BIBLIA - Internet Archive · 2013. 11. 14. · strămoşii nostri vor fi rostit: «Tatăl nostru care eşti în ceruri...» foarte aproape de: «Pater noster, qui es in coelis...»,
BIBLIACUVÂNT CTRE CITITORI
Dup cum este îndeobte cunoscut, «Evanghelia lui Dumnezeu» (1 Tes.
2, 2), «cuvintele vieii celei venice» (Ioan 6, 68) au rsunat,
pentru întâia oar, în auzul strmoilor notri, în epoca
apostolic. Sfântul Andrei, «fratele lui Simon Petru» (Ioan 1, 40),
cel dintâi dintre ucenicii
Domnului care a mrturisit: «am gsit pe Mesia Care se tâlcuiete
Hristos» (Ioan 1, 41), unul din cei doisprezece Apostoli (Matei 10,
2; Marcu 3, 16; Luca 6, 14; Fapte 1, 13), a propovduit adevrul
evanghelic în Sciia Mic, Dobrogea de astzi, aa cum mrturisete,
într-un glas, întreaga tradiie bisericeasc, prin Tertulian (†240),
Origen (†254), Eusebiu de Cezareea (†340), Sinaxarul Bisericii
constantinopolitane etc.
Este deosebit de semnificativ c i unele texte din Noul Testament
dau mrturie, direct sau indirect, despre propovduirea Sfintei
Evanghelii, în primul rând, în Sciia Mic, înc din epoca apostolic.
Scriind din Roma, în anul 63, Epistola ctre Coloseni, Sfântul
Apostol Pavel precizeaz c Evanghelia pe care au cunoscut-o
destinatarii Epistolei sale «a fost propovduit la toat fptura de
sub cer»
(1, 23). În cursul aceleiai Epistole, Apostolul neamurilor explic
acest cuvânt al su scriind c, printre cei ce s-au dezbrcat de omul
cel vechi, îmbrcându-se în cel nou, se numr i sciii, devenii
cretini alturi de celelalte popoare ale antichitii. «Nu mai este
elin i iudeu, tiere împrejur i netiere împrejur, barbar, scit, rob
ori liber, ci toate i întru toi (este) Hristos» (3, 11). Acest text
în care apare, pentru prima i ultima oar, în Noul Testament,
termenul «scit» descrie o stare de fapt pe care Sfântul Apostol
Pavel o consemneaz nu numai pentru a arta adâncile prefaceri pe
care învtura evanghelic le svârise în cugetele celor ce au primit
Botezul, dar i pentru a înfia roadele bogate ale predicii misionare
a tuturor Sfinilor Apostoli, deci i a Sfântului Andrei, apostolul
sciilor.
Dac, în Epistola ctre Galateni, scris în anul 55, din Efes, Sfântul
Apostol Pavel nu amintete decât pe iudei i pe elini ca fiind «una
în Hristos Iisus» (3, 28), în urma primirii Botezului (3, 27), la
mai puin de zece ani dup aceea, în Epistola ctre Coloseni, el adaug
la neamurile convertite la credin i pe scii. Acest fapt îl va
îndrepti pe marele Apostol s afirme c Evanghelia «a fost propovduit
la toat fptura de sub soare» (Col. 1, 23). El va scrie întotdeauna
numai ce a svârit Hristos «spre ascultarea neamurilor, prin cuvânt
i prin fapt»
(Rom. 15, 18). Când, la începutul anului 58, Sfântul Apostol Pavel
prezenta, în Epistola ctre Romani, un prim bilan al rezultatelor
cltoriilor sale misionare, el putea s scrie: «Prin puterea semnelor
i a minunilor, prin puterea Duhului Sfânt, ...
de la Ierusalim i din inuturile de primprejur pân în Iliria, am
îndeplinit propovduirea Evangheliei lui Hristos» (Rom. 15, 19). În
acelai timp, el noteaz c «nemaiavând loc» (Rom. 15, 23) în
inuturile în care propovduise în cele trei cltorii misionare ale
sale, adic în prile de rsrit ale Imperiului Roman: Asia Mic,
Grecia, Macedonia, iliric etc., dorea s-i îndrepte paii ctre
îndeprtata Spanie (Rom. 15, 24, 28), marginea de apus a Imperiului
Roman, cum va fi numit
aceast ar de Sfântul Clement Romanul în jurul anului 95, când scrie
Epistola ctre Corinteni (V, 5-7).
Afirmaia Sfântului Apostol Pavel c nu mai are unde predica
Evanghelia în prile rsritene ale Imperiului Roman poate s apar
oarecum surprinztoare dac avem în vedere c el nu atinsese, în
aceste pri, nici mcar graniele Imperiului Roman dinspre nord,
adic
nu propovduise în Sciia Mic, devenit parte a Imperiului înc din
anii 29-28 î.d.Hr., când Licinius-Crassus, proconsulul Macedoniei,
a cucerit Sciia transformând Dunrea în hotar nordic al
Imperiului.
Explicaia acestei afirmaii o aflm tot în contextul citat al
Epistolei ctre Romani de unde aflm c Sfântul Apostol Pavel a dorit
întotdeauna s binevesteasc
«acolo unde Hristos nu fusese numit», ca s nu zideasc «pe temelie
strin» (15, 20). Rezult deci c în acele inuturi în care Apostolul
nu ajunsese, în timpul cltoriilor sale misionare, noua credin
fusese deja binevestit sau era în curs
de propovduire de ctre un alt Apostol al Domnului. Iar acesta nu
putea fi decât Sfântul Andrei, cum mrturisete tradiia
bisericeasc.
Noiuni ca: «în toat lumea» (Matei 24, 14; Marcu 14, 9), «la toate
neamurile» (Matei 28, 19; Marcu 13, 10), «pân la marginea
pmântului» (Fapte 1, 8), folosite de Mântuitorul în porunca dat
Sfinilor Apostoli de a-i îndeplini
trimiterea lor de cpetenie (I Cor 1, 17) de a binevesti,
pretutindeni i tuturor, Evanghelia, ne dau indicaia clar i precis c
cei doisprezece ucenici ai Domnului erau îndatorai ca, prin
lucrarea lor misionar, s asigure înc în timpul vieii lor pmânteti
cel puin auzirea Evangheliei de ctre toate neamurile din Imperiul
Roman. Dac, din Faptele Apostolilor, nu avem tiri decât asupra
propovduirii Evangheliei la neamuri, îndeosebi de Sfântul Apostol
Pavel, faptul se explic prin aceea c Sfântul Luca, autorul acestei
cri, nu ne-a oferit decât un model al predicii misionare a unei
Apostol pentru ca posteritatea s poat aprecia rezultatele
excepionale ale lucrrii misionare apostolice raportând acest model
la numrul tuturor celorlali Apostoli ai Domnului i la acela al
celorlali misionari cretini de la începuturile Bisericii.
Într-o astfel de lumin, predica Sfântului Apostol Andrei în Sciia
Mic ne apare ca o deplin certitudine, ca o ofrand adus de acest
Apostol dumnezeiescului su Învtor care l-a rânduit în ceata celor
mai apropiai ucenici ai si.
Rsdit în aceste inuturi prin predica unui Apostol, Cuvântul lui
Dumnezeu a ptruns adânc în contiina i memoria celor care le
locuiau, devenind una din componentele fundamentale ale tririi lor
cretine i ale vieii lor spirituale.
Primele dovezi privind vechimea cretinismului românesc sunt unele
descoperiri arheologice din Dobrogea constând din inscripii în
limba greac de provenien
biblic. O dat cu accentuarea dominaiei romane i, mai ales, dup
cucerirea de ctre Traian a Daciei, limba latin vulgar vorbit mai cu
seam în provinciile de margine ale Imperiului va fi tot mai des
folosit în Sciia Mic i în celelalte
provincii ale Daciei. În aceste condiii, prima traducere latin a
Sfintei Scripturi, numit Itala (sec. II), va fi, desigur, folosit
de slujitorii bisericeti i credincioii din aceste pri, cum se poate
dovedi cu numeroase inscripii cretine în limba latin descoperite în
urma cercetrilor arheologice. Acest fapt va contribui decisiv la
formarea limbii române în secolele urmtoare, singura limb neolatin
vorbit în aceste pri ale Europei i la ptrunderea limbii poporului
în Biseric, în relaiile dintre slujitorii bisericeti i cretini,
chezie sigur a însuirii i tririi de ctre obtea credincioilor din
aceste pri a învturii dumnezeieti revelate.
Este neîndoielnic c primele scrieri bisericeti în limba român vor
fi fost cri sau fragmente de cri din Sfânta Scriptur: Psaltirea,
Sfintele Evanghelii, Epistolele sfinilor Apostoli, folosite cu
deosebire în cultul divin public i devenite rugciuni ale preotului
i credincioilor, cluze sigure ale tuturor în cutarea necurmat a
desvâririi morale (Matei 5, 48). Acest lucru l-au i adeverit
primele manuscrise rotacizante în limba român.
Sfânta Scriptur în limba vorbit de poporul din aceste inuturi a
fost, apoi, folosit de preoi în predica din biseric i în
convorbirile directe cu credincioii.
Ei se vor conforma astfel îndrumrii apostolice: «În biseric vreau s
griesc cinci cuvinte cu îneles, ca s înv i pe alii, decât zeci de
mii de
cuvinte într-o limb strin» (I Cor 14, 19). Pentru ca învtura
Sfintei Evanghelii s fie cunoscut tuturor neamurilor (Matei 28,
19), indiferent de limba pe care acestea o vorbeau, la
Pogorârea
Sfântului Duh, Sfinilor Apostoli li s-a dat harisma vorbirii în
limbi, astfel încât toi cei ce erau atunci la Ierusalim cu toate c
aparineau «tuturor neamurilor de sub cer, totui fiecare îi auzea pe
ei
(pe Sfinii Apostoli) vorbind în limba sa» (Fapte 2, 5-6).
Propovduirea Cuvântului lui Dumnezeu în limba credincioilor este,
aadar,
expresia voii lui Dumnezeu i îndrumare categoric apostolic. Sfinii
Apostoli hirotoneau preoi în fiecare Biseric (Fapte 14, 23), «pe
cei
ce au crezut mai întâi» din acea Biseric, dup cum scrie Sfântul
Clement Romanul (Epistola ctre Corinteni XLII, 4), tocmai pentru ca
acetia s poat propovdui adevrul credinei pe înelesul acelora pe
care-i pstoreau. Acest principiu fundamental al pastoralei cretine
este stabilit de Apostolul neamurilor când îi scrie lui Tit, primul
episcop din insula Creta: «Te-am lsat în Creta ... s aezi
preoi
în fiecare cetate, precum i-am rânduit» (1, 5). Dac se ine seama c
insula Creta era supranumit «insula celor o sut de
ceti» formate succesiv o dat cu aezarea în insul a diverselor
neamuri, vorbind
diferite limbi, vom înelege însemntatea îndrumrii apostolice date
lui Tit ca acesta s hirotoneasc
preoi din cei ce aparineau fiecrei ceti unde acetia urmau s-i
desfoare lucrarea.
Cunoaterea de ctre pstorul spiritual a mentalitii, obiceiurilor,
dar mai ales a limbii pstoriilor si, era nu numai obligatorie, dar
i cea mai sigur chezie a deplinei izbânzi a lucrrii preoeti, pentru
ca «toat limba s dea slav lui
Dumnezeu» (Rom 14, 11; cf Isaia 45, 23) i s mrturiseasc «toate
graiurile c Domn este
Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatl» (Filip 2, 11). Dovada
cunoaterii Sfintei Scripturi de ctre strmoii notri înc din
vremuri
strvechi o constituie i folclorul religios: colindele, cântecele de
stea, bocetele etc. care îi au izvorul în istorisirile cuprinse în
Sfânta Scriptur a Vechiului i Noului
Testament: profeiile mesianice, naterea, botezul, patimile,
rstignirea sau învierea Domnului. Aceste neîntrecute creaii ale
poporului nostru se caracterizeaz printr-o surprinztoare
originalitate, prin profunziunea tririlor religioase, prin deplina
ortodoxie i autenticitate a doctrinei, semn al unei îndelungate
cunoateri i asimilri a adevrului revelat, trit i doxologit în
simire i grai românesc, transpus cu neîntrecut
miestrie în culorile Voroneului i ale celor mai de seam ctitorii
româneti. Va fi greu s aflm, în mod cert, când au fost rostite sau
scrise pentru prima oar în limba român texte din Sfânta Scriptur.
Ceea ce se poate susine îns cu o
deplin îndreptire, este c, pornind de la traducerea latin a Italiei
sau Vulgatei,
strmoii nostri vor fi rostit: «Tatl nostru care eti în ceruri...»
foarte aproape de: «Pater noster, qui es in coelis...», (Matei 6,
9), svârind acel miracol al trecerii de la latina vulgar la limba
român, o limb neolatin prin excelen. Acest fapt este de natur s
arate dificultatea pe care strmoii notri o vor fi
resimit, de-a lungul secolelor, fiind obligai s foloseasc în cult
crile liturgice ca i textele Sfintei Scripturi într-una din cele
dou aa-zise limbi sacre: slavona i greaca. În aceste condiii, este
lesne de îneles pentru ce s-a manifestat din partea clerului i a
credincioilor români dorina statornic de a avea tlmcite în limba
îneleas de popor Sfânta Scriptur i crile liturgice. Psaltirea
Scheian, Psaltirea Voroneean i
Psaltirea Hurmuzachi, toate manuscrise din prima jumtate a
secolului al XVI- lea, cuprinzând Psalmii lui David în limba român,
dau mrturie despre vechimea unor astfel de preocupri i de setea
credincioilor români dup Cuvântul lui Dumnezeu tlmcit în singura
limb pe care o înelegeau i care le era nespus de scump. Firete c
aceste manuscrise cuprinzând Psaltirea reproduc texte din limba
român cu mult mai vechi, obâria acestora pierzându-se în însei
începuturile limbii române, limba unui popor care s-a format o dat
cu încretinarea sa, rostirea româneasc
fiind marcat pentru totdeauna de acest eveniment unic în istorie.
Când se vor ivi condiii prielnice, textele scripturistice în limba
român vor vedea
lumina tiparului demonstrând înc o dat profunda preocupare a
clerului luminat al Bisericii noastre de a oferi credincioilor i
cultului divin public texte din Sfânta Scriptur în limba îneleas de
ei.
Prima tipritur de acest fel ajuns pân la noi este Evangheliarul
slavo-român (1551-1553) care marcheaz o etap de trecere de la
textele slavone la cele tiprite numai în limba român ale lui
Coresi: Evangheliarul de la Braov (1561) i Psaltirea (1570).
Palia de la Ortie (1582) care cuprindea Facerea i Ieirea - primele
dou cri ale Sfintei Scripturi, ne amintete despre un îndrzne
proiect de tiprire a întregii Biblii în limba român, care îns nu va
fi realizat decât cu peste o sut de ani mai târziu, în 1688, în
capitala rii Româneti, când, în noua tipografie a Mitropoliei
Ungrovlahiei, înfiinat în 1678, va vedea lumina tiparului
monumentala Biblie de la Bucureti, supranumit i Biblia lui erban
Cantacuzino.
Pân atunci, la Blgrad (Alba Iulia), în 1648, va fi tiprit pentru
prima dat în limba român întregul Nou Testament din iniiativa,
îndemnul, struina i osârdia lui Simion tefan, Mitropolitul
Ardealului. Aceast lucrare impresioneaz prin frumoasa expresie a
traducerii, ca i prin rigoarea i exactitatea redrii textului
original al Noului Testament.
Noul Testament de la Blgrad prevestete apariia, în 1688, a Bibliei
de la Bucureti, punctul culminant al tuturor strdaniilor i
ostenelilor unui lung ir de ierarhi i clerici luminai i de mari
crturari însufleii de nobilele idealuri ale slujirii limbii
strmoeti, a Bisericii i culturii naionale, a întregului neam
românesc.
Biblia de la Bucureti înmnuncheaz ostenelile tuturor celor care, în
secolele anterioare, au tlmcit în românete diferite pri sau scrieri
ale Sfintei Scripturi: anonimii traductori ai textelor rotacizante
maramureene (prima jumtate a secolului al XVI-lea), Evangheliarul
slavo-român (1551-1553), Evangheliarul lui Coresi (1561) i
Psaltirea de la Braov
(1570), Palia de la Ortie (1582), Noul Testament de la Alba-Iulia
(1648), prima traducere integral a Septuagintei datorat sptarului
Nicolae Milescu (1664), Evangheliarul lui Iordache Cantacuzino
(1682) i multe alte tiprituri i manuscrise tiute i netiute.
Fraii Radu i erban Greceanu au fost principalii traductori ai
Bibliei de la Bucureti, lucrare care s-a bucurat de sprijin i
încurajare din partea lui erban Cantacuzino, domnitorul rii
Româneti, i din partea lui Constantin Brâncoveanu, fiind îndrumat
de stolnicul Constantin Cantacuzino.
Mitropolitul Teodosie Vetemeanu al rii Româneti a urmrit
îndeaproape aceast lucrare, acordându-i întregul sprijin i
binecuvântarea sa. El a pus la dispoziie Tipografia Mitropoliei pe
care a asigurat-o de întregul inventar tehnic în vederea tipririi
crii cât mai grabnic i în condiii grafice de aleas inut.
Biblia de la Bucureti a intrat în istoria culturii româneti ca un
moment cu multiple i profunde semnificaii. Aceast oper certifica,
în primul rând, atingerea unui înalt grad de maturizare a limbii
române în evoluia ei spre dobândirea acelei capaciti de a reda
variatul i bogatul coninut de idei i gândire al crilor Sfintei
Scripturi, semnul sigur al posibilitilor unei limbi aflate pe o
înalt
treapt a dezvoltrii sale. Biblia de la Bucureti a oferit tuturor
românilor din cele trei provincii pe care acetia le locuiau, un
text cuprinzând o limb literar unitar, rezultat din contopirea
tuturor monumentelor anterioare ale limbii provenind din toate cele
trei provincii româneti. Prin Biblia de la Bucureti, clericii i
credincioii notri au dobândit acces nemijlocit la textul sfânt,
ceea ce a dat un nou impuls dezvoltrii culturii teologice româneti
i adâncirii vieii cretine în Biserica noastr.
Clerul i credincioii Bisericii Ortodoxe Române au cunoscut,
dintotdeauna, adevrul revelat despre care d mrturie Sfânta
Scriptur, îndeosebi prin intermediul Sfintei Liturghii i al
celorlalte slujbe bisericeti svârite necurmat i în toat întinderea
i bogia lor, în bisericile i mnstirile din toate inuturile
româneti. Crile liturgice, peste douzeci la numr, care sunt un
important izvor al Sfintei Tradiii, au pus la îndemâna
credincioilor ortodoci din Biserica noastr numeroase i cuprinztoare
pri ale Sfintei Scripturi sub forma pericopelor evanghelice, a
lecturilor din epistolele apostolice i a paremiilor care sunt
citiri din Sfânta Scriptur. Înfiate credincioilor în cadrul solemn
al slujbelor liturgice, bogatele lecturi din Sfânta Scriptur îi
dezvluie întreaga lor frumusee, toat bogia i adâncimea înelesurilor
lor devenind, totodat, temei i motivare a rugciunii obteti a
Bisericii i a vieii cretine în general. În crile de slujb, la
Sfânta Liturghie, prin Biseric, dreptmritorii cretini au întâlnit,
deopotriv, cuvântul Sfintei Scripturi i adevrurile de credin
cuprinse în Sfânta Tradiie, îngemnate într-un ansamblu în care
expresia atinge perfeciunea, iar rugciunea înal cugetul ctre
deplina i corecta înelegere a adevrului cretin care a modelat i a
marcat pentru totdeauna sufletul credincioilor ortodoci
cretini.
În acest an, al aniversrii a trei sute de ani de la tiprirea
Bibliei de la Bucureti, în Editura Institutului Biblic i de Misiune
al Bisericii Ortodoxe Române, urmeaz s apar o reeditare tiinific
a
Bibliei de la 1688, cititorul având posibilitatea s admire în
facsimil textul ca atare al acestei lucrri i s citeasc, într-o
pagin paralel, transliterarea în alfabet latin a originalului
tiprit în alfabet chirilic facsimilat.
Prezenta apariie a Bibliei româneti care are la baz obinuita
traducere oferit de Institutul Biblic i de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române în ultimele sale ediii, se înscrie, la rândul su,
ca un act de cinstire a momentului aniversar închinat Bibliei de la
Bucureti, ca o component a acestei mari srbtori a culturii
noastre.
Aceast carte sfânt vede lumina tiparului prin purtarea de grij a
Sfintei noastre Biserici, care se preocup de toate cele de trebuin
pentru propirea spiritual i pentru mântuirea noastr. Se cuvine,
deci, ca i noi s cunoatem c adevrata interpretate a Sfintei
Scripturi, adevratul su îneles se poate descoperi i ptrunde numai
în staulul duhovnicesc al Bisericii noastre strmoeti care-i continu
lucrarea ei având drept cluz pe Duhul Sfânt. Semnificaia, valoarea
i întreaga putere mântuitoare a Sfintei Scripturi se arat
în Biseric i prin Biseric, prin mijlocirea creia Duhul Sfânt ne
cluzete spre «tot adevrul» (Ioan 16, 13).
Bucurându-ne de aceast împlinire, suntem încredinai c Sfânta
Scriptur va fi nu numai un odor sfânt aezat la loc de cinste în
locuinele slujitorilor altarelor i credincioilor, ci i o carte
citit i meditat
cu credin nestrmutat i cu rugciune fierbinte, aezat pe altarul
lucrrilor i vieii lor. Va fi împreun
cu Sfânta Liturghie cluz dreapt pe drumul desvâririi morale i al
comuniunii cu Prea Sfânta Treime, cu Biserica i cu întregul neam
românesc dreptcredincios. Pe acest drum v însoim cu dragostea i
binecuvântarea Noastr.
La srbtoarea Bunei Vestiri 1988
† TEOCTIST Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
FACEREA
CAP. 1 Facerea lumii.
1. La început a fcut Dumnezeu cerul i pmântul. 2. i pmântul era
netocmit i gol. Întuneric era deasupra adâncului i Duhul lui
Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. 3. i a zis Dumnezeu: "S fie
lumin !" i a fost lumin. 4. i a vzut Dumnezeu c este bun lumina, i
a desprit Dumnezeu lumina de
întuneric. 5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziu, iar întunericul l-a
numit noapte. i a fost
sear i a fost diminea: ziua întâi. 6. i a zis Dumnezeu: "S fie o
trie prin mijlocul apelor i s despart ape de
ape !" i a fost aa. 7. A fcut Dumnezeu tria i a desprit Dumnezeu
apele cele de sub trie de
apele cele de deasupra triei. 8. Tria a numit-o Dumnezeu cer. i a
vzut Dumnezeu c este bine. i a fost
sear i a fost diminea: ziua a doua. 9. i a zis Dumnezeu: "S se
adune apele cele de sub cer la un loc i s se arate
uscatul !" i a fost aa. i s-au adunat apele cele de sub cer la
locurile lor i s-a artat uscatul.
10. Uscatul l-a numit Dumnezeu pmânt, iar adunarea apelor a numit-o
mri. i a vzut Dumnezeu c este bine.
11. Apoi a zis Dumnezeu: "S dea pmântul din sine verdea: iarb, cu
smân într-însa, dup felul i asemnarea ei, i pomi roditori, care s
dea rod cu smân în sine, dup fel, pe pmânt !" i a fost aa.
12. Pmântul a dat din sine verdea: iarb, care face smân, dup felul
i dup asemnarea ei, i pomi roditori, cu smân, dup fel, pe pmânt. i
a vzut Dumnezeu c este bine.
13. i a fost sear i a fost diminea: ziua a treia. 14. i a zis
Dumnezeu: "S fie lumintori pe tria cerului, ca s lumineze pe
pmânt, s despart ziua de noapte i s fie semne ca s deosebeasc
anotimpurile, zilele i anii, 15. i s slujeasc drept lumintori pe
tria cerului, ca s lumineze pmântul. i a fost aa.
16. A fcut Dumnezeu cei doi lumintori mari: lumintorul cel mai mare
pentru cârmuirea zilei i lumintorul cel mai mic pentru cârmuirea
nopii, i stelele.
17. i le-a pus Dumnezeu pe tria cerului, ca s lumineze pmântul, 18.
S cârmuiasc ziua i noaptea i s despart lumina de întuneric. i a
vzut
Dumnezeu c este bine. 19. i a fost sear i a fost diminea: ziua a
patra. 20. Apoi a zis Dumnezeu: "S miune apele de vieti, fiine cu
via în ele i
psri s zboare pe pmânt, pe întinsul triei cerului !" i a fost aa.
21. A fcut Dumnezeu animalele cele mari din ape i toate fiinele
vii, care
miun în ape, unde ele se prsesc dup felul lor, i toate psrile
înaripate dup felul lor. i a vzut Dumnezeu c este bine.
22. i le-a binecuvântat Dumnezeu i a zis: "Prsii-v i v înmulii i
umplei
apele mrilor i psrile s se înmuleasc pe pmânt ! 23. i a fost sear i
a fost diminea: ziua a cincea. 24. Apoi a zis Dumnezeu: "S scoat
pmântul fiine vii, dup felul lor: animale,
târâtoare i fiare slbatice dup felul lor". i a fost aa. 25. A fcut
Dumnezeu fiarele slbatice dup felul lor, i animalele
domestice
dup felul lor, i toate târâtoarele pmântului dup felul lor. i a
vzut Dumnezeu c este bine.
26. i a zis Dumnezeu: "S facem om dup chipul i dup asemnarea
Noastr, ca s stpâneasc petii mrii, psrile cerului, animalele
domestice, toate vietile ce se târsc pe pmânt i tot pmântul
!"
27. i a fcut Dumnezeu pe om dup chipul Su; dup chipul lui Dumnezeu
l-a fcut; a fcut brbat i femeie.
28. i Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: "Cretei i v înmulii i
umplei pmântul i-l supunei; i stpâniri peste petii mrii, peste
psrile cerului, peste toate animalele, peste toate vietile ce se
mic pe pmânt i peste tot pmântul !"
29. Apoi a zis Dumnezeu: "Iat, v dau toat iarba ce face smân de pe
toat faa pmântului i tot pomul ce are rod cu smân în el. Acestea
vor fi hrana voastr.
30. Iar tuturor fiarelor pmântului i tuturor psrilor cerului i
tuturor vietilor ce se mic pe pmânt, care au în ele suflare de
viat, le dau toat iarba verde spre hran. i a fost aa.
31. i a privit Dumnezeu toate câte a fcut i iat erau bune foarte. i
a fost sear i a fost diminea: ziua a asea.
CAP. 2 Sfinirea zilei a aptea. Aezarea omului în rai. Prima
familie.
1. Aa s-au fcut cerul i pmântul i toat otirea lor. 2. i a sfârit
Dumnezeu în ziua a asea lucrarea Sa, pe care a fcut-o; iar în
ziua
a aptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a fcut. 3.
i a binecuvântat Dumnezeu ziua a aptea i a sfinit-o, pentru c
într-însa S-a
odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a fcut i le-a pus în
rânduial. 4. Iat obâria cerului i a pmântului de la facerea lor,
din ziua când Domnul
Dumnezeu a fcut cerul i pmântul. 5. Pe câmp nu se afla nici un
copcel, iar iarba de pe el nu începuse a odrsli,
pentru c Domnul Dumnezeu nu trimisese înc ploaie pe pmânt i nu era
nimeni ca s lucreze pmântul.
6. Ci numai abur ieea din pmânt i umezea toat faa pmântului. 7.
Atunci, luând Domnul Dumnezeu rân din pmânt, a fcut pe om i a
suflat
în faa lui suflare de via i s-a fcut omul fiin vie. 8. Apoi Domnul
Dumnezeu a sdit o grdin în Eden, spre rsrit, i a pus acolo
pe omul pe care-l zidise. 9. i a fcut Domnul Dumnezeu s rsar din
pmânt tot soiul de pomi, plcui
la vedere i cu roade bune de mâncat; ier în mijlocul raiului era
pomul vieii i pomul cunotinei binelui i rului.
10. i din Eden ieea un râu, care uda raiul, iar de acolo se împrea
în patru brae.
11. Numele unuia era Fison. Acesta înconjur toat ara Havila, în
care se afl aur.
12. Aurul din tara aceea este bun; tot acolo se gsete bdeliu i
piatra de onix. 13. Numele râului al doilea este Gihon. Acesta
înconjur toat ara Cu. 14. Numele râului al treilea este Tigru.
Acesta curge prin fata Asiriei; iar râul al
patrulea este Eufratul. 15. i a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe
care-l fcuse i l-a pus în grdina cea
din Eden, ca s-o lucreze i s-o pzeasc. 16. A dat apoi Domnul
Dumnezeu lui Adam porunc i î zis: "Din toi pomii din
rai poi s mnânci, 17. Iar din pomul cunotinei binelui i rului s nu
mnânci, cci, în ziua în care
vei mânca din el, vei muri negreit ! 18. i a zis Domnul Dumnezeu:
"Nu este bine s fie omul singur; s-i facem
ajutor potrivit pentru el". 19. i Domnul Dumnezeu, Care fcuse din
pmânt toate fiarele câmpului i toate
psrile cerului, le-a adus la Adam, ca s vad cum le va numi; aa ca
toate fiinele vii s se numeasc precum le va numi Adam.
20. i a pus Adam nume tuturor animalelor i tuturor psrilor cerului
i tuturor fiarelor slbatice; dar pentru Adam nu s-a gsit ajutor de
potriva lui.
21. Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; i, dac
a adormit, a luat una din coastele lui i a plinit locul ei cu
carne.
22. Iar coasta luat din Adam a fcut-o Domnul Dumnezeu femeie i a
adus-o la Adam.
23. i a zis Adam: "Iat aceasta-i os din oasele mele i carne din
carnea mea; ea se va numi femeie, pentru c este luat din brbatul
su.
24. De aceea va lsa omul pe tatl su i pe mama sa i se va uni cu
femeia sa i vor fi amândoi un trup.
25. Adam i femeia lui erau amândoi goi i nu se ruinau.
CAP. 3 Cderea strmoilor în pcat. Pedeapsa. Fgduina lui Mesia.
1. arpele îns era cel mai iret dintre toate fiarele de pe pmânt, pe
care le fcuse Domnul Dumnezeu. i a zis arpele ctre femeie:
"Dumnezeu a zis El, oare, s nu mâncai roade din orice pom din rai
?"
2. Iar femeia a zis ctre arpe: "Roade din pomii raiului putem s
mâncm; 3. Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a
zis Dumnezeu: "S nu
mâncai din el, nici s v atingei de el, ca s nu murii !" 4. Atunci
arpele a zis ctre femeie: "Nu, nu vei muri ! 5. Dar Dumnezeu tie c
în ziua în care vei mânca din el vi se vor deschide ochii
i vei fi ca Dumnezeu, cunoscând binele i rul". 6. De aceea femeia,
socotind c rodul pomului este bun de mâncat i plcut
ochilor la vedere i vrednic de dorit, pentru c d tiin, a luat din
el i a mâncat i a dat brbatului su i a mâncat i el.
7. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi i au cunoscut c erau
goi, i au cusut frunze de smochin i i-au fcut acoperminte.
8. Iar când au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin rai,
în rcoarea serii, s-au ascuns Adam i femeia lui de faa Domnului
Dumnezeu printre pomii raiului.
9. i a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam i i-a zis: "Adame, unde eti
?" 10. Rspuns-a acesta: "Am auzit glasul Tu în rai i m-am temut,
cci sunt gol, i
m-am ascuns". 11. i i-a zis Dumnezeu: "Cine ti-a spus c eti gol ?
Nu cumva ai mâncat din
pomul din care ti-am poruncit s nu mnânci ?" 12. Zis-a Adam:
"Femeia care mi-ai dat-o s fie cu mine, aceea mi-a dat din
pom
i am mâncat". 13. i a zis Domnul Dumnezeu ctre femeie: "Pentru ce
ai fcut aceasta ?" Iar
femeia a zis: "arpele m-a amgit i eu am mâncat". 14. Zis-a Domnul
Dumnezeu ctre arpe: "Pentru c ai fcut aceasta, blestemat
s fii între toate animalele i între toate fiarele câmpului; pe
pântecele tu s te târti i rân s mnânci în toate zilele vieii tale
!
15. Dumnie voi pune între tine i între femeie, între smâna ta i
smâna ei; aceasta îi va zdrobi capul, iar tu îi vei înepa
clcâiul".
16. Iar femeii i-a zis: "Voi înmuli mereu necazurile tale, mai ales
în vremea sarcinii tale; în dureri vei nate copii; atras vei fi
ctre brbatul tu i el te va stpâni".
17. Iar lui Adam i-a zis: "Pentru c ai ascultat vorba femeii tale i
ai mâncat din pomul din care i-am poruncit: "S nu mnânci",
blestemat va fi pmântul pentru tine ! Cu osteneal s te hrneti din
el în toate zilele vieii tale !
18. Spini i plmid îi va rodi el i te vei hrni cu iarba câmpului !
19. În sudoarea fetei tale îi vei mânca pâinea ta, pân te vei
întoarce în
pmântul din care eti luat; cci pmânt eti i în pmânt te vei
întoarce". 20. i a pus Adam femeii sale numele Eva, adic via,
pentru c ea era s fie
mama tuturor celor vii. 21. Apoi a fcut Domnul Dumnezeu lui Adam i
femeii lui îmbrcminte de piele
i i-a îmbrcat. 22. i a zis Domnul Dumnezeu: "Iat Adam s-a fcut ca
unul dintre Noi,
cunoscând binele i rul. i acum nu cumva s-i întind mâna i s ia
roade din pomul vieii, s mnânce i s triasc în veci !..."
23. De aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din grdina cea din Eden, ca s
lucreze pmântul, din care fusese luat.
24. i izgonind pe Adam, l-a aezat în preajma grdinii celei din Eden
i a pus heruvimi i sabie de flacr vâlvâitoare, s pzeasc drumul ctre
pomul vieii.
CAP. 4 Cain i Abel. Urmaii lor.
1. Dup aceea a cunoscut Adam pe Eva, femeia sa, i ea, zmislind, a
nscut pe Cain i a zis: "Am dobândit om de la Dumnezeu".
2. Apoi a mai nscut pe Abel, fratele lui Cain. Abel a fost pstor de
oi, iar Cain lucrtor de pmânt.
3. Dar dup un timp, Cain a adus jertf lui Dumnezeu din roadele
pmântului. 4. i a adus i Abel din cele întâi-nscute ale oilor sale
i din grsimea lor. i a
cutat Domnul spre Abel i spre darurile lui, 5. Iar spre Cain i spre
darurile lui n-a cutat. i s-a întristat Cain tare i faa lui era
posomorât.
6. Atunci a zis Domnul Dumnezeu ctre Cain: "Pentru ce te-ai
întristat i pentru ce s-a posomorât fata ta ?
7. Când faci bine, oare nu-n este faa senin ? Iar de nu faci bine,
pcatul bate la u i caut s te târasc, dar tu biruiete-l !"
8. Dup aceea Cain a zis ctre Abel, fratele su: "S ieim la câmp !"
Iar când erau ei în câmpie, Cain s-a aruncat asupra lui Abel,
fratele su, i l-a omorât.
9. Atunci a zis Domnul Dumnezeu ctre Cain: "Unde este Abel, fratele
tu ?" Iar el a rspuns: "Nu tiu ! Au doar eu sunt pzitorul fratelui
meu ?"
10. i a zis Domnul: "Ce ai fcut ? Glasul sângelui fratelui tu strig
ctre Mine din pmânt.
11. i acum eti blestemat de pmântul care i-a deschis gura sa, ca s
primeasc sângele fratelui tu din mâna ta.
12. Când vei lucra pmântul, acesta nu-i va mai da roadele sale ie;
zbuciumat i fugar vei fi tu pe pmânt".
13. i a zis Cain ctre Domnul Dumnezeu: "Pedeapsa mea este maz mare
decât a putea-o purta.
14. De m izgoneti acum din pmântul acesta, m voi ascunde de la faa
Ta i voi fi zbuciumat i fugar pe pmânt, i oricine m va întâlni, m
va ucide".
15. i i-a zis Domnul Dumnezeu: "Nu aa, ci tot cel ce va ucide pe
Cain îneptit se va pedepsi". i a pus Domnul Dumnezeu semn lui Cain,
ca tot cel care îl va întâlni s nu-l omoare.
16. i s-a dus Cain de la faa lui Dumnezeu i a locuit în inutul Nod,
la rsrit de Eden.
17. Dup aceea a cunoscut Cain pe femeia sa i ea, zmislind, a nscut
pe Enoh. Apoi a zidit Cain o cetate i a numit-o, dup numele fiului
su, Enoh.
18. Iar lui Enoh i s-a nscut Irad; lui Irad i s-a nscut Maleleil;
lui Maleleil i s-a nscut Matusal, iar lui Matusal i s-a nscut
Lameh.
19. Lameh i-a luat dou femei: numele uneia era Ada i numele
celeilalte era Sela.
20. Ada a nscut pe Iabal; acesta a fost tatl celor ce triesc în
corturi, la turme. 21. Fratele lui se numea Iubal; acesta este tatl
tuturor celor ce cânt din chitar
i din cimpoi. 22. Sela a nscut i ea pe Tubalcain, care a fost furar
de unelte de aram i de
fier. i sora lui se chema Noema. 23. i a zis Lameh ctre femeile
sale: "Ada i Sela, ascultai glasul meu ! Femeile
lui Lameh, luai aminte la cuvintele mele: Am ucis un om pentru rana
mea i un tânr pentru vântaia mea.
24. Dac pentru Cain va fi rzbunarea de apte ori, apoi pentru Lameh
de aptezeci de ori câte apte !"
25. Adam a cunoscut iari pe Eva, femeia sa, i ea, zmislind, a nscut
un fiu i i-a pus numele Set, pentru c i-a zis: "Mi-a dat Dumnezeu
alt fiu în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain.
26. Lui Set de asemenea i s-a nscut un fiu i i-a pus numele Enos.
Atunci au început oamenii a chema numele Domnului Dumnezeu.
CAP. 5 Neamurile patriarhilor de la Adam pân la Noe.
1. Iat acum cartea neamului lui Adam. Când a fcut Dumnezeu pe Adam,
l-a fcut dup chipul lui Dumnezeu.
2. Brbat i femeie a fcut i i-a. binecuvântat i le-a pus numele: Om,
în ziua în care i-a fcut.
3. Adam a trit dou sute treizeci de ani i atunci i s-a nscut un fiu
dup asemnarea sa i, dup chipul su i i-a pus numele Set.
4. Zilele pe care le-a trit Adam dup naterea lui Set au fost apte
sute de ani i i s-au nscut fii i fiice.
5. Iar de toate, zilele vieii lui Adam au fost nou sute treizeci de
ani i apoi a murit.
6. Set a trit dou sute cinci ani i i s-a nscut Enos. 7. Dup naterea
lui Enos, Set a mai trit apte sute apte ani, i i s-au nscut
fii
i fiice. 8. Iar de toate, zilele lui Set au fost nou sute
doisprezece ani i apoi a murit. 9. Enos a trit o sut nouzeci de ani
i atunci i s-a nscut Cainan. 10. Dup naterea lui Cainan, Enos a mai
trit apte sute cincisprezece ani i i s-
au nscut fii i fiice. 11. Iar de toate, zilele lui Enos au fost nou
sute cinci ani i apoi a murit. 12. Cainan a trit o sut aptezeci de
ani i atunci i s-a nscut Maleleil. 13. Dup naterea lui Maleleil,
Cainan a mai trit apte sute patruzeci de ani i i
s-au nscut fii i fiice. 14. Iar de toate, zilele lui Cainan au fost
nou sute zece ani i apoi a murit. 15. Maleleil a trit o sut aizeci
i cinci de ani i atunci i s-a nscut Iared. 16. Dup naterea lui
Iared, Maleleil a mai trit apte sute treizeci de ani i i s-au
nscut fii i fiice. 17. Iar de toate, zilele lui Maleleil au fost
opt sute nouzeci i cinci de ani i apoi
a murit. 18. Iared a trit o sut aizeci i doi de ani i atunci i s-a
nscut Enoh. 19. Dup naterea lui Enoh, Iared a mai trit opt sute de
ani i i s-au nscut fii i
fiice. 20. Iar de toate, zilele lui Iared au fost nou sute aizeci i
doi de ani i apoi a
murit. 21. Enoh a trit o sut aizeci i cinci de ani, i atunci i s-a
nscut Matusalem. 22. i a umblat Enoh înaintea lui Dumnezeu, dup
naterea lui Matusalem, dou
sute de ani i i s-au nscut fii i fiice. 23. Iar de toate, zilele
lui Enoh au fost trei sute aizeci i cinci de ani. 24. i a plcut
Enoh lui Dumnezeu i apoi nu s-a mai aflat, pentru c l-a mutat
Dumnezeu. 25. Matusalem a trit o sut optzeci i apte de ani i atunci
i s-a nscut Lameh. 26. Dup naterea lui Lameh, Matusalem a mai trit
apte sute optzeci i doi de
ani i i s-au nscut fii i fiice.
27. Iar de toate, zilele lui Matusalem, pe care le-a trit, au fost
nou sute aizeci i nou de ani i apoi a murit.
28. Lameh a trit o sut optzeci i opt de ani i atunci i s-a nscut un
fiu. 29. i i-a pus numele Noe, zicând: "Acesta ne va mângâia în
lucrul nostru i în
munca mâinilor noastre, la lucrarea pmântului, pe care l-a
blestemat Domnul Dumnezeu !"
30. i a mai trit Lameh, dup naterea lui Noe, cinci sute aizeci i
cinci de ani i i s-au nscut fii i fiice.
31. Iar de toate, zilele lui Lameh au fost apte sute cincizeci i
trei de ani i apoi a murit.
32. Noe era de cinci sute de ani, când i s-au nscut trei feciori:
Sem, Ham i Iafet.
CAP. 6 Vestirea potopului. Facerea corbiei.
1. Iar dup ce au început a se înmuli oamenii pe pmânt i li s-au
nscut fiice, 2. Fiii lui Dumnezeu, vzând c fiicele oamenilor sunt
frumoase, i-au ales dintre
ele soii, care pe cine a voit. 3. Dar Domnul Dumnezeu a zis: "Nu va
rmâne Duhul Meu pururea în oamenii
acetia, pentru c sunt numai trup. Deci zilele lor s mai fie o sut
douzeci de ani !
4. În vremea aceea s-au ivit pe pmânt uriai, mai cu seam de când
fiii lui Dumnezeu începuser a intra la fiicele oamenilor i acestea
începuser a le nate fii: acetia sunt vestiii viteji din
vechime.
5. Vzând îns Domnul Dumnezeu c rutatea oamenilor s-a mrit pe pmânt
i c toate cugetele i dorinele inimii lor sunt îndreptate la ru în
toate zilele, 6. I-a prut ru i s-a cit Dumnezeu c a fcut pe om pe
pmânt.
7. i a zis Domnul: "Pierde-voi de pe faa pmântului pe omul pe care
l-am fcut ! De la om pân la dobitoc i de la târâtoare pân la psrile
cerului, tot voi pierde, cci Îmi pare ru c le-am fcut".
8. Noe îns a aflat har înaintea Domnului Dumnezeu. 9. Iat viaa lui
Noe: Noe era om drept i neprihnit între oamenii timpului su i
mergea pe calea Domnului. 10. i i s-au nscut lui Noe trei fii: Sem,
Ham i Iafet. 11. Pmântul îns se stricase înaintea feei lui Dumnezeu
i se umpluse
pmântul de silnicii. 12. i a cutat Domnul Dumnezeu spre pmânt i iat
era stricat, cci tot trupul
se abtuse de la calea sa pe pmânt. 13. Atunci a zis Domnul Dumnezeu
ctre Noe: "Sosit-a înaintea feei Mele
sfâritul a tot omul, cci s-a umplut pmântul de nedreptile lor, i
iat Eu îi voi pierde de pe pmânt.
14. Tu îns f-ti o corabie de lemn de salcâm. În corabie s faci
desprituri i smolete-o cu smoal pe dinuntru i pe din afar.
15. Corabia îns s o faci aa: lungimea corbiei s fie de trei sute de
coi, limea ei de cincizeci de coi, iar înlimea de treizeci de
coi.
16. S faci corbiei o fereastr la un cot de la acoperi, iar ua
corbiei s o faci într-o parte a ei. De asemenea s faci într-însa
trei rânduri de cmri: jos, la mijloc i sus.
17. i iat Eu voi aduce asupra pmântului potop de ap, ca s pierd tot
trupul de sub cer, în care este suflu de via, i tot ce este pe
pmânt va pieri.
18. Iar cu tine voi face legmântul Meu; i vei intra în corabie tu i
împreun cu tine vor intra fiii ti, femeia ta i femeile fiilor
ti.
19. S intre în corabie din toate animalele, din toate târâtoarele,
din toate fiarele i din tot trupul, câte dou, parte brbteasc i
parte femeiasc, ca s rmân cu tine în via.
20. Din toate soiurile de psri înaripate dup fel, din toate
soiurile de animale
dup fel i din toate soiurile de târâtoare dup fel, din toate s
intre la tine câte dou, parte brbteasc i parte femeiasc, ca s rmân
în viat împreun cu tine.
21. Iar tu ia cu tine din tot felul de mâncare, cu care v hrnii;
îngrijete-te ca s fie aceasta de mâncare pentru tine i pentru
acelea".
22. i a început Noe lucrul i precum îi poruncise Domnul Dumnezeu aa
a fcut.
CAP. 7 Potopul.
1. Dup aceea a zis Domnul Dumnezeu lui Noe: "Intr în corabie, tu i
toat casa ta, cci în neamul acesta numai pe tine te-am vzut drept
înaintea Mea.
2. S iei cu tine din toate animalele curate câte apte perechi,
parte brbteasc i parte femeiasc, iar din animalele necurate câte o
pereche, parte brbteasc i parte femeiasc.
3. De asemenea i din psrile cerului s iei: din cele curate câte
apte perechi, parte brbteasc i parte femeiasc, iar din toate psrile
necurate câte o pereche, parte brbteasc i parte femeiasc, ca s le
pstrezi soiul pentru tot pmântul.
4. Cci peste apte zile Eu voi vrsa ploaie pe pmânt, patruzeci de
zile i patruzeci de nopi i am s pierd de pe faa pmântului toate
fpturile câte am fcut".
5. i a fcut Noe toate câte i-a poruncit Domnul Dumnezeu. 6. Noe
îns, când a venit asupra pmântului potopul de ap, era de ase sute
de
ani. 7. i a intrat Noe în corabie i împreun cu el au intrat fiii
lui, femeia lui i
femeile fiilor lui, ca s scape de apele potopului. 8. Din psrile
curate i din psrile necurate, din animalele curate i din
animalele necurate, din fiare i din toate cele ce se mic pe pmânt
9. Au intrat la Noe în corabie perechi, perechi, parte brbteasc i
parte femeiasc, cum poruncise Dumnezeu lui Noe.
10. Iar dup apte zile au venit asupra pmântului apele potopului.
11. În anul ase sute al vieii lui Noe, în luna a doua, în ziua a
douzeci i aptea
a lunii acesteia, chiar în acea zi, s-au desfcut toate izvoarele
adâncului celui mare i s-au deschis jgheaburile cerului; 12. i a
plouat pe pmânt patruzeci de zile i patruzeci de nopi.
13. În ziua aceasta a intrat Noe în corabie i împreun cu dânsul au
intrat Sem, Ham i Iafet, fiii lui Noe, femeia lui Noe i cele trei
femei ale fiilor lui.
14. Din toate soiurile de fiare de pe pmânt, din toate soiurile de
animale, din toate soiurile de vieti ce miunau pe pmânt, din toate
soiurile de zburtoare, din toate psrile, din toate înaripatele 15.
i din tot trupul, în care se afla duh de via, au intrat cu Noe în
corabie, perechi, perechi, parte brbteasc i parte femeiasc.
16. i cele ce au intrat cu Noe în corabie din tot trupul au intrat
parte brbteasc i parte femeiasc, precum poruncise Dumnezeu lui Noe.
$i a închis Domnul Dumnezeu corabia pe din afar.
17. Potopul a inut pe pmânt patruzeci de zile i patruzeci de nopi i
s-a înmulit apa i a ridicat corabia i aceasta s-a înlat deasupra
pmântului.
18. i a crescut apa mereu i s-a înmulit foarte tare pe pmânt i
corabia se purta pe deasupra apei.
19. i a sporit apa pe pmânt atât de mult, încât a acoperit toi
munii cei înali,
care erau sub cer. 20. i a acoperit apa toi munii cei înali,
ridicându-se cu cincisprezece coi mai
sus de ei. 21. i a murit tot trupul ce se mica pe pmânt: psrile,
animalele, fiarele, toate
vietile ce miunau pe pmânt i toi oamenii. 22. Toate cele de pe
uscat, câte aveau suflare de viat în nrile lor, au murit. 23. i aa
s-a stins toat fiina care se afla pe faa a tot pmântul, de la om
pân
la dobitoc i pân la târâtoare i pân la psrile cerului, toate s-au
stins de pe pmânt, i a rmas numai Noe i ce era cu el în
corabie.
24. Iar apa a crescut mereu pe pmânt, o sut cincizeci de
zile.
CAP. 8 Încetarea potopului
1. Dar i-a adus aminte Dumnezeu de Noe, de toate fiarele, de toate
animalele, de toate psrile i de toate vietile ce se mic, câte erau
cu dânsul în corabie; i a adus Dumnezeu vânt pe pmânt i a încetat
apa de a mai crete.
2. Atunci s-au încuiat izvoarele adâncului i jgheaburile cerului i
a încetat ploaia din cer.
3. Dup o sut cincizeci de zile, a început a se scurge apa de pe
pmânt i a se împuina.
4. Iar în luna a aptea, în ziua a douzeci i aptea a lunii acesteia,
s-a oprit corabia pe Munii Ararat.
5. Apa a sczut mereu pân în luna a zecea; iar în ziua întâi a lunii
a zecea s-au artat vârfurile munilor.
6. Dup patruzeci de zile, a deschis Noe fereastra, pe care o fcuse
la corabie, 7. i a dat drumul corbului, ca s vad de a sczut apa pe
pmânt. Acesta,
zburând, nu s-a mai întors pân ce a secat apa de pe pmânt. 8. Apoi,
dup el a trimis porumbelul, ca s vad de s-a scurs apa de pe pmânt.
9. Porumbelul îns, negsind loc de odihn pentru picioarele sale, s-a
întors la el,
în corabie; cci era înc ap pe toat faa pmântului. i a întins Noe
mâna i l-a apucat i l-a bgat la sine, în corabie.
10. i ateptând înc alte apte zile, a dat iari drumul porumbelului
din corabie,
11. i porumbelul s-a întors la el, spre sear, i iat avea în ciocul
su o ramur verde de mslin. Atunci a cunoscut Noe c s-a scurs apa de
pe faa pmântului.
12. Mai zbovind înc alte apte zile, iari a dat drumul porumbelului
i el nu s- a mai întors.
13. Iar în anul ase sute unu al vieii lui Noe, în ziua întâi a
lunii întâi, secând apa de pe pmânt, a ridicat Noe acoperiul
corbiei i a privit, i iat se zbicise faa pmântului.
14. Iar în luna a doua, la douzeci i apte ale lunii acesteia,
pmântul era uscat. 15. Atunci a grit Domnul Dumnezeu lui Noe i a
zis: 16. "Iei din corabie tu i împreun cu tine femeia ta, fiii ti i
femeile fiilor ti. 17. Scoate de asemenea împreun cu tine toate
vietile, care sunt cu tine, i tot
trupul, de la psri i pân la animale, i toate vietile ce se mic pe
pmânt, ca s se împrtie pe pmânt, s se prseasc i s se înmuleasc pe
pmânt".
18. Atunci a ieit Noe din corabie; i împreun cu el au ieit fiii
lui, femeia lui i femeile fiilor lui;
19. Toate fiarele, toate animalele, toate psrile i toate câte se
mic pe pmânt, dup felul lor, au ieit din corabie.
20. Apoi a fcut Noe un jertfelnic Domnului; i a luat din animalele
cele curate i din toate psrile cele curate i le-a adus ardere de
tot pe jertfelnic.
21. Iar Domnul Dumnezeu a mirosit mireasm bun i a zis Domnul
Dumnezeu în inima Sa: "Am socotit s nu mai blestem pmântul pentru
faptele omului,
pentru c cugetul inimii omului se pleac la ru din tinereile lui i
nu voi mai pierde toate vietile, cum am fcut.
22. De acum, cât va tri pmântul, semnatul i seceratul, frigul i
cldura, vara i iarna, ziua i noaptea nu vor mai înceta !"
CAP. 9 Legmântul cu Noe. Curcubeul, semnul legmântului.
1. i a binecuvântat Dumnezeu pe Noe i pe fiii lui i le-a zis:
"Natei i v înmulii i umplei pmântul i-l stpânii !
2. Groaz i fric de voi s aib toate fiarele pmântului; toate psrile
cerului, tot ce se mic pe pmânt i toi petii mrii; cci toate acestea
vi le-am dat la îndemân.
3. Tot ce se mic i ce triete s v fie de mâncare; toate vi le-am
dat, ca i iarba verde.
4. Numai carne cu sângele ei, în care e viaa ei, s nu mâncai. 5.
Cci Eu i sângele vostru, în care e viaa voastr, îl voi cere de la
orice fiar; i
voi cere viaa omului i din mâna omului, din mâna fratelui su. 6. De
va vrsa cineva sânge omenesc, sângele aceluia de mân de om se
va
vrsa, cci Dumnezeu a fcut omul dup chipul Su. 7. Voi îns natei i v
înmulii i v rspândii pe pmânt i-l stpânii ! " 8. i a mai grit
Dumnezeu cu Noe i cu fiii lui, care erau cu el, i a zis: 9. "Iat Eu
închei legmântul Meu cu voi, cu urmaii votri. 10. i cu tot sufletul
viu, care este cu voi: cu psrile, cu animalele i cu toate
fiarele pmântului, care sunt cu voi, cu toate vietile pmântului
câte au ieit din corabie; 11. i închei acest legmânt cu voi, c nu
voi mai pierde tot trupul cu apele potopului i nu va mai fi potop,
ca s pustiiasc pmântul".
12. Apoi a mai zis iari Domnul Dumnezeu ctre Noe: "Iat, ca semn al
legmântului, pe care-l închei cu voi i eu tot sufletul viu ce este
cu voi din neam în neam i de-a pururi, 13. Pun curcubeul Meu în
nori, ca s fie semn al legmântului dintre Mine i pmânt.
14. Când voi aduce nori deasupra pmântului, se va arta curcubeul
Meu în nori, 15. i-Mi voi aduce aminte de legmântul Meu, pe care
l-am încheiat cu voi i cu
tot sufletul viu i cu tot trupul, i nu va mai fi apa potop, spre
pierzarea a toat fptura.
16. Va fi deci curcubeul Meu în nori i-l voi vedea, i-Mi voi aduce
aminte de legmântul venic dintre Mine i pmânt i tot sufletul viu
din tot trupul ce este pe pmânt !"
17. i iari a zis Dumnezeu ctre Noe: "Acesta este semnul
legmântului, pe care Eu l-am încheiat între Mine i tot trupul care
este pe pmânt".
18. Iar fiii lui Noe; care au ieit din corabie, erau: Sem, Ham i
Iafet. Iar Ham era tatl lui Canaan.
19. Acetia sunt cei trei fii ai lui Noe i din acetia s-au înmulit
oamenii pe pmânt.
20. Atunci a început Noe s fie lucrtor de pmânt i a sdit vie. 21. A
but vin i, îmbtându-se, s-a dezvelit în cortul su. 22. Iar Ham,
tatl lui Canaan, a vzut goliciunea tatlui su i, ieind afar, a
spus celor doi frai ai si. 23. Dar Sem i Iafet au luat o hain i,
punând-o pe amândoi umerii lor, au intrat
cu spatele înainte i au acoperit goliciunea tatlui lor; i feele lor
fiind întoarse înapoi, n-au vzut goliciunea tatlui lor.
24. Trezindu-se Noe din ameeala de vin i aflând ce i-a fcut
feciorul su cel mai tânr,
25. A zis: "Blestemat s fie Canaan ! Robul robilor s fie la fraii
si !" 26. Apoi a zis: "Binecuvântat s fie Domnul Dumnezeul lui Sem;
iar Canaan s-i
fie rob ! 27. S înmuleasc Dumnezeu pe Iafet i s se slluiasc acesta
în corturile lui
Sem, iar Canaan s-i fie slug". 28. i a mai trit Noe dup potop trei
sute cincizeci de ani. 29. Iar de toate, zilele lui Noe au fost nou
sute cincizeci de ani i apoi a murit.
CAP. 10 Seminia i urmaii lui Noe.
1. Iat spia neamului fiilor lui Noe: Sem, Ham i Iafet, crora li
s-au nscut fii dup potop.
2. Fiii lui Iafet au fost: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meeh
i Tiras. 3. Fiii lui Gomer au fost: Achenaz, Rifat i Togarma. 4.
Fiii lui Iavan au fost: Elia, Tari, Chitim i Dodanim. 5. Din acetia
s-au format mulime de popoare, care s-au aezat în diferite
ri,
fiecare dup limba sa, dup neamul su i dup naia sa. 6. Iar fiii lui
Ham au fost: Cu, Miraim, Put i Canaan. 7. Fiii lui Cu au fost: eba,
Havila, Savta, Rama i Sabteca. Fiii lui Rama au fost:
eba i Dedan. 8. Cu a mai nscut de asemenea pe Nimrod; acesta a fost
cel dintâi viteaz pe
pmânt. 9. El a fost vântor vestit înaintea Domnului Dumnezeu; de
aceea se i zice:
"Vântor vestit ca Nimrod înaintea Domnului Dumnezeu". 10. Împria
lui, la început, o alctuia: Babilonul, apoi Ereh, Acad i Calne
din
inutul Senaar. 11. Din pmântul acela, el trecu în Asur, unde a
zidit Ninive, cetatea Rehobot,
Calah 12. i Resen, între Ninive i Calah. Aceasta e cetate mare. 13.
Din Miraim s-au nscut: Ludim, Anamim, Lehabim, Naftuhim, 14.
Patrusim, Casluhim - de unde au ieit Filistenii - i Caftorim. 15.
Din Canaan s-au nscut: Sidon, întâiul-nscut al su, apoi Het, 16.
Iebuseu, Amoreu, Ghergheseu, 17. Heveu, Archeu, Sineu,. 18.
Arvadeu, emareu i Hamateu. Mai pe urm neamurile canaaneiene
s-au
rspândit. 19. i inuturile lor se întindeau de la Sidon, spre
Gherara pân la Gaza, iar de
aici spre Sodoma, Gomora, Adma i eboim pân spre Lasa. 20. Acetia
sunt fiii lui Ham, dup familii, limb, ri i dup naii. 21. De
asemenea i s-au nscut fii i lui Sem, tatl tuturor fiilor lui Eber i
fratele
mai mare al lui Iafet. 22. Fiii lui Sem au fost: Elam, Asur,
Arfaxad, Lud i Aram. 23. Iar fiii lui Aram au fost: U, Hul, Gheter
i Ma. 24. Lui Arfaxad i s-a nscut Cainan; lui Cainan i s-a nscut
elah; lui elah i s-a
nscut Eber; 25. Iar lui Eber i s-au nscut doi fii: numele unuia era
Peleg, pentru c în zilele lui
s-a împrit pmântul, i numele fratelui su era Ioctan. 26. Lui Ioctan
i s-au nscut Almodad, alef, Haarmavet i Ierah; 27. Hadoram, Uzal i
Dicla; 28. Obal, Abimael i eba; 29. Ofir, Havila i Iobab. Toi
acetia au fost fiii lui Ioctan.
30. Slaurile lor se întindeau de la Mea spre Sefar, pân la Muntele
Rsritului. 31. Acetia sunt fiii lui Sem dup familii, dup limb, dup
ri i dup naii. 32. Acestea sunt neamurile, care se trag din fiii
lui Noe, dup familii i dup
naii, i dintr-înii s-au rspândit popoarele pe pmânt dup
potop.
CAP. 11 Turnul Babel. Amestecarea limbilor. Seminia lui Sem.
1. În vremea aceea era în tot pmântul o singur limb i un singur
grai la toi. 2. Purcezând de la rsrit, oamenii au gsit în ara
Senaar un es i au
desclecat acolo. 3. Apoi au zis unul ctre altul: "Haidem s facem
crmizi i s le ardem cu foc
!" i au folosit crmida în loc de piatr, iar smoala în loc de var.
4. i au zis iari: "Haidem s ne facem un ora i un turn al crui vârf
s ajung
la cer i s ne facem faim înainte de a ne împrtia pe faa a tot
pmântul !" 5. Atunci S-a pogorât Domnul s vad cetatea i turnul pe
care-l zideau fiii
oamenilor. 6. i a zis Domnul: "Iat, toi sunt de un neam i o limb au
i iat ce s-au apucat
s fac i nu se vor opri de la ceea ce i-au pus în gând s fac. 7.
Haidem, dar, s Ne pogorâm i s amestecm limbile lor, ca s nu se
mai
îneleag unul cu altul". 8. i i-a împrtiat Domnul de acolo în tot
pmântul i au încetat de a mai zidi
cetatea i turnul. 9. De aceea s-a numit cetatea aceea Babilon,
pentru c acolo a amestecat
Domnul limbile a tot pmântul i de acolo i-a împrtiat Domnul pe toat
faa pmântului.
10. Iat acum istoria vieii neamului lui Sem: Sem era de o sut de
ani, când i s-a nscut Arfaxad, la doi ani dup potop.
11. Dup naterea lui Arfaxad, Sem a mai trit cinci sute de ani i a
nscut fii i fiice i apoi a murit.
12. Arfaxad a trit o sut treizeci i cinci de ani i atunci i s-a
nscut Cainan. Dup naterea lui Cainan, Arfaxad a mai trit trei sute
treizeci de ani i a nscut fii i fiice i apoi a murit.
13. Cainan a trit o sut treizeci de ani i atunci i s-a nscut elah.
Dup naterea lui elah, Cainan a mai trit trei sute treizeci de ani i
a nscut fii i fiice i apoi a murit.
14. elah a trit o sut treizeci de ani i atunci i s-a nscut Eber.
15. Iar dup naterea lui Eber, elah a mai trit trei sute treizeci de
ani, i a
nscut fii i fiice i apoi a murit. 16. Eber a trit o sut treizeci i
patru de ani i atunci i s-a nscut Peleg. 17. Iar dup naterea lui
Peleg, Eber a mai trit trei sute aptezeci de ani i a
nscut fii i fiice i apoi a murit. 18. Peleg a trit o sut treizeci
de ani i atunci i s-a nscut Ragav. 19. Iar dup naterea lui Ragav,
Peleg a mai trit dou sute nou ani, i a nscut
fii i fiice i apoi a murit. 20. Ragav a trit o sut treizeci i doi
de ani i atunci i s-a nscut Serug. 21. Iar dup naterea lui Serug,
Ragav a mai trit dou sute apte ani i a nscut
fii i fiice i apoi a murit. 22. Serug a trit o sut treizeci de ani
i atunci i s-a nscut Nahor.
23. Iar dup naterea lui Nahor, Serug a mai trit dou sute de ani i a
nscut fii i fiice i apoi a murit.
24. Nahor a trit aptezeci i nou de ani i atunci i s-a nscut Terah.
25. Iar dup naterea lui Terah, Nahor a mai trit o sut dou zeci i
cinci de ani
i a nscut fii i fiice i apoi a murit. 26. Terah a trit aptezeci de
ani i atunci i s-au nscut Avram, Nahor i Haran. 27. Iar spia
neamului lui Terah este aceasta: lui Terah i s-au nscut
Avram,
Nahor i Haran; lui Haran i s-a nscut Lot. 28. i a murit Haran
înainte de Terah, tatl su, în pmântul de natere, în Urul
Caldeii. 29. Iar Avram i Nahor i-au luat femei; numele femeii lui
Avram era Sarai, iar
numele femeii lui Nahor era Milca, fata lui Haran, tatl Milci i al
Isci. 30. Sarai îns era stearp i nu ntea copii. 31. i a luat Terah
pe Avram, fiul su, i pe Lot, fiul lui Haran i nepotul su, i
pe
Sarai, nora sa, i femeia lui Avram, fiul su, i a plecat cu ei din
Urul Caldeii, ca s mearg pân în ara Canaanului; dar au mers pân la
Haran i s-au aezat acolo.
32. De toate, zilele vieii lui Terah în pmântul Haran au fost dou
sute cinci ani. i a murit Terah în Haran.
CAP. 12 Chemarea lui Avram.
1. Dup aceea a zis Domnul ctre Avram: "Iei din pmântul tu, din
neamul tu i din casa tatlui tu i vino în pmântul pe care i-l voi
arta Eu.
2. i Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvânta, voi
mri numele tu i vei fi izvor de binecuvântare.
3. Binecuvânta-voi pe cei ce te vor binecuvânta, iar pe cei ce te
vor blestema îi voi blestema; i se vor binecuvânta întru tine toate
neamurile pmântului".
4. Deci a plecat Avram, cum îi zisese Domnul, i s-a dus i Lot cu
el. Avram îns era de aptezeci i cinci de ani, când a ieit din
Haran.
5. i a luat Avram pe Sarai, femeia sa, pe Lot, fiul fratelui su, i
toate averile ce agonisiser ei i toii oamenii, pe care-i aveau în
Haran, i au ieit, ca s mearg în ara Canaanului i au ajuns în
Canaan.
6. Apoi a strbtut Avram ara aceasta de-a lungul pân la locul numit
Sichem, pân la stejarul Mamvri. Pe atunci triau în tara aceasta
Canaaneii.
7. Acolo S-a artat Domnul lui Avram i i-a zis: "ara aceasta o voi
da urmailor ti". i a zidit Avram acolo un jertfelnic Domnului,
Celui ce Se artase.
8. De acolo a pornit el spre muntele care e la rsrit de Betel, i
i-a întins acolo cortul aa, încât Betelul era la apus, iar Hai, la
rsrit. A zidit acolo un jertfelnic Domnului i s-a închinat
Domnului, Celui ce i Se artase.
9. Apoi s-a ridicat Avram i de acolo i s-a îndreptat spre miazzi.
10. Pe atunci s-a fcut foamete în inutul acela i s-a coborât Avram
în Egipt, ca
s locuiasc acolo, pentru c se înteise foametea în inutul acela. 11.
Când îns s-a apropiat Avram s intre în Egipt, a zis ctre Sarai,
femeia sa:
"tiu c eti femeie frumoas la chip. 12. De aceea, când te vor vedea
Egiptenii, vor zice: "Aceasta-i femeia lui ! i m
vor ucide pe mine, iar pe tine te vor lsa cu via. 13. Zi deci c-mi
eti sor, ca s-mi fie i mie bine pentru trecerea ta i pentru
trecerea ta s triesc i eu !" 14. Iar dup ce a sosit Avram în Egipt,
au vzut Egiptenii c femeia lui e foarte
frumoas. 15. i au vzut-o i dregtorii lui Faraon i au ludat-o
înaintea lui Faraon i au
dus-o în casa lui Faraon; 16. i pentru ea i-au fcut bine lui Avram
i avea el oi, vite mari i asini, slugi i
slujnice, catâri i cmile. 17. Domnul îns a lovit cu bti mari i
grele pe Faraon i casa lui, pentru Sarai,
femeia lui Avram. 18. i chemând Faraon pe Avram, i-a zis: "Ce mi-ai
fcut ? De ce nu mi-ai spus c
aceasta e soia ta ? 19. Pentru ce ai zis: Mi-e sor ? i eu am luat-o
de femeie: Acum dar iat-i
femeia ! Ia-i-o i te du !" 20. i a dat Faraon porunc oamenilor si
pentru Avram, ca s-l petreac pe el i
pe femeia lui i toate câte avea i pe Lot, care îl însoea.
CAP. 13 Avram se desparte de Lot.
1. Din Egipt, Avram cu femeia sa, cu Lot i cu toate câte avea, a
pornit în prile de miazzi ale Canaanului.
2. Avram îns era foarte bogat în vite, în argint i în aur. 3. i a,
înaintat Avram pe unde venise, de la miazzi spre Betel, pân la
locul
unde fusese mai înainte cortul su, între Betel i Hai, 4. Adic pân
la locul unde era jertfelnicul pe care-l ridicase el mai înainte, i
acolo a chemat Avram numele Domnului.
5. i Lot, care umbla cu Avram, înc avea oi i vite mari i corturi.
6. Îns pmântul acela nu-i încpea s stea împreun, cci averile lor
erau multe
i nu-i încpea locul s triasc împreun. 7. De aceea se întâmplau
certuri între pzitorii vitelor lui Avram i pzitorii
vitelor lui Lot. Pe atunci locuiau în pmântul acela Canaaneii i
Ferezeii. 8. Atunci a zis Avram ctre Lot: "S nu fie sfad între mine
i tine, între pstorii
mei i pstorii ti, cci suntem frai. 9. Iat, nu e oare tot pmântul
înaintea ta ? Desparte-te dar de mine ! i de vei
apuca tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; iar de vei apuca tu la
dreapta, eu voi apuca la stânga".
10. i ridicându-i Lot ochii, a privit toat câmpia Iordanului, care,
înainte de a strica Domnul Sodoma i Gomora, toat pân la oar era
udat de ap, ca raiul Domnului, ca pmântul Egiptului.
11. Deci i-a ales Lot tot inutul din preajma Iordanului i a apucat
Lot spre rsrit; i aa s-au desprit ei unul de altul.
12. Avram a rmas s locuiasc în pmântul Canaan, iar Lot s-a slluit
în cetile din inutul Iordanului i i-a întins corturile pân la
Sodoma.
13. Iar oamenii Sodomei erau ri i tare pctoi înaintea Domnului. 14.
Deci a zis Domnul ctre Avram, dup ce s-a desprit Lot de dânsul:
"Ridic-ti
ochii i, din locul în care eti acum, caut spre miaznoapte, spre
miazzi i rsrit i spre mare, 15. C tot pmântul, cât îl vezi, i-l voi
da ie i urmailor ti pentru vecie.
16. Voi face pe urmaii ti muli ca pulberea pmântului; de va putea
cineva numra pulberea pmântului, va numra i pe urmaii ti.
17. Scoal i cutreier pmântul acesta în lung i în lat, c i-l voi da
ie i urmailor ti pentru vecie".
18. i ridicându-i Avram corturile, a venit i s-a aezat la stejarul
Mamvri, care este în Hebron; i a zidit acolo un jertfelnic
Domnului.
CAP. 14 Robirea lui Lot. Avram îl scap pe Lot i este binecuvântat
de Melhisedec.
1. Iar în zilele lui Amrafel, regele Senaarului, ale lui Arioc,
regele Elasarului, ale lui Kedarlaomer, regele Elamului i ale lui
Tidal, regele din Gutim, 2. S-a întâmplat s fac acetia rzboi cu
Bera, regele Sodomei, cu Bira, regele Gomorei, cu inab, regele
Admei, cu emeber, regele eboimului, i cu regele din Bela sau
oar.
3. Toi acetia din urm s-au adunat în valea Sidim, unde e acum Marea
cea Srat.
4. Doisprezece ani sttuser ei în robia lui Kedarlaomer, iar în anul
al treisprezecelea s-au rzvrtit.
5. i în al patrusprezecelea an au venit Kedarlaomer i regii, care
ineau cu el, i au btut pe Refaimi la Aterot-Carnaim, pe Zuzimi la
Ham, i pe Emimi la ave- Chiriataim; 6. Iar pe Horei i-a btut la
muntele lor Seir i pân la El-Faran, care e lâng pustiu.
7. Apoi, întorcându-se de acolo, au venit la Ain-Mipat sau Cade i
au btut toat ara Amaleciilor i pe toi Amoreii, care locuiau în
Haaon-Tamar.
8. Atunci au ieit regele Sodomei, regele Gomorei, regele Admei,
regele eboimului i regele Belei sau oarului i s-au btut în valea
Sidim 9. Cu Kedarlaomer, regele Elamului, cu Tidal, regele din
Gutim, cu Amrafel, regele Senaarului i cu Arioc, regele Elasarului:
patru regi împotriva a cinci.
10. Valea Sidimului îns era plin de fântâni de smoal; i, fugind,
regele Sodomei i regele Gomorei au czut în ele, iar ceilali au
fugit în muni.
11. Atunci biruitorii au luat toate averile Sodomei i Gomorei i
toate bucatele lor i s-au dus.
12. Când s-au dus, au luat de asemenea i pe Lot, nepotul lui Avram,
care tria în Sodoma, i toat averea lui.
13. Dar venind unii din cei scpai, au vestit pe Avram Evreul, care
tria pe atunci la stejarul lui Mamvri, pe Amoreul, fratele lui Ecol
i pe fratele lui Aner, care erau unii cu Avram.
14. Auzind Avram c Lot, rudenia sa, a fost luat în robie, a adunat
oamenii si de cas, trei sute optsprezece, i a urmrit pe vrjmai pân
la Dan.
15. i nvlind asupra lor noaptea, el i oamenii si i-au btut i i-au
alungat pân la Hoba, care este în stânga Damascului.
16. i au întors toat prada luat din Sodoma, au întors i pe Lot,
rudenia sa, averea lui, femeile i oamenii.
17. i când se întorcea Avram, dup înfrângerea lui Kedarlaomer i a
regilor unii cu acela, i-a ieit înainte regele Sodomei în valea
ave, care astzi se cheam Valea Regilor.
18. Iar Melhisedec, regele Salemului, i-a adus pâine i vin.
Melhisedec acesta era preotul Dumnezeului celui Preaînalt.
19. i a binecuvântat Melhisedec pe Avram i a zis: "Binecuvântat s
fie Avram de Dumnezeu cel Preaînalt, Ziditorul cerului i al
pmântului.
20. i binecuvântat s fie Dumnezeul cel Preaînalt, Care a dat pe
vrjmaii ti în
mâinile tale !" i Avram i-a dat lui Melhisedec zeciuial din toate.
21. Iar regele Sodomei a zis ctre Avram: "D-mi oamenii, iar averile
ia-le pentru
tine !" 22. Avram îns a rspuns regelui Sodomei: "Iat, îmi ridic
mâna spre Domnul
Dumnezeul cel Preaînalt, Ziditorul cerului i al pmântului, 23. C
nici o a sau curea de înclminte nu voi lua din toate câte sunt ale
tale, ca s nu zici: "Eu am îmbogit pe Avram", 24. Fr numai cele ce
au mâncat tinerii i ceea ce se cuvine a se împri aliailor mei, care
au mers cu mine: Aner, Ecol i Mamvri. Aceia s-i ia partea lor
!"
CAP. 15 Credina i dreptatea lui Avram
1. Dup acestea, fost-a cuvântul Domnului ctre Avram, noaptea, în
vis, i a zis: "Nu te teme, Avrame, c Eu sunt scutul tu i rsplata ta
va fi foarte mare !"
2. Iar Avram a rspuns: "Stpâne Doamne, ce ai s-mi dai ? C iat eu am
s mor fr copii i cârmuitor în casa mea este Eliezer din
Damasc".
3. Apoi Avram a adugat: "De vreme ce nu mi-ai dat fii, iat sluga
mea va fi motenitor dup mine !"
4. i îndat s-a fcut cuvântul Domnului ctre el i a zis: "Nu te va
moteni acela, ci cel ce va rsri din coapsele tale, acela te va
moteni !"
5. Apoi l-a scos afar i i-a zis: "Privete la cer i numr stelele, de
le poi numra !" i a adugat: "Atât de muli vor fi urmaii ti !"
6. i a crezut Avram pe Domnul i i s-a socotit aceasta ca dreptate.
7. i i-a zis iari: "Eu sunt Domnul, Care te-a scos din Urul
Caldeii, ca s-i dau
pmântul acesta de motenire". 8. i a zis Avram: "Stpâne Doamne pe ce
voi cunoate c-l voi moteni ?" 9. Iar Domnul i-a zis: "Gtete-Mi o
juninc de trei ani, o capr de trei ani, un
berbec de trei ani, o turturic i un pui de porumbel !" 10. i a luat
Avram toate aceste animale, le-a tiat în dou i a pus bucile
una
în faa alteia; iar psrile nu le-a tiat. 11. i nvleau psrile
rpitoare asupra trupurilor, iar Avram le alunga. 12. La asfinitul
soarelui, a czut peste Avram somn greu i iat l-a cuprins
întuneric i fric mare. 13. Atunci a zis Domnul ctre Avram: "S tii
bine c urmaii ti vor pribegi în
pmânt strin, unde vor fi robii i apsai patru sute de ani; 14. Dar
pe neamul acela, cruia ei vor fi robi, îl voi judeca Eu i dup aceea
ei vor iei s vin aici, cu avere mult.
15. Iar tu vei trece la prinii ti în pace i vei fi îngropat la
btrânei fericite. 16. Ei îns se vor întoarce aici, în al patrulea
veac de oameni, cci nu s-a umplut
înc msura nelegiuirilor Amoreilor". 17. Iar dup ce a asfinit
soarele i s-a fcut întuneric, iat un fum ca dintr-un
cuptor i par de foc au trecut printre bucile acelea. 18. În ziua
aceea a încheiat Domnul legmânt cu Avram, zicând: "Urmailor
ti
voi da pmântul acesta de la râul Egiptului pân la râul cel mare al
Eufratului; 19. Voi da pe Chenei, pe Chenezei, pe Chedmonei,
20. Pe Hetei, pe Ferezei, pe Refaimi, 21. Pe Amorei, pe Canaanei,
pe Hevei, pe Gherghesei i pe Iebusei".
CAP. 16 Ismael.
1. Sarai îns, femeia lui Avram, nu-i ntea. Dar avea ea o slujnic
egipteanc, al crei nume era Agar.
2. Atunci a zis Sarai ctre Avram: "Iat m-a închis Domnul, ca s nu
nasc. Intr dar la slujnica mea; poate vei dobândi copii de la ea !"
i a ascultat Avram vorba Saraii.
3. A luat deci Sarai, femeia lui Avram, pe Agar egipteanca,
slujnica sa, la zece ani dup venirea lui Avram în pmântul Canaan, i
a dat-o de femeie lui Avram, brbatul su.
4. i a intrat acesta la Agar i ea a zmislit; i vzând c a zmislit,
ea a început a dispreui pe stpâna sa.
5. Atunci a zis Sarai ctre Avram: "Nedreptate mi se face de ctre
tine. Eu ti-am dat pe slujnica mea la sân, iar ea, vzând c a
zmislit, a început s m dispreuiasc. Dumnezeu s judece între mine i
între tine !"
6. Iar Avram a zis ctre Sarai: "Iat, slujnica ta e în mâinile tale,
f cu ea ce-ti place !" i Sarai a necjit-o i ea a fugit de la faa
ei.
7. i a gsit-o îngerul Domnului la un izvor de ap în pustiu, la
izvorul de lâng calea ce duce spre Sur.
8. i i-a zis îngerul Domnului: "Agar, slujnica Saraii, de unde vii
i unde te duci ?" Iar ea a rspuns: "Fug de la faa Saraii, stpâna
mea".
9. i îngerul Domnului i-a zis iari: "Întoarce-te la stpâna ta i te
supune sub mâna ei !"
10. Apoi i-a mai zis îngerul Domnului: "Voi înmuli pe urmaii ti
foarte tare, încât nu se vor putea numra din pricina mulimii.
11. Iat, tu ai rmas grea - îi zise îngerul Domnului - i vei nate un
fiu i-i vei pune numele Ismael, pentru c a auzit Domnul suferina
ta.
12. Acela va fi ca un asin slbatic între oameni; mâinile lui vor fi
asupra tuturor i mâinile tuturor asupra lui, dar el va sta dârz în
faa tuturor frailor lui".
13. i a numit Agar pe Domnul, Cel ce-i grise, cu numele acesta:
Ata-El-Roi (care se tâlcuiete: Tu eti Dumnezeu atotvztor), cci
zicea ea: "N-am vzut eu, oare, în fa pe Cel ce m-a vzut ?"
14. De aceea se numete fântâna aceasta: Beer-Lahai-Roi (care se
tâlcuiete: Izvorul Celui viu, Care m-a vzut), i se afl între Cade i
Bared.
15. Dup aceea a nscut Agar lui Avram un fiu i Avram a pus fiului
su, pe care i-l nscuse Agar, numele Ismael.
16. Avram îns era de optzeci i ase de ani când i-a nscut Agar pe
Ismael.
CAP. 17 Tierea împrejur.
1. Iar când era Avram de nouzeci i nou de ani, i S-a artat Domnul i
i-a zis: "Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic; f ce-i plcut înaintea
Mea i fii fr prihan; 2. i voi încheia legmânt cu tine i te voi
înmuli foarte, foarte tare".
3. Atunci a czut Avram cu faa la pmânt, iar Dumnezeu a mai grit i a
zis: 4. "Eu sunt i iat care-i legmântul Meu cu tine: vei fi tat a
mulime de
popoare, 5. i nu te vei mai numi Avram, ci Avraam va fi numele tu,
cci am s te fac
tat a mulime de popoare. 6. Am s te înmulesc foarte, foarte tare, i
am s ridic din tine popoare, i regi se
vor ridica din tine. 7. Voi pune legmântul Meu între Mine i între
tine i urmaii ti, din neam în
neam, s fie legmânt venic, aa c Eu voi fi Dumnezeul tu i al
urmailor ti de dup tine.
8. i-i voi da ie i urmailor ti pmântul în carte pribegeti acum ca
strin, tot pmântul Canaanului, ca motenire venic, i v voi fi
Dumnezeu".
9. Apoi a mai zis Dumnezeu lui Avraam: "Iar tu i urmaii ti din neam
în neam s pzii legmântul Meu.
10. Iar legmântul dintre Mine i tine i urmaii ti din neam în neam,
pe care trebuie s-l pzii, este acesta: toi cei de parte brbteasc ai
votri s se taie împrejur.
11. S v tiai împrejur i acesta va fi semnul legmântului dintre Mine
i voi. 12. În neamul vostru, tot pruncul de parte brbteasc, nscut
la voi în cas sau
cumprat cu bani de la alt neam, care nu-i din seminia voastr, s se
taie împrejur în ziua a opta.
13. Numaidecât s fie tiat împrejur cel nscut în casa ta sau cel
cumprat cu argintul tu i legmântul Meu va fi însemnat pe trupul
vostru, ca legmânt venic.
14. Iar cel de parte brbteasc netiat împrejur, care nu se va tia
împrejur, în ziua a opta, sufletul acela se va stârpi din poporul
su, cci a clcat legmântul Meu".
15. Dup aceea a zis iari Dumnezeu ctre Avraam: "Pe Sarai, femeia
ta, s nu o mai numeti Sarai, ci Sarra s-i fie numele.
16. i o voi binecuvânta i-i voi da din ea un fiu; o voi binecuvânta
i va fi mam de popoare i regi peste popoare se vor ridica
dintr-însa".
17. Avraam a czut atunci cu faa la pmânt i a râs, zicând în sine:
"E cu putin oare s mai aib fiu cel de o sut de ani ? i Sarra cea de
nouzeci de ani e cu putin oare s mai nasc ?"
18. Apoi a mai zis Avraam ctre Domnul: "O, Doamne, mcar Ismael s
triasc înaintea Ta !"
19. Iar Dumnezeu a rspuns lui Avraam: "Adevrat, însi Sarra, femeia
ta, îi va nate un fiu i-i vei pune numele Isaac i Eu voi încheia cu
el legmântul Meu, legmânt venic: s-i fiu Dumnezeu lui i urmailor
lui.
20. Iat, te-am ascultat i pentru Ismael, i iat îl voi binecuvânta,
îl voi crete i-l voi înmuli foarte, foarte tare; doisprezece
voievozi se vor nate din el i voi face din el popor mare.
21. Dar legmântul Meu îl voi încheia cu Isaac, pe care-l va nate
Sarra la anul pe vremea aceasta !"
22. Încetând apoi Dumnezeu de a mai vorbi cu Avraam, S-a înlat de
la el. 23. Atunci a luat Avraam pe Ismael, fiul su, pe toii cei
nscui în casa sa, pe toi
cei cumprai cu argintul su i pe toi oamenii de parte brbteasc din
casa lui Avraam i i-a tiat împrejur, chiar în ziua aceea, cum îi
poruncise Dumnezeu.
24. i era Avraam de nouzeci i nou de ani, când s-a tiat împrejur.
25. Iar Ismael, fiul su, era de treisprezece ani, când s-a tiat
împrejur. 26. Avraam i Ismael, fiul su, au fost tiai împrejur în
aceeai zi. 27. i cu ei au fost tiai împrejur toi cei de parte
brbteasc din casa lui
Avraam, nscui în casa lui sau cumprai cu argint de la cei de alt
neam.
CAP. 18 Avraam primete pe Sfânta Treime la stejarul Mamvri:
1. Apoi Domnul S-a artat iari lui Avraam la stejarul Mamvri, într-o
zi pe la amiaz, când edea el în ua cortului su.
2. Atunci ridicându-i ochii si, a privit i iat trei Oameni stteau
înaintea lui; i cum l-a vzut, a alergat din pragul cortului su în
întâmpinarea Lor i s-a închinat pân la pmânt.
3. Apoi a zis: "Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe
robul Tu ! 4. Se va aduce ap s V splai picioarele i s V odihnii sub
acest copac. 5. i voi aduce pâine i vei mânca, apoi V vei duce în
drumul Vostru, întrucât
trecei pe la robul Vostru !" Zis-au Aceia: "F, precum ai zis !" 6.
Dup aceea a alergat Avraam în cort la Sarra i i-a zis: "Frmânt
degrab trei
msuri de fin bun i f azime !" 7. Apoi Avraam a dat fuga la ciread,
a luat un viel tânr i gras i l-a dat slugii,
care l-a gtit degrab. 8. i a luat Avraam unt, lapte i vielul cel
gtit i le-a pus înaintea Lor i pe când
Ei mâncau a stat i el alturi de Ei sub copac. 9. i l-au întrebat
Oamenii aceia: -Unde este Sarra, femeia ta ?" Iar el,
rspunzând, a zis: "Iat, în cort !" 10. Zis-a Unul: "Iat, la anul pe
vremea asta am s vin iar pe la tine i Sarra,
femeia ta, va avea un fiu". Iar Sarra a auzit din ua cortului, de
la spatele lui. 11. Avraam i Sarra îns erau btrâni, înaintai în
vârst, i Sarra nu mai era în
stare s zmisleasc. 12. i a râs Sarra în sine i i-a zis: "S mai am
eu oare aceast mângâiere acum,
când am îmbtrânit i când e btrân i stpânul meu ?" 13. Atunci a zis
Domnul ctre Avraam: "Pentru ce a râs Sarra în sine i a zis:
"Oare cu adevrat voi nate, btrân cum sunt ?" 14. Este oare ceva cu
neputin la Dumnezeu ? La anul pe vremea aceasta am s
vin pe la tine i Sarra va avea un fiu !" 15. Iar Sarra a tgduit,
zicând: "N-am râs", cci se înspimântase. Acela îns i-a
zis: "Ba, ai râs !" 16. Apoi S-au sculat Oamenii aceia de acolo i
S-au îndreptat spre Sodoma i
Gomora i s-a dus i Avraam cu Ei, ca s-I petreac. 17. Domnul îns a
zis: "Tinui-voi Eu oare de Avraam, sluga Mea, ceea ce voiesc
s fac ? 18. Din Avraam cu adevrat se va ridica un popor mare i tare
i printr-însul se
vor binecuvânta toate neamurile pmântului, 19. C l-am ales, ca s
învee pe fiii i casa sa dup sine s umble în calea Domnului i s fac
judecat i dreptate; pentru ca s aduc Domnul asupra lui Avraam toate
câte i-a fgduit".
20. Zis-a deci Domnul: "Strigarea Sodomei i a Gomorei e mare i
pcatul lor cumplit de greu.
21. Pogorî-M-voi deci s vd dac faptele lor sunt cu adevrat aa cum
s-a suit pân la Mine strigarea împotriva lor, iar de nu, s
tiu".
22. De acolo doi din Oamenii aceia, plecând, S-au îndreptat spre
Sodoma, în vreme ce Avraam sttea înc înaintea Domnului.
23. i apropiindu-se Avraam, a zis: "Pierde-vei, oare, pe cel drept
ca i pe cel pctos, încât s se întâmple celui drept ce se întâmpl
celui nelegiuit ?
24. Poate în cetatea aceea s fie cincizeci de drepi: pierde-i-vei,
oare, i nu vei crua tot locul acela pentru cei cincizeci de drepi,
de se vor afla în cetate ?
25. Nu se poate ca Tu s faci una ca asta i s pierzi pe cel drept ca
i pe cel fr de lege i s se întâmple celui drept ce se întâmpl celui
necredincios ! Departe de Tine una ca asta ! Judectorul a tot
pmântul va face, oare, nedreptate ?"
26. Zis-a Domnul: "De se vor gsi în cetatea Sodomei cincizeci de
drepi, voi crua pentru ei toat cetatea i tot locul acela".
27. i rspunzând Avraam, a zis: "Iat, cutez s vorbesc Stpânului meu,
eu, care sunt pulbere i cenu !
28. Poate c lipsesc cinci din cincizeci de drepi; poate s fie numai
patruzeci i cinci; pentru lipsa a cinci pierde-vei, oare, toat
cetatea ?" Zis-a Domnul: "Nu o voi pierde de voi gsi acolo
patruzeci i cinci de drepi".
29. i a adugat Avraam s griasc Domnului i a zis: "Dar de se vor gsi
acolo numai patruzeci de drepi ?" i Domnul a zis: "Nu o voi pierde
pentru cei patruzeci !"
30. i a zis iari Avraam: "S nu Se mânie Stpânul meu de voi mai gri:
Dar de se vor gsi acolo numai treizeci de drepi ?" Zis-a Domnul:
"Nu o voi pierde de voi gsi acolo treizeci".
31. i a zis Avraam: "Iat, mai cutez s vorbesc Stpânului meu ! Poate
c se vor gsi acolo numai douzeci de drepi". Rspuns-a Domnul: "Nu o
voi pierde pentru cei douzeci".
32. i a mai zis Avraam: "S nu se mânie Stpânul meu de voi mai gri
înc o dat: Dar de se vor gsi acolo numai zece drepi ?" Iar Domnul
i-a zis: "Pentru cei zece nu o voi pierde".
33. i terminând Domnul de a mai gri cu Avraam; S-a dus, iar Avraam
s-a întors la locul su.
CAP. 19 Pieirea Sodomei.
1. Cei doi Îngeri au ajuns la Sodoma seara, iar Lot edea la poarta
Sodomei. i vzându-I, Lot s-a sculat înaintea Lor i s-a plecat cu
faa pân la pmânt 2. i a zis: "Stpânii mei, abatei-v pe la casa
slugii Voastre, ca s rmânei acolo; splai-V picioarele, iar diminea,
sculându-V, V vei duce în drumul Vostru". Ei îns au zis: "Nu, ci
vom rmâne în uli".
3. Iar el I-a rugat struitor i S-au abtut la el i au intrat în casa
lui. Atunci el Le- a gtit mâncare, Le-a copt azime i au
mâncat.
4. Dar mai înainte de a Se culca Ei, sodomenii, locuitorii cetii
Sodoma, tot poporul din toate marginile; de la tânr pân la btrân,
au înconjurat casa, 5. i au chemat afar pe Lot i au zis ctre el:
"Unde sunt Oamenii, Care au intrat s mâie la tine ? Scoate-I ca s-I
cunoatem !"
6. i a ieit Lot la ei dinaintea uii i, închizând ua dup dânsul, 7.
A zis ctre ei: "Nu, fraii mei, s nu facei nici un ru. 8. Am eu dou
fete, care n-au cunoscut înc brbat; mai degrab vi le scot pe
acelea, s facei cu ele ce vei vrea, numai Oamenilor acelora s nu le
facei nimic, de vreme ce au intrat Ei sub acoperiul casei mele
!"
9. Iar ei au zis ctre el: "Pleac de aici ! Eti un venetic i acum
faci pe judectorul ? Mai ru decât Acelora ii vom face !" i
repezindu-se spre Lot, se apropiar s sparg ua.
10. Atunci Oamenii aceia, care gzduiau în casa lui Lot,
întinzându-i mâinile, au tras pe Lot în cas la Ei i au încuiat ua;
11. Iar pe oamenii, care erau la ua casei, i-au lovit cu orbire de
la mic pân la mare, încât în zadar se chinuiau s gseasc ua.
12. Apoi au zis cei doi Oameni ctre Lot: "Ai tu pe cineva din ai ti
aici ? De ai fii, sau fiice, sau gineri, sau pe oricine altul în
cetate, scoate-i din locul acesta, 13. C Noi avem s pierdem locul
acesta, pentru c strigarea împotriva lor s-a suit înaintea Domnului
i Domnul Ne-a trimis s-l pierdem".
14. Atunci a ieit Lot i a grit cu ginerii si, care luaser pe fetele
lui, i le-a zis: "Sculai-v i ieii din locul acesta, c va s piard
Domnul cetatea". Ginerilor îns li s-a prut c el glumete.
15. Iar în revrsatul zorilor grbeau îngerii pe Lot, zicând: "Scoal,
ia-i femeia i pe cele dou fete ale tale, pe care le ai, i iei, ca s
nu pieri i tu pentru nedreptile cetii !"
16. Dar fiindc el zbovea, îngerii, din mila Domnului ctre el, l-au
apucat de mân pe el i pe femeia lui i pe cele dou fete ale lui 17.
i, scoându-l afar, unul din Ei a zis: "Mântuiete-i sufletul tu ! S
nu te uii înapoi, nici s te opreti în câmp, ci fugi în munte, ca s
nu pieri cu ei !
18. Iar Lot a zis ctre Dânii: "Nu, Stpâne ! 19. Iat sluga Ta a
aflat bunvoin înaintea Ta i Tu ai fcut mil mare cu mine,
mântuindu-mi viaa; dar nu voi putea s fug pân în munte, ca s nu m
ajung primejdia i s nu mor.
20. Iat cetatea aceasta este mai aproape; s fug acolo i s m
izbvesc. Ea e mic i-mi voi scpa acolo viaa prin Tine !"
21. i i-a zis îngerul: "Iat, îi cinstesc faa i-i împlinesc acest
cuvânt, s nu pierd cetatea despre care grieti.
22. Grbete dar i fugi acolo; c nu pot s fac nimic pân nu vei ajunge
tu acolo !" De aceea s-a i numit cetatea aceea oar.
23. Când s-a ridicat soarele deasupra pmântului, a intrat Lot în
oar. 24. Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma i Gomora ploaie de
pucioas i foc
din cer de la Domnul 25. i a stricat cetile acestea, toate
împrejurimile lor, pe toi locuitorii cetilor
i toate plantele inutului aceluia. 26. Femeia lui Lot îns s-a uitat
înapoi i s-a prefcut în stâlp de sare. 27. Iar Avraam s-a sculat
dis-de-diminea i s-a dus la locul unde sttuse
înaintea Domnului 28. i, cutând spre Sodoma i Gomora i spre toate
împrejurimile lor, a vzut
ridicându-se de la pmânt fumegare, ca fumul dintr-un cuptor. 29.
Dar, când a stricat Dumnezeu toate cetile din prile acelea, i-a
adus
aminte Dumnezeu de Avraam i a scos pe Lot afar din prpdul cu care a
stricat Dumnezeu cetile, unde tria Lot.
30. Apoi a ieit Lot din oar i sa aezat în munte, împreun cu cele
dou fete ale sale, cci se temea s locuiasc în oar, i a locuit
într-o peter, împreun cu cele dou fete ale sale.
31. Atunci a zis fata cea mai mare ctre cea mai mic: "Tatl nostru e
btrân i nu-i nimeni în inutul acesta, care s intre la noi, cum e
obiceiul pmântului.
32. Haidem dar s îmbtm pe tatl nostru cu vin i s ne culcm cu el i s
ne ridicm urmai dintr-însul !"
33. i au îmbtat pe tatl lor cu vin în noaptea aceea; i în noaptea
aceea, intrând fata cea mai în vârst, a dormit cu tatl ei i acesta
n-a simit când s-a culcat i când s-a sculat ea.
34. Iar a doua zi a zis cea mai în vârst ctre cea mai tânr: "Iat,
eu am dormit ast-noapte cu tatl meu; s-l îmbtm cu vin i în