Ariile Broca Si Wernicke

  • View
    623

  • Download
    2

Embed Size (px)

Text of Ariile Broca Si Wernicke

Ariile Broca si Wernicke Limbajul permite comunicarea si remodelarea gandurilor si a experientei prin asocierea lor la simboluri arbitrare care sunt cuntele. Substratul neuronal al limbajului este format dintr-o retea centrata in regiunea perisylana a emisferei stangi. Zona posterioara a acestei retele este cunoscuta ca aria Wernicke si cuprinde treimea posterioara a girusului temporal superior si zonele ce inconjoara lobul parietal inferior. O functie esentiala a ariei Wernicke este de a transforma stimulii senzoriali in reprezentari neuronale sub forma de cunte, astfel incat acestea sa permita asocieri ce duc la intelegerea sensului. Zona anterioara a retelei limbajului, cunoscuta ca aria Broca, cuprinde partea posterioara a girusului frontal inferior si zonele ce inconjoara cortexul prefrontal heteromodal. Functia esentiala a acestei arii este de a transforma reprezentarile neuronale sub forma de cunte in secvente articulate, astfel incat sa poata fi exprimate in limbaj vorbit. De asemenea, aceasta functie a ariei Broca pare a realiza si ordonarea cuntelor in propozitii, astfel incat frazele rezultate au o sintaxa (gramatica) corespunzatoare sensului. Ariile Wernicke si Broca sunt conectate intre ele si cu regiuni parietale posterioare, temporale prefrontale si perisylene alaturare, realizand o retea neuronala ce serveste diferitele aspecte ale functiei limbajului. Lezarea oricareia dintre aceste componente sau a conexiunilor lor determina o tulburare a limbajului (afazia). Afazia trebuie diagnosticata numai cand exista deficite in aspectele formale ale limbajului, cum sunt numirea obiectelor, alegerea cuntelor, intelegerea sensului, ortografierea si sintaxa. Dizartria si mutismul nu sustin, prin ele insele, diagnosticul de afazie. Reteaua limbajului demonstreaza o dominanta a emisferei stangi la cea mai mare parte a populatiei. La aproximativ 90% din dreptaci si 60% din stangaci, afazia apare numai dupa leziuni in emisfera stanga. La unii indizi nu poate fi distinsa nici o dominanta emisferica pentru limbaj, iar la altii (incluzand o mica parte din dreptaci) exista o dominanta a emisferei drepte pentru limbaj. Tulburarea de limbaj ce apare printr-o leziune in emisfera dreapta la un dreptaci este numita afazie incrucisata. Examen clinic Evaluarea clinica a limbajului trebuie sa includa numirea, vorbirea spontana, intelegerea sensului, repetitia, citirea si scrisul. Un deficit al numirii (anomia) este singura manifestare cel mai des intalnita la pacientii afazici. Cand sunt rugati sa numeasca obiecte comune (creion sau ceas de mana) sau partile acestora (guma de sters, varf, cadran, curea), pacientii nu pot indica cuvantul potrit si folosesc o locutiune pentru descrierea obiectului respectiv ("ceea ce se foloseste pentru scris\") sau un cuvant gresit (parafazia). Daca pacientii folosesc un cuvant incorect, dar apropiat ca sens ("stilou\" pentru "creion\"), tulburarea de numire este cunoscuta ca parafazie semantica; daca cuvantul aproximeaza raspunsul corect, dar este inadecvat din punct de vedere fonetic ("cleion\" pentru "creion\"), atunci tulburarea este cunoscuta ca parafazie fonetica. Cerand pacientului sa numeasca partile corpului, forma geometrica si componente ale obiectelor (reverul hainei, varful creionului) se poate determina o forma usoara de anomie la pacientii care altfel pot numi obiectele comune. In cele mai multe cazuri de anomie, pacientul nu poate gasi cuvantul potrit cand ii este indicat un obiect, dar poate arata obiectul potrit cand examinatorul pronunta numele acestuia. Aceasta forma de anomie este denumita deficit de numire unisens. Deficitul de numire dublu-sens apare la pacientii care nu pot gasi nici numele si nici nu pot indica obiectul, acest deficit fiind intotdeauna asociat cu tulburari de intelegere a limbajului. Vorbirea spontana este descrisa ca "fluenta\" daca sunt mentinute lungimea frazelor si tonalitatea potrite, sau "nonfluenta\", daca este poticnita, dizartrica si lungimea medie a frazei este de mai putin de patru cunte. De asemenea, examinatorul trebuie sa observe daca vorbirea este parafazica sau locutionala, daca exista o lipsa relativa a substantivelor si a verbelor de actiune, fata de cuntele functionale (prepozitii, conjunctii) si daca ordinea cuntelor, timpurile, sufixele, prefixele, pluralul si posesivele sunt folosite corect. Comprehensiunea poate fi testata evaluand capacitatea pacientului de a urmari conversatia, prin intrebari la care se poate raspunde cu "da\" sau "nu\" ("Cainele poate zbura?\", "Vara ninge?\") sau cerandu-i pacientului sa indice obiectul potrit ("Unde este sursa de lumina din aceasta camera?\"). Frazele care contin propozitii secundare sau constructii in diateza pasiva ("Daca un tigru este mancat de un leu, care animal ramane in ata?\") ajuta la evaluarea capacitatii de a intelege structuri sintactice complexe. Comenzile de a inchide sau deschide ochii, de a se ridica sau a se aseza sau de a se rostogoli nu trebuie utilizate in evaluarea comprehensiunii in general, deoarece aceste miscari axiale sunt sustinute de sisteme neuronale din afara retelei limbajului si pot fi realizate corect de pacientii care altfel prezinta deficite profunde ale comprehensiunii. Vorbirea repetata este evaluata cerand pacientului sa repete cunte, propozitii scurte sau grupuri de cunte, cum sunt Fara "daca\", "si\" sau "dar\". Testarea vorbirii repetate cu ajutorul cuntelor dificil de pronuntat, cum este "hipopotam\" sau "extraterestru\" ofera o evaluare mai buna a dizartriei decat a afaziei. Pacientii afazici pot avea mici greutati in repetarea cuntelor greu de pronuntat, dar cel mai greu le este sa repete un grup de cunte functionale. Este important sa ne asiguram ca aceste cunte nu depasesc capacitatea de concentrare a pacientului. Astfel, esecul repetarii reflecta ingustarea capacitatii de concentrare si nu un deficit afazic. Cititul trebuie evaluat pentru deficitul de a citi cu voce tare, cat si pentru comprehensiune. Scrisul evalueaza erorile de ortografie, ordinea cuntelor si gramatica. Alexia desemneaza incapacitatea de a citi cu voce tare sau de a intelege cunte separate sau propozitii simple; agrafia (sau disgrafia) este termenul ce descrie un deficit dobandit in ortografia sau gramatica limbajului scris. Fiecare sector al retelei limbajului participa la cateva functii ale limbajului, dar prezinta si specializari localizate. De exemplu, aria Wernicke ocupa polul lexical-semantic al retelei limbajului, in timp ce aria Broca ocupa polul

sintactic. Acest tip de organizare permite clasificarea afaziei in sindroame clinice specifice si ajuta la determinarea localizarii anatomice cea mai probabila a bolii neurologice de baza. De asemenea, are implicatii in etiologie si prognostic (elul 52-2). Sindroamele prezentate mai jos sunt idealizari; sindroamele pure apar rar. Corespondenta intre deficitele indiduale al functiei limbajului si localizarea leziunii nu consta intr-o relatie rigida si trebuie prita in contextul modelului de retea. Tinand seama de aceste consideratii, sindroamele afazice pot fi clasificate in "centrale\", determinate de leziuni in cei doi centri ai retelei limbajului (ariile Wernicke si Broca) si "de deconectare\", care apar prin leziuni ce intrerup conexiunile acestor centri intre ei si cu celelalte componente ale retelei. Afazia Wernicke Comprehensiunea pentru limbajul scris si cel vorbit este alterata. Vorbirea este fluenta si mentine tonalitatea potrita, dar este intens parafazica si locutionala. Tendinta la erori parafazice poate fi atat de pronuntata, incat duce la insiruirea unor neologisme care formeaza baza a ceea ce este cunoscut drept "jargonafazia\". Discursul contine un mare numar de cunte functionale (prepozitii, conjunctii), dar putine substantive sau verbe care indica actiuni specifice. Astfel, mesajul este bogat, dar nu are valoare informativa. De exemplu, un barbat de 76 de ani a fost adus la camera de urgenta deoarece incepuse sa vorbeasca "ciudat\" in timp ce juca carti. In pasajul ce urmeaza incearca sa descrie cum sotia sa i-a aruncat din greseala ceva important, probabil proteza dentara: "Nu mai avem nevoie ea, a spus ea. Si cu ea cand aceasta era la parter erau dintii un den dentis dentistul meu. Si s-a intamplat sa fie in geanta ? Cum s-a putut intampla asta? Cum s-a putut intampla un lucru ca asta Asa ca ea zice ca nu mai avem nevoie de ei Nu credeam ca i-am folosit. Si acum daca am orice problema oricine ne o luna de acum, patru luni de acum sau sase luni de acum, am un nou dentist. Unde cele doua doua mici piese de dentist pe care le-am folosit pe care eu toate duse. Daca ea arunca totul ziteaza cativa prieteni de-ai ei si ea nu poate sa-i arunce\". Gesturile si pantomima nu imbunatatesc comunicarea. Pacientul nu pare sa realizeze ca limbajul sau este incomprehensibil si poate deveni furios sau nerabdator cand examinatorul nu poate sa descifreze sensul frazelor intens parafazice. La unii pacienti acest tip de afazie poate fi insotit de agitatie severa si comportament paranoid. Un aspect al comprehensiunii, care poate fi conservat, este capacitatea de a executa comenzile legate de musculatura axiala. Disociatia intre incapacitatea de a intelege intrebari simple ("Cum te cheama?\") la un pacient care inchide rapid ochii, se ridica sau se rostogoloste cand este rugat sa faca aceste lucruri, este caracteristica afaziei Wernicke si ajuta la diferentierea acesteia de surditate, boli psihice sau simulare. Pacientii cu afazie Wernicke nu isi pot exprima gandurile in cunte cu sens potrit si nu pot decodifica intelesul cuntelor oricarui tip de comunicare. Astfel, acest tip de afazie are atat componente de exprimare, cat si de receptie si nu trebuie desemnata drept "afazie senzoriala\" sau "afazie de receptie\", doi termeni ce sunt frecvent folositi ca sinonime pentru afazia Wernicke. in plus fata de vorbirea parafazica si intelegerea dificila a limbajului vorbit, pacientii cu afazie Wernicke au si vorbire repeta