Avantaje pentru elevi și profesori 4_Benefits...se bazează pe efortul intelectual comun al elevilor, elevi-profesori. De obicei, elevii lucrează în grupuri de doi sau mai mulți

0

Avantaje pentru elevi și profesori

MODULUL 4

GHID PENTRU PROFESORI DESPRE REALITATE VIRTUALĂ ÎN EDUCAȚIA ELEVILOR FUTURE SCHOOLS USING THE POWER OF VIRTUAL AND AUGMENTED REALITY FOR EDUCATION AND TRAINING IN THE CLASSROOM

VR@SCHOOL ERASMUS+ STRATEGIC PARTNERSHIPS FOR SCHOOL EDUCATION PROJECT

2018-1-RO01-KA201-049411

1

Conținut

Introducere .......................................................................................................................... 1

Obiectivele principale ale modulului ....................................... Error! Bookmark not defined.

Descriere Generală ............................................................................................................... 1

4.1 Învățare Colaborativă ..................................................................................................... 2

4.1.1 Definiție ................................................................................................................... 2

4.1.2. Avantajele învățării colaborative............................................................................. 3

4.1.3. Strategii pentru implementarea învățării colaborative ............................................ 5

4.1.4. Învățarea colaborativă cu Realitatea Virtuală și Realitatea Augmentată.................. 9

4.2. Învățare experiențială.................................................................................................. 11

4.2.1. Definiție ................................................................................................................ 11

4.2.2. Criterii esențiale pentru învățarea experiențială ................................................... 13

4.2.3. Avantajele învățării experiențiale ......................................................................... 14

4.2.4. Strategii pentru implementarea învățării experiențiale ......................................... 16

4.2.5. Învățare experiențială în Realitatea Virtuală și Realitatea Augmentată ................ 17

4.3. Povestirile ca strategie educațională ........................................................................... 19

4.3.1. Definiție ................................................................................................................ 19

4.3.2. Avantajele povestirilor ca strategie educațională ................................................. 21

4.3.3. Strategii pentru implementarea povestirilor ca strategie educațională ................. 23

4.3.4. Povestirile în Realitatea Virtuală și Realitatea Augmentată ................................... 27

Bibliografie ......................................................................................................................... 29

Răspunsuri la întrebările modulului 4 ................................................................................. 31

1

Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality for education and training in the classroom

2018-1-RO01-KA201-049411

Introducere

În ziua de azi, alegerea metodologiei ideale de predare este una la care profesorii au de gândit,

mai ales dacă se alege folosirea unei metodologii aplicate, suficient de flexibilă pentru a fi adaptată

diferitelor contexte de învățare.

Obiectivele principale ale modulului

Scopul principal al educației este de a crea indivizi capabili de a concepe lucruri noi, nu doar

de a repeta ce au făcut alte generații; indivizi creativi, inventivi și exploratori. Alt obiectiv este acela

de a dezvolta gândire critică, capabilă de a verifica și filtra informațiile întainte de a le accepta.

Pericolele zilelor nostre se ascund în slogane, opinii colective și gândire comună. Trebuie să fim

capabili să de definim individual, să criticăm și să face diferența dintre fapt și opinie.

Prin urmare, avem nevoie de tineri activi în învățare, care știu să cerceteze singuri de la vârstă

tânără, care se ghidează atât după curiozitățile lor în învățare cât și după ceea ce le prezentăm. Acest

modul oferă informații despre cele mai recente metodologii de predare-învățare: învățare

colaborativă, învățare experiențială și folosirea provestirilor în învățare. Acest modul descrie, de

asemenea, cum aceste metodologii pot fi îmbunătățite de folosirea realității virtuale și augmentate.

Descriere Generală

Acest modul va:

Ajuta cadrele didactice să își lărgească cunoștințele despre învățare colaborativă, învățare

experiențială și folosirea povestirilor ca strategie de învățare, pornind de la definițiile acestor

metodologii;

Dezbate avantajele metodologiilor menționate mai sus;

Oferi cadrelor didactice sugestii despre cum să implementeze metodologiile menționate mai

sus în clasele lor;

Descrrie cum aceste metodologii pot fi îmbogățite prin folosirea realității virtuale și

augmentate..

Elementele cheie ale acestui modul:

Învățare colaborativă Învățare experiențială Realitate Virtuală

Tehnica povestirii

2


2018-1-RO01-KA201-049411

4.1 Învățarea colaborativă

Acest capitol introduce una dintre strategiile ale

cărei potențial poate fi maximizat prin folosirea

realității virtuale și augmentate: învățarea

colaborativă.

Învățarea colaborativă își dorește să facă elevii să

folosească rezerva de resurse colective ale

comunității elevilor, să adauge un nivel ridicat de

independență și împuternicire și să facă elevii să

aprecieze colegii ca surse importante de

învățare. Învățarea colaborativă, atunci când este implementată cu succes, poate îndeplini scopul

educației – acela de a crea cetăeni responsabili care colaborează cu cei din jurul lor pentru a rezolva

probleme de natură socială, economică etc.

4.1.1 Definiție

“Învățarea colaborativă” este un termen mai larg care cuprinde o varietate de abordări care

se bazează pe efortul intelectual comun al elevilor, elevi-profesori. De obicei, elevii lucrează în grupuri

de doi sau mai mulți pentru a căuta să înțeleagă împreună, pentru a găsi soluții sau pentru a a întocmi

ceva. Activitățile colaborative sunt foarte variate, dar majoritatea gravitează în jurul simțului de

explorare și descoperire a elevului, nu pe simpla prezentare a materialului de învățat sau explicarea

lui de către profesor.

Învățarea colaborativă reprezintă o schimbare semnificativă de la metodologia tipică, tradițională

centrată pe profesor. În sălile de clasă unde învățarea colaborativă este prezentă, predarea,

ascultarea, luarea notițelor nu sunt în totalitate dispărute, ci conviețuiesc pe lângă celelalte metode

de învățare bazate pe discuțiile dintre elevi și pe explorarea activă a materialului de învățat. Profesorii

care folosesc metode colaborative de învățare tind să nu se perceapă ca experți, atotștiutori ai

conținutului de învățare care transmit cunoștințe elevilor, ci mai degrabă ca experți în orchestrarea

experiențelor de învățare ale elevilor ca mentori sau inițiatori ai procesului de învățare.

Astfel, învățarea colaborativă este cel mai adesea vizibilă când grupuri de elevi lucrează

împreună pentru a înțelege, pentru a găsi soluții sau a creea un produs al învățării. Mai mult, învățarea

colaborativă redefinește relația tradițională elev-profesor în sala de clasă, lucru care stârnește

controverse dacă această paradigmă este benefică sau nu. Activitățile în învățarea colaborativă pot

include activități de scris colaborativ, proiecte de grup, rezolvare comună de probleme, dezbateri,

echipe de studiu și alte activități.

3


2018-1-RO01-KA201-049411

Întrebarea 1 Învățarea colaborativă se bazează pe:

a) Lucrul independent al elevului b) Grupuri de elevi lucrând împreună c) Un echilibru între elevi care lucrează autonom și lucru de echipă

4.1.2. Avantajele învățării colaborative

Reușita învățării depinde de cât de activ implicat este elevul în procesul de învățare. Învățarea

colaborativă este o abordare care încurajează lucrul în echipă pentru a rezolva o problemă dată. Sunt

multe avantaje ale acestei abordări. În principal, datorită colaborării, elevii:

Își dezvoltă competențele sociale

Învățarea colaborativă aduce împreună elevi din contexte și situații diferite pentru lucru în echipă.

Acest lucru ar putea fi imposibil, în anumite situații, dacă nu ar fi această abordare. Pentru a rezolva o

problemă comună, elevii trebuie să comunice. They vor auzi păreri diferite și pot învăța de la alți elevi

de culturi diferite. Învățarea colaborativă este ideală pentru elevii care au dificultăți de adaptare

socială. Un grup poate aduce împreună elevi din contexte culturale și sociale diferite. Interacțiunea cu

indivizi diferiți deschide oportunități de învățare, de a cântări și a aprecia valoarea mai multor

perspective. Elevii au ocazia de a reflecta asupra proprilor valori comparându-le cu ale celor din grup.

Acest lucru ajută la dezvoltarea toleranței pentru ceilalți și pentru diversitate.

Învățarea de la colegi

Oamenii, în general, au diferite abilități, pasiuni și

cunoștințe. Într-un grup de colaborare când se ridică o

întrebare, diferiți elevi aduc diferite răspunsuri, iar

elevii învață lucruri noi unii de la ceilalți,

înțelegând varietatea perspectivelor în același

timp.

Dobândirea încrederii

Pentru a-și atinge scopul, elevii trebuie să lucreze

împreună. Acest lucru se poate face și în lipsa

încrederii reciproce, dar pentru o colaborare eficientă și pentru a atinge scopul comun, elevii învață

să aibă încredere unii în alții.

Antrenare în procesul de învățare

În grupuri de lucru de dimensiuni mai reduse, fiecare elev are oportunitatea de a-și exprima ideile.

Acest lucru oferă sentimentul de importanță și valoare elevului. Experiența de învățare devine una

mai antrenantă, în care elevul este nerăbdător și deschis la învățare.

4


2018-1-RO01-KA201-049411

Câștigarea încrederii

Pe măsură ce elevii lucrează în echipă, primesc sprijin de la colegi și căștigă încredere. Învățarea

colaborativă poate ajuta elevii mai sfioși/timizi să se exprime mai ușor. Însușirea sarcinii de lucru,

hotărârea de a completa sarcina la timp pot ridica încrederea elevilor. Prezentarea ideilor proprii

colegilor și profesorului sunt activități care îmbunătățesc abilitățile de comunicare eficientă a elevilor.

Întrebarea 2

Datorită abordării colaborative, elevii: a) Capătă încredere în ei înșiși b) Devin mai puțin încrezători în potențialul propriu c) Câștigă mai multă încredere în ei și își pot agresa colegii

Îmbunătățirea abilităților analitice și a gândirii critice

Lucrul în echipă poate ajuta elevii să își dezvolte gândirea critică și abilitatea de a rezolva probleme. Ei

pot învăța să își analizeze critic ideile proprii înainte de a le prezenta. Atunci când sunt antrenați

împreună în îndeplinirea unei sarcini de lucru, elevii învață să se concentreze și să prioritizeze pentru

a duce la bună îndeplinire sarcina. Învățarea colaborativă necesită un profesor care să vadă predarea

ca o oportunitate de a dezvolta capacitatea elevilor de învățare deoarece ei își văd rolul de a transmite

informații în timp ce orchestrează procesul de învățare. Acest lucru implică crearea și manipularea

unor oportunități de învățare care stimulează elevii să gândească din prisma unor probleme actuale și

reale. Prin învățarea colaborativă ne așteptăm ca elevii noștri să își clarifice ideile, punctele de vedere

prin discuții cu ceilalți înainte de a ajunge la o concluzie. Prin urmare, procesul ajută la dezvoltarea

gândirii critice și a evaluării altor idei și perspective.

Dezvoltarea competențelor de rezolvare de probleme

Învățarea colaborativă presupune exprimarea clară a unei sarcini de lucru cu instrucțiuni care

presupun lucrul în echipă pentru soluționarea unor probleme. În timpul discuțiilor elevii sunt încurajați

să se asculte cu atenție unul pe celălalt, să aducă contribuții pertinente, să își evalueze ideile și să tragă

concluzii. Deși sunt situații când discuțiile de grup sunt monopolizate de cel mai volubil dintre elevi,

elevii trebuie învățați să contribuie sistematic, să își ofere unul altuia șansă de participare, să își

stabilească un termen de intervenție pentru a evita dominarea discuției. Antrenarea elevului în

activități care implică oferirea de răspunsuri la probleme necesită ca acesta să participe activ la

discuții, să examineze atent fiecare potențială soluție pentru a ajunge la concluzia dorită,

îmbunătățindu-și astfel competențele de a rezolva probleme.

Dezvoltarea competențelor de auto-gestionare

Învățarea colaborativă te ajută să iei decizii informate.Pentru a fi în stare să îți auto-gestionezi cu

succes problemele, trebuie să ai abilități bune de soluționare de probleme, să fii în state să abordezi

problematici dificile să le studiezi, să le examinezî și să scrutinizezi potențialele soluții. Aceste

competențe de auto-gestionare te ajută să fii mai dinamic și mai productiv; poți fi mai interconectat

profesional și mai competitiv cu șefii, șefii, colegii sau clienții. Ele ajută de asemenea la luarea deciziilor

informate și la o mai bună gestionare a timpului.

5


2018-1-RO01-KA201-049411

Dezvoltarea competențelor de comunicare orală

Învățarea colaborativă este dependentă de eficiența grupului în a-și realiza obiectivele propuse.

Întreaga discuție de grup se bazează pe abilități de comunicare eficientă (trimitere de informații,

primirea feedbaack-ului și împărtășirea acestora către restul grupului). Este nevoie să-ți comunici oral

și în scris ideile. Pentru a avea succes într-un grup elevii trebuie să fie în stare să comunice eficient atât

la nivel intelectual cât și la nivel emoțional, explicându-și emoțiile deschis, dar pozitiv, ascultând cu

atenție pe ceilalți, punând întrebări și clarificând opiniile altora prin limbaj verbal sau non-verbal. Prin

învățare colaborativă, poți reflecta asupra acțiunilor și interacțiunilor dintr-un grup și poți încuraja

dimanica grupului într-un mod pozitiv.

4.1.3. Strategii pentru implementarea învățării colaborative

Învățarea colaborativă prezintă mai multe avantaje pentru elevi, dar este necesară o

implemetare strategică, care ține mult și de profesor. Mai jos avem câteva sugestii și strategii pentru

acei profesori care doresc să implementeze învățarea colaborativă în sălile lor de clasă.

6


2018-1-RO01-KA201-049411

1. Stabilește obiective pentru întregul grup

Învățarea colaborativă implică stabilirea țintelor comune cât și responsabilitățile individuale.

Aceasta menține grupul pe direcția obiectivelor și îi oferă un scop clar. Înaintea începerii unei sarcini

de lucru, este important să fie definite obiectivele pentru a economisi timp.

2. Păstrează grupurile de mărime medie

Grupurilor mici de 3 elevi sau mai puțin le lipsește diversitatea și nu permite gândirea

divergentă. În egală măsură, în grupurile care sunt prea mari, discuția poate fi monopolizată de cei

care sunt mai vocali; astfel participarea la procesul de învățare nu este egală. Un grup de mărime

medie, 4 – 5 membri, este ideal.

3. Stabilește norme flexibile pentru grup

Studiile în domeniu menționează că învățarea colaborativă este influențată de calitatea

interacțiunilor dintre membri, de vreme ce interacțiunea și negocierea sunt importante într-o

experiență de învățare în grup. Când observi un comportament deviant de la regulile de grup stabilite,

ai mai multe variante de control: schimbă membrii grupului sau folosește-ți strategiile de gestionare

grup pentru a ajuta situația. Pentru elevii de vârstă mai mică, este important să stabilești reguli de

comportament. Elevii mai mari își vor face singuri regulile învățării în grup. Este important de reținut

că aceste norme de comportament ar trebui să fie flexibile pentru ca grupul să nu devină prea rigid

sau intolerant și să devină nelucrativ.

4. Construiește relații de încredere și promovează o comunicare deschisă

Comunicatea eficientă interpersonală este necesară lucrului în echipă. Încrederea este

esențială. Recomandăm să gestionați cu atenție și prompt chestiunile emoționale și alte probleme

interpersonale apărute între elevi înainte de a începe colaborarea. Cercetările arată că elevii care

primesc explicațiile deciziilor luate de adulți, câștigă mult mai mult din învățarea colaborativă.

5. Pentru sarcini de lucru mai mari, stabilește roluri clare în interiorul grupului

Este important să descompunem sarcinile de lucru mari în părțile lor componente și să

desemnăm roluri în grup. De exemplu, rol de moderator al discuției, de scrib, de prezentator al ideilor

etc. Este recomandat ca elevii să aibă oportunitatea să schimbe rolurile în grup.

6. Aplică o evaluare înainte și după lucrul în echipă

O modalitatea bună pentru a ne asigura că elevii lucrează împreună în grup este să aplicăm o

evaluare înainte și după învățarea colaborativă. De fapt, mulți cercetători folosesc această metodă

pentru a verifica nivelul de învățare al grupului în experiența de învățare colaborativă. Această

evaluare oferă grupului un obiectiv, asigurând astfel că procesul de învățare rămâne o prioritate, dar

și cadrului didactic oportunitatea de a lua pulsul eficienței grupului.

Întrebare 3

Învățarea colaborativă: a) Nu poate fi obiectul unei evaluări b) Precede evaluarea, care nici măcar nu este recomandată c) Funcționează foarte bine dacă este acompaniată de o procedură specifică de evaluare.

7


2018-1-RO01-KA201-049411

7. Ia în calcul modalități de evaluare a grupului

Este recomandat să evaluăm calitatea discuției/dezbaterii elevilor, participarea lor în activitatetea de

grup și respectarea normelor de comportament în cadrul grupului. Lăudați tinerii elevi atunci când

aplică regulile stabilite în cadrul grupului. Acest lucru motivează elevii să învețe să respecte regulile,

arată elevilor importanța aderării și respectării interacțiunilor de grup.

8. Aplică diferite strategii

Strategia jocului de puzzle, de exemplu, îmbunătățește interacțiunea socială în procesul de

învățare și sprijină diversitatea. Locul de muncă este adesea ca un joc de puzzle în care învățăm să

separăm sarcina principală în părți componente și membrilor grupului le revine o anumită parte de

rezolvat. Apoi, elevii care au avut aceeași tematică, dezbat ideile în grup.

9. Permite grupurilor să reducă nivelul de anxietate al membrilor componenți

Atunci când adresăm concepte mai dificile, activitățile de grup pot oferi un mecanism de sprijin. În

grup se folosește adeseori umorul și se crează o atmosferă mai relaxantă de învățare care lasă loc unei

experiențe pozitive. Lăsa-ți grupurile să folosească strategii de reducere a nivelului de stres, atâta timp

cât nu pierd din vedere obiectivul și rămân aplecați asupra sarcinii de lucru.

10. Stabilește interacțiuni de grup

Calitatea discuțiilor este un bun indicator al realizării

sarcinilor propuse de grup. Cadrele didactice ar trebui să

ofere un model elevilor despre cum funcționează o

dinamică de grup de succes. Leadership-ul distribuit este

o idee foarte bună; elevii ar trebui să muncească

împreună și să mențină funcționalitatea grupului.

Rolurile sunt foarte importante în dezvoltarea relațiilor

de grup.

11. Folosește probleme reale

Experții sugerează că învățarea din proiecte care folosesc întrebări deschise este foarte antrenantă.

Decât să petreci mult timp fabricând un scenariu artificial, insiră-te din problemele curente.

Problemele lumii curente pot fi ușor folosite în situații de învățare colaborativă.

12. Ajută elevii să folosească proiectele de cercetare

Planifică proiecte care să permită mai multe perspective. Anumite probleme sunt direcționate asupra

categirisirii, planificării, găsirea de soluții. Încearcă să ai o abordare sistematică în procesul rezolvării

de probleme.

13. Ține cont de diversitatea grupului

Grupurile mixte care includ o varietate de talente, contexte, stiluri de învățare, idei și experiențe

sunt recomandate. Studiile arată că în astfel de situații, elevii învăță mai mult unul de la celălalt și că

învățarea este accelerată la elevii cu performanțe școlare mai reduse. Schimbați grupurile, astfel încât

să fie mai multe astfel de oportunități de învățare.

8


2018-1-RO01-KA201-049411

14. Ține cont de demografia grupului

Grupurile care iau în calcul o distribuire egală a genurilor celor implicați sunt eficiente. Există cercetări

care sugerează că băieții sunt mai predispuși să primească și să ofere explicații elaborate și că punctele

lor de vedere sunt mai ușor acceptate de grup. În grupuri majoritare de băieți, părerile fetelor tind să

fie ignorate. În grupurile majoritar feminine, fetele tind să adreseze întrebări băiatului care o ignora.

Prin urmare, e important să discutați și să stabiliți grupuri egale ca gen. Pare ceva firesc, dar este un

element adeseori ignorat. Acest subiect se poate aborda în discuții cu elevii mai mari.

15. Folosește mecanisme de sprijin în învățare

La începutul unui proiect, se oferă mai multe indicații decât la final. Fii un facilitator iscusit și ia pulsul

corect al interacțiunilor de group. Permite grupurilor să își asume responsabilitatea gradat, de

exemplu, să își dezvolte singuri tematicile proprii. De altfel, asumarea responsabilității este unul din

scopurile învățării colaborative.

16. Include tipuri diferite de scenarii de învățare

Studiile arată că învățarea colaborativă care se apleacă asupra contextelor complexe și a tematicilor

mai provocatoare dau naștere proceselor superioare de gândire. Sarcinile de lucru pot include sarcini

de laborator, echipe de studiu, dezbateri, proiecte scrise, rezolvare de probleme, scriere colaborativă.

17. Folosirea tehnologiei ajută învățarea colaborativă

Prin colaborare se dorește crearea oportunităților de învățare. Încearcă să introduci și elemente

digitale de colaborare cum ar fi Stixy, un spațiu online de învățare, grupuri Google sau Mikogo pentru

întâlniri de lucru online. Avertisment însă – sunt studii care arată că atunci când folosim interacțiunile

online schimburile de opinii sunt mai mult despre chestiuni de planificare și tehnologie, decât despre

tematica studiată.

18. Ia în calcul pe cei gata să critice

Ca în orice strategie de învățare, este important să avem o abordare echilibrată. Cei cinici au, de obicei,

perspective demne de luat în calcul. Una din criticile aduse învățării colaborative este lipsa timpului

dedicat individului și creativității individuale. Poți încuraja membrii grupului să lucreze independent

înainte de a aborda sarcina în grup. Acest lucru îți oferă și șansa de a evalua lucrul individual.

19. Evită grupările care nu au șanse de funcționare

Deși învățarea colaborativă este o strategie foarte bună, este important să avem o atitudine achilibrată.

Sunt situații când armonia unui grup împiedică procesul de oferire a unui feedback de critică. Sunt

cercetări care susțin că grupurile favorizează pe cei mai încrezători dintre membri. Schimbarea

componenței grupului ar trebui să rămână o variantă de rezolvare a acestei probleme, dacă aceasta

apare.

9


2018-1-RO01-KA201-049411

20. Valorifică tipurile diferite de gândire

Pentru o învățare colaborativă de succes, este nevoie ca elevii să se respecte reciproc și să își respecte

părerile și perspectivele. Crează o atmosferă de lucru care încurajeze gândirea independentă, învață-

ți elevii să aprecieze diversitatea în gândire și puncte de vedere diferite. Poți oferi exemple unde

tocmai această diversitate a dus la rezolvări ale unor probleme complexe

4.1.4. Învățarea colaborativă prin cu Realitatea Virtuală și Realitatea Augmentată

Cercetarea în învățare colaborativă în mediul vurtual este una de natură recentă, dar în

ascensiune continuă. Așa cum sugerează mai mulți autori, realitatea virtuală (VR) și cea augmentată

(AR) pot contribui la creșterea interesului și motivației elevilor și au potențial mare de a imbunătăți

experiența educațională. Avansările în cercetarea din domeniul VR și AR deschid porțile unui interes

mai larg către evaluarea potențialului pentru colaborare în medii virtuale de învățare (VLEs) create

pentru a îmbogăți experiența educațională a elevilor. Pe măsură ce devine din ce în ce mai facil să

plasăm mai mult de un elevi în mediul virtual simultan, se întrevede reală posibilitatea de impact a

colaborării în medii virtuale asupra experienței de învățare. Potențialul realității virtuale și augmentate

în educație însă este încă sub investigație și o înțelegere detaliată a felului în care folosirea tehnologiei

RV și AR reprezintă o provocare atât pentru profesori cât și pentru cei care dezvoltă această tehnologie.

Interacțiunea directă în mediul virtual permite elevilor să formeze cunoștințe din experiențele

proprii fără a se baza pe simboluri și reprezentații mintale. Acest concept de construire a cunoștințelor

este legat de constructivism. Cunoștințele create astfel sunt individuale și sunt mai sustenabile decât

cunoștințe formate prin alte metode deoarece elevii sunt actori principali în formarea acestor

cunoștințe. Cu alte cuvinte, în loc să ne bazeze pe transferul de informații de la o persoană mai

documentată, profesor, sau din manuale și cărți, elevii care experimentează mediul virtual pot

interacționa direct cu conceptele, principiile, regulile și prodecurile fiecarei arii de studiu. Mediile

virtuale de învățare care au fost create pe acest principiu constructivist sunt percepute ca având

potențial mare de a oferi experiențe de învățare elevilor. Dar ce se întâmplă în cadril învățării

colaborative.

One dintre cele mai importante țeluri ale unui mediu educațional este să promoveze

interacțiunea socială dintre cei aflați în același spațiu de învățare. Dimpotrivă, însă, avantajele

colaborării în mediul virtual sunt sub două mari umbrele: cele direcționate asupra interacțiunii cu alți

oameni și cele direcționate asupra mediului înconjurător. Interacțiunea cu oamenii este una de

noutate datorită faptului că interacționăm cu alți oameni din altă locație geografică și de asemenea

cu trăsături fizice diferite decât cele reale. Mediul este unul nou fie din cauză că nu poate fi accesat în

realitate sau pentru că experiența în sine este una virtuală (ex să fii înăuntrul unei molecule).

10


2018-1-RO01-KA201-049411

Cercetările pe învățare colaborativă au ajuns la concluzia că interacțiunea în persoană este de

prefer dacă se dorește explorarea în mod creativ a unor probleme și generarea de idei, pe când

interacțiunea în mediul virtual este preferată dacă se dorește interpretarea, integrarea de probleme

și crearea legăturilor dintre idei/concepte. Este posibil însă ca natura virtuală dar de interacțiune față

în față a mediilor de învățare virtuale să exploateze ce e mail bun din ambele sfere. În realitățile

virtuale și augmentate colaborative, utilizatori multipli pot să acceseze un spațiu comun populat de

obiecte virtuale, în timp ce sunt ancorați în lumea reală.

Această tehnică este puternică în special în educație când utilizatorii pot folosi mijloace

naturale de comunicare (verbal, non-verbal etc), dar pot de asemenea să existe în mediul virtual și

augmentativ sau de colaborare de la distanță.

Întrebarea 4

Interacțiunea pe calculator este mai bună pentru: a) Explorarea ideilor creative și generarea de idei noi b) Pentru interpretare, integrare de probleme și conexiuni între idei c) Niciuna de mai sus

Concluzia este ca mediile de învățare virtuale pot oferi experiențe educaționale de învățare

care nu se pot obține prin alte metode. Acestea includ: prezența, interacțiunea, autonomie, metafore

vizuale, scară, timp, distanță și siguranță.

Deși potențialul pentru realitatea virtuală de a oferi experiențe de învățare colaborativă a fot

demonstrat, este nevoie de mult mai multă cercetare înainte ca strategii eficiente de învățare

colaborativă să fie dezvoltate.

Se anticipează ca aceste strategii

să varieze, depinzând de tipul de

experiență dorit și de specificul mediului

de învățare abordat. Totuși, pentru a

implementa folosirea realitații virtuale și

a realității augmentate cu succes în

învățarea colaborativă, creatorii de

software și de intrucțiuni trebuie să se

asigure că este facil pentru utilizatori

multipli să interacționeze, să navigheze,

și să îndeplinească sarcinile din mediul de învățare virtual.

Pe de altă parte, mediile de învățare virtuale și augmentate nu ar trebui să fie considerate, în

special de profesori, ca soluția ideală pentru toate experiențele educaționale pe care le pune la

dispoziția elevilor. Tehnologia folosită trebuie să depindă de scopurile și obiectivele pedagigice ale

elevilor.

11


2018-1-RO01-KA201-049411

4.2. Învățarea experiențială

De-a lungul timpului s-au folosit diverși termeni pentru a defini procesul de învățare din

experiență. John Dewey (Dewey & Dewey, 1915) vorbeau despre ‚a învăța prin a face’, în timp ce Wolfe

și Byrne (1975) foloseau termenul de ‚învățare din experiență’. Termenul ‚încercare și eroare’ este

folosit pentru a explica procesul de

învățare intuitivă. AACSB (1986)

foloseau termenul de ‚învățare

explicată experiențială’ combinând

astfel învățarea din situațiile existente

în ‚lumea reală’ cu nevoia de aplicare

a conceptelor, ideilor și teoriilor la

situații noi. Termenul de ‚învățare

experiențială’ este folosit aici dar este

ușor interschimbabil cu toți ceilalți

termeni menționați mai sus.

4.2.1. Definiție

Elementul distinctiv al învățării experiențiale este că experiența de învățare a elevului ocupă

un loc central în procesul de învățare – predare. Această experiență poate include evenimente din

viața elevului anterioare experienței de învățare, experiențe din viața curentă sau cele care rezultă din

participarea la activitățile organizate de profesori și alți facilitatori ai procesului de învățare. Un

element cheie al învățării experiențiale este că elevii își analizează experiențele prin proce de reflecție,

evaluare și reconstruire (uneori individual, alteori colectiv sau combinat) pentru a extrage învățăminte

din experiențele care care au fost expuși. Această evaluare poate duce la acțiuni viitoare ale elevului.

Învățarea se trage din experiență anteoriară și/sau actuală. Însă, dacă e să recem în revistă

multe din practicile de învățare-predare actuale, am trage niște concluzii diferite. Mult din forța dată

învățării experiențiale vine ca reacție la o abordare prea didactică a procesului de învățare, centrată

pe profesor și pe transmitere de cunoștințe. Învățarea experiențială este de interes special pentru

profesori deoarece cuprinde învățarea formală, informală, non-formală, învățarea durabilă, din

experiențe reale. Astfel învățarea experiențeială se bazează pe un set clar de principii:

Experiența reprezintă fundamentul și un stimul de și pentru învățare;

Elevii participă activ în construirea propriilor experiențe,

Învățarea este un proces holistic;

Învățarea este construită pe elemente sociale și culturale;

Învățarea este influențată de contextul socio-emoțional în care este construită.

12

Învățarea experiențială nu se pretează la a fi redusă la câteva strategii, metode, formule sau

rețete. Este posibil însă să îi identificăm câteva caracteristici care o deosebesc de alte abordări

pedagogice:

Învățarea experiențială necesită ca trei factori să fie funcționali în același timp: implicarea

întregii persoane (intelect, emoții, simțuri) la procesul de învățare. Spre exemplu, prin

învățarea prin joc de rol și alte jocuri, procesul de antrenare înastfel de activități implică

antrenarea intelectului, a câtorva sau a tuturor simțurilor și o varietate de emoții. Învățarea

se face prin toate aceste canale;

Recunoașterea și folosirea activă de toate experiențele de viață relevante ale celor antrenați

în procesul de învățare. Acolo unde învățarea nouă poate fi conectată de experiențe

personale, noua înțelegere rezultată are sanșe mai mari de a fi integrată eficient în sistemul

de valori și cunoștințe ale elevului.

O reflecție continuă asupra experiențelor anterioare pentru a adauga la ele înțelesuri noi, mai

stabile și profunde. Acest proces este pe durata vieții elevului și accesează memoria. Calitatea

procesului de reflecție este importantă pentru rezultatele învățării și natura experienței de

învățare.

Intenția – oportunitățile de învățare care sunt inteționat planificate și create de profesori sunt

deseori numite ‚activități structurate’ și includ simulări, jocul de rol, vizualizări, discuții

moderate, ipoteze;

Facilitarea este implicarea altor persoane (profesori, lideri, mentori, terapeuți, consilieri).

Când astfel de persoane sunt implicate, rezultatele pot fi influențate de nivelul de expertiză al

celor care se implică. Învățarea experiențială presupune deseori că există relații egale între

facilitator și elev, că implică posibilitatea negocierii și că oferă elevului suficient control și

autonomie.

Evaluarea rezultatelor procesului de învățare este direct dependentă de ce presupune această

evaluare, de cine este făcută și care este scopul ei. Învățarea experiențială este în egală

măsură preocupată atât de procesul de învățare, cât și de rezultatele lui. Astfel, procedurile

de evaluare ar trebui să ia în calcul acest lucru. Modele de evaluare care se aliniează

principiilor învățării experiențiale includ proiecte individuale sau de grup, eseuri critice,

jurnale, activități de auto-evaluare și inter-evaluare între elevi.

.


2018-1-RO01-KA201-049411

13


2018-1-RO01-KA201-049411

Pot de asemenea să includă alte modalități de prezentare, nu doar cele scrise pentru a crea

oportunități de a forma acest context holistic și complex în care are loc învățarea.

4.2.2. Criterii esențiale pentru învățarea experiențială

Învățarea experiențială nu se limitează la a fi doar o ‚metodă’ sau o ‚tehnică’ sau chiar o anumită ‚abordare’; este un concept mult mai cuprinzător. Deși nu există o singură modalitate pentru a identifica procesul de învățare experiențială, există anumite criterii care trebuie îndeplinite pentru a asigura natura învățării experiențiale:

Țelul principal al învățării experiențiale este implicarea elevilor în contruirea de cunoștințe din ceea ce este important și semnificativ pentru ei (să fie ‚fidel experiențelor trăite de elevi’);

Învățarea experiențială se preocupă cu antrenarea personală a elevului cu experiența de învățare (elevul trebuie să fie conectat la realitatea pe care o studiează);

Întrebarea 5

Învățarea experiențială se preocupă în principal cu: a) Tipul de antrenare și implicare personală a elevului b) Capacitatea profesorului de a transmite informații c) Disponibilitatea directorilor de școală de a introduce astfel de metodologie

Debrief și procesul de reflecție sunt critic de importante; experiența singură, fără aceste procese nu are neapărat valoare educativă

Există presupunerea că în învățarea experiențială impicarea întregii persoane (simțuri, emoții și intelect sunt importante.

14


2018-1-RO01-KA201-049411

Se recunoaște ce aduc elevii la procesul de învățare (experiența anterioară, fie ea formală sau informală);

Există elemente de natură etică specifice învățării experiențiale care se aplică elevilor de către profesori, facilitatori, lideri (elemente de respect, validare, încredere, onestitate și grijă față de elev cât și urmărirea potențialului elevului de a fi un auto-didact).

4.2.3. Avantajele învățării experiențiale

Învățarea experiențială este o metodologie activă, centrată pe elev, în care elevii își folosesc cunoștințele și competențele în mod relevant și concret. Mai jos prezentăm câteva dintre avantajele distincte ale învățării experiențiale în comparație cu învățarea tradițională; cea centrată pe profesor și oferirea de instrucțiuni.

Posibiitatea aplicării imediate a cunoștințelor Învățarea experiențială prezintă opotunități pentru elevi de a aplica ce au învățat pentru a rezolva provocări reale. Elevii testează validitatea celor învățate și a principiilor care stau la baza celor cunoscute și pot experimenta și adapta comportamentul și metodele pentru a obține rezultatele cele mai bune în învățare. Învățarea prin aplicare practică este mult mai eficientă și durabilă decât cea teoretică. Ea, de asemenea, promovează dezvoltarea altor competențe cum ar fi gândirea critica, rezolvarea de probleme și luarea de decizii.

Accesul în timp real la mentorat și feedback Atingerea unui nivel de expertiză necesită mentorat eficient și direcționat bazat pe observarea practicii. Fiecare învățare experiențială ar trebui să includă sesiune de feedback în care elevii să primească feedback de la experți și colegii parteneri în actul de învățare.

Dezvoltarea unor obiceiuri de practică reflectivă Țelul în educație este persoana care se poate monitoriza eficiența propriei acțiuni, care poate anticipa rezultatele și poate crea planuri de rezervă. De obicei numim acele persoane ‚experte’. Ei sunt experți pentru că au avut parte de mai multe astfel de experiențe și de feedback contructiv asupra cărui au acționat, și care le-a dezvoltat anumite structuri de gândire pe care le aplică consecvent în experiențele de zi cu zi. Învățarea experiențială ajută la accelerarea acestui proces de trecere de la novice la expert.

Realizările sunt clare Elevii pot să avanseze în învățare în timp

scurt datorită acestor cicluri de feedback

create de rezolvarea de probleme, feedback

și analiză de probleme. În sala de clasă

tradițională, elevilor de obicei nu le este clar

dacă sunt pe care cea bună de învățare, care

îi va aduce rezultatele dorinte decât atunci

când dat examinările și primesc nota.

15


2018-1-RO01-KA201-049411

Oportunitatea de a fi creativ În ‚lumea reală’ problemele au de obicei mai mult decât o singură soluție, și ‚două capete sunt mai bune decât unul singur’. Învățarea experiențială permite elevului să facă apel la partea creativă a gândirii și să caute singur soluția proprie la sarcina de rezolvat. Această creativitate și varietarea rezultatelor produse, îmbogățesc experiența de învățare și societatea ca întreg.

Oportunitatea de a fi reflectiv

Reflecția este un component integral al procesului de învățare experiențială. Prin amestecul experiențelor concrete cu concepte abstracte și apoi prin reflecția asupra rezultatelor obținute, elevii antrenează mai multe arii ale creierului lor și formează conexiuni reale și personale cu ceea ce învață. Analizează cum a fost rezultatul influențat de acțiunile lor și cum acesta ar fi variat de la elev la elev. Această analiză îi ajută să înțeleagă mai bine cum conceptele învățate se pot aplica la alte situații.

Greșelile devin valoroase Învățarea experiențială se face printr-un proces de ‚încercare și eroare’. Pe măsură ce elevii sunt

antrenați în activități practice, ei descoperă că unele abordări funcționează mai bine decât altele.

Abandonează astfel abordările care nu funcționează, dar actul în sine de a încerca și a abandona –

văzut frecvent ca o greșeală – devine de fapt o parte foarte valoroasă în procesul de învățare. Astfel

elevii învață să nu le fie teamă de greșeli, ci să le vadă ca oportunități de învățare.

Atitudini pozitive față de procesul de învățare Natura personală a învățării experiențiale antrenează emoțiile elevilor dar imbogățește și cunoștințele și abilitățile. Când elevii văd rezultatele concrete ale muncii lor, câștigă în mândrie și încredere, maximizând astfel entuziasmul pentru învățarea continuă.

Drum către continuarea învățării și carieră Multe proiecte de învățare experiențială sunt orientate spre carieră pentru că sunt, prin natura lor, ancorate în lumea reală. Prin aceste activități, elevii încep să descopere propriile abilități, aptitudini și pasiuni. Această descoperire, la rândul ei, poziționează elevii pe o cale mai directă spre carieră sau continuarea studiilor.

Unirea teoriei cu practica Ceea ce se învață din cărți poate acum să fie aplicat în practică pentru a înțelege mult mai bine efectele și comportamentele rezultate. Acest lucru ajută, de asemenea, la memorarea cu mai multă ușurință a conceptelor și ideilor cu care lucrează elevii.

Lucrul în echipă Învățarea experiențială antrenează participanții în activități de echipă variate, formându-i astfel în spiritul lucrului în echipă și leadership. Acest lucru aduce avantaje participanților deoarece ei învață unii de la alții și pentru că practică normele lucrului în echipă într-un context profesional.

16

for education and training in the classroom 2018-1-RO01-KA201-049411

Pregătirea elevilor pentru experiențe de viață Multe dintre experiențele de învățare au caracteristici comune: elevii lucrează în grup, de exemplu.

Prin aceste proiecte de echipă, elevii învață să lucreze mai bine unii cu ceilalți să dezvolte împreună

un plan de acțiune, să valorifice calitățile fiecărui membru al echipei. Prin aceste experiențe, elevii

învață competențe de lideri dar și cum să aplice gândirea critică și cum să se adapteze la circumstanțe

schimbătoare.

Întrebarea 6

Alege răspunsul greșit: Datorită învățării experiențiale, elevii:

a) Ascultă lecția fără să deranjeze prin participare b) Încep să descopere și să își dezvolte abilitățile personale c) Învață să lucreze mai eficient unii cu celălalți.

4.2.4. Strategii pentru implementarea învățării experiențiale

Atunci când condeirăm posibilitatea introducerii învățării experiențiale în practica noastră, este indicat să urmăm anumiți pași: 1. Analiza elevilor și identificarea nevoilor lor Care este vârsta elevilor? Au avut elevii experiențe de muncă practică în trecut ori nu? Care le este nivelul actual de cunoștințe în domeniul în care intenționezi să direcționezi procesul de învățare? Ai luat în calcul nevoile și diversitatea culturală? Fiecare persoană este rezultatul mediului cultural în care a acționat. Fiecare persoană este condiționată în timp să răspundă într-un anumit fel. Profesorii trebuie să înțeleagă și să ia în calcul că elevii lor au crescut în medii culturale, posibil diferite și că acest lucru va avea un impact asupra interacțiunilor lor. 2. Identifică activități potrivite pentru elevii tăi și pentru conținutul pe care dorești să îl adresezi Care activități sunt potrivite pentru conținutul pe care dorești să îl adresezi și pentru dezvoltarea cognitivă pe care ți-o planifici pentru elevii tăi? Care parte a cursului poate fi îmbogățită prin aplicarea învățării experiențiale? Cum se aliniează activitatea pe care ți-o propui la obiectivele cursului? Îi permite elevului să experimenteze cu conceptele cheie ale cursului? Cum adaugă această activitate la programul curricular? 3. Identifică potențialele probleme pe care poți să le întâmpini prin integrarea învățării

experiențiale Ce schimbări trebuie să aduci practicii curente pentru a introduce învățarea experiențială? Va trebui să compromiți din volumul de conținut pentru a introduce învățarea experiențială? Cum se potrivește învățarea experiențială cu tot curriculum? Ai parte de sprijin instituțional pentru a înlocui învățarea tradițională cu cea experiențială? Care sunt potențialele riscuri? Cum vei selecționa alți parteneri și cum vei adresa potențialele probleme din parteneriat? Cum organizezi elevii pentru a oferi șanse egale pentru toți?

17


2018-1-RO01-KA201-049411

4. Planifică un proiect de anvergură sau o experiență practică pentru a ghida procesul de învățare

pe parcursul lui Având o sarcină majoră de adresat/rezolvat pe parcursul unui semetru, motivează elevii să fie perseverenți, le dă un țel asupra căruia să se aplece și devine, astfel, ‚energia’ care pune în mișcare tot ceea ce face elevul în clasă. Atunci când elevii știu ce se așteaptă de la ei, înțeleg că fiecare oră de curs are un scop precis pentru că este o bornă ajutătoare în parcurgerea întregului traseu de lucru. 5. Menține interconectivitatea Activitățile de instrucțiune directă, centrate pe profesor trebuie să fie direct legate de activitățile experiențiale. Ele trebuie să fie privite ca resurse care ajută elevii să finalizeze proiectul inițial în care sunt antrenați.

Întrebarea 7

Alege răspunsul greșit: Ce ar trebui luat în calcul atunci când implementezi învățarea experiențială în sala de clasă?

a) Obiectivele pe care ți le-ai propus b) Faptul că învățarea experiențială ar trebui să înlocuiască cursul cu totul c) Nevoile și caracteristicile grupului de elevi cu care lucrezi.

6. Asigură-te că activitățile au un nivel ridicat de provocare, dar că pot fi îndeplinite

Când elevilor li se dă responsabilitatea de a-și gestiona singuri lucru, profesorul trebuie să se asigure

că aceștia sunt în stare să o facă.

4.2.5. Învățarea experiențială în Realitatea Virtuală și în Realitatea Augmentată

Creșterea popularității învățării experiențiale și a acestui tip de metodă didactică se datorează în parte

unei înțelegeri mai aprofundate a felului în care învață elevii și unei înțelegeri de natură mai recentă

a importanței procesului de învățare centrat pe elev. În acest context, învățarea experiențială se

bazează pe patru principii primare, și anume: ar trebui sp fie contructivă, auto-direcționată,

colaborativă și pusă în context real. Învățarea experiențială a fost definită ca un proces de colaborare

în care fiecare dintre aceste condiții prezentate mai jos sunt întâlnite: participanții au un scop comun

în procesul de învățare, împart responsabilitatea actului de învățare, sunt dependenți unii de ceilalți

pentru a-și satisface nevoile de învățare și negociază acțiunile pentru a duce la bun sfârșit sarcina de

îndeplinit. Toate aceste elemente pot fi potențiate prin folosirea realității virtuale și augmentate.

18


2018-1-RO01-KA201-049411

Avantajele folosirii realității virtuale și augmentate în învățarea experiențială include depășirea

barierelor impuse de timp și distanță, economiilor de scară prin centrarea asupra elevului și

posibilitatea de a aduce în actul didactic noi metode de instrucție. Experiența de învățare prin

realitatea virtuală și augmentată oferă multe avantaje elevilor: înlesnește comunicarea între studenți

indiferent de unde se află aceștia și facilitează învățarea la scară globală care promovează nu numai

achiziția de cunoștințe și abilități digitale, ci și înțelegerea unor perspective culturale și sociale diferite

prin mediu internațional de învățare. Cele două abordări, în tandem, pot facilita învățarea

multidisciplinară și pot îmbogăți lucrul în echipă într-un context multidisciplinar.

Toate acestea fac utilizarea experienței de învățare prin realitate virtuală și augmentată de interes

pentru cei care găsesc interacțiunea socială dificilă. Mai mult decât atât, adaptarea învățării

experiențiale la mediul online oferă oportunitatea de a folosi metode noi care, atunci când sunt

încorporate într-o strategie clară de educație digitală, oferă avantaje atât pentru elevi cât și pentru cei

care le predă.

Întrebarea 8

Alege răspunsul greșit: Învățarea Experiențială prin realitatea virtuală și augmentată

a) Facilitează comunicarea dintre elevi indiferent de locația lor geografică b) Funcționează numai în cazurile în care atât elevii cât și profesorul sunt în același spațiu c) Facilitează procesul de învățare la nivel global

19


2018-1-RO01-KA201-049411

4.3. Povestirile ca strategie educațională

Povestirea este relatarea de

evenimente în cuvinte și

imagini, deseori prin

improvizații și adăugiri.

Povestirile sau narațiunile au fost

împărtășite în toate culturile ca

modalitate de educație, de

distracție, conservare culturală sau

pentru a insufla valori morale. Ca

instrument de învățare, povestirile

pot încuraja elevii să își exploreze

expresivitatea personală, și poate dezvolta competențele de comunicare a gândurilor și emoțiilor într-

o manieră articulată fluent. Aceste beneficii transcend experiența artistică și vin să sprijini

competențele necesare vieții de zi cu zi. Povestirea, ca instrument educațional, poate fi potențiată

prin intermediul mediului virtual și augmentat.

4.3.1. Definiție

National Storytelling Network definește povestirea ca o formă ancestrală și valoroasă a exprimării

umane deoarece povestea este esențială în multe forme de artă, dar cuvântul ‚poveste/povestire’ este

adesea folosit cu mai multe înțelesuri.

Mai jos definim ce înțelegem noi prin ‚poveste/povestire’:

Povestirea ca intrument educațional este arta interactivă de a folosi cuvintele și acțiunile pentru a

dezvălui elemente și imagini ale unei povești și care activează imaginația celui care ascultă.

Povestirea este interactivă

Povestirea implică o interacțiune dublă între povestitor și unul sau mai mulți ascultători. Răspunsurile

ascultătorilor exercită influență asupra povestirii. De fapt, povestirea rezultă din interacțiunea și

cooperarea, coordonarea eforturilor dintre povestitor și audiență.

Este important de menționat că povestirea nu formează o barieră imaginară între povestitor și

ascultător. Acesta este un element important care diferențiează povestirea de celelalte forme de artă

care folosesc imaginația. Diferite culturi și situații formează diferite așteptări pentru rolul

povestitorului sau al ascultătorului – cine vorbește, cât de des și când, de exemplu – și de aceea se

formează diferite forme de interacțiuni. Natura interactivă a povestirii este și cauza impactului pe care

această strategie o are. Atunci când este aplicată eficient, povestirea unește conectează imediat

povestitorul cu ascultătorul.

Povestirea folosește cuvinte

Povestirea folosește limbajul, fie cel vorbit, fie cel pentru surdo-muți. Folosirea limbajului face

distincția dintre povestire și celelalte forme de artă (ex. dans, mim etc).

20


2018-1-RO01-KA201-049411

Povestirea folosește acțiuni cum ar fi tonalitate, mișcare și/sau gesturile.

Aceste acțiuni fac parte din limbajul verbal și non-verbal și contribuie la comunicare așa cum o fac și

cuvintele. Folosirea lor diferențiază povestirea de alte interacțiuni cum ar fi cele scrise sau cele bazate

pe lecturarea unui text. Nu toate componentele non-verbale se regăsesc în povestire. Sunt anumite

povestiri care folosesc limbajul corpului mul mai mult decât altele, de exemplu.

Povestirea încurajează imaginația ascultătorului

În povestire, ascultătorul își imaginează acțiunile. În modul tradițional al teatrului, de exemplu, sau al

filmului, participantul se bucură de ilustrații gata create pentru el atât ale personajelor cât și ale

evenimentelor descrise.

Rolul ascultătorului unui povestitor este

acela de a crea în mod activ, imagini

multi-senzoriale, acțiuni, personaje și

evenimente, cu alte cuvinte, realitatea

povestirii, în mintea lui, pe baza

povestirii și a experienței anterioare a

ascultătorului, a valorilor și înțelegerilor

lui. Povestea are loc în mintea

ascultătorului, un individ unic.

Ascultătorul, devine, prin urmare, un co-

autor al poveștii pe care o aude. Povestirea poate fi combinată cu alte forme de artă. Astfel, ea se

poate îmbina cu teatrul, muzica, dansul, comedia și numeroase alte forme de expresie. Și totuși, deși

se împltește bine cu alte forme de artă, esența povestirii rămâne recunoscută ca stând la intersecția

componentelor definite mai sus.

Povestirea este una din modalitățile cele mai puternice pe care le au liderii de a influența, preda și

inspira. Ce anume fac povestirile să fie atât de eficiente pentru procesul de învățare?

Pentru început, povestirea formează legături între oameni și între oameni și idei. Poveștile redau

cultura, istoria și valorile care unesc oamenii. Când vine vorba de țara noastră, comunitatea în care

trăim sau familiile noastre, înțelegem în mod intuitiv că poveștile comune sunt o parte importantă a

legăturilor care ne unesc. Același lucru este valabil și în lumea afacerilor, unde poveștile unei

organizații și cele spuse de lideri ajută la cimentarea relațiilor într-o manieră în care enunțurile factuale

sau numerele de pe rapoarte nu o pot face.

Poveștile bune fac mult mai mult decât să creeze conexiuni. Ele clădesc familiaritate și încredere și

permit ascultătorului să intre în lumea lor, făcându-i mai predispuși la învățare. Poveștile bune pot

avea înțelesuri multiple, deci sunt surprinzător de eficiente în a relata idei complexe. De asemenea,

ele sunt mult mai antrenante decât discuții pe idei abstracte.

21


2018-1-RO01-KA201-049411

Întrebarea 9

Alege răspunsul greșit: Povestirea:

a) Ajută imaginația ascultătorului b) Ajută la procesul de conectare al celor implicați c) Formează obstacole între oameni

4.3.2. Avantajele povestirilor ca strategie educațională

Folosirea povestirii în actul didactic este o stategie valoroasă care este adoptată de părinți

aproape inconștient. Aduți aminte despre când i-ai spus copilului despre o experiență pe care ai avut-

o ca tânăr pentru a încerca să îi influențezicomportamentul sau pentru a-o oferi o lecție de viață.

Profesorii încorporează povestirea în actul educațional pentru că prezintă multe avantaje:

Dezvoltă creativitatea

Ascultând o poveste în locul vizionării unui video permite copilului să își exerseze imaginația pe deplin.

Acest proces de creativitate încurajează gândirea critică și formarea ideilor inovative.

Dezvoltă competențele verbale

Prin spunerea unei povești sau prin lecturarea cu voce tare, elevii sunt introduși în labirintul limbajului

complex care este dificil de predat în mod explicit fără un fundament solid. Fluența unei povești pe

măsură ce trece firul poveștii și suntem introduși personajelor, introduc elevii în lumea cuvintelor noi

și le sedimentează pronunția.

Mărește nivelul de înțelegere a subiectului

Deși sunt momente clare în viața de școlar în care elevul învață pe de rost, de multe ori, această

strategie nu duce la înțelegerea durabilă a materiei de studiat. Povestirea poate fi folosită pentru a da

viață materialului plictisitor. Astfel, această strategie ajută elevul să se identifice mai ușor cu materia

și să își aprofundeze nivelul de înțelegere.

Ajută la internalizarea valorilor

Multe povestiri pot fi folosite pentru a sprijini valorile care sunt importante în societate, acasă sau la

școală. Poveștile pot ajuta astfel la a dezvolta trăsături de curaj, înțelepciune, onestitate, generozitate

și deschidere la noi care stau baza formării personalității elevilor.

Mărește perioada de concentrare

Cu cât este mai mic copilul, cu atât este mai mică puterea lor de concentrare. Până și copiii mai mari

continuă să manifeste atenție redusă care îi împiedică succesul. O poveste antrenantă cuprinde până

și cel mai zbuciunat dintre copii și îi încurajează să asculte detaliile și cu răbdare până la capăt.

22


2018-1-RO01-KA201-049411

Înțelegerea altor culturi

Poveștile pot fi folosite pentru a menține copiii conectați la rădăcinile lor și pentru a-i face să înțeleagă

propria istorie și tradiție. Poveștile, ca și culturile de altfel, variează de la un loc la altul. Poveștile din

locul nativ cât și cele din alte culturi vor face ca elevul să aprecieze diversitatea existentă în lumea în

care trăim.

Dezvoltă abilitățile de ascultare activă

Pentru a te bucura pe depin de o poveste, trebuie să fim atenți la narator astfel încât să nu pierdem

firul evenimentelor. O sesiune de povestiri bună contribuie la îmbunătățirea acscultării active a

elevului.

Inspiră curiozitate

Atunci când facem pauză într-o poveste care este interesantă facem ascultătorul nerăbdător în a

cunoaște ce se întâmplă în continuare. Face elevii curioși și îi încurajeaă să pună întrebări ceea ce ajută

procesul de învățare, de creștere și dezvoltare.

Introduce volcabular nou

Când incluzi terminologie nouă de fiecare dată când povestești, elevii învață sensurile cuvintelor

neînțelese. Acest lucru îi ajută la îmbogățirea vocabularului.

Dezvoltă inteligența emoțională

Aceasta este cheie succesului în diverse stadii ale vieții unui on. Dezvoltarea inteligenței emoționale

se referă la conștientizarea controlului pe care îș avem asupra emoțiilor noastre. Poveștile te ajută în

acest sens printr-o manieră simplă și eficientă.

Te învață empatia

Capacitatea de a te gândi la alții, de a te pune în locul lor și de a le înțelege emoțiile ne face mai buni.

Poveștile te pot învăța să devii empatic și sensibil la nevoile altora.

23


2018-1-RO01-KA201-049411

Ascute memoria

Indiferent de lungimea poveștii, elevii tind să își amintească firul narativ, personajele și evenimentele.

Acest lucru ajută memoria, dar prezintă dezavantajul că povestitorul nu poate repeta aceeași poveste.

Ușurează învățarea academică

Anumite materii academice au o legătură directă sau indirectă cu anumite povești. Acesta este unul

din multele feluri prin care poveștile fac învățarea academică mai ușoară. Abilitatea de a gândi creativ

pe care și-o dezvoltă elevii prin ascultarea poveștilor, duce la o învățare academică mai de eficientă.

Întrebarea 10

Alege răspunsul greșit: Povestirea îmbunătățește:

a) Atenția, imaginația și creativitatea b) Monotonia, memoria și curiozitatea c) Inteligența emoțională, memoria și imaginația

4.3.3. Strategii pentru implementarea povestirilor în educație

Povestirea este, probabil, cea mai vehe metodă de a preda, dar pentru a o implementa eficient

în actul educațional școlar, trebuie să fim conștienți si să luăm în calcul anumite strategii:

Toate părțile sunt importante

Atunci când dezvolți un fir narativ, fie el într-o poveste inventată pentru a preda o lecție, sau într-un

exemplu real, asigură-te că fiecare element este important pentru finalul poveștii. Fiecare personaj,

punct sau principiu trebuie să contribuie la concluzia finală pe care dorești să o prezinți. Orice altceva

care nu contribuie la acest lucru, poate să lipsească. Să luăm spre exemplu, o poveste despre planete.

Îți dorești să formulezi o poveste pentru ca elevii să rețină ordinea planetelor în sistemul solar. Orice

exemplu pe care îl oferi trebuie să aibă legătură cu planetele. Nu iși are locul aici discuția despre găurile

negre, despre supernova sau chiar despre mărimea fiecărei planete.

Trebuie să prinzi interesul elevilor de la bun început

Prinzi interesul elevului prin prezentarea unei probleme care îl încurajează să asculte mai departe. Poți

folosi acestă strategie la orice oră. De exemplu, dorești să predai o lecție despre fotosinteză. În acest

caz, introdu-o prin prisma unei lumi în care plantele verzi nu ar exista. Concepi astfel o problemă pe

care povestea ta despre fotosinteză, în acest caz, o va rezolva. De multe ori, elevii nu

conștientizeazăcum funcționează anumite principii (gravitatea, lumina etc). Crearea unei lumi în care

acestea devin inexistente dezvăluie importanța lor.

24


2018-1-RO01-KA201-049411

Extrage o tematică din povestire

Poveștile au o încărcătură mai puternică atunci când urmează o tematică. Nu este însă la îndemâna

oricui să formuleze o poveste cu o tematică în fundal. Poate e mai bina dacă scrii povestea întăi, cu

toate punctele de învățare pe care ți le propui și când ai terminat contemplează povestea să vezi dacă

vreo tematică iese în evidență. Acest lucru este mai cu seamă important când povestea are legătură

cu evenimente trecute. Historia poate fi o materie plictisitoare daca nu se ancorează în aplicații

prezente. Tematicile ajută la conectarea prezentului de trecut și de viitor. Nu fi descurajat dacă se

întâmplă ca la extragerea tematicii principale realizezi că trebuie să scrii povestea din nou. Se întâmplă

des.

Menține simplitatea

Poveștile cu firul narativ complex nu sunt neapărat bune. Dacă elevii tăi sunt tineri, a menține un fir

simplu al narațiunii este important. Până și cei mari pot fi afectați profund dacă povestea este

complicată, dar menții ideile complicate în părți mici, concentrate care pot fi ușor reținute. Concepte

compleze precum gravitatea sau energia se rețin greu de elevii mici. Folosirea analogiilor poate veni

în ajutor.De exemplu, pentru a explica un circuit electric, descrie cum un tren se mișcă pe șine și cum

vagoanele sunt legate între ele.

Menține contactul vizual

Contactul vizual este unul dintre cele mai importante modalități de comunicare non-verbală cu alți

oameni. Nu numai că ajută la menținerea atenției elevilor, dar le insuflă un simțământ de încredere și

validare. Imaginează-ți că spui o poveste uitându-te la picioare. Ce tip de emoții ar experimenta elevii

tăi, chiar dacă povestea ar fi ușoară și antrenantă? Uită-te direct în ochii elevilor tăi. Te vei conecta cu

ei și le vei menține interesul pentru o durată mai mare de timp.

Folosește mișcarea

Mișcarea poate fi folosită în mai multe feluri. Ca povestitor, poți folosi gesturile, mișcările mâinilor,

ale picioarelore, capului. La fel pot face și elevii tăi în timp ce ascultă. Acest lucru le va activa memoria

și le va menține interesul și atenția asupra a ceea ce comunici.

Folosește pauze în scop dramatic

Oamenii vorbesc de obicei cu viteză mai mare decât poate procesa creierul. Dacă faco pauze la

momente importante din poveste, oferi sanșa elevilor de a gândi critic la informațiile prezentate. Nu-

ți fie teamă sa faci pauze, mai ales în momentele tensionate ale povestirii.

Schimbă vocea pe care o folosești la fiecare personaj

Când dai viață personajelor, ajută la a face personajele mai memorabile. Poți face acest lucru

schimbându-ți vocea la fiecare personaj. Fără ajutor vizual, vocea este una din puținele mijloace prin

care poți să dai viață unui personaj.

25


2018-1-RO01-KA201-049411

Fă un final puternic, cu concluzie demnă de reținut

Finalul este ultimul lucru pe care îl aud elevii tăi. Oricare ar fi punctele principale sau importante pe

care dorești să le rețină elevii tăi, pune-le la finalul poveștii. Dacă ele trebuie dezvăluite pe parcurs,

adu-ți aminte să le reamintești la final. Dacă poți face finalul scurt, și mai bine.Folosește repetiția, sau

fă un cântec pentru a face finalul mai memorabil.

Spune adevărul chiar dacă e dificil de ascultat

Adulții sunt tentați să mintă copiii când situațiile par prea complexe sau mature pentru audiență

tânără. Adevărul însă, este mereu de preferat chiar dacă va trebui să adaptezi din conținut sau din

limbajul folosit atunci când ai în față o audiență tânără. Copiii sunt de obicei mai ascuțiți și mai intuitivi

decât îi cred adulții.

Fă personajele relevante

Personajele principale ale poveștii tale trebuie să fie relevante pentru elevi. Dacă îți dorești ca aceștia

să fie alături și să învețe din povestea lor și din deciziile lor, atunci elevului trebuie să îi pese de

personaj. Una din modalitățile de a atinge acest deziderat este să faci personajele să fie ‚reale’ pentru

elev. Ele nu ar trebui să fie perfecte, ci să aibă puncte slabe și puncte tari ca noi toți pentru a fi credibili.

Pune în preajma eroului/eroinei principale un anti-erou.

Asigură-te că povestea ta oferă un răspuns la o problemă

Fiecare poveste are o tematică sau un tâlc. Atunci când folosești povestea pentru a oferi un răspuns

sau o soluție la o problemă există șanse ridicate ca povestea să capete înțelesuri mai profunde. Când

încerci să comunici lucruri plictisitoare cum ar fi înmulțirea, ele nu capătă un înțeles în mintea tinerilor

elevi dacă nu creezi o poveste prin care un protagonist trebuie să rețină acele informații pentru a-și

rezolva o problemă (să împartă darurile la familie, de exemplu).

Fă apel la simțurile elevilor

Atunci când îți pregătești povestea, activează cât mai multe simțuri cu putință. Oamenii au cinci

simțuri: văz, miros, auz, gust și atingere. Cu cât povestea activează aceste simțuri, cu atât mai

memorabilă va fi. Pentru o lecție de geografie, de exemplu, folosește o hartă vizuală. Adaugă un cântec

pentru a reține țările sau orașele. Adu mostre de mâncare din diferite locații pentru a activa atingerea,

gustul și mirosul. Acestă strategie este mai solicitantă pentru profesor, dar asigură o permanentizare

a principiilor pe care dorești să le achiziționeze elevul în procesul de învățare.

Povestea trebuie să fie credibilă

Nu oferi soluții magice la rezolvarea de probleme. Este important pentru procesul de învățare ca elevii

să știe că soluțiile nu vin de la sine și că nu au rezolvare magică. Oricare ar fi situația în care se află

eroul tău, respectă regulile și dă credibilitate poveștii și soluționării conflictelor din ea.

Invită elevii să interacționeze

În anumite momente ale poveștii invită elevii să pună întrebări. Când elevii tăi sunt în stare să ofere

părerile lor, ei sunt mai implicați în viitorul poveștii și în soluționarea conflictelor din interiorul ei.

26


2018-1-RO01-KA201-049411

Acest lucru întărește ideea că o poveste poate avea mai multe soluții. Poți implica elevii în găsirea

acestora. Le poți spune prima parte a poveștii apoi să îi lași singuri să scrie sau să pună în scenă finalul

și rezolvarea conflictului. Elevii pot lucra în grup pentru a învăța unii de la alții.

Folosește artefacte

Aproape fiecare poveste ar putea beneficia de mijloace ajutătore, indiferent de ce materie predai. Nu

introdu toate artefactele deodată; adu-le în poveste pe rând, când e momentul oportun. Cere ajutorul

elevilor. Le poți cere să țină artefactele sau să le folosească. Magicienii fac acest lucru deseori în

spectacolele lor. Solicită ajutorul audienței în relatarea poveștii pe care o pun în scenă.

Punerea în scenă

Este foarte important să se creeze un mediu în care să se spună povestea. Este în pădure, este pe

plajă, într-un apartament în oraș, la țară sau pe o planetă diferită? Descrieți mediul înconjurător,

vremea sau condițiile din jur. Folosește detalii bogate astfel încât elevii să își poată imagina mediul în

care se desfășoară povestea. Excursiile sunt o modalitate foarte bună de a fi introduși într-un mediu

diferit, dar nu sunt mereu posibile. Cuvintele, descrierile de miros, sunet sau imaginile pentru a face

povestea mult mai relevantă.

Folosește muzica

Muzica este o modalitate excelentă pentru a învăța și a memora liste lungi. Dacă predai statele din

Statele Unite ale Americii, un cântec cu ritm și rimă poate ajuta procesul de memorare. Cântecele au

fost folosite de-a lungul istoriei pentru a păstra tradițiile și în memoria colectivă evenimentele istorice.

Ceea ce ar fi foarte dificil de memorat fără muzică (cum ar fi tabelul periodic) devine posibil atunci

când introducem această metodă.

27


2018-1-RO01-KA201-049411

Spune elevilor să repovestească

Odată ce ai terminat povestea, spune elevilor să lucreze în grup pentru a repovesti întâmplarea într-o

modalitate diferită. Poți să pui elevii să facă rezumatul poveștii într-o propoziție sau într-un paragraf.

Le poți cere să folosească ideile principale pentru a creea un nou context al poveștii. Ceea ce este

important în acest proces este să implici elevii într-un mod activ. După ce au ascultat, e timpul să se

implice în mod activ.

Folosește-te de experiențele de viață reale

Poveștile nu sunt doar pentru copii. Dacă povestea relatează concepte abstracte, găsește exemple din

viața reală pentru a face conexiuni importante pentru elevi. Formulele matematice sunt lipsite de

semnificație până când sunt aplicate în viața reală.

Întrebarea 11

Alege răspunsul greșit: În timp ce folosești povestirea în sala de clasă:

a) Folosește-te de exemple concrete b) Folosește muzică c) Lasă atât personajele cât și firul narati la voia întâmplării

4.3.4. Povestirea și realitatea virtuală și augmentată

Deși povestirea ca instrument didactic nu este o strategie nouă în educație, poveștile digitale au

devenit abordări pedagogice frecvent folosite datorită creșterii exponențiale a tehnologiilor digitale

inclusiv a camerilor fotografice, software de editare imagini, intrumente de realitate virtuală sau

augmentată. La fel ca și cu forma tradițională de povestire, tehnologiile digitale în povestire sunt

folosite de cadre didactice în multe feluri și în multe arii curriculare, nu doar în arte, științele umaniste,

ci și în matematică sau științe. Aplicabilitatea povestirilor digitale se datorează faptului ca acest

medium favorizează convergența mai multor strategii de învățare centrate pe elev: (1) antrenarea

activă a elevului în actul didactic, (2) reflecția care duce la o învățare mai durabilă, (3) învățarea din

proiecte, (4) integarea eficientă a tehnologiei în actul educațional.

Povestirea digitală este o combinație a artei de a povesti oral, dar cu o paletă de instrumente

tehnice care ajută la împletirea imaginilor, a graficii, muzicii și a sunetului împreună cu vocea

povestitorului. Diferite de poveștile tradiționale liniare, povestirea digitală capătă putere din

integrarea tehnologiilor digitale, adăugând astfel o dimensiune mai profundă, culori mai vii

personajelor, situațiilor, experiențelor. La fel ca povestirea tradițională, povestirea digitală (incluzând

aici realitatea virtuală și augmentată) implică de asemenea folosirea experienței personale, a

situațiilor reale de familie, idei, dezamăgiri și experiențe de învățare. Folosing însă intrumente

multimedia povestirea digitală poate deveni un video-clip scurt care poate fi făcut pe un calculator nu

foarte performant de cei care nu sunt chiar experți în folosirea tehnologiilor digitale. Însăși folosirea

tehnologiei este cea care transformă povestirea oferindu-o o formă modernă. Povestirile digitale pot

fi convingătoare, istorice și reflexive prin natura lor.

28


2018-1-RO01-KA201-049411

Folosirea în mod educativ a povestirilor digitale face trecerea de la o implicare personală la

împărtășirea cunoștițelor și la colaborare. Datorită potențialului poveștilor digitale de a oferi

oportunitatea de a reflecta, de a fi activ și de a te bucura de procesul de învățare, acestea au fost

aplicate în actul didactic atât ca instrument de predare cât și ca instrument de învățare. Cadrele

didactice pot folosi povestirile digitale pentru a preda conținutul curricular. Elevii pot folosi realitatea

virtuală și augmentată pentru a creea o poveste pentru a împărtăși experiențe, pentru a reflecta

asupra înțelegerii unor concepte etc. De când s-a lansat platforma Web 2.0, povestirea digitală s-a

inițiat ca o nouă modalitate de predare în educație.

Studiile arată că povestirile digitale au impact pozitiv asupra procesului de învățare al elevilor

datorită faptului că îi încurajează să își organizeze ideile și cunoștințele într-un mod specific stilului lor de gândire și înțelegere. Astfel, avantajele utilizării povestirilor digitale ca metodă didactică sunt: (a) oferă o variație a metodei tradiționale; (b) personalizează experiența de învățare; (c) ajută la explicația unor concepte sau topici; (d) creează situații de viață reale într-o manieră lejeră și facilă de urmat; (e) Ajută la implicarea elevilor în procesul de învățare. Aceste avantaje încurajează cadrele didactice să utilizeze povestirea digitală în procesul educativ.

Întrebarea 12

Alege răspunsul greșit: Câteva dintre avantajele povestirilor sunt:

a) Ajută la implicarea elevilor în procesul de învățare b) Fac explicarea sau practicarea anumitor concepte mai serioasă c) Personalizează experiența de învățare

29


2018-1-RO01-KA201-049411

Bibliografie

Capitolul 1 – Învățarea Colaborativă ARVIKA, Augmented Reality for Development, Production and Servicing, Germany, http://www.arvika.de/

Barrrows, N.S. and R.M. Tamblyn. Problem-Based Learning: An Approach to Medical Education. New York:

Springer Publishing, 1980.

Bonwell, C. and J. Eison. Active Learning: Creating Excitement in the Classroom. ASHE-ERIC Higher Education

Report (1), 1991.

Bricken, W., Learning in virtual reality. 1990, HIT Lab Memo No. M-90-5. Seattle, WA: Human Interface

Technology Laboratory. [Available as online HTML document: http://www.hitl.washington.edu/publications/m-

90-5].

Dede, C. (1995). The evolution of constructivist learning environments: Immersion in distributed, virtual worlds.

Educational technology, 35(5), 46-52.

Fraunhofer IPSI, Integrated Publication and Information Systems, Darmstadt, http://ipsi.fhg.de/CSCL/

Golub, J. (Ed). Focus on Collaborative Learning. Urbana, IL: National Council of Teachers of English, 1988. Huang, H. M., Rauch, U., & Liaw, S. S. (2010). Investigating learners’ attitudes toward virtual reality learning

environments: Based on a constructivist approach. Computers & Education, 55(3), 1171-1182.

MacGregor, J. Collaborative Learning: Shared Inquiry as a Process of Reform In M. Svinicki, (Ed.) The Changing

Face of College Teaching. New Directions for Teaching and Learning, no. 42, San Francisco: Jossey-Bass, 1990.

Merchant, Z., Goetz, E. T., Cifuentes, L., Keeney-Kennicutt, W., & Davis, T. J. (2014). Effectiveness of virtual

reality-based instruction on students’ learning outcomes in K-12 and higher education: A meta-analysis.

Computers & Education, 70, 29–40.

McConnel, D. (1994). Implementing Computer Supported Cooperative Learning, Kogan Page Publishing.

Pantelidis, V. S. Reasons to Use Virtual Reality in Education, VR in the Schools 1(1), 1995. URL:

http://www.soe.ecu.edu/vr/reas.html (Revised 2000).

Reitmayr, G., Schmalstieg, D. (2001). Mobile Collaborative Augmented Reality, ISAR2001, New York.

Rodden, T. (1991). A survey of CSCW systems, Interacting with computers - the interdisciplinary journal of human-

computer interaction, 3(3), pp.319-353.

Smith, B.L., and J. MacGregor. (1992), Collaborative Learning: A Sourcebook for Higher Education. University

Park, PA: National Center on Postsecondary Teaching, Learning and Assessment (NCTLA), 9 – 22.

TeachThoughtStaff, 20 Collaborative Learning Tips and Strategies for Teachers,

https://www.teachthought.com/pedagogy/20-collaborative-learning-tips-and-strategies/

Winn, W. A Conceptual Basis for Educational Applications of Virtual Reality, Technical Report TR 93-9:

http://www.hitl.washington.edu/publications/r-93-9/, 1993.

Capitolul 2 – Învățarea experiențială

Bassett, D.S. & Jackson, L. (1994). Applying the Model to a Variety of Adult Learning Situations. In Jackson, L. &

Caffarella, R.S. (Eds.), Experiential Learning: A New Approach (pp. 73-86). San Francisco: Jossey-Bass.

Boud, D., Cohen, R. & Walker, D. (1993). Understanding learning from experience. In Boud, D., Cohen, R. &

Walker, D. (Eds.). Using Experience for Learning. Buckingham: SRHE and Open University Press, 1-17.

Boud, D. and Miller, N. (eds.) 1996. Working with Experience: Animating Learning. London & New York: Kogan

Page.

Cantor, J.A. (1995). Experiential Learning in Higher Education. Washington, D.C.: ASHE-ERIC Higher Education

Report No. 7.

Chapman, S., McPhee, P., & Proudman, B. (1995). What is Experiential Education?. In Warren, K. (Ed.), The

Theory of Experiential Education (pp. 235-248). Dubuque: Kendall/Hunt Publishing Company.

http://www.arvika.de/

http://www.hitl.washington.edu/publications/m-90-5

http://www.hitl.washington.edu/publications/m-90-5

http://ipsi.fhg.de/CSCL/

http://www.soe.ecu.edu/vr/reas.html

https://www.teachthought.com/pedagogy/20-collaborative-learning-tips-and-strategies/

http://www.hitl.washington.edu/publications/r-93-9/

30


2018-1-RO01-KA201-049411

Dewey, J. (1938). Experience and Education. New York: Collier Books.

Houle, C. (1976). Deep Traditions of Experiential Learning. In Keeton, M. (Ed.) Experiential Learning: Rationale,

Characteristics and Assessment. San Francisco: Jossey-Bass.

Kraft, R. (undated). Towards a theory of experiential learning. In Kraft, R. and Sakofs, M. The Theory of

Experiential Education. Second Edition. Boulder, Co.: Association for Experiential Education.

Kolb, D. 1984 Experiential Learning: Experience as the Source of Learning and Development Englewood Cliffs, NJ:

Prentice Hall.

Weil, S. and McGill, I. 1989 Making Sense of Experiential Learning Milton Keynes: Open University Press.

Capitolul 3 – Povestirea

Abrahamson, C. (1998). Storytelling as a pedagogical tool in higher education. Education, 118. Retrieved June, 27 2009. Alexander, B., & Levine, A., Web 2.0 storytelling emergence of a new genre. EDUCAUSE Review, 40–56.

Banaszewski, T. (2002). Digital storytelling finds its place in the classroom. Information Today. Retrieved

February 12, 2009.

Barrett, H. (2006). Researching and evaluating digital storytelling as a deep learning tool. Retrieved February 12,

2009.

Boase, K. (2008). Digital storytelling for reflection and engagement: A study of the uses and potential of digital

storytelling. Retrieved February 12, 2009.

Gils, F. (2005, February 17-18). Potential applications of digital storytelling in education. Paper presented at the

3rd Twente Student Conference on IT, University of Twente, Faculty of Electrical Engineering, Mathematics and

Computer Science, Enschede, The Netherlands.

McDrury, J., & Alterio, M. (2003). Learning through Storytelling in Higher Education. London: Kogan Page.

Meadow, D. (2003). Digital storytelling: Research-based practice in new media. Visual Communication, 2(2),

189–193.

Morehead, P., Li, L., & LaBeau, B. (2007). Digital storytelling: Empowering prospective teachers’ voices as future

educators. In C. Crawford et al. (Eds.), Proceedings of Society for Information Technology and Teacher Education

International Conference 2007 (pp. 634-635).

Porter, B. (2005). Digitales: The art of digital storytelling. Denver, CO: Bernajean Porter Consulting.

Robin, B. (2005). Educational uses of digital storytelling. Main directory for the educational uses of digital

storytelling (Tech. Rep.). Houston, TX: University of Houston, Instructional technology Program.

Solidoro, A. (2007). The digital storytelling: Multimedia creative writing as a reflective practice. Retrieved

February 12, 2009.

TeachThoughtStaff, 30 Storytelling Tips For Teachers: How To Capture Your Students’ Attention,

https://www.teachthought.com/pedagogy/30-storytelling-tips-for-teachers/

https://www.teachthought.com/pedagogy/30-storytelling-tips-for-teachers/

31


2018-1-RO01-KA201-049411

Răspunsurile la întrebările modulului 4

Întrebarea 1 – b

Întrebarea 2 – a

Întrebarea 3 – c

Întrebarea 4 – b

Întrebarea 5 – a

Întrebarea 6 – a

Întrebarea 7 – b

Întrebarea 8 – b

Întrebarea 9 – c

Întrebarea 10 – b

Întrebarea 11 – c

Întrebarea 12 – b

Documents

Avantaje pentru elevi și profesori 4_Benefits...se bazează pe efortul intelectual comun al elevilor, elevi-profesori. De obicei, elevii lucrează în grupuri de doi sau mai mulți