BALTAGUL

de Mihail Sadoveanu

TIPOLOGIA PERSONAJELOR

VITORIA LIPAN

Personaj feminin, central care apare în toate scenele romanului și prin intermediul căruia se configurează

întreaga acțiune dar și portretele celorlalți, revenindu-i pe lângă rolul de simplu actant și acela de personaj

reflector. Personajul reușește să uimească cititorul, prin spectaculozitatea acțiunilor sale, cu toate că premisele

de la care pleacă construcția acestuia nu lasă să se întrevadă calitățile ce o vor scoate pe Vitoria din canoanele

unei simple femei de la munte dar cu un caracter puternic.

Tipic romanului realist, în expozițiune se fixează o schiță portret a personajului, trăsăturile fizionomice

lăsând să se întrevadă trăirile lăuntrice: obrazul ca un portret neclintit este însuflețit de ochii ei caprui în care

parcă se răsfrângea lumina castanie a părului. Pentru a relaționa prezentul, cu rememorarea trecutului,

autorul se folosește de același element portretistic: Acei ochi aprigi și încă tineri căutau zări necunoscute.

Cele mai multe trăsături și ipostaze ale femeii se desprind însă din comportament, aspectele fizice ajungând în

plan secund, ele sunt relevante doar în măsura în care pun în lumină părerile celorlalți în raport cu părerea

asupra propriei persoane, astfel când subprefectul Anastase Balmez observă că femeia este frumoasă și

tânără, este doar o percepție deoarece Vitoria se socotea moartă, ca și omul ei, care nu era lângă dânsa.

În portretizarea Vitoriei trebuie urmărite cel puțin trei ipostaze: de mamă, de soție și de detectiv, toate

acestea contribuind la probarea unor calități precum iubirea, devotamentul, autoritatea, inteligența,

intuiția, caracterul putermic, voința.

Ipostaza de soție se află în strânsă legătură cu tema iubirii deoarece acțiunile femeii și atitudinea față de

soțul dispărut demonstrează că la temelia familiei stă dragostea. Faptul acesta este evident de la început

deoarece legenda spusă de Lipan, nu fixează doar spațiul în repere mitice ci demonstrază felul cum vorbele

acestuia reverberează în memoria femeii. După mai bine de două decenii petrecute împreună Vitoria își

iubește soțul ca la început, recunodscând acest lucru mai cu rușine, considerând nepotrivit să dea frâu liber

sentimentelor acum când copiii erau mari. Sentimentele sunt neschimbate în ciuda confluictelor care s-au

abătut asupra familiei, mai ales datorită geloziei femeii dar și datorită temperamentului năvalnic al soțului,

care încerca să-i scoată unii din demonii care o stapâneau. Cu toate acestea muierea îndura fără să

crocnească puterea omului ei și rămânea neînduplecată, cu dracii pe care îi avea. Când baba Maranda îi

sugerează, în urma visului ( femeie superstițioasă merge la vrăjitoare), că Nechifor s-ar afla în brațele altei

femei, Vitoria nu-i dă crezare știind că Nechifor se întoarce la ea ca la apa bună.

Tot ca rezultat al iubirii se poate interpreta și ipostaza maternă deoarece Minodora și Gheorghiță sunt

rezultatul iubirii ei. Aceștia sunt crescuți de mamă în spiritul unui sistem de valori care pleacă de la legile

nescrise ale tradiției, femeii revenindu-i rolul educației acestora. Minodora este inițiată cu severitate în 1

datoriile zilnice, de viitoare nevastă la casa ei, strunită să respecte regulile până la cele mai mici detalii.

Vitoria nu concepe pentru fiica ei un alt destin decât cel care l-a avut și ea, opunându-se vehement unei

posibile căsătorii cu feciorul dăscăliței, respingând manifestările fetei față de modă. Toate acestea nu sunt

rezultatul unui conservatorism ci al opiniei potrivit căreia rânduiala nu trebuie schimbată atâta timp cât este

perfectă.

Față de Gheorghiță, Vitoria este aparent mai permisivă adoptând alte mijloace de educație dar și acesta este

ascultător , respectând voința mamei lui, însoțind-o în călătoria explorativă și acordându-i sprijinul necesar

chiar dacă nu înțelege întodeauna rațiunea acțiunilor ei și severitatea părându-i –se, că i-au crescut țepi de

aricioaică .

Vitoria are suflet de munteancă, obișnuită cu greutățile vieții, fără a se teme să-și asume rolul barbatului în

familie dacă este necesar. Se conduce dupa legi nescrise și cunoaște semnele naturii. Femeie credincioasă dar

și spirit justițiar care își respectă cu îndârjire principiile, Vitoria consideră că are un dublu rol: uman, care

presupune identificarea, demascarea și pedepsirea răufăcătorilor dar și unul divin, de suflet care o îndeamnă să

găseaască rămăsițele lui Nechifor și să îndeplinească ritualul care să-i asigure odihna veșnică.

În mod surprinzător, o femeie simplă al cărei unic scop a fost pentru o bună bucată de vreme să-și

îndeplineasca rolul de soție și mamă își asumă la un moment dat postura de detectiv, oferind acțiunii caracter

polițist. Felul cum cercetează crima demonstrază inteligență, intuiție feminină, voință, arta disimulării și a

manipulării. Ea reușeste instinctiv să realizeze portretul- robot al celui disparut, să interogheze martorii și in

final, în scena praznicului să-i determine pe ucigași să se demaște. Considerându-și misiunea încheiată se

retrage în plan secund transferând asupra fiului sarcinile capului familiei.

Roman al unui suflet de munteancă (Perpessicius), Baltagul construiește un personaj feminin impresionant

care pune în acțiunile ei o voință de nestăpânit. Demersul ei ca detectiv care cercetează cu atenție fiecare

aspect îndreptățesțe eticheta de Hamlet feminin (Călinescu). Pedepsirea ucigașilor, ca final al actului justițiar o

aseamănă Antigonei, dar mandatul ei este mai important pentru că sufletul lui Nechifor trebuie să se integreze

ordinii cosmice.

2