>

1 CHARLES BAUDELAIRE

FLORILERÂULUIalte boemeaşezate in limba românădeRADU CÂRNECIMJ64443R*

664443•CH151NÂU,CBB84.44>pio-5B 31

APrefaja Mihai CimpoiCoperta şi prezentarea graficaCheorghe Vrabie

"~~.....

1B■**.

M 756(10) — 91ISBN 5-368-01026-5■■"■; hAVDELAIRELES FLEURS DU MAL ET ÂVfJtES POEMESEDITIONS l'AI LV PARIS 1939

. . - ©Prefaţa Mihai Cimpoi, 1991112- 91 ©Traducere, tabel cronologic şi indicealfabetic Radu Carnecl, 1991©Coperta şi prezentarea graficăGheorghe Vrabie, 1991 |ÎNTSE DUMNEZEU ŞI SATANCreează, oare, Baudelaire Florile răului după modelul DivineiComedii,după cum au crezut unii Istorici literari ? Chiar dacă am afirma acest

lucru, o uriaşă diferenţă se impune: mijloacelor naturale danteşti, stelelorio luminează ieşirea din infern li se preferă paradisul artificial aureolat«In o lumină rece şi metalică a reflexelor stinse. Sentimentul bucuriei ingenuiMie «iibstltuit prin conştiinţa măcinătoare a păcatului primar. In orice caz,Paradliul şi Infernul se amestecă, devin substituibile şi chiar identificabile.Niwrelr e scos din inima frămîntată a poetului (Paysage).Nlrft/lle Parisului, in care se naşte la 9 aprilie 1821 şi in care moareI* Al «iigimt 1867, sint cutreierate «de demoni» porni)! să sporească Răul,de l'iomtnjla in persoană (Amurgul), de veşnic muritorii admiraţi deMi tm h II însăşi (Dans macabru). Orice reflex paradisiac a dispărut din• «Muica misterelor. După ce ii moare tatăl, cind împlinise doar şase ani,im iiimnu sa, care era totdeauna pentru el «un idol şi un camarad», seiri AnAiorcştc cu generalul Aupick, Baudelaire trăieşte prima fisură de ordine»Uirii|!ul. Acceptă, bineînţeles, modelul de ţompprtqn'pnt etic al veşniculuiMilllni; «Sentimentul singurătăţii incă din copilărie. In ciuda familiei — şiMal Mim In mijlocul camarazilor — sentimentul unui destin veşnic solitar».AMHUIUI-H singurătăţii din interior, in numele eului său autentic, şi opunereal»itit r« lumii aduce şi specifica culoare ontologică creaţiei sale. Fiinţa sa(MU» in regimul Alterităţii şi al permanentei dedublări, extremele între (Mcllează fiind Dumnezeu şi Satan. Dragostea lui de asemenea se», impărţindu-se dramatic'tntre o Madonă, Apollonie Sabatier»i iwtwtliuata pariziană totală, africana Jeanne Duval. Intre o «Venus albă»»i ti • Vcniw neagră» se consumă sentimentul duplicitar al poetului, urcind•|tm nfrni de senzaţii celeste şi coborind brusc in dragostea pagină şiIRHIAIA. SplcmiLparizian demonstrează unul dintre sentimentele cele mai ţi nobile, ii transformă dintr-o valoare naturală in una artificială, intr-o asemenea realitate sufletească dominată de accentul hotărit,««IIIMIII ţi terestru al melancoliei, de trăirea intensă, pesimistă şi byroniană,•IM|I» cum notează poetul însuşi, "împăcarea mindră, orgolioasă cu Satan......i Iul Dumnezeu se prăbuşeşte, determinind eul la închiderea in cercul•iH|iirlHA|ll. Ilnudelaire se complace in cădere: «Cel ce se leagă de oHfc«ni, ndlca de prezent, mi se pare un om rostogolindu-se într-o rîpă şii«tf>, viind «o se agate de tufe, le-ar smulge şi le-ar duce cu el». RipanprvtrnintA nu e declt abisul ontologic, din care Baudelaire va culege cenuşile, (I)INTRE DUMNEZEU ŞI SAT AN

IIIMCJII, adincurile cutremurate ale sentimentului Morţii, reflexele mateale Albului vidului lăuntric. Dacă poeţii romantici, spune Thibaudet, aucăutat geniul luminos al creştinismului, Baudelaire s-a dedicat căutăriinu In universul naturii, ci in întunericul conştiinţei, a unui geniu al cato-licismului.Oricum, acest geniu al dezgustului şi ororii universale făcea epocă literarăţi Bmnctlcre Întrevedea in el, la 1887, un fel de idol oriental, monstruos,a carul diformitate naturală era subliniată de culori stranii şi excesive.l'.xtnzul vieţii şi oroarea de viaţă, pe care şi-o recunoaşte însuşi poetul,nşeaza opera baudelairiană pe axul fiinţial jtnmnp.7p.ipsi-n-snianV- T"«-siunea e alimentată mereu de dezbinul lăuntric, de opoziţia faţă de totce este Natură^în locul Poetului-rapsod, Poetului-pasăre care-şi propagă cintecul cumijloace orfice se Impune acum Poetul cobor» din cerurile senine aleinspiraţiei in exilul său pămintesc: «Poetul e asemeni acestui prinţ de noruri,/De-o seamă cu furtuna, sfidindu-i pe arcaşi;/ Dar surghiunit pe ţărmuri,hulit şi fără zboruri,/ Cu aripile-i vaste se-mpiedică in paşi» (aici şi Incontinuare versurile sint citate în traducerea lui'Radu Cârneci). Universul,in faţa Poetului-Albatros, nu mai apare ca un Tot armonios, ci ca o «pjdure^de simboluri», ca o ţesătură enormă de semne care nu revelează, ci tăin-uiesc, nu descifrează, ci lncifrează, vraja pădurii fiind dulce-amăgitoare,iar întunericul ei sporeşte, întrerupind drumurile cunoaşterii (in sensul luiHeidegger) .'Poetului nu-i rămîne decit năzuinţa firavă de a găsi miraculoasacheie a acestor analogii greu perceptibile, acestor ingînări ezoterice deculori, parfumuri, sonujl Natura nu se bizuie doar pe lucrarea acestuiTriecânism ascuns al legăturilor tainice sub semnul Totului armonios, ci şlpe o dăruire sub semnul Necunoscutului şi Zădărniciei: «Si cite flori cu-alcasă haină /Parfumul straniu ca o taină/ îl dau tăcerilor adinei !»Însuşi poetul are un atit de puternic sentiment de frică în faţa acesteifamiliarităţi cu extremele, cu negativul ducător spre Neant incit ii scriemamei sale, doamna Aupick, in 1857, anul apariţiei volumului Les Fleursdu Mal : «Această carte, al cărei titlu Florile răului spune totul, esteacoperită, veţi vedea, de o frumuseţe sinistră şi rece ; a fost făcută cufurie şi perseverenţă. Dovada valorii sale pozitive este tot ceea ce se spunerău despre ea. Cartea înfurie oamenii. De altminteri, îngrozit eu însumi

de oroarea pe care o voi inspira am modificat o treime în corecturi».Frumuseţea sinistră şijec££&}& un însemn al modernităţii şi prin postu-larea ci ca normă estetică Baudelaire se impune ca primul mare poetmodern. După Verlaine, origimţliţatailuijgofundăconstălnTfireprezentat î)puternic şi esenţial omul modern, modelat de rafinamentele unei civilizaţii •excgsiyjEUjaracjerţzaţe mai Cjoeajaljjrin^oculnervQs şi drogarea sîngeluişi creierului. T.S. Eliot ii consideră, în plin secolul nostru, «cel maijnareexemplu de poezie modpxnft în orjf|P îîmha». iar Paul Valery constată, In1924, că «ra*oiianja_npp.rpi imjrp. şi fnarţe puţin voluminoasejijui Baudş-îairg umjip jnra. ţQatfl sfcra pitiră » Şi incă în multe alte mărturii alepoeţilor secolului XX, autorul Florilor răului apare cu chipul de ctitor(II)INTRE DUMNEZEU ŞI SAT AN

întinerit al poeticii moderne. Exegetul ei german, Hugo Friedrich ne pro-pune o summa de caracteristici, deduse atit din textele baudelairiene cit|l din preluările tezelor lor programatice la Rimbaud, Mallarme, Eliot sauApollinaire. Cea dinţii trăsătură fundamentali a lui Baudelaire este disci-pllnn spirituala aflanpezinea constantei sale artistiogj y nini p"^ţj(; imp^fillj"* bi l ri C Bdlp s gj mp^fillj*c bine cu spiritul critic. Cu Baudelaire .începe fenomenul depersonalizăriiUrltll mod£rnerinjre_euLljrj£_5Lce! .empiric apărind o diferenţl~ontologicâli anwnţJLJmpersonalitatea e obţinută prin travaliu intens, prin deliberare•târultoare, metodică. Spaima, impasul şi căderea In faţa idealităţii rivniteiu ardoare, dar niciodată atinse sint asumate ca «destin». Poeziile reiaudoar clteva leme care sint variante ale unei tensiuni fundamentale Intre««Imitam şi ideajijajeJ[SuferintaJlransforniată in dezo!aie1_iaxjKIfijfinaiiiainn|fl ia nihilism, poate avea un efect catharctic prin forma perfectă:1 i mii u'iilo* privilegiu ai arte), spune Baudelaire, că oribilul, artisticM#H*M)i, <t< vlnr* fruiniiM'ir, ii cA durerea ritmată şi cadenţată umple spiritulir liiiiftliA» l'niiniiw'lra |l nobleţea pot fi rezultatul raţiunii şiiar iii>a*flvi', Mirai tic fum Inalli' «Din urli, poetul va face săii i «iriii ^tiiilrlnlclaii, In cnre se asociazăi |HIMIIII ni III II* , un mijloc de a şoca cititorulilmn ii.nul MIIKIIII liMiuiriairian este un homo duplex.n i.mr. |>.•tul Miirniu ţi cel ceresc, prclulnd unele forme|l pHNHi n ni' i rrttiiiisimiiiii. Aceşti poli — răul adus de Satana>a ajoalt — Miimiirn/fl evadarea din cercul strimt al realului.iii» un ning al sunetelor, siluind In prim plan nu fondul, cii|a lormalA. kcgluu facultajilp»''omeneşti este, la Baudelaire,i nir tlrscumpune întreaga creaţiune şi creează o lume nouă.l'iie, notează Baudelaire, Imaginaţia este regina însuşirilor, dar■ vini Infclege ceva mai înalt decit inţeleg cititorii de rind. ImaginaţiaIHM in, nu e nici sensibilitatea, deşi e greu de închipuit un om cuN«|k una sa nu fie sensibil. Imaginaţia e o însuşire aproape divină,|M>n i-|»< de la bun început, in afara metodelor filosofice, raporturileI al secrete ole lucrurilor, corespondenţele şi analogiile».■Mte de această schemă a trăsăturilor modernităţii poetice, astăzi se»*•»» cu pregnanţă figura de poet al marilor nelinişti existenţiale,■M art»|lcl sale fiind una profund ontologică. Baudelaire singur îşiu*it de slinul, şi-l asumi,( luciditatea călăuzind toate aceste gamei. i. mi v flrlle lui spre interior sint făcute sub dictatulţraţiunii, jivinturileMfikMle, tensiunea intre cei doi poli ai trăirii menţinută in modia sonoră exorcizată. Izgonirea diavolului duce, in fond, la•n» Iul, lată marele paradox al acţiunilor sale puse, toate, sub

fW. /unturile baudelairiene, astfel urmate, duc spre Satan, căci, aşa cumimr o scrisoare către mama sa, nu are nevoie de Dumnezeu, pentrui I imate înţelege, ci anume de Satan, pe care-1 iubeşte, ca pe un|ii*|ll al Iul Dumnezeu. . ^ .1*11, In lirica Florilor răului, un proces de demonizare tfontinuă,( III )INTRE DUMNEZEU ŞI SATAN

care pune mereu trăirea sub semnul Iui pianâTiîsTp acţiune de a echivalainfinitul cu Infernul. In acest sens e meren-ettMvată stranietatea.Mişcarea romantică in cercuri (ale Cunoaşterii) se transformă, la Baude-lalre, Intr-o mişcare liniară in Necunoscut, unde se întrezăreşte doar Noap-tea fflrft sflrşit. Misterul Sporeşte necontenit, omul şi marea asemănindu-seIn lupta lor neostoită cu «genunile fără sfirşit» : «Ci amindoi misterul nuvl-1 lisaţi privit» .____________^Taina sporeşte şi prin descoperirea progresivă a Răului şi Binelui; extremele,monstruoase, şînt îmbrăţişate freneticjje_rjr>ptiii framn-.ţ^rariVi este indiferentfaţă de sursa Frumuseţii. Aceasta poate izvorî din infern sau din paradis«Că vii dinspre azururi sau din infern, totuna : 76, frumuseţe! monstru

măreţ, grozav, candid/ Făpturii tale mindre mă dau pe totdeauna/ intrindin Infinitul de taină şi avid». Monstrul frumuseţii, care amalgamează sensurilepozitive cu cele negative, călăuzeşte modernismul de tip baudelairian.Tot astfel, sub regimul fascinaţiei uritului, recelui, animalicului, se mani-festă sentimentele erotice : «Şi te-ndrăgesc, o, fiară mereu mai nemiloasă,/Căci chipul tău de gheaţă te face mai frumoasă». Esenţa divină a Femeiie invocată In ciuda satanismului, vampirismului ei. Extremele cele maiextreme fuzionează, chipul de madonă rafaelită Tund substituit chiar prin«hoit» sau printr-o graţioasă înfăţişare felină, de pisică. Accentul e mutat,şi in dragoste, de pe vital pe morbid, pe fascinaţia negativă a Nefiinţei«...Mai mult decit Viaţa /E Moartea ce ne ţine In plasa-i de mister».Universul e deosebit de fragil, la Baudelaire, generind şi conştiinţafragilităţii fiinţei umane, a cărei existenţă e închipuită ca o emanaţie deparfumuri, de miresme aşteptate de abisul miasmelor. Mirosurile mijlocescalunecarea in Neant. Ele sint totuşi recuperatoare, creind un paradis artifi-cial. Poetica baudelairiană este, in fond, o poetică a supranaturalului,conceput ca o aură a intensităţii perceperii sau a absurdului posibil. «Lumea,dicţionar hieroglific», această însemnare a lui Baudelaire vrea să spună căartistul nu face decit să descifreze ceea ce este incifrat in mecanismulrealului. Atit sensul cit şi formele acestuia zac intr-o virtualitate pură,intr-un amalgam de elemente care urmează să fie depistate, combinate şiordonate. Operaţia de valorizare a lor se identifică însuşirii unui dicţionarin care fiecare cuvint este o ieroglifă, un semn ezoteric cunoscute doarde iniţiaţi.ffmaginajiajeste singura capabilă să pună in acord aceste elementedisparate din uriaşa magazie a Universului " «Întregul univers nu e decito magazie de imagini, de semne cărora imaginaţia le va da un loc şi ovaloare relativă; e un fel de hrană pe care imaginaţia trebuie s-o digereşi s-o transforme». §• nu e nevoie de o imaginaţie oarecare, ci de una aprimului venit al cărui suflet să poată arunca o lumină magică şi supra-naturală asupra obscurităţii fireşti a lucrurilor. Nimeni încă, in lume, nua elogiat atit de patetic şi ecumenic imaginaţia care este «regina adevărului,iar posibilul e una din provinciile adevărului». A descifra şi a împrăştiatenebrele obscurităţii e doar prima etapă a actului creativ, urmată de o adoua care presupune o potenţare a calităţilor, o transgresare a acciden-talului şi posibilului prin strecurarea fiorului galvanic al supranaturalului.(IV)INTRE DUMNEZEU ŞI SATAN

nrilrn prin depăşirea imediatului, cotidianului, cenuşiului. Cea ce e descifratircbule să sclipească, sa i se imprime o strălucire stranie, o vibraţie neîncetatăI rnomcnele sint împinse in zona principiilor generale, a categoriilor, regă■JIKUI si acolo, o analogie reciprocă, un regim al armoniei ş contrapunctului.Intensitate, sonoritate, limpiditate, vibrativitate, apoi saltul peste frontiera fires-cului, îmbrăţişarea paradoxului şi absurdului, care permite pajişti colorate inHHRI Şl copaci coloraţi in albastru. Baudelaire impune secolului al XK-lea0 «colului nostru surnaluralismul stimulator de artificiu : «Ah, caii roz, ah!lAranll liliachii, ah ! fumurile roşii! (ce îndrăzneală, un fum roşu !)» (Salonulilln INVJ). Este estetica îndrăznelii, ridicată şi pe scutul avangardei, şi avtiitifl conştiente care se instaurează autoritar in spiritul modern.Huiiilelnlre se simte bine numai atunci clnd e departe de natură, cindM ili-tlM travaliului îndelungat pentru a găsi cuvintul potrivit. Este primul|.o, i im ulmi iiirc preferit tehnica pură inspiraţiei. Najws^jregujn^genţrui mtiţâilo a ln|cnultA|ll si spontaneităţii. Supralicitării tehnicii iii|MiMili> «upiiilli liurpii vollt a durerii : «Dacă Baudelaire ar fi natural,.I.H iţit" H ■ ni pieiita, IfliA iiiilolitlfl, In mulţime, dar in acelaşi timp i «im|i H Miiifiiln)* unui», m îndeplini, fArA efori, poruncile divine,■ i ». n.it |u iir|>lin mulfumll in lume, Tocmnl oatn nu vrea el. ii» * ii nhiiii r>ii*< A pentru «1 <•« vine de la Dumnezeu,1 i itulA li luboiliic/c crcujln. l'rln durere, insatisfacţiei>i M |i gAw-iiuA un loc «puric in univers». Frica faţă demit i ii i ipTMl* n comunului, a Iul Noi, se îmbină dialectic cu atracţia'Hi A |H"IIIIII rn Hmulrlnli Innlsmul nu poate fi conceput, prin urmare, un milIlMiiiilelnii iniiliin înţeles fie ca antlnatură (sub aspect psihologic),i tii|iinnitliiiA (tub nsnect estetic). Baudelaire işi asumă durerea, o'HI A ti <> prelungeşte, o transformă intr-un exerciţiu spirituaîtotasltfelin ii n informa momentul inspiraţiei intr-un proces de elaborare supra-i mc îngăduie artificiul. Este, aşadar, modelul de poeta artifex.|| lilll'O cultiva un fel deAspiritnnlitalft npfiinivjţj flnrf rPa fiin/l, in

i"> ■uiiniiil, cxercijiul in goi* af transcendenţei sale, cercul trăiri} cftret» llflngc, i.!mul care se închide : insatisfacţia îşi este insuficientă sieşi,d (I nllnu'ntează sentimentul ieşirii in afara lumii, a transcenderii «cer-I f\ «lilml». Eul baudelairian cunoaşte, astfel, ca şi cel eminescian, £_liwfl dl mu nluatâ hyperionizare. Numai câ Hyperionul poetului nostruiflpliirA superioară de tip zeiesc (eon al Demiurgului) in timp ceparionlc» baudelairian se mişcă instinctiv spre Satan care apare ca

i ut ni durerii absolute (Sartre : «Orgolios şi învins, pătruns de sen-ilul unicităţii sale in faţa lumii, Baudelaire i se asimilează lui Satanm MTftfUndul Inimii sale»). «Soulagement et gloire unique, /La ccnscienceIn Mul», spune însuşi poetul in L'lrremidiabk.• irn|a/faţă de demonizarea absolută a sufletului este, la Baudelaire.lut de eliberare sufletească, acceptarea măştii, minciunii, convenţieiIn i .MU' vAilInd şi un automatism, Q vindere prea ingăduitoare a sufjejujiililMtulnliil: «Proslia-Ji nu m-atinge ! Boar să exişti! Nu-mi pasă : DecorMM rnuM'A, vino! Destul că te iubesc» (Dragostea în minciunii).< V)INTRE DUMNEZEU ŞI SATAN

Itote o predispoziţie tipic-baudelairiană de a degusta fără rezerve şlf«rft teama de neantizare, dulceaţa tristeţii, ceea ce trădează — iarăşi — oexaltare senina a Morjii : «Sfirşit de toamnă, iarnă şi primăveri cu ploi,/De somn, lungi anotimpuri ! ce dragi tei sunteţi, voi !/ Mi-acoperiţiglndlrea In ceaţa străvezie/ Şi inima mi-o prindeţi in giulgiu de sicrie»(Ceţuri ţi ploi). Visul nu-şi mai vădeşte un efect recuperator, ca la roman-tici, ci este chiar o formă a Morţii; ceţurile şl ploile cufnndînd eu! anumeIntr-un asemenea spaţiu captiv.Pactul cu Diavolul este total, in Florile răului, şi poetul nu face decitifl se mjşte intr-un domeniu demonizat pe deplin, in care aerul dulce-veninosse strecoară in plămini şi-i umplu fiinţa cu duhuri rele: «Fără de preget,Dracul, cu glndu-i mă-nconjoară, /Pluteşte imprejuru-rai ca boarea ne-văzută,/ II sorb şi-mi simt plăminii in flacăra-i amară, / Umplindu-mi-i opoftă etern reîncepută» (Pierzania). Păcatul, «plăcerile spăimintătoare»,aspiraţiile (foamea de înalt şi de stele), sentimentul dragostei, trăirea osîn-dei, ispitele, tristeţea şi ardoarea sin! călăuzite de acest demon universal,ce-aruncă sufletul pe panta Pierzaniei. De altfel, există şi îngeri ai pierzării(Podoabele) ce îndeamnă spre Bine, dar şi spre o prea-tuîburare a sufle-tului, adică spre o pierzare pozitivă.Poetica baudelairiană nu mai explorează mişcările discrete ale sufletului,reparabile in sfera ascunzişurilor şi vibraţiilor adinei, premuzicale, ci lu-crarea spiritului Înclinat spre lumea hyperlonică, intelectualizată —a esen-ţelor. Accentul se mută, astfel, de pe mişcarea sufletească spontană, pesurprinderea liniilor austere ale vieţii spiritului, de pe individual pe ca-tegorial, de pe procesul firesc pe reducţia fenomenologică (interesează,deci, conştiinţa pură), de pe fenomen pe intersecţia universală a feno-menelor care configurează legea. Poetul modern mi mai caufl sft surprindăq jţare. ci s-o producă in noi, nu ţinteşte sa ne dea o imagine a Lum ii,c|_ojdge a ei prin ni|ţe__cgn.tururj de sistem^Lucruriîe. intr-o atare nerspec-tivă, nu mai solicită o comuniune simpatică, ci o detaşare, o înstrăinare,fiindcă apar proiectate, aşa cum am văzut, într-o pădure de simboluri(semne). Refuzul naturalului se traduce, paradoxal, intr-o reînviere a luicu mijloacele intelectului. Natura fi mrxklata. «im PP cpnpfrn»n f fr»-museţe stranie şi_fi sinceritate strigi»»*,BauUelaire este unbcanf al_paeziei. mizind-JMLO raţiune pură,.pe juraeade laborator al intelectului.Prin acjiunile baudelairiene poezia se descoperă pe sine, are conştiinţapropriei existenţe şi se concepe chiar ca un univers imanent, suficient sieşi.Deoarece Edgar Poe pregătise solul poeziei in stare pură nu e de miraresă vedem, zice Paul Valery, cum începe, la BaudeSaire, încercarea de operfecţiune care nu se mai preocupă decit de ea însăşi.Linia discontinuă a spiritului este cea care creează poemul modem,căci acesta s-ar închega din fragmente şi din mişcări zigzagate. Pithia,această zeiţă a Continuului este incapabilă de a continua, deoarece aduceunităţi incoerente de versuri, nu Poezia ca atare: Discontinuul astupă golu-rile (Paul Valery). Fiind unui dintre cei mai importanţi, Baudelaire, după( VI)tNTRB DUMNEZEU ŞI SATAN

lui Paul Valdry, este un spirit prea slab pentru a învinge para-doxnlismul şi logica retorică ce se revarsă din romantism in Villiers şi alţii:■• multa mizerie, şi multe efecte de epatare. Fascinaţia artificialului estelrr/l»tlhlla, arta fiind mai naturală decit insăşi natura, şi «paradisulartificial»r»ir uri superior paradisului real, marmora, metalul şi apa prin molcomamonotonie ce o provoacă sint preferabile «iregularului vegeta!» al peisajuluitiiuiH|iinttor. E o credinţă care duce la o permanentă invenţie tehnică, laflicninlsmul bine organizat al analogiilor «legăturilor tainice» pe baza căroraW fi construieşte universul «ideal».I'IM-II( a lui Baudelaire se revendică de la poetica lui Poe, tot astfelrum |Kn-ik-n Iul Valdry continuă liniamentele esenţiale ale primelor două ;

•.....trei ic realizează efectiv sub semnul superiorităţii spiritului. Autorul{'orbului Pite tratnt cu admiraţie de poetul Florilor Răului pentru tendinţailr n i im un l;riiinot nou; or, aceasta întreprindere temerară nu are sorţitir liliinilA fAi A rnpflcltnten de n fi «un minunat scamator» şi de a-l împinge.11 pi clillof rAire un tcop volt, Sint elogiate misterele fabricaţiei,NUMII.nur i mi- Imn pcwtla ia te asemene unei bijuterii de cristal,|lit {) simUiiii.t., mic dni, diinn pAirirn Iul naudelaire, cea maiulm vldlfl mlnifilontA a operelor spiritului.11 >ir iimtr iliimillr Mu/ri, dur jl de un geniu aparte:■1 HI llt jitii, f ut» w BtiiMlh'»tA prlulr un mod minuţios de construcţiei«.l«|ii«fpft Mimului. «Ii »i"ini unul refren reprezentativ pentru melancolieti .ii.ţ»r»r», n unui Mine tonorr, H tonului celui mal poetic, a sentimentului• ii |MII Hi ilinaiMtrR pentru o moarte, $1 a unui simbol central —patlion iHBuiImfl, roibul), poMd Ntti In mare, o poetică a aspiraţiei spre frumuseţea mviliitA dincolo de lot ce este natural. «...Principiul poeziei este,pur ţi tlmplu, m.plmjle omenească spre o Frumuseţe superioară, şi el semftMlfpilA prlnirun entuziasm, printr-o emoţionare a sufletului, entuziasmut luiul lndr|H-ndcnt de pasiune, care e beţia inimii, şi de adevăr, caref> himin i«|lunll. Cflcl pasiunea e ceva natural, prea natural chiar pentruH nu it■ tinc un ton jignitor, discordant in domeniul Frumuseţii pure, preaftimiMiiiA |l prea violentă pentru a nu scandaliza Dorinţele pure, graţioaseleMHniu ulii $1 nobilele Disperări care işi au lăcaşul in regiunile supranaturale'lei» (Note noi despre Edgar Poe, prefaţă la volumul a! doilead» li Aduceri din poetul american, 1857).Florile râului, la o lectură mai atentă, se dovedeşte a fi un volum.!■... ini do unitar si organic, punind in acord toate contrariile şi imbinind1 ■ 11 JoaiLiucidilntea cu vagul simbo|isj^fîă.pură cu «maimuţâria»,'. 11 «paradisul artificial^ De altfel, însuşi autorul ne dă, într-o scri-1» MI' 1II11 IK66, cheia acestei miraculoase unităţi; «Trebuie s-o spun d-tale,li di k operil-o mai mult decît ceilalţi, că in acoaslăjCMie atroce mi-am1 ' «IA Inima, toată religia mea (costumată), toatăfiîra !}E drept că voi iiiiriirlul, că voi jura pe ce am mai sfint că e o iarte de arta1 purS,"imtU'uic, de jonglerie şi voi minţi ca şi cel mai mare mincinos». E <* vorbim, pornind de la această cheie propusă de poetul însuşi, nu

( VII )ÎNTRE DUMNEZEU ŞI SATAN

numai de o tensiune intre ideal şi realitate ci şi de o unitate organică alor. Este receptarea modernă care se impune cu de la sine putere.Poetul francez năzuie la o depăşire a Răului prin rău. E o întorsăturia psihicului atavic pe care o cunoaştem din eminesciana Rugăciune a unuidac- convertirea blasfemiei In elogiu. Sintem trimişi şi de astă dată lajpScatulorlglnaijffixul universului baudelăîrîHîşînir-unul din eseuri autorur\f lorilorfiului meditează asupra esenjei satanice a risului. Omului din zările omeniriinu-1 erau cunoscute manifestările exteriorizate ale bucuriei şi durerii; inparadisul terestru in care toate lucrurile păreau bune nu se rldea zgomotosşl nici bucuria nu era exprimată excesiv. Risul şi lacrimile slnt deopotrivăcopiii suferinţei, zice Baudelaire, şi s-au ivit pentru că trupul moleşit alomului nu a avut puterea să le infrineze. Se intimplă un lucru paradoxal:zeul suprem n-a pus in gura omului dinţi de leu, dar acesta muşcă rizlnd,n-a pus substanţă veninoasă de şarpe, dar el seduce cu ajutorul lacrimilor.«Şi luaţi aminte că tot prin lacrimi spală omul durerile omului, că prin ris11 Imbllnzeşte uneori şi ii atrage; fiindcă fenomenele zămislite de păcatuloriginar vor deveni mijloace de răscumpărare».Deci păcatul originar are o dublă calitate, la Baudelaire: degradeazăşi Înalţă, jflyeninează sTBmgauîeSte 1 , Tfirâieste "şi imbiinzeştşV provoacă lapierdere,,dar si la răscumpărare.Graţie acestei credinţe se declanşează un proces specific de demonizareIn bine şi in rău, demonismul avînd o singură rădăcină. Satanismul bau-delatrian are o origine... divină, Satan şi Dumnezeu fiind zămisliţi dinaceeaşi substanţă. Diferenţa ontologică dintre ei este sfidată.Aşa cum nu există o influenţă directă şi mecanică, ci o proiectare em-patică a unei culturi sau a unui artist asupra altei culturi şi altui artist, ointerpretare a Eului nostru prin Celălalt, in Baudelaire spiritul românescstrăluminează dimensiuni dintre cale mai diferite. Oricum, atingerile cupoetica şi personalitatea autorului Florilor raidul vădesc certa Iui aspiraţiespre modernitate esenţială, adică neformală.Titu Maiorescu preia şi promovează prin Baudelaire, contraztcindu-şispectaculos «clasicismul» său academic, programul estetic al lui Poe: scur-timea stimulatoare de sugestie a poemului, cerinţa unei conformităţi intre

cuprins şi întindere («Frumosul ne dă cele mai multe idei in cel mai scurttimp»). Garabet Ibrăileanu echivalează, in fond, baudelairianismul cu«orăşenizarea». George Călinescu distinge, la poetul francez, «un spiritsistematic de construcţie» in sensul clasicist al Renaşterii, centrul cosmical poeziei baudelairiene fiind Arteficele, Poetul. Fascinaţia «marelui arti-ficier cu ochiul geometric» se exercită în cazul lui Arghezi într-un felapropiat de cel călinescian şi poetul Florilor de mucigai va întreţine cultulpoetului ca «un constructor de cuvinte, de catapitesme de cuvinte, deturle şi de sarcofagii de cuvinte». Iar Macedonski care ii recepta prinsimbolişti mal minori credea că «wagnerismul, simbolismul unit cu instru-mentalismul este ultimul cuvint al geniului omenesc».Modul baudelairian de a concepe poezia ca «o specie de vrăjitorieevocatoare», in care să se conţină de-a valma obiectul şi subiectul, lumea( VIII )INTRE DUMNEZEU ŞI SATAN

exterioară a artistului şi artistul pare să obsedeze, autoritar, pe toţi mariicreatori români ai primei jumătăţi de secol XX.Proiectarea romanească in oglinda ispititoare a modelului Baudelaireniosta si o delicată retragere din sfera lui de radiere- Prin aceasta semanifestă puternic datul ontologic al culturii române. Fireşte, nu avem de* face cu o acţiune de respingere totală, ci cu una de diferenţiere, caren uneori formele inconştientului pitit in arhetipuri.Diagrama receptării Florilor răului de către secolul XX românesc începeMitr-un punct de reticenţă desenat de Ibrăileanu in cronica publicată inVUi(n romanească (1911, nr. 12) şi atinge punctul de sus in «portretulIhli • realizat de Ion Pillat in 1936. «Anormalitatea», inapetenţa pentruvin |A, limitarea la senzaţii, lipsa puterii de iluzionare, ii determină pe criticulVtftli nnnăneştl să nu vadă in Baudelaire «un poet de primul rang intui iniiirn universală. Prezenţa sincerităţii nu lasă, insă, nici o îndoială.»•Ai PMifl «Impntlr pentru lot ce e viaţă Împuţinată e un sentiment atit de In limidrinlic, Incit, In orice domeniu al realităţii, pe dinsul 11• PP« t# MiiiMifemi n/.A m«l pu|ln acea «vie Impudente et criarde».t rwMit fi ŞMIIIHI ile i«r* x ruprtni miMclul obosit ni poetului francezirtfcti it.lm mal uMpiull» «i mul uniunile dlii Jur, spaima care sub.«.nnmiie «ir Im liluliil nunul de el i IMOKUIC amplifică misterul«I lumii fpiiimirmilr Wrlli <n|.i Iul Ibrâllcanu c, In fond, ilml «■<« ilf>« ifmiA ncuuiA rclu|le existenţială cu lucrurile, lui Ion I'IIIHI, caro nu mal împărtăşeşte asemenea rezerve, se itii*#HiA »»ii|ini i Rutelor şl caracterelor proprii ale fenomenului Baude-' A «par» (ii unul din marile rezervoare de alimentare ale poezieimpomne. lntul|llle critice ale autorului Amăgirilor şi LimpezimilorTIDIIMIC, formula unică a versului baudelairian se naşte din "îmbinarea iMiuiui poetic cu cel critic prin arta «corespondenţelor» şi «ecourilor».i IfliinirlcA a poetului francez e dublă: «Drama artistică: convieţuireai «uflui mpnmiilhll. de poet, a unei inimi vibrante de iubire, alăturiIIl> lucid, de o glndire necruţătoare, de o putere rară de critică 4$ autiNTltlcă. Drama omului: dezacordul intre puterea de imaginaţie «Ulikhinen voinţei». (Este corectat aici, prin răsturnare, punctul del«iMi Ml Iul Ibrfiileanu care găsea şi inacţiune, şi lipsă de imaginaţie)mfonlc, mai pur şi mai lucid deci! romanticii, Baudelaire e «precur-il illrocl «1 poeziei moderne». Florile răului ar fi o carte esenţialmentei, <UipA credinţa lui Pillat. Ideea «păcatului originar» ii face să< mgl către Satan care e Domnul Păcatului, către Dumnezeu, mai■ i, care c Izbăvitorul acestui Păcat. Prin asemenea rugi zilnice ajunge • «itnfl ordine spirituală, izbăvindu-şi sufletul, nu insă şi trupul. Bau-«Dtc, pentru Pillat, un poet «clasic», care realizează un amestec MIMIIA, cotoare şi de nespusă legănare nostalgică ; in felul acesta seit/A insftşl estetica clasicistă a poetului român, se precizează orizontulnene» de receptare a lui Baudelaire. Florile răului sint, de fapt, un ilc atitudini disparate şi contradictorii, un singur poem.Wnllt rii|n Iul Ibrăileanu şi aprobarea necondiţionată a iui Pillat se intil-( IX )INTRE DUMNEZEU ŞI SATAN

nesc in mod superb, fiind fejele aceleiaşi medalii. Atit unul cit şi celălaltîşi apropie anumite laturi şi se detaşează de altele acceptîndu-1 pe clasiculnormal şi lucid, ros de o drama lăuntrică şi Înfruntat cu misterul înfricoşătoral lucrurilor.Vladimir Streinu ne-a arătat convingător, in substanţialul său studiuFenomenul Baudelaire (1968), In ce mod poeţii români au îmbrăţişat sauau respins poetica baudelairiană.Bacovia, In volumul său Plumbjiin 1916, este cel mai inveterat bawde-

lalrian, evocind scene funerare*, piacese_ de. degradare_§ijatQnJe.„aîSJi3a-terlel sub plol^care intoneazăcWarjpJnsuLei, sub_^văluurban aruncat ţeste circiume şl bordeluri, şi cazărmi msub sunetele dogite ale tălăngilor, toate acestea configurind metaforauniversală a «plumbului» existenţei. Antinomia mat<*rie-spirit era pr eiuajăde Ia maestrul francez, cu..ynaccejiţj?us_ii£ degradare, pluţie. lotuşi, unicitatea lui Bacoviajiu^ejte^fej:tată^ «dwUnerăscumpărat în spirit ca,laJJaudgJaire, atrage dimpotrivă şldecspiritului, funcţiile m^^^uxisÂsiai^^^^l!lJ^Aog^1_uisenmi^^~instinct, în simpie-automatisme de viată, care se dispensează de expresiaconstruitrşi se satisfac în inartirir1''*'" ■•^ţ^^^*^<^f'~.^aai^fojşTrepetiţii». Tremurai fiinţei bacoviene este unui exisîeni'iai-seci^rizant.

lîîn~lde recuperare a spiritului. Ceea ce, la Baudelaire, apare ca o sa-tanizare continuă, la Bacovia, e explorarea neîncetată a fiorului exi-stenţial sub povara plumbului destinului. Trăirea bacoviană seconturează ca în sfera subliminală a conştiinţei, adică a inconştientuluiobscur, arhetipal.Tot in mod tranşant se distanţează de poetica baudelairiană Tudor Ar-ghezi, care asimilează influenţa autorului Florilor Râului nu sub aspectuldisjungerii materiei de spirit, ca la Bacovia, ci al cultivării unităţii £aleţica antinomijlgr_„«Perceperea coruptibilităţii şi a elevaţiei spirituale, cu tot ceea ce derivădin ambii ei termeni ca forme depresive exultante ale limitării şi ale in-finitului, sau ale piericiunii şi eternităţii, este !a el fapt liric indisociabil».Arghezianismul corectează rădicai baudelairianismul prin vigoarea contu-rului, prin libertatea democratică a versului., prin variaţie, forţă şi invenţia—verbală. Arghezi depăşeşte incalculabil modicitatea formefTuiBaudelaire.ţpârglnd tiparele clasice cu ajutorul yerfjijfiii «(Ifi»"*"o luptă zadarnică de a recupera materia prin spirit, de a depăşi limiteleexistenţei prin aventură şi a ispăşi păcatul prin remuşcare, totul sfirşindintr-un impas pesimist. La Arghezi, zice criticul, precumpăneşte insă ter-menul pozitiv al antinomiilor . «Poezia lui se luminează de aceea ca şiparadiziac in cele din urmă, diferind cu totul de refuzul baudelairian alexistenţei» (Sensibilitatea argheziană faţă de suflul viu al incolţirii şi înfloririise opune ho ia rit glacialei estetici baudelairiene a sterilităţii*~~ApTcun] ne-o dovedeşte studiul comparativ al luTVladimifatreinu, spiritulromânesc a asimilat într-o perioadă ce se înscrie intre imitaţiile simboliştilor< X )INTRE DUMNEZEU ŞI SATAN

din preajma anului 1910 şi traducerile numeroase care vor apărea după1930, doar latura dialectică a antinomiilor baudelairiene, completind-o cuun organicism specific ce nu a mers pe linia «luciferizării» sufletului.De fapt încă Eminescu respingea «masca lucifericâ» a lui Baudelaire,mlmillnd din el doar motivul furnicarului uman şi structura antinomicăgenerata de dezbinul lăuntric, fără exacerbarea vreunui element in modvolt. Apologia anorganicului, a sterilităţii şi a unităţii lumii obţinute prinitablllrca de analogii artificiale (nu şi a corespunderilor sintetice naturale)a ilirnlt rezervele cuvenite ale autorului Luceafărului.Afli IA Baudelaire cit şi la Eminescu masca spulberă angelitatea femeii,mimul ca imaginea baudelalriană se constituie din antinomii extrem de|Nilnil/(tir, Iar peste chipul iubitei eminesciene se aşează vălul răcelii femi-nine Urliii crnlica a autorului Florilor răului apare cu desăvîrşire fea-HallfilA, micccalunca faţetelor emblematice ale erosului deconcertîndu-ne:iiihliH IM e iiMMiciicrt cerului, soarelui, stelelor, ba se înfăţişează ca unI ilmfliiml tu i' a baudclairiană a iubitei Dumnezeu sii)l ilmi «Mim, (Mirtul LomplAclndu-M inir im/oc infernal al contra> B if|tiiilil ni IMIIIMII' din iMiiidlitil Iubirii pentru a I seMMfoW|iln tlfiat iHijiMl' finii, it tfiir vlilmlli" n|ililiimlc «le IrAIrll erotice,ie »|ltwtuii|# fpililill» «IleniFii/A brusc cu bucuria coborlrii in.te*|ti« MI* m viiitw|ii< In Jurnalul Intim al poetului francez,iiurţtn iiiniiK IIK Ic nAIrlI erotice Intr-un mod convenţional,MMffh *<tu nli Iiimii. ili»imi|n dintre poet şi Iubită generind o indiferenţămllflt iul», l*r Iubite» tpliliuulA fiind substituită lesne prin cea carnală,lllinltmul emili Iwuili'lnlrlan culc prin ci insuşl salvator, traducind insidiosn mitiiniii (IIIIVIM IIIA cu mijloace artificiale, un paliativa] trăirii. Eminescu,int«. MM M fOtt organic şi necontrafăcut, ruptura dintre el şi iubităimului unt iionr o sporire a iluziei, un continuum al recuperării prezenţeii« l'.l cu ujulorul visului: «Pustiul şi untul de-a pururi mă cuprind.bm|cle de marmur, in visul meu se-ntind».

1.1 ni i.iniMiiiil lui Eminescu este incidental şi in chiar atît de «baude-Detgust, Gelozie, prezentind doar reluări nesemnificative deadlorl reci dinspre Arcticele spiritului pe care poetul Ie intimpină»> lud rrpede vălul cald al iluziilor continui.I HIIIIMLII desăvirşeşte printr-un contur mai tranşant hyperionica infâi • poetului modern, pe care Baudelaire o sugerează in BinecuvliUare:tflu |llu cA lingă tine işi are loc Poetul /tn rind cu heruvimii, sortit la«■inii II», Dumnezeul baudelairian este insă doar ce! ce oferă generos «unrilvhi ii'iiicdlu eternelor căderi»: suferinţa; Demiurgul eminiscian asigurănm«iili»imi|lnlilatea esenţială a geniului cu el («Vrei poate-n faptă să arăţi/TftH* |l puicrc ?...»).•LII, Bacovia şi Arghezi se înrudesc cu Baudelaire prin explorareaMii II -; HDoiiste â SSM1 de îngrijorare a fi!n.jE|. La cei tre: poeţii'i.iTH Intimă Ac. nţyjj^Jhaudejairiaiia a fastnfliicnscă faţă te yţ-jţ, ljîgiihrnl fflnmnfVj ehotărit. excesiv, de de a cuprinde tot universul in unitatea lui organică.< XI )INTRE DUMNEZEU ŞI SATAN

Democratismul alegerii surselor de inspiraţie, al lărgirii sferei de motivestă de asemenea sub semnul lui Baudelaire care elogia acţiunea de pătrundere universală a soarelui asemănătoare celeia a Poetului: «Iar cind,precum poetul, coboară in oraşe,/ Innobilind ideea de lucruri nevoiaşe,/Asemeni unul rege, fără de-alai In spate,/ Pătrunde şi-n spitale, şi-nmarile palate», goeţii romani, incepind cu Eminescu, îşi Îndreaptă regal_paşii deopotrivă—ane, «scundele taverne mohorite» şj _şpre castelelevoievodale auz]nd_de^a_yaJfflaj_iiLP_lan metafizic, plinsul fiinţei umane, caşi acela, de proporţii, al materiei in proces de degradare. Caleidoscopul«captivilor şi învinşilor» şi-al tuturor celor care pling pe care-1 reînvieamintirea lui Baudelaire in Lebăda, poezie dedicată Iui Victor Hugo, estelesne identificabil in ceata pribegită a copiilor săraci şi sceptici al plebeiproletare. Bineînţeles, «democratismul» baudelairian este demonic, excesiv,liberal, admiţlnd nu numai osindiţii de soartă, ci şl armata tuturor bolnavilor,vicioşilor- «Vin curvele, escrocii, cu alaiul lor de vicii, /$i hoţi de meserienerăbdători aşteaptă (...) /E vremea cind bolnavii dureri nu mai suportă,/Şl nefiinţa Nopţii le suflă in aortă».Ceea ce caracterizează energic baudelairianismul «românesc» este, insfirşit, dorul cu complexul lui de momente şi stări.Este suficient să comparăm Ceţuri şi ploi a lui Baudelaire cu Baladatoamnei a lui Ion Pillat ca să ne dăm seama că, dacă la primul avem dea face cu o alunecare in Neant («Vezi, sufletu-mi mai bine ca-n primăvaravie,/ cu-aripi de corb se-nalţă şi intră in pustie»), la cel de-al doileadecorul autumnal tipic simbolist recheamă doar «uitarea ce durerile alină».In starea baudelairiană de spleen se infiltrează dorul, care uneşte dialectichybris-u! cu catharsisul şi instaurează echilibrul sufletesc. Prăbuşirea duce,pe această scară complexă a trăirii dilematice, spre înălţare, Neantul eevitat prin scufundarea in fondul spiritual ancestral, intr-un substrat adinein care trăirile iau formă arhetipală.Cultura română se proiectează in Baudelaire cu disponibilitatea sa pentrudialectica supremă a trăirii, pentru ciqipul tensional cg sg naşte intre ideal•"şTrealitate care duce, insă, spre eliberare. Edgar Papu arăta că aceastăinfruntare dramatică, lipsită de iluzii e caracteristică deopotrivă lui Baude-laire, Rimbaud, Verlaine, Mallarme1 şi Eminescu.Focalizind la autorul Florilor răului această sensibilitate lucidă şi tragicăin raport cu monotonia plană romantică, spiritul creativ românesc ne con-turează un poet al fiinţei, al limitelor ei. Poezia apare in lumina acesteiatitudini, ca act existenţial. Poetul pur şi simplu este, dincolo de virstă şide marcarea de păcat: «Nici bătrln, nici ttnăr, el este. Este ceea ce vrea».Deci poezia e totodată existenţă şi voinţă. Eminescu, Arghezi, Bacoviaşi Pillat, Ion Minulescu şi toţi poeţii «splendidei generaţii» valorizează anumeaceastă imagine profund fiinţială a lui Baudelaire. Faţă de acest poet conPplex al Fiinţei s-au apropiat in mod diferit şi traducătorii români: dacă Al.Philippide a căutat să releve in special satanicul, iată că Radu Cârneciprin acest integral Baudelaire românesc ne propune un accent pus pezeiescul din elMIHAI CIMPOIOPERA LUI BAUDELAIRECu excepţia celor două volume din Florile răului şi a Paracliselor ar-tlflclaU, cea mai mare parte a scrierilor lui Baudelaire a apărut in ziareti mict reviste, nefllnd adunate decit după moartea ^a. Iată-le, intr-o ultimă

iiii|»»r|lre de specialitate:O NJIVIÎlA|i i.i'i/urlo (1847).....IA VOIIIMI N POBZI1.Aw/«HIN17,i<ill|l«MdftU|ltaIM IHfil |l HfiN»,M ta puni (rftrupul* \nMii

TRADUCERIRevista Crofy: Fermecătorul finăr(1846); Edgar Poe: Povestiri ex-traordinare (1856); Alte povestiriextraordinare (1857), AventurileIul Arthur Cordon Pym (1858),lUNka (IB63); Povestiri groteşti şi»erkHi,\t (1865).

lifhhil» (1160); DIVIÎRSi: SCRIERI APĂRUTE

/ H •n'ifi (HAI); COSTUME

1 .„., ., ii,. (articole rcgrupulc Corespondenţă;tah ÎMI

PDIIII potitum, 1869); Jurnale intime;

\,l„ ., mumiini (Idem, 1869) «Sărmană Belgie».

I Oi. Uudcliire( XIII )TABEL CRONOLOGICVIATA LUI BAUDELAIREVIATA POLITICĂ1821 9 aprilie: se naşte Charles-Pier-re Baudelaire, la Paris, strada Haute-feuille.1827 Moartea tatălui său, Joseph-Francois Baudelaire.1828 Mama sa, Caroline, se recăsătoreşte cu comandantul de batalionJacques Aupick.1832-1836 Charles Baudelaire gim-nazist la Lyon, la Colegiul Regal.1839 Elev al Liceului «Louis-le-Grand» din Paris încă din 1936,Baudelaire este eliminat de la cursurişi îşi va trece examenul de baca-laureat ca elev particular1841 Călătoria lui Baudelaire in in-sula Mauriţiu şi Ia Reunion1842 Tinărul Baudelaire intră in stăpinirca moştenirii din partea tatăluisău. O intilneşte pe Jeanne Duval.1844 Numirea unui consiliu judi-ciar asupra lui Baudelaire.1845 «Salonul 1845». Tentativă desinucidere a poetului.1847 «La Fanfarlo».1348 Poetul participă la revolu|ie.Prima traducere din Poe.1852 Primul poem închinat doamneiSabatier Traducerea operelor Iui Poecontinuă.1857 Apar «Florile răului». Proces.Sunt suprimate poemele: Lesbos, Femeidanviate, Lethe, Celei prea vesele.Bijuterii, Metamorfoza vampiruluiRuptura cu doamna Sabatier Dete-riorarea sănătăţii poetului.1860 Apar «Paradisele artificiale».1861 Apare ediţia a doua din «Flo-rile răului».1864-1866 Şederea in Belgia apoetului.

1867 La 31 august, Charles Baudelairemoare Ia Paris şi este inmormintat incimitirul Montparnasse.1821 Moartea Iui Napoleon I.1824 Moartea lui Ludovic al XVIII-lea, căruia ii succede Carol al X-lea.Triumful reacţiunii.1825-1830 Creşterea impetuoasă ainfluenţei teoriilor socialismului uto-pic (Prudhon, Fourier)1830 Abdicarea Iui Carol al X-lea.Începutul domniei lui Ludovic-Filip.Cucerirea Algeriei.1837 Regina Victoria cucereşte tro-nul Angliei.1848 La 24 februarie, abdică Ludo-vic-Filip. La 10 decembrie, alegereaIui Ludovic-Napoleon. Răscoala InItalia şi Austria.1851 Lovitura de stat a lui Ludovic-Napoleon.1852 Încoronarea, ca împărat, a IulNapoleon al IH-lea. Legile represiveasupra presei.1854 Recunoaşterea dreptului lagrevă.1854-1856 Războiul Crimeii.1859 Războiul din Italia.1860 Liberalizarea regimului po-litic. Anexarea regiunilor Nice şiSavoie.1861 Victor-Emmanuel III este pro-clamat rege al Italiei.1861-1865 Războiul de secesiune alStatelor Unite.1867 Execuţia Iui Maximilian, carefusese numit împărat al Mexicului decătre Napoleon al IlI-lea, in urmacuceririi acestei ţări de către fran-cezi; impopular, abandonat de Paris-este prins şi împuşcat la Queretaro.< XIV)VIATA LITERARAVIATA CULTURALĂ1822 Thomas de Quincey: «Mărtu-risirile unui opioman».1826 Alfred de Vigny: «Poeme an-tice şi moderne».1830 Bătălia pentru «Hernani».Stendhal: «Roşu şi Negru».1833 George Sand: «Lelia». Balzac:«I* Pere Goriot».1836 Musset: «Nopţile».1837-1843 Balzac: «Iluzii pierdute».1839 Stendhal: «Minăslirea dinl'nrma».1840 Gogol: «Suflete moarte».1844 A. Dumas: «Cei trei muş-chetari».1852 Leconte de liste: «Poeme an-llce». Th. Gautier: «Smalţuri şi ca-mcc».1855 Nerval: «Aurelia».1856 Hugo: «Contempiaţiile».1857 Flaubsrt: «Madame Bovary».1862 Hugo; «Mizerabilii».1864 J.Verce: «Călătorie spre cen-

trul pumîntului».1866 Dostoievski: «Crimă şi pe-ilmpsi».Verlalne: «Poeme saturniene».1867 Zola: «Therese Raquin».1822 Champollion descifrează scrie-rea hieroglifică. Schubert: «Simfonianeterminată». Delacroix: «Masacrelelui Scio».1823 Beethoven: «Simfonia a IX-a».Rossini se stabileşte ia Paris.1823 Delacroix: «Moartea lui Sar-danapal».1830-1835 Daumier colaborează la«Caricatura».1831 Stabilirea la Paris a lui Chopin.1837 Realizarea primului daghe-reotip.1839 Ingres: «Odalisca şi sclava».1840 Delacroix: «Intrarea cruciaţi-lor in Constantinopol».1841 Wagner: «Corabia fantomă».1844 Wagner: «Tannhauser».1849 Courbet: «înmormintare laOrnans».1853 Verdi: «Traviata».1855 Prima expoziţie universală laParis.1858 Millet: «îngerul».1860 Liszt: «Rapsodii ungare».1862 Manet: «Lola de Valence».1863 Manei: «Muzică la Tuileries»Ingres: «Baia turcească».1865 Monet: «Dejunul pe iarbă».1866 Offenbach: «Viaţa parisiană»(XV)INTEGRALA LIRICĂ BAUDELAîRECUVlNT ASUPRA EDIŢIEI

Trebuie să mărturisesc, aci si acum, că majoritatea cănilor pe carele-am scris sunt adine trăite, inclusiv cele pe care le-am tradus din alteliteraturi. Altfel spus, am dat haina cuvintului acelor sentimente şi ideicare mi-au marcat existenţa, contribuind la esenjializarea fiinţei mele in-terioare. Este şi motivul pentru care cititorul se află acum in faţa acesteiintegrale lirice Baudelaire.Cum am tradus Florile răului şi celelalte poeme ale marelui damnatfrancez? Tinăr fiind, am citit din creaţia sa, in interpretarea atit de inspiratăşi de exactă a lui Al. Philippide, unele dintre cele mai frumoase piese,care m-au uluit prin transparenţa lor poetică. Profunzimea ideilor şi muzicaînvăluitoare a versurilor baudelairiene aveau ceva ce venea dintr-un inaltinaccesibil. Aşa am rămas cu o tinjire intru frumos, ca intr-o ceaţă al-basiră-aurie de vis.Cind, in 1968, a apărut, cu prilejul centenarului morţii marelui poet,acel volum antologic şi bibliofil Florile răului, alcătuit de distinsul nostruconfrate, Geo Dumitrescu, prefaţat de regretatul Vladimir Streinu, bucuriamea a fost totală: aveam de-acum una din marile cărţi de poezie dintot-deauna! Editura pentru Literatură Universala se întrecuse pe sine!... Amcitit-o pe îndelete, luni şl ani de zile; comparam tălmăcirile cu poemeleoriginale, tar la addenda cercetam diversele transpuneri ale aceloraşibucăţi, găsind asemănări, diferenţe, îndrăzneli, subtilităţi de limbă, toatedatorate, fireşte, personalităţii poeţilor-traducători. Fiindcă, fără-ndoială, numai adevăraţii poeţi —chiar dacă unii fără operă originală! —potşi au dreptul să traducă din creaţia marilor poeţi. Aşa se face că estecuprinsă in acest op o sumă de nume de aleasă rezonanţă (Arghezi,Philippide, Ion Barbu, Pillat, Perpessicius, Minai Codreanu, VirgilTeodorescu, Doinaş, Caraion, Andriţoiii, Vulpescu, C. D. Zeletin,Hagiu, Baltag, Tomozei etc, etc.) dar şi traducători-poeţi (Al. Westfried,Const. Z. Buzdugan, Şerban Bascovici, Constantin Stelian, Lazăr Iliescu,Al. Hodoş, N. Ţimiras, Tudor Bogdan, Neculai Roşea, N. Argintescu-

( XVI)INTEGRALA LIRICA BAUDELAIRE

Amza, Vladimir Colin, Lucian Rădan etc, etc), toţi contribuind, prinvocaţie si dăruire, la Împlinirea acestei cărţi de excepţie.Citind şi recitind poemele in original şi traducerile acestora, m-am pătruns de Baudelaire, simţeam că sunt el, că poezia sa este poezia pe caren-am scris-o Încă, pe care trebuie s-o scriu! Publicasem intre timp ClntareaClntârilor, Grădina in formă de vis, Banchetul şi Sonetele, pregăteamrondosonetele din Pasărea de cenuşă, dar, undeva in adincul meu Florilerăului germinau, se pregăteau să răsară, să-şi desfacă minunea culorilor,să-şi răspindească parfumele strinse in timp ca intr-o cădelniţă neagră.Primele piese — Albatrosul, Armonie de seară, Uriaşa, Bufniţele, Unhoit—le-am încercat prin 1976; sunau frumos, dar nu eram pe deplinmulţumit, ceva nu mergea! Mi-am dat seama că, străduindu-mă pentru otraducere cit mai fidelă, pierdeam din misterul poemelor. M-am decis atuncipentru o traducere In esenţialitate. Admiiind cunoscutele variante roma-neşti In oglindă sau aproape (Philippide, Bascovici, Lazăr Iliescu, Pillat,Hodos s.a.) dar ferindu-mă de acel traduttore, traditore folosit de Arghezi,rtvnind permanent la acel rotund al perfecţiunii: fond-formă, am începutacest travaliu extraordinar. După zece ani reuşisem abia 20 -25 bucăţi;Înaintam încet, nu-mi sosise Încă momentul Baudelaire, dar era pe aproape,simţeam că se va declanşa in curind. Lupta cu îngerul am dus-o, propriu-zis,din 1987 pină in 1989, cind am învins! Am tradus, aşadar, Florile răuluiin mai puţin de doi ani, lucrind retras, dar într-un ritm susţinut la Bucureşti,dar şi la Olăneşti, la Otopeni şi, de asemeni, la mlnăstirile Răteşti dinJudeţul Buzău şi Vorona din Botoşani. Eram ca intr-o claustrare, avindu-iIn preajmă numai pe Baudelaire şi minunile sale. Lucram uneori pină lacincisprezece ore pe zi, eram ameţit de tainele frumosului pe care ledescopeream, de formidabilele stări ce mi se creau. Mai traversasemasemenea intensităţi cind scrisesem Clntarea clntărilor, Banchetul şiSonetele, dar, de data aceasta, extazul Împlinirii era parcă şi mai puternic.Baudelaire, pe care l-am trăit pină la identificare, mi-a prilejuit o retopirea eului, un suiş in sonurl celeste şi o coborire in mineralul omenescului.Fiindcă marele poet, care a schimbat structural poezia europeană, sublimindIn mod genial dramatismul existenţei noastre, mi s-a descoperit ca o partenouă, ascunsă in dedesubtul dedesubtului, întregitoare a fiinţei mele lă-untrice. Punlndu-i opera poetică in tiparele limbii române, lucru făcut cuchin şi sfintă patimă, mă rezideam, desăvîrşindu-mă prin el. Eu, carescrisesem pină la acea dată un număr considerabil de sonete, descopeream.Iar şi iar, harul Împlinirii intr-o arhitectură de linii şi culori nemaiintilnlte.Baudelaire eram eu!...( XVII )INTEGRALA LIRICĂ BAUDELAIKB

Oferind iubitorilor de frumos de la noi, pentru Intlia oară, întreagacreaţie lirică a acestui neîntrecut analist al abiselor sufletului omenesc,tălmăcitorul a avut in vedere citeva considerente şi anume: in primul rînd,ideea unui Baudelaire total, aceasta, intrucit chiar impunătorul volum co-lectiv din 1968 a lăsat in afară un considerabil număr de poezii şi fragmentede poeme, elemente ce nu apar nici măcar in masiva addenda la aceeaşiediţie, in al doilea rind, gindul împlinirii unui stil unic, altfel spus, ointerpretare de unul singur a întregii poezii baudelairiene, ceea ce conferăunei asemenea cărţi unitate din punct de vedere al trăirii ideatice şi afective,deci o supremă armonie a expresiei artistice, tn sfirşit, al treilea motiv iiconstituie dorinţa de a avea un Baudelaire Ia zi, a! nostru, cu alte cuvintetranspus intr-un registru contemporan, fără a-i ştirbi ceva din putereaoriginalităţii.Desigur, aceste puncte de vedere s-au cristalizat pe parcurs, la începutimportantă fiind traducerea in sine a operei poetice. Şi încă o precizare:in dorinţa epurării textului de orice balast, am reuşit să-mi fac o lege dinevitarea repetării rimelor in toate poemele, mai lungi ori mai scurte, cuexcepţia celor cu formă fixă, se-nţelege, preocupare ce n-au avut-o traducălorii de pină acum. Sigur, această trudă artizanală a dus la o îmbogăţirea sonurilor, problemă ce 1-a preocupat cu siguranţă pe autorul Florilorrăului.Din multele ediţii franceze consultate am optat in final pentru Baudelaire— Les Fleurs du mal et autres poemes, Editions «J'ai Iu», 1986, carecuprinde întreaga lirică baudelairiană, făcind loc intre coperţile sale pinăşi «fărimiturilor» de poeme — «les bribes', — ba chiar şi puţinelor (citeva)bilete, mici scrisori in versuri, interesante, şi acestea, prin jocul neaşteptatde cuvinte, prin inventivitatea rimelor, unele de-a dreptul savante. Deaceea nu vom fi de acord cu Geo Dumitrescu care, in «Cuvint la ediţie»la opera citată, îşi motivează destul de neconvingător omiterea cu bună

ştiinţă a unor poeme de aleasă frumuseţe şi indubitabilă valoare artistică.După un calcul relativ, in amintitul volum din 1968 n-au intrat cea douăzecide poezii şi fragmente de poeme cuprinzind nu mai puţin de şapte sutetreizeci de versuri, adică o coală de autor in calculul nostru editorial!Poeme ca: Monstrul sau însoţitorul unei nimfe macabre, Promisiunileunui chip, Schiţă pentru un epilog la a doua ediţie şi chiar Pipa păcii(un poem mai lung, după Longfellow), ca să nu mai vorbesc despre Poemediverse, unde o excelentă angajare ideatică şi o deosebită virtuozitate lirică( XVIII )__________________________INTEGRALA UMCĂ BAUDELAIRE__________________________

dovedesc din plin că intreprinderea noastră, privind integrala lirică Baude-laire, merita strădania pe care am depus-o. Sigur că unele dintre acestebucă}! nu se ridică Ia înălţimea marilor poeme baudelairene: ele com-pletează insă in mod necesar imaginea generală a creaţiei genialuluipoet, asemenea măruntelor flori şi arbuşti care adaugă farmec pădurilormajestuoase.Mi-am propus ca această carte, cuprinzindu-1 pentru prima datăpe Baudelaire-poetul in totalitate in limba română, să apară la editura«Hyperion» din Chişinău, din mai multe motive. In primul rind, faptulca literatura din această parte a Moldovei ar primi, pentru intiiaoară, In admirabila haină latină, pe principalul innoitor al poezieieuropene din secolul trecut, şi care ar constitui un excelent modelartistic pentru creatorii tineri de azi şi o reală satisfacţie pentruIubitorii de frumos. In al doilea rind, ideea că, editată la Chişinău,nceastă carîe ar pune intr-o lumină deosebit de favorabilă relaţiileculturale ale Moldovei cu lumea francofonă căreia ii datorăm atît demult. In sfîrşit, in al treilea rind, dar nu şi ultimul, gindul că unIlaudelaire cu intreaga-i creaţie poetică in româneşte ar constituipentru cercetătorii de aici, ca şi pentru cei de la Bucureşti, un fericitprilej de studiu in materie. De altfel, excelentul eseu introductiv,M in nat de eminentul critic şi om de cultură Mihai Cimpoi, subliniazăIn esenţă aceste preocupări ale noastre.Florile răului —această ediţie —cuprinde, aşadar, totalitatea poeziilorIul Baudelaire; traducătorul a organizat cartea după exemplul din J'aiIu, respectind atit ordinea secţiunilor cit şi cea a poemelor cuprinse inacestea, fără insă a le mai numerota cum se intimplă in ediţia franceză.Volumul mai prezintă, pe lingă prefaţa semnalată, un tabel cronologic,In care sunt prinse in paralel: viaţa lui Baudelaire, viaţa politică, cealiterară şi culturală a anilor respectivi într-o redare foarte selectivă. Deasemeni, am considerat util un sumar cu titlurile întregii sale creaţii.Un indice alfabetic (după titlurile poeziilor, iar acolo unde lipsesc, dupăprimul vers) încheie acest volum, in a cărui necesitate şi valoare credcu Întreaga mea fiinţă. Coperta şl concepţia grafică, semnate de artistul,( XIX)INTEGRALA LIRICĂ BAUDELAIRE

atit de talentat, Gheorghe Vrabie, subliniază fericit liniile esenjiale alepoeziei baudelairiene care a îmbogăţit lirica universală cu frumusej!nepieritoare.Tălmăcitorul (si alcătuitor, totodată, al acestei versiuni româneşti — Baude-laire) mulţumeşte călduros conducerii Editurii Hyperion — domnilor IonCiocanu — director şi Arcadie Suceveanu — redactor şef, domnuluiGheorghe Chirijă, şeful secţiei traduceri, corpului tehnic şi tipografilor,tuturor ceior care, cu dragoste şi pricepere, au făcut să apară aici unadin marile cărţi ale lumii.Chişinău, noiembrie 1990RADU CÂRNECl

POETULUI DESAViRSITNEÎNTRECUTULUI MAGICIANAL LITERELOR FRANCEZESCUMPULUI ŞI VENERATULUI MEUMAESTRU ŞI PRIETEN

THEOPHILE GAUTIERCU SENTIMENTULCELEI MAI PROFUNDE SMERENIIli DEDICACESTE FLORI BOLNAVEC. B.

CÂTRE CITITORGreşeala şi păcatul, minciuna şi prostiaNe bîntuie fiinţa cu aspre frămîntăriIar noi hrănim nevolnici domoale remuşcăriCum cerşetorii-n zdrenţe îşi cresc păducheria.Păcatele-s cît munţii, căinţele mărunte,Mărturisirea laşă ne-o răsplătim apoi,Ne reîntoarcem veseli greşelilor din noiCrezînd că biete lacrimi ne fac spre ceruri punte.în pernele pierzării, Satan înşelătorulNe leagănă făptura de taină, ca un voal,Iar al voinţei noastre nepreţuit metalLa voia-i se topeşte cum se destramă norul.Da, fără de oprire in jocul său ne leagă!In suflet ne pătrunde cu tot ce e mîrşavŞi scoborim cu clipa spre Iad in pas bolnav,Iar cloaca ne cuprinde cu-mpuţiciunea-i neagră.Cum desfrînatul muşcă, dorind împreunarea,îmbătrînita ţîţă a tirfei, hid trofeu,Plăcerile oprite le procurăm cu greu,Din stoarsa portocală ne-mai-zimbind licoarea.Foind ca milioane de viermi in răscolire,tn cap ne chefuieşte un ocean de draciŞi Moartea ne respiră şi-o respirăm buimaciîntrind in negrul fluviu, gemind a neoprire.(3)Pumnalul, siluirea, incendiul, otrava,De n-au ajuns a-şi pune blazonul de ponosPe pinza ce ne-o ţese destinul ruşinos,E semn că-al nostru suflet încet işi stinge lava.Dar printre rîşi, pantere — rînjindu-şi bucuria —Şacali, maimuţe, scorpii şi vipere-aşteptind,Dihănii fioroase urlind, scrîşnind, muşcindŞi sufletului nostru sporind menajeria,E încă o jivină, şi poate cea mai rară!Şi chiar de nu se zbate iar chipu-i pare şters,Cu ce plăcere-ar sparge întregul UniversŞi lumea-ar inghiţi-o cu pofta lui barbară;Dezgustul e! — Cu lacrimi din preajmă adunate,Visează eşafoduri fumîndu-şi pipa lin;Pe monstru-acesta gingaş tu 11 cunoşti deplin,— O, cititor făţarnic, — tu, semenul meu, — frate!

SPLEENSI IDEALCHARLES BAUDELAIRE

— «Fii preamărit, o, Doamne, şi dă-ne suferinţaCa un divin remediu eternelor căderi,Esenţă din esenţe ea-i pentru noi putinţaCe ne călăuzeşte spre sfintele plăceri!Eu ştiu că lingă tine îşi are loc Poetulîn rînd cu heruvimii, sortit la veşnicii,

Şi-l chemi la sărbătoare să-şi mistuie regretulTirziu de-a fi părtaş la atotputernicii,Şi ştiu că suferinţa este virtutea rară:Pămîntul n-o supune, nici veşnicul infern,Iar spre-a se împletire cununa mea stelarăTu birui Universul şi Timpul cel etern.Da, salbele pierdute de antica Palmiră,Nepreţuitul aur şi perlele din măriN-ar fi de-ajuns, chiar mîna-ţi divină de le-nfiră,Acestui nimb extatic ivit în aşteptări.El e urzit în taină din strălucire purăPe care începutul o a creat cu dorŞi-n faţa lor chiar ochii, umană aventură,Doar palide oglinde-s în lacrimile lor !»SPLEEN ŞI IDEAL

ALBATROSULAdesea, marinarii, spre-a-şi alunga plictisul,Prind albatroşi, largi păsări pe mările de fum,Care-nsoţesc alene corăbiile pe-abisulAmarelor noianuri, lunecătorul drum.Abia aduşi pe punte, şi regii de azureSe-arată-a fi deodată stîngaci, fără de gînd,Mari aripile-şi lasă — o, albele armure! —Ca nişte visle triste alături atirnind.Cel călător de ceruri, el, nu de mult, stăpînulSuperb al înălţimii, stă umilit şi-nvins!Oo pipă peste pliscu-i ii necăjeşte unulMaimuţărindu-1, altul, pe cel cu mersul stins.Poetul e asemeni acestui prinţ de noruri,De-o seamă cu furtuna, sfidindu-i pe arcaşi;Dar surghiunit pe ţărmuri, hulit şi fără zboruri,Cu aripile-i vaste se-mpiedică în paşi.3 Ch. Baudclaire

(9)ÎNĂLŢAREDeasupra: peste lacuri, deasupra: peste văiŞi peste munţi şi codri, deasupra peste mări,Mai sus de mindrul soare, ds-albastre etherări,De ceruri mai departe, de-a' stelelor văpăi,Te-nalţi acum măiestru, o, suflete al meu,Precum înotătorul ce-n unde se răsfaţă,Despici cu frenezie a neştiinţei ceaţă,In aspră bărbăţie cu-nsemnul tău de zeu.Mergi in purificare cu zboru-ţi preacurat,Ridică-te şi-nvinge miasmele morbide,Şi bea divinitatea licorilor limpideDin focul ce străbate cel Infinit visat.In urma ta uritul şi vastele mîhniriRămlnă-n a lor noapte, in ceaţa ei miloasă;Ah, fericit acela cu-aripa viguroasăMereu în căutarea prea-sfintei năluciri;El, ale cărui ginduri spre cer îşi iau avîntAsemeni ciodrliei in zarea dimineţii,— El poate sa-nţeleagă, plutind deasupra vieţii,A' lucrurilor taină şi-al florilor cuvint!SPLEBN ŞI IDEAL

I.ROATURI TAINICENilufi • un templu cu stilpii trăitoriţii au <w cuvinte printre goluri,i «i tle ii itrâbatem pădurea de simboluri■.i|ilnfl|l dr othll sal proteguitori. lungi, |IM lungi BCOUli unitc-n depărtareIN |l iiiltiu'A armonie, ui niwpIcN dorind lumina vie, mtiiurl se vor cu nerăbdare. (p miresme ca fragezii copii,înl.i pi11 uni oboiul, sau verzi cum e cimpia,Im ulif le viclene, trufaşe-n bogăţii,I'IUMIKI in clc-avlntul etern şi bucuria,< ii miilrnn, moscul, ambra, tămîia-mbătătoare,Dini tlmturllor noapte şi spiritului soare.

r—

///

ţiVTI~\\ SCUMPA AMI^iTIREAAITT TIT PV HMi-e scumpă amintirea acelui ev — şi-1 sui! —

//

Cind Phoebus, zeul soare, mai aurea statui.Atunci, fără de grijă, în toată-a lor minune,Bărbatul şi femeia iubeau fără-a supune,îndrăgostit şi cerul, şi-i săruta din slavăIar stirpea creştea falnic, nu se ştia bolnavă.

-Sublimă în rodire, Cybela, ca o vară,

Ai Terrei fii, mulţime, nu-i socotea povară,Şi admirind lupoaica şi dăruirea sa,La ţiţele-i preapline natura invita.Sta omul în puterea deplinei tinereţi,Stăpin pe viaţa-i toată, pe-acele frumuseţiDe roade pîrguite, la trup catifelate,Cu carnea de lumină, voindu-se muşcate.

Acum Poetul nostru visează fără rost

Cea tainică grandoare; prin locuri unde-a fostDoar goliciunea-şi plimbă, de suflet, omenirea;El simte-un val de scirbă întunecîndu-i fireaVăzlnd tabloul simplu şi fără de scăpareDe stlrpituri cătlndu-şi veşmintele sumare!Ciudate busturi! bune să sprijine vreo mascăŞi hlde trupuri, strtmbe, cu carnea moartă, flască,Pe care zeul vremii, Utilul, implacabil,De prunci i-a strins In scutec de-aramă prea-durabil!Femei cu chipuri stinse, ca falsele odoare,Muncite şi hrănite de vicii, şi fecioarePăstrind In plasmă .morbul păcatului maternSi al fecundităţii distrugător infera!Şi noi, corupte neamuri, avem — nu neagă nime'—

( 12)-*•

SPLEEN Şl IDEAL

însemne neştiute acelor din vechime:Obraji mincaţi de cancer — amorurilor fiu —Şi chipuri leşinate, cu farmecul pustiu;Dar toate-acestea, însă, de muze plăsmuite!Nu pot opri vreodată ca rasele-osteniteS-aducă tinereţii un imn de preamărire— Preasfînta tinereţe cu fruntea de uimire,Cu ochi de limpezime, ca un izvor sclipind,La toţi, la fiecare speranţe dăruind,Ca florile, ca zarea, ca păsările-albastre:Miresmele, şi dorul, şi-ndemnul către astre!

CHARLES BAUDELAIRB

ÎNĂLŢAREDeasupra: pesîe lacuri, deasupra: peste văiŞi peste munţi şi codri, deasupra peste mări,Mai sus de mindrul soare, de-albastre etherări,De ceruri mai departe, de-a' stelelor văpăi,Te-nalţi acum măiestru, o, suflete al meu,Precum înotătorul ce-n unde se răsfaţă,Despici cu frenezie a neştiinţei ceaţă,In aspră bărbăţie cu-nsemnul tău de zeu.Mergi în purificare cu zboru-ţi preacurat,Ridică-te şi-nvinge miasmele morbide,Şi bea divinitatea licorilor limpideDin focul ce străbate cel Infinit visat.In urma ta untul şi vastele mîhniriRămină-n a lor noapte, in ceaţa ei miloasă;Ah, fericit acela cu-arîpa viguroasăMereu în căutarea prea-sfintei năluciri;El, ale cărui gînduri spre cer îşi iau avlntAsemeni ciodrliei în zarea dimineţii,— El poate să-nţeleagă, plutind deasupra vieţii, jA' lucrurilor taină şi-al florilor cuvînt!( 10)SPLEEN Şl IDEAL

LEGATURI TAINICENatura e un templu cu stilpii trăitoriSi auzim adesea cuvinte printre goluri,Cînd zi de zi străbatem pădurea de simboluriîntimpinaţi de ochii săi proteguitori.Ca lungi, prelungi ecouri unite-n depărtareîntr-o întunecoasă şi-adîncă armonie,De necuprins, ca noaptea dorind lumina vie,Culori, parfume, sonuri se vor cu nerăbdare.Sunt proaspete miresme ca fragezii copii,Ori dulci precum oboiul, sau verzi cum e cimpia,— Iar altele viclene, trufaşe-n bogăţii,Purtînd in ele-avintul etern şi bucuria,Ca smirna, moscul, ambra, tămîia-mbătătoare,Dind simţurilor noapte şi spiritului soare.

,(li )CHARLES BAUDELA1REFARURILERîu al uitării, Rubens, grădină-n îenevireŞi pernă ds trup fraged, lipsită de săruî,Dar unde viaţa curge cu îără-de-oprire,Ca aerul spre ceruri, ca apele spre sud;Da Vinci, dinspre sine, intr-o oglindă sumbră,Ivind un cer de îngeri, fermecător şi blînd,Acoperit de taină în transparenta umbră:A gheţurilor ţară şi-a pinilor tăcînd;Rembrandt, spital durerii cu vaiete-n şuvoaie,Gu numai o podoabă: un crucifix de lemn;Acolo plinsul rugii se-nalţă din gunoaieSub nemişcata rază cu-al neputinţii senin;Buonarroti, vagul nedesluşit în careHerculi cu Chrişti alături înalţă chip de zei,Şi-n înserarea goală năluci de închinareCu degete de fildeş rup giulgiul de pe ei;Atleţi în încordare şi fauni în amoruriŞi încă: frumuseţe lichelelor a dat,Debil şi palid, insă, cu capul printre noruri,Puget cel melancolic, stăpin pe-aşa regat;Watteau, un bal-minune de suflete ilustreZburind ca nişte fluturi in dans carnavalesc,Decor al ameţelii luminilor din lustre,Superbă nebunie pe care o iubesc;(CHARLES BAUDBLAIRE

(MIE SCUMPA AMINTIREAACELUI EV...)Mi-e scumpă amintirea acelui ev — şi-1 sui! —Cînd Phoebus, zeul soare, mai aurea statui.Atunci, fără de grijă, In toată-a lor minune,Bărbatul şi femeia iubeau fără-a supune,îndrăgostit şi cerul, şi-i săruta din slavăIar stirpea creştea falnic, nu se ştia bolnavă.Sublimă în rodire, Cybela, ca o vară,Ai Terrei fii, mulţime, nu-i socotea povară,Şi admirind lupoaica şi dăruirea sa,La ţlţele-i preapline natura invita.Sta omul in puterea deplinei tinereţi,Stăpîn pe viaţa-i toată, pe-acele frumuseţiDe roade pirguite, la trup catifelate,Cu carnea de lumină, voindu-se muşcate.Acum Poetul nostru visează fără rostCea tainică grandoare; prin locuri unde-a fostDoar goliciunea-şi plimbă, de suflet, omenirea;El simte-un val de scirbă întunedndu-i fireaVăzind tabloul simplu şi fără de scăpareDe stîrpituri cătîndu-şi veşmintele sumare!Ciudate busturi! bune să sprijine vreo mascăŞi hide trupuri, strimbe, cu carnea moartă, flască,Pe care zeul vremii, Utilul, implacabil,De prunci i-a strins in scutec de-aramă prea-durabil!

Femei cu chipuri stinse, ca falsele odoare,Muncite şi hrănite de vicii, şi fecioarePăstrînd In plasmă «morbul păcatului maternSi al fecundităţii distrugător infera!Şi noi, corupte neamuri, avem — nu neagă nime'—(12)Însemne neştiute acelor din vechime:Obraji mîncaţi de cancer — amorurilor fiu —Şi chipuri leşinate, cu farmecul pustiu;Dar toate-acestea, însă, de muze plăsmuite!Nu pot opri vreodată ca rasele-osteniteS-aducă tinereţii un imn de preamărire— Preasfinta tinereţe cu fruntea de uimire,Cu ochi de limpezime, ca un izvor sclipind,La toţi, la fiecare speranţe dăruind,Ca florile, ca zarea, ca păsările-albastre:Miresmele* şi dorul, şi-ndemnul către astre!

CHARLES BAUDELA1RE

FARURILERîu al uitării, Rubens, grădină-n lenevireSi pernă ds trup fraged, lipsită de sănii,Dar unde viaţa curge cu fără-de-oprire,Ca aerul spre ceruri, ca apele spre sud;Da Vinci, dinspre sine, într-o oglindă sumbră,Ivind un cer de îngeri, fermecător şi blînd,Acoperit de taină în transparenta umbră:A gheţurilor ţară şi-a pinilor tăcînd;Rembrandt, spital durerii cu vaiete-n şuvoaie,Gu numai o podoabă: un crucifix de lemn;Acolo piînsul rugii se-nalţă din gunoaieSub nemişcata rază cu-al neputinţii semn;Buonarroti, vagul nedesluşit în careHerculi cu Chrişti alături înalţă chip de zei,Şi-n înserarea goală năiuci de închinareCu degete de fildeş rup giulgiul de pe ei;Atleţi in încordare şi fauni în amoruriŞi încă: frumuseţe lichelelor a dat,Debil şi palid, Insă, cu capul printre noruri,Puget cel melancolic, stăpîn pe-aşa regat;Watteau, un bal-minune de suflete ilustreZburînd ca nişte fluturi In dans carnavalesc,Decor al ameţelii luminilor din lustre,Superbă nebunie pe care o iubesc;( 14)SPi.EEN Şl IDEAL

Un vis de groază: Goya! cu hăuri mari căscate,Cu prunci arzînd pe ruguri sub flăcările-n dans,Cu babe Ia oglindă, copile despuiate,Cu îngerii cei negri dorindu-le-n balans;Delacroix: o baltă cu diavoli uzi de sînge,In preajmă o pădure de brazi privind mîhnitŞi-alături, sub cer negru, trecind, fanfara pllnge

Ca un suspin din Weber dar neacoperit.Extaze şi blesteme, noian de lacrimi sfinte,Te-Deum-uri de-a valma, pestriţe sărbători,Imens ecou adună din mii de labirinteDumnezeiescul opiu al celor muritori.Un strigăt! şi-1 repetă mulţimi de santinele,E ordinul ce trece de mii de ori mărit,E farul ce s-aprinde pe inii de citadele,E strigătul ce-1 scoate un vînător pierit!E pllosu-acesta, Doamne, amară mărturieA demnităţii noastre ce-ar vrea seninătăţi,Durere mindră care din veac în veac învieSîingîndu-se la sinu-ţi în reci eternităţi!■

CHARLES BAUDELA1RE

MUZA BOLNAVAVai, muza mea, eşti tristă in astă dimineaţă,în ochii tăi vedenii mai bîntuie, nocturne,Şi rind pe rînd, ca valuri, ţi se ivesc pe faţăSminteala şi oroarea, şi reci şi taciturne.Ce-nveninată iasmă ori ce strigoi de gheaţăCînd groaza, cînd iubirea ţi-au răsturnat din urne?Coşmarul, pumn despotic, parcă ivit din ceaţă,Te-mpinse în adincui străvechilor Minturne?Ah, mai revarsă, Doamnă, miresme de-nviere,Iar pieptul să-ţi tresalte putere în putere,Şi să-ţi ritmeze-n vene domn-singele creştin,Ca imnele scandate în meşter vers latinSlăvind pe Phoebus, tatăl cîntărilor totale,Şi-apoi pe Pan, stăpînul pe-ntinderi pastorale.( 16)SPLEEN ŞI IDEAL

MUZA VENALAO, muza mea, amanta palatelor bogate,în iarna viscolindă, cind bate IanuarCu nopţi de neagră veghe, vei izbuti măcarA-ţi încălzi la vatră picioarele-ngheţate?Marmoreeni-ţi umerii vor mai zimbi cu harSub luna de tristeţe ce-n casă-abia răzbate?Săracă şi flămîndă, din ceruri înstelateComori mai aduna-vei, tu, harnic aurar?Va trebui, vai, ţie, spre-a cîştiga o pîineSă cînţi pe la biserici — trăind de azi pe mîine -Te-Deum-uri ştiute, ci fără sentiment,Sau într-un circ, alături, făcind-o pe paiaţa,Să rizi cu plînsu-n suflet şi, blestemîndu-ţi viaţa,Să faci să se amuze un public indecent.(17)CHARLES BAUDELA1RE

MUZA BOLNAVAVai, muza mea, eşti tristă în astă dimineaţă,în ochii tăi vedenii mai bîntuie, nocturne,Şi rind pe rînd, ca valuri, ţi se ivesc pe faţăSminteala şi oroarea, şi reci şi taciturne.Ce-nveninată iasmă ori ce strigoi de gheaţăCînd groaza, cînd iubirea ţi-au răsturnat din urne?Coşmarul, pumn despotic, parcă ivit din ceaţă,

Te-mpinse în adîncul străvechilor Minturne?Ah, mai revarsă, Doamnă, miresme de-nviere,Iar pieptul să-ţi tresalte putere în putere,Şi să-ţi ritmeze-n vene domn-singele creştin,Ca imnele scandate in meşter vers latinSlăvind pe Phoebus, tatăl cîntărilor totale,Şi-apoi pe Pan, stăpînul pe-ntinderi pastorale.( 16)SPLEEN ŞI IDEAL

MUZA VENALAO, muza mea, amanta palatelor bogate,In iarna viscolindă, cind bate IanuarCu nopţi de neagră veghe, vei izbuti măcarA-ţi încălzi la vatră picioarele-ngheţate?Marmoreeni-ţi umerii vor mai zîmbi cu harSub luna de tristeţe ce-n casă-abia răzbate?Săracă şi flămîndă, din ceruri înstelateComori mai aduna-vei, tu, harnic aurar?Va trebui, vai, ţie, spre-a ciştiga o piineSă cinţi pe la biserici — trăind de azi pe miine —Te-Deum-uri ştiute, ci fără sentiment,Sau intr-un circ, alături, făcînd-o pe paiaţa,Să rîzi cu plinsu-n suflet şi, blestemlndu-ţi viaţa,Să faci să se amuze un public indecent.(17)CHARLES BMJDELA.IRE

CĂLUGĂRUL NEVREDNICPe ziduri afumate, bătrîna mînăstireînfăţişa icoane de Adevăruri sfinte,Blînd austeritatea in fără de rostireStingea acelor chipuri răceala dinainte.Era atunci cuvintul lui Christ In înflorire,Cînd mulţi, vestiţi călugări, ce nu se mai ţin minte,Îşi mlădiau talentul sculptind prin cimitire5i Moartea preamărind-o cu simple, vechi cuvinte.— Mi-e sufletul asemeni unui adînc mormînt,Ca el ne-mpodobită sărmana mea chilie;Nevrednicul său schivnic îi sunt de-o veşnicie.Neputincios în toate, cînd voi avea cuvîntDin trista-nchipuire să-nalţ o sărbătoare:A ochilor iubire şi-a miinilor lucrare?(18)SPLEEN ŞI IDEAL

DUŞMANULîntreaga-mi tinereţe doar o furtună neagrăA fost, si prin aceasta rar soarele de jind;Grădina mea sub tunet mincată-i de pelagră,Cu doar cfteva fructe abia se pirguind.Şi iată-mă in toamna ideilor supreme;Cu sapa şi cu grebla va trebui, zeiesc,Pămintul dintre ape s-adun, spre-a nu mă temeDe gropile-mprminte ce-n fată se ivesc.Dar cine ştie dacă acele fiori de ginduriVor mai găsi in solul spălat ca aspre prunduriDumnezeaiscă hrană spre-a le însufleţi?— Durere! O, durere! cum ne mănlncă Timpul,

Duşman ascuns in inimi, temeinic zi de zi,Cum singele ce-1 pierdem ii străluceşte nimbul!(19)CHARLES BAUDELAIRB

ZADARNICIINu, n-am curajul tău celest,Sisif, să port aşa povară,Darmite pentru-a multa oară!Ars longa vita brevis est.Nicicum, nu voi mormint celebruCi, spre un cimitir pustiuInima, toboşar tîrziu,îmi bate-n ritm de marş funebru.— O, cîte rare nestemateDorm, pe vecie îngropateSingurătăţilor, sub stînci,Şi cîte flori cu-aleasă hainăParfumul straniu ca o tainăîl dau tăcerilor adinei!SPLEEN ŞI IDEAL

O VIATA ANTERIOARAAm locuit, lungi zile, sub falnice porticeŞi splendid aurite de soarele marin,A' căror nalţi pilaştri se-asemănau din plin,Cînd seara-şi umbrea faţa, cu grotele antice.Talazuri cu răsfrîngeri din cerul opalin,tn chip solemn şi mistic amestecau compliceO muzică de ape în rezonări fericeCu-amurgurile triste în ochiul meu declin.Da, am trăit acolo plăcutul efemer,înconjurat de-azururi, de valuri înspumate,Şi sclavii goi în juru-mi cu trupuri miresmateMă răcoreau cu frunze de fraged palmier,Şi gindul lor acelaşi, mereu sîrguitor:Să-mi afle taina care mă subţia de dor.(21 )CHARLES BAVDELAIRBŢIGANII PEREGRINIProfetic, seminţia cu ochii arzătoriDin nou la drum porneşte spre alte zări visate,Iar pruncii sug dulceaţa din ţîţele bogateSau dorm la mame-n spate, de ei neştiutori.Bărbaţii merg alături de carele-ncărcate,Cu armele la şolduri şi strălucind fiori;Ei leagănă sub pleoape un cer de sărbătoriNăluci de fericire topindu-se, ciudate.Un greier, părăsindu-şi culcuşul de pămînt,Le cintă din vioară cu înrudit avînt;Cybela, ce-i iubeşte, covoare verzi le-aşterne,Izvor le dă din stîncă şi-mbracă-n flori de varăPustiul ce-i petrece spre jinduita ţară,în suflet locuind-o visărilor eterne.(22)SPLEEN $1 IDEAL

OMUL ŞI MAREAOm liber, pururi fi-vei înamorat de Mare,Ea, propria-ţi oglindă! Si cugetul ţi-1 vezi

In luciul de soartă, eternă legănare:Amaru-i fără margini în suflet îl păstrezi.Şi te-adînceşti in unda-i ca-n propria-ţi icoană,Şi o alinţi cu ochii, cu imnuri o răsfeţi,Iar inima îşi uită nefericita-i goanăCînd marea-şi urlă dorul şi-adîncile-i tristeţi.întunecaţi şi vajnici, şi mîndri faţă-n faţă:Ai, Omule, în fire genuni fără sfîrşit;O, Mare.-ascunzi in sînu-ţi comori, ca intr-o ceaţă,Ci, amîndoi misterul nu vi-1 lăsaţi privit.Şi, totuşi, lupta voastră-i mereu neostoită:Nici remuşcări, nici milă, de mii şi mii de aniFără-ncetare, Moartea vă duce în ispită:Beligeranţi de-a pururi, o, fraţi mereu duşmani!CHARLES BAUDELAIRB

DON JUAN ÎN INFERNCind Don Juan ajunse in zări subpăminteneŞi i-a plătit lui Charon al trecerii obol,Un cerşetor cu ochiul trufaş, de Antistene,Lopeţile apucă vîslind spre-adincul gol.Cu desfăcute rochii, cu sinii de tăcere,Sub cerul ca o noapte 1-întîmpinau femei,Precum o mare turmă împinsă la tăiereŞi rămînea in urmă un plînset către zei.îi pretindea simbria rizîndu-i SganarelLui Don Luis, şi-acesta, de parcă da porunci,îl arăta mulţimii de morţi pe fiul celCare-i batjocorise bătrîna frunte, -atunci.în voalul ei de doliu, Elvira, -nfiorată,Alături de perfidul ei soţ, ce-1 adora,Părea a-i cere-un ultim surîs ca-ntîia datăCredinţă cînd jurase, pe care o trăda.Nalt în armura-i sumbră, un om de piatră, parcă,Sta-nalt la cîrma bărcii tăcut Inăintind,Ci, sprijinit in spadă, uitînd a morţii arcă,Eroul privea valul, nimic nemaivăzînd.(24)SPLBEN ŞI IDEAL

PEDEAPSA TRUFIEIîn vremuri minunate, pe cînd TeologiaDa flori nemaivăzute pulsindu-şi energia,Se spune că un doctor, preamare învăţat,— Ce-nnobilase inimi supuse la păcat,Muncindu-le adîncul cu-aleasă măiestrie —Şi după ce ajunse prea-sus, la slava vie,Pe căi necunoscute, de nimeni cercetate,Pe unde Duhuri pure cîndva de-au fost umblate,Ca omul ce în piscuri cuprins e de-ameţealăStrigă, dezvăluindu-şi satanica-i sminteală:«Isuse mic, Isuse! prea-n ceruri te-am suit!O, dacă slăbiciunea-ţi aş fi adeverit,Ruşine ai culege, nu gloria măreaţă,Ai fi de risul gloatei, o biată mogîldeaţă!»Nici nu-şi sfîrşise vorba şi mintea-1 părăsi.Lumina lui de soare c-un văl se adumbri;întregul haos, parcă, ii năpădi gîndirea,

Odinioară templu boltit în strălucireaIdeilor de aur ce-şi rînduia; acumTăcerea, noapte-adîncă, se-nstăpini precumîntr-un cavou cu cheia uitată undeva.Cu vitele asemeni, de-atunci, în calea saTrecea fără şă ştie, şi nu vedea nimicPe cimpuri dacă-i vară sau iarnă pe colnic;Era o biată zdreanţă în colţul unei vetre:îl huiduiau copiii şi-1 alungau cu pietre.4 Ch. Baudelaire

(25 )CHARLES BAUDELAIRB

FRUMUSEŢEAFrumoasă sunt, ca visul în piatră: o minune,Iar sinul meu, spre care toţi au aflat pierirea,Menit e să inspire poetului iubirea,Materiei asemeni, care nicicînd apune.Tronez în zări ca sfinxul, mereu neînţeleasă;Leg inima-mi de gheaţă de-al lebedelor crin;Urăsc mişcarea care-i al armoniei chin,Nu rid, nu pîîng vreodată: rămîn in veci mireasă.Poeţii, contemplîndu-mi adinciie mistere,Ce uneori nimbează celebrele sfătui,îşi vor petrece viaţa în studii austere,Căci am, spre-a-i fascinare pe-aceşti amanţi, destui,Oglinzile în care mai mîndru totul pare:Mari ochii mei, lumină întru eternizare!(26)Nicicind vreo frumuseţe ca searbede vignete,Produse fără noimă-n secolul ateu— Picioare-n ghete nalte, în mînă castagnete!—N-or incinta o clipă un cuget ca al meu.Lui Gavarni, poetul învinselor cîoroze,îi las tăcuta ceată cu chipuri de spital;De caut n-o să aflu în palidele-i rozeNăucitoarea-mi floare in roşu ideal!Fiindcă-acestei inimi, genune-ntunecată,Doar tu-i placi Lady Macbeth în crimă-mpurpurată,Tu, cea-ndelung visată d'Eschil în antici aniSau tu, statuie-a Nopţii, vis michelangelesc,Tu, ce-ţi mlădii fiinţa, ai semnul tău zeiesc:Surîsul pentru gura ne-nvinşilor Titani.(27)CHARLES BAUDELAIRB

URIAŞADemult, pe cînd Natura se dăruia trufaşă,Zidind copiii-monştri cu trupuri de titan,Mi-ar fi plăcut alături de-o fată uriaşă'Să stau, ca-n poala blindei regine, un motan.Mi-ar fi plăcut fiinţa-i s-o văd cum înfloreşteNesăţioasă-n jocuri cu sufletul avid,Şi inima ghicindu-i: un foc ce pîrjoleşteDin umeda-i privire ce mă voia avid;Primindu-mă-n plimbare magnificele-i forme,Să urc, abia, versanţii la pulpele enorme,Cind, vara, moleşită de-aprinşii sori păgîni,

Intinsă-i pe-o cimpie sub zările informe,Să-adorm la adăpostul imenşilor săi sini,Ca un sătuc in valea acelor munţi stăpîni.(38)

Adevărat tezaur de graţii florentineStă-n marmura aceasta cu trup melodios;Fineţea şi Vigoarea, două surori divine.Ivindu-se femeia cu chip majestuos,Zeiască robusteţe, gingaşă-alcătuire,Făcută-i să troneze in patul somptuos,Prelaţi să ingenunche şi prinţi de-aleasă fire.MASCASTATUIE ALEGORICA IN GUSTUL RENAŞTERII

Lui Ernest Christopiie, sculptor— Priviţi surîsul tainic şi-adinc voluptuos:Încrederea de sine i-a-ntipărit extazulŞi mindra sa privire şi galeşă sfîdindŞi, ca un fruct din văluri ivindu-se, obrazulDin ale cărei linii Îşi semeţeşte gînd:«Numele meu Plăcerea-i şi-ncununez Iubirea!»Iar faţa-i dăruită cu-ascunsul farmec rar,Că vrăji răscolitoare ne-ngăduie pornirea!Ci să-i privim de-aproape ameţitorul har.Afurisită artă! surpriză infernală!Armonioasă formă, cel trup încintătorE, mai in sus de umeri, o fiară bicefală!Ba nu! e doar o mască, închipuit decor:Obrazul de lumină-i schimonoseală blinda,Priveşte-1 cum se strîmbă fără-a voi ceva,Iar capul, stind, aievea-i luminii lui crescindă,Sub falsa-nfăţişare părind a aştepta.Sărmană mare artă! Precum un fluviu care(29)CHARLES BAUDELAIRE

în lacrimi se sfirşeşte, cu-amarul lor rotund,Minciuna ta mă-mbată precum o revărsareA apelor Durerii cu ochii săi pe prund!— Dar de ce plînge, oare? Ea-i doar perfecţiuneaŞi poate să-ngenunche tot neamul omenesc,Ce rău nefast o roade ameninţînd minunea?— Cum nu-njelegi! Ea plînge apusul timp ceresc!Şi traiul său de-acuma! Dar ce o îngrozeşteŞi-i scutură genunchii de piatră, blînzi şi goi,E c-o să dăinuiască, cu tot ce-i omeneşte,Şi mîine, şi poimîine, întruna! — ca şi noi!

SPLEEN ŞI IDEAL

IMN FRUMUSEŢIIVii din supreme ceruri, din tainice abise,O, Frumuseţe! ochiul divin şi infernal,îmbelşugat revarsă şi crime dar şi vise,Puterea ta ca vinu-i: în toate triumfal.Ai in priviri, deodată, amurgul şi aurora,

Şi răspîndeşti parfume: un uragan tăcut;Sărutul ţi-e licoarea iar buzele amfdraDînd celui slab tărie, celui puternic scut. •■Răsări din hăuri negre sau te cobori din astre?Vrăjit, Destinul, merge — biet cîine,-n urma ta;Tu semeni, la-ntîmplare, miminile-n dezastre,Stăpînă eşti şi nimeni nu ţi-a-ndrăznit cîndva.Si calci, Neasemuito, pe morţi zîmbind senină,între podoabe, Groaza o ţii la mare preţ,Si tot la fel Omorul — breloc făr' de rugină,Pe pîntec îţi dansează mereu mai îndrăzneţ.Spre flacăra-ţi divină s-azvîrl efemeride,Slăvindu-te in clipa cind nu mai au cuvînt;Iubitul ce-n dorinţă aleasa işi cuprinde,Un muribund îmi pare, mormînîu-şi alintînd.Că vii dinspre azururi sau din infern, totuna!O, Frumuseţe! monstru măreţ, grozav, candid,Făpturii tale mindre mă dau pe totdeaunaIntrind in Infinitul de taină şi avid.(31 )CHARLES BAUDELAIRE

Satan sau Zeu, Sirenă ori Heruvim? Ce-mi pasă!Cind tu-mi oferi — o, zină cu ochi sublimi, de steaParfume, ritm, lumină — tu, unica-mi crăiasă!Faci lumea mai minune şi clipa mai a mea!...SPLEEN Şl IDEAL

PARFUM EXOTICCînd, închizîndu-mi ochii, în toamna cu-nserare,Respir parfumul tainic al sinului tău pur,Văd ţărmuri de miragii cu ape împrejurŞi soarele din slavă curgînd cu-nflăcărare.O insulă-i acolo de lene şi splendoareCu arbori de minune şi fructe de azur,Femei cu ochi de vrajă şi trup fără cusur,Bărbaţii de zvelteţe şi proaspătă vigoare.Parfumul tău mă-ndeamnă spre-acele zări ferice,Spre porturi cu corăbii şi-ngustele caiceSosite de din larguri in obosire lină,In timp ce tamarinii miresme răspindescInfiorate-n aer, în nările-mi, grădinăTopindu-mi-se-n suflet cu-n cînt marinăresc.(33 )CHARLES BAUDELA1RE

PÂRULO, plete, ca o turmă pe umeri revărsată!O, bucle! o, parfume plutind stăruitor!Extaz! şi-i plin alcovul de tot ce-a fost odată: .Dulci amintiri in părul dormind, pe care, iatăIn aer voi să-1 flutur, năframâ-a unui nor!Asia languroasă şi Africa-n dogoare,O lume-ndepărtată, stingîndu-se domol,Trăieşte în adîncu-}i, pădure-aromitoare!Cum duhul altor oameni stă-n muzici de candoare,Pe unda-ţi miresinată, al meu devine sol.Voi merge unde oameni şi arbori cu-a lor soarteAlene se răsfaţă sub arşiţe de cer;

Păr minunat, fii valul ce lin o să mă poarte!De abanos eşti, mare, şi neştiind de moarte,Cu steaguri şi catarge, cu bărci şi cu năieri:Un port sonor în care vrea sufletu-mi să beieAsemeni unei flote: culori, parfume, vers,Cînd navele de aur, plutind sub curcubee,Spre glorie tind braţe, ca braţe de femeieSpre-un cer mai pur din care al vieţii frig s-a şters.Da, fruntea doritoare de-acea beţie sfintăVoi scufunda-o-n blîndul ocean, spre-a mi-1 iviPe cel ascuns; iar gindul ce bine-te-cuvintăVa şti să te găsească, tu, lenea mea fecundă,Şi-n mîngîieri nespuse plăceri a ne vrăji!( 34 )SPLEEN ŞI IDEAL

Negre-n-albastru, plete, tenebre ondulate,îmi dăruiţi înaltul de vis şi diafan!Pe ţărmul vostru iarăşi dorinţa mea răzbateŞi sorb cu-adinc nosaîiu arome amestecateDe mosc, ulei de cocos şi, încă, de catran.Mereu! De-a pururi mîna-mi cu-aleasă mîngîiereIn coama ta va pune podoabe strălucind,Spre-a-mi adăsta dorinţa in tainică veghere!Nu-mi eşti tu dulcea oază de vis şi de plăcereŞi vinul amintirii nu-1 beau aici cu jind?CHARLES BAUDBLAIRB

(MI-EŞTI SFÎNTA TOT LA FEL CU...)Mi-eşti sfintă tot la fel cu cea boltă de-nstelare,Tu, doamnă de tăcere, tu, vas de întristare,Şi te iubesc, minune, cu-atit mai mult cind pieri,Cu cit îmi pari podoabă a nopţilor de ger,Statornicind ironic o depărtare-adlncăCe braţele-mi desparte de-albastrul cer, şi încă.Vreau să m-agăţ de tine spre nalturi năzuind,Cum de cadavrul proaspăt, în roiuri, viermi se prind,Şi te-ndrăgesc, o, fiară mereu mai nemiloasă,Căci chipul tău de gheaţă te face mai frumoasă!SPLEEN ŞI IDEAL

(ŢI AR PLACE, TOŢI BĂRBAŢII...)Ţi-ar place, toţi bărbaţii în patul tău să vină,Femeie deşucheată, punct negru în lumină!Iar dinţii, spre-a-i păstrare acestui joc turbat,O inimă, să roadă, pe zi, te-ai angajat.Ferestre de dughene par ochii tăi în ceaţă,Şi-arzînd, ca lampioane, la sărbători In piaţă,Se folosesc obraznic de-o forţă de-mprumut,Căci legea frumuseţii nicicînd n-au cunoscut.Maşina oarbă, surdă, prea meşteră la crime,Tu, care-ai supt de sînge atîta omenime,Cum nu te prinde-oroarea, privindu-te, să veziCă,-n mii de-oglinzi, puterea de diavolă, ţi-o pierzi?Păcate mari, pe care le-ai săvîrşit cu faimă,Nicicînd nu te făcură să dai napoi cu spaimă,Văzînd cum că natura, măreaţă-n gind ascuns,Să plămădeasc'-un geniu din tine, a ajuns,— Din tine, desfrînato, regină-n preacurvie?

O, splendidă mocirlă! cerească mirşăvie!■

(37)CHARLES BAUDELAIRB

SED NON SATIATACiudată zeitate cu trup misterios,în taină plămădită de-un Faust de savană,Mireasmă îndoită, de mosc şi de havană,Sublimă vrăjitoare cu şolduri de-abanos,Las altora, şi opiu, şi-al nopţii cer stelos;Nectarul gurii tale îl vreau in clipa vană,Cînd poftele spre tine-s grăbită caravană,Privirea ta izvor e din care beau setos.O, demon fără milă, dă-mi flăcări mai domoaleDin ochii mari şi negri, ferestre firii tale;De nouă ori, ca Styxul, nu pot să te-nfăşorŞi nu pot, furioaso, superbă libertină,Trufia să ţi-o nărui în bărbăteşti strinsori,Ca-n patul tău — infernul — să fii o Proserpină!(38)SPLEEN ŞI IDEAL

(ÎNVEŞMÎNTATÂ-N VALURI...)înveşmintată-n văluri cu sclipăt de argint,Ea trece fără zgomot, ciudată unduire,Ca şerpii lungi pe care, fachirul, în alint,Cu magica-i baghetă îi face-a dănţuire.Ca tristele nisipuri şi cerurile seci,La suferinţa lumii total nepăsătoare,Ca valurile mării ritmîndu-se în veci,Ea îşi consumă clipa mereu netrecătoare.Metalică lucire în ochii săi vibrînd,Simbolică natură, străină, fără gînd,Amestec de sfinx antic şi înger fără vini,Din aur, diamante, oţeluri şi lumini,Rămlne-n strălucirea-i ca steaua inutilă,Femeie majestoasă, dar rece şi sterilă.(39)CHARLES BAUDELA1RE

ŞARPELE CARE JOACALeneşo, ce mult îmi placeTrupul tău frumos,Ca o stea ce-a prins să joaceîn oglindă, jos!Părul tău, ce unduireîn parfume-adînci,Pare marea-n despletire,Valuri negre-n stinci,Ca o navă-n zori trezită,Vînt uşor aud,Sufletu-mi de dor palpităNăzuind spre sud.Ochii tăi nimic n-aratăDulce sau amar,Două perle reci, curate,Fier şi aur, doar.Ah, şi mersul tău îmi pareProaspăt abandon,

Ca un şarpe-n ondularePe-o nuia de somn.Fruntea de copilă dulceCum ţi-o legeni blind,Pui de elefent să-1 culceînf taine cînt.(40)Şi făptura-ţi se mlădie,Nava mea de dor,Legănîndu-şi, armonie,Pînzele de nor.Se topesc gheţari şi creşteApa peste mal,Apa, gura-ji potopeşte,Dinţii, albul val,Parcă-aş bea un vin de greleGlorii, dulce,-amar,Sufletul e-un cer cu steleScuturate-n dar!CHA.KLBS BAUDELAIRE

UN HOITîţi aminteşti, iubito? Era o dimineaţăTot proaspătă şi blinda ca şi-acum,■Cînd, la o cotitură, ni s-a ivit in faţăUn hoit scîrbos la margine de drum,Cv> pulpele deschise ca intr-o desfrtnare,In sine zemuind pe-ngustul grind,îşi desfăcea spre lume-n cinism şi nepăsarePuhavul pîntec aeru-mpuţind.Şi soarele-n suişu-i, incet, putreziciuneaO răscocea in roşu-vineţiu,Spre-a-napoia Naturii, parcă-nsutit, minuneaCîndva, de-aceasta, strînsă-n trupul viu.Privea din slavă cerul la stirv cum se desfatăO înflorire-n tainele-i drăceşti,Şi-atit duhnea de tare, că am simţit pe datăf"m se învirte totul, şi-ameţeşti.Dansau in roiuri muşte pe burta-n puroire,Şi viermii negri unduiau ca-n ghiol,Mişcindu-se-n scursoare, in grasa ei băltire,De-a lungu-acestui năclăit atol.Sălta-n cutremurare aprinsa viermuialaCu opintiri şi zvicnete adinei,De parcă trupu-acesta trezit din toropeala,Trăia multiplicindu-se, atunci.(42 )SPLEEN ŞI IDEAL

O muzică ciudată vuia in cloaca hidă,Ca vintul şi ca şopotu-n pirîu,Ca intr-o largă sită, cînd se pornesc să ridaIn vînturare, boabele de griu..Şi forma de fiinţă aproape dispăruse,Topindu-se ca-n vis in timpul vast,O schiţă-a bia, uitată, in care işi pierduseînchipuirea, pictorul fantast.Dar, după stinci, la pindă, privindu-ne cu ură,

Un ciine, ca o fiară aşteptaA-şi relua ospăţul la groaznica-i captură,A se-mbuiba cu fericirea sa.- ■ ■ .

— Şi totuşi, ca această imagine scabroasăVei fi cîndva, o, îngere, şi tu,Statuie a iubirii, tu, azi, Cea-mai-frumoasă,O, steaua mea, strălucitoare-acu'!Da, chiar aşa, regină a graţiior lumii,Purificată-n tot ai să te-aşeziAcolo, printre oase, în sinul rece-al humii,Spre-a mucezi sub ierburi şi zăpezi.Tu, viermilor tăcerii, ce-ţi vor muşca sărutul,Le spune, amintindu-ţi al meu dor,Că ţi-am păstrat esenţa divină, absolutulDin taina descompusului amorCHARLES BAUDBLAIRBDE PROFUNDIS CLAMAVITu, singura-mi iubire, Stăpîne.-acum te chemCu inima-n abisul de spaime prăbuşită,Posomorită-i viaţa cu zarea plumbuităŞi-n ea înoată semnul: cel pururea blestem.Da, şase luni un soare de gheaţă să înduri,Şi alte şase noaptea cu vălu-i de pustie,Ca-ntinderea polară făr' o fiinţă vie— Mişcare nu, nici pajişti, nici ape, nici păduri.Ah, nu-i oroare-n lumea de chinuri mai adîncăDecît un ochi de gheaţă plutind in cer şi incăImensul întuneric precum bătrinul Haos;O, jalnice-animale, la care m-am adaos,Cum somnul ne scufundă: stupidul elixir —Anevoios şi lung e al vremii searbăd fir.(44)

Vampirul Tu, ce-ai pătruns ca un cuţitîn biata-mi inimă plingîndă,Şi, ca un cird înnebunitDe draci, ai năvălit flămîndăIn cugetu-mi total învinsCulcuş făcîndu-ţi, loc de danturi,Nemernico, de care-s prinsPrecum ocnaşul e de lanţuri,Cum prins de joc e-un cartoforCum de pahar e beţivanul,Cum viermii de cadavrul lor,Tu, blestemat-o, mi-eşti duşmanul!Rugat-am spada, cu dreptateSă taie, spre-a mă liberaŞi-otrava, care totul poate,Să-i deie picătura sa,Oar, vai! şi spada şi otravaDispreţuindu-mă, au spus:«Rămîi acolo, in mirşavaRobie, pururea supus,Neghiobule!— de ţi-am ucidt

Vampirul, liber dacă-i fi,Tu, stirvul ai re-nsufleţiCu sărutările-ţi avide!»( 45 )CHARLES BAUD&LAHtE

(CUM STĂM IN NOAPTE LÎNGÂ...)Cum stăm In noapte lingă cea groaznică ebree,Alături, un cadavru, de alt cadavru, mut,Un dor mă prinse iarăşi — ah, acest corp vindut!—"De-acea minune-naltă ce n-o să-mi fie zee.Mi-nchipuiam fiinţa-i semeaţă de femeie:Privirea de putere, cu farmecul ciudat,Al părului coif negru şi tainic miresmat,A căror amintire-mi dau vlagă şi idee.— Ah, ţi-aş fi prins tot corpul într-un sărut ateuDin talpa de răcoare la fruntea luminind,Comori desfăşurîndu-ţi, de singe şi de gind,Regina mea temută! mă-ngenunchind mereu,Poate că într-o seară o lacrimă divinăVa-nceţoşa, spre mine, privirea-ţi de lumină.(46)SPLEEN $1 IDEAL

REMUŞCARE POSTUMĂCind vei dormi-n vecie, frumoasa mea cea brună.In mausoleul negru din marmură tăiat,Cind n-are să-ţi mai fie alintătonil patDecît o criptă rece c-o veştedă cunună;Cind piatra-ţi va supune şi inima nebună$i coapsele ce-n viaţă atit s-au mlădiat,Cînd singele-ţi va tace de-a pururi îngheţat,Nemaiputînd vreodată s-alergi ca o furtună;Mormîntul, pentru sfintul meu vis tăinuitor— El, care-ntotdeauna a înţeles poeţii —Va întreba-n adincuri cu glas sfîşietor:«Tu, biată curtezană, de ce în timpul vieţiiN-ai vrut să ştii că morţii în tainiţa lor pling?»— Şi-n remuşcarea-ţi, viermii vor roade îndelung.(47)CHARLES BAUDBLAIRB

PISICATe-aştept, pisică, vin' la pieptul meu— Dar gheara ţine-o-nmănuşată!Aş vrea, aşa, să mă scufund mereutn ochii-ţi de metal şi de agată.Cînd degetele-mi trec a mîngîierePe capul mic, pe spatele-alintos,Cind mina se îmbată de plăcerePe trupul tău electrizînd lucios,Îmi văd In gînd femeia; ochii eiCa şi ai tăi, domestică felină,Sunt reci şi-adînci, şi scapără scîntei,Şi-aţiţător, făptura sa deplinăO-nfăşură din creştet la picioareMiresmele-i adine ucigătoare.(48)SPLEEN ŞI IDEAL

DUELLUM

Doi luptători potrivnici, în zăngănit de spade;Şi aerul vibrează de singe şi scintei.Ce înfruntare mindră! insă nici-unul cade:E jocul tinereţii, al dragostelor ei.Ci săbiile-s frînte! şi tinereţea moare,Iubito! insă dinţii şi unghiile cerA-nlocui pumnalul ori spada trădătoare.O, voi, bătrine inimi cuprinse-acum de ger!Prin ripi, cindva trăite de rîşi ori de pantere,înlănţuiţi, eroii s-au prăbuşit curind,Iar carnea singerindă în ghimpi o floare cere;In hău' acesta jalnic ce mulţi s-aud gemînd!Hai, cruntă amazoană, e rindul nostru-acumSă-nveşnicim o ură peste-al iubirii drum!(49 )CHARLES BAUDBLAIKB

BALCONULIzvor al amintirii, regină-ntre iubite,Tu, pomul de plăcere! puterea mea de duh!Nu voi uita adlncul de mîngîieri vrăjite,Căminul de blîndeţe, al serilor văzduh,Izvor al amintirii, regină-ntre iubite!In seri abia ivite de-un foc ce se-ntremaSau în amurg balconul, trandafiria boare,Ce fraged ţi-era sinul, ce blinda inima!Şi ne-am şoptit atîtea minuni netrecătoareIn seri abia ivite de-un foc ce se-ntrema. -Ce splendide apusuri in ceruri colorate,Şi ce adine văzduhul! în suflete ce timp!Plecindu-mă asupra-ţi, stăpina mea de soarte,Mireasma ta unică mă-nnobila cu nimb.Ce splendide apusuri in ceruri colorate!Cind noaptea peste toate ţesea o ceaţă fină,Ghiceam In întuneric privirile-ţi de dor,Iar dulcea-ţi respirare cum ţi-o sorbeam venină!Şi-ţi mingiiam genunchii şi ne făceam fior,Cind noaptea peste toate ţesea o pinză fină.Eu ştiu să chem din umbre zeieştile clipite,Mă retrăiesc aievea in poala ta culcat;De ce să vreau aiurea sublimele ispiteCind tu le ai in trupul şi-n sufletul curat?Eu ştiu să chem din umbre zeieştile clipite!( 50)SPLEEN $1 IDEAL

Parfume, jurăminte, oh, sărutări-noian,Mai răsări-veţi, oare, adincurilor noastre,Ca soarele ce-şi spală tristeţea In oceanŞi-ntinerit iar urcă-n tăriile albastre?— Parfume, jurăminte, ob, sărutări-noian!CHARLES BAUDELAIRE

POSEDATUL£ soarele sub noruri. Spre-a fi al său egalTu, Luna vieţii mele, în umbră te-nfăşoară;Fumează, dormi, fii tristă şi, pentru-a multa oară,Azvirle-te-n Plictisul acesta abisal.Aşa te vreau! Dar astăzi, cu-adincul tău vital,Ca astrul din eclipsă ieşind, te înfioară,Te-aşteaptă Nebunia precum odinioară,Ţişneşte, deci, din teacă, incîntător pumnal!

Din lustre strălucinde i-aţi focul în priviri!$i vulgului deşîeaptă-i murdarele-i poftiri!Tot ce-i al tău îmi place: cădere, înălţare;Fii noapte fără stele, fii al luminii zor;Întreaga mea fiinţă-i spre tine cu-ncordareSHi strigă iar: «O, scumpul meu Belzebut, te-ador!»(52)In văgăuna tristă şi adincăIn care chiar Destinul m-a închis,Si unde rază nu pătrunde-n vis,Doar Noaptea mi-este gazdă şi poruncă;Sunt meşterul pe care-un Zeu grotescL-a pus, pe ceţuri, să-şi fixeze arta;Sunt bucătarul ce-şi mănincă soartaŞi inima-n frigare mi-o gătesc.Din cînd în cind, abia strălucitoare,Cu aeru-i uşor oriental,O zînă-aievea pare că-mi apare;O recunosc in pasu-i triumfalŞtiu bine, este Ea, cea-mai-frumoasă,întunecată, ol şi luminoasă.II. MIRESMEO, cititor! ai respirat vreodatăCu lăcomia celui poftitorTămiia ascunzind un sfînt fiorSau moscul din perniţa-n scrin uitată?Ce farmec lin şi lung legănătorNe e trecutul! clipă ce îmbată,(53)

CHARLES BAUDELAIRE

POSEDATUL£ soarele sub noruri. Spre-a fi al său egalTu, Luna vieţii mele, in umbră te-nfăşoară;Fumează, dormi, fii tristă şi, pentru-a multa oară,Azvîrle-te-n Plictisul acesta abisal.Aşa te vreau! Dar astăzi, cu-adincul tău vital,Ca astrul din eclipsă ieşind, te infioară,Te-aşteaptă Nebunia precum odinioară,Tişneşte, deci, din teacă, incintător pumnal!Din lustre strălucinde i-aji focul in priviri!Si vulgului deşteaptă-i murdarele-i poftiri!Tot ce-i al tău îmi place: cădere, înălţare;Fii noapte fără stele, fii al luminii zor;întreaga mea fiinfă-i spre tine cu-ncordareŞi-ţi strigă iar: «O, scumpul meu Belzebut, te-ador!»(52)In văgăuna tristă şi adincăIn care chiar Destinul m-a Închis,Si unde rază nu pătrunde-n vis,Doar Noaptea mi-este gazdă şi poruncă;Sunt meşterul pe care-un Zeu grotescL-a pus, pe ceţuri, să-şi fixeze arta;Sunt bucătarul ce-şi mănincă soartaŞi inima-n frigare mi-o gătesc.Din cind in cind, abia strălucitoare,

Cu aeru-i uşor oriental,O zînă-aievea pare că-mi apare;O recunosc in pasu-i triumfalŞtiu bine, este Ea, cea-mai-frumoasă,întunecată, o! şi luminoasă.II. MIRESMEO, cititor! ai respirat vreodatăCu lăcomia celui poftitorTămiia ascunzind un sfint fiorSau moscul din pernifa-n scrin uitată?Ce farmec lin şi lung legănătorNe e trecutul.' clipă ce îmbată,(53)CHARLES BAUDBLAIRE

Precum sorbind mireasma alintatăDin trupul Doamnei — neuitat amor!Din părul ei sorbind c-un val cea noapte— Jertfelnic de alcov ce te îmbie —Miresmi păreau că se rotesc In şoapte,Iar din veşminte, ca o veşnicie,pe pura-i tinereţe Îmbibate,Parfum, simţeam, din blănuri, cum răzbate.III. CADRACum rama completează o pictură,Chiar şi atunci cind meşteru-i vestit,Dindu-i acel ceva de împlinitŞi astfel o desprinde de natură,La fel: podoabe, fast desăvîrşit,O-mprejmuie cu toată-a lor măsură,Adăugind la frumuseţea purăUn aer blînd şi tainic inedit.Mereu, calină şi-ndrăzneaţă, ştieCă toate dimprejur o indrăgesc;Gol, trupul îşi afundă-n bucurieŞi e o-nvăluire mătăsoasăIar ea stă-n murmur proaspăt şi regescDe tinără maimuţă graţioasă.IV. PORTRETULSe mistuie-n Durere şi în MoarteVăpaia care-atit ne-a mistuit.Din ochii ce-au ştiut ca să mă poarte,Din gura ta ce gura mi-a vrăjit,(54)

SPLEEN ŞI IDEAL

Din alintări, atunci fremătătoare,Şi din lumina ce ne-a-nvăluitCe-a mai rămas iubirii? Ce mai are?Un palid chip ce-n sine-a asfinţit,Pe care Timpul, furios bătrin,îl spulberă cu-aripile-i deşarte,Atunci, şi-acum, şi-n viitor stăpin...— Ah! ucigaş al Vieţii şi al Artei,Din sufletu-mi n-ai să mi-o ştergi pe Ea,O, desfătarea, veşnicia mea!CHARLES BAUDBLAIRE

(PÂSTREAZA-ACESTE VERSURI...)Păstrează-aceste versuri, iar dacă al meu nume,Corabie purtată de generoase vinturi,

Ajunge-va cu bine acele noi păminturiPe oameni fericindu-i c-un vis din altă lume,Să-ţi fie amintirea precum a' mele cînturi,Uşoară,-abia şoptită in obosite struneŞi-n cititoru-acela, intrînd, să se-mpreunetn tainice inele cu blîndele-i avânturi;— Tu, ce eşti blestemată de din adincuri pînă-nTăriile celeste, doar eu ţi-aud puterea,O, tu, precum o umbră alunecînd stăpină,Treci peste gloata care te-au socotit ca fierea,Privirea-ţi să destrame a proştilor tărie,Tu, înger cu ochi negri, tu chip de-nţelepţie!

(56)SPLBBN ŞI IDEAL

SEMPER EADEMMi-ai zis: «De unde-ţi vine ciudata Întristare,Urcind asemeni mării pe ţărmul dezvelit?»— Cînd inima-şi termină culesul, ni se pareC-a exista-i zadarnic. Ce adevăr cumplit!E o durere simplă, mereu la ea acasă,Plăcută tuturora ca bucuria ta:Ci taci iscoditoareo, spre-a fi mereu frumoasă,E vocea ta minune cînd ştie a tăcea!Da, taci, neştiutoareo! Suris ca dimineaţa,Tu, suflet fără pată! Mai mult decit ViaţaE Moartea, ce ne ţine în plasa-i de mister.Mai bine bietu-mi suflet să creadă-ntr-o minciună,Şi ochii tăi mă-mbete: un vis ce-n ochi-mi sună,Sub genele-ţi de umbră s-adorm, apoi să pier!t Ch.

(57)CHARLES BAUDELATRE

ÎNTREAGA-I FRUMUSEŢEIn camera de sus, retrasă,Dis-dimineaţă se iviSatana, şi cu voce joasă,In felul său mă ispiti:«Din lucrurile-ncintătoare,Ce vraja dulce-i întregesc,Din tot ce roz şi negru areŞi mindru o împodobesc,Răspunde, cel mai mult ce-ţi place?»O, suflete, şi i-ai răspuns:«Minune-i totul, tot ce face,S-aleg ceva in stare nu-s.Nu ştiu, cind chipu-i mă uimeşte,Ce are mai seducător:Ca Aurora mă-nnoieşte,Ca Noaptea e alintător,Iar armonia-i prea aleasă,Ce trupul tainic i-a sculptat,A neglija ceva, nu lasă,Din ce-i întreg, de toţi visat.O, mistică metamorfozăA simţurilor mele-n zbor!Da, vocea sa e ca o roză,Suflarea-i: muzicile-n zbor!

<58>SPLEEN ŞI IDEAL

(TU, CE-I VEI SPUNE IARĂŞI...)Tu, ce-i vei spune iarăşi, biet suflet solitar,Tu, inimă plîngîndă, deseară ce-i vei spuneAcelei preafrumoase, preascumpe şi preabune,Ce din privirea-i sfîntă iţi toarnă-n cuget har?— Vom pune-orgoliul nostru să-i legene cîntări,La dulcea ei asprime s-aducem preamărire,Făptura-i miresmată, cu îngerii de-o fire-i,Cînd ochii-i ne-nveşmintă in limpezimi de zări.Fantoma ei în noapte ori in singurătate,Sau ziua,-n larma străzii, cînd pulsul vieţii bate,Ca flacăra pluteşte, înăbuşind dureriŞi-adeseori cuvintă: «Puterea mea ordonă:Iubiţi-mă, Frumosul să-1 adunaţi averi!Sunt îngerul de pază, sunt Muză, sunt Madonă!»(59)CHARLES BAUDELA1RE

FĂCLIE VIEMerg Înaintea-mi Ochii plini de-o lumină vie,Pe care, poate,— un Înger i-a fermecat savant,Sunt fraţii mei purtindu-şi cereasca lor solieŞi risipind in ochi-mi trăiri de diamant.Scăpindu-mă de pofte, de multele păcate,Călăuzindu-mi paşii spre zarea de Frumos,Sunt robul lor, precum ei dragi slugile-aşteptate,Luminii lor, lumina-mi supune-se voios.Ochi minunaţi, voi ardeţi cu mistică lucire,Precum făclii de ceară in plină zi pălindCi fără a se stinge divina lor clipire;Dar ele cintă Moartea, voi, Firea inviind,Şi-n suflet imi pătrundeţi cu blinda adorare,Voi aştri, a căror taină n-o stinge vreun soare!(60)SPLEEN ŞI IDEAL

REVERSIBILITATEînger al bucuriei, stăpîn pe-a tainei ceaţa,Cunoşti tu, oare, spaima, ruşinea sau uritul,In nopţi pustii, de groază, cînd, revenind, trecutulIn inime pătrunde cu pas tăcut de gheaţă?înger al bucuriei, stăpîn pe-a tainei ceaţă?înger al bunătăţii, cunoşti ce e minia,Si lacrima amară, şi pumnii strinşi in umbrăCind iarăşi răzbunarea îşi bate toba sumbră,Şi simţurile noastre-şi arată nebunia?înger al bunătăţii, cunoşti ce e minia?înger al sănătăţii, ştii tu ce e amarul,In searbede ospicii bolnavii delirindCa exilaţi, şi paşii tirşindu-şi-i plîngînd,Şi soarelui de-afară nemaigustînd paharul?înger al sănătăţii, ştii tu ce e amarul?înger al frumuseţii, ştii tu ce-i bătrineţea,In riduri adincită şi-n zbuciumul hidosDe-a mai privi in ochii ce ne-au băut frumos,Dezgust ascuns credinţa, şi-n preajmă tinereţea?înger al frumuseţii, ştii tu ce-i bătrineţea?Tu, Înger al luminii, ce-ndemni spre fericire,Şi-n agonie, David, iţi implora putere,Din trupul tău de vreme să-i dai acea avere;

Ci eu Iţi cer doar clipa de-a fi-n Dumnezeire,Tu, inger al luminii, ce-ndemni spre fericire!( 61 )CHARLES BAUDELAIRB

CONFESIUNEO dată, doar, plăcută şi nobilă femeie,De braţu-mi sprijinită, ne-am plimbat(Ah, şi-mi erai alături precum din cer o zeeŞi sufletu-mi nici azi nu te-a uitat);Tirziu de dor, din ceruri, medalie curată,O lună plină lumina de vis,Şi apă largă, noaptea, solemnă şi bogatăPlutea peste un adormit Paris.Furiş, pe lingă case şi pe sub porţi bătrine,Pisici se strecurau abia zărit,Cu-auzul tot la pîndă ne urmăreau, stăpine,Ca nişte umbre ce ne-au îndrăgit,Cind deodată-n miezul intimităţii noastre,Ivindu-se in daru-acela pal,Din tine, cea asemeni viorilor sihastre,Cu sunetul din licăriri de val,Din tine, bucuroasă de dor ca o fanfarăIn dimineaţa strălucind uşor,O notă plingătoare, pustie şi bizară,Scăpă, abia, cu pas şovăitor,Plăplnd copil şi mirşav, ce-şi schingiuie menirea,De care-ai lui se leapădă-n regret,Şi îl ascund de lume mereu, ştiindu-i firea,Ca-ntr-un cavou un ruşinos secret.( 62 )Biet înger! vocea-ţi blinda ce ţipător sunase:«Nimic ia lumea asta sigur nu-iŞi că întotdeauna, sub fardurile-i groase,Se-ascunde egoismul omului;Şi-apoi, c-a fi frumoasă e-o aspră meserieŞi nu aşa un meşteşug banalPrecum al dansatoarei ce moare şi învieîntr-un surîs ştiut şi maşinal;Că inimii a-i crede e o prostie mare,Că toate pier: amoruri, frumuseţi,Stringîndu-se in pripă la coşul de UitareApoi, spre-a se topi-n eternităţi!»Da, mi-amintesc adesea de farmecul de lună,De-acea tăcere suspinînd frumosŞi de mărturisirea-ţi cumplită ce m-adunăŞi inima mi-o stringe dureros.CHARLES BAUDELAIRB

ZORI DE SPIRITCind iarăşi desfrinatul la geam simţeşte zoriiŞi-n suflet Idealul e-un mugure arzind,Minunii se iveşte ticăloşitul gîndŞi-n bruta somnolentă un inger sparge norii.Spirituale ceruri, azur neîntinat,Pentru acel ce-n somnu-i se chinuie şi geme,Genuni chemînd la ele pe-nMntul ce se teme,Tot astfel tu, zeiţă cu chip neaşteptat,

Pe vatra-mi fumegîndâ a multelor orgii,Iţi dănţui frumuseţea etern încintătoareIar ochii mei te-aşteaptă s-apari, mereu să vii;O, da, păleşte-n soare a luminării rază,Fantoma ta e, insă, mereu de sărbătoareŞi arde ca un astru şi-n sufletu-mi s-aşează!( 64)SPLEBN ŞI IDEA.L

ARMONIE DE SEARĂLa ora de-nserare, pe frageda tulpină,Flori Îşi topesc fiinţa, abia cădelniţind,Parfum suav şi sunet In preajmă revărsind,Ca valsul melancolic in vîrtejire lină!Flori Îşi topesc fiinţa, abia cădelniţind,Pe strunele viorii o inimă suspinăCa valsul melancolic în vîrtejire lină!Frumos şi trist e cerul ca un altar de gînd.Pe strunele viorii o inimă suspină,Un suflet ce desfide neantu-n veci flămînd!Frumos şi trist e cerul ca un altar de gîndCînd soarele se-neacă in plasma-i asasină.Un suflet ce desfide neantu-n veci flămîndTrecutului aşează vestigii de lumină,Cind soarele se-neacă in plasma-i asasină,Un chivot eşti, de aur, in taina mea arzind!CHABLES BAUDBLAIRB

STICLUŢAExistă, da, parfume care pătrund adineChiar şi-n pereţii sticlei şi timpu-n ele strîng.Căci deschizînd sipetul din Orient venitSi care-n balamale scinceşte răguşit,Ori căutind, prin casa cea veche, într-un scrin,Amirosind a vreme din mucegaiul fin,Găseşti flaconu-acela ce-ţi aminteşte, parcă,De-un suflet ce, din nou, spre viaţă se încearcă.Mii ginduri crisalide, dormind in taina lor,Abia fremătătoare se mişcă şi, uşor,Aripile-şi ridică şi prind incet să zboare,Reînviind culoarea şi aurul de soare.Da, tot ce-a fost odată şi-adună-acum risipa,Reimbătindu-ţi ochii, reameţindu-ţi clipa,Iar inima învinsă Ji-o-mpinge cu putereSpre-abisul de miasme ce pururea ne cere,Ca Moartea, stind in moarte, genune seculară,Asemenea lui Lazăr, duhnind, un chip de cearăMişcindu-se-a trezire, rupindu-şi giulgiul greu:O rincedă iubire pindindu-te mereu.Cîndva, şi eu, asemeni, pierdut din amintire,lntr-un dulap sinistru zvîrlit, fără de ştire,Ca o sticluţă veche, cu aer dezolat,Murdară, prăfuită, cu dop cleios, crăpat;Eu iţi voi fi sicriul, duhoarea mea adîncă,Mărturisire-a forţei, a răului, şi încăOtravă îngerească in străveziu amar,Ce-mi chinui existenţa şi-al inimii hotar!(66)SPLEEN ŞI IDEAL

OTRAVA

E vinul cel ce poate, speluncilor imundePodoabă să le dea miraculos,Să-nalţe nevăzute portaluri fastuosDin a paharului luciri fecunde,Ca soarele ce-apune sub cerul neguros.Şi opiul măreşte tot ce-i nemărginire:De neoprit al spaţiilor gînd,El adinceşte timpul plăcerilor storcindAcea întunecată potolireCe-ncearcă peste poate biet sufletul plăpind.Ci nu-i nici o putere precum otrava sfintaCu tainice chemări din ochi-ţi verzi.Ca iazurile-n freamăt In care chipu-mi pierzi,Iar visurile-mi bine-te-cuvîntăCă-n apele-ţi amare le-aduni şi le dezmierzi.Şi nu cunosc esenţă mai purificatoareCa apa sfîntă-a gurii tale atunciCind inima mi-o-mbată tăcutele porunci,Şi îndemnind-o fără remuşcareCătre hotarul morţii cu imnele-i plelungi!(67)CHARLES BAUDBLAIRE

CER TULBURECa într-un văl de ceaţă privirile iţi pierzi,Iar ochii-n taină-adîncă (albaştri, gri sau verzi?)Pe rînd plini de visare, duioşi ori cruzi de dor:Ascunsă nepăsare a cerului sub nor.Eşti ca acele zile în piele albe prinseCind singele-şi agită izvoarele încinse,Cind carnea, răscolită de-un rău care o coace,In hohote işi ride de spiritul ce zace.Da, uneori te-asemeni acelor zări frumoaseVibrind la blindul soare in toamnele umbroase,Şi strălucind lumina: un munte după ploaie,Pe el topindu-şi setea a razelor văpaie,Femeie a pierzării! seducătoare vreme!Iţi voi slăvi vreodată chiar viscolul ce geme?Şi voi putea eu stoarce, atunci cind arde gerul,Plăceri mult mai tăioase ca gheaţa şi ca fierul?( 68 )SPLEEN ŞI IDEAL

PISICA GtNDULUI,FRUMOASĂPrin creier mi se plimbă lin,De parcă-ar fi la ea acasă,Pisica gîndului, frumoasă,Şi miaună ca-ntr-un suspin,Atlt de tandră-i vocea sa;Ci, glasu-oricum ar fi, iveşteProfunde bogăţii şi creşteDintr-un mister de undeva.Da, vocea asta îmi pătrundeMereu adincele tenebre,Ca versu-ascunselor algebreCu alcoolu-i, clnd rotund e.Durerea mi-o adoarme-apoi

Cu dulcile-i extaze fine;Nu-i trebuie cuvinte plineSpre-a-mi spune frazele puhoi.Şi nu-i arcuş să mi se-ndoaiePe suflet şi vibrind perfect,Ca glasu-i In regal efect,Durerile să mi le-nmoaie.E vocea-i ca-ntr-o taină-zee,Pisică, stranie felină,Venind din zarea ingerină,Aşa subtilă şi femeie!( 69 )CHARLES BAUDBLAIRBIIDin blana-i moale, brun-roşcată,Iese-un parfum insinuant(Ea m-a privit ca pe-un amant!)Ci n-am s-o mai mingii altdată.Mă judecă şi mă socoate,E-al casei mele geniu bun,Regină e şi-i mă supun:E, poate,-un zeu, o zină, poate?Ca de-un magnet mereu atrasMă uit la ea ca spre-o iubireŞi-n mine-apoi cu-amănunţircSpre-a şti ce-am fost şi ce-am rămas;Da, sunt in toate uluit,Mă dor pupilele ei paleCe ard ca splendide opale,Privindu-mă la nesfirşit.SPLEEN ŞI IDEAL

FRUMOASA NAVAAş vrea, minune 'naltă, mereu să povestescDe harurile-ţi multe ce nu se istovesc,Să-ţi zugrăvesc fiinţa în cuvinte:Tu, dimineaţă pură, amiaza mea fierbinte.In rochia ta largă, ivindu-te, îmi pareCă eşti frumoasa navă inaintind pe mare,Uşor visînd cu pinzele in vîntŞi leneş legănată, departe de pămînt.Marmoreenii umeri şi gitul tău sculptatIţi poartă capul mindru de graţii alintatŞi-n taină treci fără să ne priveşti,Copilă majestoasă desprinsă din poveşti.Aş vrea, minune naltă, mereu să povestescDe harurile-ţi multe ce nu se istovesc,Să-ţi zugrăvesc fiinţa in cuvinte:Tu, dimineaţă pură, amiaza mea fierbinte,Fiindcă sinii mîndri mătasea impingînd,îmi par un scrin ce-aşteaptă, cu daruri îndemnîndSpre uşile rotunde-n strălucire,Primind, ca două scuturi, a poftelor privire,Ah, scuturi sfidătoare cu-mpunsuri de rubin!Tu, scrin cu dulci mistere la care-aş vrea să vinParfume şi nectaruri să le sorb,înnebunind in suflet şi-n cintecul meu orb!

(71 )CHARLES BAUDBLAIRE

In rochia ta largă, ivindu-te, îmi pareCă eşti frumoasa navă înaintînd pe mare,Uşor visind cu pinzele în vîntŞi leneş legănată, departe de pămint.In unduirea fustei bat pulpele-ţi superbe,Ce-mi răscolesc dorinţe, iar singele uni fierbeCa două vrăjitoare-s ce-au ajunsSă ardă ierburi negre-n vasu-adînc ascuns,Iar braţele-ţi asemeni acelor boa-şerpi,Ce-ar frînge voinicia herculilor imberbi,Făcute-s a-1 cuprinde pe iubit,A-l adinei de-a pururi în dorul tău vrăjit.Marmoreenii umeri şi gîtul tău sculptatIţi poartă capul mîndru de graţii alintatŞi-n taină treci fără să ne priveşti,Copilă majestoasă desprinsă din poveşti.

/

Les sept vieillards, facsimil■■"/

Portrait de Baudelaire par Nadar(1855—1859)

r ;>■■■■-<<*

'<%t*»^Â 4*>

fcîtei.

im<;/;•t*

#i

f»*V^

/^Ulk

rv#••**,/âr*"l**fck

Did'cace des Fleurs du Mal â Theophile GautierEpreuve corrigee de la main de BaudelaireGoltzius.— «Quis evadet?»(Voir L'Amour et le Crane)Ch. Baudelaire, autoportret, desen

sDesen de Ch. BaudelaireDeroy _ La Petite Mendiante rousse, 1843(Voir A une Mendiante rousse)

-/W*- 0^*7

Desen de Ch. BaudelaireCh. Baudelaire. Mască mortuarăSPLEEN Şl IDEAL

INVITAŢIE LA CĂLĂTORIE

7 Ol.

Sora mea de dor,Vis îmbietor,Să fugim departe împreună!Spre a ne iubiSpre a-nveşniciŢara ce cu tine se-ncunună!Soarele curgînd,Cer desnegurînd,Sufletului farmece iveşteChiar cind mincinoşiOchii tăi umbroşiLacrimile-i strălucesc zeieşte.Acolo, totu-i rînduit, frumos,E linişte şi lux voluptuos.Mobile sclipite,De ani poleite,Podobi-vor locuinţa noastră;Rarisime floriMiresmind culori,Ambră-n adierea ei sihastră,Aurind, plafoaneŞi oglinzi, icoaneFast oriental lucind agale,Inimii, va daTăinuirea saDulcea limbă-n unduiri natale.Acolo, totu-i rînduit, frumos,E linişte şi lux voluptuos.( 73)CHARLES B AUDELAIRE

Iată-n port, la rînd,Navele visind;Hoinărind in dulce năzuinţă,Din adine de lumeAu venit anumeA-ţi plini şi ultima dorinţă.Soarele asfinţindZări ÎnvăluindHiacint şi aur totul scaldă;Stinge-ni-se larmeFirea lin adoarme

In lumina ce surîde caldă.Acolo, totu-i rînduit, frumos,E linişte şi lux voluptuos.ŞI IDEALi.

ZĂDĂRNICIEAdlnca Remuşcare o poţi închide-n lavre?Ea bîntuie in sufletul amar,Rozind în noi perpetuu, ca viermii în cadavreSau ca omida-n falnicul stejar!Adinca Remuşcare n-o poţi inchide-n lavre?In care băutură de tihnă-aducătoareVom îneca acest cumplit duşman?Precum o curtezană flămîndă-i de odoare,Furnică răbdătoare în drumul său avan!In care băutură de moarte-aducătoare?Frumoasă vrăjitoare, hai, spune, dacă ştii,Acestui suflet împietrit de groază,Precum acela care strivit în bătăliiSub vuiet de copite-agonizează,Frumoasă vrăjitoare, hai, spune, dacă ştii,Murindului spre care flăminzii lupi se-ndreaptă,Şi se rotesc deasupra-i corbi tehui,Soldatului zdrobit ce singerînd aşteaptă:Avea-va cruce pe mormîntul lui,Murindului, spre care flăminzii lupi se-ndreaptă,Poţi lumina deodată un cer inchis ca smoalaŞi mocirloase neguri care tac,Cu zorii de-ndrăznealâ poţi tu să vindeci boalaCind stele nu-s iar fulgerele zac?< 75)CHARLES BAUDBLAIRB

Poţi lumina deodată un cer Închis ca smoala?Speranţa ce lucise in geam la Hanul ZăriiPe totdeauna-i stinsă, a murit!Şi fără blinda lună ce-or face visătorii,Ce adăpost mai poate fi găsit?Satan a stins lumina din geam la Hanul Zării!O, mindră vrăjitoare, iubeşti tu oslndiţii.Cei care din iertare n-au gustat?Cunoşti tu Remuşcarea ce-n inima fiinţiiSăgeata-i de otravă-a aruncat?Prea-mindră vrăjitoare, iubeşti tu oslndiţii?Da, roade cu-ndlrjire acea ZădărnicieIn sufletul ce-i jalnic monument,Asemenea termitei; şi piatra temelieiDe neoprit, se năruie latent!Da, roade cu-ndlrjire acea Zădărnicie!— Adesea, într-un teatru, sub un decor banal,Supravibrind c-orchestra-i prea sonoră,Eu am văzut o zlnă pe cerul infernalDin flăcări inălţlnd o AurorăAdesea, Într-un teatru, sub un decor banalO zlnă cu făptura-i In aur de luminăPe marele Satan pulverizlnd;Ci inima-mi, In care minunea n-o să vină,E-un teatru şi zadarnic aşteptind...

O zlnă cu făptura-i In aur de lumină!...SPLEEN ŞI IDEAL

CONVORBIRE INTIMATu eşti un cer de toamnă în dulce transparenţă,In mine însă plînge tristeţea-n flux pustiu,Pe buzele-mi simţindu-i greoaia persistenţăA mitului tăcerii cu gustul vineţiu.— Ţi-aluneci mina-n sînu-mi cutremurat de jale;Zadarnic, minunato, aici e-un loc prădatDe ghearele şi dinţii femeilor fatale,Ce inima, ca bestii feroce, mi-au mîncat.Mi-e sufletul ca templul prea-pingărit de gloate:Se-mbată, scuipă, ţipă, dau foc şi se ucid!...— Ci trupul tău e-n taina miresmelor curate!...O, Frumuseţe, biciu-ţi in sîngele-mi placidIzbească cu văpaia-i atotmistuitoareSpre-a arde-aceste zdrenţe rămase de la fiare!( 77)CHARLES DAUDELAIRB

CÎNTEC DE TOAMNANe afundam in toamnă, in recile-i tenebre;Adio, strălucire pe-a verii scurtă cale!Şi cad arar, se-aude, cu pocnete funebre,Din plopi uscate ramuri pe caldarim, cu jale.In mine iarna-ntreagă va năvăli: minieŞi ură, şi mustrare, şi groază, silnicii;Ca soarele-n infernul polar şi pe vedeDe gheaţă, bulgăr roşu, inima mea va fi.Ascult şi mă-nfioară, câzind butucii, poate,Un eşafod se-nalţă, in mine aspru zel9

Şi cugetu-mi e-asemeni cu turnul care cadeLovindu-1 cu-ndirjire berbecul de oţel.Ritmat de şocu-acesta, îmi pare că pe-aproapeS-ar ţintui în grabă o raclă; — oare-a cui?!Ieri era vară; astăzi e toamnă peste ape.Şi-i o plecare-adîncă spre zarea nimănui.Iubesc lumina verde din ochii tăi prelungi,Tu, mindră frumuseţe, dar azi amar mi-e glndul;Cu cele ale tale tu nu mă mai ajungiCum soarele pe mare, de care sunt flâmîndul.Şi totuşi, o, minune, iubeşte-mă! fii mamăChiar dacă-s rău, chiar dacâ-s nerecunoscător,SPLEEN ţi IDEAL

Şi soră şi amantă la tainele-Ji mă cheamăCind vremea intră-n sînge şi clipele mă vorRămli aşa! Mormintui nerăbdător m-aşteaptă,Ah, pe genunchi-ţi lasă iar fruntea-mi de învinsŞi, regretindu-mi vara, spre cer apusă treaptă,Să gust din duhul toamnei, ce duhul mi-a cuprins!

CHARLES ■AUDELAIRE

UNEI MADONEEX-VOTO IN STIL SPANIOL

Madonă şi stăplnă, in loc lipsit de steleIţi voi zidi altarul nemingîierii mele,In hăul cel mai negru al inimii, departe

De-a' lumii veselie şi de priviri deşarteVoi măiestri o boltă de-azur şi aur: smalţ,In care, uluită, statuie să te-nalţ.Din versuri împletite in cel mai pur metalŞi dornic podobite in rime de cristal,Voi face pentru fruntea-ţi Cunună orbitoare,Şi-n cruda-mi Gelozie, Madonă muritoare,O Mantie barbară iţi voi croi, şi grea,Avind drept căptuşeală chiar Îndoiala, mea,Iar farmecele-ţi toate ascunse-atunci vor fi,Dar nu ţesută-n perle, ci-n Lacrimile-mi vii!Şi rochia, minune, in sclipătul de gind,Dorinţelor ce-mi urcă şi cîntă coborind,Se leagănă în vîrfuri, se odihnesc in văiŞi trupul ţi-1 sărută, roz-alb, in dulci văpăi.Cu umilinţi voi face Pantofii din atlasPicioarele-ţi divine să-i poarte-n tainic pas,Şi, ca-ntr-o-mbrăţişare, ne-atingînd nisipul,Ca două scoici fidele să le păstreze chipul.De n-am să pot cu arta ce mi se-adună-n faptaDin Luna ca argintul, spre cer, să-ţi tai o Treaptă,Pe şarpele ce-mi roade rărunchii-n toata clipa,Regină ce mă mîntui şi-mi preţuieşti risipa,Sub tălpile-ţi l-oi pune spre a-1 strivi ÎntrunaPe-mbăloşatul monstru şi ura lui, nebuna.Gindirile-mi aprinse ca Luminări de cearaVor înflori altaru-ţi, Regină-a mea Fecioară,(M)SPLEEN ŞI IDEAL

Străluminind cupola şi-azurul ei cerescMereu in adorare ştiind să te privesc;Fiindu-mi virtejirea cea ultimă şi-ntîie,In Mirt mă voi preface, in Smirnă şi TămîieŞi veşnic înspre tine, virf pur, înzăpezit,Mă voi nălţa: Esenţă, mereu neistovit.Şi, spre-a desăvirşire in tine pe Măria,Voi da iubirii mele întreagă barbaria:Din toate cele şapte Păcate capitale,Călău în remuşcare voi meşteri PumnalePrea-bine ascuţite; jongleur in izbăvireDrept ţintă voi alege superba ta iubire,Zvîrlindu-le pe toate în Inima-ţi plăplndăCea pururea-n suspine şi pururi singerindă!CHARLES BAUDELAIRE

CÎNTECDE DUPĂ AMIAZĂArcul din sprîncene doareŞi-ţi aduce-un chip ciudat:Ca un înger In păcat,Ochi imenşi de vrăjitoare,Uşurateco, te-ador,O, nebună pasiune!Preot In devoţiuneSpre păgînul său amor.Crîngul şi pustiu-n jindPletelor miresme-adună,

Capul tău e o furtunăPeste laine călărind,Şi mă farmeci cu-nserări,Nimfă caldă.-ntunecoasă,Trupul: candelă duioasăParfumată-n dezmierdări.Cu puteri ca lenea-ţi vieNu-s licori să o întreacă:O, sărut, o, gură fragăCare şi pe morţi învie!Coapsele îndrăgostiteCătre sinii dulci se cer;Perne-n patul de misterSunt răsfăţuri şi ispite.(82)SPLEEN $1 IDEAL

Uneori, pentru-a învingeFuria-ti vuind adine,Dai săruturi care pllngMuşcăturilor din slnge;Şi mă sfişii, o, nebună,Risul tău cu gheare dulci,Apoi, blinda, ochiu-ţi culciPeste mine, ca o lună.Sub pantofii-ţi de satin,Sub a paşilor avere.Bucuria mea se cereGeniul şi-al meu destin,

Şi mă vindeci şi mi-eşti dragă,Tu, lumină de izvod,Tu, explozie şi rodIn Siberia mea neagră!CHARLES BAUDELAIRE

SISINAMi-o-nchipui pe Oiana plecînd la vînătoareŞi dind năvală-n crînguri, in codri austeri,Cu părul o furtună, in vuiet şi ardoare,Superbă, întrecîndu-şi vitejii cavaleri.O văd şi pe TheYoigne de slnge doritoare,Cu fruntea de mînie, cu ochii ei severi,Pe cei desculţi chemindu-i la aspră răzbunare,Răzbind cu spada-n mină regeştile tăceri.La fel Sisina! Insă ce dulce luptătoare,Pe dt de ucigaşă, pe-atit mîngiietoare;Strigările din goarne şi tobe-i dau puteri,Ci, cind e implorată, e toată numai soareIar inima-i de pară: surîs cu mari averi;Cei demni şi-adapă ochii din lacrima-i ce doare!(84)SPLEEN ŞI IDEAL

LAUDEFRANCISCĂI MELEStrune noi în cînt mi-adie,O, tu, joc ce-mi reînvie,Iarăşi, inima pustie.Cu ghirlande te-nconjoarăDorul meu, ca pe-o fecioară,

Ce greşelile-mi doboară!Ţi-oi sorbi, ca rîul Lethe,Moi săruturi să mă-mbete:Gura ta ca un magnet e.Cind furtuna de păcateîmi lua drumurile toate,Mi-ai sosit, o, Zeitate,Spre-a mă smulge din amareNaufragii; stea şi zare:Inima-mi ţi-anin pe-alîare!Eşti izvor al tinereţii,Lac vrăjit al netristeţii,Glas de rouă-al dimineţii!Mi-ai ars tot ce-aveam murdar,Cuvîntului, mi-ai dat har,Sîngelui cel tainic jar!Foamei mele adlncă hrană,Nopţii luminînd icoană,Cale-a mea fără prihana.<85)CHARLES BAUDELA4RE

Dă-mi tărie, gînduri pline,Scăldătoare cu lumine,Duh al florilor spre mine!Pune-mi trupu-n dulci oslnde,Tu, cea castă, mă pătrunde,Vis al meu cu sfinte unde;Trup-potir, de odaliscă,Sare-a plinii pofta-mi iscă,Vin divin, Îmi eşti, Francisca!SPLEEN Şl IDEAL

UNEI CREOLEIn ţara însorită şi veşnic miresmată,Unde aşteaptă arbori cu vlrful arzător,Sub palmierii leneşi am cunoscut o datăO nobilă creolă cu chip fermecător.Părea o vrăjitoare vislnd, aristocrată,La gitu-i fin alese bijuterii de dor,Subţire şi fierbinte Diană, avlntatăIn liniştite firii cu somptuos decor.— De-ai poposi, Minune, în ţara-mi de splendoare,Pe malurile Senei şi proaspetei Loare,Aş podobi cu tine castele-aşteptind,Ţi-ar închina poeţii sonete noi de slavă,Dorind In taina serii făptura ta agavă,Mai robi ca robii negri din ţara ta de gind.<87)CHARLES BAUDBLAIKB

MOESTA ET ERRABUNDAAgata, spune-mi dacă inima ta se-avîntăDeparte de oceanul murdar al lumii noastre,Spre-un alt ocean In care splendoarea ne indntPrecum virginitatea cu tainele-i sihastre?Agata, spune-mi dacă inima ta se-avintă?O, marea, vasta mare, ce chipurile-alină!Un demon a-nzestrat-o cu-abisele cântăriiŞi-a vinturilor orgă ce urlă şi suspinăîi dăruie, sublimă, alinul legănării!O, marea, vasta mare ce chinurile-alină!

Să-alerg cu diligenta, să zbor zorind fregata!Departe, mai departe! Mi-s lacrimile-avere!— Cu inima-ntristată, adeseori, AgataSe tinguie: departe de crimă şi durere,Să-alerg cu diligenta, să zbor zorind fregata!Tu, paradis-mireasmă, rămii doar gînd şi zare:Acolo doar iubire-i sub cer de bucurie,Tot ce-i frumos departe-i şi-i demn de-namoraiIar inima se-neacă in pura poezie!Tu, paradis-mireasmă, rămii doar gînd şi zare!Ci raiul de iubire cu-nmuguriri depline,Cu zbenguieli, suspinuri şi sărutări florale,Cu-acorduri de viole vibrind dinspre coline,Şi, seara, gustind vinul, sub arbori, din pocale.— Ci raiul de iubire cu-nmuguriri deplineşSPLEEN ŞI IDEAL

Tărîm al frumuseţii cu dulci plăceri furate,Stă-n marea depărtare ca India şi China?Ţi-1 aminteşti plîngîndu-1 cu lacrimile toateŞi-I reinvii, chemindu-1, precum in zori lumina,Tărîm al frumuseţii cu dulci plăceri furate?S Oi. BaudctoirtCH ARLES B AUDBLMRE

STRIGOIULCa îngerul cu ochi hainIn patul tău am să revin,Cu noaptea-n vălurile-i moiLa sînu-ţi strecura-mă-voi,Sărutul meu, frumoasă brună,Va fi mai singur ca o lunăŞi-n alintări de reci eşarpeTe voi cuprinde ca un şarpe!Cind zorii palizi vor apareVoi fi de mult o depărtareIar tu de chin şi rugăciune.Cum alţii prin iubire-aşteaptăA-ţi stăpini şi gind şi faptă,Eu vreau prin groază-a te supune!■

(90)SPLEEN $1 IDEAL

SONET DE TOAMNAPrivirea ta mă-ntreabă cu-adincu-i de cristal:«Iubitul meu prea-straniu, ce har găseşti In mine?»— Ah, taci! în suflet iarăşi candorile-s depline,Aşa cum le avuse străvechiul animai!Din cuget nu-Ji descopăr secretul infernal,Tu, care-mi sperii somnul cu degctcle-ţi line,Nici neagra lui poveste scrisă cu foc, de cine?Urăsc tăişul minţii şi-al patimilor val!Şă ne iubim In taină. Cu dragoste ascetă;Cu ochi hain ţinteşte Amor spre-al nostru dor,Si-i ştiu tot arsenalul acum Îngrozitor:Sminteli, orori şi crime! — Tu, pură margaretă,Suntem două amurguri in toamna de fior,Tu, palidă, plăpîndă şi rece Margaretă!CHARLES BAUDELAIRB

TRISTEŢEA LUNIIIn seara asta luna visează-n trindăvire,

tn perini alintoase, de bucurii orfană',C-o mînă mîngîindu-şi, ca într-o părăsire,A sinilor săi fragezi ivire diafană.Pe blănuri moi de nouri uşor învălurite,Topeşte-se-n leşinuri cu dorul ei de-apururi,Privirile stingîndu-şi pe-a viselor ispiteCe urcă-n înflorire împodobind azururi.Cînd, uneori, tăcută în tainică langoare,Peste pămlnt îşi pică o lacrimă ce doare,Ne-adormit poetul crezînd In suferinţă,tn cuibul palmei prinde cea picătură vie,Cu irizări opale şi gust de veşnicie,In inimă-ascunzind-o de-a Soarelui dorinţă...(92)

MOTANII

Foşti amorezi şi oameni cu-adlncă-nvăţăturăIubesc deopotrivă, cînd li se-adună anii,A casei lor podoabă de linişte: motanii,Ca ei de singuratici şi dornici de căldură.

Prieteni ai ştiinţei şi-ai rarelor plăceriEi caută alinul in tainice tenebre;I-ar fi-nhănjat Erebus la carele-i funebre,De nu le-ar fi mindria supusă la poveri.

Visînd in nemişcare au nobile-atitudiniDe sfincşi lung^ tăcerii în vaste soiitudini,Şi stau în adormire visînd la nesfîrşit.

Pe şalele bogate au scînteieri vrăjite,Fărîme mici de aur ca un nisip topitIn mistice pupile sclipesc abia zărite.

/ /

/(93)

CHARLES BAUDELAIRB

BUFNITELESub tisele care le-ascund,Stau bufniţele înşiratePe crengi ca zeităţi ciudate,Cu ochii roşii. Meditînd.Stau nemişcate pină ceSoseşte melancolic ceasul,Cind soarele-şi înclină pasulSi se ivesc tenebrele.Cei Înţelepţi de-aici invaţăSă nu le placă-n a lor viaţăNici zgomotul şi nici mişcarea,Ci omul, năzuind norocul,Îşi poartă pururi condamnareaDe-a fi voit să-şi schimbe locul.(94)SPLEBN ŞI IDEAL

PIPASunt pipa unui autor;Privindu-mi afumata minăDe cafră sau de abisinăVeţi şti că-i mare fumător.De-i chinuit şi gînditor,Fumeg bogat ca vatra plinăUnde se pregăteşte cinăCelor Întorşi de pe ogor.îi legăn sufletul domolIn plasa-mi învăluitoareUrcînd din gura-mi arzătoare,Iar gîndurile-i, negru stol,I le alin şi-i vindec iarAl inimii zbătut hotar.(95 )

1

■ CHARLES BAUDELAIRE

MUZICA

Ca pe o mare-adincă in muzică plutesc!

Spre-o stea ce mi s-ascunde,Sub încetată boltă sau claru-adinc cerescDoar zborul meu pătrunde;

Cu pieptul inainte şi cu plăminii pliniCa velele rotunde,Sparg valuri înspumate, albind ca nişte criniPe innoptate unde;

1 Şi simt vibrind in mine nebune vijeliiCa nava-n rătăcire;Căci vîntul bun, furtuna amarelor stihii

Pe-abisu-n rătăcireMă leagănă. — Ci calme oglinzi fiind altdatăCu disperări mă-mbată!

■* • • • i

SPLEEN ŞI IDEAL

MORMtNTIn noaptea care va fi sumbrăSe va ivi un credincios,Ca, lingă o ruină,-n umbră,Să-ngroape trupul tău fălos,Aici, cînd stelelc-or să-şi lesePleoapele spre-a aţipi,Paingii, pinză işi vor ţeseIar viperele vor pui;Deasupra ţestei blestemateVei auzi cum, nechemate,Vin haitele de lupi urlind,Şi vrăjitoare veninoaseŞi babe-n zbenguieli hidoaseŞi hoţi cu hoţii complotind.<f7)CHARLESBAUDELA1RB

GRAVURA FANTASTICASchelet grotesc şi sumbru, pe frunte-ai devastatăPurtind o diademă de bilei de altă dată,Ne-avînd pe el veşminte: un straniu spectru palŞi, fără bici sau pinteni, zorind grozav un calCe, ca şi el, fantomă-i in zbor de-apocalipsă,Cu nara spumegindă şi cu vederea lipsă,

Şi spaţiul despicîndu-1 se pierd fără-de-trupIn goana lor nebună şi de real se rup.înalţă cavalerul o spadă cu dogoare,Peste mulţime calcă, zdrobind-o in picioare,Străbate ca un rege tăcutele-i palateŞi cimitirul mare, cu zările-ngheţate,In care zac sub raze cu-abia lucire ternăPopoarele din vremea antică şi modernă.(98)

In lutul cu melci umezi şi alte tîritoareAş vrea să-mi sap, eu însumi, cit mai adine o groapă,Bătrînelor ciolane a-mi fi odihnitoare,Şi a-mi dormi uitarea ca un rechin în apă.Urăsc şi testamente, şi psalmi de-nmormîntare,Şi lacrima lipită In mincinoasa pleoapă;Mi-ar place, mai degrabă, cei corbi rotind pe zareDe viu să mă devore la aspra lor agapă.O, viermi, tovarăşi sumbri, forfotitor gunoi,Un mort voios şi liber soseşte-acum la voi,Vechi filozofi ai vieţii, maeştri-ai putrezirii,Spre-a termina ruina bîntuitoarei sorţi,Ci spuneţi-mi, ce chinuri mai sunt in răul firiiPentru-acest corp ce-n viaţă-i mai mort decît cei morţi?!CHARLES BAUDELAIRE

BUTOIUL URIIUra-i precum butoiul umplut de Danaide;Zadarnic Răzbunarea cu braţele1-] de fierNeostenit goleşte in hăuri mari, livide,Găleţile cu lacrimi a' celor care pier,Căci Diavolul e-acela ce-a găurit abisulPrin care mii de veacuri de trudă şi sudoriSe scurg; iar morţii, dacă ar fi sa-şi vadă visul,Le-ar stoarce viaţa, Ura, ca în atîtea ori.Căci ea, precum beţivul, a Îndrăgit taverna:Cu cit se-mbată, creşte mai mult şi setea luiReînnoindu-şi chipul ca Hydra de la Lerna.Şi totuşi băutorii cad pradă somnului,In timp ce Ura-i tristă de soarta ce-o apasă:Ea ne-avind răgazul de-a adormi sub masă.( 100)

CLOPOTUL DOGITAmar şi totuşi dulce e-n serile de iarnăS-asculţi, stind lingă focul ce pîlpiie-n cămin,Cum amintiri sub pleoape încep uşor să cearnă,Cind clopote, ca valuri de ceaţă, tainic vin.Ferice de-acei clopot cu vuiet de izvoareŞi care-n ciuda vîrstei rămine tot bărbat;El strigătu-şi lansează precum o rugă mare:Bătrîn soldat în veghe sub cortul său brumat!Ah, sufletul dogit mi-e şi desgustat de viaţă,Cind imnuri mai încearcă in aerul de gheaţăAl nopţilor, ci glasu-i se stinge-năbuşit,Ca geamătul agonic al unui biet rănit,Care-ntr-un lac de singe, cu morţi, în jur, mormane,E-n spasmele pieirii sub zările duşmane...

■ MJftBL

[UDEI

^-^'64443SPLEEN (I)Februarie-ndirjitul o lume îngrozeşte,Din urna-i plină varsă puhoaie reci, vuindin negre cimitire monninturi potopeşteŞi-n mahalăli stă moartea ca gheaţa peste grind.Motanul meu cătîndu-şi culcuş se tot foieşteIn Mana scămoşată pe trupul său slăbind-Bătrin poet odată, un suflet rătăceşteCa un strigoi pe streaşini m aiurit colind.Prin vlnt s-aude clopot, şi-n soba aţipităUn aot murind, inglnă pendula răguşită,&i-n cărţi de joc soioase, ne-mai-simţind fioruri,Lăsate moştenire de-o biată bătrinică,Valetul cel de tobă şi dama cea de picăÎşi povestesc sinistru apusele amoruri( 102)SPLEEN ţi IDEAL

SPLEEN (II)Mai mult ca dintr-o mie de ani mi-aduc aminte!Un scrin cu-adînci sertare (păstrind acele sfinteScrisori din tinereţe, şi poliţi, şi bilanţe,Si bucle lungi şi grele visind printre chitanţe)N-ascunde atitea taine ca bietu-mi creier-eeu:Imensă piramidă-i, adine mausoleuCu morţi fără de număr ca-n gropniţa comună.— Sunt precum cimitirul trist, blestemat de lună,In care viermi în hoarde se tiriie-ameţifiCa remuşcări, să roadă din morţii mei iubiţi.Vechi budoar, in mine zac rozele uscate,Un vălmăşag de lucruri ca vremea: demodate,Cînd palide tablouri semnate de BoucherSorb din sticluţe goale parfumul ce nu e.Ah, ce plictis teribil aceste zile şchioapeCînd, sub ninsori, ca valuri, ce lumea vor s-o-ngroape,Untul, rod al tristei, totalei nepăsări,E-asemeni veşniciei mereu fără-ndurări.— De-acum eşti piatră rece, materia mea vieIncercuită-n spaime, nefastă armonie,Si adormind in ceaţa unei adinei Sahare,Un Sfinx bătrin ca timpul: uitare In uitare,Pierdut pe-o hartă veche, sălbatic intre dune,Soptindu-şi rugăciunea doar soarelui-apune.( 103 )CHARLES BAUDELAIRE

SPLEEN (III)Sunt ca bogatul rege al unei ţări ploioase,îmbătrînit de tinăr, cu-averi neputincioase,Dispreţuind pe-acei ce credinţă vor să-i joace,In preajmă-avînd doar ciini-i şi alte dobitoace.Nimic ne-mai-plăcindu-i: nici şoimi, nici vinătoare,Şi ignorînd mulţimea ce-i piere la picioare.Bufonul său de suflet şi povestind gîngav

Nu descreţeşte fruntea acestui crud bolnav;Mormînt ii pare patul cu flori in podobire,Iar damele de-onoare, voind a-1 şi iubire,Nu ştiu ce trasparente veşminte să-şi croiască,Spre-a-1 face pe-acest june schelet să le dorească;Savantul care-adesea chiar aur ii inventă,N-a dat de stricăciunea ce-1 mistuie latentă,Nici băile de singe, celebre, atunci, la Roma,Şi care bătrîneţii ar alunga fantoma,Acestui timp cadavru n-aduc ceva folos:In venele-i doar Lethe se scurge-ncet, vîscos.< 104)SPLEEN ŞI IDEAL

SPLEEN (IV)Cînd cerul greu, pe lume, ca un capac apasă,Dat pradă neputinţei, gemînd in sfişieriŞi inchizindu-şi zarea, încercuire joasă,Ne dăruie-o zi sumbră şi azi la fel ca ieri;Cind tot pămintul este o umedă-nchisoare,Ţinind in ea Speranţa, biet liliac spăimitLovindu-se de ziduri cu-aripi şovăitoare,Năuc izbind cu capul plafonul putrezit;Cind ploaia îşi abate imensele-i şiroaieAsemeni unor gratii de pază la-nchisori,Şi cînd mişei, păianjeni mişcîndu-se-n convoaieIn creieri prind a ţese reţele de fiori,Deodată, mii Ia număr, sar cîopote-n furieSpre cer lansînd un urlet prelung şi fioros,Ca sufletele fără de ţară şi tărieGemind înverşunate, ci fără de folos.— Procesiuni funebre şi fără de fanfareîmi trec încet prin sînge: Speranţa mi-a pierit,Iar Spaima îşi împllntă — despotică-arătare —In ţeasta mea învinsă drapelul ei cernit.9 Ol, Baudelaire

( 105)CHARLES BAVDELAIRE

\ OBSESIE 1 Mă îngroziţi, voi, codri, ca nişte catedrale,In care urlă orga; şi-n inimi blestemate,Chilii de veşnic doliu in gemete de jale,Vă recunosc ecoul în care moartea bate.Cum te urăsc, o, Mare! tumultul tău, amarul,In sufletu-mi îl aflu! Şi rîsul de durereAl omului sub vremuri, suindu-le calvarul,Eu îl aud in tine icnind imensă fiere.Ce dragă mi-ai fi, Noapte! dar fără mindre stele;Lucirea lor repetă un prea ştiut limbaj!Eu vreau abisul negru, ascunsul lui miraj!Dar nopţile-tenebre sunt pînze mari, şi ele,Pe care-s mii de chipuri ce le-am iubit de multŞi care,-acum, luminii, din ochii mei s-au smult!106)SPLEEN ŞI IDEAL

GUSTUL NEANTULUITrist suflet, altădată îndrăgostit de luptă,Speranţa, ce cu-n pinten ardoarea-ţi aduna,

Te-a părăsit! Nevolnic, de-acum te poţi culca,Mîrţoagă costelivă avînd copita ruptă.Dormi, inimă; din tine uitarea doar se-nfruptă.O, cuget frint şi searbăd! Tu nu mai poţi prăda,Fără de gust amoru-i, o scîrbă ne-ntreruptă;Adio zvon de trîmbiţi şi flaute, mi-e suptăPlăcerea: nu-s 'tentaţii să-mi frîngă inima!Ah, mindră primăvară, unde-i mireasma ta!Şi timpul mă devoră cum viespile o fruptă,Precum zăpezi rod trupul pornit a degera;Privesc de sus Pămintul in rotunjimea sa:Pustiul se intinde in vrerea lui coruptă!Oh, avalanşă, du-mă-n prăpastia abruptă!( 107)CHARLES BAUDELAIRB

ALCHIMIA DURERIILumină, unul îţi aduce,Natură! Altul, jalea lui!Cînd unu-şi urcă greaua-i cruce,Un altu-i prinţul cintului!O, Hermes prea-ascuns, tu, careCu sfaturile-ţi mă insişti,Ca Midas iţi înalţ altare,Eu, cel mai trist dîntre-alchimişti.Schimb aurul în fier, ce moareŞi raiul în infern, ce doareŞi-n giulgiul norilor, ca-n lavre,Descopăr scumpele-mi cadavreŞi pe cereşti întinderi largeClădesc imense sarcofage.( 108)SPLEEN Şl IDEAL

GROAZĂ PLĂCUTA«Din cerul sumbru şi-aplecat,Şi ca destinu-ţi, plin de jale,Ce gînduri, om neînfrinat,Au coborît într-ale tale?»— Spre tot ce-i tulbure-nclinat,Nu mă voi tingui pe cale,Precum Ovidiu alungatDin raiul Romei ancestrale.Cer sfîşiat, ruină-albastră,Mîndria-n tine-mi stă sihastră!Voi, şpaime-n doliu, nor de nor,Mari dricuri visurilor mele,Şi voi, luciri de negre stele,Veniţi din Iad, v-aştept cu dor!< 109)CHARLES BAUDELAIRE

HEAUTONTIMORUMENOSfi ILui J. G. F.

Ca un casap te voi lovi,Fără de ură sau minie,Ca Moise ştîncă din pustie!Şi ochii tăi se vor porni,Izvoare ale suferinţei

Spre-a adăpa Sahara mea,Şi voi porni în calea greaPlutind pe lacrima fiinţeiCorabie fără de teamă;Şi inima o să ritmezeSuspinele-ţi în mine treze,Ca toba ce la luptă cheamă!In simfonia ce-i divinăNu-s eu un glas dezacordat,Un sunet sumbru, sfişiatDe ironia ce-nvenină?Ea ţipă-n viaţa-mi fioros,Otravă neagră-mi pune-n sing«Şi sunt oglinda ce răsfringeAl vrăjitoarei chip hidos.Sunt rana sărutînd cuţitul!Obrazul, palma aşteptind!< no)SPLEBN ŞI IDEAL

Şi roata dură,'trupul frînt,Călăul sunt şi oslnditul!Vampir ce nu cunoaşte plinsul,— Sunt dintre marii părăsiţi,La rîsul veşnic osindiţi,Dar care nu cunosc surîsul!CHARLES BAUDELA1RE

IREMEDIABILUL

Un Gînd, un Chip care gindeşteS-a aruncat dintru zenitŞi lacom Styxul 1-a primit —Vrun ochi din cer nu nîi-1 zăreşte— Ce imprudenţă, îngere,în dorul tău de urîţeniiSă cazi în mrejele gheenii,Să-noţi în apa frîngerii!...Şi spaima morţii îl cuprindeCa un vîrtej fără măsură,Ce varsă neoprita-i urăCind bezna beznele-şi aprinde:Un biet vrăjit ce-şi poartă vinaŞi bîjbiie printre jigănii,Minat de şuierul pierzănii,Ci vai, inchisă-i e lumina!Un blestemat fără de zare,Spre-abisul muced coborîndIn putrede miasme, gîndPe scara fără de scăpare,Spre monştrii aşteptind băloşiCu ochii lor de fosfor, ÎncăFăcîndu-i noaptea mai adincă,Ei stlnd acolo veninoşi;( U2)Corabie-ntre sloiuri prinsă,Ca intr-un cleşte de cristal,In drumul ei spre-un vis fatal,

Stă ca-ntr-o închisoare ninsă...Tablou perfect! Nu pot să-ndurCea soartă care nu se schimbă,Prin care Diavolul se plimbăBrav arhitect, fără cusur!Ce tristă, limpede-ntilnire,Cind dorul se-oglindeşte-n dor,Precum In limpede izvorVag, steaua din nemărginire,Ironic far şi blestemat,A Iadului bătrînă torţă,Şi alinarea, calma forţăTu, conştiinţă în Păcat!CHARLES BAUDELAIRE

CEASORNICULCeasornic! zeu sinistru, cumplit nepăsător,Cu degetul ameninţi spunindu-mi: Ia aminte!Durerile vibrante în inima-ţi, fierbinte,Degrabă, ca-ntr-o ţintă 'se vor izbi din zbor;Plăcerea, abur dulce, se va topi precumPierind intre culise silfida vaporoasă,Iar clipa te devoră, te soarbe nemiloasă,Cu desfătări deşarte pe scurtul vieţii drum.De trei mii şase sute de ori pe ceas, secundaŞopteşte: Ia aminte! cu vocea sa de greier:Acum e Altădată, şi-ţi sfredeleşte-n creier,Şi-ţi suge-adînc viaţa cu trompa sa, imunda.Esto memor! Remember! Ucigător de clipe(Gîtlejul meu metalic răsună-n orice grai)Minute-n dansul morţii, ca minereu: ce stai?Extrage-i strălucirea de aur din risipe!Şi iarăşi: Ia aminte că Timpul nu trişează,Oricind ciştigă jocul, aşa e legea lui;Vezi, noaptea se lărgeşte in paşii-i nesătui,Clepsidra se goleşte, genunea-i tot mai trează.Curind va bate ora! iar el, Norocul viuŞi soaţa ta Virtutea — rămasă tot vergină! —Şi-alături lor Căinţa (han ultim in lumină!)Vor zice: «Mori bătrîne mişel, e prea tîrziu!»( 114 )

IMAGINIPARIZIENECHARLES BAUDELAIRE

PEISAJAş vrea, spre-a scrie-n stilul idilic al eglo'gii,Să dorm cit mai aproape de cer, ca astrologii,Şi-alături de clopotniţi s-ascult, mereu visind,Solemnele lor imnuri călătorind pe vînt.De-acolo, din mansardă, în dulce contemplare,Să văd atelierul cintînd in zarvă mareŞi hornuri, o mulţime — catarge la cetăţi —Sub cerurile-nalte păstrind eternităţi.Da, e plăcut, prin ceaţă, să vezi cum la fereastră

O lampă se aprinde şi-n boltă prima astră,Şi fumul în largi ape urcînd spre firmament,Şi luna ce revarsă un dor opalescent.Si primăveri vedea-voi, şi veri, şi toamne blinde,Iar cind veni-va iarna cu albele-i osînde,Eu, peste tot, voi trage obloane şi perdeleSpre a-nti clădi cu noaptea feerice castele.Voi fantaza: departe un orizont alabastru,Grădini, fîntîni plingînde-n bazinuri de-alabastru,Săruturi dulci şi păsări cintind in seri senine,Precum într-o idilă cu bucurii depline.Viforniţa la geamuri s-o vînzoli zadarnic:La masa mea de lucru eu voi rămîne harnic,Şi, înotînd tăcerea cu voluptate rară,Îmi voi chema în preajmă o mindră Primăvară,Din inimă ivindu-mi, precum din cer, un soare,Şi-o caldă atmosferă din glnduri arzătoare.( 116)IMAGINI PARIZIENE

SOARELEPrin vechile foburguri unde, după obloane,Desfriul se desfată in tainice cotloane,Cind soarele izbeşte cu suliţe-nmiitePeste oraşul sumbru şi pe cimpii rodite,Eu singur merg aflindu-mi fantastica mea scrimă,Adulmecind in aer o fericită rimă,Mă-mpiedicînd in vorbe ca-n strada desfundată,Lovindu-mă de versuri ce le-am visat odată.Părintele acesta, duşman al ofilirii,Ce viermilor dă viaţă şi-mbată trandafirii,El, grijile, ca abur, le piere către cer,In stupi revarsă miere, in cugete-adevăr;Inzdrăvenind ologii şi, dîndu-le mişcare,Ii face iarăşi proaspeţi, ca proaspete fecioare;Imens belşug de roade iveşte-a lui poruncăIn inima vieţii cea pururea adincă!Iar cind, precum poetul, coboară in oraşe,Innobilind ideea de lucruri nevoiaşe,Asemeni unui rege, fără de-alai in spate,Pătrunde şi-n spitale, şi-n marile palate.CHARLES BAUDELAIRB

UNEI CERŞETOAREROŞCATECopilă, chip nevinovat,Cu zîmbet rar, cu păr roşcat,Sub rochia-ţi ruptă stau tristeţiŞi frumuseţi;Da, pentru mine, poet blind,Suav e trupul tău plăpind,Şi are, chiar cu-atîţi pistrui,Dulceaţa lui.Căci tu mai graţios păşeştiDecît regina din poveşti,Şi-ntrec saboţii tăi cei greiPantofii ei.In locul zdrenţelor ţi-aş vrea

Un lung veşmint de catifea,C-o trenă-n urma ta curgîndPrecum un gînd;Pe pulpa-ţi cu ciorap plesnit,Un fin pumnal şi auritSă strălucească-ar trebuiNoapte şi zi;Un şnur, de-ar fi mai slab legat,Spre-al nostru văz plin de păcatSă-ţi dezvelească cei doi siniCa ochi păgîni;( 118)IMAGINI PARIZIENE

Şi-ncet, spre a te dezbrăca,De braţu-ţi braţu-mi s-ar ruga,Ci el s-ar apăra atentDe-un insistent;Divine perle-n străluciri,Sonete de Belleau, subţiri,Ţi s-ar trimite în extazFăr' de răgaz,Şi-n rime proaspete, poeţi,în înserări şi-n dimineţiAr aştepta la scară, jos,Pasu-ţi frumos;Mulţi paji, visindu-te, mulţi barzi,Mulţi seniori şi mulţi RonsarziAr da tîrcoale pofticioşiDe ochi umbroşi!Ai şti, de patul tău, s-aniniIubiri mai multe decit crini,Deşi oricînd la el te-ar luaUn Valois!Acuma, insă,-n grabă mare,Deja cerşeşti ceva mîncareLa un biet birt de mina-a patra:Ah, cruntă-i soarta;Apoi furiş te uiţi şi vreiChiar o brăţară de trei lei,Insă, vezi, tu, sunt un mizer:Nu ţi-o ofer.Mergi, dară, fără de podoabe,Parfume care să te-nroabe,Căci goliciunea-ţi e făclie:Poezie!CHARLES BAUDELAIKB

LEBĂDALui Victor HugoO, tristă Andromaca, mereu gîndesc la tine,La micul riu, oglindă in care ai ÎnchisDurerea-ţi majeastoasă şi lacrimile-ţi plineDin care se ivise ceţosul SimoTs,Ce mi-a hrănit adesea memoria umilă,Purtîndu-mă In taină prin noul Carrousel.— Parisul vechi dispare (privesc la el cu milă:Chiar inimile noastre mai tinere-s ca el);

Abia-mi aduc aminte: barăcile murdare,Ucise capiteluri, butoaie, bălării,Şi-n mari grămezi gunoaie, stătute ape-n careLuceau fără de viaţă şi pietre şi hirtii.Aici era altdată menajeria-aceea;Revăd o dimineaţă sub cerul nalt şi pur,Cind Munca se trezise şi curăţind aleeaStirneau măturătorii tot praful Împrejur;O lebădă scăpată din cuşca sa lichidă,Se chinuia, greoaie, pe asprul drum uscat,Tirlndu-şi cu durere podoaba sa splendidăŞi deschizindu-şi ciocul spre-un iaz mereu visat;Cu aripile-i albe lovea in strada brună,Cu patimă-amintindu-şi de lacul ei natal:— «De ce nu-mi cazi tu, ploaie, sub fulgerul ce tună?»O văd mereu aievea, mit straniu şi fatal,( 120)IMAGINI PARIZIENE

Precum, clndva, Ovidiu, işi înălţa privireaSpre bolta nepăsării cu-albastre, mute zări,Ea, lacomă de bine nu-şi află izbăvireaŞi Domnului aduce tăcutele-i mustrări!nParisul se-nndieşte! Ci-n inima mea tristăDe neschimbat e totul! Palate, mari clădiri,Bătrînele foburguri in ceaţa ametistăMi-apar ca-nchipuire, sunt numai amintiri!Da, şi privind la Luvru, în gînd iar mi s-aratăCea lebădă regală in mersu-i dureros,Ca exilaţii mîndri, cu inima-ncârcatăDe-un dor fără-de-moartc!... Din suflet nu te-am scos,Sublimă Andromaca, purtată in robie,De îngîmfatul Pyrus vîndută-n iarmaroc,Tu, văduva lui Hector! lui Helenus soţie!Mormîntul gol plingîndu-1, tu, fără de noroc.Gîndesc şi la negresa de ftizie-ofiiită,Zbătîndu-se-n mizerii amarnice, vislndCocotieri de aur din Africa-ndrăgită,Ci-n faţa ei doar ziduri şi ceţuri mari tăcind,ti văd şi pe cei care chiar sufletu-şi pierdură,Ne-mai-găsindu-şi chipul pe drumul de regret,Durerea alăptlndu-i ca o lupoaică sură!Şi-orfanii, flori sihastre, stingindu-se încet.Astfel, ca-ntr-o pădure ce sufletu-mi cuprinde,Străvechea amintire răsună: corn prelung!Şi-mi vin în gind luntraşii pe-un ţărm, fără merinde,Captivii şi învinşii!... şi-atiţia care plîng!10 Cb BaudrlaiicCHARLES BAUDELAIRE

CEI ŞAPTE BĂTRlNILui Victor HugoCetatea mea de visuri, cetate voibnrantă,Unde iţi ies naînte fantome-n plină zi!Pe-ngustele canale, ca sevele în plantă,Mistere curg puternic şi nu le poţi opri.Treceam în zori pe-o stradă ca tristă-nfăţişare

Şi casele in ceaţă parcă pluteau uşorSpre cer ca două maluri de rîu în revărsare,Un trist decor asemeni cu-n suflet de actor.Şi, galbenă, cea pidă îmi murdărea privirea,Iar eu mergeam strunindu-mi cei nervi, ca un erou,Tot discutînd cu mine spre-a-mi potoli pornirea:Foburgul era-n larma <te roţi, prelung ecou,Cind, un bătrin în zdrenţe, s-asemuind cu ceaţa,Mi se ivi {de unde?) sub cerul phrvios;Puhoi de milostenii i-ar fi-ndulcit viaţaOe n-ar fi fost veninul din ochiul său sticlos.Cu uitătură crudă, parcă muiată-n fiere,Acoperea-mprejurul cu ger şi cu polei,Ca Iuda avea barba: o groaznică avereCăzind precum o spada In ascuţişul ei.Şi nu era doar girbov, ci parcă frint de şale:Picioarele şi trunchiul aduse drept în unghi,Se sprijinea-n toiagu-i tirindu-se pe caleCu pasul şovăielnic şi tremuraţi genunchi;( 122 )IMAGINI PARIZIENE

li văd şi-acum aievea; se chinuia prin zloată:'Ebreu in trei picioare sau «patruped mizer,Zdrobind morminte, parcă, sub gheata lui netoatăTotal duşman al lumii şi nu un efemer.Asemenea lui altul! Ochi cruzi şi ninsă barbă,Purtind aceleaşi zdrenţe, de-acelaşi iad născut;Şi centenarii gemeni, aduşi de soarta oarbă,Mergeau de-acum alături spre-un ţel necunoscut.Ce uneltiri obscure mă sorb in a lor undăSpre a mă umilire, sau ce hazard si cum?De şapte ori, la număr, secundă de secundă,Acest bătrîn sinistru s-a înmulţit in drum!Nu rîdeţi de-acca spaimă, care mă prinse-n plasă,Chiar dacă nu vă-ndeamnă un sentiment fratern,Gîndiţi: cei şapte gemeni, in starea lor hidoasăDe monştri fără nume, aveau ceva etern.Aş fi avut puterea, pe-al optulea, cum vine,Să-1 văd, la fel cu ceilalţi, ironic şi fatal,Ivindu-se, ca Phoenix, pe sine dintru sine?Ci m-am desprins cu groază de-alaiul infernal,Şi am fugit acasă, şi-am zăvorit intrarea,Ca un beţiv ce-şi vede ochi patru-n loc de doi,Bolnav, cuprins de friguri, trăindu-mi tulburarea,Rănit adine în suflet de-absurdul stind în noi.In van voia gîndirea-mi să mă aducă-n fire:Furtuna-n jocu-i sumbru mă azvîrlea in larg,Iar sufletu-mi, o luntre, sălta, sălta-n neştirePe-o mare monstruoasă şi neavînd catarg!CHARLES BAUD8UMRB

BATRlNELELELui Victor Hugo

tn marile oraşe, pe uliţi sinuoase,Pe unde chiar uritul are-un surîs uşor,Pindesc, împins adesea de toane curioase,

Fiinţe de-altă dată c-un ce fermecător.Aceste chipuri hide, au fost femei odată,LaYs ori Eponina! Azi monştri, bieţi strigoi,In chinul lor! au inimi: să le lăsăm să bată!In rochii destrămate sub pleasna recii ploiSe-apleacă biciuite de nemiloase vinturi,Prin vuiet de-omnibuze, cu paşi simţiţi abia,Stringînd la piept, relicvă, cu-nduioşate gînduri,Un săculeţ de mină brodat de cineva,Şi treapădă asemeni păpuşilor mişcate,Şi se tirâsc asemeni rănitelor jivini,Ori dănţuie in scirbă, ca zurgălăi ce-i zbateVrun demon, să se-amuze! Şi totuşi ce haini,Necruţători Ii-s ochii, burghii sfredelitoare,Stătute gropi cu apă sub stele licărind;Sau sunt sublimi ca ochii naivelor fecioareCare privesc la lume uimite şi cu jind.— N-aţi observat că multe sicrie de bătrineSunt mici precum acela al unui biet copil?Prea înţeleaptă Moarte în aste racle puneUn simbol ce indică un gust bizar, subtil,( 124 )IMAGINI PARIZIENE

nIar cînd zăresc, departe, o şubredă nălucăTrecind prin furnicarul Parisului amar,Mi-nchipui totdeauna că-ncearcă să se ducăSpre-un leagăn de iubire, să înflorească, iar;Şi totuşi, geometria îmi prinde-n sine gîndulPrivind la vînzoleala acestor oase vii:De cite ori dulgherul işi va schimba orlndulSpre-a Ie putea cuprinde In micile cutii?— Ah, aceşti ochi sunt puţuri cu lacrime-n izvoare,Nepreţuite vase de fluturi îngheţaţi...Misterioşi sunt ochii tăcerii ce nu moare,Cu cei ursiţi durerii, ce-i alăptează, fraţi!

II

Era-n Frascati.-atuncea, Vestală-ndrăgostită,Ori Thaliei slujindu-i, ci numele-i vestitPieri cu regizorul; sau alta prea-iubităLa Tivoli, in fastul grădinii, a-nflorit;Sunt Îmbătat de toate ce chiar supus-au clipa,Durerea transformînd-o in miere şi mister,Spunind jertfirii care le-a-ngenuncheat aripa:«Cal năzdrăvan, minune, hai, zboară-ne la cer!»In patria-i fu una de pătimiri ajunsă,Pe alta însuşi soţul durerii o a dat,A treia, ca Madona, de pruncul ei străpunsă:Din plinsul lor s-ar face un fluviu blestemat!inLe-am urmărit adesea, pe-aceste bătrinele!Şi o revăd pe una la ceasul de amurg:Se-nsîngerase cerul cu purpurile-i grele;Pe-o bancă ea, tăcută la clipele ce curg,( 125 )

CHARLES BAUDEî.AlRE

Şi asculta concertul de goarnă de departe,Cu care-ades soldaţii inundă peste-oraş;In serile acestea parcă uităm de moarteŞi-un eroism ne-naljă, pierindu-1 pe vrăjmaş.

Sta mlndră bătrînica şi dreaptă-n ale sale,Trăind cu lăcomie cel cîntec glorios,Iar ochiu-i de acvilă desfăşura o caleDe marmur fruntea-i lauri cerea majestuos!

■V

Aşa vă duceţi toate, răbdind, fără de pllngeri,Prin marile oraşe cu huiet răscolit,Voi, mame fără pată, voi, curtezane-ori Îngeri,Al căror nume-altdată era de toţi rostit.

iVoi: gloria Înaltă, voi: graţia gingaşă,Sunteţi de toţi uitate! Arar, cite-un beţivVă-ntreabă de iubire c-o vorbă ucigaşă,Sau vrun copil vă strimbă in mersu-i costeliv.

Oe viaţă ruşinate, voi scorojite umbre,Vă aplecaţi fricoase pe lingă reci zidiri;Nu vă salută nimeni, o, voi destine sumbre!Umane crengi uscate în veci sperind iubiri!

Dar eu, eu de departe, veghez cu grijă caldă,Privind ades cu teamă cum vă mişcaţi de greu,De parcă v-aş fi tatăl, şi inima-mi se scaldăIn taina bucuriei ce mi-o doresc mereu;

1 Văd mugurirea-ntîia a dorurilor voastre,Şi zilele de aur sau negre ce-aţi avut,Şi viciile toate, alese flori sihastre,Virtuţile sublime smerit vi le sărut!

■M

( IM')

IMAGINI PARIZIENE

Ruini! noi una suntem in cugete şi-n slnge!Şi-n fiecare seară eu vă, salut supus,O, Eve-octogenare! ci miine vă va stingeNe-nduplecata mină a Celuia-de-Sus!CHARLES BAUDELA1RE

ORBIIO, suflete, priveşte-i pe-aceşti nefericiţi!Par nişte manechine absente, fără viaţă,Ca somnambulii, singuri şi pipăind in ceaţă,Văzind cu-auzul, parcă, mereu neistoviţi.

Din ochii lor lucirea divină-a dispărut,Şi-acum ţintesc departe şi fără să clipeascăNumai spre-nalt; şi fruntea de umbră omeneascăNu vor să şi-o indine spre răbdătorul lut.Şi merg aşa, prin bezna tăcerilor bogate,Purtîndu-şi împietrirea eternă. O, cetate,Tu, ce-mprejurul nostru benchetuind prosperTe-afunzi in lăcomia plăcerii desfrinate;Vezi, ca şi ei, mă tîrii, ci parcă mai mizer,Şi-ntreb: «Ce află orbii cătînd mereu spre cer?»( 128)IMAGINI PARIZIENE

UNEI TRECĂTOARENepotolită, strada in jurul meu vuia.înaltă şi subţire, in doliu majestosTrecu atunci femeia, şi-n gest melodiosVeşmintul de mătase uşor işi unduia.Ce nobilă statură! iar pasul ca un lied e!Şi ii băui fiinţa ce-o risipea, regină,Din ochii săi, cer vînăt care furtuni înclină:Chemare fascinantă, plăcere ce ucide.Un fulger... apoi noaptea!... — Superbă zeitateTu, care, c-o privire, mi-ai pus in suflet clipa,Ne-om revedea aievea, sau în eternitate?Te-ai dus şi niciodată îşi flutură aripa!Ah, nu ştiam nici unul ce zare ne-a ales;Te-aş fi iubit, minune! iar tu ai înţeles.( 129 )CHARLESBAUDELAIBB

ÎN INSERARE

Coboarâ-amurgul, iată, prieten cu-asasinul;Ci fără să se-audă, cu pas de lup; seninul,Ca un alcov deasupra, de patimă se-nnimbâ,Şi omul de nelinişti in fiară se preschimbă.O, seară, blinda seară, atit de mult dorităDe miinile acelui ce-avu o zi muncită!Ce dulce-alinare, adevărate-averiTu, cugetelor dărui: alin peste dureri,Savantului ce-şi simte, de gînduri, fruntea grea,Şi, după trudă, celui ce-şi mişcă trupu-abia.La ora asta, demoni, din rău făcindu-şi fală,Asemeni cu bancherii, din somn greoi se scoală,Izbesc acoperişuri şi-obloane-n strimbul zbor,Născind luciri ciudate şi-un aer duhnitor;Pe uliţi depravarea aprinde felinarul,In fundături şi ganguri deschis e lupanarul,Tăindu-şi peste toate o cale nevăzută,La fel ca şi duşmanul ce pentru el te-ajută;Ea colcăie-n cetate, mocirlă neagră,-adîncă:Un vierme care fură din Om tot ce mănîncă.Ici, colo,-auzi grătare şi plite sfiriind,Şi teatrele ce urlă, orchestre sforăind;La mesele de jocuri, ce-ar procura delicii,Vin curvele, escrocii, cu-alaiul lor de vicii,Şi hoţi de meserie nerăbdători aşteaptăCea oră potrivită să intre iar in faptă:

Să spargă uşi de taină, sertare să goleascăŞi-apoi cu ţiitoare un timp să beţivească.< 132 )IMAGINI PARIZIENE

E-acum şi clipa gravă! o, suflete, mă cheamăCa urletele-acestea să nu le iau in seamă.E vremea tind bolnavii dureri nu mai suportă,Şi nefiinţa Nopţii le suflă In aortă,Cind soarta se opreşte, topind orice speranţă;De agonii spitalul e plin. — Cu siguranţăCă mulţi acasă, seara, niciclnd n-or să revinălingă ai lor, in pace, să guste calda cină.Da, mulţi căminul dulce nu l-au avut in gînd,Şi n-au trăit in viaţă, şi vor sfirşi curînd!CHARLES BAUDBLAIKB

JOCULIn jilţuri ponosite, bătrine curtezane,Cu gene rimelate, cu-n leneş ochi fatal,S-alintă mofturoase, iar la urechi zorzoaneCu clinchete şoptite de piatră şi metal;La masa verde, toate, cu chipuri fără gură,Cu guri fără culoare şi fălci fără de dinţi,Cu degete febrile lipsite de căldură,Cătind in vechi poşete şi-n sini cindva fierbinţi;Şi lustre din tavanul murdar lăsau să cadă,Ca nişte lămpi enorme, lumină tristă-abia,Pe frunţile celebre — poeţi veniţi vreodatăPe-aici să-şi risipească tristeţea ce-i durea —— Acesta e tabloul ceţos, ce, într-o noapteSe etala in visu-mi, in văz interior,Eu insumi stind in veghea de hrubă fără şoapte,In coate, mut şi rece, cu ochi pizmuitorSpre hidele fiinţe in patimă nebună,Spre tirfele bătrine, fără de haz rinjind,Negustorind sub ochi-mi, pe aurul ce sună,Trecuta frumuseţe sau rangu-acum pierind.M-am îngrozit că insumi le-nvidiasem clipaAcestor rămăşiţe ce-aleargă spre abisCu sîngele lor putred şi preferind risipa,Durerea-n locul morţii şi iadu-n loc de vis.( 134 )IMAGINI PARIZIENE

DANS MACABRULui Ernest ChristophePe cit se poate, mîndră, cu nobila ţinută,Purtlnd mănuşi, batistă şi flori: ales buchet,Ea are nonşalanţă, mereu neabătută,Precum o curtezană cu zîmbetul cochet.La care bal, văzut-aţi o talie mai zveltă?Ce rochie minune in albul ei bogatCăzîndu-i peste glesne, invoaltă ca o delta,Rizind pantoful-floare pe un picior uscat!Peste osoşii umeri dantelele-s ca spumefrecîndu-se-n plăcere ca un pirîu de stinci,Să apere, Încearcă, de arzătoare glume,Funebrele-i podoabe, momelile-i adinei.Privirile-i făcute-s din goluri şi tenebre,Iar ţeasta-i, coronală in flori, cu meşteşugSe leagănă pe-naltul fragilelor vertebre.

— O, vrajă-a nebuniei, neant în vicleşug!Dar pentru unii fi-vei doar o caricatură:Amanţii beţi de carne, ei, nu vor cercetaC-ascunzi cu eleganţă umana-ţi armătură.Dar eu te vreau, schelete, cu nebunia ta!Vii, oare, ca să tulburi, cu-a ta schimonoseală,A vieţii sărbătoare? Sau poate vechi pornirilmpintenind carcasa-ţi de pofte, bestială,Sabatului plăcerii te-mping în neopriri?< 135)(EU N-AM UITAT...)Eu n-am uitat vreodată, oraşului vecină,Căsuţa noastră albă, tăcută şi senină;Pomona sa de ipsos şi-o Venus învechităîntr-un boschet ferindu-şi făptura dezgolită,Nici soarele, spre seară, in curgerea-i superbă,în geamuri sfărămindu-şi neasemuita jerbă:Un ochi mereu la pindă în cerul curios,Părînd să ne contemple cel prînz misteriosŞi răspindind ciudate reflexele-i făcliiPeste frugala masă şi peste draperii.( 138)IMAGINI PARIZIENE

(PREABUNEI SLUJITOARE...)

Preabunei slujitoare pe care-ai fost geloasă,Şi care-şi doarme somnul total in taina joasă,S-ar cuveni să-i ducem la groapă nişte flori.Cei morţi, şi ei, sărmanii, sunt trişti adeseori,Cînd se-ndirjeşte toamna prin arbori, joc tîrziu,Iar vîntul pe morminte se tînguie pustiu,Ei cred că noi, de-afară, uitărilor i-am dat,Dormind fără de grijă în căldurosul pat,In timp ce, roşi de negre visări, bătuţi de ginduri,Fără vrun soţ alături şi nemişcaţi pe scinduri,Schelete îngheţate, de viermi tenaci muncite,Ei simt cum vin spre-adîncuri zăpezile topite,Cum veacul se destramă, cum prieteni buni şi rudeNu schimbă zdreanţă veche a panglicilor ude.Cind focul cîntă-n sobă şi ora inserează,De-aş mai zări-o, blinda, pe scaun cum s-aşează,Sau dacă într-o noapte geroasă şi tirzieAş da de ea în casă — o, sfîntă bucurie!—Venită din adîncuri, din patul său eternOin nou să-mi privegheze cu ochiul ei matern,Acestei sfinte inimi ce aş răspunde-atunci,Cind aş vedea în lacrimi orbitele-i adinei?< 139 )CHARLES BAUDBLAIKB

CETUM ŞI PLOISfirşit de toamnă, iarnă şi primăveri cu ploi,De somn, lungi anotimpuri! ce dragi îmi sunteţi, voi!Mi-acoperiţi gindirea in ceaţă străvezieŞi inima mi-o prindeţi In giulgiu de sicrie.Cind, peste timpuri, vintul alungă veştezi foiIar de pe case plinge morişca înspre noi,Vezi, sufletu-mi, mai bine ca-n primăvara vie,

Cu-aripi de corb se-naljă şi intră în pustie.Nimic nu e mai dulce In inimile triste,Pe care promoroaca de mult s-a fost depus,O, palide-anotimpuri, regine spre apus,Decît lumina voastră de palide-ametiste— Afară numai dacă purtind durerea vechePe-un pat de suferinţă ne-o adormim, pereche.< 140)IMAGINI PARIZIENE

VIS PARIZIANLui Constantin GuysPriveliştea ciudat-măreaţă,De nevăzut de-un ochi deschis,Anume,-n astă dimineaţă,Mă ţine-n vraja sa de vis.Ah, plin e somnul de miracol!Dintr-un capriciu, nefirescTăiasem din acest spectacolTot vegetalul pămîntesc,Şi, pictor plin de nebunie,Priveam tabloul genial:O tainică monotonieDe marmuri, ape şi metal.Un Babilon in risipireDe scări şi-arcade, necuprins,Havuzuri strălucind uimireCădeau pe aurul Învins,Mari cataracte-apăsătoare,Perdele de cristal sever,Se suspendau, strălucitoare,Pe-nalte ziduri de mister.( 141 )CHARLESBAUDELAIRE

Nu arbori, mîndre colonadeLa ţărm de lacuri strălucind,Unde gigantice naiadePăreau femei In val de-argint.Largi ape-n unduiri albastre,Cu maluri verzi-trandafirii,Călătoreau spre zări sihastre,într-ale lumilor vecii;Erau comori nemaigindite,Talazuri magice; erauOglinzi imense, ameţiteDe tot ce-n ele ameţeau!Gangi taciturni mişcînd azururiUrcau al cerului neant,Vărsînd averea lor de-a pururiAbiselor de diamant.Zidar de feerii astrale,Făceam s-alunece uşorPrintr-un tunel numai opaleOceanu, -acum ascultător;Şi totul, chiar culoarea neagră,Lucios era şi irizaIar slava-şi incrusta întreagăLumina ce cristaliza,

Şi nici un soare şi nici steleNu s-arătau pe-un cer de gindSpre a ilumina aceleMinuni prin ele luminînd!Peste tărîmul de himerePlutea (ce lucru nou, cumplit,Nu pentru-auz, pentru vedere!)Tăcerea timpului oprit.< 142 )_________MACINI PARIZIENE

nCu ochii plini de-aşa bogateMinuni, clnd vieţii m-am redat,Mizera mea realitatetn inimă mi-a implintat.Cuţitul grijilor; funebreSe auzeau bătăi de ceas,Iar cerul sur vărsa tenebrePeste pămlntul fără glas.De la cazărmi s-aude a goarnei deşteptareIar dimineaţa suflă cu vintu-n felinare.E ora clnd, cuprinşi de pornirile acele,Adolescenţii-n vise aleargă după iele;Cind, ca un ochi rănit ce palpită-n agonie,Pe albul zilei lampa-i o pată singerie;Clnd trupul de putere şi sufletul de visSe-ncaieră ca steaua cu zorii-n cer deschis.Cum un obraz In lacrimi e-atins de-un vint hoinar,Văzduhul se sărută cu duhuri ce dispar,E frînt de scris poetul, amanta de amor.Din hornuri, ici şi colo, ies fumuri, lin izvor;Femeile de stradă cu vinete pleoapeIn somn stau împietrite, ca împietrite ape,Iar cele cerşetoare cu sini de viaţă seci,Suflă-n cărbuni şi suflă în degetele reci.E ceasu-n care frigul şi aspra sărăcieDurerea la lehuze o fac mai grea să fie;Ca un oftat ce-1 curmă un val de singe roşE spintecată picla de-un strigăt de cocoş;Şi ceaţa ca o mare îneacă edificiiPe cind murinzii-n gheara adincilor ospiciiÎşi horcăie suflarea din urmă ca pieriţi.Se-ntorc destrăbălaţii acasă istoviţi.tn timp ce aurora pe cheiurile Seneiin roz înveşmîntată se-nchipuie alene,Parisul se trezeşte, bătrin ce nu aşteaptă,Uneltele-şi încearcă şi apoi intră-n faptă.( 144)CHARLES BAUDELAIRE

SUFLETUL VINULUICinta din suflet vinul în seara încetată:«Biet om, o vorba, iată, mă chinui să-ţi şoptesc;Butelia mă-nchide, sub ceară, sigilată,Dar chipul meu spre tine-i cu zîmbetul frăţesc.Ştiu bine cită muncă, ce rîuri de sudoareS-au dăruit colinei sub soarele-arzătorSpre-a mă rodi tulpina ca tainică licoare,

Ci fi-voi pentru toate din plin răsplătitor.Fiindcă ce plăcere să fiu băut cu seteDe lucrătorul zilnic în trudă istovit,S-alunec pe gltleju-i în desmierdări încete:In trupul său mai bine-i ca-n beciul amorţit.Auzi in sărbătoare cum cîntecul răzbateŞi susurînd speranţa in mine s-adunînd?Cu toţi ai tăi la masa cea plină de bucateMă veţi sorbi cu poftă, mă voi preface-n gînd.Femeia-ţi va fi mindră şi-avînd in ochi îndemnul,Odraslei tale da-voi puteri ca-n proaspeţi zoriLui, mic atlet al vieţii, voi fi ca untdelemnulCe oţeleşte muşchii la marii luptători.Voi stărui în tine, ambrozie cerească,Săminţă aruncată de-Acel Semănător,Ca din iubirea noastră poezia să-şi iveascăCea floare fără umbră urcind spre Creator.( 146 )VINUL PETICARILOR peticar apare, mişcindu-se încet,De unul singur, planuriDictează legi sublime şi jurăminte,-apoiPe cei loviţi i-alină, izbeşte in> «V*:Şi sub adinca noapte cu splendid taldaSe-mbată de minunea propnulm său destin.Da, oamenii aceştia, sărmani cit nu se P<»te'Sunt deşelaţi de vîrstă, de tot^e-au dus in spate,Sub maldăre de zdrenţe tîrind un trup ucis.Imundă vărsătură a marelui Paris.Se-atorc tîrind cu dinşii un damf de vinuri pnjsteCu alţi bătrîni, prieteni de cînd avi fosUa^oaste.Păr alb, mustăţi enorme ca steagun a irnind,Flori, arcuri triumfale şi prapure m vint,Ca-ntr-o solemnă vrajă apar în faţa lor.Şi in orgia-aceasta cu luminos decorDe surle, tobe, soare şi strigăte dureazăPoporului izbindă şi dragoste vitează!( 147 )CHARLES BAUDBLAIRE

La fel ca-n Omenirea cu sufletu-i frivolVinul se schimbă-n aur, strălucitor Pactol;El cintă prin gitlejuri tot ce nu s-a cîntat,Prin darurile sale domnind cu-adevărat.Spre-a îneca durerea acestor blestemaţiBătrîni în suferinţă şi care mor uitaţi,Căindu-se, Cel Veşnic, un somn le-a dat, cu harIar omul le-a dat Vinul, prea-sfîntul fiu solar!VINUL

VINUL ASASINULUIDa, mi-a murit nevasta! ^jDe-acum pot bea pină ce crăj,.*Cind mă-ntorceam de la adăj>'O, moară parcă-i era gura.Precum un rege,-s fericit;E cer albastru,-i cald şi bine,Ca-n vara ceea cind in fineDe ea m-am fost îndrăgostit.

Mă sfişie o Cwte-adîncă!Şi-atita vin mi-ar trebuiSpre a o stinge, cit ar fiSă-ncapă-n groapa ei, şi încă!Am îmbrîncit-o-ntr-o fînîînăŞi pietre-am prăvălit pe eaSpre a o-nghite bezna grea —Aş vrea s-o uit, c-a fostDupă atitea jurăminteCe nu le poţi călca, de-amor,Şi fiindcă nu-mi era uşorSă n-o mai văd ca mai nainte,De-o întîlnire m-am rugat,La inserat pe-o stradă-obscură:Veni! nebună creatură!Nebuni toţi suntem, de legat!( 149)CHARL(S BAUDELAIRE

Era frumoasă ca o ceaţă,Chiar dacă obosită! EuPrea o iubisem, şi cu greuI-am spus: Desparte-te de viaţă!Aice nimeni n-o să-mi placă:Beţivi stupizi ce n-au visatIn nopţi bolnave de păcatDin vinul lor un giulgiu să facă!O hidă gloată-n nesimţire,Precum maşinile de fier!Nicicînd nu voi putea să-i cerSă inţeleagi o iubireCu negrele-i dorinţi duioase,Cu-alaiut ei drăcesc, o lavă,Cu lacrimi-rîu şi cu otravă,Cu scrîştiete de lanţ si oase!— Acum sunt liber, singur sintŞi mort de beat voi fi diseară,Nepăsător, a multa oarăMă voi întinde pe pămîntŞi voi dormi precum un ciine!Ci poaie-un car ÎmpovăratOri un vagon neaşteptatVor trece-n vuiet peste mine,Să-mi sfarme ţeasta-n plină urăSau să mă rupă-n două, euMi-oi bate joc de Dumnezeu,De Drac şi Cuminecătură!VINUL SINGURATICULUIPrivirea care cheamă a unei curtezane,Ce ne pătrunde-n suflet, Îmbietoare razăDe lună, cînd pe lacuri dalei scânteieri aşază,Scăldindu-şi frumuseţea in ape diafane,Bănuţii-n care încă mai speră jucătorul,Al blîndei Adeline sărut răscolitor,Şi muzicile care, adinei ca un fior,In inimi, de departe, ne reaprinde dorul,Decit acestea toate, butelie adîncă,Mai scumpă-mi eşti, balsamu-ţi l-îmbogăţeşte încăŞi mîngîie visarea poetului în zori;

Tu, viaţă, tinereţe, speranţe-i dai, mindrie,— Comoară-n veci aprinsă celor în sărăcie,Făcindu-ne asemeni cu zeii-nvingători!( 151 )CHARLES BAUDELA1RB

BEŢIA ÎNDRĂGOSTIŢILORSplendid văzduhul! iar noi sprinteni,Fără de frîu, zăbală, pinteni,Ne avîntăm călări pe vinSpre-un cer feeric şi divin!Iubindu-ne: doi îngeri puri,Suntem ai marii aventuri,Care ne-absoarbe, sfînt voiajSpre-adîncul zărilor miraj.Uşor pe aripi legănaţiDe mult dorita-nvîrtejire,In patimă îngemănaţiZburăm, o, sora mea, în fireFăr' de răgaz mai către astre,Spre raiul visurilor noastre!( 152 )

FLORILE?\ RÂULUI12 Oi. fcu<!«LlreCHARLES BAUDELAIRB

PIERZANIAFără de preget, Dracul, cu gindu-i mă-nconjoară,Pluteşte imprejuru-mi ca boarea nevăzută,îl sorb şi-mi simt plăminii in flacăra-i amară,Umplindu-mi-i o poftă etern reîncepută.Şi, cunoscînd adinca-mi iubire pentru Artă,Mi-apare-n chipul unei femei desăvîrşite,In suflet îmi pătrunde, acum deschisă poartă,Obişnuindu-mi firea cu marile-i ispite.De-a Domnului privire departe mă alungă,Urîtu-i o cîmpie cu-nveninată dungăIar paşii-s grei de trudă, privirile mă dor,Veşmintele-mi sunt zdrenţe in singerarea rănii,Abia mă port prin rele care mă-mpart, mă vorSub arma nemiloasă a veşnicei pierzănii!< 154)FLORILE RĂULUI

O MARTIRADESENUL UNUI PICTOR NECUNOSCUT

Printre sticluţe, stofe şi horbote-nspumateLa mobile tronînd in clar-obscur,Printre statui, tablouri şi rochii parfumateîn falduri dulci tăcerii dimprejur,în aerul de seră din calda încăpereCu-n iz de nemişcat apăsător,Şi unde,-n vaze, jerbe lipsite de putereAbia simţit se tînguie şi mor,Zace-un cadavru sumbru, decapitat, pe perne,Vărsînd un abundent şi viu şuvoiGilgiietor de singe ce-n pînze se aşterneCum apa într-o pajişte de soi.

Ca năluciri, ce-n umbră stau palide şi-aşteaptăSă intre in privire şi-n tăceri,Cu-ntunecata-i coamă de păr şi făr' de şoaptă,Bijuterii bogate-n adieri,Pe masă tace capul! un trandafir sălbaticDin trupu-i rupt zvîrlit pentru vecii,C-o uitătură pală spre un hotar noptatic,Tulburător, din ochii tulburii.Pe pat, cu nepăsare, gol, trupul îşi desfaceNestingherit misterele deplin,S-abandonînd acelei reci frumuseţi, şi zaceîntr-un fatal, definitiv destin;( 155 )CHARLES BAUDBLAIRn

Ciorapii roz, cu puncte de aur, pe picioarePerfect întinşi, o amintire par,Iar jartiera strinsă, un dor secret ce doare,O zare diamantică-n calvar.Singurătatea asta, ciudata ei măsură,Şi un portret înalt pătruns de vis,Cu ochi sfidînd ca mîndra lui făptură,De-o dragoste vorbesc şi de-un abis,De vinovate jocuri şi de petreceri stranii:Săruturi in voluptuos păcat,Ce bucurau tot roiul de îngeri în pierzaniiDansînd între perdele la-nserat.Şi totuşi, privind forma firavă şi plăcutăA umărului în conturul frint,Şi coapsa mult subţire, şi talia-absolutăCa o reptilă-n clipa de avînt,Se vede frăgezimea-i! — Dar sufletul de jale,Simţirea-i in plictisul otrăvit,Căzut-au pradă haitei de pofte infernale,Alunecînd mereu, de neoprit?Bărbatul crud pe care ascunsa ta iubireSâ-1 sature in viaţă n-a pututŞi-a împlinit pe trupul inert, ieşit din fire,Dorinţa-i arzătoare cum a vrut?

IRăspunde, hoit impudic! tu, cap cumplit, hai, spune,De pletele-ţi te-a prins şi, tremurînd,Te-a ridicat de-odată spre a-şi lipi nebuneBuzele lui de buzele-ţi tăcînd?— Departe-acum de lumea, in felul ei, barbară,De-orice judecător prea curios,( 156 )FLORILE RĂULUI

Poţi odihni in pace, cum ai trăit, bizară,Dormi In mormintul tău misterios;Fugar iţi umblă soţul; ci somnul i-1 vegheazăEterna ta fiinţă, gînd în stea;Şi el, fără-ndoială, spre tine-ngenunchează

Şi pin' la moartea-i va îngenunchea.

CHARLES BAUDELAIRE

FEMEI OSlNDITELungite pe nisipuri, o turmă ce gindeşte,îşi aţintesc privirea spre zările de mări,Dorindu-se cu pulpe şi miini prea-omeneşte,Cu dulce lîncezeală şi-amare-nfrigurări.Mărturisindu-şi taine, mereu Îndrăgostite,Cutreieră prin crînguri, la murmur de izvor,Îşi amintesc pruncia iubirilor ivite,Şi sapă-n coaja verde un semn despre amor,Sau trec, In ascultare, precum călugăriţe,Spre stîncile pe unde vedenii bîntuiescŞi unde sfint Antoniu văzu acele-arşiţeDe sini superbi, tentaţii ce doruri înfloresc.Ori merg in licărirea răşinilor aprinse,In scorburile mute,-n păgine văgăuni,Chemindu-te, o, Bachus, de ritul lor încinse,Tu, care, nebunia, etern le-o incununi.Iar altele,-ascunzîndu-şi sub glugă pocăinţa,Păstrează-n dedesubturi un bici cu-ardoare strins,Şi-n nopţile pădurii işi liniştesc fiinţaC-o spumă de plăcere, cu-al zbuciumului plins.O, voi, fecioare, demoni, voi, monştri ori martire,Voi, spirite alese natura infruntind,( 158)FLORILE RĂULUI

Satirilor asemeni şi-avînd spre cer pornire,Voi lăcrămind vieţii, voi chinuind un gînd,în iadul vostru, iată, pătrund, şi omeneşteVă plîng, surori de chinuri, cu sufletul durut,Căci vă cunosc tristeţea şi-ardoarea ce vă creşte,Şi urnele iubirii ce-n inimi le-aţi umplut!CHARLES BAUDELAIRE

CELE DOUA SURORIOrgia şi cu Moartea sunt blindele prezenteMult darnice-n săruturi, cu trup de taine plin,Al căror pintec pururi virgin, drapat în zdrenţeN-a cunoscut prin vreme al naşterilor chin.Poetul rupt de lume, in ale lui demenţeInfernului promisul, curtean fără destin,îşi află în morminte şi-n lupanar esenţe,Şi, fără remuşcare, un pat neasasin.Alcovul şi coşciugul, bogate in blesteme,Ne dau, pe rînd, ca două prea-gemene suroriPlăceri spăimîntătoare şi dulcile orori.Cind mă îngropi, Orgieî vrea trupu-mi să te cheme!Tu, Moarte, cînd veni-vei să-ti altoieşti, frumoşi,Pe mirţii săi de-o clipă, eternii chiparoşi?( 160)FLORILE RĂULUI

IZVORUL DE SÎNGEAdeseori Imi pare că sîngele in vineCa un izvor se zbate în ritmice suspine,L-aud cu limpezime izbind in clipa vană,Dar în zadar mă pipăi, nu pot să dau de rană.El trece prin cetate ca prin cîmpii destine

Şi, prefăcînd pavajul în insule divine,La toţi le stinge setea ce-i bintuie, duşmană,Imprumutind naturii culoarea lui umană.Şi uneori rugat-am un vin de nobil soiO zi măcar să-mi stingă durerilor noianul,Dar vinul face ochiul mai clar, mai fin timpanul;Am căutat uitarea în dragoste apoi:Ea insă-i pentru mine un pat de spini şi birfe,In care-mi sorb paharul nesăţioase tîrfe!( 161 )CHARLES BAUDBLAIRE

ALEGORIEE o femeie mîndră, de-aleasă frumuseţe,Ce-şi moaie în pahare a pletelor mîndreţe,Otrăvuri amoroase de prin spelunci sordidePe pielea-i, precum bronzul, alunecă livide.Cu Moartea nu discută, iar de Orgie-şi ride:Doi monştri peste lume cu chipurile hîde,Ci-n jocul lor bezmetic şi-adinc primejdiosN-au Îndrăznit să muşte din trupul majestos.E pasul ei de zee, de leneşă sultană,Plăcerilor se-nchină ca o mahomedană,Şi-n braţele-i deschise, cu sînii-n fericireAşteaptă, cu privirea, întreaga omenire.Fecioară pururi stearpă, ea crede cu tărieCă pentru mersul vieţii e ca lumina vie,Şi-a trupului splendoare cu cerul se străluce,Şi stînd lingă păcate iertarea le-o aduce;Nici Iad, nici Purgatoriu in inimă nu poartă,Iar cînd va fi să intre pe-a Veşniciei poartă,O să primească Moartea şi negrele-i cîntăriCa pruncul: cu blindeţe şi fără remuşcări.( 162 )FLORILE RĂULUI

BEATRICEPrin locuri de cenuşă, pustii, fără verdeaţă,Cind mă plingeam naturii de amărita-mi viaţă,Şi rătăceam bezmetic în al durerii valPe inimă-ascuţindu-mi din gînduri cel pumnal,Văzui în plină-amiază cum tunete s-adună,Asupra-mi cum coboară de-odată, din furtună,Un nor purtînd o ceată de demoni bîrfitori,Piticilor asemeni, voit iscoditori.Uitîndu-mi-se-n faţă cu scirbă-n ochiul hidAşa cum trecătorii de vrun nebun îşi rid;Da, ii vedeam, spre mine rinjind cum nu se poate,Schimbind intre ei semne apoi şi dindu-şi coate:— «Priviţi pe îndelete această pociturăPe Hamlet imitindu-1 cu palida-i statură,Cu păr de vrăjitoare, cu ochiul repulsiv,Ce milă să-ţi inspire asemenea beţiv,Zevzec de rasă mare, bufon fără perecheŞi care-şi joacă rolul, aşa, după ureche,Cu aiureli anoste viind inima să-nmoaieLa vulturi şi la greieri, la flori şi Ia pîraie,Iar noi, chiar noi, prea meşteri la astfel de braşoave,

Să-1 ascultăm strigindu-şi trăsnitele-i iznoave?»ti

Aş fi putut — mindria-mi, cit muntele de plină,li domina pe demoni şi vorba lor venină —Să-ntorc în nepăsare iar fruntea suveranăDe nu zăream deodată în ceata lor golană— Şi soarele, o, Doamne, cum nu s-a prăbuşit! —Pe-a inimii regină, pe care-o am iubit,Cu demonii rizîndu-şi de neagra-mi ÎntristareŞi mai şi dăruindu-i cu dezmierdări murdare.< 163)CHARLES BAUDELA1RE

O CĂLĂTORIE IN CYTHERA

tnaripatu-mi suflet preafericit să zboare,Rotea domol in preajma înaltului catarg;Corabia, sub cerul senin, plutea in largAsemeni unui înger înamorat de soare.— Ce insulă-i aceasta, tristeţilor ursită?— Cythera e! faimoasă prin cîntecele ei,Un Eldorado, visul bătrinilor holtei,Acum adine pustie, cu zarea-nvăluită.— O, insulă de taine, cu sărbători-minune,A Venerei fantomă, superbul antic chip,Peste-ale tale ape, arome-1 întruchipŞi ne pătrunde-n suflet spre-a nu a mai apune.Tărim cu mirţi in valuri şi ierburi înflorite,Tu, care pretutindeni eşti adorat in veciDe inimi in suspine, tu, care nu te treciCa fumul de tămiie peste grădini vrăjite,Sau precum uguitul hulubului-iubire;— Cythera nu mai este decit un chip amar,Deşert stincos şi sumbru, cu ţipete-n calvar...Şi totuşi ceva straniu lovi a mea privire!Dar nu era vrun templu in umbră şi verdeaţă,Spre care preoteasa zeiţei, printre flori,Se strecura cu trupul invîlvorînd fiori,Sub rochia-i desfăcută de briza îndrăzneaţă;Căci, ţărmul, cind s-atingem cu prova navei noastre,Şi pinzele-i umflate dlnd spaima-n păsări-mii,( 164)FLORILE RXULUI

Sus, o spinzurătoare văzurăm, ca-n stihii:Un chiparos ce urcă grav braţele-i sihastre.Mari corbi, şi ciori, şi ulii, ca harpiile îlămînde,Rupeau cu-nverşunare din hoitul spînzurat,Crud infigindu-şi pliscul ca pe-un cuţit spurcatIn cea putreziciune de cărnuri sîngerînde.Ca două găuri ochii, din burta spintecată,Pe coapse, maţe-n valuri alunecau lucios,Şi ghiftuiţi, călăii, cu ciocul lor scirbosCastraseră scheletul de bărbăţia-i toată.Jos, se-adunase-o haită de fiare-n neputinţă:Priveau în sus cu bale, se agitau urlînd;In mijloc cea mai mare, de poftă tremurînd,Părea un gide,-n preajmă cu cei de o fiinţă.

Fiu al Cytherei mindre ce n-a gustat frămintul,Tu sufereai acestea drept ispăşire greaA riturilor care şedeau sub neagră stea,Păcate care, toate, ţi-au interzis monnîntul.Tu, spînzurat ridicol, durerile-ţi mă-ncearcă!Şi simt, privindu-ţi hoitul sub razele fierbinţi,Cum, valuri, urcă greaţa oprindu-mi-se-n dinţi,Un fluviu lung de fiere ce-n mine se descarcă.In faţa ta, biet diavol în amintiri închis,Simt iar mulţimi de pliscuri şi fălci de sfîşiereA' hulpavelor păsări şi-a' negrelor pantereCe-mi bintuiră carnea, un groaznic paradis.— Era un cer de vrajă şi-o mare azurie,Dar pentru mine totul doar negru-sîngeriu,Şi inima ascunsă, ca într-un văl pustiu,Trăia nefericită această-alegorie.în insula ta, Venus, un simbol mi-am ivit:Spinzurătoarea care îmi leagănă-aparenţa;— O, Doamne! dă-mi puterea iubirii şi ardentaSă-mi pot privi şi cuget şi trupul, neştirbit!CHARLES BAUDELAIRE

AMORUL ŞI CRANIULAmoru-i aşezat pe craniulBietei umanităţi,Ca pe un tron, şi rîsu-i straniuRăsună în cetăţi,Suflînd voios rotunde buleUşor le-nalţă-n cer,Ca alte lumi, la fel credule,Să-nchîpuie-n ether.Plăpîndul glob cu strălucireSe-avîntă-n falnic zbor,Spărgîndu-şi sufletul subţireDe aur visător.Aud la orice glob cum ţeastaSe văietă gemînd:— «Ridicolul din joaca astaSfîrşit va fi, şi cînd?Căci tot ce gura ta arzindăDistruge-n preajma saE mintea mea de-nalt flămindăŞi singele-mi de stea!»( 166)

7,

RĂZVRĂTIRECHARLES BAUDELAIRE

LEPĂDAREA SFÎNTULUI PETRUCe face Domnul, oare, cu valul de-anatemeLa îngerii din preajmă-i urcînd dinspre pămînt?Ca un tiran, de chefuri prea îndelunge frînt,Adoarme-n legănarea cumplitelor blesteme.O simfonie pare noianul de suspine,Mereu îmbătătoare pentru acei din cer,Cărora-n sîngerafe se-nchină cei ce pier,

Ci ei doresc întruna cîntările-asasine!— O, Christ, reaminteşte-ţi a lacrimei Grădină,Unde cu-nfrigurare rugai pe Cel-de-sus,Cel ce fără de milă la chinuri te-a supusRîzînd la răstignirea-ţi de groaza morţii plină.Cînd ai văzut că-ţi scuipă atunci dumnezeireaStrăjerii şi rîndaşii, lumina-ţi pîngărind,$i spinii, drept cunună, în roşu se ivindPe bolta frunţii-n care gîndiseşi Omenirea,Si cînd apoi se frînse a trupului povarăIar braţele-ţi întinse pe lemn se nemişcau,Cînd chipul tău sudoarea şi sîngele-1 brăzdauFiind în faţa gloatei o ţintă de ocară,Te mai gindeai tu, oare, la cele zile fasteCînd, spre-a-mplini Cuvîntul din veci, ai fost venitCălare pe asinul cel blind, şi-mpodobitCu flori îţi era drumul de paşnica ta oaste,( 168)RĂZVRĂTIRE

Sau cînd, plin de speranţe, în brava ta mînie,Ai alungat zarafii din templul profanat,Fiind stăpîn, în fine? Şi-n pieptu-ţi a intratMustrarea mai nainte ca lancea să-1 sfîşie?— Din lumea-n care fapta nu-i soră cu visarea,Desigur, eu pleca-voi fără păreri de rău;Putea-voi trage spada, cînd spada mi-e călău!S-a lepădat şi Petru de Christ... i-aprob trădarea!13 Ch. Baudclaire

ABEL ŞI CAINNeam a' lui Abel, te ghiftuieşte,Domnul spre tine e zîmbitor,Stirpe-a lui Cain, ticăloşeşteŞi mizerabil trăieşti şi mori.Neam a' lui Abel, a ta jertfireLung, Serafimii, a desfătat!Stirpe-a lui Cain, in chinuireFără de capăt ai sîngerat!Neam a' lui Abel, petreci în binePrecum o turmă-n pajişti de cer;Stirpe-a lui Cain, foamea in tineCîine-i, ce urlă prins de hingher.Neam a' lui Abeî, dulce ţi-e traiul,Dulce căminul patriarhal;Stirpe-a lui Cain, negru ţi-e raiul,Tremuri prin peşteri sărman şacal;Neam a1 lui Abel, cale deschisă!, Auru-ţi creşte şi mai bogat,Stirpe-a lui Cain, inimă-aprinsă,Rămii la pofte neîmpăcat.( 170)Neam a' lui Abel, crezi, ie îmbată,Ploşniţe grase-n mii de păduri!Stirpe-a lui Cain, veşnic damnată,Te înconjoară zările suri.II

Ah, neam a' lui Abel, hoitul tău va să

Pururi îngraşe solu-aburind!Stirpe-a lui Cain, nicicum la masă,Nu, datoria nu s-a sfîrşit,Neam a' lui Abel, iată-ţi ruşinea:Lancea o-nvinge parul plebeu!Stirpe-a lui Cain, nalţă-ţi minunea:Din tronu-i zvîrle-l pe Dumnezeu!CHARLES BAUDBLAIRE

LITANII CÂTRE SATANO, tu, ce între îngeri, eşti cel mai învăţatŞi mai frumos, de soartă şi laude trădat,Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!Prinţ izgonit din ceruri, rămas nedreptăţit,Şi care, — nvins, de-a pururi, te-nalţi mai oţetit,Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!Tu ce ştii totul, rege al celor din-desubt,Vindecător al lumii cu sufletul abrupt,Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!Tu care iei leprosul, hulitul şi proscrisulŞi cu a ta iubire le-nchipui paradisul,Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!Tu, cel mereu al Morţii, preamărea ta iubită,Ai izvodit Speranţa, nebuna fericită,Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!Tu ce calmezi privirea celui pe eşafod,Dispreţuind tăcerea prostitului norod,Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!( 172)RĂZVRĂTIRE■■

Tu care ştii acele tărimuri cu ispite,In care-ascunde Domnul comori nemaizărite,Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!Tu ce cu ochiu-ţi ager pătrunzi în arsenaleUnde, in mari adîncuri, dorm neamuri de metale,Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!Tu ce ascunzi cu mina genuna pinditoare,Cînd somnambulul trece pe streşini fără soare,Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!Tu care in mod magic mlădii bătrîne oase,Cînd e zobit beţivul tîrziu în nopţi ceţoase,Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!Tu care pe cel şubred îl scapi de suferinţă,Şi-i pui trăgaciul armei în mînă cu ştiinţă,Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!Tu care-ai pus pe fruntea lui Cresus cel mirşavPecetea-ţi de putere şi-a aurului brav,Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!Tu ce iveşti in ochii fecioarelor crescindPoftirea spre amorul de trupul lor flămînd,Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!Toiag celui ce fuge şi far născocitor,La sprînzuraţi duhovnic şi la uneltitori,( 173 )CHARLES BAUDELAIRE

Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!Tată-adoptiv al celor ce Domnu-a vrut să fie

Goniţi din raiul veşnic, in neagra lui minie,Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!RUGĂ

Mărire, slavă, ţie, Satan, in înălţimi,Unde-ai domnit o dată, precum şi-n adîncimi,Unde visezi în tihnă şi nesupus Căinţii!Ia-mi sufletul aproape sub Pomul Cunoştinţii,Spre a te admirare şi-a aştepta o ziCind fruntea-ţi ca un templu de ramuri va-nflori!

MOARTEA-CHARLESBAUDELAIRE

MOARTEA ÎNDRĂGOSTIŢILORPaturile noastre fi-vor parfumate,Şi adinei divane sugerind morminte,Flori pe etajere murmurînd, ciudate,Despre alte ceruri tainice cuvinte.Ultima căldură risipind, curateInimile noastre, două facle sfinte,împărţi-vor dubla lor paliditateSufletelor noastre năzuind fierbinte.Fi-va roş amurgul in mistere-albastre,Naltă fulgerare, unică spre astreExpirarea noastră plină de-amintiri;Mai apoi un tnger va deschide uşa,Vrînd să reînvie fostele iubiri,Din oglinzi tăcerea şi din noi cenuşa.(176)MOARTEA

MOARTEA SĂRMANILORDoar Moartea ne alină şi, vai, ne-mbărbăteazăEa singura nădejde in zarea vieţii dură;Ne-nalţă şi ne-mbată: grozavă băutură,Şi inima ne-o creşte, spre înc-o zi, vitează;Ea-i calea prin furtună şi prin zăpezi: nimbeazăLumina chemătoare cu fără de măsură:Vestitul han aşteaptă cu blinda lui căldurăCu cina şi odihna, cu liniştea sa trează;Ea-i Îngerul puterii şi-n mîini magnetic ţineA' somnului dorinţe, a' visului ruine,Dind aşternut spre pace acelor mulţi şi goi;E-a zeilor izbindă şi misticul hambar e,Celor sărmani o ţarâ-i şi fără de hotare,E poarta larg deschisă la cerurile noi.< 177 )CHARLES BMJDBLAIRE

MOARTEA ARTIŞTILORCit va mai fi nevoie să sun din zurgălăiŞi fruntea să ţi-o mingii mereu, caricatură?Ah, să ochesc adincul din mistica-ţi naturăSăgeţile-mi de suflet nerătăcind pe căi!Ne istovim din suflet acele ascunse văiSpre-a dărima minciunii greoaia armăturăŞi-a contempla in voie sublima Creatură

Al cărei dor ne arde: tăcute vîlvătăi!Ci sunt artişti ce-adună nemăsurat orgoliu:Clnd Idolul vreodată ei nu şi l-au ivitîşi bat cu pumnii pieptul de spaime bîntuit,Nădăjduind s-ajungă în sumbrul Capitoliu!Doar Moartea, fără preget, precum un proaspăt soare,Le va-nflori din creier ideile arzătoare!...(178)MOARTEA

SFlRŞITUL ZILEISub palida lumină rarăViaţa-şi face dansul-chin,Impudică ţipînd, barbară,Cînd, dinspre zările-n declinCa un alint soseşte searaŞi scade foamea potolit,Şterglnd ruşinea şi ocara,Poetu-şi zice: «în sfîrşit!Suflet şi oase obosite,Doriţi odihna-n timpul stins;Precum de-a morţii dulci ispite,Pe spate m-aş lăsa întins,Şi-n văluri, din răcori urzite,M-aş da tenebrelor, învins!»CHARLES BAUDELAIRE

VISUL UNUI CURIOSLui F.N.Asemeni mie şi tu, plăcerile dureriiLe ştii, şi-auzi in preajmă şoptind: «Ce om ciudat!»— Parcă muream. Iubirea-mi s-amesteca tăcerii,Iar groaza in dorinţă: chin dulce-mbrăţişat,Tristeţea şi speranţa nerăzvrătind mizerii,Cu cit fatalul ornic grăbea ca disperat,Cu-atit avea tortura, parcă, dulceaţa mieriiSmulgindu-mă simţirii din lumea ce-am umblat.Eram precum copilul in sala de spectacolUrînd cortina scenei ca pe-un absurd obstacol...Deodată, adevărul se revelă deplin:Murisem fără veste şi-o Auroră-adincăMă-nvăluia. — Cum, Moartea e-atlta de puţin?Cortina se-nălţase; eu aşteptam, ce, încă?( 180)MOARTEA

CĂLĂTORIALui Maxime du Câmp,;îndrăgostit, copilul, de-acele hărţi şi stampe,Măsoară Universul cu-avîntul său de-a şti.Ah! cît de mare-i lumea sub globul unei lampe!Şi-n ochii amintirii ce mică poate fi!Aşa plecăm, deodată, cu minţi învăpăiate,Cu inimi de răscoală, cu suflet ameţit,Ducînd spre zări, in ritmul talazurilor toate,Nemărginirea noastră pe-oceanul mărginit.Da, unii fug departe de-o patrie tirană,Iar alţii de un leagăn îngrozitor; cîţivaMagi înecaţi în ochii unei femei-satană,înmiresmata Circe ce i-a robit cîndva.

Acum, spre-a nu-i preface din nou în aspre fiare,Se-mbată în lumină, văzduh şi înserări,Iar gerul ce-i cuprinde şi arşiţa ce-i doareŞterg urmele lăsate de-acele sărutări.Dar călători aievea sunt doar acei ce pleacăSpre a pleca! sunt inimi uşoare ca un pai,De-a lor fatalitate nu pot să se desfacă,Si. fără-a şti pricina, îşi zic de-a pururi: Hai!Cei cu dorinţi asemeni cu norii în plutire,Visează, cum recrutul visează un asalt:Plăceri nemaiştiute, imense,-n devenire,Al căror nume nimeni nu 1-a ştiut vreodat'!( 181 )CHARLESBAUDELAIRE

IINe-asemuim, eroare! c-o bilă ori sfîrleazăCe se invîrt în cercuri; şi chiar adine dormind,Ea, Curiozitatea, ne chinuie vitează,Ca îngerul sălbatic un soare biciuind.Ciudată soartă-n care o ţintă locu-şi schimbă,Şi nefiind niciunde, e, poate,-n orice loc!Cînd Omul, cu speranţa vorbind aceeaşi limbă,S-alungă-n neodihnă către al său noroc!Ni-e sufletul o navă spre ţărmul Icariei;«Deschide ochii!», strigă pe punte-un glas amar,Ci se aude altul, catarg al bucuriei:«Iubiri... plăceri... mari glorii!» Blestem! E-o stîncă, doar!Orice ostrov ce-n zare zimbind se întrevede,Ne pare-un Eldorado de Soartă inventat;închipuirea-şi varsă orgia-n care crede,Ci-n dimineaţă-apare reciful blestemat.O, biet îndrăgostitul de ţărmii lui himerici,Cum poţi să-1 pui în lanţuri ori să-1 arunci în valPe-acest fără-de-seamăn izvoditor de-Americi,Care, visînd, sporeşte amarul abisal?La fel şi vagabondul ce prin noroi grăbeşte,Cu nasu-n vînt visează un rai strălucitor,Privirea lui vrăjită o Capuă iveşteOriunde-o candeluţă luceşte-ncetişor.III

O, călători de vrajă! ce nobile istoriiCitim în ochii voştri ca mările de-adinci!Deschideţi-vă scrinul bogatelor memorii,Cu stranii juvaeruri de stele, ceruri, stînci.( 182 )MOARTEA

Vrem să plutim şi fără vapori, şi fără vele!Din inimile-temniţi urîîul ne-alungaţi,Pe sufletele noastre, ca pînzele aceleCu zările drept ramă, din amintiri, pictaţi!Ei! ce-aţi văzut, ne spuneţi?IV«O, noi văzurăm astreŞi valuri, şi, de-asemeni, lungi ţărmuri de nisip;Şi, chiar loviţi de soartă, surprize ori dezastre,Amară plictiseală ni se ivea pe chip.

A soarelui splendoare pe mări violacee,Oraşele-n lumina tăcutului amurg,Ne aprindeau în cuget acea dorinţă-zeeDe-a ne-afunda în cerul spre care toate curg.Cetăţi sclipind bogate, măreţe peisajeNu ne-au atras atîîa, chiar licărind mister,Precum cetăţi de nouri in mişcătoare vraje,Şi iarăşi mai departe, căci visuri noi ne cer!Dorinţa împlinită adaugă dorinţă.O, tu, dorinţă, arbor hrănit cu voluptăţi,Cum scoarţa ta se-ngroaşă spre-a soarelui fiinţă,Cum ramurile-ţi mîndre întind eternităţi!Vei creşte pururi, arbor, în tot ui-tot mai spornic,Mai nalt decît cypreşii? — Ci iată, noi am scosCîteva schiţe pentru albumul vostru dornic,Fraţi ce găsiţi frumosul dincolo de frumos!Am salutat pe cale şi idolii cu trompăŞi tronuri podobite cu pietre de lumini,Palate mari a căror neasemuită pompăPe toţi bancherii voştri i-ar duce la ruini;( 183)CHARLES BAUDELA1RE

Veşminte care pentru priviri sunt o minune,Femei vopsindu-şi dinţii şi unghiile lungi,Savanţi-jongleri cu şerpii in alintări nebune.»Si mai departe, încă?vi«Sunteţi ca nişte prunci!Spre-a nu uita un lucru, din toate mai de seamă,Căci peste tot văzut-am, deşi n-am cercetat,De sus în josul scării, de-a pururea infamă,Ticăloşia-ntreagă a vechiului păcat:Femeia, ce-ngîmfată, şi proastă, şi-n sclavieSe-adoră fără zîmbet nu-n patul conjugal,Bărbatul, despot hulpav, şi dur, şi-n preacurvie,El însuşi sclav al sclavei, scursoare în canal;Călăul ce rinjeşte, martirul care cade,Serbările-nsoţite de-al sîngelui parfum,Otrăvile puterii tiranilor dind roade,Mulţimea-ndrăgostită de bice şi de scrum;Religii, deopotrivă cu-a noastră, dînd năvalăSpre cerurile-nchise; Sfinţenia aflîndIn cuie şi-n păr aspru voluptuoasa fală,Aşa cum delicaţii pe-un pat de puf visind;Flecara Omenire, de geniul său beată,Cu mintea-nceţoşată, strigînd la DumnezeuSi azi, la fel, nebună precum şi altă dată:«Stăpîne, al meu seamăn, fii blestemat mereu!»( 184)MOARTEA

Şi ciţiva proşti, Demenţei, adoratori de vază,Fugind din marea turmă închisă de Destin,In opiul vast îşi află a veşniciei rază!Acesta este-al lumii prea-trainic buletin.»VII

Amare-nvăţăminte ne dă călătoria!

Atît de mică lumea şi monotonă; ieri,Şi azi, şi mîine,-aievea ne e fotografia:întunecată oază-n deşertul de dureri!Să stai? Să pleci? Cum oare? Rămîi de poţi rămîne;De trebuie, chiar pleacă. Fug unii ori s-ascundSpre-a-şi înşela duşmanul care mereu stăpîn e:Timpul! Dar iată alţii spre-al zărilor rotundFugind fără oprire: Jidov-rătăcitorul,Şi-apostolii în groaza de-un retiar nebun,Nimic nu le ajunge: nici trenul, nici vaporul;Alţii ucid acasă, fără-a pleca la drum.Cind pe grumaz, piciorul, i-1 vom simţi, şi vinaVa deveni speranţă, porni-vom cu avint,Precum odinioară cînd se pleca spre China,Cu ochii largi spre larguri, cu pletele în vînt,Pluti-vom, deci, pe marea întinselor TenebreCu inimi bucuroase de tineri avîntaţi ;Nu auziţi, voi, glasuri vioaie şi funebre,Chemind: «Veniţi, cei, care doriţi ca t mîncaţiDin parfumatul Lotus! Acum este culesulFantasticelor fructe ce le-aţi dorit în vis;Veniţi, să vă îmbete, azi, gustul lor, alesul;Această după-amiază-i un infinit deschis!»Ştiam al cui e glasul şi felul întrebării;Din zări, Pilazii, iată, tind braţe către noi.«Te-aşteaptă iar Electra», ne strigă-aceea căreiCîndva îi sărutasem genunchii amîndoi.14 Ch. Baudclaire ( 185 )CHARLES BAUDCLAIREVIII

O, Moarte, este clipa! să ridicăm ancora!E-o ţară plicticoasă, bătrîne căpitan!De-i de cărbune cerul iar marea-şi umflă hora,în inimi arde dorul, neprihănit elan!Otrava ta ne-o toarnă: o bem fără de teamă!In creier să ne ardă nestăvilit ecou,Infern sau rai, totuna, cu-abisul lor ne cheamă!Vrem doar Necunoscutului şi-n miezu-i ceva nou!CHARLES DAUDELA1RB

APUSUL SOARELUI ROMANTICO, Soarele, ce mîndru-i şi proaspăt cind răsare,Explozie-n lumină, pe toţi îmbrăfişind!— Ci fericit e cel ce cu dragostea Iui mareApusul i-1 admiră, chiar visul întrecind!îmi amintesc de toate!... Flori, holde şi izvoareSe prosternau sub ochiu-i, ca inima vibrind...— Să alergăm spre zare, s-ajungem mai curind,Spre-a-i prinde chiar şi raza piezişă care moare!Dar ffi-am grăbit zadarnic la Zeul ce pleca;Cu neoprire, Noaptea imperiu-şi aşeza,întunecat şi straniu, mă-nfiorind în oase;Duhoare de morminte plutea peste tăcereIar eu treceam pe margini de mlaştini, cu durereCălcînd pe melcii umezi şi broaştele rîioase.( 188)EPAVE

LESBOS

Rai de latine jocuri şi de plăceri eline,Tu, Lesbos, cu săruturi legănătoare-n dor,Ca razele de soare în dăruiri deplineîmpodobindu-ţi vremea cu nesfîrşirea lor,Rai de latine jocuri şi de plăceri eline,Tu, Lesbos, cu săruturi ca asprele cascadeZvîrlindu-se-n plăcere spre hăurile adinei,Şi, hohotind, aleargă ca tinere naiade,Vijelioâse-n umbră, izbindu-se de stînci,Tu, Lesbos, cu săruturi ca asprele cascade!Lesbos, care protegui lascivele Phrynee,Aici, unde suspinul suspine dă-n ecou,Sus, astrele, cu Paphos, te-admiră şi seînteie,Iar Venus e geloasă pe Sapho,-n gîndul său!Lesbos, care protegui lascivele Phrynee;Lesbos cu nopţi de calde sfirşeli în voluptate,In care, cu ochi tainici, fecioare se uimescLa fragedele trupuri cu fructe minunatePe care-n dulce pîrgă le-alintă şi-ndrăgesc,Lesbos cu nopţi de calde sfîrşeli în voluptate;Prin timp încrunte-şi Platon sprinceana austeră,Iertarea ta stă-n taina bogatelor iubiri,Regină pe-un imperiu ce-i fără frontierăPosesiuni subtile in fără de sfîrşiri;Prin timp încrunte-şi Platon sprinceana austeră.< 189 )CHARLES BAUDELAIRE

Iertarea ta stă-n chinul ce ne-ntrerupt aşteaptăPe cei cu inimi-flăcări, in felul lor martiriAdemeniţi de-un zlmbet, de-o zare intr-o şoaptăCa dinspre alte ceruri cu alte fericiri!Iertarea ta stă-n chinul ce ne-ntrerupt aşteaptă!Ce zeu din ceruri, Lesbos, ţi-ar judeca avintulSpre-a-ţi umilire fruntea ce visului s-a dat,Cind c-un clntar de aur ţi-ar măsura frămintulŞuvoaielor de lacrimi ce-n mare le-ai vărsat?Ce zeu din ceruri, Lesbos, Ji-ar judeca avintul?Ce-i, oare, nedreptatea, şi ce-« dreptatea noastră,Fecioare ce, cu faimă, aji înălţat un mit?Ca orice crez, e sfintă aici iubirea voastrăCe, peste Iad şi Ceruri pe sine s-a zidit!Ce-i, oare, nedreptatea şi ce-i dreptatea noastră?..Da, eu am fost de Lesbos ales, cu-a mea putereFrumoaselor fecioare iubirea să le-o cînt,Eu, care din pruncie ştiu negrele mistereIn care rls şi plînset e un amestec sfînt;Da, eu am fost de Lesbos ales, cu-a mea putere.Pe vîrful Leucate veghez de-atunci încoace,Stind, trează santinelă, cu ochii-n depărtăriSpre-a desluşi fregata, catargile-i buimace,Sub soare ori sub stele sosind cu-albastre zări;Pe vîrful Leucate veghez de-atunci încoaceSă aflu dacă marea e binevoitoareŞi-n valuri, ce suspină la vreme de-nserat,

De nu cumva aduce din aspra depărtarePe adorata Sapho ce-n moarte a plecat —Să aflu dacă marea e binevoitoare !Neasemuita Sapho, poetă şi iubită,Ca Venus, mai frumoasă, cu palidu-i obraz !Doar ea, cu ochii-i negri, de cearcăn şi ispită,( 190)EPAVE

Pe-albaştrii ochi supune — ai zeei in extaz.Neasemuita Sapho, poetă şi iubită!Mai mîndră decît Venus ce zboară peste lumeVărsînd întru vecie seninele-i culoriIn marea-ndrăgostită de fiica sa din spumeCe-şi străluceşte chipul de aur printre nori,Mai mîndră decît Venus ce zboară peste lume!— O, trista Sapho, moartă in zi de blasfemieCind, insultindu-şi cultul şi-al ritului său har,îşi dăruise trupul: sublimă poezie,Unuia ce păcatul i-a răsplătit cu-amar;O, trista Sapho, moartă în zi de blasfemie!Din clipa-aceea, Lesbos adine se lamentează,Oricîte imne lumea-i Înalţă pentru veci,Iar ţipătul durerii în noaptea pururi treazăSpre ceruri îl aruncă din ţărmurile-i seci,Din clipa-aceea, Lesbos adine se lamentează!CHARLES BAUDELAIRE

FEMEI BLESTEMATEDELFI'IA Şl IPOLITA

In palida lumină a lămpilor tînjite,Acolo, între perne scăldate în parfum,Visează Ipolita la-mbrăţişări flămînde,îndepărtînd perdeaua candorilor de fum.Ea caută cu ochii, ca-ntr-o înceţoşare,Spre-al nevinovăţiei cer blînd, îndepărtat,Precum drumeţu-ntoarce privirea-n înserareSă vadă iar seninul sub care a umblat.Pe genele-i răsfrînte dulci lacrimi lenevoase:Uimirea, voluptatea in adîncit fior,Şi braţele, ca arme învinse, le lăsase;Firava-i frumuseţe se-mpodobea cu dor.De bucurie plină, la poalele-i lungită,Cu ochii de văpaie, Delfina o pindeaCa fiara ce veghează la prada-i potolită,Ce, mai intîi cu dinţii, o sîngerase, ea.Vînjoasa frumuseţe sta in genunchi in faţaAceleia fragile, sorbind-o din priviriPrecum, izbînzii, vinul, tăcerea ei, semeaţă,Cu-ntreaga sa făptură dorindu-şi mulţumiri.Şi caută in ochii prea-palidei victimeAcea cîntare mută pornită din plăceri,Şi-acea recunoştinţă în formele-i sublime,Ivită de sub pleoape, suspin în adieri:( 192 )EPAVE

— «Oh, scumpă Ipolita! ai înţeles acumaDe ce nu trebuieşte să dărui nimănuiA frumuseţii floare şi s-o fereşti de bruma

Şi vînturile toamnei ce ne izbesc tehui?Săruturile mele sunt dulci efemeride,Care alintă-n taină mari lacuri de azur;Bărbatul, cînd sărută, e aspru şi avid e,Şi carnea-ţi răscoleşte cu plugu-i bont şi dur,Şi trece peste tine ca vite de povară:Bieţi cai şi boi trăgîndu-şi prin târnă drumul greu...O, scumpă Ipolita! Minune-n primăvară,Tu, gind şi-ntruchipare mă oglindind mereu,Intoarce-ţi către mine privirile-nstelate!Balsam divin surîsu-ţi, o, cum m-ai ferici,Ţi-aş dezveli ascunse plăceri nemaiumblate,£i-n visul fără margini visind te-aş adormi.»Ci, Ipolita, fruntea, şi-o înălţă, frumoasă:— «Ah, nu sunt o ingrată şi nu te osîndesc,Delfino, insă sufăr, neliniştea m-apasăCa după un teribil nocturn ospăţ. SimţescIn mine cum s-adună tăcute spaime grele,Fantome negre-n cîrduri, ca negre remuşcări,Ce vor să mă alunge pe drumurile-aceleJur împrejur închise de sîngerînde zări.Cumva, făcut-am astăzi ceva nelegiuire?Explică-mi tulburarea şi spaima ce mă prind,Cînd îmi şopteşti: «O, înger!», parcă îmi ies din fireŞi totuşi îmi simt gura spre gura ta cu jind,Privirea ta îmi arde privirea, ca sărutul,Tu, soră prea-aleasă, te voi iubi în veci,Chiar de mi-ai fi o cursă, pieririi începutul,Îmi vei rămîne-n suflet, tu, suflet, n-ai să pleci!»( 193)CHARLES BAUDELAIRE

Delfina, scuturîndu-şi întunecata pleată,Izbind în trepiedul de-alăturea, sever,Cu ochi fatal privind-o se auzi înceată:— «Cum, tu vorbeşti de moarte, iubirea, cînd |i-ofer?Ah, blestemat să fie de-a pururi visătorul,El, care a vrut, primul, şi-atit de fără rost,Să lege-onestitatea cu dragostea şi dorul,Enigmă şi-azi sterilă, aşa precum a fost!Cel care, printr-un mistic acord, vrea să uneascăFierbintele cu umbra, şi bezne cu lumini,Nu-şi va-ncălzi vreodată povara lui trupeascăLa soarele iubirii tronlnd peste grădini!Mergi, dacă vrei, în lume şi mire îţi găseşte,Care să-ţi muşte sinii, stupidul animal,Apoi, în remuşcare spre mine te grăbeşte,Fecioară pîngărită într-un amor banal...Poţi mulţumi pe jume doar un stăpin, pricepe!»Copila pradă, insă, unei dureri adineiStrigă: — «Simt că abisul în mine îşi începeNebuna-i prăbuşire: o, inimă, tu plingiArzînd precum vulcanul profund ca o genune:Nimic nu-1 potoleşte pe monstrul meu gemînd,Chiar setea Eumenidei nu-1 poate-acum răpune,Care cu torţarn mînă îi arde trup şi gînd.

De lume să ne-ascundă perdelele închise,Şi-adincă oboseală ne fie pat duios:Vreau să-mi topesc sărutul pe gura-ţi de abise,La sinul tău să-mi aflu mormîntul răcoros!»— Pieriţi fără de urmă, voi victime urîte,Duceţi-vă pe drumul bătrînului infern!Genunele v-aşteaptă cu guri posomoriteCu bice de văpaie păcatului etern,( 194 )________________________________EPAVE______________________________________

Care se zvîrcoleşte urlînd ca o furtună.Nebune umbre, -acolo, spre pofte vă împing;A voastră vilvătaie cu moartea se-mpreună:Plăcerile sunt înseşi pedeapse ce vă-ncing.In peşterile voastre n-a înflorit vreo rază,Doar prin spărturi de cremeni miasmele pătrund,S-aprind ca felinare ce, pîlpiind a groază,In trupurile voastre parfume grele-ascund.Sterilitatea aspră a bucuriei voastreV-a scorojit fiinţa şi setea v-a-nteţit,Iar vîntul desfrinării cu bicele-i sihastreVă şerpuieşte-n carne ca-n steagul zdrenţuit.De tot ce-i viu departe, de-a vieţii frumuseţe,Ca lupii prin pustiuri, voi, umbre, alergaţiŞi vă-mpliniţi destinul, penibilă tristeţe,Fugind de necuprinsul cc-n sînge îl purtaţi!CHARLES BAUDELAIRE

LETHETu, monstru crud, tigresă adorată,Vino ia mine, suflet ticălos,în părul tău ca noaptea, unduios,Vreau mina să-mi desfăt, înfiorată;în rochia-ţi în care zac parfumeVreau, fruntea-ndurerată să-mi cobor,Să te respir ca pe-un buchet de dor,Mireasmă a iubirii fără nume.Să dorm, aş vrea, adine şi fără teamă,Un somn ca moartea-n care să-mi depun,Fără suspin, sărutul meu nebun,Pe trupul tău cu-adinci luciri de-aramă.Spre-a-mi risipi durerile-mi odoareE patul tău abisul legănat;Pe gura ta uitarea a uitatAl Lethei duh, sărutului izvoare.Martir docil, neştiutor, pe caleDestinului de-acum, deliciul meu,Supliciului supus fiind mereuVoi asculta poruncile-i totale.Spre-a m-adormi, voi suge în risipăOtrăvile la care m-am supusDin sfîrcu-acestor sîni de nesupus,In care n-a fost suflet nici o clipă.( 196)CELEI PREA VESELEPrivirea, gestul, gura taCa o privelişte mă-ncîntă,

Pe chipul tău surisul cîntă,O briză-n cer ce m-aştepta.Pe întristaţi tu îi vrăjeştiCu sănătatea ta prea plinăCe curge, proaspătă lumină,înalt din umerii regeşti.Răsunătoarele culoriVeşmintelor văluitoare,Poeţilor inspiratoare:Eşti toată un balet de flori.A' cugetului tău lumescNebune rochii, par emblemeŞi-i sufletul nebun şi gemeŞi te urăsc şi te iubesc!Cîndva,-n grădini mi-am preumblatFiin{a-n blîndă trîndăvie,Dar, cu cerească ironie,El, soarele, m-a sfîşiatŞi inima mi-a ofilitCu primăvara şi verdeaţa,Incit o floare-şi frînse viaţaSub pasul meu batjocorit!( 197 )CHARLES BAUDELAIRE

Aşa,-ntr-o noapte, aş dori,Cind ora voluptăţii bate,Comorile-ţi nemaiumblateCa un tîlhar a-ţi jefui,Ţi-aş pedepsi frumosul trupŞi sinii tăi de fată pură,Şi-o rană, proaspătă arsură,Uimită-n carnea ta să rup,Şi, fericire-n apogeu,Prin buzele astfel croite,Bogate, moi şi-ndrăgostite,Să-ţi torn adine veninul meu!EPAVE

PODOABELEIubita era goală şi, cunoscîndu-mi firea,Asupra sa păstrase sonorele podoabe,A căror bogăţie i-arată semeţireaCe-o au în zile faste a' maurilor roabe.Cind se aruncă-n dansu-i, cu clinchete barbareMetal şi pietre rare în străluciri se-mbină;Extazul mă cuprinde, iubindu-i cu furoareAcest amestec tainic de sunet şi lumină.Era, deci, pe divanu-i şi se lăsa iubită,Surisu-i de plăcere ii înflorea dorinţa,Iubirea mea adîncă o cuprindea-n ispită,Ca marea-n flux cind ţărmul îşi năruie fiinţa.Tigroaica îmblinzită, mă urmărea ca-n ceaţă,Mereu mai visătoare, cu-mbietoare poze,Lubricitate simplă, candoare îndrăzneaţă,Dînd farmec nou acestor străvechi metamorfoze.Ce braţe, ce picioare, ce coapse-n fericire,Lucind în unduirea de lebădă sub stea,

Mi-acaparau privirea precum o nălucireŞi pintecul, şi sinii, ciorchini din via mea,Ca Îngerii pierzării mă îndemnau spre bine,Spre o prea-tulburare a sufletului meu,Ce se afla-n cristalul de rocă-n clipe lineUnde se aşezase cu calmul lui de zeu.f 199 )CHARLES RAVDF.LA1RB

Mi se păreau unile de-o linie ciudatăAle Antiopei coapse cu bustu-unui imberb,Sub zveltul tors sta şoldul in curba lui bogată,Pe chipu-i brun, sălbatic, lucea un fard superb.Şi lampa, cu încetul, se îndură să moară,Şi doar din vatră jarul uşor mai clipocea,Stingîndu-se-n suspinu-i, cînd îumina-ntr-o doarăŞi pielea-i ca arama în singe se-mbăta!EPAVE

METAMORFOZELE VAMPIRULUIFemeia.-n timpu-acesta, se zvîrcolea sălbatic,Asemeni unui şarpe dansînd peste jăraticŞi frărnîntîndu-şi sinii încorsetaţi, abia,îmi gifîia cuvinte într-o mireasmă grea:— «Am buze dulci ca fraga, şi am acea ştiinţăDe a topi-n plăcere bătrîna conştiinţă,Zvînt lacrimile toate pe gurguiaţi-mi sîni,Şi-i fac, precum copiii, să rîdă, pe bătrîni,Căci, pentru cei ce goală mă văd, şi fără voaluri,Sunt lună şi sunt soare, şi stele peste valuri!Aşa-s de pricepută în voluptăţi, fierbinteŞtiu palmele-mi oriunde bărbaţii să-i alinte,Şi-abandonîndu-mi sînii, cu patimă mi-i gustă;Timidă sunt, lascivă, fragilă şi robustă,încit în patu-n care se leşină-n plăceri,Neprihăniţii îngeri ar năvăli din cer!»Cind oasele-mi sărmane de măduvă mi-a storsŞi, vlăguit, spre dînsa iar chipul mi-am întorsŞpre-ai da o sărutare de dragoste, vai, mie,Un pîntec văzui, doară, plin-ghiol de murdărie!O spaimă ca de gheaţă privirile mi-a stins,-Iar cind, o clipă-n urmă, lumina m-a cuprins,Alături, chiar pe locul hidoasei întrupăriDe slnge îmbuibată şi fără-asemănări,Văzui frînturi de oase puţind mucegăite,tn scrişnet de morişcă, săltlnd înnebunite,Ca tabla ruginită izbită-amar de vîntIn nopţile de iarnă cu monştri pe pămînt.( 201 )

GALANTERIIGALANTERII

HAVUZULŢi-s ochii obosiţi, iubită!Inchide-i şi rămii aşaDe nepăsare, liniştităPlăcerea a ţi-o distila.Afară murmură havuzulŞi noapte, zi, făr'de răgaz,

Cu taină-ţi mingiie auzulContinuîndu-mă-n extaz.Jerba se desfirăIn mii de flori,Phoebe Ie prefirăCu vii culori,Cad ca dintr-o lirăStropii sonori.La fel şi inima-ţi se-avintăIncendiată de plăceri,Iar cerul vast n-o înspăimintăCu neştiutele-i puteri.Apoi, scăzînd ca înspre moarte,Tristeţi ce-n unduiri se sting,Mi-adună-n suflet clipe spartePe panta timpului năting.Jerba se desfirăIn mii de flori,Phoebe le prefirăCu vii culori,Cad ca dintr-o lirăStropii sonori.( 203 )CHARLES BAUDELAIRB

O, tu atîta de frumoasă,Cînd aplecat spre sinul tăuAscult cea undă mîngiioasă:Havuzul suspinind mereu!Şoptiri in arbori, lună plinăîn vuiet ape, şi-mprejurMelancolia ta seninăOglindă-a dorului meu pur.Jerba se desfirăîn mii de flori,Phoebe le prefirăCu vii culori,Cad ca dintr-o lirăStropii sonori.GALANTERII

OCHII BERTHEINu vă sfiiţi de ochii cei mai făloşi din lume,Voi, ochi ai mîndrei mele, din care se strecoarăO nu-ştiu-ce minune ca Noaptea de uşoară,Vărsaţi asupra-mi bezne ţesute in parfume!Ochi mari ai dragei mele, mistere adorate,Cu magicele peşteri mereu v-asemujesc

Acolo, printre umbre letargice, tînj^sc

în vagă licărire comorile unate!Privirea ta, iubito, tăcută, adîncă, vastă,Ca Noaptea-i, fără margini şi străl^nd ^ g^Iubirea şi Credinţa arzînd, aceeaşi ste3)

Ce pîlpîie-n adincuri, voîuptuoasă, casta.( 205)CHARLES BAUDELAfRE

IMNPreascumpei, preafrumoasei care

în sînge îmi străluminează,Icoana mea netrecătoare,Salut a nemuririi rază!E răspîndită-n viaţa-mi toatăCa sarea în văzduhul mării,în sufletu-mi avid înoatăŞi varsă gust etern cîntării.Mireasmă proaspătă-n tăcereaUngherului care ne-ascunde,Cădelniţă arzîndu-şi miereaîn taina nopţilor profunde,Cum, dragoste fără prihană,Să-ţi cint minunile acele?Tu, bob de mosc, ascunsă ranăîn miezul nemuririi mele!Preabunei, preafrumoasei careMi-e bucurie-n vîrf de soarte,Icoana mea netrecătoare,Salutul meu în peste-moarte!( 206 )PROMISIUNILE UNUI CHIPÎmi plac, frumoasă brună, sprincenele-ţi arcate,Din care mari tenebre se ivesc,Iar ochi-ţi de tăciune îmi toarnă-n gînd păcateCe nu-s funebre, ci mă fericesc,Fiindcă ei sunt asemeni cu părul tău de noapte,Ca o pădure, firea-ţi podobind,Ochi tinjitori, spre ochi-mi luciră-aceste şoapte:«Amant al muzei plastice fiind,Urmează-ţi deci speranţa ce ţi-am ivit-o-n sîngeCu gusturile ce le profesezi,Şi vei putea de-ndată să ţi le poţi ajunge:De la buric la pulpe, să le vezi;Da, vei găsi în vîrful celor doi sîni-minune,De bronz, două medalii largi, ca-n vis,Şi sub un pîntec neted, sublimă goliciune,Pictat în tonul palid-indecis,O, pajişte de lină bogată, soră buna,Acestor plete mari ce le adori,Dulce,-ondulată, deasă, care in ea adunăCea Noapte fără stele, numai nori!( 207 )CHARLES BAUDEIMRE

MONSTRULsauÎNSOŢITORULUNEI NIMFE MACABRETu, sigur, nu te-asemeni, scumpa mea,Cum zice Veuillot, cu o brinduşă,Chiar dacă-amoruri, jocuri, faimă rea,Te fierb şi-acum, bătrînă căldăruşă!Se duce prospeţimea, scumpa mea,Copilă-mbătrînind cu anii! Iată,Ca nişte caravane în tumultŢi-au scris pe faţă lustrul fără patăA lucrurilor folosite mult,

Ce încă sunt seducătoare, iată!Verdeaţa celor patruzeci de aniNu-i monotonă încă, nici tardivă;Prefer ai Toamnei struguri dolofaniDecit, în Mai, o floare costelivă!Nu, nu mă obosesc trecuţii ani!Căci incă are haz scheletul tău,El, mai păstrindu-şi graţiile sparte;Orbitele-ţi, ca solniţe de hău,Mă pipărează cu tăceri aparte;Da, încă are haz scheletul tău!Ridicolii amanţi mă tasă rece,Cu tot melonul lor ca un dovleac!Cind mina mea pe umeri-ţi petrece,Chiar Solomon îmi pare mai sărac(208)GALANTERII

E părul tău o cască albăstrind,Umbrind la fruntea ta de luptătoare,Ce nu gindeşte şi-încă ne-roşindPrin spate se salvează de pudoarePe sub zulufii căştii albăstrind.Sunt ochii tăi asemeni cu noroiul,în ei lucind ceva ca de spital;Ci fardul gros acoperindu-ţi boiulLe dă deodat' un aer infernal!Sunt ochii tăi mai negri ca noroiul'Desfrîu total într-un total dispreţE gura ta amară, şi provoacă;Această gură încă-i rai semeţŞocîndu-ne cu vinovata-i joacăDesfrîu total într-un total dispreţ!E muşchiulos piciorul tău, îmbieCînd urcă pe-nălţimi, peste vulcan,Chiar dacă o zăpadă subţirieDansează-afurisitul ei cancan;Ce muşchiulos piciorul tău îmbie!Dar pielea-ţi aspră-i şi ne-alintoasă,Precum o are un jandarm bătrînNe-mai-ştiind sudoarea voluptoasăCum făr'de lacrimi ochiu-ţi este spin(Şi totuşi ea mă cheamă alintoasă!)II

Tu, proasto, drept la Dracu te vei duce!Şi-aş merge, zău, cu tine, bucuros,Dar zboru-ţi cu aripile-i năuceMă Inspăimîntă, e prăpăstios.Deci, singură la Dracu te vei duce!15 Ch. Baudelairi

( 209 )CHARLES BAUDBLAIRE

Genunchii mei, rărunchii şi plăminiiMă-mpiedică omagiu să închinAcestui zeu, cum merită stăpinii.«Vai! vai de noi, pâcatu-i asasin!»Se tinguie genunchii şi plăminii.

Oh! sincer, sufăr, clipa greu m-apasăCă nu pot merge-acolo la Satan,Spre-a te vedea, cind bese cu pucioasă,Cum ii săruţi sdrbavnicul organ!Oh! sincer, sufăr, clipa greu m-apasă!Tu, chin aprins! cit sunt de Întristat,Cu torţa, de-a nu-ţi fi însoţitorulAcolo,-n iad, că m-am concediat,Ah, scumpa mea, poţi fi judecătorul:Mă chinuiesc şi sunt prea-intristat,Fiindcă de-atita vreme te iubesc,E logic, deci! Şi, în concluziune,Vreau, Răului esenţa să-i găsesc:Fii tu, perfectul monstru, stricăciune;Ah, da! bătrîne monstru, te iubesc!

INSCRIPŢIIVERSURI PENTRU PORTRETULD-LUI HONORE DAUMIERO, cititor! îţi prezentăm un tipDe înţelept, ce-n arta lui subtilăNe-nvaţă să privim al nostru chipRlzind, dar şi plînglndu-ne de milă.E un satiric, un zeflemitor,Şi dăruirea cu care picteazăRăul din jur cu numerosu-i corA inimii frumseţe îi probează.Nu-i rîsul lui grimasă din MelmothSau din Mefisto care se răsfaţăSub torţa lui Alecto peste totVin pîrjolind, dar care ne îngheaţă,E rîsul său de veselie, darNu e decît durere şi povarăAverea sa, ce strălucind cu har,Stă semn în bunătatea lui amară!(212 )—INSCRIPŢII

LOLA DE VALENCEAtitea fete mîndre, oriunde şi oricînd,Prieteni, şi dorinţa e-n permanent balans;Ah, strălucitul fannec al Lolei de Valence,Bijuterie rară in negru-roş arzind!(213)CHARLES 1AUDEI AIRE

PE CEAŞCA, IN ÎNCHISOARE,A LUI EUGENE DELACROIXÎntemniţat poetul, bolnav şi chinuit,Călcind pe manuscrise cu pas împleticit,Măsoară c-o privire aprinsă de teroareA ameţelii scară şi sufletul ii doare.îmbătătoare risuri, vuind in puşcărie,Prea-stranii şi absurde l'-invită la trezie;In preajma-i Îndoiala şi Frica strălucescRidicol, prea hidoase, cu mersul nefiresc.Un geniu sub tăcerea cu ziduri ticăloase,Şi ţipete-n adîncuri, şi spectre fioroase

Involburate-n roiuri, auzu-i ameţindu-1,Biet visător, oroarea îi locuieşte gîndul;Iată-ţi emblema, Suflet, cu visurile-n ceji:Realul te-năbuşă cu groaznicii pereţi!(214)

g PIESEit( DISPARATECHARLES BAUDELA1RE

GLASUL

Pruncie-n dulce leagăn! biblioteca plinăSta-n juru-mi ca un Babei de tomuri, acoloCenuşa latiniei şi pulberea elinăSe-amestecau, iar eu doar cît un in-folio.Un glas de din adincuri şoptea cu viclenie:«Pămintul e o tortă zimbind îmbietor,Şi pot să-ti dau plăcerea cu zarea aurieA poftei fără saţiu, ce n-am să ţi-o măsor.»Alt glas, ce tainic însă! rostea a lui dorireAleasă precum vintul într-un tărim avut:«Oh, vino să pătrundem in cea călătoareDe vis fără de seamăn şi nemaicunoscut!»Da, glasu-acesta, parcă, îmi alinta auzul,Inspăimîntindu-1 totuşi cu necuprinsul lui,Ci i-am răspuns: «Să mergem!»De-atunci mi-e călăuzul,E-a mea fatalitate, e rana zborului,Cum o numesc. Dincolo de-acest decor de viaţă,Abis şi-ntunecare in zorii săi trufaşi,Ciudate lumi, distincte mi se rotesc în faţă,Cind eu tirăsc aspide muşclndu-mă de paşi.De-atunci precum profeţii ador asprimea mării,Pustiul, cu tandreţe, mi-1 fac eu însumi dar,Şi rîd în zi de doliu, vărs lacrimi sărbătorii,Iar gustu-mi pare dulce cind beau un vin amar.Tot căutind la ceruri ades îmi lunec pasul,Şi iau ca fapte-aievea tot felul de minciuni;«Cei înţelepţi, şopteşte din tainiţa sa glasul,N-au visuri de minune cum au acei nebuni!»<216>PIESE DISPARATE

NEPREVĂZUTULCînd tatăl său, de viaţă, in chin se despărţea,Trist, Harpagon, privindu-1, sta frămintat de ginduriŞi-ntrebător, în sine, neliniştit zicea:«Avem, pentru sicriu destule sclnduri?»Şopteşte Celimena: «M-a izvodit frumoasă,Cu inima curată, chiar bunul Dumnezeu.»— Inima ei! Supusă-i la fumul de pucioasăîn iad: jambon uscîndu-se mereu!Un scrib, un biet opaiţ dorindu-se făclie,Sărmanului, pe care cu scrisu-i 1-a-necat,Ii spune: «Unde-1 vezi tu pe Cel ce totul ştie,

Pe Domnul cel de tine lăudat?»Dar, decît toţi mai bine un desfrinat se-arată,El cască pe-ndelete, fiind ce poate fi:Neputincios şi leneş: «Ah! m-aş dori o datăUn virtuos, dar nu ştiu-n care zi!»La rîndu-i, orologiul, cu voce joasă-ngînă:«E putred osînditul! Ce rost să-1 mai previn?Orb, surd, fragil e omul, ca un perete pînăli prăbuşesc insectele-n destin!»Şi apoi vine Cel ce cu toţi îl negară,El, mindru şi sarcastic cuvintă: «V-amintiţiCă-n liturghia neagră din fiecare searăDin vinu-mi aţi băut preafericiţi!(217 )CHARLES BAUDELAIRR

In sufletele voastre mi-aţi înălţat altareŞi-aţi sărutat in taină chiar fundul meu murdar!Satana sunt! iar rîsu-mi învingător şi mare,E slut ca lumea-n chipul său hilar!Cum aţi putut deci crede, făţarnici demascaţi,Maestrul să vi-1 rideţi, să-1 înşelaţi la joc,Plăcindu-vă preţ dublu pe viaţă să-ncasaţi,Aicea, aur, dar şi-n cer un loc?E dreptul la răsplată: bătrin e vlnătorul,Şi-a stat atît la pindă să-i cadă prada-n la).Prin marile desişuri vă voi purta în zborul,Ciraci ai bucuriei fără saţ,Prin marile desişuri din munţii fără seamă,Prin a' cenuşii voastre mormane drum tăindSpre un palat cit mine de-nalt şi fără teamă:Un bloc din piatră dură, strălucind;Căci e făcut din trupul păcatelor mulţimei:In el, dureri, orgolii şi glorii am închis!»In acest timp, un tnger din cer, deasupra crimeiIzbinda o suna, din paradis,Acelor ce cuvîntă cu inima: «Părinte,Slăvit să fie biciul, Durerea ce ne-o dai!Stau sufletele noastre în mîinile-ţi preasfinte,In grija-ţi care pentru om o ai».Şi-al trimbiţei clnt mindru legănător mingiieAmurgurile-acestea cu sfîntul lor cules,Extazul ei pătrunde ca fumul de tămîieIn cei ce cîntă Domnului ales.PIESE DISPARATE

RĂSCUMPĂRAREASpre-a ne plăti vecia ceţeiOgoare două ni s-au dat,Şi le muncim neîncetatCu fierul minţii îndrăzneţe;Trudind să crească trandafiriiIar bobul trup să bage-n spic,Noi stoarcem frunţii pic cu picSărată lacrima trăirii.E Arta un ogor, IubireaE celălalt; tîrziu, cindva,Cînd totul se va judeca,

Spre a-mblînzi dumnezeirea,Va trebui s-avem prea-plineHambare şi noian de floriCu nestemate în culoriŞi Îngerii ne vor susţine.

CHARLES BAUDELAIRE

UNEI MALABAREZEPicioarele-ţi sunt tot ca şi miinile de fine,Iar coapsele-îi, prelunge, pe-o albă-ar prinde-o bine;Artiştii te admiră, căci ochii tăi, regină,Mai negri-s decit pielea de întuneric plină.tn ţară ta, ce Domnul ţi-a dat-o, pururi caldă,Ai grijă ca luleaua stăpînului să ardă,In sticle apă rece să torni şi-arome dulci,De lingă pat ţînţarii sîcîitori s-alungi,Şi dis-de-dimineaţă, cînd frunzele dau glas,De la bazar să cumperi banane şi-ananas.Desculţă, ziua-ntreagă, tu umbli şi viseziTot fredonind vrun cintec străvechi, malabarez,Iar cind coboară seara de purpură-n tăcere,Pe vechea rogojină odihna iar te cere,Şi-n somnu-ţi se adună, în stoluri, colibri,Şi, floare adormită,-i înveţi a înflori.De ce, preafericito, vrei tu să mergi în Franţa,Unde mulţimi de oameni işi chinuie speranţa,Şi-ncredinţîndu-ţi viaţa matrozilor străiniSă-ţi laşi pe totdeauna roz-albii tamarini?Te văd: abia-mbrăcată în muselini uşoare,Pe străzi întunecate sub ploaie şi ninsoare;Ah, cum vei plînge traiul de-aici — un tainic fumŞi prinsă in strlnsoarea corsetului de-acum,Prin glodurile noastre va trebui, ah, da,Pe-o pline amărită să vinzi splendoarea ta,Privind cu-ndurerare topindu-se sub cerFantoma tristă-a unui pierdut cocotier!( 220 )(^ BUFONERII.

BUFONERIICHARLES■AUDBLAIRB

LA DEBUTUL AMINEI BOSCHETTILA TEATRUL DB LA MONNAIB,BRUXELLES

Amina zburdă, cîntă, suride fericită,Jar Welche: «Pentru mine, parc-ar vorbi-n sanscrită;V crîngurilor nimfe, ivite efemer,Le ştiu doar din Montagne-aux-Herbes-potageres!»Pictorul său minune-i şi ochiul clematită;Delir ne toarnă-n suflet: Amina-i o ispită;Iar Welche: «Miocinoase-s deliciile şi pier!Nevastă-mea se poartă cu mult mai auster.»Ah, voi nu ştiţi: silfida cu pasul triumfantE-n stare să-1 Înveţe chiar vals pe elefant,Pe barză veselia, pe bufniţă să rida,Ci Welche strigă: «Huideo!» cu limba lui cea hidă:Ca şi cind, dacă Bachus bourgogne vrind să-i ofere,

El, monstrul, ar răspunde: «Mai mult mi-ar place-o bere!»(332)BUFONERII

DOMNULUI EUGENE FROMENTINA PKOPOS DE UN NEPOFTIT,CARE SE CONSIDERĂPRIETENUL SĂU

Mi-a spus că e foarte bogat,Şi că holera-1 ocoleşte;— Că aurul şi 1-a-ncuiat,Că, Opera, o preţuieşte;— Că e nebun după natură,Asemeni domnului Corot;— Că, încă, nu avea trăsură,Ci-i va veni cu cai cu tot;— Că marmură şi cărămidăŞi grinzi în negru, stîlpi bronzaţiîi plac, şi-n fabrica-i solidăAre trei meşteri decoraţi;— C-ar poseda, în plus de case,Douăzeci-mii acţiuni la Nord;Că, pe un fleac, işi procuraseRame cu marca Oppenord;Că s-ar fixa chiar in Luzarches,Unde nimic n-are măsură,Şi că In Piaţa PatriarhiiA dat o mare lovitură;Că soaţa nu şi-o mai iubeşte,Nici mama; — dar credea, şi eUn suflet ce se veşniceşte,Că 1-a citit pe Niboyet!CHARLES BAUDELAIRE

— Că-i pentru dragostea de-o noapte,Că-n Roma, loc de plictiseli,O doamnă cu aprinse şoapte,Se-ndrăgostise grav de el.Timp de trei ore şi jumateAst vorbăreţ de prin TournaiMi-a spus rapid viaţa-i toată,De parcă mintea-mi nu mai e.Ar fi să-mi bat o lună guraDe suferinţa mea să-ţi zic;Şi mă gîndeam struhindu-mi ura:de-aş putea dormi un pic!»N-am îndrăznit măcar să miaun,Cum nici să pleci, cînd vrei, nu poţi,Şi fundul mi-am frecat de scaun,Visînd, in ţeapă să-1 cocoţ.Bastogne se cheamă acest monstru,Fugind de biciul meu, şuvoi;Eu, in Gascogne, să-mi aflu rostu,In apă ineca-mă-voi,Dacă-n Parisul cu-ale sale— In care toţi se-ntorc, la ce!?—ti voi mai intîlni pe calePe nătărăul din Tournai.Bruxelles, 1865

BUFONERII

UN CABARET VESELPE DRUMULDE LA BRUXELLES LA UCCLE

Tu, cel nebun după scheleteŞi alte detestate-nsemne,Condimentînd plăceri, pesemne(Ce-au fost în fapt nişte omlete!),O, Monselet, bătrin hai-hui!«tn faţa cimitirului»,Această insolită firmăDin nou in gindu-mi te confirmă.16 Ch. Baudelaire

( 225 )

ALTE FLORIALE RÂULUIALTE FLORI ALE RĂULUI

EPIGRAFPENTRU O CARTEBLESTEMATATu, paşnic cititor, bucolic,Naiv şi sobru, şi uman,Azvirle-acest saturnianScris orgiac şi melancolic,Capcana stilului retoricDe n-o cunoşti de la Satan,Iţi voi părea nebun! E-n van!Azvîrle scrisu-mi alegoric!Dar dacă, totuşi, vei porniTăcut a-mi pipăi abisul,Citeşte-mă, spre-a mă iubi;Tu, care-ţi cauţi paradisulŞi-n suflet patimile-ţi gemDeplînge-mă!... Sau te blestem!CHARLESBAUDELAIRE

EXAMENLA MIEZUL NOPŢIICînd miezul nopţii bate iar,Ne întrebăm, privind la ornic,Timpul de azi, de ne-a fost spornic,De n-a trecut, cumva,-n zadar:— Astăzi, o zi predestinată,Vineri, în treisprezece, da,De ne mai amintim, cumva,Pe via}a noastră-am pus o pată,Căci pe Isus l-am ponegrit,El, între dumnezei preabunuî,Şi — parazit sugînd stăpinul —Un Cresus tîmp ne-a ghiftuit;Pentru plăcerea ăstui monstru,Satanei stînd cirac intim,Scuiparăm peste ce iubimŞi-am lăudat urîtul nostru;Iar celui slab călăi am fost,Aşa robindu-ne trufiei,

Şi imnuri am cintat ProstieiCu fruntea ei de taur prost.Apoi, Materiei cumplite,Sărutul, în genunchi, i-am dat,Şi, încă,-ain binecuvîntatPutreziciunea ce ne-nghite.In fine, pentru-a-năbuşiCea ameţeală în delire,Sfoi, preoţi vanitoşi ai Lirei,(228)ALTB FLORI ALE RĂULUI

Glorificaţi spre-a împliniBeţia-n tainele-i funebre,Fără de- chef, mincind siliţi,Să stingem lampe, istoviţiSă ne ascundem în tenebre!CHAKLBS BAUDELMRBMADRIGAL TRISTNicicum nu-mi pasă dacă eşti cuminte!Fii tristă! fii frumoasă! IăcrămîndŢi-adaugi farmec celei dinainteCum fluviul acelui şes fierbinteŞi cum furtuna florilor gemind.Şi, de pe chip, de-ţi cade bucuria,Mihnirea, da, mai mult ţi-o îndrăgesc;Sau cind dureri spre tine-şi vor stihia,Cind, orb, trecutu-şi varsă nebuniaPeste-acest azi ce vreau să ţi-1 sfinţesc.Mi-eşti dragă, da, cind ochi-ţi mari revarsăCa sîngele fierbinte, apa lor,Şi te mingii cu mina-n doruri arsăCind spaimele te-nvăluie şi par săŢi-agonizeze trupul poftitor.Iţi sorb, dumnezeiască voluptate,Ca imn de taină, delicios şi rar,Zvîcnind, suave, gemetele toate,Iar lacrimile strălucind, agateIluminează-n inima-ţi de har!II

Da, ştiu acum că inima ta geme,Din sine alungind mai vechi iubiriCe încă ard In forja lor poeme,O30)ALTE FLORI ALE RĂULUI

C-ascunzi 'n suflet — veşnice-anateme —Trufii ce izvorăsc nefericiri;Dar cită vreme visurile taleN-or oglindi in ele un infern,Si ca într-un coşmar cu-adîncă vale,Visind otrăvuri, săbii şi pumnaleCu ce iubire ţie se aştern,Cu frică deschizind celui de-afară,Descoperind urîtul peste tot,Zbătîndu-te acum şi-a multa oarăSpre-a nu simţi, cumplit, c-m te-mpresoarăDezgustul lumii, marele despot,Nu vei putea, regină Înrobită

Ce mă iubeşti cu spaimă, ca pe-un zeu,In noaptea de orgie, îngrozită,Să-mi spui, cu sufletul ţipînd, rănită,«Sunt eu stăpina ta, Stăpinul meu!»CHARLES BAUDELAIRE

AVERTIZORULIn cugete, şi eu şi tu,Purtăm o viperă ce creşteŞi stînd ca pe un tron, zeieşte,Cînd spunem: «Vreau!», ea zice: «Nu!»Iar ochii de ţi-ai cufundatIn al plăcerilor păcat,Ea şuieră: «Ţi-ai dus povara?»De faci copii, ori pomi plantezi,De scrii poeme sau sculptezi,Te-ntreabă: «Apuca-vei seara?»Fie că-ncerci, ori speri mereuNu poţi petrece un moment:Fără-acel crud avertismentAl viperei din eul tău.(232)ALTE FLORI ALE RĂULUI

RĂZVRĂTITULUn înger ca un vultur din ceruri se avîntă,Pe păcătos îl prinde cu miinile de părSi-1 scutură spunîndu-i: «Să crezi in legea sfîntă!Sunt îngeru-ţi de pază! Minune şi-adevăr!Vei îndrăgi de-acuma, cu-ntreaga ta fiinţă,Săracii, răii, proştii, schilozii — negru val!—Cu-a tale milostenii şi veşnica-ţi căinţăPentru Isus aşterne covorul triumfal.Aceasta e Iubirea! Cit inima-ţi e trează,Extazul reaprinde-ţi, la Domnul genunchează:Sublimă Voluptate-i, şi doar cei buni o au!»Si îngerul certîndu-1 din dragoste adincă,Pe-afurisit, cu pumnii, îl mîngiie şi încă;Dar pururi osinditul răspunde: «Nu! nu vreau!»(233 )CHARLES BAUDELAIRB

DEPARTE MULT DE-AICICăsuţa parcă e sfinţităŞi-n ea o fată prea gătităîn linişte, şi pregătită,îşi răcoreşte fragezi siniiCu fluturarea blîndă-a mîniiŞi-ascultă plinsetul fîntînii;E Dorothea! şi-o găsescBlînd imnul apelor din zareŞi-aripa vîntului cerescŞi sufletul i-1 podobesc.Oe sus in jos cu grijă mareîşi unge trupul său zeiescCu miruri: sfîntă miresmare —Iar într-un colţ se stinge-o floare.(234)ALTE FLORI ALB RĂULUI

RECULEGERE

Durere, fii cuminte, reintră-n calm, frumoasă,Doreai să vină Seara; priveşte-o cum coboară:Peste oraş, tăcută, o atmosferă joasă,Dind unora odihnă, la alţii grijă-amară.tn timp ce gloata lumii de vechi plăceri setoasăSe lasă biciuită ca de-un călău, ocarăSi remuşcări culege — serbare vicioasă —Durerea mea, dă-mi mina şi să fugim, fecioară,Departe. Iată anii cei morţi cum se aratăPridvoarelor de ceruri, in haină demodată,Din ape-adînci Regretul, surîs opalescentŞi Soarele se stinge sub arcul unui nor;Da, draga mea, e noaptea sosindu-ne uşorPrecum un lung linţoliu sosind din Orient.CHARLES BAUDBLAIRB

ABISULPascal şi-avea abisul in propria-i trăire,— Vai! totul un abis e: dorinţă, vis, cuvint!Şi am simfit adesea al Groazei aspru vintCum părul îmi ridică, nebună-nvîlvorire.Sus, jos şi pretutindeni, adine, peste pămint,îngrozitorul spaţiu ce-i fără de oprire...Cu inţeleptu-i deget şi-a lui neprihănireîmi desemnează Domnul coşmaruri peste cint.Chiar somnul mi se pare un puţ enorm ce-ascundeOrori nedefinite ducind spre nu ştiu unde;Şi oricare fereastră mă zvîrle-n zări enorme.Da, sufletu-mi, ce pururi e chinuit de toate,Rîvneşte-a nefiinţei insensibilitate;— Ah! de-am ieşi o dată din Numere şi Forme!( 236)ALTE FLORI ALB RĂULUI

TÎNGUIREA UNUI ICARSunt fericiţi, sătui, uşori,Amanţii fetelor pierdute,Cind mie braţele mi-s rupteFiindcă-am strîns cu ele nori.Voi, sori fără asemănare,Care-n adine de cer luciţi,în ochii mei de voi orbiţiDoar amintirea mai tresare.Zadarnic spaţiului voiiSă-i aflu miezu-n tainic joc,Sub nu ştiu care ochi de focAripa mi se nărui,Şi ars de dorul meu zeiesc,Nu voi avea onoarea sfîntă,Genunea care mă-nmormîntăCu numele-mi s-o-nveşnicesc.(237)CHARLES BAI LA1RB

CAPACULOriunde-1 poartă soarta, peste uscat sau mare,într-un tărîm fierbinte, ori sub un soare şters,Ca slujitor al Crucii sau întru Desfrînare,Biet cerşetor, sau Cresus vestit in Univers,C-o minte mai înceată, ori mult-iscoditoare,Din sat sau din cetate, pribeag în veşnic mers,

Pe om îl paşte pururi a tainelor teroareŞi cată-n sus cu spaimă, spre-un bănuit advers.Acolo, Cerul! Criptă cu-naltul strivitor,Plafon cu luminaţii de operă, decor,Şi sîngerînd actorii dansează-a nesfîrşire;Speranţă pentru schivnici şi iad pentru cei răi,O, cer! capac ce-acoperi cazanul cu văpăiIn care fierbe, vastă, mărunta Omenire.

(238)POEMB DIN PRIMA EDIŢIE POSTUMĂ

POEMEDIN PRIMAEDIŢIEPOSTUM^CHARLES BAUDELAIRB

RUGA UNUI PÂGÎNAh! nebunia nu-ţi opri;Cu flăcări inima-mi străbate,Tortură scumpă, Voluptate!Diva supplicem exaudi!Zeiţă răspîndită-n aer,Adincul spre-a mi-1 încălzi,Topeşte-mi amorţitul vaierŞi-un imn de-aramă-ţi voi porni.Fii, Voluptate,-a mea regină!Şi-o* mască de sirenă-ţi puneDe carne şi de catifea,Sau dă-mi odihna cea deplinăIn vinuri mistice, nebune,Şi fii mereu fantoma mea!(240)POEME DIN PRJMA EDIŢIE POSTUMĂ

LUNA JIGNITAO, Lună, tu, pe care te adorau părinţii,Regină de azururi, cu strălucit seraiDe stele-n podobire urmindu-te, alai,Tu, Cynthie bătrînă dlnd farmec suferinţii,Mai vezi, trudiţi, amanţii în somnul lor de raiCu gura-ntredeschisă uşor zimbindu-şi dinţii?Sau pe poet in veghe storcind puterea minţii?Ori cum se-mperechează năpirci sub ciumăfai?Sub dominoul galben, cu pasul clandestin,Mai mergi, precum in veacuri, din seară pină-n zori,Endymion aşteaptă, să-i dai al tău suspin?...— «Pe maică-ta, copile al unui veac de-orori,O văd stînd la oglindă, cu trupul gîrbovit,Privindu-şi jalnic sinul cu care te-a hrănitj»..17 Ch. Baudelaire

( 341 )CHARLES BAUDELAIRB

PIPA PĂcnDUPĂ LONGFEIXOW-

Atunci, Gitche Manito, Stăpînul mare-al Vieţii,

A coborît puternic din zarea dimineţiila verdea şi imensa cimpie cu coline;La Rouge Camere, semeţ, pe-nalte stînci,Lumina dominind-o şi spaţiile-adinciSta drept, şi vast, şi mîndru, şi-ncrezător ia sine.Pentru-a chema la sfatu-i popoare numeroasePrecum nisipul mării şi ierburile joase,Cu mîna-i de-ndrăzneală, o stincă-a smuls, avan,Şi-a meşterit o pipă superbă pe măsură;Dintr-un buchet de trestii cu falnică staturăA luat pe cea mai lungă spre-a face-o nalt burlan.Şi coaja unei sălcii a rupt cu mina SaEl, Creatorul Firii, luleaua a-ndopa,Şi-acolo, în picioare, ca felinar astralAprinse Pipa Păcii. Şi stlnd în pisc stincosEl a fumat; lumina îl podobea frumos.Popoarele zăriră, deci, marele-i semnal.Şi fumul sfint, ca blinda coloană miresmată,In dimineaţa calmă se arătă pe dată,Fiind, la începutu-i, ca brazda cenuşie,Apoi albastru abur se arginta treptatŞi se mărea întruna urcind neîncetatDe-ajunse să se spargă în bolta azurie.♦ ( 242 )POEME DIN PRIMA EDIŢIE POSTUMĂ

Abia ghicite virfuri a' Munţilor Stîncoşi,Mari, nordicele lacuri cu ţărmii viforoşi,Chiar valea Tawasentha ce-i raiul pămîntesc,Şi codrii Tuscaloosa se-nmiresmind aparte,Toate şi toţi văzură imensul fum departeUrcind in dimineaţă cind zări se rumenesc.Profeţii cuvintară: «Vedeţi această bandăDe fum, care-i asemeni cu mina ce comandă,In lină înălţare şi soarele l-ascunde?Gitche Manito este pe toţi Stăpînitor,Prin acest fum de taină el spune tuturor:«Voi, luptători, la sfatu-mi, veniţi de orişiunde!»Prin patru părţi de zare prin care umblă vîntul,Peste cîmpii şi ape prin care taie gindul,Războinicii din triburi semnalul au zărit,Spre Camere Rouge, spre fumul ca un glas,Tăcuţi se îndreptară in acel mare ceas,Acolo, unde Gitche Manito-a poruncit.Toţi, echipaţi de luptă cu indîrjite chipuriÎnaintau prin verdea prerie, ca nisipuriîmpestriţaţi, ca-n toamnă, pădurea ruginită;Şi ura, care pururi în lupte-i încleştaseŞi în străbunii vajnici ca flacăra dansase,Le-incendia privirea şi rămineâ cumplită.Da, se-ncontrau prin ura străveche şi riătingă,Şi Marele Manito, ce nu ştia să plîngă,Privindu-i cu asprime., dar nu cu ochi despoţi,Ca un părinte cărui dezordinea nu-i placeDorind ca veşnic fiii săi să trăiască-n pace,Iar el, Gitche Manito, părinte bun la toţi,

Puternic, mina dreaptă o-.ntinse peste ei,Şi spre-a le domolire minia grea, de lei,Şi-a frunţii fierbinţeală cu umbra palmei sale,( 243 )CHARLCSBAUDELA1RE

Le spuse atunci cu vocea de ceruri majestuoaseAsemeni unor ape venind tumultuoaseCe cad peste adincuri cu vuiete-abisale:II

«O, seminţie scumpă, eşti plină de păcat!Voi, fiii mei, de-acuma o hotărîre sfîntăVă dă Gitche Manito, cel care vă cuvîntă,Mai Mare peste Fire, şi care, el, v-a datCastorul, ursul, renul, bizonul ce vă-nfruntă.Străvechea vinătoare v-o am făcut uşoară;De ce, dar, vînătorul devine asasin?Iar bălţile, cu păsări le-am populat din plin,De ce nemulţumirea şi vorbele de-ocară?Bogaţi sunteţi şi totuşi furaţi de la vecin!Da, mă desgustă-amarnic războaiele-ntre fraţi,Şi ruga, şi dorinţa ca simple întocmeli;Pericolul stă-n toane şi-n veşnice-ndoieli;Ci numai în unire puteţi să vă salvaţi:Trăiţi de-acum în pace şi-n drepte rînduieli.Curînd la voi veni-va din partea-mi un Profet,Spre-a vă-nvăţa Iubirea şi-a suferi cu voi.O sărbătoare-a vieţii sunt vorbele-i şuvoi;Vă lepădaţi dispreţul: e-un înţelept perfect;Ci daţi-i ascultare spre-a nu pieri apoi!Spălaţi-vă în valuri culoarea de pierire.Aici belşug de trestii şi piatră, munţi întregi;Deci, faceţi-vă pipe. Şi fără războire,Fără vărsări de singe, în dulce înfrăţireFumaţi toţi Pipa Păcii, şi fiţi ai păcii regi!»( 244 )POEME DIN PRIMA EDIŢIE POSTUMĂ

UIEi, armele de luptă indată-şi aruncară,A sîngelui culoare in valuri îşi spălară,Pe chipurile crude, blindeţea se ivind.Din stincă şi din trestii lulele meşterirăŞi, pricepuţi la toate, le mai şi înfloriră,Iar Spiritul,-copiii şi-i alinta zimbind!Cu sufletu-n lumină plecau spre calme zări,Cind el, Gitche Manito, Stăpin pe-ndepărtări,Prin poarta-ntredeschisă se înălţa la cer— Prin aburii-minune ai norilor de fumAtoateştiutorul urca sublimul drum —Prea-mulţumit de fapta-i: tărie şi mister!CHARLESBAUDELAIRB

LUI THEODOR DE BANVILLETu, pletele Zeiţei le-ai înşfăcat c-o minăDe duritate plină — ce-altdată te-a-nhăţat —Erai deplin stăpînul, nepăsător bărbat,Acum, stăpina sorţii tirind-o prin ţarină.Ardea un foc in ochii-ţi, acea precocitateCu care te-nzestrase mindria de-arhitect:

Zidirile în care ai îndrăznit corectŞi anunţau cu fală a ta maturitate.Poete!-al nostru sînge ne părăseşte — faur! —Şi nu din intîmplare cămaşa lui Centaur,Care-i scimbase trupul in chinuri nesătuleA fost de trei ori dată prin balele subtileAle acelor multe şi groaznice reptilePe care, in pruncie, le-a strîns de git, Hercule!(346)

FÂRÂMITURICHARLES BAUDGLA1RB

FÂRÂMITURI(VERSURI DESPERECHEATE)ORGOLIU

Îngeri îmbrăcaţi in aur, purpură şi hiacint.Geniul şi dragostea sunt datoriile-mi uşoare.LACOMUL

Rumeg'nd, eu rid de trecătorii flămînzi.Ca un obuz aş explodaDe nu aş suge ca un cancer.Noroi am frămîntat şi aur am iscatAvea in ochi puterea ce-n inimă-ascundea.Deşert vivant, Parisul îl alunga mereu,El: neirifrint ca fiara şi liber ca un zeu.Privirea-i, nici timidă şi nici nepăsătoare,Se răspindea in juru-i cu lăcomie mare,Şi nări in fremătare drept griji, ca la artiştiCe opera-şi mîngîie cu degetele, trişti.Da, tinereţea fi-va-ţi bogată-n mari furtuniCa Zodia Leoaicei cu ochii arzătoriCe ne alintă fruntea şi braţele-n sudori,Călătorind în spaţii şi respirind fugosEa naşte-acele zine cu mersul amoros,( 248 )FĂRĂMITURI

Ivindu-le-n oglindă, sterilă voluptate;Ca fructe-n pîrguire a lor virginitate.Dar eu zăresc in ochii adinei, răscolitori,Că inima-ţi nu-i pentru plăpinde sărbătoriŞi-această frumuseţe ca fierul in tenebreVa re-zidi Infernul cu nesecate febre,Spre a-mplini desfriul cu groaznicele-i guriŞi a-ntrista simţirea .umilelor făpturi.Da, dbborind sub sine molaticele perneUn trup superb ca noaptea odihnei se aşterneŞi somnul podobindu-şi cu un surîs totalA spatelui său urmă de pofte chinuit.De-o patimă nebună sta aeru-mpregnat;Ca spre o lampă fluturi se năvăleau, perdeauaSub nici o adiere, iar sreaşina ca neaua.Era o noapte caldă, o baie a iubiriiTu, îngere puternic pe chipul mîndru-avîndA Iadului pecete sub care te-ai nălţat,Imblîhzitor feroce, in cuşcă mi-ai băgatSpectacol de ruşine cruzimii tale-oricind,Coşmar în miez de noapte, Sirenă-n totul goală,

Tu ce mă-mpingi spre hăul din mine chiar stind dreptPurtînd veşminte sfinte sau barbă de-nţeleptSpe-a-mi oferi otrava iubirii ce înşalăBLESTEM

Bancul de peşti nestăpinit şi durŞi trecătbarea-ngustă, maelstromul voraceAgită mai domol nisipul surDecît a' voastre inimi, dînd cerurilor rază;Ele-s o aruncare de nobilă putere< 249 )

Acolo unde farul vedeta lumineazăDar care şi ucide moluştele-n tăcere;Şi, încă-a noastre inimi se-aseamănă c-un hanLa care hămesiţii vislndu-şi masa, patul,La cei ce-s înlăuntru se roagă, ţipâ-n van:Ci tac: studentul, popa, tac: tîrfa şi soldatul;Şi pleacă fără-ntoarceri; ce camere infecte:Război, ştiinţă, amoruri; e-ngust al nostru unghi,E rece vatra; patul şi vinul au insectePe oaspeţii aceia eu i-aş servi-n genunchi!SPLEENFXRXMITUM

SCHIŢA PENTRU UN EPILOGLA A DOUA EDIŢIELiniştit ca un înţelept, blînd ca un proscris,...am zisTe iubesc, o, preafrumoaso, tu încîntarea mea...Fără de-asemuire...Orgiile-ţi fără de saţiu şi fără suflet dragostea,Plăcerea ta fără oprireCa peste tot, în însuşi răul, se-arată fără-a se vedea,Bombele şi pumnalele, izbînzile şi sărbătorile tale,Mahalalele melancolice,Hotelurile tale fastuoase,Grădinile de intrigi pline şi de suspine,Templele tale vomitînt rugăciuni muzicale,Disperările-ţi copilăreşti, ochii de bătrînă nebună,Descurajările tale;Focurile-ţi de-artifiqi, explozive bucuriiCare fac să rîdă cerul peste morţi şi peste vii.Viciul tău, prea-venerabil în mătase îmbrăcatŞi rizibila-ţi virtute cu privirile spanchiiIn extaz spre luxul care îl depling cu-adevărat...Principiile-ţi salvate, dispreţuite legi,Statuile trufaşe cu umerii in ceţuriŞi turnurile tale deasupra strălucind,Reginele-ţi din teatru cu vocile-ndrăzneţeŞi clopote, şi tunuri, orchestre asurzindŞi pietre fermecate zidite-n fortăreţe,( 251 )CHARLES BAUDBLAIRE

Şi oratorii care îţi predică amarul,Canalele cu sînge spre Iad tălăzuind,Şi-asemeni cu-Orinocul, pierindu-le izvorul,Şi îngerii tăi încă, bufoni în zdrenţe nouă:în purpură şi aur şi încă-n hiacint,Voi, toţi, rămîneţi martori de truda-mi împlinită:

Perfect precum chimistul şi-n sufletul meu sfînt.Eu, lucrurilor, stors-am esenţa ca un faur:Noroiul tău, priveşte: l-am transformat în aur.POEME DIVCRSE

POEMEDIVERSECHARLES BAUDBLAIRB

POEME DIVERSENu-i aşa câ-i plăcut, acum clnd mi te-asameni,în lungă obosire, la fel cu ceilalţi oameni,Să căutăm o clipă spre Răsăritul vieţiiSpre-a revedea, departe, roş, pragul dimineţiiŞi-naintînd întruna pe cruda noastră caleSă ascultăm ecouri din Încetată vale,Asemeni şopotirii amorurilor noi,Ce Dumnezeu le puse de la-nceput in noi?liti place s-o zărească în fustele ei albe,Cind saltă printre arbori cu înverzite salbe,Stîngace-n graţii pure atunci cind işi ascundePiciorul, dacă rochia-i într-un tufiş se prinde.iuAcolo sus, departe, mai sus de drumul mareSunt ferme şi vilcele, costişe înverziteŞi, dincolo de ele, păduri in ascultare,Şi pajiştile-alpine călcate-ncet de vite,Iar dincolo de-acestea un Iac precum abisulînconjurat de piscuri, măreaţă-ncremenire;Şi apa doarme-ntruna imbogaţindu-şi visul:Nimic nu-i întrerupe eterna neclintire.(254)POEME DIVEKSE

E mohorît deşertul înalt, cu-auz de ceaţă,Şi totuşi cîteodată se simt, sosind abia,Şoptiri şi lungi ecouri parcă din altă viaţă,Ca un oftat de clopot din zare, d-undeva.Peste-aceşti munţi pe care doar viatul ii sărută,Peste gheţarii veşnici în soare aurind,Şi peste sîînci semeţe, prăpăstii stîod la pindă,Şi-n iezerul in care mor serile pe tind,Sub paşii mei, deasupra-mi, jur-împrejur: tăcerea!Tăcerea de din care ai vrea să te salvezi,Cea veşnică tăcere şi muntele-n patereaAcelui aer tainic; iţi pare că visezi,S-ar zice cum că cerul cu-a lui singurătateSe oglindeşte-n apă, iar stincile străvechiAscultă-n reculegeri a lor divinitate:Mister sublim spre care noi nu avem urechi.Iar cînd, din intimplare, un nour rătăceşteŞi adumbreşte faţa acelui lac severAi crede că vezi umbra, plutind dumnezeieşte,A unui suflet care, încet, pătrunde-n cer.IV

Ah, chiar acuma o ascultAfară fredonînd uşor

Precum un monoton tumultPe care-n mtne-1 port cu dor;E ea, bâtrîna bocitoareMuză-a sărmanilor, adesOdinioară-n clipe goale,Ne Incintă cu dulce vers!Dar, cu speranţele pierdute,Săracu-i trist şi e supus;(255)CHARLES BAUDELAIRE

Şi m-am gîndit atunci la clteUn bun prieten mi-a fost spus,Plimbîndu-ne în seara caldă:Că-i o plăcere de nescrisSă-asculte-aşa o serenadăCînd chiar plăcerile-s plictis.Aceste melodii umileMinuni sunt inimii sihastreŞi ele vin către febrileŞi grele simţurile noastre.Ferestrele-au rămas închise,Ingrat! dar cine poate ştiCit am visat la cele ziseDe bunul meu amic Henri!Vai! n-ai plins pentru altul nici pentru tine chiar?Nu te-ai rugat la Domnul: «Tu, iartă-mă, Stăpîne,Nu mă iubeşte nimeni, mi-e inima de ciine!Toţi m-au corupt; şi iată de tine n-au habar!»Căci obosit de lume, de zicerile amare,Fu nevoit, cu ochii-i, să cate spre azurŞi să se adreseze Celui fără-conturSpre-a dărui iubirii, din ceruri, îndurare.Să se-nconjoare acuma de taina cea profundă,Privirea să-şi închidă cind toate îl privesc,Vecinilor nu spună: «Doar cerul îl iubesc»,Ci Domnului să zică: «Dă-mi pacea ta fecundă!»La fel, închis de preot, stă templu-n năzuinţă;Cind peste-acoperişuri coboară noaptea-ncet,Cind-gloata se desface de-al străzilor magnet,Se umple de tăcere şi capătă fiinţă.( 256 )POBME DIVERSE

VI

Ştiu, ai trecut, adesea, tu, suflet de poet,Prin cîte-un sat mai mare, gătit sărbătoreşte,Cînd cerul şi pămîntul se-mbrăţişau discret:O duminică-naltă, c-un soare ce-aureşte;Clopotniţa vibrează lansînd acel verset,Care pătrunde-n toate adine, dumnezeieşte,Cu elegantă pompă, bătrini şi tineret,Se-ndreaptă către slujba ce-acum se pregăteşte;Fiinţa ta mondenă mişcată-i in adineDe sunete de orgă, de clopote ce plîng,

Şi-n inimă, deodată, se-adună un suspin!Cucernicia, iată, în tine se ridicăDesferecînd din vreme trecutul tău senin,Şi-n miezu-i, luminoasă, o zi de duminică!VIIEu nu am ca metresă ilustră o leoaică:Şi-mi dărui puritatea la o mahalagioaică.;Nesuportînd pe cei ce au ochiul furibund,In inima prea tristă odorul îmi ascund.Pantofi, spre-a-şi cumpărare, ea sufletul îşi vindeŞi Dumnezeu, prea-bunul, ar rlde de-aş cuprindeUngă infama asta pe-acel modest Tartuf,Eu, care-mi vînd gindirea spre-a fi celebru,...uf!S-a viciat, trăznita, şi poartă, deci, perucă:Pe ceafa ei cea albă curg plete, buclă-n buclă;Ne-mpiedecînd, aceasta, săruturi amoroaseSă plouă-acum pe fruntea cea cheală-ntre cheloase.18 Ch. Baudelairc

( 257 )CHARLES BAUDELAIRB

Chiorîş la toţi se uită ciudata ei făpturăSub gene lungi, umbroase, cum îngerii avură;Ci ochii toţi, avizii, ce-o condamnară greu,Privirea sa ebree n-o vor uita, nici eu!Douăzeci de ani, atit, doar. obrajii i-au căzutDe fiecare parte i-atîrnă peste gît,Şi totuşi noaptea-ntreagă mă trage peste eaŞi sunt ca pruncul proaspăt: o sug, o muşc, mă vrea,Şi-i bine că adesea nu are-o para chioarăCa umerii să-şi ungă şi-apoi o subsuoară:O ling eu pe tăcute cu şi mai multă-ardoareDecit Magdala-n patimi a' Domnului picioare.Sărmană creatură, plăcere-n gîflire,De-aşa sughiţuri aspre nu poate să respire,Şi bănui din aceste scurte-opintiri brutaleC-a ros, desigur, plinea cea veche prin spitale.Neliniştiţi sunt ochii-i de-a lungul nopţii crude,Crezind că văd alţi doi ochi in uliţele-afunde;Fiind prea primitoare cu falşii săi eroi,I-e frică de-ntuneric şi crede în strigoi.Ba chiar, plăcîndu-i seul, 1-a folosit mai multDecit savantul, noaptea, pe-al cărţilor tumult,Şi i-a scăzut şi foamea, iar ochii-s brilianţiCînd ii apar din noapte defuncţii săi amanţi.De o-ntîlniţi, bizară şi împopoţonităPe-o mizeră stradelă, spre margini, rătăcită,In jos ţinlndu-şi capul de porumbel rănitTirîndu-şi prin noroaie călciiul dezgolit,Să n-azvîrliţi, de scîrbă, înjurături spurcateSpre faţa prea fardată a bietei nespălate,Căreia chiar Famina, zeiţă şi iscoadă,I-a poruncit a-şi scoate juponu-n plină stradă.< 258 )

POEME DIVERSE

Ei, da! boema asta e tot ce am mai bun:E perla mea, regina la care mă supun,

M-a legănat adesea pe sînu-nvingătorReincălzindu-mi firea cu mucedu-i amor.vniAicea zace cel ce prea mult iubit de dame,A coborît de tlnăr la ale lui infame.IXTu, nobilă femeie cu timpu-n apogeuFără-a gindi prea multe dormi sau visezi mereu,Şi imbrăcată-n antic strai grecesc,De zece ani încoace, care-au trecut aleneObişnuindu-mi gura cu sărutări vicleneTu îngrijeşti un dor călugăresc —Orgiei preoteasă ai fost, ţi-aduci aminte!?Iar astăzi, neplăcindu-ţi adincurile-ţi sfinteSă-nmugurească într-un pui de om,Alungi, prea-credincioaso, stigmatul alarmantPe care chiar virtutea cu plugu-i 1-a-mplîntatIn plntecul matroanelor, atom.Imberbi, atunci, cu toţii, în bănci mai învechiteDecît acele lanţuri, cu mult mai lustruite,Ce-a oamenilor piele frecatu-le-a mereu,Noi ne tiram tristeţea ş-acel dezgust ateu,încovoiaţi sub cerul pătrat, privit cu ură,Bind, zece ani, un lapte de aspră-nvăţătură.E mult de-atunci dar vremea aceea ne-a marcat:Voiam să spargem sensuri la dasicu-nchistat;Profesorii ce nu se-mpăcau cu-a voastre rime,Se prăbuşeau ridicol sub ale noastre scrime,(259 )CHARLES BAUDELAIRE

lăsîndu-1 pe şcolarul, de-acum învingător,Să-şi urle bucuria in grai latin, sonor. —Care din noi atunci — ah, da, adolescenţa —Precum o oboseală nu i-a simţit prezenţa— Ochiul pierdut în zarea posomorîtă-a veriiSau in înmărmurirea zăpezii, — să nu-1 sperii,Auzu-avid şi sincer, — şi supt în hăituiala,Ecoul unei cărţi sau un strigăt de răscoală?Era mai ales vara, cînd plumbii se turnau,Precum aceste ziduri ce mari tristeţuri au,Cînd fierbinţeala zilei sau picla toamnei reciIradiau spre ceruri trăirile lor seci,Făcînd să somnoleze-n balcoanele propiceAdolescenţii care mai ieri jucau arşice;Sezon de reverie cînd Muza sta din şopotO-ntreagă zi s-audă bătaia unui clopot;Cînd chiar Melancolia, la prînz, cind totul tace,Stă cu bărbia-n palmă ne mai avînd ce face, —Cind ochiul e albastru şi nu religiosŞtiindu-se oricine obscen de dureros,— Tirîndu-se abia şi precoce-n plictiseli,Cu fruntea transpirată-n ascunse lîncezeli.— Şi serile bolnave şi nopţile fierbinţiînchipuite fete care te scot din minţi,Ivindu-se-n oglindă, — sterilă voluptate, —Ah, fructele lor coapte, a lor nubilitate, —

Ce seri italiene, cînd moale~i neputinţa,— Ce de plăceri viclene descoperă ştiinţa,— Cînd mohorîta Venus, din jilţul ei de nori,Revarsă-n valuri moscul: cădelniţînd candori. —Aşa a fost conflictul, domoale circumstanţe;I-aţi dat drept sfat sonete, l-aţi pregătit cu stanţe,Cum unei cărţi deodată esenţa-i presimţii,Eu am purtat in suflet povestea cu-Amaury.Abisul mistic este de indoială-aproape —Beţia, infiltrată cu-ncetu-n mici etapeîn mine, ce-n cădere, prăpastia-mi place',Mi-a descifrat sublimul suspin al lui Rene,Şi setea ridicindu-şi mereu tot maţ* bizară,♦ (260)_______________________POEME DIVERSE__________________________________

— Adincul meu muncindu-1 emoţia amară. —Am absorbit, prin zile, miasme şi parfume,Şi amintiri defuncte cu-nvăluiri molcume,Şi lunga împletire a frazelor-cabale,— Şi rugăciuni şoptite, mistice madrigale;— O carte voluptoasă, ce nu ştiu de-a rămas. —Apoi, fie-n adincul unui azil retras,Fie sub naltul soare al zonelor'alese,Eternă legănare a valurilor dese,Născinde orizonturi, mereu fără sfirşit,Readucind în inimi divinul dor vrăjit, —Fie-n răgazuri surde a' zilelor de foc,In trîndăvia rece cînd brumele se coc,—Sub fumul de trabuce tavanu-acoperind, —Eu răsfoiesc misterul alene se ivindDin cartea asta scumpă mult celor renegaţi,Destinul lor: să fie de-aceleaşi boli marcaţi,Privindu-mă-n oglindă, am perfectat, ispită,A vrerii artă crudă, de-un demon dăruită:— Spre marea voluptate se trece prin durere, —Să-njunghiem deci răul, căci răul prin rău piere.Poet! o-njurătură-i, sau, poate-un compliment?Eu sunt în faţa voastră ca un amant, atentPrivind la o fantomă cu multele-i momeli,Căci mîinile-i şi ochi-i, puternice-amăgeli,Au farmece ascunse. — Toţi cei iubiţi, proscrişi,Ca vasele cu fiere-s, le bei cu ochii-nchişi,Iar inima străpunsă, mereu însingerata,Se prăbuşeşte zilnic, imbrăţişind săgeata.XICit va dura, iubite, — amorul tău?Se alinta copila-n clar de lună.Răspunse el: — O, bruna mea stăpînă,Mereu, mereu!Cind totul doarme-n preajmă, dulce hău,Eliza, — ncolăcindu-se-n plăcere,( 261 )CHARLESBAUDELAIRB

Se dăruie sărutului şi-l cereMereu, mereu!Iar eu mai zic: — Spre-a-mi podobi cel rău,

Şi-a nu uita durerile primite,Carafe dulci, vreau să vă văd goliteMereu, mereu!Da, cel mai cast amor, aş spune, zău,Şi-ndrăgostitul ce se dăruieşte,Ca un flacon parfumul îşi goleşteMereu, mereu!XIItn mijlocul mulţimii atit de schimbătoare,Păzindu-şi amintirea, comoară preţioasă,Ea caută ecoul, ce-o mingiie şi-o doare,A tristelor lui vorbe, columbe zburătoareChemindu-se-n pădurea deasă.XIII

Da, farmecul tău e chiar arhitectura:E, deci, ea frumuseţea, in timp ce eu, natura;Şi cum, oricind, natura frumosu-1 podobeşte,Eu te-nfloresc, minune, şi mîndru sunt, fireşte!XIVMONSELET PAILLARDVERSURI PENTRU PORTRETUL SÂU

Toţi îmi spun micul motan;Femeiuşte eleganteVin la mine apetisante:Sunt un paşă năzdrăvan.<262)POEME DIVERSE

Cer de-azur, cum e cascada,Doar in ochii mei aflaţi;De vreţi să mă-nfricoşaţi,Cititori, muşcaţi-mi coada!XV

E chiar seducător ciudatul tău proiect— Dar din toţi, citi vor fi, va-nvinge Bruandet!XVIVERSURI LĂSATE UNUI PRIETEN ABSENTORA S, LA HERMITAJ

Nu te-am găsit! Am fost la tineSpre-a auzi-un cuvint de bine,Cum cineva in AfricaAtena veche-ar căuta.Intre sălbateci, de-a mea vină,Voi sta, de-o fi, in carantină,Căci, proştilor, prefer nebunii:Eu, cel mai mare, cum zic unii!Duduiei Fanny, spune-i tu(Ea nu iţi va răspunde nu,Doar n-o salută yrun măgar!)Omagiul meu de cărturar,— La fel domnului ScriitoruŞi, sigur, Jeannei, ce-i duc doru'!XVIISONET, SCU7.1NDU-SE DE A NU PUTEA INSOŢ]UN PRIETEN LA NAMUR

Fiindcă mergi spre-oraşul care,Stind bine-n ziduri încastrat,( 263 )CHARLES BAUDELA1RE

Plăteşte zel, dar şi mincare,Faimosului poet castrat;

Dacă-n vacanţă-ţi duci fiinţaSpre a gusta ce nu mai e,încearcă-ţi toată elocinţaLa scumpul Coco-Malperche.(Aşa, precum chiar eu aş face!)Să-i spui, te rog, ce mult îmi placeAcelui domn zburdalnic, Rops;El, premiul Romei nu-1 deţine,Talentu-i, însă,-n inălţime-iCit piramida lui Keops!XVIII

Domnului Auguste MalassisStrada MercelisTrei-zeci-şi-cinci bis,Cartier Ixelles,Bruxelles.(Recomandată lui AnosteLa poştă,Adică unui factorVersificator).INDICE ALFABETIC AL POEZIILOR(după titlu)Abel şi Cain......Abisul . . .......Albatrosul ....Alchimia dureriiAlegorie......Amorul şi craniul.....Apusul soarelui romanticArmonie de seară.....Avertizorul .........1702369108162166. 188. 65. 232Balconul.......Bătrinelele......Beatrice.......Beţia ÎndrăgostiţilorBinecuvintare ....Bufnijele..... .Butoiul urii ..50124163152. . 694100Capacul . . ..Călătoria........Călugărul nevrednic .....Către cititor ......,CeasorniculCei şapte bătriniCele două suroriCelei prea vesele ....Cer tulbure.........Cejuri şi ploi.......Cintec de după amiazăCintec de toamnă .Clopotul dogit .

Confesiune ... *. .. . .Convorbire intimă........(Cum stăm in noapte lingă...).238181183114122160197681408278101627746(26S)_________________________INDICE ALFABETIC AL POEZIILOR_________________________

Dans macabru............................. . . . 135Departe mult de-aici......■......................234De profundis clamavi.............................44Domnului Eugene Fromentina propos de un nepoftitcare se considera prietenul său...................223Don Juan In infern.............................24Dragostea in minciună............................137Duellum....................................49Duşmanul....................................19Epigraf pentru o carte condamnată....................227(Eu n-am uitat vreodată...).........................138Examen la miezul nopţii...........................228Farurile....................................14Făclie vie..........................L___..... 60Fărămituri...................................246Femei blestemate...............................192Femei osindite.................................158Frumoasa navă................................71Frumuseţea...................................26Glasul.....................................216Gravură fantastică..............................98Groază plăcută.............. • ............109Gustul neantului . ....................107Havuzul.................. .............203Heautontimorumenos........... ............110Idealul . . .Imn......Imn Frumuseţii . .Invitaţie la călătorieIremediabilul.....Izvorul de singe .tnlâlţare .......In inserare ........Intreaga-i frumuseţe . . .(Inveşmintată-n văluri...)Jocul .. 27206. 31. 73112161. 10132. 58.39134(266)INDICE ALFABETIC AL POEZIILOR

La debutul Aminei Boschetti.......................222Laude Franciscăi mele............................85Lebăda..................................... 120Legături tainice................................11Lepădarea Sfintului Petru..........................168Lesbos.....................................189Uthe.....................................196Litanii către Satan..............................172Lola de Valence................................213Lui Theodor de BanviUe..........................246Luna jignita..................................241Madrigal trist...............................230Masca.....................................29Metamorfoza vampirului...........................20!(Mi-e scumpă amintirea)...........................12(Mi-eşti sfintă tot la fel cu...)........................36Moartea artiştilor...............................178Moartea îndrăgostiţilor............................176Moartea sărmanilor..............................177Moesta et errabunda.............................88Monsetet Paillard................................260Monstrul (sau "însoţitorul unei nimfe macabre)..............208Mormînt ....................................97Mortul vesel..................................99Motanii.....................................93Muza bolnavă.................................16Muza venală.................................. 17Muzica.....................................96Neprevăzutul................................217Obsesie....................................106O călătorie in Cythera...........................164Ochii Berthei.................................205O fantomă...................................53I Tenebrele...............................53II Miresme...............................53UI Cadra................................54IV Portretul..............................54O martiră...................................155Omul şi marea................................23Orbii......................................128Otrava.....................................67O viajă anterioară.............................. 21(2*7)

t__________________INDICE ALFABETIC AL POEZIILOR_________________________

Parfum exotic.................................33Parul......................................34(Păstreaza-aceste versuri...).........................56Pe ceaşca, m Închisoare,a lui Eugene Delacroix.......................214Pedeapsa trufiei.................................. 25Peisaj..................................... 142Pierzania....................................154Pipa.......................................95Pipa păcii...................................242Pisica......................................48Pisica gindului, frumoasă...........................69Podoabele...................................199Poeme diverse................................252Posedatul..............................50(Prea bunei slujitoare...) . . . ...............139Promisiunile unui chip . ■ ■ ..........■. . . 207Răscumpărarea................................219Răzvrătitul..................................233Reculegere..................................235

Remuşcare postumă..............................47Reversibilitate................................61Ruga unui păgin...............................240Scheletul truditor ..............................130Schiţă pentru un epilog la a doua ediţie................249Sed non satiata...............................38Semper eadem...............................57Sflrşitul zilei......«.......... ......179Sisina ........... .......84Sonet de toamna.....................9.1Soarele ...........................117Spleen (I)...............................102Spleen (II)..................................103Spleen (III)..................................104Spleen (IV)..................................105Sticluţa.....................................66Strigoiul.....................................90Sufletul vinului................................146Şarpele care joacă.............................. 40Tlnguirea unui Icar.............................237Tristeţea lunii................\................92(268)INDICB ALFABETIC AL POBZIILOH

(Tu, ce-i vei spune, oare)..........................59<Ţl-ar place, toji bărbaţii...).........................37Ţiganii peregrini...............................22Un cabaret vesel...............................225Unei cerşetoare roşcate...........................118Unei creole..................................87Unei madone.................................80UneiNjalabareze...............................220Unei trecătoare................................129Un hoit r....................................42Uriaşa....................................\ . 28Vampirul....................................45Versuri pentru portretul domnului Honord Daumier..........212Vinul asasinului................................149Vinul peticarilor...............................147Vinul singuraticului..............................155Vis parizian..................................141Visul unui curios...............................180Zădărnicie...................................75Zădărnicii...................................20Zori de spirit................................. 64Zorii zilei...................................144

r___________________INDICE ALFABETIC AL POEZIILOR_________________________

Parfum exotic.................................33Parul..........................,...........34(Păstreaza-aceste versuri...).........................56Pe ceaşca, in închisoare,a lui Eugene Delacroix.......................214Pedeapsa trufiei.................................25Peisaj....................................... 142Pierzania....................................154Pipa.......................................95Pipa păcii...................................242Pisica......................................48Pisica gindului, frumoasă...........................69Podoabele...................................199Poeme diverse................................252Posedatul..............................50(Prea bunei slujitoare...) . . . ...............139Promisiunile unui chip . . . ..........■. . . 207Răscumpărarea................................219Răzvrătitul..................................233

Reculegere..................................235Remuşcare postumă..............................47Reversibilitate................................61Ruga unui păgin...............................240Scheletul truditor ..............................130Schiţă pentru un epilog la a doua ediţie................249Sed non satiata...............................38Semper eadem...............................57Sflrşitul zilei......■.......... ......179Sisina........... .......84Sonet de toamnă....... ..............9.1Soarele ...........................117Spleen (I)...............................102Spleen (II)..................................103Spleen (in)..................................104Spleen (IV)..................................105Sticluţa.....................................66Strigoiul.....................................90Sufletul vinului................................146Şarpele care joacă.............................. 40Tinguirea unui Icar.............................237Tristeţea lunii................\................92(268)INDICB ALFABETIC AL POEZHLOH

(Tu, ce-1 vei spune, oare)..........................59(Ti-ar place, toji bărbaţii...).........................37Ţiganii peregrini...............................22Un cabaret vesel...............................225Unei cerşetoare roşcate...........................118Unei creole..................................87Unei madone.................................80UneiNjalabareze...............................220Unei ttvscătoare................................129Un hoit r....................................42Uriaşa....................................\ . 28Vampirul....................................45Versuri pentru portretul domnului Honore" Daumier..........212Vinul asasinului................................149Vinul peticarilor...............................147Vinul singuraticului..............................155Vis parizian..................................141Visul unui curios...............................180Zădărnicie...................................75Zădărnicii...................................20Zori de spirit.................................64Zorii zilei...................................144SUMARINTRE DUMNEZEU §I SATAN IOPERA LUI BAUDELAIRE XIH

TABEL CRONOLOGIC XIV

INTEGRALA LIRICĂ BAUDELAIRE XVICĂTRE CITITOR 3SPLEEN ŞI IDEAL 5IMAGINI PARIZIENE 115VINUL 145FLORILE RĂULUI 153RĂZVRĂTIRE 167MOARTEA 175EPAVE 187GALANTERII 202INSCRIPŢII 211PIESE DISPARATE 215BUFONERII 221ALTE FLORI ALE RĂULUI 226POEME DIN PRIMA EDIŢIE POSTUMĂ 239FĂRĂMITURI 247POEME DIVERSE 253INDICE ALFABETIC AL POEZIILOR 265

Charles Baudelaire

B 31 Florile răului: Versuri /cuyînt asupra ediţiei, tabelcronologic, indice alfabetic şi trad. din 1. fr. de RaduCârneci; Pref. de Mihai Cimpoi; Copertă şi prez.grafică de Gheorghe Vrabie. — Ch.: Hyperion, 1991.p. 296ISBN 5-368-01026-5Gînditfc timp de cincisprezece ani, culegerea poetic& «Florile răului* 0857) amarelui poet fratacez (1821 — 1867) a manifestat cel mai bine «acest admirabil, acestnemuritor instinct a! frumosului care ne face să considerăm pămîntu! şi spectacolelesale ca pe o vedere de ansamblu, ca pe o corespondenţă a cerului». Demersulpoetului este de a regăsi în viaţa de toate zilele insolitul, semnele sensibile ale uneilumi în acelaşi timp anterioare şi ideale care nu este supusă fatalităţii păcatului sinecesităţii suferinţei.In serviciul acestei «arte pure», spirituale, Baudelaire pune «magia sugestivă* aunui limbaj şi a unei metrici extrem de riguroase, străin totuşi cultului parnasian alformei si al «artei pozitive» a realiştilor. Solitar dar solidar, cu alţi oameni pe careîi invită să întrevadă «splendorile situate dincolo de mormînt», Baudelaire a enunţatprincipiile creatoare ale poezie; moderne de la simbolism la suprarealiştii.

B4703010200 —128M 756(10) —91112 —91CBB 84. 4<Dp — 5SUMARINTRE DUMNEZEU 51 SATAN IOPERA LUI BAUDELAIRE XfflTABEL CRONOLOGIC XIVINTEGRALA LIRICĂ BAUDELAIRE XVICĂTRE CITITOR 3SPLEEN §1 IDEAL 5IMAGINI PARIZIENE 115VINUL 145FLORILE RĂULUI 153RĂZVRĂTIRE 167MOARTEA 175EPAVE 187GALANTERII 202INSCRIPŢII 211PIESE DISPARATE 215BUFONERII 221ALTE FLORI ALE RĂULUI 226POEME DIN PRIMA EDIŢIE POSTUMĂ 239FĂRĂMITURI 247POEME DIVERSE 253INDICE ALFABETIC AL POEZIILOR 265

Charles BaudelaireB 31 Florile răului: Versuri /cuvînt asupra ediţiei, tabelcronologic, indice alfabetic şi trad. din 1. fr. de RaduCârneci; Pref. de Mihai Cimpoi; Copertă şi prez.grafică de Gheorghe Vrabie. — Ch.: Hyperion, 1991.p. 296ISBN 5-368-01026-5Gîndita timp de cincisprezece ani, culegerea poetică «Florile răului» (1857) amarelui poet francez (1821 — 1367} a manifestat cel mai bine «acest admirabil, acestnemuritor instinct al frumosului care ne face să considerăm pâmîntul şi spectacolelesale ca pe o vedere de ansamblu, ca pe o corespondenţă a cerului». Demersulpoetului este de a regăsi în viaţa de toate zilele insolitul, semnele sensibile ale uneilumi în acelaşi timp anterioare şi ideale care nu este supusă fatalităţii păcatului ţinecesităţii suferinţei.\n serviciul acestei «arte pure», spirituale, Baudelaire pune «magia sugestivă» aunui Hnbaj ţi a unei metrici extrem de riguroase, străin totuşi cultului parnasian atformei şi al «artei pozitive» a realiştilor. Solitar dar solidar, cu alţi oameni pe careTi invită să întrevadă «splendorile situate dincolo de mormînt», Baudelaire a enunţatprincipiile creatoare ale poeziei moderne de la simbolism la suprarealism.

B4703010200 —128M 756(10) —91112 —91CBB 84. 4<Dp — 5