5
Balta-Albă de Vasile Alecsandri -comentariu- Vasile Alecsandri, scriitor şi om politic, figura cea mai importantă a literaturii româneşti în perioada paşoptistă. A ilustrat specii numeroase din toate genurile literare. Proza sa dovedeşte că a fost un călător pasionat cu „instinct de nomad” şi posedat de „demonul turistic” ( G. Călinescu ) Tema acestei opere este contrastul dintre aparenţă şi esenţă, dintre frumuseţea rară a locurilor şi starea de înapoiere a oamenilor. În această operă autorul ne prezintă călătoria făcută de un francez pe teritoriul Valahiei, un ţinut adâncit în întuneric şi populat de canibali. Motivul acestei călătorii „primejdioase” este spiritul de aventură, curiozitate şi dorinţă de cunoaştere. Autorul foloseşte motivul călătorului străin care vizitează locuri noi. Acesta permite o percepţie critică şi satirică a propriei lumi atribuită unei priviri exterioare sau prin comparaţie cu o lume edenică. Ocupaţia călătorului este pictor, acesta permiţând autorului să creeze o descriere mai exotică a locurilor prin ochii călătorului. Contrastul în operă este redat prin mai multe elemente contradictorii: imaginea iniţială a sălbăticiei şi imaginea unei societăţi civilizate, drumul în căruţă, satul, cazarea, plimbarea pe lac cu vaporul şi balul, spiritul de aventură iniţial şi liniştea sufletească de după bal, frumuseţea edenică şi înapoierea oamenilor. Călătorul francez tratează evenimentele ce se întâmplă în jurul lui cu ironie, rezultată din contrastul lucidităţii şi fanteziei, şi cu autoironie, luând în derâdere propriile defecte, dar satirizându-le indirect şi pe ale altora. Imaginea bălţii seamănă cu cea a paradisului şi prin frumuseţea naturală dar şi prin indiferenţa şi inocenţa

Balta Alba Rezumat

  • Upload
    anc

  • View
    4.595

  • Download
    77

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Balta Alba Rezumat

Balta-Albă de Vasile Alecsandri -comentariu-

Vasile Alecsandri, scriitor şi om politic, figura cea mai importantă a literaturii româneşti în perioada paşoptistă. A ilustrat specii numeroase din toate genurile literare. Proza sa dovedeşte că a fost un călător pasionat cu „instinct de nomad” şi posedat de „demonul turistic” ( G. Călinescu ) Tema acestei opere este contrastul dintre aparenţă şi esenţă, dintre frumuseţea rară a locurilor şi starea de înapoiere a oamenilor. În această operă autorul ne prezintă călătoria făcută de un francez pe teritoriul Valahiei, un ţinut adâncit în întuneric şi populat de canibali. Motivul acestei călătorii „primejdioase” este spiritul de aventură, curiozitate şi dorinţă de cunoaştere. Autorul foloseşte motivul călătorului străin care vizitează locuri noi. Acesta permite o percepţie critică şi satirică a propriei lumi atribuită unei priviri exterioare sau prin comparaţie cu o lume edenică. Ocupaţia călătorului este pictor, acesta permiţând autorului să creeze o descriere mai exotică a locurilor prin ochii călătorului. Contrastul în operă este redat prin mai multe elemente contradictorii: imaginea iniţială a sălbăticiei şi imaginea unei societăţi civilizate, drumul în căruţă, satul, cazarea, plimbarea pe lac cu vaporul şi balul, spiritul de aventură iniţial şi liniştea sufletească de după bal, frumuseţea edenică şi înapoierea oamenilor. Călătorul francez tratează evenimentele ce se întâmplă în jurul lui cu ironie, rezultată din contrastul lucidităţii şi fanteziei, şi cu autoironie, luând în derâdere propriile defecte, dar satirizându-le indirect şi pe ale altora. Imaginea bălţii seamănă cu cea a paradisului şi prin frumuseţea naturală dar şi prin indiferenţa şi inocenţa cu care oamenii stau în baltă: „amestec nevinovat de sexuri”. Din punct de vedere stilistic textul se remarcă prin antitezele care creează contrastul dar şi prin enumeraţiile şi comparaţiile cu care autorul descrie lumea Valahiei şi sentimentele trăite de călător. Textul „Baltă-Albă” este o povestire, fiind operă epică limitată la un singur fapt epic, de întindere mică, iar relatarea evenimentelor se face din perspectiva călătorului care este şi protagonistul operei. In finalul operei părerea pictorului francez despre Valahia se schimbă de la primitiv la europenesc.

Page 2: Balta Alba Rezumat

BALTA ALBA

VASILE ALECSANDRI

 Eminescu vorbind despre Alecsandri il caracteriza astfel ”Acel rege-al poeziei vesnic tanar si ferice.Ce din frunze iti doineste ce cu basmul povesteste”.

Intr-o seara erau multi prieteni adunati asa cum era obiceiul oriental.Printre ei se afla si un tanar francez care facea un voiaj in Orient.Tanarul a marturisit ca ii era rusine deoarece nu stia ca in Europa exista o Moldavie si o Valahie.Plecat din Paris spre a intreprinde un voiaj in Orient asa cum era la moda a ajuns sanatos la Viena si de-a colo s-a imbarcat intr-un vapor cu gandul de a cobora Dunarea pana-n Marea Neagra.Cu cat se apropia cu atat mai nerebdator era si curios.Auzea numai cuvintele valah,Valahia.Pentru “zugrav” Valahia era un pustiu de fiare salbatice si oameni pribegi ca in sanul Africii. cp542e9463yppk

Oprindu-se vaporul la Braila tanarul zugrav s-a hotarat sa coboare. Inainte de a cobora si-a incarcat pistoalele in caz ca va fi atacat de hoti sau de oamenii din Valahia.Cand a coborat pe mal nici un om nu-l baga in seama ci doar consulul francez care-l duse pe tanar la el acasa cunoscandu-l drept compatriot.Acolo el auzi de balta facatoare de minuni si atunci l-a rugat pe consul sa-l duca si pe dansul intr-acolo.Consulul l-a dus pe tanar la caruta cu care trebuia dus pana la Balta Alba.Era o caruta mica cu patru cai slabi si cu un postas barbos,strenteros si inarmat cu un harapnic lung de-un stanjen. Suiti in caruta primitiva consulul il avertizase pe tanarul francez sa se tina bine dar nu a ascultat si acesta s-a trezit pe jos.Mirat de lucrul ce s-a intamplat si inca tulburat este luat inca o data in caruta dupa 10 minute dupa ce a cazut.A doua oara urcat in caruta se tine bine si se pregateste de plecare. Au plecat dar in timpul mersului nu putea nici sa bage mana in buzunar la pistoale pentru ca ar fi fost azvarlit din caruta.Caii alergau de parca ar fi intrat dracul in ei,caruta mergea de nici nu mai aveau timp rotile sa scartaie, iar postasul batea caii tot mai tare si acestia mergeau tot mai repede fugeau.

Dupa zececasuri de mers au ajuns la Balta Alba.Francezul credea ca Balta Alba era untarg ca Ems sau Boden.In clipa aceea el numai spera:spera sa scape de salturile carutei,spera sa manance,spera sa se odihneasca.Uitase ca cu cateva ceasuri inainte se gandea ca Valahia era o tara cu salbatici si fiare rapitoare.Dupa inca o fuga buna de cal au ajuns intr-un sat.Dimineata a auzit afara sunete infernale,tropote de cai,de carute.Jumate speriat,jumate somnoros a iesit cu pistoalele in mana sa vada ce se intampla.Cand iesi vazu carute vreo 30 si toate se indreptau spre balta.Atunci realizase ca aceea este balta facatoare de minuni.Totul in mintea tanarului zugrav francez era confuz. Nu mai stia ce se petrece.Mai tarziu a mers si el la balta.Pe marginea baltii zarii un targ care nu era targ, un balci care nu era balci.Erau oameni pe care ii vazuse de dimineata.Unii faceau baie,altii plaja.Nimeni nu statea degeaba.Tanarul se dezbracase si intra in apa.Dupa ce a facut vreo doua sute de pasi se trezi cu patru femei in fata,ele erau acoperite de apa.Acesta rusina spunand ca in el ca este un neindamanatic.Aluat-o in stanga si dupa ce a iesit din hotareleimparatiei femeiesti daduse iara de de vreo trei sirene albe si vesele care se stropeau cu apa.Isi ceruse scuze si iesi afara din balta.

Inspre seara s-a dus la balta sa faca o plimbare cu vaporul.Ideea cu vaporul pe Balta Alba a starnit mirarea tanarului.Vaporul se numea “Vaporul baltii Albe”.In el s-au urcat vreo

treizeci de cavaleri si doamne.Damele se temeau de furtuni dar cavalerii gaseau cuvinte sa le linisteasca.La intoarcere toti erau voiosi si gata sa mearga la balul din satul Balta Alba.Acel bal a avut loc intr-un loc numit Cazino.La bal au luat parte peste doua sute de persoane.Acest bal l-a impresionat foarte mult pe tanarul francez.Dupa ce a facut mai multe cunostinte a intalnit cateva romance care vorbeu franceza ca niste adevarate periziane.Tanarul in 24 de ore a vazut lucruri nepotrivite,atatea contrasturi si nu mai stia daca Valahia era o tara salbatica sau civilizata.

Page 3: Balta Alba Rezumat

Balta Alba- rezumat

Intr-o seara, in Iasi sunt reuniti mai multi prieteni, printre care se afla si un tanar calator strain

care considera ca societatea romaneasca este una foarte placuta. Prietenii sai insa il sfatuiesc sa

nu fie atat de sigur pe gandurile sale.

Francezul calatoreste de la Paris la Braila. Acesta crede ca in tinuturile Valahiei traieste un

neam otoman si este impins de curiozitate in cercetarea acestei lumi necunoscute. Tanarul

descopera lucruri noi pe plaiurile Valahiei. De asemenea, aici se intalneste cu consulul, fiind mai

apoi invitat la ‘dansul acasa’. Ajungand, afla lucruri fabuloase despre un loc numic Balta Alba, un

lac aparent facator de minuni si se decide sa porneasca intr-acolo pentru cercetari mai

amanuntite.

Calatoria zdruncinata a francezului cu caruta este asociata cu niste cazaturi. Drumul lung si

anevoios are un impact psihic asupra sa.

Tanarul calator este insa dezamagit cand nu gaseste un loc de popas, Balta Alba fiind un loc

salbatic. In cautarea unui loc unde sa stea, acesta aude vorbindu-se, intr-o caleasca, franceza.

Incantat peste masura, poarta o conversatie cu cavalerul calestii pe care il roaga a-i gasi un loc

pentru popas. Acesta il trimite pe francez impreuna cu strajerul la un bordei, pentru adapost.

Eroul incearca sa para curajos fata de salbaticul strajer, urmand ca apoi sa petreaca o noapte

care-i rezerva multe surprize.

In final, calatorul ramane cu impresii contradictorii despre tinutul vizitat.