinței tinde să piardă prin apelul la o presupusă evidență iar icircn cele icircn care e minoritară prin tendinţa de ghetoizare14 14 icircn Scrisoarea Pastorală la Praznicul Crăciunului din anul 2018 Mitro-
politul Serafim al germaniei europei Centrale și de Nord sublinia fap-tul că bdquotrăind icircn afara granițelor Romacircniei ne integrăm icircn societatea pe care ne-am ales-o și contribuim prin munca noastră cinstită la progre-sul ei Viața icircntr-o societate icircnseamnă schimb de daruri Noi dăm din darurile specifice poporului romacircn și credinței ortodoxe și primim din ceea ce poporul cu care trăim are specific Să răspacircndim icircn jurul nostru căldura credinței ortodoxe și ospitalitatea romacircnească și să primim de la semenii noștri darurile lor disciplina seriozitatea spiritul de asocie- rerdquo disponibil la httpwwwmitropolia-rodeindexphpropublica-tiipastoral-scrisori-sinodale1471-pastorala-craciun-2018 (accesat la data de 25042020) Aici trebuie menționat faptul că icircn germania
174
Vizibilitatea icircn dimensiunea sa fenomenologică con- tribuie la un alt concept de politică a spațiului public Apartenența la un spațiu se obține și se menține doar prin expunere publică Astfel definirea spațiului public ca spațiu al apariției și al expunerii ne conduce către o nouă icircnțelegere a acestuia ca spațiu al luptei pentru vizibilitate icircn proce-sul de a deveni vizibil spațiul public nu mai este un loc al desfășurării evenimentelor sub sigiliul statului ci un loc icircn care actorii sociali se confruntă și icircși reconfigurează standar-dele și modurile de funcționare comunitară Negocierea icircn-tre spiritualitatea religioasă și vizibilitatea ei icircn spațiul public rămacircne o sursă permanentă de tensiune reflexivitate și re-modelare15 Prezența spiritualității ortodoxe icircn spațiul public conturează și permanentizează un mod de viață Chiar dacă anumite practici și ritualuri (ex postul rugăciunea peleri-najul) fac parte din spațiul privat sau al comunității ecleziale odată devenite obiectul atenției publice ele dobacircndesc o for-mă nouă de conștientizare chiar și pentru cei ce le practică deja icircn acest sens icircnțelegerile subiective și publice se trans-formă reciproc
icircn procesul de transmitere a credinței evenimentizarea și esteticizarea icircn spațiul public (slujbe icircn aer liber procesi-uni pelerinaje adunări naționale și internaționale ale tine-rilor) și mediatizarea prin radio televiziune și rețele de soci-
Biserica Ortodoxă a cunoscut cea mai mare creștere dintre toate Bise-ricile și comunitățile creștine aici trăind momentan mai mult de două milioane de creștini ortodocși majoritatea fiind migranți A se vedea N thon bdquoWie viele sind Siewir denn nun zur Problematik einer Statistikrdquo icircn orthodoxie aktuell 192015 p 2-4 Idem bdquoOrthodoxie in deutschland eine Kirche aus vielen Nationen wird heimischrdquo icircn Rammelt et alii Begegnungen in der Glokalitaumlt p 119-128
15 despre strategii de vizibilitate ale comunităților religioase icircn europa a se vedea K Knott bdquoThe tactics of (In)Visibility among Religious Communities in Contemporary europerdquo icircn C Bochinger j Ruumlpke (ed) dynamics of religion Past and Present Proceedings of the xxI World Congress of the International Association for the History of Religions BerlinBoston Walter de gruyter p 47-67
175
alizare au devenit aspecte importante ale Ortodoxiei actuale care necesită reflecții serioase icircn ceea ce privește efectele lor icircn menținerea transmiterea și formarea identității religioa-se icircn acest sens se arată imperios necesară nu numai cate-hizarea credincioșilor de toate vacircrstele16 ci și comunicarea adecvată a icircnvățăturii Bisericii către societate poziționarea ei icircn situații de criză socială sau politică și afirmarea forței și calității ei reconciliatoare Miza receptării rezidă icircn mo-dul de comunicare al experienței probate icircn comunitatea de credință nădejde și dragoste icircn care persoana ca bdquolegătură naturalărdquo (physikos syndesmos) și ca marele mister al scopu-lui divin17 icircși exercită capacitatea de a fi mediatoare icircntre extremele lumii create
icircn contextul diasporei modul de a face vizibilă iden-titatea religioasă atacirct icircn spațiul liturgic cacirct și icircn afara lui ține de un mod de supraviețuire Majoritatea comunităților ortodoxe romacircnești săvacircrșesc slujbele icircn biserici catolice sau evanghelice Pentru crearea unui cadru specific orto-dox aceste comunități recurg la diverse forme de aranjare a spațiului liturgic Cu timpul icircnsă unele comunități gazdă au icircnceput să accepte faptul ca anumite elemente cum ar fi icoanele sau iconostasele mobile mai mici să nu mai fie mutate afară din biserică ci doar icircntr-o parte laterală a bi-sericii (ex Parohia Ortodoxă Romacircnă din Muumlnster germa-nia) Apariția acestor elemente cultice străine au condus la o anumită hibridizare a spațiului bisericii gazde Acest grad de hibridizare se observă și icircn icircmproprierea spațiului sacral de către comunitatea-oaspete care include icircn otpustul de la Sfacircnta liturghie nu numai sfinții patroni ai comunității ci și sfinții patroni ai bisericii gazdă cel puţin aceia proveniţi din
16 un exemplu icircn acest sens este broșura despre icircnțelesul pelerinajului a Părintelui Patriarh daniel Călătorind cu dumnezeu Icircnțelesul și folo-sul pelerinajului București edit Basilica 2008
17 Sfacircntul Maxim Mărturisitorul bdquoAmbiguardquo 41 Pg 91 1305AB trad dumitru Stăniloae icircn PSB 80 București edit Institutului Bi-blic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne 1983 p 260-261
176
perioada primului mileniu creștin Această formă de hibri-dizare liturgică nu trebuie privită imediat ca un anumit grad de sincretism ci invită la o reflecție mai profundă asupra modului de interacțiune icircntre acțiuni liturgice și spații litur-gice
Vizibilitatea religioasă și spațiul public secular se pro-voacă reciproc Cea dintacirci afirmă o moștenire cultural-re-ligioasă comunitară sau icircncearcă să devină tradiție icircntr-un spațiu nou (diaspora) Spațiul public la racircndul lui deși prin natura lui cadru al libertății de exprimare este provocat de dezbaterile despre politicile identității să devină din ce icircn ce mai areligios Comunitățile religioase recurg la o tradiție la o memorie culturală pe care o repune icircn scenă o reprezin-tă o reconștientizează social ea avacircnd un mod specific de acțiune datorat logicii și rațiunilor proprii teologice socio-politice și culturale18 Spațiul public se vrea icircnsă eliberat de orice referință la faptul religios icircn punerea icircn scenă publică a religiosului are loc mereu o negociere icircntre partea seculară și cea religioasă cu miza icircntăririi identității religioase indi-viduale pe de o parte și cu aceea a nelezării sensibilităților religioase a celorlalți pe de alta
23 Icircntre spațiul real și spațiul virtual Odată cu explozia spațiului virtual limitările geogra-
fice-locale și-au pierdut din importanţă Comunicarea sau participarea icircn direct la evenimente globale a devenit un mod de viață Spațiul virtual a devenit bdquolaboratorulrdquo de (re)formare a apartenențelor religioase culturale politice Fi-ecare icircși poate găsi locul de afirmare consolidare validare și răspacircndire a propriilor idei Rapiditatea răspacircndirii și a icircnmulțirii informațiilor cacirct și manipularea lor a devenit o realitate cotidiană
icircn contextul diasporei era internetului oferă membri-lor comunităților religioase o platformă care poate facilita 18 K Knott bdquoThe tactics of (In)Visibility amongrdquo p 48
177
menținerea anumitor piloni de identitate (limbă religie cul-tură) nu numai prin comunicarea cu bdquocomunitățile mamărdquo religioase și cu membrii familiei de departe ci și prin for-marea de noi diaspore virtuale transnaționale Astfel apar formațiuni local-religioase culturale și rețele globale care fac posibilă participarea socială a migranților (discuții și dezbateri pe site-uri web icircn forumuri sau chat-uri despre subiecte sociale culturale religioase și politice) pe de o par-te și o participare directă icircn dezvoltarea de noi discursuri icircn țările de origine (petiții online vot sau evenimente cu im-pact social) pe de altă parte icircn acest context spațiul virtual joacă un rol din ce icircn ce mai important icircn participarea so-cială a migranților și icircn același timp le oferă un nou tip de cadru pentru interacțiune socială schimb de informații și implicare politică precum și pentru procesele de identitate religioasă Spațiul virtual devine un spațiu glocal Structurile policentrice din spațiul virtual accesate și bdquoactualizaterdquo local sunt extinse icircn viața de zi cu zi concretă și influențează felul de a fi identitatea icircnsăși Spațiul virtual devine un spațiu al bdquoglocalitățilorrdquo icircn care se caută se alimentează și se formea-ză identități transculturale Profesoara americană jennifer Brinkerhoff a cercetat conceptul de bdquodiaspore digitalerdquo adică locuri de icircntacirclnire bazate pe web unde participanții icircși pot exprima și forma identitățile individuale ca parte a unui grup religios ea descrie aceste grupuri drept comunități de tip cyber19 Spațiul virtual acest bdquowell-traveled megalopolisrdquo20 a devenit crucial nu numai icircn menținerea vie a practicii re- ligioase dar și a apartenenței la comunitatea religioasă
Participarea virtuală la viața liturgică mai ales icircn pe-rioade de criză globală cum este cea actuală creată de răs-pacircndirea noului coronavirus dezrădăcinează participanții
19 j Brinkerhoff digital diasporas Identity and transnational Engagement Cambridge Cambridge university Press 2009 p 85
20 C Helland bdquodiaspora on the electronic Frontier developing Virtu-al Connections with Sacred Homelandrdquo icircn Journal of Computer-Medi-ated Communication vol 12 no 3 (April 2007) p 957
178
din comunitatea locală reală și alimentează identitatea re-ligioasă din diferitele surse virtuale accesibile icircn diverse formate (video-uri pe youtube transmiteri live podcasturi audio chat-uri) Rugăciunile comune pe internet și consi-lierea spirituală icircn direct au devenit forme de relaționare foarte favorizate Acestea vor schimba inevitabil modul de pastorație un aspect pozitiv al transmisiei live a slujbelor poate fi acela de program contrastant față de ceea ce oferă media informațională umplerea spațiului virtual de trans-misii live din biserici nu icircnseamnă o contribuție la aglome-rarea și oferta de imagini ci o nouă perspectivă a imaginii Spațiul bisericii chiar dacă plin de imagini conține icircn sine bdquoimagineardquo a ceea ce nu se poate vedea transmisiunea sluj-belor se diferențiază față de orice altă emisiune televizată ea repune privitorul oriunde ar fi el icircn fața paradoxului imaginii este o imagine care invită la bdquovedereardquo de dincolo de imagine Alegerea de a privi de a urmări de a participa virtual la viața bisericii este legată de ideea apartenenței și participării reale la o bdquolucrarerdquo care depășește granița dintre văzut și nevăzut dintre real și virtual totuși deconectarea de la comunitatea liturgică prin neparticiparea fizică dar și strategia tehnică de transmitere și permanenta schimbare de perspectivă de cadru și de distanță care icircntrerup focalizarea icircn timpi periodici pot conduce către pierderea importanței participării fizice a legăturii personale cu spațiul sacru și icircn cele din urmă către un anumit grad de deformare a percepției liturgice Cultivarea importanței spațiului liturgic ca bdquoliturghie vierdquo experimentată repetitiv icircn icircnsăși arhitec-tura bogăția sa imagistică și mișcarea liturgică care relevă dimensiunea sa intrinsec transcendentă21 icircn fața spațiului 21 Se cuvine să amintim aici studiul părintelui profesor Ioan Ică bdquoModu-
rile prezenței personale a lui Iisus Hristos și a icircmpărtășirii de el icircn Sfacircn-ta liturghie și spiritualitatea ortodoxărdquo icircn Persoană și Comuniune Prinos de cinstire Părintelui Profesor Academician dumitru Stăniloae la icircmplinirea vacircrstei de 90 de ani sub icircngrijirea lui Ioan I Ică jr Sibiu edit Arhiepiscopiei Ortodoxe Sibiu 1993 p 335-358 care pune accentul pe importanța prezenței fizice a credincioșilor la Sfacircnta liturghie
179
virtual relativ vine ca o provocare nouă icircn formarea și edifi-carea identității religioase Astfel participarea vie (lex oran-di) și teologia dogmatică răsfracircntă icircn mistica textelor litur-gice (lex credendi) formează icircmpreună cu spațiul liturgic (lex edificandi) cadrul hermeneutic al identității religioase Acest pilon identitar din urmă lex edificandi se relativizea-ză prin experimentarea de către ortodocși a spațiului virtu-al dar și a diverselor spații ecleziale din spațiul european icircn sensul vizitării spațiului liturgic și nu a participării la acesta Perioada actuală de criză și gacircndirea postmodernă icircn ge-neral reașază icircn centrul atenției ideea de comunitate litur-gică eclezială spirituală și provoacă antropologia creștină icircn general la răspunsuri creative asupra persoanei umane Spațiul eclezial dinamismul liturgic și icircnsușirea comunitară rămacircn constante ale icircncercării de răspuns ele rămacircn forța formele și cadrele de icircncorporare (embodiment) senzorială a celebrării Cuvacircntului Care S-a făcut trup a icircmpărtășirii de el și a icircncorporării icircn trupul Său tainic
Comunitățile religioase virtuale se află icircn permanentă modificare icircn funcție de plăcerea consumatorului de imagini și mesaje dinamica acestora poate fi afectată de discursurile sau predicile concurențiale sau chiar contradictorii (de la con-servatorismul extrem pacircnă la liberalismul teologic) și de crea-rea permanentă de noi grupuri și platforme de discuții online ce propagă diferite ideologii Agenții mediatice concurențiale și grupări umaniste cu pretenția de a fi deținătoare sau susținătoare ale adevărului obiectivștiințific provoacă identi-tatea creștină disputele din spațiul public se desfășoară icircn me-diul virtual luacircnd cacircteodată o amploare ale cărei consecințe sunt greu de estimat icircn așa numitul peisaj al bdquoadevărurilorrdquo concurențiale sau al post-adevărului (post-truth landscape) clasica dispută dintre rațiune și credință devenită mai nou dis-puta dintre știință și credință discutate și promovate ca două moduri de cunoaștere incompatibile sau chiar antagonice dar și anumite forme de dualism revin icircn forță
180
Biserica ndash atacirct la nivelul teologilor slujitorilor cacirct și al credincioșilor ndash este pusă icircn fața acestor provocări care cer răspunsuri creative și adaptate contextual evitacircnd peri-colul auto-izolării al discursului auto-reflexiv adresat cer-cului icircnchis al celor inițiați icircn taine și limbaj fără icircnsă a pier-de esența conținutului credinței Necesitatea creării de noi spații de comunicare virtuală pe paginile oficiale ale Biseri-cii icircn care cei interesați de informații să aibă posibilitatea nu numai să interacționeze cu un sistem de credință prezentat pe internet ci și să intre icircn dialog direct cu reprezentanți ai Bisericii care să răspundă icircn mod avizat icircntrebărilor se arată imperios necesară icircn sfacircrșit dialogul cu societatea icircn multiplele ei forme necesită formare serioasă icircn comunica-rea credinței și a identității creștine Această comunicare nu trebuie să se limiteze la discursul de reacție la provocare ci trebuie să constituie o constantă vizibilă care să contribuie icircn mod esențial la discursul din spațiul public
3 Narrare verum necesse est
icircn contextul lui transmedia narrative22 ndash un instrument puternic icircn construirea identității pe fundalul democratiză-rii tehnologiei și a informației secondată de schimbări icircn spațiul mediatic a sistemului social-politic și a stilului de viață ndash lupta pentru vizibilitatea icircn spațiul real și virtual este legată de capacitatea menținerii atenției privitorului a as-cultătorului sau a cititorului pentru un timp cacirct mai icircnde-lungat Modul informării al narațiunii al punerii icircn lumi-nă sunt forme de menținere a atenției Narațiunea directă și personală creează o legătură aparte icircntre transmițător și ascultător sau privitor efectul narațiunii ține de credibilita-tea și integritatea naratorului de calitatea narațiunii dar și 22 A se vedea g Markova K Kalinov bdquotransmedia Narratives A
Critical Reading and Possible Advancementsrdquo icircn Annales Universitatis Mariae Curie-Skłodowska lublin vol xxIV 12017 p 73-82
181
de capacitatea de atenție a participanților Narațiunile sunt fundamentele esențiale ale unei comunități ele conectează generațiile icircntre ele dar și istoriile umane
icircn Scriptură icircntacirclnim pasaje prin prisma cărora putem identifica trăsăturile sau caracteristicile narațiunii ele oferă spațiu pentru imagini pentru aproximări și descrieri pen-tru inaccesibil și transcendență Narațiunea este orală intu-itivă apropiată de icircnțelegerea maselor profundă bdquoCăci noi nu putem să nu vorbim cele ce am văzut și am auzitrdquo (Faptele Apostolilor 4 20) exclamă Sfinții Apostoli Petru și Ioan icircn fața celor care icirci judecau pentru că icircnvățau despre icircnvierea morților Narațiunile izvorăsc din momentul de auto-identi-ficare a transmițătorului cu mesajul un moment de tensiu-ne de mirare de suspans Inimile ucenicilor erau atacirct de pli-ne de bucurie și de mirare icircncacirct trebuiau să icircmpărtășească să transmită să povestească ceea ce s-a icircntacircmplat și ceea ce au văzut cu ochii lor Actul de a povesti are la origine o icircn-tacirclnire transformatoare care se află icircn interior și dorește să fie eliberată icircn afară pentru a fi comunicată icircmpărtășită mărturisită cu orice preț Astfel de narațiuni ale credinței devin surse importante pentru tradiția și memoria colectivă a comunității de credință Cu cacirct mai autentică este căutarea icircntacirclnirii și a icircntacirclnirii interioare icircnsăși cu atacirct mai dinamic și mai acaparator de atenție este și mesajul23 Narațiunea a devenit astfel un mod fundamental de a vorbi despre dum-nezeu
Specific identității ortodoxe este teologia trăită icircn viața liturgică Sărbătorile icircmpărătești sunt debuturi de narațiuni ale Marii Narațiuni a răscumpărării omului care a fost dez-voltată icircn tradiția Bisericii și care este asumată și trăită icircn comunitatea liturgică Aceste narațiuni oferă o formă com-plexă de epistemologie prin prisma căreia este icircnțeleasă icircn-treaga realitate Membrii comunității devin personificări ale
23 A se vedea A lucie-Smith Narrative Theology and Moral Theology The Infinite Horizon Aldershot Hampshire Ashgate 2007
182
narațiunii prin participarea lor activă pacircnă la identificare icircn drumul de la bdquoAcum slobozește pe robul tău Stăpacircnerdquo pacircnă la bdquoAm văzut lumina cea adevăratărdquo observăm o reali-tate care se bdquoicircmplineșterdquo icircn alta Identificarea mijlocită prin dreptul Simeon se transformă icircn experiența personală ne-mijlocită icircn cadrul acestei realități liturgice aspectele mora-le nu sunt principii abstracte ci parte integrantă a narațiunii icircncorporate și asumate de membrii comunității24 devenind parte a narațiunii (convertirea) icircnseamnă a deveni parte a comunității a experienței și a tradiției ei Anul liturgic in-troduce comunitatea icircn istoria macircntuirii adică a timpului impregnat de veșnicie care icircși are icircnțelegerea din inversa-rea logicii timpului icircnțeles cronologic adică dinspre eshaton icircnspre prezent Cunoașterea aceasta se dobacircndește doar icircn comunitatea liturgică
31 Provocarea narațiunilor postmetafizice Nu putem icircnțelege icircntru totul realitățile complexe des-
crise la punctele 1 și 2 fără a analiza anumite curente de gacircndire influente astăzi generate de o icircnțelegere ontologică care oferă autonomie lucrurilor icircn așa fel icircncacirct lumea să fie icircnțeleasă icircn sine icircnsăși fără vreo referire la o origine trans-cendentă Aceste curente stau de multe ori la fundamentul semanticii discursurilor politice astfel icircncacirct orice fel de raportare la dumnezeu a devenit doar o poziție tolerată Filosofii moderni icirci recunosc lui john dewey (1859-1952) bdquomeritul de a fi argumentat că ajungem la maturitate politi-că numai icircn momentul icircn care reușim icircn ceea ce icircntreprin-dem fără vreo cultură metafizică fără cultura credinței icircn puterile și forțele neumanerdquo25 Referindu-se la unul dintre cei mai influenți filosofi germani Hans Blumenberg (1920-1996) Richard Rorty (1931-2007) filosoful american care 24 Ibidem p 6-8 25 S zabala bdquoA Religion Without Theists or Atheistldquo icircn R Rorty g Vattimo
(ed) The Future of religion Ny Columbia university Press 2005 p 6
183
a dezvoltat un curent distinctiv și controversat al pragma-tismului analizează schimbările de paradigmă icircn decursul ultimelor secole dacă odată omul a simțit nevoia de a ve-nera pe cineva de dincolo de lumea vizibilă icircncepacircnd cu secolul al xVII-lea el a icircnlocuit dragostea pentru dum-nezeu cu dragostea pentru adevăr raportacircndu-se la lumea descrisă de știință ca la o semidivinitate iar icircncepacircnd cu sfacircrșitul secolului al xVIII-lea omul a icircncercat să substitu-ie dragostea de sine cu dragostea pentru adevărul științific slujindu-l mai mult ca pe o semidivinitate Mai departe el arată că urmacircnd linia de gacircndire a lui Hans Blumenberg Friedrich Nietzsche (1844-1900) Sigmund Freud (1856-1939) și donald davidson (1917-2003) culturile actua-le bdquoicircncearcă să ajungă la punctul icircn care nu mai venerăm ceva icircn care nu mai tratăm nimic ca pe o semidivinitate icircn care tratăm totul ndash limba conștiința comunitatea ndash ca pe un produs al timpului și al oportunitățiirdquo26
Centrarea umanistă pe realitatea imediată a condus la un pluralism al diverselor narațiuni imanente despre cum ar trebui să fie trăită și condusă viața Richard Rorty observa că culturile dominant seculare pierd orice sens al divinului el remarca bdquoto say with Nietzsche that god is dead is to say that we serve no higher purposesrdquo27 Pentru acest filosof ade-vărul nu este ceva găsit ci ceva făcut Prin aceasta el se referea la o schimbare icircn decursul istoriei filozofiei și a democrației de la construcțiile metafizice la posibilitatea pragmatică icircn modul de a schimba lumea către ceea ce este pozitiv bdquolibera-lul ironicrdquo propus ca icircntruchiparea intelectualului ideal icircn lo-cul metafizicianului probează narațiuni alimentate din sfera contingenței adică a vocabularului uzual politic sau filozofic pentru a arăta că lumea poate fi mai bună el se desparte de principiile generale pentru a favoriza o sinteză narativă icircntre 26 Richard Rorty Contingency Irony and Solidarity New york
Cambridge university Press 1989 p 22 27 Ibidem p 20
184
privat și spațiul public icircn fața durerii lumii pentru a promova solidaritatea icircntre oameni Această sensibilitate exprimată prin narațiune se deosebește de etica rațiunii iluminismului și de filosofie icircn general28 Ideea că credințele filosofice poleiază icircn mod bdquoironic peste esența adevărată obiectivitatea adevărului și existența unei naturi umane aistoricerdquo este ridicolă pentru Rorty din contră bdquoceea ce unește societățile sunt vocabularele și speranțele comune Vocabularele sunt icircn mod tipic paraziți ai speranțelor icircn sensul că principala funcție a vocabularelor este să spună povești despre rezultatele viitoare care compen-sează sacrificiile prezentuluirdquo Filosoful american ajunge la ur-mătoarea convingere bdquoSocietățile moderne literate seculare depind de existența unor scenarii politice rezonabile concrete optimiste și plauzibile opuse scenariilor despre macircntuirea de după mormacircnt Pentru a menține speranța socială membrii unei asemenea societăți trebuie să fie capabili să-și spună o poveste [story] despre cum pot fi lucrurile mai bune și să nu icircntrevadă niciun obstacol de netrecut icircn icircmplinirea poveștii dacă speranța socială devine icircn cele din urmă mai dură nu se datorează faptului că funcționarii [clerks] ar fi comis o trădare ci faptului că de la sfacircrșitul celui de-Al doilea Război Mondial desfășurarea evenimentelor au făcut tot mai grea povestirea unei povești de acest felrdquo29 Pentru Rorty o cultură cu adevărat liberală conștientă de propria-i contingență istorică ar con-topi libertatea privată individuală a perspectivei ironice filo-sofice cu proiectul public de solidaritate umană așa cum este ea generată de perspectivele și sensibilitățile personajelor ope-relor literare ale marilor scriitori30 icircn societatea liberală ideală nu e nevoie de o justificare creștină a solidarității umane
Asemenea lui R Rorty Santiago zabala care neagă existența transcendentului și interpretează kenoza logosu-lui divin ca fiind moartea ultimului dumnezeu crede că icircn 28 Ibidem p xV 29 Ibidem p 86 30 R Rorty discută intens operele lui V Nabokov și ale lui g Orwell icircn
cartea sa Contingency Irony and Solidarity
185
locul căutării adevărului omul de astăzi caută solidarita-tea caritatea și ironia bdquogacircndirea ndash afirmă acesta ndash trebuie să abandoneze toate afirmațiile fondatoare obiective uni-versale și apodictice pentru a preveni creștinismul care s-a aliat cu metafizica icircn căutarea primelor principii de a face loc violențeirdquo31 Pentru zabala proeminența hermeneuticii icircn epoca postmodernă dată și de contextul multireligio-sului (religious turn) dovește faptul că drumul spre bdquomacircn-tuirerdquo (salvation) bdquonu trece prin descriere și cunoaștere ci prin interpretare și edificarerdquo Faptul că noțiuni precum bdquoco-municarerdquo bdquoglobalizarerdquo bdquodialogrdquo bdquoconsensrdquo bdquointerpretarerdquo bdquodemocrațierdquo și bdquocaritaterdquo au dobacircndit un rol important icircn gacircndirea modernă icirci icircntărește lui zabala covingerea că ade-vărul trebuie conceput mai degrabă drept caritate decacirct ca obiectivitate32
icircn enciclica sa Fides et ratio papa Ioan Paul al II-lea identifica problemele actuale ale filosofiei bdquoAbandonacircnd investigația ființei cercetările filosofice moderne s-au con-centrat icircn schimb pe cunoașterea umană icircn loc să utilizeze capacitatea umană icircn scopul cunoașterii adevărului filoso-fia modernă a preferat să accentueze modul icircn care aceas-tă capacitate este limitată și condiționată Acest lucru a dat naștere la diferite forme de agnosticism și relativism care au determinat cercetarea filosofică să icircși piardă drumul ei icircn nisipurile schimbătoare ale scepticismului larg răspacircn-dit icircn timpurile recente s-a observat ascensiunea către o proeminență a diferitelor doctrine care tind să devalorizeze chiar și adevărurile care au fost considerate sigure O plura-litate legitimă de poziții a dus la un pluralism nediferențiat bazat pe presupunerea că toate pozițiile sunt egal valabile acesta fiind unul dintre cele mai răspacircndite simptome ale lip-sei de icircncredere icircn adevăr Chiar și anumite concepții despre viață venite dinspre est trădează această lipsă de icircncredere
31 S zabala bdquoA Religion Without Theists or Atheistrdquo p 13 32 Ibidem
186
negacircnd adevărului caracterul său exclusiv și presupunacircnd că adevărul se revelează icircn egală măsură icircn diferite doctrine chiar dacă acestea se contrazic icircntre ele icircn ceea ce privește această icircnțelegere totul se reduce la opinie și există un senti-ment de a fi la voia icircntacircmplării icircn timp ce gacircndirea filosofică a reușit să se apropie de realitatea vieții umane și de formele ei de exprimare a avut de asemenea tendința de a urmări probleme ndash existențiale hermeneutice sau lingvistice ndash care ignoră icircntrebarea radicală a adevărului despre existența per-sonală despre ființă și despre dumnezeu Prin urmare ve-dem printre bărbații și femeile din vremea noastră și nu doar la unii filozofi atitudini de mare neicircncredere icircn capacitatea de cunoaștere a ființei umane Cu o falsă modestie oamenii se mulțumesc cu adevăruri parțiale și provizorii renunțacircnd să pună icircntrebări radicale despre sensul și fundamentul final al existenței umane personale și sociale Pe scurt speranța că filosofia ar putea fi capabilă să ofere răspunsuri definitive la aceste icircntrebări a scăzut33
icircn termenii lui S zabala secularizarea este cea care ne-a icircnvățat că din cauza slăbiciunii rațiunii sale omul nu e icircn stare să gacircndească asupra naturii lui dumnezeu34 de aici s-a născut așa-numita bdquogacircndire slabărdquo (weak thought) con-siderată a fi bdquocaracterul constitutiv al ființei [Being] icircn epoca sfacircrșitului metafiziciirdquo35 adică acea gacircndire care ajunge la un rezultat prin bdquoconversațierdquo și bdquoposibilitatea consensuluirdquo fără recurs la vreo autoritate36 S zabala precizează bdquotorsiunea [Verwindung] operată de gacircndirea slabă aspiră la o continuă răsucire sau punere sub observație a tradiției metafizice ca atunci cacircnd o boală care a fost depășită rămacircne icircncă prezen-33 john Paul II Fides et ratio disponibil la httpwwwvaticanvacon-
tentjohn-paul-iienencyclicalsdocumentshf_jp-ii_enc_14091998_fides-et-ratiohtml sect 5 (accesat la data de 21042020)
34 S zabala bdquoA Religion Without Theists or Atheistrdquo p 7 9 1135 g Vattimo Belief trad de l drsquoIsanto d Webb Stanford California
Stanford university Press 1999 p 35 36 S zabala opcit p 9 11
187
tă icircn timpul convalescenței diferența dintre deconstrucție și hermeneutică rezidă icircn totalitate icircn modalități de depășire fie cineva depășește metafizica arătacircnd că nu mai rămacircne nimic din trecutul nostru fie că depășește metafizica recu-noscacircnd că această depășire este ea icircnsăși o revizuire a tre-cutului metafizic este ușor de observat cum cultura de as-tăzi guvernată de știință filosofie și teologie are din ce icircn ce mai puțin de-a face cu bdquodescoperirirdquo reale sfera sa este mai degrabă cea a bdquoanalizeirdquo conform programului unei analize pur lingvistice care nu este determinată de niciun prejudi-ciu ontologicrdquo37 Mai pe scurt bdquogacircndirea postmetafizică vi-zează fundamental o ontologie de slăbire care reduce greu- tatea structurilor obiective și violența dogmatismuluirdquo38 din această perspectivă bdquomodul slab de gacircndire nu numai că deschide direcții alternative ci recuperează și tradiția relația dintre credincios și dumnezeu nu este concepută ca fiind icircncărcată de putere ci ca o relație mai blacircndă [gentler] icircn care dumnezeu icirci icircnmacircnează omului toată putereardquo39 Iar faptul că bdquotoate pozițiile sunt egal valabilerdquo este considerat de acesta ca fiind bdquomarele succes obținut prin deconstrucția metafiziciirdquo40 Activitatea intelectuală se rezumă la capacita-tea de a dialoga și nu implică căutarea și cunoașterea ade-vărului doar posibilitatea consensului poate fi văzută ca adevăr41 Pentru consolidarea argumentului său zabala icircl ci-tează chiar pe Sfacircntul Pavel bdquocacircnd sunt slab atunci sunt tarerdquo (2 Corinteni 12 10) interpretacircnd greșit răbdarea neputințelor și a necazurilor icircn smerenie pentru Hristos Apostolul Pavel nu se referea icircn niciun caz la o fragmentare a rațiunii tipică gacircndirii postmoderne menită să-i oferă omului un așa zis spațiu deschis icircn care el deplin resemnat icircn fața condiției sale slabe să poată icircn sfacircrșit să icircnvețe să trăiască icircmpreună
37 Ibidem p 738 Ibidem p 9 39 Ibidem p 340 Ibidem p 9 41 Ibidem
188
cu el icircnsuși și cu propria sa finitudine eliberat de orice făracirc-mă de nostalgie după sfacircrșitul metafizicii icircn accepțiunea lui zabala omul postmodern poate prin acceptarea condiției sale care este icircn mod constitutiv divizată instabilă și plura-lă destinată diferenței efemerității și multiplicității să prac-tice activ solidaritatea caritatea și ironia icircntorcacircnd spatele transcendentului și concentracircnd atenția sa asupra lumii pre-zente el realizează idealurile pluralismului și ale toleranței icircmpiedicacircnd orice viziune particulară asupra lumii care s-ar impune prin intermediul autorității42
Propunerile lui Rorty și ale lui zabala (inclusiv cele ale lui gianni Vattimo pe care nu l-am discutat aici din motive de spațiu) sunt acelea ale unei culturi imanente contingente și fragmentate icircn care ironicul liberal creează narațiunea capa-bilă să construiască solidaritatea icircntre oameni Rorty propune o bdquocultură postmetafizicărdquo care nu i se pare mai puțin posibilă ca una post religioasă Amacircndouă ar fi icircn accepțiunea sa la fel de dorit43 Cunoașterea adevărului se reduce pentru Ror-ty la ceea ce a fost calculat ca existent posibil și important Cel care bdquoa copiat această listă poate muri liniștitrdquo44 O astfel de listă care exclude orice ideal icircnalt face imposibilă o altfel de moarte cum este cea martirică excluderea oricărui ideal pentru care cineva și-ar da viața este un element important al gacircndirii și al filosofiei seculare care se opune oricărei idei de adevărată credință și adevărată slujire Mărturisirea radicală a adevărului revelat prin martiriu clatină serios orice pretenție de stăpacircnire a imanentului Comunitatea liturgică poartă nu o memorie ci o conștiință vie a martiriului la baza căreia stă icircnsăși jertfa lui Hristos Această comunitate nu produce un sistem de gacircndire ci un model de viață care nu-și are originea icircn studierea lui dumnezeu ci a slujirii lui
42 Ibidem p 12 43 Richard Rorty Contingency Irony and Solidarity p xVI44 Ibidem p 27
189
32 Narațiunea ca și cunoaștere supranaturală Mai mult ca icircn orice confesiune creștină se poate spu-
ne că narațiunea este un pilon important al identității orto-doxe de la scurtele istorisiri patericale și matericale la vieți de sfinți și sinaxare canoane rugăciuni și imagini icircn care printr-o hermeneutică specifică a realității omului icircn che-marea și transformarea lui după chipul cel dintacirci Hristos și sfinții intră icircn dialog cu rugătorul narațiunea și-a găsit locul ei specific icircn tradiția Bisericii
icircnvățătura Scripturii nu are la bază un anumit curent fi-losofic Relatacircnd despre dumnezeu Creatorul și Proniatorul și despre om ea icircnvață fiecare generație din toate locurile și toate timpurile cum trebuie să fie icircnțeleasă viața și realitatea Istorisirile biblice nu răspund la icircntrebări teoretice filosofice sau culturale ci mai degrabă instruiesc cum ar trebui să fie condusă viața pentru a ajunge la autenticitatea și chemarea ei ele oferă răspunsuri la icircntrebările existențiale comune tuturor oamenilor Apostolul Pavel cunoscacircnd Scripturile le interpretează prin cheia realității persoanei divino-uma-ne a lui Hristos Comunitatea creștină din toate timpurile a trăit icircn mod liturgic viața lui Hristos Narațiunile biblice icircm-preună cu transpunerea lor icircn teologia imnologică creează tradiția vie a comunității ecleziale
icircn fața provocării lumii contemporane care rezidă icircn avansarea unei narațiuni a ontologiei imanentului și a epis-temologiei bdquoslaberdquo a gacircndirii postmetafizice tradiția biblică și patristică pot funcționa ca un antidot gramatica profun-dă sau bdquogacircndirea tarerdquo a vieții creștine constituie o sursă atacirct pentru critica de sine cacirct și pentru critica culturii seculare literatura patristică mai veche și mai nouă oferă modele de raportare la adevărul scripturistic și de actualizare a lui icircn situațiile concrete ale vieții
Atacirct la Sfacircntul Apostol Pavel cacirct și la Sfinții Părinți gă-sim icircndemnuri pentru reicircntoarcerea la principiile primor-
190
diale sau elemente normative și pentru aplicarea lor icircn viața personală Apostolul Pavel icircl icircndeamnă pe timotei să țină bdquodreptarul cuvintelor sănătoaserdquo pe care le-a auzit de la el (2 timotei 1 13) iar icircn epistola către Romani el vorbește despre bdquodreptarul icircnvățăturiirdquo căruia s-au supus cei care mai icircnainte erau robi ai păcatului (6 17b)45 Acest τυρος διδαχης nu icircn-seamnă numai o viață trăită icircn dreptate ci este și o referință la Hristos ca bdquoexemplu pentru pareneza creștină și ca mo-del pentru trăirea creștinărdquo46 Pentru u Wilckens acest con-struct se referă la Hristos Cel icircnviat ca și bdquoconținutul decisiv al icircnvățăturii baptismalerdquo și ca bdquorealitatea arhetipalărdquo a crezu-lui baptismal icircn care credincioșii sunt modelați47 Apostolul Pavel le vorbește corintenilor ca unora ce sunt bdquoscrisoare a lui Hristos [] scrisă nu cu cerneală ci cu duhul dumne-zeului Celui Viu nu pe table de piatră ci pe tablele de carne ale inimiirdquo (2 Corinteni 3 3) icircn mod constant el subliniază faptul că bdquoevangheliardquo pe care o predică nu este transmisă bdquoicircn cuvinte de icircnduplecare ale icircnțelepciunii omenești ci icircn adeverirea duhului și a puteriirdquo (1 Corinteni 2 4) iar icircn altă parte zice bdquoicircntru putere și icircn duhul Sfacircnt și icircn deplină icircncredințarerdquo (1 tesaloniceni 1 5) duhul Sfacircnt este Acela Care face posibilă transformarea interioară și icircncrustează icircn inimile credincioșilor bdquodreptarul icircnvățăturiirdquo
icircn același spirit Sfacircntul Irineu al lyonului (135-202) vorbește de un bdquocanon al adevăruluirdquo (ỏ τὸν κανόνα τῆς ἀληθείας) dobacircndit prin botez icircn disputa cu gnosticii valen-tinieni el afirmă că aceștia interpretează Scriptura folosind mijloace exegetice artificiale pentru a construi astfel pro- priile lor opinii denaturacircnd icircnțelesurile profeților ale evan-45 A se vedea Robert A j gagnon bdquoHeart of Wax and a teaching That
Stamps τυρος διδαχης (Rom 6 17b) Once Morerdquo icircn Journal of Biblical literature vol 112 no 4 Winter 1993 p 667-687
46 jdg dunn romans WBC 38A-B 2 vol dallas Word 1988 vol 1 p 344
47 u Wilckens der Brief an die roumlmer eKKNt vol 2 zuumlrich Benziger Neukirchen Neukirchener Verlag 1980 p 36-37
191
gheliilor și ale scrierilor apostolilor48 Cei ce urmează bdquoca-nonul adevăruluirdquo49 ndash adică crezului cuprins icircn narațiunile biblice care au ca ipoteză pe Hristos arhetipul devenit trup ndash nu vor da crezare bdquoipotezelor lor blasfemiatoarerdquo (τὴν βλάσφημον ὑπόθεσιν) ci vor restaura fiecare icircnțeles greșit al textelor biblice icircn bdquotrupul adevăruluirdquo (τῶ της αληθείας σωματίω)50 adică icircn natura lor originară care este trupul lui Hristos icircn multitudinea de relatări doar trupul eu-haristic al lui Hristos oferă stabilitate Scripturii james g Bushur expunea această idee la Irineu astfel bdquoFor Irenaeus the reality of jesus flesh on the altar and the cruciform narrative of his flesh in the fourfold gospel establish the fixed point that holds the various accounts of patriarchs and prophets in one harmonious orbit godrsquos interaction with humanity in and through his Word unites the various dispensations of scripture in one harmonious narrativerdquo51 48 bdquoicircmpotriva ereziilorrdquo I36 icircn Ireacuteneacutee de lyon Contre les heacutereacutesies ed de
A Rousseau l doutreleau tome 2 Paris les eacuteditions du Cerf 1979 p 61-63 Patrologia Graeca VII 477
49 Pentru o consultare a diferitelor interpretări ale acestui bdquocanonrdquo a se vedea A Stewart bdquoThe Rule of truthhellip which He Received through Baptism (Haer I94) Catechesis Ritual and exegesis in Irenaeusrsquos gaulrdquo icircn S Parvis P Foster (ed) Irenaeus life Scripture legacy Minneapolis Fortress Press p 151ndash158 e Pagels bdquoIrenaeus the laquoCanon of truthraquo and the laquogospel of johnraquosbquo Making a differencersquo through Hermeneutics and Ritualrdquo icircn Vigiliae Christianae vol 56 no 4 november 2002 p 339-371
50 Ireacuteneacutee de lyon Contre les heacutereacutesies p 151 Patrologia Graeca VII 545 51 Irenaeus of lyon and the Mosaic of Christ Preaching Scripture in the Era
of Martyrdom london New york Routledge 2017 p 98 Continuacircnd această idee precizează bdquoFrom the beginning the Son has been the lsquointerpreter (R εξηγητης)rdquo of the Father Thus the Son gives the various scriptural accounts bdquojoints (R αρμοδίως)rdquo bdquomelodious harmony (R συμφώνως μελωδήσας)rdquo a bdquofixed stability (R το εμμελές)rdquo and a bdquosuitability to the time (R το εὐκαιρον)rdquo (AH iv 20 7) The whole of scripture moves toward one purpose that is now known in the crucified and risen flesh of jesus Indeed Irenaeus sums up the whole narrative of scripture this way bdquothe glory of god is the living man (R δόξα
192
icircn decursul istoriei filosofiei descoperirea primelor principii a fost o preocupare centrală52 Aristotel afirma că primele principii nu sunt o materie de demonstrație sau știință dacă acestea ar fi descoperite ele nu ar mai fi prime-le principii Mai degrabă ele trebuie icircnțelese printr-o formă de intuiție care le garantează adevărul obiectiv altfel căuta-rea lor ar conduce către un regres infinit sau o icircnvacircrtire icircn cerc53 Pentru Clement al Alexandriei (cca 150-cca 215) ndash care a purtat polemici cu gnostici ca Valentin și Basilides aceștia pretinzacircnd să aibă acces la cea mai icircnaltă cunoaștere și privind credința ca un element secundar și nenecesar pentru macircntuire ndash căutarea primelor principii ar sfacircrși icircn credința care nu poate fi demonstrată Pentru el schim-bacircnd pluralul filosofilor principiul primordial este cuvacircn-tul domnului din Scriptură care conduce către cunoașterea adevărului bdquoScriptura repetacircnd de multe ori cuvintele laquoeu sunt domnul dumnezeul vostruraquo caută să ne icircnduplece icircn-tr-un chip care e icircn stare să ne icircntoarcă icircnvățacircndu-ne să ur-măm lui dumnezeu Cel Ce a dat poruncile dar totodată ne amintește potolit să-l căutăm pe dumnezeu și să icircncercăm să-l cunoaștem atacirct cacirct putem Aceasta este cea mai mare contemplație care privește cel mai icircnalt grad de inițiere adevărata știință pe care niciun argument rațional n-o poa-
Θεοῦ ζων ἀνθρωπος) and the life of man is the vision of god (R ζωη ανθρώπου ὀρασις Θεοῦ)rdquo (AH iv 20 7) This statement is an aphorism that sums up in a brief sentence the reciprocal movement that unites god and humanity in jesus godrsquos condescending movement to form humanity and humanityrsquos ascending movement toward fulfillment in the vision of god are the two reciprocating parts of the single plot that underlies the whole of scripture It is these two dynamic movements that reach their stable perfection in the flesh of jesusrdquo Ibidem
52 A se vedea bdquoPlatorsquos First Principlesrdquo icircn A Pierris (ed) Aristotlersquos Criticisms of Plato The Metaphysical Question Patras greece Institute for Philosophical Research 2004 p 155-176
53 A se vedea t Irwin Aristotlersquos First Principles Oxford Clarendon Press 1988 p 125-130
193
te dăracircmardquo54 Natura științei de care vorbește Clement aici este sinonimă cu contemplația misterului noetic care este icircncapsulat icircn Scriptură Scripturile nu oferă principii logice ale credinței ci o demonstrație care este bdquosingura adevăratărdquo și de ajutor rațiunii umane55 Credința este perceperea ha-rului divin din cuvintele Scripturii Acestea reprezintă un mediu de manifestare a harului iar datorită naturii sale no-etice această manifestare este irefutabilă prin demonstrație științifică56 Clement subliniază că bdquodemonstrația cea mai icircnaltă aceea pe care am numit-o științifică prin citirea și in-terpretarea Scripturilor pune icircn sufletele celor care doresc să icircnvețe credința care este gnozărdquo57 icircnțelegem astfel că funda-mentul ultim al științei divine este demonstrația noetică58
Principiul prim cuprins icircn credința icircn icircntruparea Fi-ului lui dumnezeu și demonstrația bazată pe cunoașterea noetică nu sunt numai baza pe care se construiesc alte demonstrații ci și măsura prin care sunt evaluate alte reven-dicări ale adevărului icircn strădania lor de a combate diversele teorii cu pretenția deținerii adevăratei chei de icircnțelegere a realității (revelate) ndash similar timpurilor noastre ndash Sfacircntul Irineu al lyonului și Clement Alexandrinul au apelat ndash ul-timul revendicacircnd regula credinței ca punct de plecare dar insistacircnd asupra cercetării iar primul luacircnd icircn considera-re predicarea apostolică ca fiind probată din Scripturi ndash la canonul adevărului Arătacircnd instabilitatea sofismelor dez-54 Clement Alexandrinul bdquoStromatelerdquo 2x474 icircn PSB 5 trad d
Fecioru București edit Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne 1982 p 138
55 Ibidem p 13956 Pe această temă a se vedea studiul lui dragoș A giulea bdquoApprehending
demonstrations from the First Principle Clement of Alexandriarsquos Phenomenology of Faithrdquo icircn The Journal of religion vol 89 no 2 (April 2009) p 201-202
57 Clement Alexandrinul bdquoStromatelerdquo 2xI493 icircn PSB 5 p 13958 dragoș A giulea bdquoApprehending demonstrations from the First
Principlerdquo p 203
194
golind imaginația teosofică și respingacircnd gacircndirea sceptică aceștia au demonstrat că principiul prim și regula credinței nu au redus gacircndirea ci din contră au făcut-o posibilă icircn cuvintele lui eric F Osborn bdquoRegula nu a limitat rațiunea pentru a crea spațiu pentru credință ci a folosit credința pentru a face spațiu rațiunii Fără un principiu primordial credibil rațiunea ar fi fost pierdută icircntr-un infinit regresrdquo59 Acest apel la principiul primordial și la regula credinței a fost esențial icircn dezvoltarea discursului rațional creștin Adevărul persoanei divino-umane a lui Hristos Care bdquorevelacircndu-l pe tatăl ne arată ce icircnseamnă a fi divin printr-o acțiune care este deopotrivă umană anume moartea este ceea ce face din icircntreaga teologie un discurs transformativ și icircntr-adevăr pastoralrdquo60 Provocarea mărturisirii și rămacircnerii credincios acestui adevăr care este de la dumnezeu și nu de la oameni (galateni 1 11) rămacircne o cruce pentru gacircndirea umană61
Recursul la sursele creștine ale primelor veacuri poate constitui un mod credibil de articulare a icircnvățăturii ortodo-xe icircn lumea postmodernă Acestea creează cadrul imperativ al bdquoseriozității integrității teologieirdquo62 după cum am văzut pentru Părinții Bisericii avantajul unui canon este acela de a facilita progresul cunoașterii Osborn observa că bdquosucce-sul secolului al doilea a fost afirmarea că există o evanghelie adevăratărdquo63 Chemarea Ortodoxiei astăzi este aceeași ca icircn-totdeauna anume de a oferi o bună mărturisire a credinței 59 eric F Osborn bdquoReason and the Rule of Faith in the Second Centuryrdquo
icircn R Williams (ed) The Making of orthodoxy essays in Honour of H Chadwick Cambridge Cambridge university Press p 57
60 j Behr bdquoReturning to First Principles Articulating Orthodox Theology in a Postmodern Contextrdquo icircn A e Kattan Fadi A georgi (ed) Thinking Modernity towards a reconfiguration of the relationship between orthodox Theology and Modern Culture Amchit ndash liban daccache Printing House 2010 p 33
61 Ibidem 62 eric F Osborn opcit p 5863 Ibidem
195
ei revelate icircn fața oricărei forme de bdquotheologia ludens apolo-getică artemisiană (scufundarea propriilor nave) sau a acelei filosofii care poate fi o icircnșelăciune zadarnicărdquo64
4 concluzie
icircn articolul de față s-a icircncercat articularea unora din-tre provocările actuale ale Ortodoxiei Acesta are ca fir roșu convingerea că lumea postmodernă aflată icircntr-o continuă și rapidă schimbare provoacă teologia ortodoxă la o dez-batere permanentă asupra icircnțelegerii rolului religiosului icircn spațiul public asupra transformărilor comunităților diaspo-rale asupra identităților multiple asupra realității alternate icircntre spațiul real și cel virtual și icircn general asupra identității creștine și a relevanței ei pentru lumea postmodernă dacă prima parte pune icircn lumină o serie de probleme ale lumii actuale partea a doua analizează curente filosofice influente care avansează o icircnțelegere a existenței și a realității ce se bazează pe așa numita bdquogacircndire slabărdquo (weak thought) adi-că privilegierea conversației și a consensului icircn defavoarea cunoașterii adevărului ultim65 Marele rezultat pozitiv al revoluției franceze invocat de filosofi ar fi fost și este acela că omul a icircnvățat să se icircncreadă icircn puterile sale proprii Omul postmetafizic vrea să se simtă eliberat de sintezele stabile ale metafizicii tradiționale și de gacircndirea creștină care oferea un fundament unic și normativ pentru cunoaștere și etică Pragmatismul și filosofia postmodernă și-au luat ca sarcină faptul de a edifica individul și nu de a produce cunoaștere sau de a crea legătura icircntre om și ceea ce este existent inde-pendent și mai presus de el66
Profunzimea adevărului propovăduit de Biserica Or-todoxă de a icircnțelege existența și realitatea este din ce icircn ce mai contrastantă pentru societatea seculară care icircși caută 64 Ibidem 65 S zabala bdquoA Religion Without Theists or Atheistrdquo p 7 9 11 66 Ibidem p 4
196
moduri specifice de a face față contingentului sub imperiul rațiunii fragmentate de diversele teorii concurențiale și icircn permanentă modificare Prin chemarea ei de a actualiza me-sajul ei și de a-l fructifica pentru fiecare spațiu și timp rămacirc-nacircnd icircn același timp consecventă cu natura ei neschimbabilă ce stă icircn legătură cu adevărul unic și veșnic Ortodoxia la toate nivelele ei de afirmare și comunicare trebuie să găseas-că modalitățile de a se comunica lumii actuale icircn procesul de gacircndire a unei comunități globale temele spațiului și a identității inclusiv a identității religioase nu se epuizează niciodată Pacircnă icircn prezent a fost puțin cercetat fenomenul și consecințele utilizării spațiului virtual ca spațiu de trans-fer de date religioase și culturale (individual sau comuni-tar) sau a spațiilor virtuale ca și bdquocomunități digitalerdquo unde experiențele diasporice și identitățile transnaționale sunt construite și negociate Ceea ce propune acest articol este profilarea unei teologii icircn care narațiunile liturgice spiritua-le și dogmatice să poată pătrunde icircn discursul spațiului pu-blic și icircn mediul virtual doar coexistența acestor narațiuni poate dezvolta o cultură icircn care modelul bdquogacircndirii tarirdquo fun-damentat pe principiul primordial al icircntrupării logosului divin și pe rațiunea capabilă să primească mesajul revelației să poată intra icircntr-un dialog transformator cu omul post-metafizic Actualizacircnd evenimente din trecut și conectacircndu-le la realitățile prezente narațiunea biblică și cea a tradiției creștine icirci icircnfățișează acestui om modul de relaționare cu lumea icircn toată complexitatea ei el icircnsuși ca și adresat deve-nind unul dintre personajele narațiunii
197
credința ndash ca experiment social
Ștefan Buzărnescu
dubitațiile deloc carteziene focalizate de viitorul Bi-sericii care au inundat spațiul public au polarizat luări de poziție foarte diferite de la nivelul epistemologic al dezba-terilor academice la aprecierile de factură impresionistă ale enoriașilor simpli practicanți anonimi parcă disperați la gacircndul că posibilitatea exprimării lor religioase ar putea fi iarăși obstrucționată sub volatilitatea asociațiilor și (re)gru-părilor geopolitice contemporane
icircn aria acestor controverse cu vechi state de servicii icircn istoria umanității a fost lansată și o altă idee referitoare la bdquoviitorul Bisericiirdquo care este icircn realitate un oximoron (de exemplu bdquozăpadă fierbinterdquo) deoarece icircncearcă să pună la-olaltă două realități ontologic diferite Iată de ce Viitorul ca noțiune operațională icircn zona Contingentului aparține efe-merului existențial icircn timp ce Biserica aparține transcen-dentului adică eternității
Prin urmare ca simpli bdquobeneficiarirdquo ai vieții care ne-a fost dată sintagma bdquoviitorul Bisericiirdquo se cuvine eventual re-formulată ca bdquoviitorul asocierilor umane al credincioșilor prin raportare la eternitatea Bisericiirdquo Biserica este și va ră-macircne atemporală rolul individului asupra Bisericii ca valoa-re perenă este și va rămacircne numai sub aspect fenomeno-logic important adică numai asupra calității de virtuoz cu care omul icircși asumă interpretarea imperativelor decalogu-lui Viața ne-a fost dată ca misiune contingentă nu ca o sim-plă oportunitate pentru a beneficia de o fericire leneșă ca pe
198
ceva care bdquoni s-ar cuvenirdquo Acest adevăr este comun tuturor religiilor deoarece diferența lor doctrinară are un trunchi comun acceptarea unei vieți eterne
icircn ortodoxie de exemplu dacă ne asumăm rugăciunea bdquoprecum icircn cer așa și pe pămacircntrdquo icircn scurtul segment tem-poral pe care icircl numim viață (și pe care numai foarte puțini reușesc să o scrie cu V mare) avem obligația necondiționată să icircncercăm să intrăm icircn rolul de vector de compunere pozi-tivă icircn spațiul nostru comunitar pentru a optimiza icircn ano-nimatul contribuției noastre calitatea conviețuirii familiale și sociale (bdquoși ne iartă nouă greșelile noastre precum iertăm și noi greșiților noștrirdquo) Pe acest itinerariu existențial Bi-serica este reperul de moralitate prin care ni se amintește permanent că dacă sub bdquotirania istorieirdquo (Mircea eliade) ne putem icircntrista vremelnic și ne putem bucura tot vremelnic oameni trebuie să rămacircnem tot timpul pentru a nu cădea icircn zoologie Credința ne dă puterea să experimentăm continuu voința că am putea fi ceea ce ar trebui să fim pentru a rămacirc-ne la icircnălțimea misiunii pe care am primit-o prin naștere aceea de a contribui fie și asimptotic cu viața noastră acti-vă la frumusețea și bunătatea lumii noastre pe care atunci cacircnd va veni vremea să o părăsim să o lăsăm puțin mai bună și mai frumoasă decacirct am primit-o
Pe aceste coordonate modalitățile de implicare individu-ală și colectivă rămacircn icircn toate conjuncturile existențiale neli-mitate chiar dacă aceste implicări pot fi uneori și nefaste
de mii de ani de la teocrații icircn care s-a experimentat transformarea preceptelor religioase icircn modele de compor-tament contingent la dictaturile laice icircn care au fost ridica-te la rang de lege numai opțiunile valorice ale unui individ sau ale unui grup restracircns de indivizi actorii sociali ajunși icircn intervalul de autoritate al lideranței au promovat modele de comportament macromanagerial cu convingerea că au găsit structuri eterne de valorificare a bdquoresurselor umane și materialerdquo care vor aduce prosperitate pace și libertate Re-
199
zultatul la scara Istoriei au eșuat iar eternitatea a refuzat să le cauționeze orgoliile și exclusivismele narcisismului lor axiologic și managerial Au rezistat numai clădirile ridicate icircn numele transcendenței fără deosebire de numele spe-cific atribuit de diversitatea comunităților etnico-religioase care au populat Planeta
Cu rugămintea de a fi iertat deschid o rană dureroa-să a Istoriei noastre naționale perioada guvernării comu-niste a debutat cu eforturi notabile de scoatere a economiei romacircnești dintr-un ev Mediu icircntacircrziat pentru a intra icircn sin-cronie cu standardele economiei contemporane Ca obiectiv greu de respins acest Proiect a capacitat participarea imen-sei majorități a populației care a acceptat alfabetizarea acce-sul gratuit la educație la sănătate la valorificarea resurselor autohtone icircn inters național s-a implicat icircn industrializarea galopantă a țării șamd dar toate acestea s-au făcut icircn aria unei educații ateiste (bdquoomul este creatorul propriei sale isto-riirdquo) adică prin ignorarea lui dumnezeu
Pe componenta laică acest experiment social și uman a icircnregistrat multe rezultate notabile Romacircnia avansacircnd icircn timp record de la stadiul de țară eminamente agrară la stadiul de țară industrial-agrară icircn curs de dezvoltare ba chiar a devenit competitoare pe piața mondială de tractoare și mașini agricole de instalații de extracție și prelucrare a țiteiului a produselor siderurgice a aluminiului etc dezvol-tarea aceea a fost reală și icircn interesul cetățeanului totuși au trebuit doar cacircteva zile icircn decembrie 1989 și toate acestea au devenit istorie
de cediverși actori ai evenimentului ca și comentatorii
acestuia deopotrivă cu detractorii tarați invocă fie greșeli interne fie conspirații geopolitice fie trădări șamd dar evită să invoce ca una din cauze alungarea lui dumnezeu din ecuația dezvoltării sub regimul ateu al romacircniei dintre 1948 și 1989
200
Nu este nevoie neapărat de cultură teologică sistemati-că pentru a accepta un adevăr irefutabil dacă dumnezeu a icircn-găduit să ne naștem tot el ne icircngăduie să ne intrăm icircn rolurile noastre familiale profesionale existențiale icircn general
Ceea ce facem ca fapte de viață cu vreo gesticulație mai mult sau mai puțin publică rămacircne la latitudinea con-juncturilor deci condamnate la efemeritate bdquoClasa munci-toare și țărănimea muncitoarerdquo ca emergență doctrinară a sistemului socialist de tip bolșevic din perioada guvernării comuniste a scos din subdezvoltare materială țara dar fără binecuvacircntarea lui dumnezeu toată dezvoltarea a rămas tri-butară efemerității Nu a avut binecuvacircntarea absolut nece-sară lucrurilor durabile și care aduc bucurie lui dumnezeu toată bdquodezvoltarea multilateralărdquo s-a icircmprăștiat ca un puf de păpădie icircn bătaia vacircntului a urmat icircndemnul cacircntecului the wind of change
Iată o altă explicație de sorginte teologică a catastro-falei degradări economice a Romacircniei postdecembriste con-structorii bdquosocialismului multilateral dezvoltatrdquo plecacircnd de la premiza că o bdquolume nouărdquo se poate construi exclusiv bdquope măsura omului modern cu trebuințe multilateralerdquo au exclus cronic din ecuația dezvoltării pe dumnezeu ostracizacircndu-l icircn celulele penitenciarelor Ca rezultat tot ceea ce a fost con-struit fără dumnezeu adică sub autoritatea Contingentului a purtat semnul contingenței dispăracircnd icircn timp record
Reevaluată icircn această cheie situația postdecembristă a Romacircniei ne vindecă de toate tipurile de nostalgii ceea ce nu are binecuvacircntarea lui dumnezeu nu poate dura Restul comentariilor sunt simplă literatură utilă mai mult sau mai puțin competitorilor politici pentru dezbateri cronofage fără soluții și fără nicio finalitate
Soluția este una singură reprimirea lui dumnezeu icircn sufletele noastre ca reper statornic al eternității pe drumul vremelnicelor noastre izbacircnzi ce ni se pot icircngădui la scara unei vieți
201
Cei care nu au icircnțeles perenitatea icircnvățăturilor Biseri-cii chiar dacă au absolvit școli superioare laureați cu vanități și orgolii intercontinentale au sfacircrșit prin a eșua la granița limitelor imanente ale umanului
icircn prezent controversele recurente ale intelectualității focalizate pe teleevanghelizare neoprotestantism teolo-gie socială șamd poartă cu ele riscul unor noi forme de secularizare și nu pot justifica dubitații referitoare la falsa problemă a bdquoViitorului Bisericiirdquo nu are importanță din ce parte ar veni această inutilă icircntrebare
dacă sub impactul noilor tehnologii fiecare casă po-ate deveni un fel de Biserică virtuală faptul icircn sine nu tre-buie să ne icircngrijoreze ci să ne bucure nevoia de credință a credinciosului icircși modifică numai forma de icircmplinire iar mesajul liturgic mediat de mass-media nu diminuează ca-ratele de icircnțelepciune ale scrierilor sacre Oricacirctă exigență dogmatică ar opera asupra segmentelor de opinie nu se poate trage concluzia că ne aflăm sub ambuscada unei erezii
Practicile religioase demonstrează că eternitatea sim-bolurilor religioase sunt cele care atrag enoriașii și nu com-ponenta spectaculară a ritualurilor de exemplu ritualurile neoprotestanților icircn care multe rugăciuni sunt cacircntate pe ritmurile refrenelor moderne nu depășesc aria adepților respectivelor culte deși eforturile de pozelitism sunt icircn permanentă ofensivă
icircn structura caleidoscopică a lumii de azi Biserica icircși continuă rolul care a consacrat-o și are nu doar suporteri de ocazie care concelebrează cu precădere de Marile Sărbători religioase icircndeosebi pe componenta gastronomică ci are și o majoritate absolută de credincioși fideli care reconstruiesc icircn fiecare generație profilul identitar al religiozității active nu doar contemplative
Poate că (și) icircn societatea noastră postdecembristă bdquose practică mai mult decacirct se crederdquo dar dacă activitatea se desfășoară icircn aria paradigmei religioase putem fi siguri că
202
viitorul credinței este asigurat prin această longevivă priză de conștiință respectiv prin consecventa cooptare la trans- cendent a celor prezenți icircn Biserică experiența de cacircteva decenii de reintroducere a Religiei icircn ofertele noastre educa-tive postdecembriste demonstrează că nici cultura reflexivă nici cultura mozaicată (Abraham Moles) care se formează la nivelul cognitivrațional nu au dat rezultatele scontate deoarece credința se formează la nivelul trăirilor deci al reprezentărilor pe care numai cadrele instituționale ale Bise-ricii le poate genera Propunem icircn consecință desfășurarea orelor de religie icircn timpul orar disponibil chiar icircn biserici unde rezonanța cu transcendentul devine posibilă ca opor-tunitate de formare a unei credințe autentice icircn formarea profilului religios al individului momentul cognitiv este necesar dar nu este suficient Iată din ce cauză cacircnd mo-mentul cognitiv este icircnsoțit și de emoția trăirii icircn Biserică a mesajului religios acesta contribuie decisiv la formarea unui fundament cultural al personalității icircn jurul credinței evi-tacircnd riscul de a considera credința ca pe ceva facultativ de-magogia cu bdquolibertatea de alegererdquo bdquodrepturile omuluirdquo etc nu o mai invocăm deoarece este o formă de manipulare și tot o provocare pentru ortodoxie Atacirct timp cacirct nici știința nici alte religii nu au demonstrat alt sens al vieții omului pe pămacircnt mai persuasiv decacirct ortodoxia subiectul libertății al alegerilor al controverselor doctrinare șamd nu merită a fi repus icircn dezbaterile serioase chiar dacă mass-media din nevoia de rating icircși manifestă recurențe icircn sfera religioasă de obicei la cel mai necalificat mod posibil
icircn pedagogia americană una din metodele de icircnvățare poartă numele de metoda contextelor generative care poate fi invocată ca similaritate cu icircnvățarea și asumarea compor-tamentului religios
Foarte pe scurt metoda contextelor generative pleacă de la premisa că dacă se plasează educabilul icircn contexte de icircnvățare focalizate pe o arie tematică neechivocă prin trece-
203
rea educabilului respectiv prin toate secvențele procedurale educabilul (copil adult) ajunge singur la definiție și acest tip de icircnvățare este mai de lungă durată prin comparație cu metoda clasică icircn care profesorul prezintă definiția concep-tului iar educabilii icircși icircnsușesc prin memorare conținutul semantic al definițiilor care se rețin mai repede dar se și uită mai repede deci bdquocontextul generează o semanti-zare corectă și durabilărdquo similar cu punerea enoriașului icircn contextul parcurgerii rugăciunilor iar această practică generează reprezentări religioase care induc și credința icircn aceste reprezentări Această analogie poate fi un argument care infirmă reticența celor care au rezerve icircn a accepta că frecvența mare a enoriașilor la practicile ritualurilor religioa- se este un semn că practicaprezența icircn Biserică poate gene-ra credința Plasarea icircn derizoriu devenită sport național poate aliena desigur pe cei care au putere mai mică de discernămacircnt și care mai confundă fenomenul cu esența icircn toate domeniile de activitate acest segment de opinie este nesemnificativ și nu trebuie să uităm că și Iisus a avut la vremea lui detractori care au dispărut icircn negura uitării icircn timp ce exemplul Său de moralitate și smerenie a rămas ca reper care a traversat mileniile
icircn acest context provocările Bisericii Ortodoxe sunt aceleași cu provocările tuturor religiilor ceea ce diferă este calitatea și amplitudinea reacțiilor formulate și care individualizează profilul identitar al ortodoxului specificul icircn care acesta devine hristofor prin particularitatea icircn care icircși asumă paradigma religioasă
Astfel una dintre marile provocări ale ortodoxiei icircn cadrele materialismului promovat de bdquosocietatea de con-sumrdquo o constituie erodarea convingerii că Sfacircnta treime ar fi esența umană Ridicarea capitalului la rang de politică de stat și educarea tinerilor icircn spiritul competiției pentru a gestiona un capital și a multiplica banii a supralicitat ego-ul transformacircnd individul icircntr-un bdquorobot jovialrdquo (Bertrand
204
de jouvenel) din această cauză Herbert Marcuse eticheta omul zilelor noastre ca bdquoom unidimensionalrdquo referindu-se icircn special la societatea americană și la capitalismul de acolo precizacircnd bdquocapitalismul are rafinamentul managerial de a reprima eficient trebuințe pe care nu le poate satisface
icircn sine un astfel de model de comportament focalizat pe multiplicarea posibilităților de satisfacere a trebuințelor umane nu poate fi reproșat progresului tehnologic totuși riscul derapajului de la drumul drept nu este exclus
un alt aspect se cuvine a fi remarcat diversificarea solicitărilor și a ispitelor generate de diversitatea fără pre-cedent a spațiului social contemporan care provoacă per-manent ego-ul individului poate primi o replică naturală din partea ortodoxiei prin asumarea Sfintei treimi Ast-fel Sfacircnta treime dincolo de icircncărcătura sa confesională acționează ca sursă inepuizabilă de coeziune socială Spre deosebire de componenta laică a spațiului social care este entropic și prin diversitatea sa predispune prin creșterea entropiei la asimetrii grave de percepții care degenerează uneori icircn conflicte greu de gestionat componenta ortodoxă a spațiului social se manifestă ca factor negentropic prin polarizarea credincioșilor la unitate icircn Hristos asiguracircnd astfel premisele unei coeziuni sociale care poate cultiva si-nergiile imperios necesare unui Proiect de țară
Provocarea constantă a ortodoxiei o constituie toa-te noile forme de secularizare promovate de mass-media contemporană prin literatură artă dramaturgie cinemato-grafie etc prin care se atacă nu doar fundamentele doctri-nare ale creștinismului ci și perspectivele de abordare ale acestuia prin pretinse reinterpretări icircn numele unei suspecte modernizări Astfel multe din aceste așa-zise modernizări de pe toate meridianele au eșuat icircn niște blasfemii chiar dacă autorii lor au pretins că icircl bdquoumanizează pe Hristosrdquo cacircnd icircn realitate nu pretinsa umanizare este problema ci asu-marea lui Hristos ca valoare generică a umanului constituie
205
esența problemelor contemporaneității transumanismul es- te cea mai reprezentativă mișcare icircn acest sens dar și cea mai relevantă formă de derapaj de la credință deoarece sub aparența modernizării promovează o nouă formă de ateism care icirci poate ispiti pe cei fără putere de discernămacircnt aflați icircn zona laicatului
după ce au eșuat atacurile brutale asupra familiei tradiționale sub deviza modernizării aceiași actori ai te-nebrelor Condiției umane fac eforturi pentru a impune icircn structura curriculară a ofertelor educative ideologia de gen cu aceleași scopuri marginalizarea sau chiar excluderea educației religioase din instituțiile școlare Iată o recentă formă de provocare a ortodoxiei care trebuie icircntacircmpinată cu respingeri categorice deoarece fără credință europa se poate icircnscrie icircntr-o derivă identitară greu reversibilă Ideologia de gen nu are scopuri inocente și nici democratice indiferent cacircte argumente ar icircncerca să imagineze apologeții ei sau ce acțiuni ar promova activiștii de profil infiltrați icircn structurile decizionale ale ofertelor educative
O provocare deloc neglijabilă deși a devenit un lucru comun icircn societatea de consum o constituie tentația idola-triei efortul de a pictaconfecționa imaginea sfinților a Mai-cii domnului și a domnului Iisus Hristos cacirct mai frumoase artistic icircn speranța că vor deveni mai atractive sub raport estetic Oricacirct de lăudabile ar fi aceste icircncercări sub raport strict artistic ele se relevă ca un tribut mare plătit idolatriei icoanele nu trebuie idolatrizate ci privite ca obiect al sme-reniei și al icircncercării de intrare icircn rezonanță cu imperativele decalogului Poruncile decalogului sunt un rezumat al doc-trinei ortodoxe posibil de asumat și de icircnțeles și de cei care nu posedă multă știință de carte
Practica unor cetățeni de a confecționa obiecte de cult de uz personal (cruci masive brățări etc) din aur sau alte metale prețioase este o ispită a celor care doresc să epateze nu o dorință bigotă de a afișa smerenie față de icircncărcătura
206
simbolică a acestora icircn fond este o probă de blasfemie și un păcat aceștia fac un gest de macircndrie prin etalarea unei opulențe icircn categoric dezacord cu valorile religioase
O altă provocare a ortodoxiei vine chiar din inte-riorul creștinismului unde cultele care se revendică de la creștinism diseminează icircn public interpretări concurente ale fundamentelor credinței creștine de exemplu Max Weber icircn lucrarea despre Etica protestantă și spiritul capitalismu-lui cu intenția de a promova o nouă interpretare a sensu-lui muncii pleacă de la premisa conform căreia dumnezeu icircn mod intenționat ar fi creat lumea imperfectă pentru a-i oferi omului posibilitatea de a contribui prin munca sa la perfecționarea lumii deci munca nu i-ar fi fost dată omu-lui ca pedeapsă pentru păcatul originar ci ca posibilitate de a se afirma icircn aria contingentului prin muncă omul se icircndumnezeiește Cu cacirct omul muncește mai mult cu atacirct se apropie mai mult de dumnezeu pe componenta spirituală dar pe componenta contingentă contribuie la acumularea unei mai mari prosperități icircn plus din bogăția pe care a acumulat-o ca semn al harului divin icircn loc să o tezaurizeze omul lui dumnezeu o investește creacircnd noi locuri de muncă aceasta este adevărata semnificație a iubirii aproapelui nu pomana care icircl face dependent pe omul nevoiaș de cel avut icircn loc să i se dea săracului un ajutor oarecare din milă este mult mai creștinesc gestul de a-i crea săracului o oportunita-te de job de a ieși singur din sărăcie prin desfășurarea unei activități socialmente utile prin muncă săracul iese singur din sărăcie dar icircn același timp se și apropie de dumnezeu prin faptul că icircncepe și el să contribuie la perfecționarea lu-mii grija față de aproapele nostru se manifestă practic prin crearea posibilității acestuia de a contribui și el la asumarea imperativului divin de perfecționare a lumii pe care icircn mod intenționat dumnezeu a creat-o imperfectă
deși pare atractivă și pe alocuri persuasivă perspecti-va protestantă asupra muncii targhetul lui Max Weber este
207
altul anume justificarea polarizării sociale generate de or-ganizarea capitalistă a muncii prin diminuarea presiunilor revendicative ale celor săraci marginalizați sau excluși fi-ind la limită inocularea ideii la renunțarea de orice acțiune focalizată pe micșorarea sau chiar pe eradicarea nedreptăților sociale
Ca ultimă utopie a zilelor noastre globalizarea ispitește opinia publică de pe toate continentele și de toate confesiuni-le cu promisiuni demagogice promovacircnd ideea că obiecti- vul final al lumii globale ar fi diseminarea prosperității la nivel global și a metodelor de producere și gestionare a prosperității icircn realitate cele trei decenii trecute de la prăbușirea experimentului socialist de tip sovietic au rele-vat adevăratul scop al globalizării conservarea asimetriilor dintre țările bogate și cele sărace prin capturarea resurselor țărilor mai puțin dezvoltate de către multinaționale și justifi-carea acestor acțiuni prin argumente politicianiste (bdquodeficit democraticrdquo bdquodeficit de europenitaterdquo șamd) prin rede-finirea alianțelor la nivel geopolitic prin proliferarea unor noi culte religioase cu mesaje secularizante chiar pseudoar-gumente de ordin religios pentru a acoperi scopurile neo- colonialiste icircn aria cărora polarizările sociale din interio-rul țărilor să se extindă ca polarizări la nivel planetar icircntre țări bogate și țări bogate icircn resurse dar sărăcite de către multinaționale Pe aceste coordonate parametrul religios al doctrinei globalismului insistă cu pusee de manipulare prin care diseminează diversiunea conform căreia ortodo-xia ar fi responsabilă de diferențele nivelului de dezvoltare dintre estul european și Vestul catolic al continentului nos- tru Ceea ce se uită cu intenție este tocmai adevărul Vestul european a acumulat bogăția prin spolierea timp de multe decenii chiar secole a coloniilor de unde au luat materii prime și chiar forță de muncă (vacircnzarea sclavilor) foarte ieftină prosperitatea lor nu este rezultatul muncii exclusi-ve a propriilor cetățeni și nici al modului icircn care și-au asu-
208
mat paradigma creștină diferențele de ritual nu pot explica diferențele nivelului de dezvoltare materială a societăților din Vestul și estul continentului european
Plecacircnd de la universalismul ortodoxiei globaliștii invocă și sprijinul religiei Baharsquoi care postulează iubirea universală a speciei umane icircn cadrele unui guvern mondial care va gestiona mult mai bine resursele planetei Premisa este următoarea resursele naturale ale Planetei fiind un bun universal se cuvine a fi accesate liber fără limitările impu-se de granițele naționale care au conservat asimetrii icircntre săraci și bogați icircn interiorul frontierelor naționale ale țărilor dispariția limitărilor artificiale impuse de interese comuni-tarenaționalereligioase va face posibilă unitatea planetară a omenirii sub semnul frăției și al iubirii universale icircntre oa-meni
dincolo de aspectele utopice ale acestei abordări (Casa mondială a dreptății etc) transpare partizanatul Bahailor ca agenți ai globalizării și profunda diferență dintre univer-salismul ortodoxiei și universalismul globalist
Astfel dacă globaliștii icircn numele universalismului acționează cu scopul acaparării resurselor pentru a le gestio-na icircn interes propriu ortodoxia diseminează universalismul ca unitate icircn Hristos al cărui exemplu de smerenie și iubire pentru umanitate generează coeziune socială prin iubirea aproapelui ca semn al lucrării divine prin oameni Iată din ce cauză ortodoxia nu poate fi asociată globalizării și nici nu poate fi un suport spiritual al acesteia
exclusivismelefanatismele nu pot impune un singur punct de vedere indiferent cacirctă forță umană ar sta icircn spatele acestei aventuri icircn acest sens giordano Bruno (ars pe rug de Inchiziția catolică icircn 1601 la Campo dei Fiori) este mai actual ca oricacircnd moartea icircntr-un secol te face viu icircn toate celelalte
Mersul pe ape al lui Hristos este pilda valabilă și pen-tru noi cei de azi că putem trece prin apele icircnvolburate ale
209
mileniului al III-lea dacă icircl avem cu noi pe Macircntuitorul tot așa cum Bracircncovenii icircn alt veac dar pentru eternitate au nemurit romacircnitatea și romacircnismul ridicacircndu-se la dum-nezeu din apele icircntinate ale Bosforului pe vremea cacircnd vre-melnicea ideea că Acolo s-ar afla centrul Puterii planetare (O globalizare avant la lettre Acesta este icircncă un exemplu despre ce se poate petrece icircn Contingent cu aroganța și tru-fia oamenilor)
Ortodoxia icircn spațiul social pluralist contemporan se află icircn mijlocul unor multiple provocări ca urmare nu nu-mai a unor asumări parțiale sau chiar eretice a valorilor reli-gioase ci și a unor adversități doctrinare Nu este momentul unor victorii facile a segmentelor de opinie cum ar putea lăsa impresia reicircntoarcerea masivă la credință a țărilor re-cent eliberate din experimentul ateist specific socialismului de tip sovietic Spiritul de baricadă al ortodoxiei dezvoltat de Rugăciune s-a obiectivat icircn ritualul de profil și se afirmă ca replică pragmatică la actualele și la viitoarele provocări for-mulate pe practicile secularizante dacă puterea Rugăciunii a menținut de peste 2000 de ani credința icircn dumnezeu nu trebuie să ne temem de panicarzii care susțin bdquomoartea isto-rieirdquo cum ne avertizează falsul profet Francis Fukuyama Putem admite că unele etape istorice au folosit credința ca instrument justificator al unor experimente sociale dar cu fiecare experiment credința s-a icircmbogățit axiologic recuce-rind mai multe suflete și cugete
211
Biserica ortodoxă Față icircn Față cu noile provocări din societățile
de tip occidental
Alexandru Ojică
trebuie recunoscut faptul că Biserica Ortodoxă icircși desfășoară o icircnsemnată parte din activitatea ei misionară icircn-tr-un spațiu nu doar secularizat ci care prin tradiție nu e ortodox Avem icircn vedere icircn principiu statele din europa Oc-cidentală Statele unite ale Americii și Canada ea este pre-zentă icircn acest spațiu nu din cauza unui prozelitism religios ci prin intermediul diasporei adică prin acele comunități etnice care din diferite motive nu locuiesc icircn țara lor natală Această prezență se exprimă vizibil prin parohii și mănăstiri (unele din acestea din urmă reprezintă o noutate pentru țara gazdă sau o reicircnnoire a unei tradiții aproape pierdute a se vedea cazuri-le din Belgia Irlanda danemarca elveția Portugalia ndash unde au fost icircnființate mănăstiri ce aparțin canonic de Patriarhia Romacircnă)
globalizarea a jucat și ea un rol important icircn toată această dinamică a populației pentru că a facilitat schimbu-rile la nivel cultural este evident faptul că misiunea Bisericii Ortodoxe icircntr-o lume globalizată nu doar din punct de ve-dere politic ci și cultural capătă icircndeosebi noi valențe pen-tru că prezența creștinului icircn societate nu doar că se dorește a fi minimalizată ci dimpotrivă neutralizată Așadar Bise-rica Ortodoxă se confruntă cu provocări de ordin cultural icircndeosebi la nivelul mentalității prezente icircn societatea de tip occidental icircn acest articol vom prezenta cacircteva din provo-
212
cările cu care creștinii ortodocși ce locuiesc icircn Occident se confruntă și vom căuta un posibil răspuns la acestea Reali- tatea obiectivă din ultimele trei decenii ne-a demonstrat nașterea și dezvoltarea unui mediu virtual treptat am ajuns să vorbim printre altele de o prezență reglementată a con-cretului icircn virtual prin intermediul unui regulament general privind protecţia datelor la racircndul său virtualul este prezent icircn cotidian icircn realitatea de zi cu zi și din păcate din ce icircn ce mai mult nu doar icircn sfera personalului ci și a intimității
Mentalul societăților de tip occidental expediază icircn derizoriu aproape tot ce icircnseamnă religie și rolul ei icircn viața cetățeanului A se vedea exemplul amintit de Harari bdquoOricacirct de arhaică ar părea o religie cu puțină imaginație și rein-terpretare poate fi icircmbinată aproape icircntotdeauna cu ultime-le gadgeturi tehnologice și cu cele mai sofisticate instituții modernerdquo1 Problema identificată de istoricul Harari este tocmai acest rol al religiilor numite de el tradiționale icircn pro-cesul de coagulare a oamenilor bdquodin nefericire toate acestea realmente fac ca religiile tradiționale să fie o parte a proble-mei omenirii și nu o parte a remediului Religiile au icircn con-tinuare foarte multă putere politică icircn măsura icircn care pot să consolideze identitățile naționale și chiar să declanșeze al treilea Război Mondial dar cacircnd vine vorba mai curacircnd de soluționarea decacirct de alimentarea problemelor globale ale secolului xxI nu par să ofere mare lucrurdquo2
Pe de altă parte același mental al societății de tip oc-cidental promovează o Umanitate 20 icircn care Inteligența Artificială are rolul de a binevesti oamenilor noua realitate Iar bioetica nu este altceva decacirct bdquoo impostură subversivă a impostorilor icircn slujba unei ideologii anticreștine pentru o populație amorfă atacirct din punct de vedere creștin cacirct și in-telectual Vorbim de o trecere de la umanitatea naturală la 1 yuval Noah Harari 21 leccedilons pour le XXIe siegravecle trad Pierre-
emmanuel dauzat Paris Eacuteditions Albin Michel 2018 p 154-1552 Ibidem p 155-156
213
una ameliorată căci transumanismul nu este altceva decacirct o icircmbunătățire a umanitățiirdquo3
Părintele jean Boboc (1943-2019) amintea de o derivă icircn domeniul bioeticii mai ales icircn ceea ce privește eutanasia și uciderea asistată bdquotrăim icircn timpuri eshatologice nu mai există loc pentru produse slabe din punct de vedere calita-tiv icircn același timp nu mai există loc pentru curtoazie sau jumătăți de adevăr trebuie să vorbim clarrdquo4 icircn aceste timpuri Biserica este cea care provoacă lumea O lume icircn care există posibilități fascinante icircn domeniul bioeticii și al biotehnolo-giilor dar care e guvernată de o expresie bdquosufletul e mort tră-iască geneticardquo Care e diferența icircntre această expresie și bdquole roi est mort vive le roirdquo Niciuna Omul devine și se com-portă ca un mic demiurg ce se joacă de-a dumnezeu Iar viața lui icirci este jucăria preferată O viață icircn care preceptele etice nu mai au nimic de-a face cu morala creștină ci permite ca pe baza unor necesități inventate cu ajutor legislativ (așadar intervenție icircn domeniul jurisprudenței) să asistăm la un bdquoprogresrdquo icircn care nu mai există conștiință ci doar Inteligență Artificială sau noua evanghelie a transumaniștilor5
icircntr-un tăvălug juridic se ajunge foarte ușor la eu-genism și transumanism la abolirea clauzei de conștiință iar trierea oamenilor se va putea face simplu dacă sunt sau nu modificați din punct de vedere genetic și pentru că am amintit de genetică putem aminti faptul că icircn cazul unei fecundări in vitro există posibilitatea diagnosticării și eli-minării embrionilor potențial purtători de boli incurabile un dPI (diagnostic preacuteimplantatoire) este icircn prezent au-torizat icircn Franța dar cu titlu bdquoexcepționalrdquo căci utilizarea 3 jean Boboc les deacutefis de la bioeacutethique Conferință ținută icircn cadrul
Congresului Mitropoliei Ortodoxe Romacircne a europei Occidentale și Meridionale Paris 11 mai 2018
4 Ibidem5 laurent Alexandre la guerre des intelligences Comment lrsquointelligence
artificielle va reacutevolutionner lrsquoeacuteducation Paris Eacuteditions jean-Claude lattegraves 2017 p 40-41
214
acestuia se limitează la depistarea bolilor ereditare pentru cuplurile cu o probabilitate ridicată de a naște un copil care suferă de o boală genetică incurabilă și bdquodeosebit de gravărdquo transumaniștii consideră că suntem rezultatul unei evoluții ce poartă pecetea hazardului și de aceea militează ad libi-tum pentru modificarea corpului uman icircnsă nu este vor-ba de atingerea unei noi etape icircn dezvoltarea umanității ci și mai radical promovează ideea omului ca o ființă icircntr-o permanentă evoluție Pentru ca acest lucru să fie realizabil transumaniștii converg către crearea premiselor ce ar avea ca efect ruperea omului de condiția sa umană Omul va deveni astfel laboratorul sau locul unde se pot testa noile tehno-logii NBIC (Nanotehnologii Biologie Informatică științe Cognitive) el nefiind altceva decacirct o ființă perfectibilă dar modificabilă prin sine icircnsuși icircn fiecare zi6
una din problemele cu care se confruntă cuplurile din societatea europeană este cea care face trimitere la avortul postnatal (pacircnă la 2 ani)7 icircn orice caz ideea de avort nu-mită generic icircn spațiul francofon interruption volontaire de grossesse (IVg) sau Interruption medicaliseacutee de grossesse (IMg) a fost dezbătută foarte mult icircn ultimii 40 de ani cel puțin icircn Franța iar nu cu mult timp icircn urmă Simone Veil ministru al Sănătății icircn anii ʹ70 a intrat icircn Pantheacuteon ea nu a fost uitată de francezi pentru faptul că a legiferat și lega-lizat icircntreruperea voluntară a sarcinii icircn statul New-york dreptul la avort a fost extins pacircnă aproape de naștere8 iar 6 Idem Et si nous devenions immortels Comment la technomeacutedecine
va bouleverser lrsquohumaniteacute Paris Eacuteditions jean-Claude lattegraves 2011 p 101
7 johann Roduit Avortement post-natal a-t-on le droit de tuer un nouveau-neacute Huffingtonpost 03 octobre 2016 disponibil la httpswwwhuffingtonpostfrjohann-roduitavortement-postnatal-aton_b_1374577html (accesat la data de 02102019)
8 Robin Andraca lrsquoEtat de New York a-t-il leacutegaliseacute lrsquoavortement jusqursquoagrave 9 mois de grossesse 30 janvier 2019 disponibil la httpswwwliberationfrchecknews20190130l-etat-de-new-york-a-t-il-legalise-l-
215
icircn Olanda este legală eutanasia neonatală9 Prin poziții afir-mate contra bioeticii căci vorbim de o dezvoltare exacer-bată a legislației și a mentalului societății icircn numele unor noi bdquodrepturirdquo bazate pe noi construcții sociale (gPA ndash la gestion pour autrui PMA ndash Procreacuteation meacutedicalement assisteacutee pour toutes) mentalul occidental provoacă nu doar icircnvățătura Bisericii ci și limitele firești ale naturii umane
Părintele jean Boboc amintește o expresie folosită icircn domeniul bioeticii internaționale bdquoce e posibil să facem tre-buie să facemrdquo icircn domeniul gPA asistăm la o nouă ordine mondială anunțată de transumaniști Obiectivele sunt sim-ple distrugerea familiei regacircndirea sistemului de adopție prin schimbarea icircn primul racircnd a chestiunilor semantice din domeniul juridic Astfel se va ajunge la fabricarea omului anonim unde sexul sau genul va fi modificabil după dorința de moment sau icircn căutarea plăcerii de aici se poate ajunge ușor la sfacircrșitul patrimonialității corpului și icircn cele din urmă la schimbarea sensului morții Moartea va deveni dintr-un fenomen natural doar o chestiune de alegere transumanis-mul vede icircn inteligența artificială un idol iar acesta din urmă face parte din ceea ce este numit transdeism iar clauza de conștiință a omului este suprimată din oficiu Nick Bostrom filosof și director al bdquoFuture of Humanity Instituterdquo din Ox-ford definește transumanismul ca bdquoo mișcare de promovare a unei abordări interdisciplinare cu scopul de a icircnțelege și evalua oportunitățile de icircmbunătățire a condiției umane și a organismului uman deschise de progresul tehnologicrdquo Aces-te așa-numite bdquooportunitățirdquo includ bdquocreșterea considerabilă a speranței de viață eradicarea bolii eliminarea suferinței
avortement-jusqu-a-9-mois-de-grossesse_1706336 (accesat la data de 03102019)
9 Avortement postnatal Jusqursquoougrave niera-t-on la personnaliteacute de lrsquoecirctre humain lettre drsquoinformation et drsquoanalyse sur lrsquoactualiteacute bioeacutethique publieacutee par la Fondation jeacuterocircme lejeune nr 148 avril 2012 disponibil la httpwwwgenethiqueorgsitesdefaultfileslettre_genethique_148_avril_2012pdf (accesat la data de 15112019)
216
inutile precum și creșterea capacităților intelectuale fizice și emoționale ale omuluirdquo10 Pragmatic vorbind Inteligența Artificială este văzută ca un tăracircm al făgăduinței icircn care vom trăi fără doar și poate Ca indiciu avem icircn acest sens tocmai atitudinea noastră față de telefoane icircn care ne cufundăm pri-virea Avem icircn vedere o societate de control icircn care noțiunile de putere și rezistență sunt redefinite din ce icircn ce mai des prin intermediul aplicațiilor tehnologice ne putem contro-la casele și putem dispune spre exemplu ca mașina să iasă singură din garaj O simplă plimbare cu telefonul icircn buzunar ne oferă nu doar numărul de pași ci oferim fără să vrem informații despre locația noastră Această plimbare icircși poate păstra ideea de retragere doar dacă nu am avea telefonul sau alte dispozitive conectate cu noi
trăim așadar icircntr-o societate ce pune icircn valoare doar productivitatea ce duce de cele mai multe ori la burn-out și uită de latura umană ndash vorbim de locuri de muncă 77 lucrat icircn zile libere iar noțiunea de sărbătoare e diluată ade-seori icircn forme de filantropie Viața de familie este astfel dacă nu ignorată sacrificată și nu mai vorbim despre ide-ea de căsătorie icircn mod obligatoriu ci de PACS (Pacte civil de solidariteacute) din acest punct de vedere Matei Vișniec are dreptate cacircnd vede că icircn europa nu există o singură viziu-ne asupra lucrurilor bdquoOare este această Polonie pe care am admirat-o atacirct de mult icircn tinereţea mea pe cale de a adopta un model mai puţin generos cu drepturile individuale și cu libertatea de expresie icircn schimbul unei vieţi mai bune Să fi resimţit polonezii icircn anii guvernării liberale de dinainte de 2015 ceea ce au simţit rușii icircn perioada elţicircn și anume că sunt preferabile ordinea și autoritatea decacirct o democraţie ultraliberală care permite icircmbogăţirea peste noapte a opor-10 jean-Marc Moschetta bdquoecce homo la theacuteologie chreacutetienne face
au transhumanismerdquo icircn le transhumanisme Homo Novus ou fin de lrsquohomme Odile Hardy (dir) Actes du colloque de la Formation en Anthropologie de la Personne (FAP) 15-16 octobre 2015 Parole et Silence 2017 p 99-100
217
tuniștilor și vidarea de energie a ţării () dar poate că icircn estul europei firea lucrurilor are o altă formulă istorică decacirct icircn Occidentul avansat de unde și rezistenţa mai mare faţă de un spirit al timpului al cărui ton a fost dat icircntotdeauna de Occident Metaforele și conceptele vagi sunt uneori ca niște surse de oxigen mental te ajută să respiri mai bine deși nu-ţi explică totulrdquo11
Știința fără conștiință este ruina sufletului
Pentru filosoful Freacutedeacuteric Worms noțiunea de bioe-tică trebuie să permită evitarea disputelor icircntre diferitele concepții despre bine12 Oricum noțiunea de bine a fost și este destul de diluată icircn numeroase chipuri și forme icircn orice societate indiferent de perioada istorică Provocarea pentru Biserica Ortodoxă e că prin intermediul acestui bine diluat icircn societatea franceză cel puțin totul pare a merge icircntr-o singură direcție se pune icircn discuție noțiunea de filiație pa-rentală embrionii sunt clasificați și sortați pe trei paliere ndash proiect parental proiect de cercetare sau distrugere embri-onii care potențial sunt purtători ai unei boli sunt eliminați iar acest proces desigur nu ar trebui numit eugenie favori-zarea unei procreări disociată de sexualitate () Am greșit crezacircnd că zicala bdquoScience sans conscience nrsquoest que ruine de lrsquoacircmerdquo (știința fără conștiință este ruina sufletului ndash Rabe-lais) a fost reținută de către mai toți elevii Nu dorim pentru copiii noștri o Franță individualistă icircn care cei slabi nu au loc o Franță icircn care banii pătrund icircn sfera intimului și unde omul devine obiect de comerț Să nu adăugăm o altă fractură 11 Matei Vişniec bdquoSpiritul timpului și firea lucrurilorrdquo icircn dilema Veche
nr 817 17-23 octombrie 2019 disponibil la httpsdilemavecherosectiunepe-ce-lume-traimarticolspiritul-timpului-si-firea-lucrurilor (accesat la data de 25102019)
12 Catherine Portevin bdquoFreacutederic Worms le refus de la mort sous toutes ses formes est la seule faccedilon de fonder la moralerdquo icircn Philosophie Magazine octobre 2019 p 71
218
bdquoarhipelagului nostru francezrdquo unde coeziunea este distrusă prin dorința de a dizolva legăturile care unesc oamenii in-clusiv baza antropologică ce le este comună13
Astfel Academia Națională de Medicină din Franța evocă bdquoruptura antropologică majorărdquo constituită de con-ceperea bdquodeliberată a unui copil privat de tatărdquo o concepere care bdquonu este fără risc pentru dezvoltarea psihologică a co-piluluirdquo bdquoeventuala comercializare icircn acest domeniu al pro-creării este așadar un real pericol care amenință principiul esențial al eticii franceze și anume gratuitatea donării și ne-comercializarea corpului umanrdquo14
Cum se poate stabili filiația copiilor născuți prin in-termediul PMA icircn cuplurile de sex feminin Răspunsurile la această icircntrebare extrem de sensibilă din discuțiile despre extinderea PMA sau mai precis asupra consecințelor sale sunt așteptate de cacircteva luni de acum () Ca o ipoteză de lucru s-ar putea ajunge la recunoașterea comună a unui co-pil exprimată icircnainte de nașterea acestuia Ca și icircn cazurile cuplurilor heterosexuale necăsătorite cuplurile de sex femi-nin ar avea posibilitatea de a-și recunoaște copilul icircnainte de naștere Cu o singură deosebire specifică dacă această recunoaștere a copilului nenăscut ar avea loc icircn fața nota-rului și nu la primărie Cu toate acestea mențiunea pe mar-ginea certificatului de naștere ar fi aceeași ca pentru cuplu-rile heterosexuale bdquoAsistăm la consacrarea voinței ca temei al filiației Acest fapt este o schimbare majoră pentru că se bazează pe separarea acesteia de filiația biologică care con-
13 Bioeacutethique bdquoNous ne voulons pas drsquoune France ougrave lrsquohomme devient objet de commercerdquo icircn la Croix 23 septembre 2019 disponibil la httpswwwla-croixcomdebatsForum-et-debatsBioethique-No-us-voulons-pas-dune-France-lhomme-devient-objet-commerce-2019-09-23-1201049365 (accesat la data de 23092019)
14 Cleacutemence Houdaille bdquolrsquoAcadeacutemie nationale de meacutedecine eacutemet des reacuteserves sur le projet de loi de bioeacutethiquerdquo icircn la Croix 21 septembre 2019 disponibil la httpswwwla-croixcomSciences-et-ethiqueethiquelAcademie-nationale-medecine-emet-reserves-projet-loi-bioethique-2019-09-21-1201049098 (accesat la data de 21092019)
219
stituie pacircnă icircn prezent modelul nostrurdquo analizează laure de Saint-Pern lector la universitatea Paris-descartes15
la fel cacircnd vorbim de recunoașterea automată a copii-lor născuți prin intermediul gPA icircn afara Franței lucru negat imediat de autoritățile franceze este vorba doar de o icircntrebare prin care se solicită explicarea regulilor Oricine a fost lipsit de tatăl său cunoaște perfect suferința provocată de lipsa aces-tuia o suferință care se icircntinde uneori pe tot parcursul vieții Iar această persoană trebuie să accepte că oamenii icircn numele unor argumente teoretice total false și icircnșelătoare decid prin intermediul cadrului legal să creeze generații de copii fără tată și ne icircndreptăm bdquomulțumitărdquo lor către o societate din ce icircn ce mai fragmentată decadentă tehnicistă și tehnologizată fără repere (re-pegraveres) care nu mai respectă nici viața nici copiii aceștia din urmă fiind doar niște obiecte ale unor dorințe ego-iste Eacuteric de Moulins-Beaufort arhiepiscop romano-catolic de Reims și președinte al Conferinței episcopilor Franței sublinia faptul că bdquofenomenul cel mai important nu constă icircn faptul că mariajul creștin este sau va fi icircn continuare rănit ci tocmai icircn ideea creștină despre căsătorie care aduce provocări ale cărei efecte sunt departe de a fi digerate de către umanitaterdquo16
icircn toate aceste condiții ne putem icircntreba ce poate face Bi-serica Ortodoxă Cum poate ea să propovăduiască evanghe-lia la toată făptura icircn tot acest climat antireligios și anticreștin subtil ca manieră dar viguros ca intensitate icircnaltpreasfințitul Părinte Iosif Mitropolitul Ortodox Romacircn al europei Occi-dentale și Meridionale vorbește despre faptul că bdquoavem ne-voie să cunoaștem astăzi cine este Hristos și ce vrea el de la 15 loup Besmond de Senneville bdquoBioeacutethique le gouvernement tente
de deacuteminer le deacutebat sur la filiationrdquo icircn la Croix 11 septembre 2019 disponibil la httpswwwla-croixcomSciences-et-ethiqueethiqueBioethique-gouvernement-tente-deminer-debat-filiation-2019-09-10-1201046562 (accesat la data de 12092019)
16 Heacuteloiumlse de Neuville bdquoFamille marriage Mgr Eacuteric de Moilins Beaufort srsquoadresse aux chreacutetiens dans un essai ineacuteditrdquo icircn la Croix 12 septembre 2019 disponibil la httpswwwla-croixcomReligionCatholicismeFamille-mariage-Mgr-eric-Moulins-Beaufort-sadresse-chretiens-essai-inedit-2019-09-12-1201047075 (accesat la data de 13092019)
220
noi pentru a putea să ne redea vederea și simțirea cea duhov-nicească prin care să-l recunoaștem hrănindu-l cu propria noastră existențărdquo17 Acest lucru se poate obține prin inter-mediul unei catehizări făcute cu o conștiință mărturisitoare de către preot sau catehet de asemenea maniera pastorală de a vorbi credincioșilor adolescenți și adulți despre momen-tele fundamentale din viață procrearea nașterea sexualita-tea sfacircrșitul vieții și moartea trebuie să țină cont de faptul că pregătirea pentru lumea icircn care trăim se face icircn același ritm alert cu care societatea consumeristă se dezvoltă icircn fiecare zi Racordarea Bisericii Ortodoxe la realitatea icircn care trăiește și desigur intuirea provocărilor cu care ea se va confrunta icircn ur-mătorul deceniu se poate face printr-un cler foarte bine pregă-tit nu doar din punct de vedere teologic ci și cu competențe icircn domenii care aparent nu au legătură cu teologia
Plecacircnd de la ideea exprimată de Sfacircntul evanghelist luca icircn cartea Faptele Apostolilor bdquoCum aș putea să icircnţeleg dacă nu mă va călăuzi cinevardquo (Fapte 8 31) pentru Biserica Ortodoxă cel care mărturisește este o persoană care dovedește icircn primul racircnd o cunoaștere temeinică a icircnvățăturii de credință și care icircn același timp are o viață duhovnicească legătura lui cu Biserica nu este de ordin intelectual științific ci tocmai prin exemplul vieții personale aduce o mărturie despre icircnvățătura creștină icircntr-un mediu indiferent religios icircn cel mai bun caz Aportul pe care Biserica Ortodoxă icircl aduce icircn societate este unul fundamental căci este valorizată viața icircn toate formele ei bdquotaina cea mare a omenirii este nașterea lui dumnezeu ca om și taina cea mare a dumnezeirii este nașterea omului icircn dumnezeurdquo18 Nimic nu icircmpiedică dezvoltarea din punct de vedere tehnologic dar această dezvoltare nu justifică nimi-cirea umanității icircn biologic și chiar și mai mult icircn labora-toare Redescoperirea umanității căci despre acest lucru vor-bim implică mărturisirea viziunii creștine asupra omului și a relației sale cu dumnezeu 17 daggerMitropolitul Iosif din pacircntece mai icircnainte de luceafăr te-am născut
Paris edit Apostolia 2018 p 1518 Ibidem
221
Biserica ortodoxă și provocările religiozității
postmoderne
Gabriel Noje
Revenirea religiei icircn postmodernitate
este deja mai mult decacirct o certitudine icircn racircndul filoso-filor și al sociologilor contemporani faptul că religia creștină nu a dispărut și nici nu și-a pierdut relevanța icircn peisajul cul-tural și social odată cu procesul și ritmul tot mai accelerate de industrializare și tehnologizare ale societății moderne1 Paradoxal spre surprinderea multor partizani ai tezei secu-larizării societății contemporane ultimele trei-patru decenii ale secolului trecut au icircnregistrat transformări și evoluții ra-dicale și profunde la nivelul cacircmpului religios mai ales cel 1 Vezi Peter l Berger bdquoThe desecularization of the world A global
overviewrdquo icircn Peter l Berger (ed) The desecularization of the world resurgent religion and world politics Michigan William B eerdmans Publishing Company grand Rapids 1999 p 1-18 Ideea revenirii re-ligiei icircn societatea contemporană este reluată și dezvoltată de Peter l Berger icircn volumul The many altar of modernity towards a new paradigm of religion in a pluralist age BostonBerlin de gruyter 2014 Poziția exprimată de sociologul american icircn lucrările de mai sus este cu atacirct mai interesantă și mai surprinzătoare cu cacirct Peter l Berger s-a numărat icircntre sociologii religiei care au susținut sus și tare prin anii 1960-1970 că icircn societatea modernă religia va suferi un declin iremediabil și icircntr-un final va dispărea A se vedea icircn acest sens The sacred canopy Elements of a sociological theory of religion New-york doubleday amp Co garden City 1967
222
european Poate deloc icircntacircmplător resurecția interesului față de religie la finele secolului trecut a coincis cu emergența postmodernității2 etapă istorică și culturală icircn care locul și rolul religiei icircn societate sunt tot mai des reconsiderate de către specialiști
Cacircteva precizări se impun icircn continuare pentru icircnțelegerea trăsăturilor evenimentului reicircntoarcerii religiei3 icircn societate sau a revanșei lui dumnezeu4 cum a mai fost nu-mită această stare de fapt icircntacirci de toate cum bine au apreciat unii analiști secularizarea5 ndash icircn sensul unei emancipări cres-cacircnde a societății și a spațiului public de sub tutela Bisericii și deci a pierderii autorității acesteia din urmă ndash rămacircne icircn continuare o caracteristică definitorie a lumii icircn care trăim 2 Această perioadă istorică al cărei debut a fost fixat undeva icircn jurul
anilor 1970-1980 este cunoscută sub mai multe denumiri unii au-tori preferă să vorbească de modernitate tacircrzie (Anthony giddens) alții optează pentru numele de ultramodernitate (urlich Beck) icircn timp ce alții o califică drept hipermodernitate (gilles lipovetsky) Fi-losoful jean-Franccedilois lyotard ca unul ce a jucat un rol important icircn ceea ce privește impunerea termenului postmodernitate situației isto-rice și culturale actuale a definit postmodernitatea ca reprezentacircnd bdquoneicircncrederea icircn metapovestirirdquo sau bdquometanarațiunirdquo icircnțelegacircnd prin acestea acele ideologii politice și filosofice care au icircncercat să dea un sens omului și istoriei sale Vezi jean-Franccedilois lyotard Condiția postmodernă raport asupra cunoașterii [col Panoptikon] trad Ci-prian Mihali Cluj-Napoca editura Idea design amp Print 2003 p 11
3 Andreacute tosel du retour du religieux Sceacutenarios de la mondialisation culturelle 1 Paris editions Kimeacute 2011 p 53-83
4 Cf gilles Kepel dumnezeu icircși ia revanșa Creștini evrei și musulmani recuceresc lumea [la revanche de dieu Chreacutetiens juifs et musulmans agrave la reconquegravete du monde] trad Rodica Maria Valter și Radu Valter București edit Artemis 1994 Ideea se regăsește și la Alain Basternier bdquoReligion religiositeacute et appartenance religieuse en europerdquo icircn la revue nouvelle 6-72007 p 66
5 Noțiunea de bdquosecularizarerdquo și implicațiile acesteia la nivelul societal instituțional și al vieții oamenilor sunt bine explicitate de către Karel dobbelaere bdquoSecularizationrdquo icircn george Ritzer (ed) The Blackwell Encyclopedia of Sociology uSAOxford uKVictoria Australia Blackwell Publishing Malden 2007 p 4148-4156
223
a postmodernității Apoi este clar că icircn spațiul european oc-cidental creștinismul (catolic și protestant) se află statistic vorbind pe mai departe icircntr-un declin vizibil situație ce i-a determinat și icirci determină pe liderii religioși să găsească noi strategii de evanghelizare și de misiune creștine6 Vorbind de provocarea acestui context cu precădere icircn mediul fran-cez sociologul francez jean-Paul Willaime surprindea chiar ideea că icircntr-o societate creștină ndash la bază ndash prin cultură creștinismul icircnsuși se află astăzi icircn minoritate și că s-a tre-cut de la un creștinism prin moștenire la un creștinism prin alegere7
Pe de altă parte bdquobelieving without belongingrdquo8 a cre-de icircnsă fără necesitatea afilierii la o biserică un cult sau o organizație religioasă rămacircne un principiu la care aderă mulți dintre europeni atunci cacircnd se pune problema ex-primării și manifestării credinței Cei care renunță la Bi-serica creștină ca instituție și la serviciile acesteia nu o fac neapărat pentru a se declara atei ci pentru motivarea unei credințe eliberate de normele constracircngătoare sau principii-le rigide ale Bisericii icircn fine la nivelul practicilor religioase tradiționale creștine frecventarea lăcașurilor de cult postul spovedania și icircmpărtășania etc devin ocazionale sau lipsite de importanță pentru cei mai mulți și desigur pentru ca tabloul să fie cacirct mai complet nu trebuie omis faptul că icircn europa religia musulmană este icircn plină icircnflorire
Cu toate acestea icircn ciuda acestor evidențe unele din-tre ele icircngrijorătoare din punct de vedere creștin epoca postmodernă este caracterizată de un interes viu pentru re-6 O prezentare destul de amplă a măsurilor și a strategiilor misiona-
re adoptate de către Biserica Romană-Catolică pentru depășirea secularizării ne oferă gilles Kepel dumnezeu icircși ia revanșa p 62-118
7 bdquole christianisme au rythme de la socieacuteteacute entretien avec jean-Paul Willaimerdquo icircn Projet 32001 p 49
8 grace davie bdquoBelieving without belongingrdquo icircn Social Compass 41990 p 456-469
224
ligie și mai ales pentru religiozitate desigur nu este vorba nicidecum de o revenire la creștinismul instituționalizat așa cum am putut deduce din cele menționate mai sus ci mai degrabă la apariția și rapida răspacircndire icircn racircndul oamenilor a unor noi forme de credință și spiritualitate unele desprin-se din creștinism (ex curentele neoprotestante Mișcarea lui Iisus Biserica lui Mormon mișcări harismatice etc) altele de proveniență extrem-orientală (diferite versiuni ale budis-mului yoga zen etc) și oferite ca alternativă la creștinismul oficial9 un avacircnt puternic icircl are mișcarea New Age spiritua-litate care se propune a fi holistă și icircn care se regăsesc ndash sub forma unui amestec generos ndash idei din științe (fizică cuanti-că informatică etc) laolaltă cu concepții religioase orienta-le dar și creștine10 Paralel cu creștinismul tradițional și-au făcut prin urmare simțită prezența noi maniere de căutare religioasă de căutare a sacrului
dincolo icircnsă de pluralitatea formelor de expresie avem icircn general de a face icircn postmodernitate cu o religio- zitate sincretistă pestriță difuză improvizată greu sistema-tizabilă situată la granița dintre ocultism și iraționalitate păgacircnism și elemente creștine diluate o religiozitate care vine icircn icircntacircmpinarea dorinței individului postmodern de a-și compune și personaliza propria religie icircn postmoder-nitate deci spiritul religios și religia nu mor nu dispar din peisaj dar există tendința de a fi profund individualizate și subiectivizate icircn acord cu fenomenul individualismului contemporan care ocupă tot mai frecvent scena vieții socia-le11 la această religiozitate postmodernă dorim să ne refe-9 Franccediloise Champion bdquoSpirit religios difuz eclectism și sincretismerdquo
icircn jean delumeau (coord) religiile lumii trad Angela Pagu et alii București edit Humanitas 2014 p 708
10 Mai multe detalii privind curentul new age-ist la Nicolae Achimescu Noile mișcări religioase [col Restauratio] Cluj-Napoca edit limes 2002 p 229-270
11 Părintele dumitru Popescu vorbea de tendința icircntacirclnită astăzi pe fon-dul dihotomiei dintre public și privat introduse icircn mentalitatea secu-
225
rim succint icircn continuare icircncercacircnd să surprindem cacircteva dintre trăsăturile și modurile sale de manifestare icircn racircndul oamenilor
ipostaze ale religiozității postmoderne
Autonomia crescacircndă de care dă dovadă individul post-modern icircn privința propriei sale vieți a stabilirii propriilor norme de conducere a vieții icircl determină pe acesta să aplice aceeași autonomie și icircn raport cu religia și credința12 Chiar dacă nu părăsește icircntru totul creștinismul cel puțin din punct de vedere cultural nimic nu icircl oprește pe omul de astăzi să interpreteze icircntr-o logică personală și selectivă icircnvățăturile Bisericii principiile morale și simbolurile religioase creștine Așa am putea să icircnțelegem de pildă tendința decontextua-lizării unor pasaje sau episoade scripturistice și aplicarea lor pentru justificarea unor convingeri atitudini sau idei care nu au nimic icircn comun cu experiența și mărturisirea de secole a Bisericii legat de acest context sesizează părintele Nicolae Achimescu creștinismul rămacircne pentru persoana care-l in-terpretează prin prisma subiectivății doar un fragment al cul-turii iar nu o experiență autentică o icircntacirclnire vie icircn dialog cu dumnezeu13
laristă de eliminarea religiei din sfera vieții publice și de izolarea aces-teia icircn bdquosfera subiectivității privaterdquo ndash cf dumitru Popescu Hristos Biserică Misiune relevanța Misiunii Bisericii icircn lumea contemporană galați edit Arhiepiscopiei dunării de jos 2011 p 184
12 bdquoReligios sau nu omul modernității tacircrzii s-a obișnuit să-și con-struiască singur imaginea lumii a destinului propriu eventual a transcendenței Supunerea față de o doctrină sau o tradiție supunerea icircn genere a devenit o atitudine cel puțin neobișnuită dacă nu chiar suspectă Atitudinea critică liberul examen alegerea inventivitatea ndash iată virtuțile icircn care se recunoaște sau la care vibrează omul comun al zilelor noastrerdquo ndash Anca Manolescu Stilul religiei icircn modernitatea tacircrzie [col Plural M] Iași edit Polirom 2011 p 32
13 Nicolae Achimescu religie modernitate și postmodernitate [col Me-dia Christiana seria lumina] București edit trinitas 2013 p 357
226
logica improvizației icircn materie de religie și credință dovedește după cum s-a arătat că icircn postmodernitate ceea ce contează pentru individ este icircn principal experiența depu-să personal pentru icircmplinirea psihologică a nevoii spirituale și nu icircn mod necesar adevărul religios revelat și vehiculat icircn doctrina și prin autoritatea Bisericii14 O astfel de realitate icircl determină pe sociologul francez gilles lipovetsky să consi-dere că astăzi valoarea religiei nu vine din faptul că ar oferi un adevăr absolut ființei umane ci constă icircn puterea atribu-ită acesteia icircn ce privește favorizarea și facilitarea accesului la bdquoo stare superioară de a fi la o viață subiectivă mai bună și mai autenticărdquo15 și așa cum constata și Anca Manoles-cu bdquocercetarea și procesarea subiectivă a sensului prevalează asupra receptării unui adevăr care emanacircnd din Polul abso-lut e transmis prin revelație prin textul sacru prin tradiție prin instituții erou independent al icircntreprinderii spirituale individul icircși selectează icircși organizează și icircși subordonează icircn fond materialul religios icircn vederea unei cacirct mai reușite laquorealizări de sineraquo la nivel individualrdquo16
Această tendință icircntacirclnită la omul postmodern nu ar trebui să ne surprindă fiind de fapt icircn ton cu sincretismul și relativismul facilitate de către globalizare sau poate chiar dictată de globalizare și aceasta pentru că așa cum afirmă părintele dumitru Popescu icircn timpurile noastre bdquose dorește nu numai o super-cultură ci o super-religie formată icircn mod sincretist din fragmente și piese ale diferitelor religii pe care le relativizează icircn funcție de opțiunile individului fără a ține cont de originea lor divină sau umanărdquo1714 daniegravele Hervieu-leacuteger bdquolrsquo eacutetat de religions en Francerdquo icircn
Encyclopeacutedie des religions encyclopedia universalis 2002 p 218 15 Vezi gilles lipovetsky Fericirea paradoxală Eseu asupra societății
de hiperconsum trad Mihai ungurean [col Plural M] Iași edit Po-lirom 2007 p 114
16 Anca Manolescu Stilul religiei p 3317 dumitru Popescu Hristos Biserică Misiune p 104
227
Fenomenul globalizării și pluralismul religios specifi-ce societății contemporane conduc icircn sens negativ la o re-lativizare și o nivelare a adevărului fiecărei religii deci și a creștinismului bdquoicircn pluralismul religios al europei contempo-rane ndash declară părintele Ioan Bizău ndash creștinismul este tratat doar ca una dintre multiplele religii existente pe continent deși rădăcinile istorice și culturale europene sunt creștine Nu se neagă faptul că spiritualitatea creștină face parte din identitatea istorică și culturală a europei icircnsă se afirmă că ea este pe același plan cu a celorlalte religii și că trebuie să-și laquodemonstrezeraquo superioritatea și eficiențardquo18 declararea tutu-ror religiilor și doctrinelor religioase ca fiind egale produce confuzie icircntre contemporani și creează cadrul propice pentru proliferarea sincretismului religios icircn construirea propriului univers religios omul postmodern dispunacircnd de o gamă va-riată de bdquooferterdquo dintre care poate alege pe cele mai convenabi-le Așa se explică faptul că asistăm icircn zilele noastre la apariția unor fenomene precum bdquobricolajul religiosrdquo sau bdquoreligia de tip cofetărierdquo19 specifice religiozității postmoderne20
trecacircnd icircntr-un alt registru religiozitatea postmo-dernă pare să fie dominată icircn general de ideea unei macircntuiri subiective și intramundane Cedacircnd impulsurilor și idealuri-lor societății de consum religiozitatea pare să urmărească icircn zilele noastre confortul psihic fericirea pacea interioară pe care le poate produce oamenilor icircntr-o cultură a dezvoltării 18 A se vedea Ioan Bizău Viața icircn Hristos și maladia secularizării Cluj-
Napoca edit Patmos 2002 p 1719 Nicolae Achimescu religie modernitate și postmodernitate
p 43420 bdquoConsecința cea mai gravă a politicii religioase promovate icircn prezent
de către instituțiile europene este relativismul religios toate religiile sunt icircn mod egal laquoadevărateraquo icircn virtutea acestui principiu fiecare laquocetățeanraquo european va fi tentat să aleagă ceea ce i se pare laquomai bunraquo pentru el așa cum procedează atunci cacircnd alege din multitudinea de oferte ale campaniilor de publicitate de pildă Pe baza acestei formule a laquoreligiei de piațăraquo se ajunge icircn mod firesc la laquosoluțiaraquo sincretismului religiosrdquo (Ioan Bizău Viața icircn Hristoshellip p 18)
228
personale religiozitatea este privită ca un mijloc prin care omul se icircmplinește spiritual este icircn acord cu sine dar și cu ceilalți O astfel de tentație a unei macircntuiri intramundane se pare că nu a ocolit nici religia creștină yves lambert sem-nala acum mai bine de trei decenii transformările care au avut loc icircn sacircnul creștinismului occidental prin deplasarea accentului și a discursului de la preocuparea pentru macircn-tuire icircn viața de dincolo la asigurarea unei vieți fericite aici pe pămacircnt Biserica a renunțat să mai vorbească de păcatele de moarte să glorifice ideea de sacrificiu și de renunțare să deculpabilizeze ideea de plăcere și de dorință icircndreptacircndu-și atenția spre valori precum iubirea solidaritatea armonia icircmplinirea persoanei21
Interesantă este și maniera icircn care receptarea religiozității postmoderne are loc icircn cadrul generației tinere Sondaje rea-lizate icircn Franța după 1990 au evidențiat faptul că indiferența tinerilor icircn materie religioasă adică față de catolicism icircn prin-cipal se combină cu o fascinație a acestora față de tot ceea ce presupune straniul magia ocultismul sau satanismul dar nu mai puțin o credință icircn viața de dincolo de pildă icircn 1994 icircntre tinerii cu vacircrsta cuprinsă icircntre 18 și 24 de ani 61 cre-deau icircn vrăjitorie 53 icircn extratereștri 49 icircn comunicarea cu morții iar 46 icircn spiritism icircn egală măsură sondajele ară-tau că aceiași tineri manifestă spre deosebire de generațiile părinților și a bunicilor lor un interes pentru spiritualitate icircnsă alta decacirct cea a Bisericii Catolice față de care dovedesc o atitudine disprețuitoare22 Chiar dacă sondajele de mai sus privesc situația peisajului religios icircn racircndul segmentului tacirc-năr al populației franceze credem că icircn linii mari și cu unele nuanțări de rigoare concluziile acestora sunt valabile și apli-cabile și pentru alte țări ale continentului european
21 yves lambert dieu change en Bretagne Paris Cerf 1985 p 355-38322 A se vedea interpretarea sondajelor și datele la Claire lesegretain
bdquole paysage religieux des enfants et adolescents aujourdrsquohuirdquo icircn la lettre de lrsquoenfance et de drsquoadolescence 42008 p 46-48
229
Atitudinea tinerilor și a adulților față de religie și noua religiozitate icircn societatea romacircnească
dobacircndirea libertății democratice după 1989 a icircnsem-nat pentru țara noastră și deschiderea spre Occident și im-plicit intrarea icircn contact nemijlocit și nepregătit cu cultura secularizată specifică acestuia Chiar dacă la icircnceput mai modest influențele duhului secularizant au pătruns pe dife-rite căi ndash publicații mass-media libertatea de circulație etc ndash și la noi afectacircnd și bulversacircnd conștiințele și sensibilitățile umane23 Influențele au fost și sunt vizibile inclusiv la nivelul vieții și al manifestării religioase și cu precădere icircn racircndul tinerei generații post-decembriste deși nu trebuie genera-lizat tinerii au icircnceput să adopte icircn ceea ce privește religia și credința tiparele de gacircndire caracteristice societății glo-balizante și relativiste Așa cum arată un raport24 realizat icircn anul 2014 icircn țara noastră privind religiozitatea tinerilor și a adulților cu vacircrsta cuprinsă icircntre 15 și 29 de ani icircn ciu-da unui procentaj mare icircn ce privește apartenența religioasă (peste 95 dacă luăm icircn calcul toate confesiunile religioase) răspunsurile la cacircteva icircntrebări privind icircnvățătura de bază a credinței reflectă altă realitate de exemplu la icircntrebarea pri-vind credința icircn dumnezeu peste 78 dintre cei intervievați au răspuns afirmativ 15 și-au exprimat icircndoială iar pentru 5 răspunsul a fost negativ icircn privința existenței raiului și a iadului numărul celor care se icircndoiesc de existența acestora
23 O bună punere icircn temă a principalelor probleme morale pe care le-a generat duhul secularizant la noi icircn țară imediat după recacircștigarea libertății icircn 1989 găsim la ștefan Iloaie relativizarea valorilor mo-rale tendințele eticii postmoderne și morala creștină [col Moralia] Cluj-Napoca edit Renașterea 2009 p 31-48
24 daniel SanduCătălin Augustin StoicaRadu umbreş tinerii icircn romacircnia griji aspirații atitudini și stil de viață raport de cercetare realizat de Centrul de Sociologie Urbană și regională ndash Curs pentru Friedrich-Ebert-Stiftung romacircnia (FES) București 2014
230
sau o neagă este mai mare decacirct la icircntrebarea precedentă 26 nu sunt siguri că există iar 8 nu cred icircn rai și iad ră-macircnacircnd 63 cei care admit existența lor25
Situația pare mai drastică la capitolul practicilor și comportamentelor religioase Raportul indică un procen-taj scăzut al tinerilor care frecventează foarte des slujba re-ligioasă duminicală (8) comparativ cu cei care merg rar (45) sau foarte rar (30) icircn privința rugăciunii 18 au declarat că se roagă foarte des icircn timp ce 28 se roagă rar iar 15 foarte rar Spovedania un alt indicator al vieții reli-gioase este practicată foarte des și des de 19 dintre tineri și adulți spre deosebire de cei 79 care se spovedesc rar și foarte rar26
Fără a pune la icircndoială dacă cifrele acestui raport pri-vind gradul de religiozitate a tinerilor reflectă icircntru totul sau nu realitatea suntem totuși de acord cu concluzia autorilor care precizează că diminuarea la nivelul practicilor religioa-se poate să fie interpretată ca o nouă formă de comporta-ment religios totodată ne icircntrebăm dacă nu cumva bdquoușoara icircndepărtare a tinerilor de religierdquo și bdquoo icircndepărtare mai sem-nificativă a lor față de instituția Bisericiirdquo27 amintite de autori nu se icircnscriu icircn fapt icircn acea tendință icircntacirclnită de sociologi icircn Occident a bdquocreștinilor fără Bisericărdquo sau a credinței fără afiliere religioasă tendință care la noi pare să fie doar la icircn-ceput
Pe de altă parte odată icircnsă cu influențele secularizării occidentale au pătruns la noi icircn țară și influențele curente-lor noilor spiritualități religioase și para-religioase prezente icircn Occident de cacircteva decenii Această bdquoavalanșă crescacircndă a tot felul de idei neo-gnostice a esoterismului modern a unei serii de tendințe și practici care icircncearcă să-l excludă
25 A se vedea icircn mod special capitolul 7 bdquoReligie și spiritualitaterdquo al ra-portului de mai sus p 113-114
26 daniel SanduCătălin Augustin StoicaRadu umbreş tinerii icircn ro-macircnia p 116
27 Ibidem p 125
231
pe dumnezeu din viața omeniriirdquo i-a apărut tacircnărului de as-tăzi din Romacircnia ndash tacircnăr cu preocupări intelectuale dar cu o educație religioasă precară și dovedind anumite stereotipii vizavi de instituția și icircnvățătura Bisericii ndash ca o bdquoofertărdquo exo-tică și ca un teren deschis spre explorarea unor noi forme de religiozitate28 dintr-o fidelitate mai mare sau mai mică față de tradiția religioasă moștenită de la părinți tacircnărul nu renunță la credința icircn dumnezeu dar aderă la o concepție religioasă sincretistă pe care o și pune icircn practică fără să considere acest lucru nepotrivit sau imoral29
tendința spre o religiozitate difuză sincretistă fluidă este prezentă deci și icircn societatea romacircnească icircnsă proba-bil nu icircn același grad ca icircn societățile occidentale30 Mulți dintre tinerii și adulții din zilele noastre manifestă un inte-res sporit chiar dacă probabil mai mult pur teoretic față de spiritualitățile alternative de extracție orientală față de mișcări precum yoga zen sau alte tipuri de meditație față de tehnici sau terapii para-religioase precum reiki Bowen etc 28 Nicolae Achimescu Noile mișcări religioase p 7-8 29 Părintele Achimescu remarcă faptul că sunt destui studenți care
participă cu regularitate la slujbele Bisericii practică spovedania și icircmpărtășania dar icircn mod paradoxal icircn viața particulară pun icircn practică cu aceeași ușurință concepții tehnici incantații specifice spiritualităților difuze icircn speranța că vor dobacircndi forțe sau energii spirituale sau divine Vezi Nicolae Achimescu Noile mișcări re- ligioase p 8
30 Așa cum remarcă și Sorin gog este greu de estimat icircn procente numărul tinerilor sau adulților care devin tot mai interesați de spiritualitățile alternative și acest fapt din cauză că la nivel național majoritatea sondajelor adună informații cu privire la valorile și practicile religioase ce țin de religia ortodoxă și celelalte confesiuni creștine Cu toate acestea spune sociologul Sorin gog analiza datelor furnizate de sondajele existente arată un anumit declin icircn țara noastră a religiei instituționalizate și permit evidențierea unor deschideri spre domeniul celorlalte spiritualități Vezi Sorin gog bdquoAlternative forms of spirituality and the socialization of a self-enhancing subjectivity features of the post-secular religious space in contemporary Romaniardquo icircn Studia UBB Sociologica 22016 p 104
232
Alții consultă horoscopul sau apelează la serviciile unor as-trologi pentru a li se interpreta astrograma crezacircnd că suc-cesul icircn viață sau familie depinde de ce anume vor descoperi aici Provocările sunt cu atacirct mai mari cu cacirct chiar și icircntre creștinii practicanți se icircntacirclnesc astfel de practici care se icircn-depărtează de spiritul evangheliei și de spiritualitatea Bise-ricii Răsăritene Or o astfel de realitate nu subliniază decacirct existența unei credințe slabe contaminată de religiozitatea postmodernă
Provocări ale noii religiozități postmoderne din perspectivă teologică
Caracterul provocator al religiozității sincretiste post- moderne pentru viața eclezială a fost remarcat de către teo-logii ortodocși romacircni icircncă de la pătrunderea la noi icircn țară a multitudinii de noi mișcări creștine și de curente religioa-se de proveniență extrem-orientală unii teologi precum părintele Ion Bria au sesizat faptul că Biserica a fost prima care a trebuit să facă față noilor provocări ale sincretismu-lui religios icircntrucacirct după acel vid spiritual cauzat de regi-mul comunist acesteia i-a lipsit capacitatea de rezistență și confruntare cu acestea31
icircntre timp vocea Bisericii s-a făcut auzită icircn aceas-tă privință iar pozițiile față de pericolul provocarea și influențele sincretismului religios asupra vieții bisericești au fost exprimate icircntr-o formă sau alta de către teologi Nu este icircnsă mai puțin adevărat că icircn ultimii ani societatea romacircnească și cultura societății s-au laicizat puțin s-au au-tonomizat fiind refractare instituției Bisericii ceea ce face ca mulți dintre tineri și adulți să fie deschiși față de plura-lismul religios actual și să manifeste așa cum am văzut o 31 Ion Bria liturghia după liturghie Misiune apostolică și mărturie
creștină ndash azi sl edit Athena 1996 p 220 Vezi și Ioan Bizău Viața icircn Hristoshellip p 68
233
atracție pentru spiritualitățile sincretiste icircn acest sens sub imperiul ideii seculariste și relativiste că toate religiile sunt astăzi adevărate că unele principii și valori creștine sunt de-suete și defazate că există posibilitatea de a-ți construi și de a avea propria religie și propria credință sau spiritualitate că nu este necesar să mergi la Biserică pentru a-ți manifes-ta credința și alte idei asemănătoare care invadează mințile oamenilor pericolul care persistă și la care sunt expuși mulți dintre tineri și adulți este acela al icircndoielii față de adevărurile revelate ale credinței creștin ortodoxe și al relativizării prin-cipiilor și valorilor creștine care dau sens vieții și identității creștine care formează și structurează ethosul Bisericii de aceea considerăm că o provocare majoră vizează păstrarea și mărturisirea credinței și a identității creștine icircn fața asal-tului sincretismului religios32
icircn plan misionar icircntrucacirct sincretismul religiozității postmoderne contestă obiectivitatea revelației creștine se impune mărturisirea de către Biserică a universalității macircn-tuirii oamenilor și a lumii icircn Iisus Hristos33 evidențiindu-se totodată și implicațiile operei de răscumpărare icircnfăptu-ite de Hristos icircn planul vieții noastre morale și spirituale din perspectivă morală este necesară analiza eticii pe care o promovează sincretismul religios pentru a reliefa carac-terul șubred al moralei acestor spiritualități pentru a anti-cipa confuzia axiologică pe care respectivele spiritualități o produc la nivelul biografiei oamenilor
32 Vezi și Nicolae Achimescu religie modernitate și postmodernitate p 348
33 dumitru Popescu Hristos Biserică Misiune p 105
235
Biserica viitorului și autoBiograFia spirituală
Maxim (Iuliu-Marius) Morariu
introducere
Se vorbește adesea cu o oarecare icircngrijorare despre Biserica viitorului sau despre viitorul Bisericii diferiţi teo-logi sau oameni de cultură icircși exprimă tot mai mult icircngrijo-rarea cu privire la scăderea credibilităţii Bisericii Ortodoxe Romacircne icircn sondaje icircn vreme ce tinerii par icircn foarte multe situaţii a se icircndepărta de Biserică și a nu se regăsi icircn dis-cursul și ideile ei Pe de altă parte se observă o radicalizare tot mai proeminentă a unui anume segment conservator al Bisericii care se prevalează adesea de respectarea dogmelor ca pretext pentru a refuza schimbarea dialogul cu alţii sau chiar implicarea Bisericii icircn spaţii precum cel social
Atacirct din pricina unora cacirct și a celorlalţi cea care are cel mai mult de pierdut este Biserica icircnsăși Frica de ultra-conservatori o face din păcate incapabilă de o interacţiune socială empatică cu roade credibile sau de promovarea unui mesaj cu adevărat actual transformacircndu-i pe mulţi dintre reprezentanţii ei icircn adepţi ai unor discuţii inactuale icircn vre-me ce reticenţa parcă crescacircndă a categoriei contestatarilor icirci creează o adevărată frică de iniţiativă icircn dialog
Astfel ar fi extrem de firească icircn acest context căutarea unor elemente care să contribuie pe de-o parte la recredibiliza-rea discursului public al Bisericii dar și găsirea de punţi de atra-gere a unor segmente defavorizate sau slab reprezentate icircn spa-
236
ţiul eclesial precum și identificarea unor mijloace de implicare a tuturor categoriilor sociale icircn dinamica activităţii eclesiale icircn mod cert de mare ajutor ar putea fi icircn acest sens spiritualita-tea Ca și icircn discursul ecumenic ea ar fi cea care ar putea crea frumoase punţi de legătură reliefacircnd dinamica credinţei noas-tre actualitatea dar și bogăţia ei icircntre categoriile de texte care-i pot fi subsumate și s-ar constitui icircn frumoase punţi de legătură cu societatea avacircnd icircn același timp valenţe interdisciplinare s-ar număra cu certitudine și cele testimoniale icircn racircndurile lor se icircncadrează de asemenea și cele asupra cărora dorim să ne oprim icircn racircndurile viitoare respectiv autobiografiile spirituale
Autobiografia spirituală și potenţialul ei rol icircn Biserica viitorului
gen important icircnsă insuficient valorificat pacircnă acum icircn spaţiul teologic răsăritean autobiografia spirituală a avut o icircnracircurire aparte asupra unor domenii precum lite-ratura (icircncepacircnd cu modernismul)1 istoria (unde textele 1 Pentru mai multe informaţii cu privire la acest aspect a se vedea și Adam
Smyth (ed) A history of English autobiography Cambridge and New york Cambridge university Press 2016 Adam Smyth Autobiography in Early Modern England Cambridge Cambridge university Press 2010 james Olney (ed) Studies in Autobiography New york Oxford university Press 1988 M Paul Raybaut les recits de vie Theorie et pratiyues Paris editions Presse universitaire de France 1983 Philippe lejeune Pactul autobiografic trad Irina Margareta Nistor București edit univers 2000 liam Harte (ed) A History of Irish Autobiography Cambridge Cambridge university Press 2017 Mihaela Smiedt Particularităţi ale romanului autobiografic icircn Falsificatorii de bani de Andre Gide și romanul adolescentului miop de Mircea Eliade Baia Mare edit eurotip 2011 M Calle-gruber A Rothe (eds) Autobiographie et Biographie Actes du Colloque de Heidelberg Paris Nizet 1989 Alina Crihană Aspecte ale memorialisticii romacircnești posttotalitare icircntre pactul autobiografic și pactul cu istoria galaţi edit europolis 2011 Ciprian Vălcan Ilinca Ilian (coord) Cultura memoriei icircn Europa Centrală timișoara edit universităţii de Vest 2005 Iuliu-Marius Morariu bdquoAn interdisciplinary genre in the
237
cu caracter memorialistic sau testimonial sunt surse ale cercetării) filosofia psihologia sau sociologia Valoarea lui interdisciplinară este așadar certificată de acest aspect alături de alte elemente importante dintre care unele de natură practică
Percepţia cu privire la semnificaţia sa și elementele care ar trebui să definească un text ce poate fi subsumat genului este icircnsă diferită icircn varii arealuri confesionale și tematice fapt ce a determinat anumiţi autori să claseze texte precum Instituţiile lui jean Calvin2 icircn categoria textelor reprezentative ale genului3 de aceea considerăm important ca icircnainte de a vorbi despre au-tobiografia spirituală și textele ei reprezentative din spaţiul or-todox să purcedem la definirea genului Acest fapt va ajuta ci-titorul să icircnţeleagă de ce oameni precum dag Hammarskjoumlld4
Theological literature the spiritual autobiography and its landmarks for the Orthodox spacerdquo icircn Journal of Education Culture and Society 1 2018 p 145-150
2 jean Calvin Institutio christianae religionis ab ipso authore anno 1559 et in libros quatuor digesta certisque distincta capitibus ad aptissimam methodum et tum aucta tam magna accessione ut propemodum opus novum haberi posset additi sunt postea duo indices ab Augustino Marlorato collecti anno 1562 ut testatur eius epistola quorum prior res praecipuas posterior in ea expositos copiosissime Sacrae Scripturae locos continet Quae ad superiores editiones recens addita sunt versa pagina breviter indicat et nova Colladonis epistola proxime praecedens caput primum totius operis genevae Sumptibus eustathij Vignon et Ioannis le Preux 1585
3 john timmer bdquoThe institutes Calvinrsquos spiritual autobiographyrdquo icircn reformed journal 7 1959 p 18-21
4 dag Hammarskjoumlld Markings london Faber and Faber 1972 Bernhard erling A readerrsquos Guide to dag Hammarskjoumlldrsquos Waymarks Minnesota St Peter 2010 Pentru o analiză a conţinutului acestui text a se vedea și gustav Aulen dag Hammarskjoumlldrsquos White Book An analysis of Markings Philadelphia Fortress Press 1969 Henry P Van dusen dag Hammarskjoumlld ndash the Statesman and His Faith New york Harper amp Row 1967 Maxim (Iuliu-Marius) Morariu Autobiografia spirituală a lui dag Hammarskjoumlld ndash o abordare teologică Cluj-Napoca edit Argonaut 2016
238
tereza de Avila5 Sfinţii Siluan Athonitul6 și Ioan de Kronstadt7 sunt nu doar autori de autobiografie spirituală ci și scriitori care au produs texte extrem de valoroase și de utile icircntre care se pot găsi multe similitudini nu doar la nivel stilistic ci și icircn ceea ce privește conţinutul sau mesajul teologic fapt ce le-ar putea transforma icircn adevărate punţi de legătură icircntre diferitele tradiţii creștine
un prim criteriu pentru ca un text să poată fi conside-rat autobiografie spirituală icircl reprezintă cu certitudine faptul de a avea caracterul de fragment autobiografic8 dimensiu-nea testimonială scrisul la persoana icircntacirci reprezintă așadar un element cu valoare eliminatorie pentru plasarea icircn cadrul
5 Cf Sfacircnta tereza din Avila Castelul interior trad Christian tămaș Iași edit Ars longa 1995 Idem Cartea vieţii mele trad Christian tămaș Iași edit Institutului european 1994
6 Sfacircntul Siluan Athonitul Ţine-ţi mintea icircn iad și nu deznădăjdui Spiritualitatea Sfacircntului Siluan Athonitul tacirclcuiri teologice trad Maria-Cornelia și Ioan I Ică jr Sibiu edit deisis 2003 Silouane lʹAthonite Ecrits Spirituels ndash extraits trad l A lassus Begrolles en Mauges Abbaye de Bellefontainte 1976
7 icircntre volumele de autobiografie spirituală aparţinacircnd lui ce au fost tra-duse icircn limba romacircnă se numără și Sfacircntul Ioan de Kronstadt Viaţa mea icircn Hristos trad Boris Buzilă București edit Sophia 2005 Sfacircn-tul Ioan de Kronstadt Spicul viu Gacircnduri despre calea macircntuitoare trad Adrian tănăsescu-Vlas București edit Sophia 2009 Sfacircntul Ioan de Kronstadt Adevărurile icircn care cred trad Adrian tănăses-cu-Vlas București edit Sophia 2011 Sfacircntul Ioan de Kronstadt Ultimele icircnsemnări trad Adrian și xenia tănăsescu-Vlas edit Car-tea Ortodoxă București Alexandria edit Sophia 2006 la scurt timp după publicarea icircn limba rusă lucrarea a fost de asemenea tradusă și icircn engleză icircn contextul deschiderii spaţiului anglican icircnspre ortodo-xie A se vedea john Iliytch Sergieff (bdquoFather johnrdquo) My life in Christ or Moments of spiritual serenity and contemplation of reverent feeling of earnest self-amendment and of peace in God Extracts from the diary of the Most reverend John Iliytch Sergieff (bdquoFather Johnrdquo) trad e e goulaeff london Cassell and company 1897
8 Peter dinzelbacher (ed) dictionnaire de la Mystique Brepols Alfred Kroner Verlag 1993 p 82
239
acestei categorii9 el nu este icircnsă nici pe departe singurul există astfel foarte multe cărţi ce au un astfel de conţinut și totuși nu ies din sfera memorialisticii clasice literatura carcerală fie ea de samizdat cum se poate icircntacirclni icircn spaţiul rus fie scrisă de cei care au luat calea exilului sau publica-tă după căderea regimului ce descrie experienţele trăite de oameni icircnchiși pe nedrept icircn timpul regimurilor opresive ce au dominat cu precădere icircn cea de-a doua jumătate a se-colului trecut europa Central-estică a icircmbogăţit scrisul la persoana icircntacirci icircntrucacirct foarte multe dintre texte sunt scrise de persoane provenind din spaţiul eclesiastic acestea au do-bacircndit și icircn arealul teologic o mare anvergură și răspacircndire deși multe dintre ele conţin și vaste pasaje de autobiografie spirituală ele nu sunt totuși lucrări reprezentative ale genu-lui icircnsă descrierea experienţelor mistice reprezintă și ea un element important cu valoare definitorie la fel ca faptul de a fi texte cu caracter testimonial
Pentru a fi o autobiografie spirituală o lucrare trebuie să fie dedicată exclusiv experienţei mistice iar aceasta tre-buie să fie conform specialiștilor care au investigat genul icircn alte spaţii confesionale descrisă de autorul icircnsuși Reperele temporale și spaţiale pot fi prezente sau absente icircn general icircnsă icircn textele devenite clasice prezenţa lor este una vagă și nu oferă detalii extrem de precise icircn legătură cu locul și tim-pul icircn care au loc anumite evenimente descrise
din perspectivă cronologică autorii care s-au oprit asupra genului și l-au investigat pledează cu precădere pen-tru Confesiunile Fericitului Augustin10 drept text de debut al autobiografiei spirituale icircn spaţiul creștin Așa cum am afir-mat și cu alte ocazii11 și cum au făcut alţi cercetători care au 9 Pantelis Kalaitzidis ortodoxie și modernitate o introducere trad
Florin-Cătălin ghiţ Cluj-Napoca edit eikon 2010 p 87-8810 Saint Augustine Confessions trad Henry Chadwick Oxford Oxford
university Press 199111 Maxim (Iuliu-Marius) Morariu repere ale autobiografiei spirituale
din spaţiul ortodox icircn secolele XIX și XX Ioan de Kronstadt Siluan
240
investigat subiectul12 deși considerăm că prima lucrare im-portantă și compactă a genului este cea despre care am vor-bit anterior socotim totuși că icircnceputurile acestui gen cu rădăcini icircn filosofia antică13 trebuie căutate icircn prima epistolă către Corinteni capitolul 1214 Vorbind despre sine ca despre un altul icircntr-o diatribă imaginară destinată contestatarilor săi dar alternacircnd icircntr-un mod ciudat stilurile narative și persoanele Apostolul Pavel face referire aici la răpirea pacircnă la al treilea cer auzirea de lucruri nemaiauzite și vederea de lucruri nemaivăzute experienţă ce se petrece la icircnceputul apostolatului său și icircl va icircncuraja ulterior icircn activitatea sa misionară icircnţelegerea și acceptarea acestui episod (despre care exegeţii s-au pronunţat deja fapt pentru care nu icircl vom analiza aici icircn detaliu) ca debut al autobiografiei spirituale este importantă și are icircnracircuriri și asupra evoluţiei genului din spaţiul ortodox
despre acesta ar trebui afirmat că icircn vreme ce spa-ţiul catolic cunoaște deși nu din abundenţă totuși icircn mod destul de consecvent texte ce pot fi subsumate genului pre-cum cel semnat de Sfacircntul Patrick15 controversatul julian de
Athonitul și Nicolae Berdiaev (mss teză de doctorat) Cluj-Napoca 2019 p 57
12 Precum Maria M Scott bdquoThe evangelical Conversion Narrative Spiritual Autobiographies in early Modern englandrdquo icircn Christianity and literature 1 2009 p 139-143
13 Căci icircn stilul de scriere al lui Augustin dar și a altor autori următori lui se regăsesc influenţe din autori precum Marc Aurelius Cf Marcus Aurelius Gacircnduri către sine icircnsuși trad Cristian Bejan București edit Humanitas 2013
14 Fully revised Fourth Edition The New oxford Annotated Bible New revised Standard Version With The Apocrypha ed Michael d Coogan Oxford New york Oxford university Press 2007 p 2035-2037 john Barclay bdquo2 Corinthiansrdquo icircn james dg dunn john W Rogerson (eds) Eerdman Commentary on the Bible grand Rapids Michigan Cambridge William B eerdmans Publishing Company 2003 p 1370
15 bdquoSelect cronologyrdquo icircn liam Harte (ed) A history of Irish autobiography Cambridge Cambridge university Press 2018 p xV
241
Norwic16 mai-sus pomenita tereza de Avila maica Maria de San jose17 iar mai recent mărturiile unor oameni precum Faustina Kowalska18 tereza de Calcutta19 sau chiar papa Ioan Paul al II-lea20 iar spaţiul protestant e cel care contribu-ie la renașterea genului și apariţia unei adevărate bdquoindustriirdquo a lui ce maschează adesea scopuri prozelite icircn Ortodoxie sunt destul de puţine textele ce ar putea fi clasificate astfel icircn mod cert la loc de cinste se numără mai-sus pomenitele lucrări semnate de Sfinţii Ioan de Kronstadt și Siluan Atho-nitul lor li s-ar putea adăuga e adevărat cu unele obiecţii și rezerve texte ce poartă semnătura unor oameni precum Nicolae Berdiaev21 și de ce nu Nicolae Steinhardt22
Influenţa paulină e vizibilă icircn paginile fiecăreia dintre ele Astfel fie că este vorba despre jurnalele părintelui Ioan scrise icircnainte sau după apariţia ioaniţilor23 fie de textele
16 julian of Norwich revelations of divine love trad grace Warrack Radford VA Wilder Publications 2011
17 Cf Ronald e Surtz bdquoWord from New Spain The Spiritual Autobiography of Madre Mariacutea de San joseacute (1656-1719)rdquo icircn Hispanic review 5 1995 p 605-607 Kathleen Ann Myers Word from New Spain The spiritual autobiography of Madre Mariacutea de San Joseacute (1656-1719) liverpool liverpool university Press 1993
18 Maria Faustina Kowalska Mic jurnal ndash milostivirea lui dumnezeu icircn sufletul meu trad tadeusz Rostworowski Sj București edit Arhie-piscopiei Romano-Catolice 2008
19 teresa of Calcutta Come Be My light The Private Writings of the Saint of Calcutta New york doubleday 2007
20 Papa Ioan Paul II Icircn macircinile domnului Icircnsemnări personale (1962-2003) trad Mariana Băluţă-Skulteacutety Constantin geambașu Bucu-rești edit Humanitas 2015
21 Nicolas Berdiaev Essai drsquoautobiographie spirituelle trad e Bellenson Paris editions Buchet Castel 1992
22 Nicolae Steinhardt Jurnalul fericirii ed Virgil Ciomoș Cluj-Napoca edit dacia 1992
23 Pentru mai multe informaţii cu privire la aceștia și rolul lor a se vedea și Ion gumenacirci Minorităţile confesionale din Basarabia (1812 - anii 70 ai secolului al XIX-lea) (mss teză de doctor habilitat icircn istorie) Chișinău 2015 p 18-29
242
Sfacircntului Siluan experienţa mistică este urmată de suferinţă uneori chiar de durere trupească ce vine ca parte a unei fru-moase pedagogii divine și are rolul de a-l ajuta pe destina-tarul privilegiat al unor experienţe aparte să nu se trufească la Berdiaev aceasta devine parte a unei tensiuni generale eshatologice născute parcă de un dor după ceva ce se va icircm-plini deplin doar icircntr-o altă realitate care-l transformă pe filosof nu doar icircntr-un căutător al libertăţii ci și icircntr-un mi-litant ardent pentru aceasta bdquodumnezeu a vrut libertatea și a fost ea cea care a condus la tragedia lumii libertatea este la icircnceput dar și la sfacircrșit e icircn ansamblu o filosofie a libertăţii pe care am construit-o perfecţionat-o și completat-o toată viaţa mea Sunt convins că dumnezeu nu este prezent de-cacirct acolo unde este libertate și că el nu se regăsește decacirct icircn ea Singură libertatea trebuie sacralizată și falsele sacralizări unde istoria abundă trebuie să fie desacralizaterdquo24
la fel se icircntacircmplă și icircn alte situaţii precum cea a pă-rintelui Steinhardt Foarte importantă este autobiografia spi-rituală și datorită faptului că oferă exemple necosmetizate de oameni25 Precum cea a suedezului dag Hammarsjkold (1905-1961) cel de-al doilea secretar general al ONu și cea a Sfacircntului Siluan a fost un text ce nu era destinat tipăririi ci mai degrabă monitorizării unor stări interioare profunde pe care autorul le trăiește și de a căror evoluţie este preo-cupat Stareţul rus din lavra Russikonului se observa prin intermediul acestor note pe sine de ce uneori arată chiar el Iată un astfel de exemplu bdquoFiecare om vede icircn aproapele său ceea ce a cunoscut icircn sine icircnsuși icircn experienţa sa duhov-nicească astfel că legătura omului cu aproapele este o măr-turie credincioasă despre treapta cunoașterii de sine pe care a atins-o Cine a cunoscut icircn sine pe de-o parte ce adacircnc ce putere pot atinge suferinţele duhului omului despărţit de
24 Nicolas Berdiaev Essai drsquoautobiographie spirituelle p 6525 Maxim (Iuliu-Marius) Morariu repere ale autobiografiei spirituale
p 16
243
lumina adevăratei fiinţări și pe de alta ce este omul icircn dum-nezeu acela știe că fiece om este o netrecătoare [de o] veșni-că valoare mai mare decacirct icircntreg restul lumiirdquo26
desigur nu doar pentru a-l iubi pe aproapele mai mult icircși analizează Sfacircntul comportamentul deși acesta re-prezintă un aspect foarte important el este icircnsă interesat așa cum remarcă cercetătorii care s-au ocupat cu investi-garea biografiei sale27 și de modul icircn care trezvia icircl poate determina să se păzească de asaltul patimilor să-și dina-mizeze relaţia cu dumnezeu și să realizeze o apropiere cu Acesta sau să se fortifice pe sine icircn practica virtuţilor Notele sale ce nu pot fi icircn niciun caz suspectate de lipsa dimensiunii testimoniale sau de faptul de a nu putea fi definite ca autobiografii spirituale marcate de o puterni-că tensiune mistică și avacircnd icircn centru drumul de la sme-renie la iubire al autorului lor sunt atipice pentru spaţiul nostru teologic icircntr-un context icircn care suntem obișnuiţi cu tratate de teologie scrise icircntr-o formulare impersonală tributare unui limbaj specializat și de o distanţă impertur-babilă ele vin ca o gură de aer proaspăt ca o alternativă ce surprinde și atrage totodată prin dimensiunea sinceră și empatică a textului Cititorii sunt așadar chemaţi să descopere un model uman de sfinţenie asemănător lor din chipul cărora ucenici zeloși nu au reușit icircncă decu-parea aspectelor de umanitate să interacţioneze emoţio-nal cu el placircngacircnd sau bucuracircndu-se de stările prin care trece și să găsească soluţii la problemele lor sau măcar să vadă cum probleme similare celor prin care trec ei și-au găsit răspuns icircn biografia stareţului athonit Stilul cald pe alocuri repetitiv cu accente filosofice și fraze disconti-nue dau textului o savoare aparte și o lizibilitate diferită parcă de cea a lucrărilor cu care este inclusiv cititorul din spaţiul teologic obișnuit
26 Sofronie Saharov Cuviosul Siluan Athonitul trad Rafail Noica Su-ceava edit Accent Print 2013 p 106-107
27 Harry Boosalis Viaţa duhovnicească după Sfacircntul Siluan Athonitul trad emil Mărginean Cluj-Napoca edit Renașterea 2014
244
la fel se poate spune și despre Sfacircntul Ioan de Kronstadt care uneori icirci mustră pe preoţii prea zeloși ceracircndu-le să de-vină adevăraţi ambasadori ai iubirii și ai macircngacircierii28 iar al-teori pornind de la propriile sale trăiri dă speranţă și curaj celor cuprinși de deznădejde sau chiar de gacircnduri sinuciga-șe29 Motivaţia scrierii jurnalelor o arată el icircnsuși icircn paginile de debut al celui dintacirci dintre ele bdquoAtunci am icircnţeles că numai cu o continuă și neicircncetată trezvie și rugăciune voi putea să mă nevoiesc icircmpotriva acestui preaviclean și neobosit vrăjmaș Am icircnceput să lupt cacirct puteam pentru a mă cunoaște pe mine adică sufletul firea neputinţele și căderile mele Pentru a-mi fi necurmată această trezvie am icircnceput din primele zile ale preoţiei mele să ţin un jurnal Mi-am pus ca și canon icircn via-ţă să icircnsemnez orice lucru important ce se icircntacircmplă icircn viaţa mea duhovnicească nevoinţa lăuntrică pe care o duc cu mine icircnsumi amărăciunea pe care o simt cacircnd sunt icircnfracircnt icircn lup-ta cu stăpacircnul icircntunericului domnul mi-l dăruiește icircn ceasul 28 bdquoSlujitorilor lui dumnezeu preoţilor icircnvăţaţi-vă de preschimbaţi
prin puterea macircngacircietoare a credinţei sălașul durerii de care suferă creștinul icircntr-un sălaș al bucuriei icircnvăţaţi-vă să faceţi din cineva care se consideră cel mai nefericit dintre oameni cel mai fericit om de pe pămacircnt convingeţi-l că pedepsit fiind cu puţin mare răsplată va pri-mi (icircnţelepciunea lui Solomon 3 5) Atunci veţi fi prietenii oamenilor icircngeri macircngacircietori organe ale duhului Macircngacircietorrdquo Sfacircntul Ioan de Kronstadt Viaţa mea icircn Hristos p 9
29 bdquouneori cacircnd amărăciunea icircţi cuprinde sufletul ajungi să-ţi dorești moartea Să mori e lesne și nici nu trebuie să aștepţi prea multă vreme dar oare ești pregătit pentru moarte Fiindcă nu se poate să nu știi că după ce vei muri vei fi supus judecăţii după cum ţi-ai trăit viaţa (evrei 9 27) Nu ești pregătit de moarte și dacă ar fi să mori acum ai icircncepe să tremuri din toate mădularele Nu-ţi bate gura degeaba nu mai spune mai bine ar fi să mor mai curacircnd spune cum mă pregătesc creștinește de moarte cu credinţă cu fapte bune icircnduracircnd cu inimă ușoară toate necazurile și amărăciunile ce se vor abate asupra mea ca să pot primi moartea fără frică neicircnfruntat cu pace nu ca pe o teri-bilă lege a firii ci ca pe o părintească chemare a Părintelui ceresc Cel fără de moarte icircn icircmpărăţia cea fără de sfacircrșit făcută unui sfacircnt unui fericitrdquo Ibidem p 20
245
luptei Păstrez acest canon pacircnă icircn ziua de astăzi din cacircnd icircn cacircnd arunc cacircte o privire icircn jurnal și mă cercetez pe mine icircnsumi Astfel icircmi pot da seama dacă icircnaintez dacă sporirea mea s-a oprit sau poate am icircnceput să cad Pentru aceasta și socotesc ţinerea acestui jurnal de mare importanţă străduin-du-mă să nu las să treacă măcar o zi fără să icircnsemnez fie și numai o mică observaţie pentru minerdquo30
Calitatea introspectivă a jurnalului e importantă și are utilitate și pentru spaţii precum cel psihologic unde ea a de-venit o practică curentă icircn același timp ar putea icircncuraja o practică frumoasă și utilă icircn spaţiul ortodox deosebit de frumoase și pline de sevă duhovnicească sunt și rugăciunile lui Iată un astfel de exemplu bdquodoamne dăruiește-mi harul tău ca să-ţi pot mulţumi icircn chip desăvacircrșit și să dobacircndesc o viaţă curată Ajută-mă să scap de icircnșelătoarele curse ale păcatului care mă războiește vracircnd să mă arunce departe de tine dăruiește-mi harul tău pentru a te proslăvi cu prea-plin de putere icircn această lume ateerdquo31
și ele relevă un om sincer icircn trăirile lui dornic să se cu-noască pe sine cacirct mai bine icircntrucacirct e conștient de faptul că o astfel de cunoaștere i-ar putea fi de folos icircn tămăduirea sufle-tească și l-ar ajuta să poată fi cacirct mai mult posibil la dispoziţia altora icircn același timp descrierea unor situaţii casnice precum certurile cu soţia cu cumnata uneori cu nepoata problemele generate de corelarea unor probleme de sănătate cu un stil de viaţă nesănătos sau caracterul său militant manifestat icircn dez-bateri precum cele cu ucenicii lui tolstoi32 deconspiră aspecte
30 Petru Botsi Sfacircntul Ioan de Kronstadt Portret duhovnicesc trad evloghie Munteanu galaţi edit Bunavestire 2003 p 104-105
31 Ibidem p 11132 bdquoeste bine de știut cacirct de icircnverșunat a fost părintele Ioan icircn a-l judeca
pe contele lev tolstoi Odată el nici măcar nu a vrut să discute cu unul dintre ucenicii lui tolstoi principele H presimţind necredinţa acestuiardquo Mihail Meşnikov bdquoicircn amintirea sfacircntului păstorrdquo icircn Măr-turii despre Sfacircntul Ioan de Kronstadt trad eugen Rogoti București Alexandria edit Sophiaedit Cartea Ortodoxă 2007 p 166
246
de umanitate ce nu sunt icircntacirclnite icircn mod curent icircn biografia unui sfacircnt
din păcate dimensiunile acestei cercetări nu ne per-mit o abordare mai amplă și icircn profunzime a acestui subiect și nici oferirea unei palete mai largi de exemple icircl asigurăm icircnsă pe cititor că ele există din abundenţă nu doar icircn pagi-nile celor două opere pe care le-am avut icircn vedere ci și icircn alte texte reprezentative ale genului
concluzii
după cum s-a putut cel puţin intui din prezentarea noastră icircn ciuda existenţei unei penurii de surse ce ar pu-tea fi definite drept autobiografii spirituale icircn spaţiul orto-dox datorită bogăţiei mesajului lor și a diversităţii stilistice pe care o are fiecare text icircn parte se poate vorbi aici de o adevărată dinamică a genului icircn ceea ce privește utilitatea practică acesta este un fapt de la sine icircnţeles căci după cum am arătat deja lucrările avute icircn vedere nu ar avea relevan-ţă doar pentru spaţiul teologic cel psihologic și cel filosofic datorită profunzimii mesajului ci și pentru viaţa practică a unor creștini ce și-ar dori texte scrise după inima lor icircn pa-ginile cărora să nu aibă de-a face cu un discurs impersonal distant ci cu gacircndurile și frămacircntările unor oameni care au dus o viaţă similară cu a lor sau dacă nu măcar au avut pro-bleme ce nu sunt departe de cele cu care ei icircnșiși se confrun-tă fapt ce i-ar putea ajuta icircn găsirea de soluţii
dimensiunea testimonială este așadar cea care dă o valoare aparte și un statut empatic textelor pe care le avem icircn vedere pe cacircnd cea mistică are o relevanţă aparte din perspec-tiva conţinutului icircntr-o societate dominată de scrisul la per-soana icircntacirci icircnsă de un anume gen de text bdquohaștaguitrdquo marcat adesea nu doar de erori gramaticale ci și de o lipsă propriu zisă de decenţă și conţinut redescoperirea autobiografiei spi-rituale ar putea fi credem cea care nu doar să creeze o punte
247
de dialog cu alte spiritualităţi și cu oameni ce nu sunt icircntru totul atașaţi de Biserică stacircrnindu-le interesul pentru viaţa spirituală ci și o alternativă la scrisul la persoana icircntacirci una care ar impune standarde icircnalte prin conţinutul dens subiec-tele abordate dimensiunea personală și empatică și sensibi-litatea lui și icircn același timp ar aduce cu sine reconsiderarea spiritualităţii și a multiplelor sale valenţe icircntr-o lume aflată nu atacirct icircntr-o criză economică ci icircntr-una spirituală icircn care ade-văratele modele sunt adesea ocultate de chipuri ce nu conduc icircnspre valori și soluţii ci contribuie din păcate la atragerea tineretului icircnspre erotism dependenţă și alte probleme ce vor costa cu certitudine societatea viitorului
249
renașterea spiritului de cooperare și solidaritate
ndash premisă a dezvoltării sustenaBile a satului romacircnesc
Ovidiu Hurduzeu
este pentru noi ca romacircni şi creştini ortodocşi o da-torie sfacircntă să gacircndim și mai ales să pornim o icircmpreună-lucrare menită să scoată la lumină icoana uitată a Romacircniei satul nostru această fereastră prin care romacircnul a privit pacircnă mai ieri lumea văzută și cea nevăzută
Odată un muzeograf s-a dus la niște săteni cu gacircnd să cumpere o fereastră veche pentru Muzeul țăranului Ro-macircn ţăranul s-ar fi icircnvoit dar femeia lui s-a icircmpotrivit Nici vorbă cum să vacircnd eu fereastra prin care am privit lumea atacircţia ani
Spre deosebire de femeia care nu a vrut să-și vacircndă fereastra casei icircntrucacirct s-ar fi lipsit de o deschidere spre cealaltă dimensiune a omului noi am vacircndut pe nimic satul romacircnesc fereastra prin care această țară s-a deschis timp de milenii spre comuniune cu Biserica lui Hristos și cu icircn-treaga zidire materială
Mulți romacircni deplacircng decăderea economică și biologică a comunităților rurale Cea mai mare distrugere este icircnsă icircn noi ndash noi nu mai privim lumea cu ochii țăranului de odinioară ndash și la fel de mare este pustiul din sufletul satului nostru devenit o bdquolocalitateldquo o fereastră icircnchisă icircn spatele căreia se sting icircncet viața și speranța
250
Creștinii sunt icircnsă chemați să afirme o lume așa cum ar trebui să fie și să refuze lumea așa cum este duhul Sfacircnt a vrut să ne aflăm icircmpreună pentru a icircncerca să găsim căile prin care satul romacircnesc să redevină un chip frumos o oglindă a creației divine și scara către dumnezeul icircn treime
Ce s-a icircntacircmplat cu satul romacircnesc icircn ultimii 60 de ani Satul s-a uracircțit a devenit un corp social necrozat și de-zechilibrat răvășit de patimi care i-au pervertit identitatea tradițională Principala cauză a acestei uracircțenii ndash icircnțeleg uracircțenia ca o pervertire a naturii un dezechilibru ontologic icircn sacircnul creației ndash este slăbirea sau chiar ieșirea din comuni-tatea de iubire Asupra satului romacircnesc s-a revărsat un duh străin un duh al separării al lăcomiei și al egoismului S-a slăbit mult comuniunea credincioșilor cu dumnezeu și icircntreolaltă și drept urmare s-a pierdut dimensiunea litur-gic-euharistică a existenței
țăranul de odinioară avea conștiința solidarității omului nu numai cu semenii dar și cu icircntreaga creație a lui dumnezeu Spre ilustrare cacircteva cugetări țărănești citate de ernest Bernea icircn Spațiu timp și cauzalitate la poporul romacircn bdquoPămacircntul și ce-rul se țacircn laolaltă și stelele și copacii și omul țacircn toate laolaltă da cine le poate schimba Nime icircncă vine primăvara și vara apoi vine toamna cu ale ei și la sfacircrșit iarna Așa sunt racircnduite și așa merghellip lumea este așa cum a lăsat-o dumnezeu așa cum e ea se țacircne are o racircnduială nu vezirdquo
trufia ieșirea din racircnduială prin ruperea solidarității cu lumea era privită drept cauza căderii omului bdquolasă lucru-rile să meargă icircn legea lor ce te bagi icircn treburi dumnezeiești te crezi mare darsquo te fracircngi și diavolursquo a vrut odată să icircntoarcă lumea altfeliu și-o căzut Omursquo să rămacircna omrdquo
Satul romacircnesc tradițional trăia efectiv timpul și spaţiul liturgic creația reconstituită sacramental unde se amestecă fără confuzie viața pămacircntească și cea cerească istoria și veșnicia
Prin aceasta satul romacircnesc icircnainte de a fi o bdquostructură socialărdquo și o bdquounitate economicărdquo era un eveniment de comu-
251
niune personală prin care transpărea zidirea nouă icircn Hristos icircn sat toate dimensiunile vieții casnice profesionale artistice erau chemate bdquosă se schimbe la fațărdquo umplacircndu-se de duhul lui dumnezeu să funcționeze icircn chip de nouă viață icircn Hristos Precum icircn Biserica primilor creștini icircn universul satului euha-ristia continua să fie bdquoo binecuvacircntare a lumii materiale a roa-delor naturii și o raportare a tuturor acestora cu recunoștință și evlavie la Creatorrdquo (Ioannis zizioulas) Aș spune că satul tradițional era aluatul care dospea icircntreaga frămacircntătură a Creației țăranul lua icircn macircinile sale bătucite făptura zidită și o icircntorcea ca dar Creatorului și dătătorului ei Astfel el recapi-tula și integra icircn viața de zi cu zi bdquooferirea darurilorrdquo (Anafura) cacircnd icircn cadrul Sfintei liturghii lumea este icircnchinată lui dum-nezeu sublimată și reorientată spre menirea ei autentică icircntru Iisus Hristos țăranul con-lucra cu duhul Sfacircnt și cu aproapele lui nu numai pentru macircntuirea sa dar și pentru macircntuirea icircn-tregii Creații participa la evenimentul transfigurării și icircnălțării ei la rangul de trup al lui Hristos
O viitoare renaștere a satului romacircnesc va trebui să ia icircn considerare faptul că icircn ortodoxie totul este menit acestei icircmpliniri liturgice Sfacircntul Maxim Mărturisitorul spunea că lumea este un templu cosmic icircn care omul icircşi exercită sacerdoţiul totul poate fi sanctificat prin puterea harului (nimic nu este sacru icircn sine) Prin urmare liturghia euharistică nu poate exclude viaţa economică Satul romacirc-nesc este chemat să acorde economiei şi vieţii sociale o va-loare sanctificatoare dacă bdquosatisfacerea nevoilorrdquo nu este icircntru dumnezeu ea este lipsită de semnificaţie Nu există o sferă economică neutră economia nu este o extensie a tehnicii ci o prelungire a vieții icircn comunitate viață care nu poate fi icircnțeleasă icircn afara vieții icircn Hristos drept urmare nu putem să acceptăm faptul că sfera economică nu este și ea o manifestare a relației noastre cu dumnezeu economia este orientată fie spre dumnezeu ndash şi atunci participă la marea iconomie cerească fie către demonism ndash şi atunci devine activitatea bdquomaimuţelor lui dumnezeurdquo
252
economia de astăzi profană a profanat lumea Ceea ce ieri era unic și purta chipul lui dumnezeu sau era insu-flat de duhul lui a primit un preț și s-a transformat icircntr-o marfă interșanjabilă Valorile economice au icircnlocuit valo-rile creștine economismul a devenit o religie care vinde iluzia bunăstării pămacircntești Omul nu-și mai vede finalita-tea icircn Hristos ci icircntr-un job bine plătit Precum materia-lismul marxist materialismul economist se crede deasupra oricărei critici Primatul pe care icircl acordăm astăzi economiei este de fapt primatul banului dominația lui Mamona Iar astăzi Mamona se hrănește mai mult ca oricacircnd din camătă Cacircnd o bancă icircți oferă un credit de o mie de lei nu ia banii din buzunar sau dintr-un cont ci pur și simplu creează pe computer un credit care va trebui plătit icircnapoi plus dobacircnda aferentă Acești bani creați din nimic vor fi apoi cheltuiți pe bunuri și servicii din viața reală Banii cămătărești ndash astăzi toți banii sunt bani-datorie (debt-money) ndash au nevoie de un sistem economic icircn perpetuă creștere Pentru ca băncile să facă bani din nimic economia trebuie să crească peste bdquorata dobacircnziirdquo să creeze din ce icircn ce mai multe bdquobunuri și servi-ciirdquo chiar dacă aceste servicii sunt iluzorii bazate pe stimu-larea unor dorințe artificiale sau prin distrugerea capitalului natural
icircn cartea Economii sacre Banii darul și societatea icircntr-o epocă a tranziției david eisenstein explică mecanis-mul de funcționare a banului cămătăresc bdquodin cauza dobacirc-nzii icircn orice moment suma datorată este mai mare decacirct ba-nii existenți Pentru a crea bani noi care să țină icircn funcțiune icircntregul sistemhellip trebuie să creăm mai multe laquobunuri și ser-viciiraquo Principala modalitate de a realiza acest lucru este să icircncepi să vinzi ceva ce odinioară nu avea preț Să transformi pădurile icircn cherestea muzica icircntr-un produs muzical ideile icircn proprietate intelectuală relațiile sociale de reciprocitate icircn servicii plătite Susţinută de tehnologie transformarea icircn marfă a bunurilor și a serviciilor nemonetarizate s-a accele-rat icircn ultimele secole ajungacircndu-se la situaţia de astăzi cacircnd
253
a mai rămas foarte puţin icircn afara sferei monetarizate Vas-tul domeniu obştesc fie că era vorba de pămacircnt sau cultură a fost icircnţărcuit și vacircndut pentru a ţine pasul cu creşterea exponenţială a banilor Acesta este motivul adevărat pentru convertirea pădurilor icircn cherestea a cacircntecelor icircn proprie-tate intelectuală şamd Iată de ce două treimi din hrana americanilor este gătită astăzi icircn afara familiei Iată de ce popularele tratamente naturiste au fost icircnlocuite cu cele pro-venite din industria farmaceutică Iată de ce icircngrijirea copii-lor a devenit un serviciu plătit iar apa de băut este catego-ria cu cea mai mare creştere icircn cadrul vacircnzărilor de băuturi Imperativul creşterii perpetue implicat icircn banul bazat pe camătă este ceea ce icircmpinge continuu transformarea vieţii a lumii și a spiritului icircn bani Completacircnd cercul vicios cu cacirct convertim mai multă viaţă icircn bani cu atacirct avem nevoie de mai mulţi bani ca să trăim Camăta și nu banul este pro-verbiala rădăcină a răuluirdquo
Camăta a transformat banul icircntr-un agent al indigenţei Sărăcia nu este datorată nici lipsei capacităților productive nici măcar lăcomiei lăcomia este un simptom dar nu o cauză icircntr-un context de sărăcie și lipsuri se intensifică lupta pentru niște resurse limitate iar actorul economic raţional ndash ne spun dog-mele economice ndash caută să-și maximizeze interesele financiare Marele scriitor agrarian Wendell Berry ne avertizează bdquoAvem motive să credem că orice este vacircndut va fi pacircnă la urmă distrus Cacircnd totul are un preţ iar acel preţ variază la infinit datorită unei economii fără o relaţie stabilă cu necesităţile sau bunurile reale atunci totul se separă de istorie cunoştinţe respect și iu-bire de acele lucruri care ar păstra integritatea organică ndash și implicit totul se află pe calea pierzanieirdquo
Sărăcia materială are la bază o sărăcie ontologică Sărăcia ontologică se creează prin distrugerea dimensiu-nii personale a lumii Omul de astăzi este sărac fiindcă este supus ordinii impersonale a banului Banul a transformat persoana icircntr-o entitate abstractă și interşanjabilă interesată doar de satisfacerea propriului interes echivalent cu profitul
254
bănesc Omul nu mai este o bdquopersoanărdquo ci un bdquoinstrumentrdquo folosit icircntr-o competiţie pentru controlul și luarea icircn posesie a unor resurse percepute a fi limitate
Ce icircnseamnă o lume săracă din punct de vedere creștin este o lume a separării icircn care comunitatea este un agregat de in-divizi singuratici ndash lumea lui homo oeconomicus a individului fragmentat și izolat care-și urmăreşte doar propriile interese este și lumea lui homo sovieticus ndash homo sovieticus nu-i altul decacirct o variantă a lui homo oeconomicus a omului masifi-cat omul-ca-mijloc care și-a pierdut caracterul sacru unic și personal Prin masificare icircnţelegem procesul de deperso-nalizare prin care omul este despuiat de calităţile sale divin-umane pentru a fi transformat icircntr-o entitate abstractă (un număr un cod o bdquoresursă umanărdquo) şi interşanjabilă icircn lu-mea de astăzi a banului cămătăresc masificarea icircncepe prin spargerea icircn bucăţi a coeziunii persoanei noastre după care suntem parcelaţi icircn porţiuni utilitare (aşa numitele bdquoabilităţi profesionalerdquo) şi reintegraţi icircntr-un bdquoicircntregrdquo construit artifi-cial icircn baza unor inginerii economice şi sociale Acele părţi din noi care nu slujesc intereselor așa zisei bdquopieţe libererdquo de obicei sufletul conştiinţa morală spiritul critic şi taina credinţei sunt aruncate la gunoi
Observăm că situaţia nu s-a schimbat mai cu ni-mic Schema de funcționare a societăţii fără de dumnezeu rămacircne aceeaşi indivizi atomizaţi separaţi unii de alţii sunt bdquoreasamblaţirdquo icircn mod artificial icircn grupuri de icircncadrare icircn comunism funcționau bdquocelulele de partidrdquo bdquobrigăzile de muncărdquo CAP-urile etc azi sunt workteam-urile corporatis-te bdquocomunităţile de consumatorirdquo ndash toate au rolul de a crea o falsă obşte şi o iluzorie solidaritate interpersonală fiind icircn icircntregime dependente de principii structuri şi obiecte exte-rioare (partid stat corporaţie bdquosatul globalrdquo bdquopiaţa liberărdquo)
Nu ar exista masificare dacă banul cămătăresc nu ar distruge capitalul social al comunităților locale și nu ar media relaţiile dintre oameni Banul macircnat de camătă omogenizează abstractizează și instrumentalizează lumea
255
Convertite icircn bani două păduri devin identice două culturi unice se aglutinează icircn cultura globală omul icircnsuşi este redus la statutul de bdquoresursă umanărdquo bdquoconsumator standardrdquo sau parte dintr-un contract icircntre bdquostrăinirdquo ndash pilonul econo-miei globale fiind contractul dintre două părţi care pot să nu aibă nimic icircn comun un contract icircntre bdquostrăinirdquo Cacircnd oamenii nu mai au nimic icircn comun unul cu altul și s-au se-parat de dumnezeu relaţiile interumane se deteriorează atacirct de mult icircncacirct sunt pervertite icircn relaţii mercantile clientelare sau de tip mafiot icircn acest sens Romacircnia de azi poate consti-tui un bdquostudiu de cazrdquo
lumea seculară nu mai stăpacircneşte limbajul care i-ar permite să descrie şi să analizeze situaţia actuală dincolo de cadrul stracircmt şi uscat al economismului Concentrării pute-rii şi a bogăţiilor icircn macircinile tehnocraţiei globale și ale mafii-lor locale icirci corespunde monopolizarea criteriilor adevărate de către bdquosocietatea spectacoluluirdquo lumea contemporană consumă semne goale bdquoSocietatea spectacoluluirdquo nu mai trimite la nimic dincolo de ea doar vidul Mass media şi publicitatea pun icircn circulaţie cuvinte și imagini icircnlănţuite icircn așa fel icircncacirct să nu aibă nicio legătură cu situaţia concretă a omului Individul contemporan este o lume fără uşi şi fără ferestre o cameră obscură ai cărei pereţi sunt acoperiţi cu imaginile hipnotice deversate de ecranele digitale Omul este cucerit de aceste imagini mincinoase care icirci ascund logos-ul (raţiunea de a fi) a lucrurilor şi instaurează nimicul şi ne-viul ca unice alternative posibile Nu mai vorbim decacirct icircn lim-bajul mort al bdquoeficienţeirdquo şi bdquoausterităţiirdquo ca şi cum banii şi creşterea economică ar reprezenta singurele valori autentice Am uitat că profitul nu se socoteşte doar icircn termeni cantita-tivi nu este un cacircştig măsurabil pură acumulare monetară ci o sporire calitativă a existenţei a capacităţii noastre de a ne bucura de ceea ce ni s-a oferit icircn dar Pentru a regacircndi socie-tatea dintr-un unghi de vedere diferit trebuie să mărturisim cealaltă dimensiune a omului şi să ne situăm icircn raport cu realităţi ultime Numai icircn felul acesta vom putea face un pas
256
icircnapoi pentru a lua distanţă faţă de evenimente şi a privi dincolo de măşti
Oare mai este posibil astăzi să gacircndim o alternativă creștină la această lume căzută Spre deosebire de societa-tea occidentală unde individul a rămas icircntr-adevăr singur icircn Romacircnia persoana icircncă mai este icircnconjurată de icoane ndash icoanele profeţilor ale apostolilor ale mucenicilor şi ale sfinţilor Mai există şi icoanele vii ale părinţilor duhovniceşti care ne oferă o relaţie personală transfiguratoare Icoana nu este icircnsă o simplă imagine ci o deschidere o fereastră spre bdquoaltcevardquo un punct de iradiere a Prezenţei o mărturie a instaurării icircmpărăţiei lui dumnezeu Ca fereastră spre icircmpărăţia cerurilor icoana conduce către icircntacirclnirea noastră cu dumnezeu Practica icoanelor icircmpiedică spectacolul imaginilor mincinoase de a concentra orice privire şi orice conştiinţă icircn lumea noastră ortodoxă icoanele sunt peste tot şi conturează un spaţiu metasocial care limitează circulaţia generală a semnelor golite de conţinut
Spaţiul iconic ne oferă și acel cadru necesar restaurării unei economii a dăruirii o economie care să icircnlocuiască eco-nomia separării de pacircnă acum Prin icoană homo oeconomi-cus acest om vechi care se pretinde astăzi alfa și omega este chemat să se icircntoarcă la viaţa icircn Hristos icircn marea lui milos-tenie dumnezeu icircl cheamă să redevină o bdquopersoanărdquo pentru a participa şi el la viaţa veşnică şi la regăsirea logos-ului adică a adevăratei raţiuni de a fi a lucrurilor materiale Icoana ne arată calea unui bdquoteomaterialismrdquo eliberator ne dezleagă de iluziile economismului contemporan din perspectiva ortodoxă afacerea de familie economia domestică coope-rativele agricultura ecologică etc nu sunt bdquolucruri necesarerdquo care ne trimit doar la propria lor obiectivitate utilitară ele sunt daruri de la dumnezeu icircşi au logos-ul personal care se raportează la prezenţa personală a logos-ului ziditorului icircn momentul icircn care logos-ul personal al bdquolucrurilor materialerdquo nu se mai manifestă pentru că lucrurile se limitează la ele icircnsele şi la circulaţia imaginii lor icircntr-un circuit de imagini