UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” FACULTATEA DE STIINŢĂ ŞI INGINERIA ALIMENTELOR

SPECIALIZAREA ECOLOGIA ŞI PROTECŢIA MEDIULUI

LUCRARE DE LICENŢĂ

Îndrumător ştiinţificConf. dr.Biolog Maria FETECĂU

2010

1

UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” FACULTATEA DE STIINŢĂ ŞI INGINERIA ALIMENTELOR

SPECIALIZAREA ECOLOGIA ŞI PROTECŢIA MEDIULUI

LUCRARE DE LICENŢĂ

APA-LACURI DIN ROMÂNIA

STUDIU DE CAZ

LACUL NATURAL DE BARAJ CUEJDEL

2

CUPRINS

INTRODUCERE.....................................................................................1-2

CAPITOLUL I – ROLUL APEI IN NATURA.........................................3

1.1.Nevoile de apă ale societăţii umane.........................................................3-5

1.2. Sursele şi situaţia asigurării necesarului de apă...................................5-7

1.3..Impactul antropogen asupra calităţii apei.............................................8-9

CAPITOLUL II- REPARTIŢIA APEI PE TERRA..........................10

2.1 Apele de suprafaţă- clasificare şi caracteristici……………...........……10

2.2.Principalele ape dulci de suprafaţă: râurile şi lacurile…………………10

2.4.1.· Râurile......................................................................................10-12

2.4.2.· Lacurile....................................................................................12-15

CAPITOLUL III-LACURI DIN ROMÂNIA......................................163.1.Caractere generale ale lacurilor..............................................................16-173.2.Factorii genetici ai lacurilor din România.............................................17-183.3.Proprietatile fizice ale biotopului lacurilor............................................18-193.4.Zonarea unui

lac……………………………………………………….19-203.5.Ecosistemul lacurilor.............................................................................20-21

3.5.1.Biocenoză. ..............................................................................21-223.5.2.Fauna......................................................................................22-23 3.5.3.Flora......................................................................................23-24

3.6.Clasificarea lacurilor...........................................................................243.6.1.Lacuri de munte ...................................................................24-273.6.2.Lacuri antropice...................................................................273.6.3Lacuri de deal şi podiş..........................................................283.6.4.Lacuri de câmpie.................................................................28-293.6.5Limane..................................................................................29-303.6.6.Lagune.....................................................................................30

CAPITOLUL IV - LACUL DE BARAJ NATURAL CUIEJDEL -STUDIU DE CAZ-.............................................................................31-64 CONCLUZII............................................................................................65BIBLIOGRAFIE................................................................................66-67

3

INTRODUCERE

Anticii considerau apa ca origine a tuturor lucrurilor, fruct al dragostei dintre

pământ şi cer. Concepţiile au evoluat, dar nimeni nu poate contesta rolul deosebit al

substanţei pe care Leonardo da Vinci o numea “seva vieţii pe pământ”.

Englezii o numesc water germanii Wasser, francezii eau, spaniolii şi portughezii agua,

ruşii voda, italienii acqua, arabii mayah, chinezii shui, danezii vand, finlandezii vetta,

grecii hydor, hawaienii wai, evreii mayim, indienii pani, olandezii water, indonezienii

air, japonezii mizuk, norvegienii vann, polonezii woda, suedezii vatten, maghiarii viz,

turcii su, celţii suire.... în esperanto se numeşte akvo, în latină aqua, în sanscrită udan....

Importanţa apei se evidenţiază în multe domenii: Stă la baza existenţei biosferei; e mediu

de viaţă pentru plantele acvatice; are energie cinetică şi potenţială utilizabilă pentru om şi

necesară naturii; e principalul agent de modelare a reliefului; e agent de răcire în tehnică

dar şi în natură; e materie primă în economie; e cale de transport pentru ambarcaţiuni dar

şi pentru substanţe dizolvate; e mijloc de igienă pentru spălat şi pentru diluat şi îndepărtat

poluanţi; e agent terapeutic (băi, cure de ape minarale...)

Apa în mediul înconjurător

Apa în univers

Până nu demult se credea că apă există numai pe planeta noastră. Cercetările

recente au demonstrat, prin metoda spectroscopiei, prezenţa indubitabilă a apei în

univers, atât în formă gazoasă (vapori), cât şi în formă solidă (gheaţă).

Apa moleculară apare în norii circumstelari şi interstelari şi este un constituent important

al cozii unor comete (de exemplu Halley). De asemenea, apare la suprafaţa stelelor mai

puţin fierbinţi (giganţi roşii), unde sunt întrunite cerinţele speciale pentru existenţa

moleculei de apă ( presiune ridicată, temperatură relativ joasă şi radiaţie ultravioletă

redusă).

4

În sistemul nostru solar, planeta Marte are, în calotele polare, mari cantităţi de

apă, iar relieful tipic pentru foste albii de râu indică existenţa unei perioade cu apă

lichidă. Pe Venus, procentul ridicat de deuteriu atmosferic a permis afirmarea existenţei,

în trecut, a apei. Sateliţii marilor planete de la periferia sistemului solar au şi ei apă

(solidă), Mirinda (satelit al lui Uranus) fiind constituit aproape exclusiv din gheaţă.

Astfel, găsirea apei pe alte planete, care părea cândva un mit, este astăzi obiect de

cercetare febrilă.

Apa pe Terra

Originea apei terestre este destul de controversată. Se susţine că ea e exista de la

începutul formării Pământului dar nu în formă lichidă şi nici ca vapori în atmosferă, ci

legată în roci. Ea a fost eliberată treptat ca vapori de rocile fierbinţi împreună cu bioxid

de carbon, formând a doua atmosferă (cea iniţială, de heliu şi hidrogen, de la formarea

pământului, se persupune că ar fi fost rapid "măturată" de vântul solar). Când răcirea

scoarţei a progresat destul, apa s-a condensat, au apărut ploile şi s-au format mările, iar

aportul de apă din adâncimi a continuat prin emanaţiile vulcanilor.

5

CAPITOLUL I

ROLUL APEI ÎN NATURĂ

1.1.Nevoile de apă ale societăţii umane

Colectivităţile umane necesită apă pentru un spectru de nevoi mult mai larg decât

alte vieţuitoare şi deţin în bună măsiră controlul resurselor de apă, pe care le utilizează în

interesul propriei specii. Nevoile plantelor şi animalelor care nu aduceau beneficiu direct

uşor perceptibil omului au fost multă vreme ignorate, dar în ultimele decenii atitudinea e

în curs de revizuire spre o abordare mai durabilă şi ecologică a problemelor de

management a apelor, cu care satisfacerea nevoilor colectivităţilor umane e compatibilă.

Să le trecem în revistă:

Nevoi ale colectivităţilor umane sunt în primul rînd sunt nevoile directe

pentru populaţie (70-360 l/zi): Nevoi gospodăreşti / individuale cum sunt

cele pentru asigurarea nevoilor fiziologice de aport hidric zilnic (2,5 l/zi),

pentru asigurarea igienei personale, pentru întreţinerea curăţeniei locuinţei

(40-280 l/zi), pentru spălarea alimentelor, pentru prepararea hranei...

Urmează nevoi publice al comunităţii: consum divers de apă din unităţi

sanitare, de cultură şi educaţie, de deservire etc. (25 - 60 l/zi), nevoi pentru

stingerea incendiilor şi alte nevoi excepţionale; nevoi urbanistice (5-20

l/zi/locuitor) cum sunt apele pentru spălatul şi stropitul străzilor, pieţelor

etc., pentru fântâni arteziene şi alte asemenea; pentru stropirea spaţiilor

verzi. Există şi nevoi nevoi recreaţionale - înot, navigaţie de agrement etc.

Avem apoi nevoile pentru activităţile economice ale colectivităţilor

umane: Nevoi pentru industrie ( ape de răcire, pentru generare de energie

electircă ex. în hidrocentrale, în procese tehnologice ca solvent sau

reactant etc.), nevoi pentru zootehnie, pentru piscicultură, pentru stropiri şi

irigaţii în agricultură, nevoi pentru transport (navigaţie) etc.

6

Nu în ultimul rând, prin descărcarea apelor uzate în efluent, apa serveşte

pentru înlăturarea deşeurilor (Deşi dezavantajele create pentru natură - şi

implicit tot pentru om! - cer limitarea severă a acestei "utilizări").

Utilizarea apelor este în continuă dinamică. Statisticile oficiale oferă de regulă

date detaliate depre consumul de apă potabilă, de consumul din industrie şi agricultură.

Alte folosinţe merită şi ele luate în seamă. De exemplu utilizarea pentru agrement a

apelor, care este tot mai populară. În SUA, numărul de ambarcaţiuni de agrement era de

8, 8 milioane în 1976, 11,8 milioane în 1980 şi 13, 9 milioane în 1985, cu tendinţă de

creştere continuă. NUmărul de licenţe de pescar amator a crescut de la 31, 1 milioane în

1970 la 35,2 milioane în 1980 şi 36,1 milioane în 1984. Activităţile recreative pe ape au

înregistrat anual la navigare / călătorii pe ape 101868 mi ore vizitator, la schi nautic 6420,

la înot şi scufundări 56220 şi la pescuit 190140 mii ore-vizitator... Agrementul pe ape îşi

ia tributul: SUA au între 1000 şi 1800 de morţi pe an în accidente de navigaţie de

agrement! De asemenea are impact asupra mediului, deoarece valurile de la barcile cu

motor si schiul nautic erodează malurile lacurilor.

Irigaţiile. 80% din apa consumată pe plan mondial este pentru irigaţii! dar peste

50% din apa prelevată pentru irigaţii de fapt nu ajunge la destinaţie!

Irigarea a produs numeroase catastrofe ecologice. Se apreciază că sfârşitul multor

civilizaţii celebre a venit din cauza irigării excesive ce a dus la sărătrarea solului.

Şi în epoca modernă irigaţiile abuzează adesea de rezervele de apă. Marea

Caspică şi-a redus nivelul cu trei metri în ultimii 70 de ani, fapt ce poate fi pus parţial pe

seama schimbărilor climatice dar la care contribuie şi reducerea debitului afluenţilor -

mai precis Volga - prin masivele prelevări de ape pentru irigaţii. Scăderea nivelului

afectează nevigaţia dar mai grav este creşterea cu 30% a salinităţii, ceea ce are grave

consecinţe biologice şi desigur şi economice, prin reducerea recoltelor de peşte. Prin

canalul Volga-Don a fost adusă mai multă apă dulce din DOn pentru salvarea Mării

Caspice. Natura însă pedepseşte aceste manipulări negândite: Reducerea aportului de apă

al Donului în Marea de Azov a făcut ca salinitatea ei să crească cu 40% în câteva decenii,

cu consecinţe foarte grave asupra faunei dar şi a economiei piscicole.

Cel mai celebru este însă tragicul caz al Mării Aral:Cele două fluvii care o

alimentau, Amu-Daria şi Syr-Daria, au fost din anii '60 ţinta unei prelevări nechibzuite de

7

ape în scop de irigaţii, reducându-le debitul aşa de mult încât în 30 de ani marea Aral a

pierdut peste 40 % din suprafaţă şi 60% din volum, salinitatea s-a triplat iar nivelul mării

a scăzut cu 14 metri. Acest fapt a coborât nivelul apei freatice pe o suprafaţă lată de 80

până la 170 de km şi a expus creat 24.000 km2 de sol acoperit cu sare - fostul fund al

mării - de pe care vânturile antrenează furtui de praf de sare ce compromit terenurile

agricole din jurul fostei mări.

Marea Moartă era alimentată de Iordan şi intensa evaporare era compensată de

apa dulce adusă de acest râu binecunoscut, menţinându-se şi o stratificaţie a mării, cu un

strat superficial de circa 40 de metri mai puţin sărat decât apa de adâncime. Prelevarea

intensă pentru irigaţii a făcut ca nivelul Mării Moarte să scadă şi stratificaţia să dispară,

apărând şi un turnover spectaculos prin care au fost aduse la suprafaţă apele de adâncime

deosebit de sărate şi s-a intensificat cristalizarea sării pe maluri. COnsecinţele ecologice

sunt încă incomplet cunoscute.

Irigaţiile sunt scumpe. Costul mediu statistic de creare a unui sistem de irigaţii

este, pe hectar, de 1460 USD în Asia de SUd-Est, de 1500 USD în America Latină, 2400

USD în Africa şi 2467 USD în Orientul Mijlociu. Reabilitarea unor sisteme existente

costă statistic la hectar în medie 420 de USD în America Latină, 418 USD în Extremul

Orient, 500 USD în Africa şi 560 în Orientul Mijlociu.

Multiplele roluri şi obiective impun o utilizare raţională a apei, motiv pentru care

consumul este de regulă normat. Managementul resurselor de apă implică şi măsuri de

monitorizare cantitativă şi calitativă a apelor, de prevenire şi control al inundaţiilor, de

management bazinal şi interbazinal (stocaj, drenaj, transferuri etc.), de controlare a

salinităţii, sedimentelor, insectelor etc.

1.2.. Sursele şi situaţia asigurării necesarului de apă

Toate formele de viaţă au nevoie de apă. După cum am arătat anterior, nevoile

biologice ale omului sunt modeste, de numai câţiva litri pe zi. Totuşi, omul modern

consumă mult mai mult. Până nu de mult însă omul a privit numai la necesităţile sale de

apă, mereu crescânde, pentru satisfacerea cărora a apelat treptat la noi surse. Ţări precum

Ciprul, Danemarca, Slovenia, Elveţia îşi asigură 80-100% din necesar din ape subterane;

8

Spania, Belgia, Finlanda, Olanda îşi asigură peste 90% din ape de suprafaţă, Malta

apelează şi la ape meteorice, ţările arabe se bazează mult (uneori exclusiv) pe

desalinizarea apei marine şi experimentează exploatarea gheţarilor, ploile artificiale etc.

Acumulările artificiale şi sistemele de irigaţii, aducţiunile interbazinale şi regularizarea

cursurilor de apă, exploatarea masivă a pânzelor freatice şi a apelor de adâncime şi mai

ales poluarea tuturor surselor de apă pun probleme serioase din punct de vedere ecologic,

ameninţând dezvoltarea durabilă în general şi adesea deja şi direct sănătatea

colectivităţilor umane actuale.

Pe plan mondial, consumul de apă şi domeniile de consum variază mult. Pe

ansamblu este în creştere, dar ţările dezvoltate, după ce au atins un vârf de consum la

mijlocul anilor 70, au luat măsuri de economie şi au reuşit chiar o reducere treptată a

consumului de apă. Astfel în 1980 consumul de apă pe cap de locuitor a fost de 1980 m3

în SUA, 1172 în Canada, 962 în Egipt, 946 în Finlanda, 836 în Belgia, 460 în China, 423

în Polonia, doar 60 în Malta..... În 1990, consumul de apă pentru industrie a atins 250

milioane tone pentru fier şi oţel, 30 milioane tone pentru industria aluminiului, 21

milioane tone pentru industria îngrăşămintelor chimice, 14 milioane tone pentru industria

alimentară, 47 milioane tone pentru industria celulozei şi hârtiei, 50 milioane tone pentru

industria textilă, 9 milioane tone pentru industria cauciucului, 75 milioane tone pentru

industria rafinări petrolului, 15 milioane tone în alte industrii.... În total peste

500.000.000 tone de apă!

Asigurarea corespunzătoare a populaţiei cu apă este o problemă peste tot, deşi

este în principiu declarată prioritară faţă de satisfacerea altor nevoi de apă (industrie,

agricultură etc.). Ca domeniu de utilizare, destinaţia este şi ea foarte diferită în funcţie de

mulţi factori. Astfel, pentru ţări precum Olanda, Belgia, Austria sau Franţa, principala

utilizare ex situ este ca apă de răcire; pentru Norvegia şi Suedia sunt alte utilizări

industriale, pentru Grecia, Italia, Portugalia, Turcia principala utilizare este cea pentru

irigaţii.....SUA, care are cel mai mare consum pe cap de locuitor, avea în 1985 ca

principale utilizări ex situ sectorul energetic (la termocentrale) - peste 50% din total,

urmată de irigaţii (30%) .... Din total, 81,7% din apă era dulce şi 18,3% era apă de mare.

Apa dulce era ca origine 78,3% apă de suprafaţă şi 21,7% apă subterană. Apa potabilă

9

utilizată a fost însă 56% din surse subterane, cu mari variaţii, de la sub 25% în Colorado

la peste 90% în Florida, Idaho, Nebraska şi New Mexico.

Consumul de apă a crescut continuu pe plan mondial, crescâbd de trei ori faţă de

1950, iar pierderile definitive din apele de suprafaţă sau subterane au crescut de peste

şapte ori în ultimul secol.

În Europa, utilizarea apei pe categorii de folosinţă este foarte diferită de la o ţară

la alta. Astfel, în Germania, Belgia, Finlanda, Lituania, peste 80 % din apa captată este

folosită în industrie. În Grecia, Italia, Danemarca, Spania, industria consumă sub 30 %. În

Luxembourg, Anglia şi Malta, nevoilor publice li se alocă peste 50 %, iar agricultura este

principalul utilizator în toate ţările din sudul Europei .

În România, utilizarea apei este foarte diversă, existând o serie de particularităţi.

Preţul este încă foarte redus şi consumul cu randament scăzut, putându-se frecvent vorbi

de risipă. Situaţia s-a modificat mult în ultimii ani. A scăzut consumul în industrie şi în

zootehnie, prin reducerea activităţii espectivelor sectoare. Pentru irigaţii, în 1988, în 90 %

din sisteme, apa nu corespundea normelor legale (STAS 9450 / 88). Actualmente,

utilizarea apei pentru irigaţii s-a redus foarte mult, iar în privinţa calităţii ei nu mai există

date. Pentru îmbăiere, nici o zonă amenajată naturală nu îndeplinea normele de calitate în

vigoare ( STAS 12585 / 87, iar din iunie 2002 Normele de Calitate aprobate prin HG

459 / 2002), nefiind prin urmare niciuna autorizată sanitar. Legat de acoperirea nevoilor

de apă ale populaţiei, a crescut procentul de alimentare în sistem centralizat, actualmente

peste 60 % din populaţie (90% din populaţia urbană şi 15 % din cea rurală) are asigurată

aprovizionarea cu apă potabilă în sistem centralizat. Sursa predominantă o reprezintă

apele de suprafaţă. Consumul menajer mediu în 1995 de exemplu a fost de 264 l / om / zi,

valoare puternic supraestimată din cauza marilor pierderi din reţele. Ca sisteme de

alimentare individuală, sunt în evidenţă aproape un milion de fântâni. Problemele sunt

numeroase şi grave: Nu toate sursele de suprafaţă sunt protejate sanitar, multe reţele

funcţionează cu intermitenţe peste limitele admise, iar o mare parte din instalaţiile de

tratare au eficienţă sub 90 %.

10

1.3..Impactul antropogen asupra calităţii apei

Orice activitate umană are un impact potenţial asupra mediului înconjurător. Ca

parte a naturii, omul internacţionează desigur cu mediul, dar stadiul la care a ajuns

civilizaţia umană face ca noi să fim oarecum ieşiti parţial de sub legile naturii şi

mecanismele ei de reglare, ceea ce ne face mai puternici dar totodată foarte vulnerabili,

greşelile nemaifiindu-ne corectate prompt de natură. Trebuie acum tot mai mult să ne

purtăm de grijă singuri şi nouă dar şi naturii, de care conntinuăm totuşi să depindem. De

aceea trebuie să evaluăm cu atenţie impactul omului asupra calităţii apelor, pe care îl

putem sintetiza astfel:

Modificări ale ciclului hidrologic

Aceste modificări pot viza capacitatea de mixaj sau diluţie sau echilibrul

hidrologic al regiunii:

· Defişări: scade capacitatea de retenţie a apei, creşte eroziunea şi sedimentarea

·  Lacuri aritificiale: cresc evaporarea, sedimentarea şi timpul de rezidenţă a apei,

astfel că în aval scad nutrienţii şi suspensiile şi adesea creşte salinitatea; Prizarea de ape

de la fund la lacuri adânci dau aval ape reci, anoxice, cu compuşi toxici etc.; uzinarea

neregulată produce debite cu mari oscilaţii;

· Irigaţiile: Produc sărăturarea solurilor şi apelor subterane în regiuni semiaride şi

aride;

·  Dragarea pentru navigaţie produce mobilizarea sedimentelor şi creşterea

concentraţiei unor toxici;

· Aducţiuile interbazinale scad capacitatea de diluţie a râului din care se fac şi îi

cresc salinitatea, coboară nivelele freatice şi fac transfer interbazinal de poluanţi;

· Desecările de zone umede: reduc biodiversitatea, capacitatea apelor de

autoepurare biologică şi biochimică; scad capacitatea de ateuare a apelor mari;

· Supraexploatarea acviferelor costale şi dragarea estuarelor duce la invazia apelor

sărate în interior;

Modificări ale ciclurilor naturale biogeochimice, în sensul amplificării sau diminuării lor:

·  Poluarea fecaloid-menajeră şi îngrăşămintele chimice aplicate neştiinţific etc.

aduc un mare aport;

11

·   Reducerea zonelor umede reduce capacitatea naturală de stocare şi degradare a

poluanţilor şi nutrienţilor;

· Construcţiile, şoselele, decopertările, haldările, defrişările etc. cresc eroziunea

mecanică şi deci aportul;

12

CAPITOLUL II

REPARTITIA APEI PE TERRA

Privire generală asupra apelor de suprafaţă

Apele dulci de suprafaţă reprezintă majoritatea rezervei de apă dulce lichidă. Ele

formează reţeaua hidrografică, fără de care peisajul geografic ne-ar fi multora de

neconceput. Morfologic, ele fac impresia unui sistem vascular al pământului, ceea ce în

anumite privinţe şi sunt.

2.1.Clasificare şi caracteristici.

Apele de suprafaţă se clasifică în ape stătătoare (mări şi oceane, lacuri etc.), ape

curgătoare (izvor - pârâu - râu - fluviu) şi ape stagnante. Distingem lacuri naturale şi

lacuri artificiale, cursuri de apă naturale, modificate artificial / regularizate sau construite

artificial (canale).

Apele dulci de suprafaţă diferă după foarte multe caracteristici: debitul şi

variaţiile sale (la cele curgătoare), temperatura, concentraţia şi natura substanţelor

dizolvate sau aflate în suspensie, conţinutul biologic şi microbiologic etc., fiecare masă

de apă lichidă cu albia ei şi vieţuitoarele din ea fiind un ecosistem distinct. Totodată,

apele dulci de suprafaţă au şi numeroase caractere comune: Spre deosebire de cele

subterane, ele sunt de regulă mai puţin mineralizate, mai bogate în elemente biologice,

mai influenţabile de către alţi factori (naturali şi antropici), mai uşor poluabile, mai puţin

stabile în caracteristici, dar totodată au şi capacităţi mai crescute de a-şi automenţine

calitatea.

2.2.Principalele ape dulci de suprafaţă: râurile şi lacurile

2.2.1.· Râurile

Cele mai mari 15 râuri duc 1/3 din scurgerea globală de apă pe continente. Cel

mai lung e Nilul iar debitul cel mai mare îl are Amazonul.

13

Curgerea râurilor este foarte diferită în funcţie de pantă, configuraţia albiei

(rugozitate, formă, adâncime etc.) şi de alţi factori. Viteza de parcurs variază pe diversele

secţiuni şi este importantă de cunoscut, mai ales pentru a putea prezice poziţia la un

moment dat a unei unde de viitură sau de poluare. Aceste lucruri se deduc prin analizarea

datelor hidrologice (debit) şi de calitate a apei în diversele puncte ale unui râu, date din

care se poate observa viteza de înaintare a unei anume mase de apă mai voluminoase sau

cu o anume compoziţie distinctă (de exemplu o undă de poluare) între două secţiuni de

control. Modele de curgere se pot stabili şi experimental prin marcarea apei cu trasori

cum sunt coloranţii (fluoresceină) sau trasorii radioactivi. Cunoscând bine morfologia

albiei şi alte elemente se pot face şi modelări teoretice, dar de obicei albia unui râu are o

complexitate prea ridicată pentru a permite o modelare teoretică a curgerii a cărei

rezultate să fie utile practic, cu excepţia unor porţiuni scurte sau a râurilor mari şi lente.

În cadrul aceluiaşi râu, apa nu curge cu viteză uniformă, ci lent spre fund şi maluri

şi mai rapid spre suprafaţă şi mijloc. Dar de regulă curgerea nu e laminară ci turbulentă

iar variaţiile de pantă, lăţime, adâncime a albiei, pragurile şi obstacolele şi alţi factori

determină o curgere de mare complexitate şi variabilitate, incluzând vârtejuri, bulboane,

zone de contracurent sau cvasistaţionare alternând cu repezişuri. Acest fapt la rândul său

determină o variaţie spaţială şi temporală a albiei râului şi curgerii apei. Toate aceste au o

mare importanţă pentru autoepurarea apei şi pentru calitatea ecologică, oferind habitate

variate în cadrul aceluiaşi râu, ceea ce este esenţial pentru biodiversitate.

O moleculă de apă face în unele râuri zile sau săptămâni, dar în Nil drumul ei spre

mare poate dura un an. Dacă pe parcurs întâlneşte un lac, molecula de apă poate fi

"întârziată" mult, de la zile sau săptămâni până la secole întregi în lacuri mari precum

Tanganyka sau Superior.

Râurile cu curgere rapidă şi turbulentă duc la un continuu amestec al apei şi deci

la o compoziţie relativ uniformă. La râurile mari şi lente amestecul se face mai puţin.

Astfel, apele Amazonului şi ale lui Rio Negro sunt în continuare separate chiar la mai

multe sute de kilometri aval de confluenţă, la fel şi cele ale lui MIssissippi cu Missouri!

În lacuri de asemenea nu se tinde oriunde spre uniformizare şi există gradiente persistente

în echilibru dinamic, nu doar pe verticală, ci şi pe orizontală, de la o zonă la alta, chiar

14

dacă există curenţi. Acest factor are mare importanţă în prelevarea de probe de apă, unde

supraestimarea uniformităţii poate duce la falsificarea rezultatelor.

Râul este un sistem dinamic, a cărui morfologie e normal să sufere anumite

modificări în timp, atât ca şi configuraţie internă a albiei minore, cât şi c modificare a

traiectului albiei, prin migrarea meandrelor şi alte fenomene.

Fitoplanctonul în râuri există mult mai mult de cât se credea şi e de origine chiar

din râu dacă acesta e destul de lung sau lent sau cu destul golfuri, nişe de contracurent

etc. Până la începutul anilor '90 subiectul a fost sistematic neglijat, considerându-se că

fitoplanctonul din râuri e nerelevant deoarece dacă există e adus din lacuri şi nu autohton.

În râuri, în spatele obstacolelor (bolovani, picioare de pod, arbori etc.) apar vârtejuri,

contracurenţi etc. car sunt de fapt microretenţii de apă care, însumate, dovedesc că într-un

râu putem avea de fapt un important procent de apă stagnantă şi nu "curgătoare" după

modelul clasic. Evaluări cantitative direct s-au putut face numai relativ recent, cu ajutorul

teledetecţiei termice, deoarece apa din microretenţii e mai caldă ca cea ce curge normal

pe râu. Aceste rezultate influenţează predicţia evoluţiei concentraţiei unor poluanţi sau a

posibilităţilor de productivitate biologică a unui râu. De asemenea trebuie luat în calcul

hyporheosul, zona de sub fundul apei unde sunt multe vieţuitoare acvatice ce trăiesc

continuu sau doar temporar în sedimente.

De la izvoare spre aval, râurile îşi modifică treptat caracteristicile de curgere,

configuraţia albiei şi calitatea apei. Corespunzător variază şi structura biocenozelor.

Pentru peşti putem distinge în zona noastră geografică pe un râu porţiuni de dominanţă a

unei specii sau asocieri: zona fântânelului; zona păstrăvului (specii însoţitoare: boiştean,

grindel, zlăvoacă); zona lipanului şi moioagei (specii însoţitoare: lostriţă, clean dungat)

etc.

2.2.2.· Lacurile

Lacurile sunt ape stătătoare şi se împart în naturale şi artificiale. Cele naturale

sunt majoritatea situate într-o depresiune naturală închisă a scoarţei pământului, dar

există şi lacuri de altă origine, cum sunt cele de baraj natural, sau în cratere vulcanice etc.

Majoritatea sunt lacuri cu apă dulce, însă există multe cu apă sărată, mai ales în zone

aride, dar şi în alte împrejurări cum sunt foste saline inundate, golfuri marine ce au fost

15

separate de mare etc. Unele lacuri sunt alimentate de râuri sau pâraie / izvoare, altele

aparent numai de precipitaţii şi eventual izvoare submerse. Unele au scurgere prin râuri

sau chiar fluvii, altele sunt lipsite de scurgere. Majoritatea lacurilor sunt permanente, dar

există şi numeroase lacuri temporare în zone carstice sau aride, unele de foarte mari

dimensiuni cum sunt lacul Erie din Australia, pe care geografii voiau să îl şteargă de pe

hărţi căci nu avusese apă multe decenii dar brusc s-a reumplut după ploi puternice....

Suprafaţa totală a lacurilor este de circa 2,7 milioane km2, adică aproximativ 1,8%

din suprafaţa uscatului). Cel mai mare lac este Marea Caspică, cu 400.000 km2 (dar cu

apă sărată şi considerată de unii ca fiind o mare, chiar dacă nu are legătură cu oceanul

planetar) Urmează ca mărime lacul Superior (80.000 km2), apoi lacul Victoria şi alte circa

30 de lacuri cu peste 5000 km2. Cel mai adânc lac este lacul Baikal, , ce atinge 1620 metri

profunzime, fiind cel mai mare rezervor de apă dulce lichidă de pe Terra.

Lacurile artificiale sunt în marea lor majoritate lacuri de acumulare create prin

bararea văilor cu baraje de beton sau anrocamente, creând în spatele lor lacuri de

acumulare. Primul baraj se pare că a fost construit în Egipt acum peste 5000 de ani. La

nivelul anului 1982, numărul de mari lacuri de acumulare era de: peste 18.500 în China,

peste 5300 în SUA; peste 2100 în Japonia, peste 1000 în India, peste 690 în Spania, peste

600 în Coreea, peste 580 în Canada, peste 520 în Marea Britanie, peste 490 în Brazilia,

432 în Franţa, 408 în Italia, 219 în Norvegia, 184 Germania, 142 Cehoslovacia, 134

Suedia, 130 Elveţia, 114 Yugoslavia, 112 Austria, 108 Bulgaria.... Principala folosinţă

pentru majoritatea acumulărilor este cea hidroenergetică. Hidrocentralele sunt de diverse

tipuri, determinate mai ales de caracteristicile de debit şi cădere. Astfel, turbinele tip

Pelton se folosesc la debite reduse cu căderi mari de apă, cele tip Francis la căderi medii

dar debite medii sau meri, cele tip Kaplan la căderi mici sau debite oscilante... Există şi

turbine tubulare, turbine reversibile (ce pot funcţiona şi ca pompe) iar pentru stocare de

energie se construiesc hidrocentrale prin pompaj.

O teorie clasică susţinea că un lac este o formaţiune efemeră la scara erelor

geologice, că evoluţia lui naturală este din punct de vedere biologic spre eutrofizare iar

din punct de vedere hidrografic spre colmatare şi dispariţie, prin afluxul de sedimente

(râuri, vânt, erodarea malurilor....) şi prin depunerea de substanţe organice din "ploaia

biologică". Totuşi se constată că într-adevăr lacurile eutrofe, politrofe sau hipertrofe merg

16

rapid spre colmatare, pe când cele oligotrofe nu au depuneri semnificative pe fund de la

procesele biologice. Şi nu în toate lacurile există aport exogen ridicat de material care să

se sedimenteze, astfel că unele lacuri sunt practic nemodificate de milioane de ani.

În secolul XX toate marile lacuri fără scurgere din lume şi-au redus nivelul

(Marea Caspică, Marea Aral, Marele Lac Sărat, Marea Moartă etc.). Cauza este

prelevarea de mari cantităţi de apă pentru irigaţii dar şi o aridizare a climei.

Decenii întregi s-au făcut mari eforturi de a determina cantitatea şi repartiţia apei.

Cantitatea totală actuală de apă de pe planeta noastră este estimată la circa 1,4 miliarde de

kilometri cubi. Estimări mai exacte propun cifra de 1357,506 x1015 m3. Această cantitate

se apreciază că a fost de multe zeci de ori mai redusă în urmă cu 4 miliarde de ani (20

x1015 m3) dar scoarţa pământului a eliberat treptat 3400 x1015 m3 apă. Diferenţa până la

valoarea actuală este pusă pe seama apei disociate definitiv prin fotosinteză, care a dat

naştere actualei atmosfere. Acest proces continuă şi în momentul de faţă, apreciindu-se că

se pierd anual definitiv, prin fotosinteză, 550 x109 m3 de apă. Pierderile externe (disiparea

din atmosferă în spaţiul cosmic) sunt contrabalansate de aportul extern prin meteoriţi şi

praf interplanetar (circa 10.000 tone anual), în care adesea există apă.

Din totalul apei din hidrosferă, 97,42 % este sub formă lichidă (1364 x 1015 m3),

2,57% în stare solidă (36 x1015 m3 ) şi sub 0,00001% (0,013 x 1015 m3) în stare gazoasă.

Această proporţie a variat şi ea de-a lungul erelor geologice, după temperatură (conform

principiului lui Le Catelier din fizică). Topirea totală a calotei glaciare antarctice şi

groenlandiene ar produce creşterea nivelului oceanului planetar cu peste 90 metri, dar şi o

puternică ridicare a celor două suprafeţe de uscat scăpate de povara gheţii. Din apă, 1350

x 1015 m3 aparţin oceanelor, lacurilor sărate şi mărilor interioare şi doar 2,57% este dulce.

Din aceasta (100%), 30% sunt ape subterane (lichide sau sub formă de permafrost), 50%

ape de suprafaţă staţionare şi 20% ape de suprafaţă curgătoare. Cifre mai exacte

estimează 125.000 km3 în lacuri cu apă dulce şi 1250 km3 în râuri. Umiditatea din sol şi

apa vadoasă ar totaliza 67000 km3 in schimb apele subterane, până la 4000 m adâncime,

ar cuprinde 8.350.000 km3, adică 0,61% din hidrosferă, iar gheţarii şi calotele de gheaţă

29.200.000 km3 , adică 2,14 % din hidrosferă. În fine, biosfera înglobează numai 0,0006

x 1015 m3 de apă. La mari adâncimi există apă şi în scoarţa terestră, din care activitatea

vulcanică mai aduc la suprafaţă alături de alte gaze.

17

Nevoile de apă ale omului nu par mari la prima vedere faţă de cifrele arătate. Însă

din apele dulci lichide, numai 4% (0,2 x 106 m3) se estimează ca fiind prelevabile pentru

consumul uman, cantitate foarte redusă ţinând cont de creşterea puternică a consumului

de apă în ultimele decenii şi variaţia sezonieră şi cea geografică a surselor.

18

CAPITOLUL IIILACURI DIN ROMÂNIA

3.1.Caractere generale ale lacurilor

În România există peste 3.450 de lacuri. Suprafaţa totală a lacurilor este de circa 2.620 km2 ceea ce reprezintă 1,1% din suprafaţa ţării. Lacurile sunt în general mici ca suprafaţă, 91,5% din lacuri au suprafaţa sub 1 km2.

Prin lac inţelegem o indindere permanentă de apă stătătoare, caracterizat printr-un bazin relativ consolidat, o adâncime destul de mare pentru ca lumina să nu pătrundă până la fundul acestuia şi un regim termic caracterizat prin stratificare. Caracteristicile morfometrice ale lacurilor joacă un rol apreciabil în regimul lor hidrologic. Orice lac de pe suprafaţa pămantului apare şi se dezvoltă într-un anumit mediu geografic şi acţionează reciproc cu acesta.

Particularităţile regimului hidrologic (alimentarea cu apă, variaţia nivelului, a volumului de apă, a chimismului, regimului termic şi dinamic), depind de dimensiunile lacului si de condiţiile geografice (relief), climă şi scurgere superficială.

În fiecare lac au loc unele procese hidrologice din ale căror acţiune cumulată rezultă regimul hidrologic al acestuia. Intensitatea şi direcţia de dezvoltare a acestor procese sunt determinate de mediul geografic în care se găseşte lacul.

În unele cazuri, procesele hidro-geografice au dus la transformarea lacurilor în zone umede de tip mlaştini.

În zona muntoasă, acolo unde există condiţii pentru formarea mlaştinilor pot fi întâlnite numeroase lacuri care au evoluat în mlaştini tipice: Mohoşi (Tuşnad), Roşu(Penteleu),Vulturilor(Siriu).Lacurile constituie unităţi morfologice bine conturate, cu trăsături proprii în morfologia zonei lacustre si a regimului hidrologic prezentând următoarele caracteristici:

malul lacului: format din versanţii depresiunii în care este situat lacul; ţarmul lacului: reprezintă intersecţia versantului cuvei cu oglinda apei; plaja lacului: zona înconjurătoare care rezultă din înaintarea şi retragerea liniei de

ţărm datorită variaţiilor de nivel în perioada anotimpurilor. prispa lacului: este zona submersă; panta prispei are o înclinare foarte mică şi

corespunde platformei continentale marine; povârnişul lacustrei: este panta abruptă şi face trecerea de la prispa lacului la zona

centrală; fundul lacului: reprezintă zona submersă centrală şi este de cele mai multe ori

foarte puţin înclinat spre un punct unde se gaseşte adîncimea maximă.

19

Regimul termic al lacurilor este influentat de conditii geografice locale, in deosebi de temperature aerului. Vara apa lacurilor are o stratificatie termica directa de (20-25 grade C la suprafata si 4-10 C in adancime), iar iarna o stratificatie termica inversa de (0 grade C la suprafata sub podul de gheata si 4 grade C in adancime, in lacurile mari).După raportul dintre evaporabilitate şi cantitatea precipitaţiilor atmosferice, lacurile din România se împart în două mari categorii:

Lacurile zonei cu umiditate deficitară, sunt repartizate geografic astfel: Lacurile din Dobrogea, situate în lungul zonei litorale maritime şi de-a lungul văii

Dunării. În sudul Deltei Dunării se întinde complexul lagunar Razelm, format din două grupe: nordică (a lacurilor cu apă dulce) şi sudică (a lacurilor sărate).

Lacurile din Podişul Moldovei, în majoritatea lor artificiale (iazuri), iar în cazuri izolate formate datorită alunecărilor de terenuri şi conurilor de dejecţie laterale, au adâncime mică (2-3 m); majoritatea sunt lacuri de apă dulce, dar în Câmpia Jijiei ele au o mineralizare destul de ridicată.

Lacurile din Podişul Transilvaniei, legate, ca geneză, de masivele saline din zona diapiră (lacurile Ursu, Negru etc). Unele din ele s-au format prin prăbuşirea vechilor saline (lacul Avram Iancu, Sic etc)

Lacurile din Câmpia Română, formate în majoritatea lor datorită fenomenelor de sufoziune din depozitele de loess (Ianca, Plopul, Colentina etc)

Lacurile de luncă, răspândite de-a lungul luncilor râurilor mai importante, având un

regim hidrologic strâns legat de cel al râurilor (Potelu, Rastu, Suhaia etc)

Lacurile zonei cu umiditate excedentară, sunt repartizate geografic astfel: Lacurile din Carpaţii Orientali, lacuri de baraj (Lacul Roşu), vulcanice (Sf. Ana),

glaciare (Lala, Buhăescu, Iezer etc.) Lacurile din Carpaţii Meridionali, lacuri glaciare (Zănoaga, Bucura, Capra, Bâlea,

Gâlcescu etc), care constituie, în majoritatea lor, obârşii ale râurilor.

3.2.Factorii genetici ai lacurilor din România

Configuraţia actuală a reliefului ţării este rezultatul unei evoluţii paleogeografice îndelungate.

În geneza lacurilor Romaniei un rol important îl au : mişcările tectonice, roca, relieful, reţeaua hidrografică, etc.

Mişcările tectonice reprezintă principalele faze de orogen, prăbuşirile scoarţei terestre. Zăcămintele de cărbuni reprezintă o bogăţie a ţării şi constituie o dovadă a

genezei lacurilor întalnite în depresiunile Petroşani, Braşov, Făgăraş, Sibiu.

20

Erupţii vulcanice: şi-au facut apariţia cu lacuri de mari dimensiuni (de baraj vulcanic,

lacuri drenate prin intermediul râurilor cu excepţia lacului Sf. Ana, de lângă Tuşnad) Constituţia litologica : are rol în formarea naturală sau crearea de către om a

lacurilor. Se remarcă rocile din regiunile muntoase (şisturi cristaline, roci eruptive) care

favorizează menţinerea apei acumulate în formele negative de relief. Clima – are rol în geneza lacurilor având o influenţă în acumularea şi menţinerea

apei în formarea unor tipuri de cuvete lacustre.Elementele climatice: regimul precipitaţiilor (Câmpia Româna, Dobrogea, Podisul

Dobrogei) favorizează existenţa lacurilor, indiferent de originea cuvei lor, un alt factor este vântul care are caracter determinant şi contribuie la formarea cuvelor lacustre. În cuaternar climatul a favorizat instalaţia periodică, în masivele cele mai înalte din Carpaţi.

Factorii hidrologici: au rol important în formarea unor anumite categorii de lacuri din care: Dunărea, Mureşul, Someşul, Jiul, Oltul, Argeşul, Siretul, Prutul, care devin lacuri în timpul apelor crescute, topirii brusca a zapeziilor sau după ploile torenţiale de vară.Prezenţa unui fluviu de talia Dunării unde sunt cantonate cele mai numeroase

lacuri. Bogăţia în aluviuni barează gurile afluenţiilor secundari, transformându-le în limanuri fluviaţiile. Zona de litoral maritim a favorizat prin intermediul oscilaţiilor de nivel ale apelor Mării Negre şi prin actiunea curenţiilor de ţărm.Variaţiile de nivel ale râurilor se transforma în „fluvii” pentru a provoca schimbarea cursurilor, lăcuirea albiilor si apariţia unor lacuri noi.

Factorii geomorfologici: reprezintă alunecările şi prabuşirile de teren, iar acţiunea lor

este influenţata de ceilalti factori.Lacurile apar in spatele valurilor de teren alunecate şi în sectoarele albiei râurilor.

Uneori aceste lacuri dispar la o viitura cand barajul vremelnic nu este stabil (era prea masiv.)

Un factor important în apariţia şi dispariţia lacurilor este cel antropogen. Pentru rezolvarea problemei alimentării cu apă potabilă, omul a creat lacuri. Peisajul natural al regiunilor cu lacuri trebuie modificat cu grijă pentru a nu strica echilibrul (hidrologic) natural.

3.3.Proprietatile fizice ale biotopului lacurilor

Dinamica lacurilor se caracterizează prin procese de schimb de energie si masă. Fluxul de energie provine din energia cinetică a vântului, energia termica, energia ce traversează suprafaţa prin evaporaţie, din intrările si ieşirile afluenţilor, din maree, din precipitaţiile atmosferice si din procesele de schimb de pe fundul lacului.

21

3.4.Zonarea unui lac

În funcţie de modul în care se produce stratificarea termică distingem: stratificare directă, stratificare indirectă şi stratificare uniformă.

• Stratificarea directă se întâlneşte în zonele cu climat temperat. Stratul de apă caldă de la supraţata apei are (10 -12) m şi se numeşte epilimnion. La nivelul acestei zone a lacului se poduce o omogenizare termică intreţinută de valuri şi de curenţii de convecţie datoraţi variaţiilor de temperatură dintre zi şi noapte.

• Orizontul de sub epilimnion, unde nu se mai produce omogenizarea apei in timpul verii şi unde temperatura scade brusc se numeşte metalimnion (strattermoclin).

• Stratul profund al unui lac poartă numele de hipolimnion şi la nivelul acestuia temperatura scade foarte lent.

În decursul unui an lacul trece prin următoarele stadii:- homeotermie de toamnă →dichotermie termică→stagnaţie de iarnă (stratificare inversă) →homeotermie de primăvară.

22

3.5.Ecosistemul lacurilor

Biotopul lacurilor este natural şi diversificat în functie de altitudine, de substratul geologic de suprafaţă şi adâncime, de calitatea si complexitatea factorilor fizici şi chimici.Principalele caractere ale pelagialului ca biotop constau in:

Masa de apă: care influentează natura biocenozelor şi manifestarile morfologice, fiziologice şi comportamentale ale speciilor.

Modificări de nivel: sunt determinate de evaporarea provocată de temperatură, vânturi, consum biologic şi precipitaţii. Lacurile din zona montană au nivelurile maxime în luna mai şi iunie; cele din zona de câmpie, de podiş şi colinare în lunile martie sau aprilie. Nivelurile cele mai scăzute pentru lacurile montane sunt în luna august, iar pentru cele de câmpie, podiş şi colinare, în lunile iulie, august.

Vâscozitatea:apei lacurilor variaza pe anotimpuri şi între bazine. De densitatea şi vâscozitatea apei depinde de fenomenul de plutire liberă.Corpul organismelor submerse este impins de sus cu o forţa egală cu greutatea apei dislocuite, iar volumul apei dislocuite depinde direct de densitatea ei, fiind important pentru organismele planctonice si nectonice.

Transparenţa apei este influenţată de cantitatea materialelor organice şi anorganice aflate în suspensie de cantitatea substanţelor solvite etc. Gradul de luminozitate pe verticală este diferit în cursul unui an şi este de mare importanţă pentru

23

viaţa organismelor acvatice; permite activitatea fotosintetizantă a producatorilor primari şi dirijează activitatea zooplanctonului: ziua coboară în adâncime, iar în amurg revine spre suprafată. În lacurile alpine transparenţa este incomparabil mai mare decat în lacurile colinare şi cele de câmpie.

Temperatura lacurilor depinde de altitudine si latitudine. Încălzirea apei o fac razele solare cu excepţia lacurilor termale care privesc şi izvoare calde. Vara temperatura apei este mai ridicată la suprafaţă osciland între 20-25ºC şi descreşte spre fund unde ajunge la 7,6,5º sau 4ºC. Toamna apa se răceşte la suprafaţă odata cu răcirea aerului. Iarna apa se răceşte la suprafaţă până la 0º, când îngheaţă. Sub gheaţă temperatura creşte către fund ajungând la 4 grade C. Circulaţia de primavară şi toamnă, când se uniformizează temperatura şi oxigenul solvit în toată masa apei; precum şi stratificaţia de vară şi de iarnă a apei au mare importanţă pentru viaţa biocenozelor.

Chimismul apei, lacurilor este diferit de la bazin la bazin şi în funcţie de anotimpuri. Sărurile minerale din apa lacurilor provine din substratul propriu, din izvoare, din apele care se varsă în ele, din şiroaiele de apa de pe versanţi rezultată din precipitaţii ce spală solul, din mineralizarea organismelor moarte. Lacurile colinare şi de câmpie sunt bogate în săruri, cele alpine sunt sărace. Bentalul este diferit de la bazin la bazin sau chiar în cadrul aceluiasi bazin. El poate fi format din diferite depuneri organice, din mâl, nisip, argilă etc.

3.5.1.Biocenoză.

În cadrul lacurilor asociaţiile de plante şi animale capată aspecte caracteristice în funcţie de condiţiile oferite de biotop. Comunităţile mari din ecosistemul lacustru sunt pelagosul şi bentosul.

Pelagosul este format din totalitatea asociaţiilor de organisme vegetale si animale din masa apei. Pelagosului îi sunt caracteristice: planctonul şi nectonul. Nectonul şi planctonul sunt biocenoze tipice cu: producătorii, consumatori si reducători.

24

Nectonul este format din organisme mici ce plutesc sau înoata la suprafaţa apei sau în pelicula de apă groasă de aproximativ 10 cm formată la nivelul de contact al apei cu atmosfera.

Planctonul este format din organisme mici (microscopice), de plante şi animale care plutesc sau înoată la suprafaţa apei.

Nectonul nu este o biocenoză ci o asociaţie de organisme animale care înoată activ în masa apei şi consumă diferiţi componenţi ai pelagosului si bentosului.

Bentosul este format din organisme care trăiesc pe fundul bazinului. În zona litorală acesta se numeşte bentos litoral, iar în zona profundă bentos profundal

Bentosul litoral este acoperit cu vegetaţie de mâl emersă si submersă printre care traiesc numeroase organisme animale. Este bine luminat şi oxigenat. Bentosul profundal este lipsit de lumină, slab oxigenat, acoperit de un mâl. Este populat cu animale ce consumă materia organică formată în pădurile superioare.

In zona litorală a lacurilor producătorii primari sunt reprezentaţi prin macrofite: iarbă, mlaştini, rogoz, limba broaştei, buzdugan, papură, trestie, broscăriţă, nufăr alb, nufăr galben etc. ale căror frunze sunt întinse pe suprafaţa apei brădiş şi cosor etc.

Consumatorii sunt reprezentaţi de: animale ce trăiesc pe tulpinele si frunzele macrofitelor din apă; de numeroase populaţii de protozoare, rotiferi, cladocere, copepode numeroase populaţii de viermi (aniclide), gosteropode, lamelibra, larve de insecte, diferiţi crustacei şi din peşti, cum sunt: linul, ştiuca, caracuda, crapul, obleţii bibanul, plătica etc.

În zona pelagială există un singur producător primar –fitoplanctonul format din numeroase populaţii de alge verzi, alge albastre-verzui, alge silicioase etc.

Consumatorii sunt reprezentaţi prin populaţii de animale nevertrebrate din grupele sistematice; dintre vertrebrate sunt prezente şalăul şi alte specii de peşti din cei menţionaţi, care ies în larg. La consumatorii din zona litorală şi cea pelagială se adaugă specii de broaşte, păsări etc. Din care unele intra temporar în reteaua trofică a biocenozei.In bentosul zonei profundale producătorii primari lipsesc. Consumatorii sunt reprezentaţi prin populaţii de viermi şi alte specii de nevertebrate adaptate la slabă oxigenare a apei. În zonele mai adânci coboară plătica, peşte care valorifică prin consum organismele bentonice.

3.5.2.Fauna

Fauna bălţilor permanente de la şes este puţin caracteristică; ea constă în general din specii europene sau central europene larg răspândite. Principalele grupe de animale din bălţile de la şes sunt: spongierii si celenterate fixate pe plante. Viermii sunt reprezentaţi de oligochete, hirudinee.Mai întâlnim scoici gasteropode pulmonate.

Răcuşorii sunt bine reprezentaţi, mai ales ciclopii, copepodele parazite de peşti, zopodele, gamaridele. În bălţile bogate în oxigen trăiesc şi rocii mari. Cei mai raspandiţi

25

sunt păianjenii de apă care-şi costruiesc un clopot de pânză argintie umplută cu aer, unde vâneaza.

Insectele sunt foarte abundente în apele stătătoare, atât ca numărul de specii, cât şi de indivizi. Domină neamurile de muşte de baltă de efemeroptere şi de libelule şi de tridoptere specifice apelor stagnante. Larvele lor formează bentosul lacustru.

Dintre insectele fitofile fac parte: viori, gonitoride la suprafaţa apei, plăşuiţele de apă. Vertebratele sunt bine reprezentate in bălţile şi lacurile de şes. Dintre peşti, se află caracuda , linul, roşioară, şalăul, plătica, etc.

Dintre amfibieni, nelipsite sunt broaştele de lac ca şi buhaii de baltă. Reptilele sunt reprezentate prin şerpii de apă.

Mai întalnim si ploşnitaş de apă care înoată pe spate: „Pentru aceea şi faţa ventrala, întoarsă în sus este mai închis colorată, pe când spatele întors în jos este mai deschis la culoare, aşa încât nu e văzut lesne din fund” (I.Simionescu)

3.5.3.Flora

Unde condiţiile sunt prielnice, varietatea formelor e tot aşa de mare ca şi într-o poiană. Stuful şi papura fac desişul de pădure, păsarile de baltă îşi au adăpostul aici unde nici noaptea nu e linişte.Faţa apei este departe de mijlocul lacului sau verde acoperită de lintiţă, sau o grădină de flori. Rama oglinzii este făcută de tot soiul de plante, desprinse să aibă şi piciorul udat de apă, iar mai înafară sunt unele plante cărora tot le ajunge ceva mai multă umezeală decât în părţile prea uscate de pe costişe ori tapşane. Sunt plante care înoată la suprafaţa apei cum ar fii: mătreaţa-verde, care acoperă orice apă stătută mai adăpostită de vânturi pe lângă care se mai gasesc frunzuliţe mărunte verzi numite mătasea broaştei. Mătasea broaştei pluteşte pe faţa apei sau se prinde de vreun ţăruş ori piatră din apă. Una dintre ele e fixată pe fundul apei, formând o păşune în baltă. Se mai întâlnesc şi otraţelul de baltă care este alcătuit dintr-o gramadă de capcane mărunte aninate la vârful frunzelor subţiri, se mai găsesc cosorul sau bradişul, iarba broaştelor sărmuliţa care are forma de sârmă in spirală. Pe langa plante superioare, cu fiori, în lacuri trăiesc câteva plante fără flori şi anume :peştişoara plutind printre mătreaţa de baltă care pe un trunchi lung stau înşirate frunze eliptice păroase pe partea de sus. Cele mai frumoase plante care trăiesc aici sunt nuferii. În toiul verii, când florile sunt desfăşurate, lacurile din Balta Brăila sau din Deltă sunt atractive ca şi grădinile, cuprinzând mai multe tipuri de nuferi: nufărul alb căruia îi este asezată tulpina în mâl, cu mugurii care ies din frunză şi flori şi nufărul galben. Aici se mai întâlnesc numeroase plante dintre care: broscăriţa, papura etc.

26

3.6.Clasificarea lacurilor

După origine, lacurile sunt: lacuri naturale (cu suprafaţă totală de 2.300 km2 şi reprezintă 2/3 din suprafaţa

totală a lacurilor) lacuri antropice (cu suprafaţa totală de 1.150 km2 care reprezintă 1/3 din

suprafaţa totală a lacurilor). Lacurile naturale sunt lacurile provenite din fostele lagune de pe malul Mării

Negre (Razim cu suprafaţa de 425 km2, Sinoe cu suprafaţa de 171 km2), lacurile formate de-a ungul malurilor Dunării - limane fluviale (Oltenia cu suprafaţa de 22 km2, Brateş cu suprafaţa de 21 km2), lacurile glaciare din Munţii Carpaţi (Lacul Bucura, cu o suprafaţă de 10,8 ha este cel mai mare dintre ele), lacuri în cratere vulcanice (lacul Sfânta Ana), lacuri în crovuri, în depresiuni, lacuri de baraj natural, limane fluvio-maritime şi lacuri din Delta Dunării. Lacurile antropice sunt lacurile construite pentru valorificarea potenţialului hidroenergetic, pentru alimentare cu apă, irigaţii, piscicultură şi agrement.Lacurile naturale sunt repartizate pe regiuni sau zone. Astfel avem:

- Zona de munte- Zona de Deal şi Podis- Zona de campie

3.6.1.Lacuri de munte

3.6.1.1. Lacuri vulcaniceLacul Sf. Ana din masivul Ciumatu este considerat de relief vulcanic, unicul

exemplar de acest gen din ţara noastră. Puternicul lanţ eruptiv de pe latura internă a Carpaţilor Orientali a adăpostit în cuaternar lacuri de crater pe care le-a drenat eroziunea apelor. Lacul Sf. Ana a denumit unul dintre obiectivele turistice datorită frumuseţii sale excepţionale şi a posibilităţii uşoare de acces, pe o şosea modernizată, care porneşte din staţiunea balneoclimaterică Tuşnad şi urcă arcuindu-se în serpentine, până în vârful muntelui Ciumatul, vechi vulcanic craterul căruia s-au acumulat apele actualului lac.

Lacurile în circuri glaciare sunt circa150, izolate sau asociate(complexul Bucura). Ocupă circurile foştilor gheţari de tip alpin şi de tip pirenian. Cele de tip alpin sunt frecvente pe versanţii nordici ai masivelor, unde condiţiile topoclimatice au favorizat dezvoltarea unei glaciaţii cuaternare ample, iar cele de tip pirenian pe versanţii sudici. Aceste lacuri se formează prin topirea gheţarilor cu: suprafaţa restransă (Bucura din Retezat), contrastul, limpezimea, transparenţa si temperatura scazută a apelor.

Lacurile în văi glaciare prezintă un profil longitudinal cu contrapante. Lacurile le întalnim în albia (Lia, Florica, Viorica, Ana din complexul Bucura-Retezat) şi izolate

27

Lacul Sf. Ana

(Viştişoara, Lacul Doamnei din Fagaraş). Ele au formă mai puţin rotundă şi prezintă un contur neregulat şi uşor alungite în sensul văii.

Procesele de eroziune şi acumularea glaciară ce au însoţit acest fenomen au determinat apariţia diferitelor forme de relief, dintre care se remarcă circurile şi văile glaciare. În urma acţiunii erozive, la obârşia văilor glaciare se formează nişte excavaţii circulare, flacante de abrupturi, denumite circuri sau căldări glaciare. După retragerea gheţarilor, în aceste excavaţii se acumulează apa, dând astfel naştere lacurilor glaciare de circ (iezere). Astfel de lacuri se întâlnesc şi la noi în ţară în Munţii Fagaras, munţi care păstrează cea mai mare suprafaţă modelată de gheţari cuaternari. Aici, glaciaţiunea a avut o extensiune pe ambii versanţi iar cele peste 70 de lacuri glaciare sunt înşirate de o parte şi de alta a crestei principale între vârfurile Ciortea(2472m) si Urlea(2473m).

Cea mai mare parte a acestor lacuri se afla la peste 1950 m altitudine şi sunt grupate în câteva complexe glaciare cum ar fi: complexul glaciar Ciortea-Avrig, complexul glaciar Negoiu-Caltun, complexul glaciar Bâlea-Capra sau complexul glaciar Podraga. Pe lângă Munţii Făgaraş, în România se mai găsesc lacuri glaciare îndeosebi în Munţii Retezat –Godeanu.

Numeroasele sale acumulări lacustre sunt formate în circurile sau pe văile glaciare, în spatele unor praguri glaciare sau acumulări morenice. În Retezat se întâlnesc cele mai multe lacuri glaciare din toţi Carpaţii, peste 65, cele mai multe dintre ele fiind grupate în mai multe complexuri glaciare (complexul glaciar Pietrele, Circul si Valea Pietrele, Circul Stănişoara, Circul si Valea Rea, Circul Galeşul, complexul Judele, complexul glaciar Lăpuşnicul Mare), cele mai importante fiind Pietrele, Judele si Lăpuşnicul Mare.

În raport cu Retezatul, Munţii Godeanu şi Tarcu sunt dispuşi sub forma unor uriaşe potcoave. Circurile şi văile glaciare din Munţii Godeanu fac parte din complexul glaciar Lapusnicul Mic, ce are în alcătuirea sa o serie de acumulări lacustre de origine glaciară. Lacul Barascu Mare (Zănoaga Lungita) se găseşte la 1860m altitudine, în cea mai mare căldare glaciară de pe versantul nordic al muntelui Borascu, sub un abrupt de circa 150m.

Lacul Lala reprezintă obârşia văii Lala Mare tributară Bistriţei Aurii, este al treilea şi cel mai important afluent de pe dreapta ,din bazinul superior. Măreşte atractivitatea şi dă satisfacţie turistilor, prin patru trasee.

Primul are punctul de plecare în străvechea asezare de vinuri Rodna Veche, de pe Valea Someşului Mare care ne dă posibilitatea să vizităm ruinele bisericii distruse din secolul al-XIII-lea.

Al doilea traseu porneşte de la cătunul Rotunda de pe Valea Bistriţei Aurii, al treilea spre nord de la Cabana Puzdrele, urmând creasta principală a masivului rodnean, care uneşte succesiv vârfurile Cisia Tomnatic, Inau, Inauţ, reclamând în câteva puncte o atenţie deosebită pentru turiştii experimentaţi dar cu posibilitatea de a prinde întreaga panoramă a grupei nordice a Carpaţilor Orientali, iar al patrulea traseu îl dublează pe cel de la Rotunda însoţind Valea Lalei, de la lac şi până la Gura Lalei, la vărsarea în Bistriţa.

28

În depresiuni carstice - Cele mai interesante lacuri carstice sunt :Lacul Ighiu (Muntii Trascau), Lacul Varasoaia ( Masivul Bihor), Lacul Zaton, Lacul Ponor (Podisul Mehedinti), Taul Batran (Muntii Padurea Craiului), Lacul Ochiul Beiului (Muntii Aninei).

Lacul Ighiu- este localizat in arealul satului Ighiel, judetul Alba. Este situat la o altitudine de 940 m. Are o suprafata de 5,26 hectare si are o adancime maxima de 9 m.Lacul Zaton-este localizat in judetul Mehedinti, in zona carstica de la Ponoarele. Are o suprafata de 20 hectare.

Lacul Zaton (lac temporar), este situat in depresiunea din amonte de Pestera Ponoarele din Podisul Mehedint. Lacul are momente cand este plin ochi, dar si momente in timpul verii in care seaca complet. Panza freatica in aceasta zona se afla la o adancime foarte mica, astfel incat culturile agricole nu au nevoie de irigatii. Localnicii sunt constienti de riscul pe care si-l asuma cultivand in aceasta zona, deoarece pot pierde intreaga cultura dupa o ploaie foarte puternica. La ploi torentiale, lacul se umple rapid, si seaca la fel de repede, dar in aceasta perioada poate distruge complet culturile de porumb de pe suprafata sa. În zona Râmnicu Sărat există lacuri cantonate in escavatii naturale formate pe gresia ce acopera formatiunea salifera: in aria Bisoca (La Grunj) si pe platoul Între Râmnice (Lacul Negru, Lacul Limpede, Lacul Cu Ciucuri respectiv Lacul Vintileasca - cel mai mare).

3.6.1.2.De baraj natural- Lacul Cuiejdel, Lacul Roşu, Lacul BalătăuLacul de baraj natural Cuiejdel, situat la 25 km de Piatra Neamţ, s-a format

recent (1978), prin surpare şi alunecare. Este cel mai mare lac de baraj natural din ţara

noastră.

Particularităţile deosebit de interesante şi unice ale acestui lac justifică realizarea

studiului ştiinţific complex privind biodiversitatea floristică, fitocenologică, faunistică şi

caracteristicele de mediu ale ecosistemelor din arealul respectiv.

L a c u l C u i e j d e l, asociat cu complexul de lacuri mai mici, toate formate

prin baraje naturale, reprezintă în acest moment, un “ m a r t o r ” în studiul şi evoluţiei

lanţurilor trofice din primul stadiu de formare a acestor ecosisteme lacustre.

Lacul Cuiejdel (Lacul Crucii) este amplasat în Munţii Stânişoarei, în bazinul superior al râului Cuiejdi, respectiv, în cursul mijlociu al Cuiejdelului ( afluent de stânga al Cuiejdiului)-( Fig.1), la cca. 21 km NNV de Piatra Neamţ. are o lungime de 1 km,o suprafaţă de 2,2 ha, o adâncime maximă de 16 m şi un volum de un volum de 907.000 mc.

Lacul Roşu este situat pe cursul superior al raului Bicaz, judetul Harghita.Descriere: Lacul Rosu este un lac de baraj natural situat la o altitudine de 980 m. S-a

29

format in 1837 prin surparea unei portiuni din Piatra Ghilcosului care a barat valea raului Bicaz. Lacul mai este cunoscut sub numele de Ucigasul. Are o suprafata de 12,6 hectare si o adancime maxima de 10,5 m. Pe malul lacului se afla statiunea climaterica cu acelasi nume. Lacul Balătău este un lac de baraj natural situat in Muntii Nemirei, la o altitudine de 532 m, la 4 km de Salatruc si este declarat   monument al naturii. S-a format in 1883 datorita unor alunecari de teren si a ploilor puternice ce s-au  prelungit din vara pana toamna tarziu.

3.6.2.Lacuri antropice

De baraj artificial- Desi scopul lor initial a fost cel economic in timp lacurile au devenit destinatii turistice datorita valorii peisagistice si accesului relativ facil. Cele mai cunoscute si vizitate sunt: Lacul Izvoru Muntelui, Lacul Vidra, Lacul Vidraru, Lacul Fantanele, Lacul Valiug, Lacul Oasa.

Lacul Vidraru - a fost amenajat pe cursul Argesului. Este situat la 66 km de Pitesti. Este accesibil prin intermediul Transfagarasanului. Are o suprafata de 893 hectare si o adancime de 155 m. Apele lacului sunt bogate in pastravi, lipani, cleani. Lacul este recomandat pentru sporturile nautice si pentru plimbari de agrement. Lacul Izvoru Muntelui-este situat la poalele Ceahlaului, in arealul localitatii Bicaz. Are o suprafata de 32,6 kmp si o adancime maxima de 96 m. In apele sale se ridica Piatra Teiului, inalta de 23 m. Apele lacului sunt bogate in pesti (pastravi, clean, mreana).

Lacul Vidra - a fost amenajat pe cursul raului Lotru. Are o suprafata de 940 hectare. Lacul Fantanele - a fost amenajat pe cursul Somesului Cald. Este situat in arealul comunei Belis, judetul Cluj. Are o suprafata de 8,15 kmp.

Lacul Valiug - a fost amenajat pe cursul raului Barzava. Este situat in arealul comunei Valiug, judetul Caras-Severin. Are o suprafata de 59 hectare. Lacul Valiug este o zona recomandata de agrement. In comuna Valiug se gaseste o pastravarie.

3.6.3Lacuri de deal şi podişLacurile dulci din zona deluroasă

30

Regiunile de deal şi podiş adăpostesc în ele un număr mare de lacuri. Lacurile mineralizate au căpătat implicit şi importanţa turistică, vizitatori veniţi la cură asocindu-şi tratamentul cu excursii recreative pe trasee scurte.

Datorită numărului mare de lacuri din zona deluroasă şi podiş ,precum şi relativa uniformitate a peisajului sunt date obiectivele turistice legate de prezenţa lor subliniind oriunde şi oricând întâlnirea cu oglinda unui lac, umbrită de sălcii sau înconjurată de „junglă” în miniatură a stufărişului îşi dă satisfacţii deosebite, insuflându-şi bucurie şi optimism.

Unele dintre aceste locuri reprezintă adevarate rarităţi ale tipurilor genetice cărora li se încadrează cum ar fii:Lacul Povoare şi Lacul Învârtita.

Lacurile sărate din zona deluroasăLacurile din masivele de sare sunt fie de origine naturala, fie de natura antropica

(in fostele ocne de sare). Lacurile antropice cele mai numeroase se afla in Transilvania in jurul localitatilor Ocna Mures, Ocna Sibiu, Ocna Dej, Turda, Cojocna, Sic. In zona subcarpatica se gasesc lacurile : Baia Baciului, Baia Rosie, Baia Verde, Telega, Sarata-Buzau, Ocnele Mari, Govora. In zona Maramuresului se afla lacurile Ocna Sugatag si Costiui. Lacurile naturale cele mai importante se gasesc in zona Sovata-Praid: Lacul Ursu, Lacul Alunis, Lacul Verde.Ogna Şugatag este cea mai importantă staţiune balneară din Depresiunea Maramureşului unde au existat explorări saline ale căror galerii s-au prabuşit.

3.6.4.Lacuri de câmpie

Lacurile sarate de campie - cu interes balnear sunt: Lacul Amara, Lacul Sarat, Lacul Balta Alba.Lacul Amara - este localizat la 7 km de Slobozia. Are o suprafata de de 156

hectare si o adancime maxima de 3 m. Apa lacului este sulfatata, bicarbonatata, clorurata, magneziana. Pe fundul lacului se afla namol sapropelic cu calitati terapeutice recunoscute. Calitatile lacului au determinat infiintarea statiunii balneoclimaterice Amara.

Lacul Sarat - este situat la 5 km de Braila. Are o suprafata de 1,72 kmp si o adancime de 1m. Apa lacului are o mare concentratie de saruri iar pe fundul lacului se gaseste namol sapropelic cu calitati terapeutice. Aceste calitati ale lacului au determinat infiintarea statiunii balneoclimaterice omonime. Lacul Balta Alba - este situat la 56 km de Buzau. Are o suprafata de 1012 hectare si o adancime maxima de 4 m. Pe fundul lacului se gaseste namol sapropelic. Calitatile apei si namolului lacului au determinat infiintarea statiunii balneoclimaterice Balta Alba.

Lacurile dulci din zona de câmpie Lacurile cantonate aici constituie deseori obiectivele turistice la fel de preţuite ca

în zona deluroasă.

31

Poate fii recreativ făcând un popas pe malul Snagov sau Călduşari vâslind la umbra arborilor aşteptând zvâgnitul plutei de la undiţă sau vizitând străvechiile mănăstiri cu acelaşi nume.

Aceleaşi satisfacţii ţi le prelunjesc şi o excursie pe malul Lacului Cernica sau Cormana, în apropierea căreia se află şi Călugăreni, intraţi în istoria românilor prin victoria rasunatoare a lui Mihai Viteazul asupra turcilor ca şi Mănăstirea Cormana, ctitorie a lui Vlad Ţepeş.

Lacuri de luncă- Lacul Bistreţ, Lacul Suhaia, Lacul RotundLacul Bistreţ este un lac format din 5 bazine. Este destinat pescuitului. Lacuri relicte- Cotu Morii, Râtu Mare, VerbunciLacuri heliotermice- Lacul UrsuLacul Ursu (46000 mc), prezinta fenomenul de heliotermie, care consta in

stratificarea termica a apei si cresterea concentratiei sarurilor spre adancime. La suprafata, temperatura apei este mica, aceasta fiind aproape de temperatura atmosferica, dupa care creste pana la aproximativ 3 m adancime, dupa care se inregistreaza valori mai reduse si constante.

3.6.5LimaneLimane fluvatile - In Campia Romana exista numeroase lacuri, cum ar fi lacuri de

lunca (mai ales in Lunca Dunarii), lacuri sarate sau cu apa dulce (in Baragan), limanuri fluviatile, iazuri, lacurile de agrement din jurul Bucurestiului si lacurile hidroenegetice (Ostrovu Mare, pe Dunare si lacurile situate pe Olt in aval de Slatina).Lacuri între dunele de nisip regăsim în Câmpia Olteniei şi Bărăgan. Limanurile fluviatile sunt L. Snagov, L. Căldăruşani, L. Balta Albă.Lacurile în crovuri sunt sărate precum L. Amara, L. Plopu, L. Sărat. Lacurile de luncă sunt situate de-a lungul Dunării: L. Bistreţ, L. Mostiştea şi L. Brateş. Lacurile amenajate de om sunt: L. Ostrovu Mare pe Dunăre, de baraj antropic, L. Herăstrău, L. Tei, L. Băneasa, L. Floreasca pe Colentina, fiind lacuri de agrement în Bucureşti.

Limane fluvio-maritime- Mangalia, Techirghiol, TasaulLacurile de pe litoralul Marii Negre au o mineralizare considerabila si sunt

recomandate in turismul balnear. Cele mai importante sunt: Lacul Techirghiol, Lacul Costinesti, Lacul Mangalia, Lacul Agigea. Lacul Mangalia - este situat in apropierea localitatii omonime. Are o suprafata de 2,61 kmp si o adancime maxima de 13 m. Pe malurile lui se gasesc izvoare cu ape sulfuroase mezotermale. Aceste calitati au determinat infiintarea statiunii balneoclimaterice omonime.

Lacul Techirghiol - este situat la 17 km de Constanta. Are o suprafata de 11,61 kmp si o adancime maxima de 9,7 m. Namolul sapropelic de pe fundul lacului Techirghiol are calitati curative remarcabile. Calitatile apei si namolului au determinat dezvoltarea unor statiuni balneare pe tarmul lacului: Eforie Nord, Eforie Sud, Techirghiol.

32

Lacul Agigea - este situat in arealul comunei Agigea. Are o suprafata de 64 hectare si o adancime maxima de 70 cm. Apa sarata si namolul sapropelic au recomandat infiintarea statiunii balneoclimaterice Agigea.

3.6.6.Lagune- Razim, Sinoe, Zmeica

Lacuri în Delta Dunării- Lacul Roşu, Lacul Furtuna, Lacul Lumina

În Delta Dunarii se afla peste 450 de lacuri. Ele sunt recomandate amatorilor de

pescuit si vanatoare sportive, pentru desfasurarea unor sporturi nautice sau pur si simplu

pentru agrement. Cele mai cunoscute lacuri sunt: Lacul Fortuna, Lacul Puiu, Lacul

Matita, Lacul Merhei, Lacul Dranov, Lacul Gorgova, Lacul Bogdaproste, Lacul Isac.

CAPITOLUL IV

STUDIU DE CAZ-

LACUL DE BARAJ NATURAL CUIEJDEL

INTRODUCERE

33

Lacul de baraj natural Cuiejdel, situat la 25 km de Piatra Neamţ, s-a format recent

(1978), prin surpare şi alunecare. Este cel mai mare lac de baraj natural din ţara noastră.

Particularităţile deosebit de interesante şi unice ale acestui lac justifică realizarea

studiului ştiinţific complex privind biodiversitatea floristică, fitocenologică, faunistică şi

caracteristicele de mediu ale ecosistemelor din arealul respectiv.

L a c u l C u i e j d e l, asociat cu complexul de lacuri mai mici, toate formate

prin baraje naturale, reprezintă în acest moment, un “ m a r t o r ” în studiul şi evoluţiei

lanţurilor trofice din primul stadiu de formare a acestor ecosisteme lacustre.

Lacul Cuiejdel (Lacul Crucii) este amplasat în Munţii Stânişoarei, în bazinul

superior al râului Cuiejdi, respectiv, în cursul mijlociu al Cuiejdelului ( afluent de stânga

al Cuiejdiului)-( Fig.1), la cca. 21 km NNV de Piatra Neamţ. are o lungime de 1 km,o

suprafaţă de 2,2 ha, o adâncime maximă de 16 m şi un volum de un volum de 907.000

mc.

Fig.1 – Poziţia geografică a lacului Cuiejdel ( după N.Rădoane-2002, MS.)

34

Lacul de pe pârâul Cuiejdel are la origine o alunecare de teren de mari

dimensiuni, cu o suprafaţă de 35 ha, ce s-a produs pe versantul stâng al văii, în mai multe

etape, începând cu anul 1978, culminând cu cea din 1991, când a barajul natural format a

blocat întreaga vale, determinând acumularea unei mari cantităţi de apă .

Datorită precipitaţiilor abundente din perioada caldă a anului 1991 ( mai- august-

valoare cumulată de 741,4 mm precipitaţii), procesul de alunecare s-a amplificat, astfel că

fundul albiei pârâului Cuiejdel, între km 0,5 şi 1,5 amonte de confluenţa Cuiejdiului, a

fost umplut cu materiale provenite de pe versant prin alunecare. Grosimea depozitelor

variază între 5- 25 m sau chiar mai mult în zona barajului.

În aval de lacul Cuiejdel s-au format încă 4 mici lacuri, cu suprafeţe de câteva

sute de m2.

Bazinul de alimentare al lacului Cuiejdel are o suprafaţă de 8,75 km2

(48,22% revine subbazinului paraului Cuiejdel,29,25 % provine de la subbazinul

paraului Glodu,22,53 % revine afluentilor mai mici si apelor de precipitaţii de

pe varsanţi. Barajul natural are o înălţime cuprinsă între 25 şi 30 m, cu valori mai mari

spre malul stâng şi mai reduse spre cel drept şi lungime de circa 80 m. Nivelul apei din

lac a fost constant şi s-a situat la altitudine absolută de 665,5 m până în anii 1994-1995,

când au avut loc mai multe viituri care au adâncit deschiderea sub formă de albie. La

acelaşi nivel, suprafaţa determinată topografic era de 12,2 ha. Lungimea lacului ajungea

la 1,0 km, iar lăţimea medie la 102 m. Valorile maxime de lăţime ating 185 m la

confluenţe. Exceptând sectorul situat între prof. III şi baraj, unde lăţimile nu depăşesc 80

m, în rest se încadrează în general între 125 şi 140 m . (Rădoane 2002-MS.) Scurgerea

apei din cuveta lacului in continuare prin albia paraului Cuejdel se realizeaza

printr-o deschidere lata de aprox. 3 m situata la contactul barajului cu versantul

drept al văii.

Faza actuală a alunecării nu poate fi considerată de stabilizare totală, fenomenul

putându-se, în anumite condiţii, activa din nou, mai ales în condiţiile în care, în perioada

prezentă ( 2003 - 2004 ) s-a construit un nou drum, care începe de la Crăcăoani şi acum

înconjoară aproape întreg malul stâng al lacului Cuiejdel.

Caracteristicele geomorfologice, limnologice, biodiversitatea specifică a lacului

care prezintă un mare interes ştiinţific şi frumuseţea deosebită peisagistică a zonei atestă

35

unicitatea şi importanţa acestui lac , constituindu-se în tot atâtea argumente în favoarea

acordării pentru lacul Cuiejdel, a statutului care să permită o protecţie specială , pentru

a se păstra - şi pentru urmaşi - acest minunat dar al naturii.

În continuare prezentăm unele elemente morfobatimetrice ale Lacului Cuiejdel,

din care rezultă, comparativ cu alte lacuri asemănătoare ( în special Lacu Roşu ), că este

cel mai important lac de baraj natural din ţară.

Situat în bazinul hidrografic al Cuiejdiului ( suprafata: 98 km2, lungime: 24 km ),

afluent al Bistriţei pe stânga, cu punct de confluenţă lângă Piatra Neamţ, lacul Cuiejdel ,

este cel mai mare lac de baraj natural din ţară.

Zona de alimentare a lacului este delimitată de Varful Tarnitelor ( 1081 m)

si Masivul Garcina ( 873 m ) la nord; culmea si Vârful Muncelul ( 1067 m) la

est; Dealul Crucii si Piciorul Rotund la vest. Lacul Cuiejdel este alungit în lungul

văii principale, pe direcţia nord vest –sud est, iar la confluenţa principalilor

tributari, pârâurile Cuiejdel şi Glodu, se ramifică pe cele două văi, cu extinderea

mai mare pe valea principală . Are la origine o alunecare de teren de mari

dimensiuni, cu o suprafaţă de peste 35 ha, care a afectat versantul stâng al văii

Cuejdiului, în mai multe etape incepând din anul 1978 si pana in anul 1991

când masa alunecării de teren a barat in totalitate albia pârâului, fapt care a

determinat mărirea în mod considerabil a volumului apei acumulate .

Alunecarea a fost determinată de. particularităţile substratului geologic,

precipitaţiile abundente , cutremurul din anul 1990 etc. . Lungimea sectorului pe care s-a

produs această perturbare a fost de circa 1km, iar grosimea pe care s-a realizat

secţionarea deluviului a variat între 3-15 m.

Dar, considerăm că principala cauză a multiplelor alunecări o constituie

acţiunea omului , care prin construcţia vechiului drum forestier în această zonă a

secţionat deluviului de alunecare din baza versantului stâng, declanşând alunecarea

iniţială şi avalanşa de alunecări care a urmat. Deci la formarea acestui lac de baraj

natural, au contribuit în mod însemnat acţiunile antropice, care se continuă şi acum,

prin construirea noului drum forestier în perioada 2003-2004, defrişări, turism ne-

ecologic etc...

36

Lacul Cuiejdel (jud.Neamţ) prezintă numeroase asemănări, dar şi deosebiri, cu

Lacu Roşu (jud.Harghita) – Foto 1,2,3 şi tabel 1.

1. Lacu Roşu ( foto: M.A.Porumb )

37

Lac Cuiejdel (foto: M.A.Porumb)

38

Lac Cuiejdel – cu drum, construit în anii 2003-2004(foto : M.A.Porumb)

O serie de caracteristici comparative ale celor două lacuri sunt redate în tabelul 1.

Tabel 1. Caracteristici generale, comparative, ale ecosistemelor Lacu Roşu şi Lacul Cuiejdel

Nr. crt. Caracteristici Lacu Roşu Lacul Cuiejdel

1 Originea naturală naturală

2 Vechimea din 1837 din 19783 Adâncimea maximă 9,7 m 16,08 m4 Suprafaţa 114.676 m2 122.000 m2

5 Volumul total 680.084 m3 906.970 m3

6 Flora Equisetum,Polygonum, Myriophyllum, Typha, Carex etc.

Typha, Polygonum, Mentha etc.

7 Fitoplanctonul predomină fitoplanctonul facultativ sunt dominante speciile euplanctonice

8 Zooplanctonul predomină copepodele predomină rotiferii9 Bacterioflora dominante sunt bacteriile denitrificatoare predomină amonificatorii

39

Cercetările au fost completate cu date globale privind sedimentele, condiţiile

hidrochimice şi hidrobiologice şi lacului şi, de asemenea cu sinteza rezultatelor

experimentelor de cultivare a unor alge din zonă, respectiv determinări chimice şi

biochimice de biomasă algală şi de macrofite acvatice.

În prezentul studiu s-a efectuat o sinteză a cercetărilor noastre privind principalii

parametri fizico-chimici şi biologici ai ecosistemului lacului Cuiejdel, reprezentând

limitele de variaţie ale acestor parametri în perioada anilor 2000-2003, iar în anul 2004 s-

au dezvoltat investigaţii complexe care au evidenţiat evoluţia şi specificul acestui bazin

acvatic.

In cadrul acestui studiu s-au aplicat metodele clasice, completate cu tehnici

originale:

documentarea ştiinţifică, deplasarea periodică în teren şi prelevarea de probe din staţiile

stabilite ( la lacul Cuejdel se vor lua probe din staţiile : coadă , centru şi baraj, din zona

“centru”; s-au prelevat, de asemenea, probe din afluenţi şi din aval de lac ). Pentru studiul

algelor şi bacteriilor au fost aplicate metode adecvate obiectivelor propuse, iar pentru

cormofite s-au determinat: raionarea floristică; spectrul geoelementelor; spectrul

bioformelor; spectrul indicilor ecologici-U,T,R., folosind principiile şi metodele şcolii

central europene elaborate de Braun-Blanquet adaptate la condiţiile ţării noastre de Al.

Borza şi N. Boşcaiu. Cercetările faunistice au fost efectuate în teren şi continuate în

laborator, prin utilizarea metodelor specifice fiecărui grup de animale investigat.

CARACTERISTICI FIZICO-CHIMICE ALE LACULUI DE BARAJ NATURAL

CUIEJDEL

Parametri geochimici ai sedimentelor actuale

Investigaţiile asupra sedimentelor actuale din lacul de baraj natural Cuiejdel au

avut în vedere parametrii geochimici cu rol insemnat în evoluţia procesului de

eutrofizare : conţinutul de apă interstiţială (U1050C), reacţia sedimentelor, conţinutul de

40

substanţă organică al acestora, fosforul dizolvat (PO43-) şi formele minerale ale azotului

(NH4+ , NO3

-)+ Tabel 2.

Tabel 2.Date privind valorile unor parametri geochimici ai sedimentelor actualedin lacul natural de baraj Cuiejdel, în anul 2004

Nr.crt.

Parametruldeterminat Luna

Staţia :1 2 3 4

1 Umiditate (1050C)( % )

iulie 44,91 42,54 52,06 49,34august 45,93 47,65 49,39 -septembrie 62,62 46,33 51,83 49,53x 51,15 45,50 51,09 49,43

1 pH(unităţi)

iulie 6,30 6,25 6,45 6,45august 6,45 6,60 6,80 -septembrie 6,50 6,75 6,90 6,55x 6,41 6,53 6,71 6,50

2 Substanţă organică( % )

iulie 6,46 6,68 6,16 5,96august 5,53 5,70 5,54 -septembrie 5,92 5,74 4,80 4,66x 5,97 6,04 5,50 5,31

3 NH4+

( mg / 100g )

iulie 1,69 1,80 2,16 2,06august 3,43 3,64 4,93 -septembrie 3,85 4,48 5,01 4,96x 2,99 3,30 4,03 3,51

4 NH4+

( mg / litru )

iulie 37,63 42,31 41,49 41,75august 74,67 76,39 99,82 -septembrie 61,48 96,69 96,66 100,14x 57,92 71,79 79,32 70,94

5 NO3-

( mg / 100g )

iulie 0,69 0,68 0,56 0,54august 0,61 0,57 0,46 -septembrie 0,52 0,57 0,44 0,41x 0,61 0,61 0,48 0,47

6 NO3-

( mg / litru )

iulie 15,36 15,98 10,75 10,94august 13,28 11,96 9,31 -septembrie 8,30 12,30 8,48 8,29x 12,31 13,41 9,51 9,61

7 PO43-

( mg / 100g )

iulie 0,037 0,035 0,050 0,040august 0,069 0,049 0,091 -septembrie 0,079 0,064 0,101 0,108x 0,062 0,049 0,081 0,074

8 PO43-

( mg / litru )

iulie 0,823 0,823 0,960 0,810august 1,502 1,028 1,842 -septembrie 1,261 1,381 1,948 2,180x 1,195 1,077 1,583 1,495

41

Analizele s-au efectuat pe probe prelevate din 4 staţii : sursa de alimentare (1),

coada lacului (2), centrul lacului (3) şi zona barajului (4). Pentru elementele biogene

esenţiale, rezultatele sunt exprimate în mg/100 g sediment umed şi, respective, în mg/litru

de apă interstiţială.

Datele obţinute, prezentate în tabelul 2, evidenţiază faptul că valorile parametrilor

menţionaţi variază - de la o zona la alta a lacului - în cadrul unor limite restrânse,

datorită dimensiunilor relativ reduse ale acestui ecosistem şi faptului că în bazinul său

hidrografic nu există surse de poluare antropică.

Pe de altă parte, se înregistrează anumite variaţii ale valorilor parametrilor

investigaţi, de la o perioadă la alta a anului, în legătură cu evoluţia temperaturii mediului

– de care depinde procesul de mineralizare a materiilor organice din sedimente şi

intensitatea schimbului de substanţă şi energie de la interfaţa sediment/apă. Principalele

caracteristici ale sedimentelor pe perioada 2000+2004 sunt redate în tabelul 3.

Tabel 3. Limitele de variaţie ale valorilor parametrilor geochimici cu rol în eutrofizaredin sedimentele lacului natural de baraj Cuiejdel, în perioada 2000-2003

Nr.crt. Parametrul determinat Limitele de variaţie1 pH (unităţi) 6,10 - 6,902 Substanţă organică ( % ) 4,66 - 7,183 NH4

+ (mg / 100 g sediment) 0,60 - 5,014 NO3

- (mg / 100 g sediment) 0,41 - 0,745 PO4

3- (mg / 100 g sediment) 0,008 - 0,16

In ansamblu, însă, sedimentele lacului natural de baraj Cuiejdel prezintă

caracteristici chimice corespunzătoare ecosistemelor lacustre montane aflate în stadiul de

oligotrofie, evoluţia ecosistemului fiind lentă, din acest punct de vedere.

Condiţii hidrochimice

Ecosistemul acvatic Cuiejdel,în perioada 2004-2007, prezintă o apă bine oxigenată (4,90 - 9,40 mg/l), cu încărcare organică relativ scăzută (10,30 – 19,47 mg KMnO4/l) şi valori de pH situate în domeniul slab alcalin (7,3 -7,8) - Tabel 4.

Tabel 4. Caracteristici hidrochimice ale lacului Cuiejdel în perioada 2004-2007

42

Datele rezultate din analiza fizico-chimică a probelor de apă prelevate în lunile Iulie, august şi septembrie 2007 din sursa de alimentare a lacului Cuiejdel, din lac şi din apa evacuată din acest ecosistem sunt prezentate în tabelul 5.

Tabel 5. Valorile unor parametri fizico-chimici ai apei lacului Cuiejdel, in anul 2007

Nr.Crt.

Parametrul hidrochimic

Luna StaţiaAlimentare Coadă lac Centru Baraj Evacuare

1 Temperatura apei (0C) VII 18,5 23,0 21,0 21,5 20,0VIII 13,5 21,2 21,5 18,0 17,2 IX 9,0 12,0 14,0 12,0 13,5

2 pH-ul apei(unităţi pH)

VII 7,1 7,9 7,7 8,0 8,1VIII 7,5 7,2 7,4 7,2 7,5IX 7,5 7,3 7,4 7,3 7,4

3 Oxigen dizolvat(mg / l)

VII 10,72 10,51 8,77 10,95 6,60

VIII 11,36 8,47 9,43 8,35 8,01IX 11,92 12,20 10,97 11,57 10,50

4 Subst.org.diz.(mg KMnO4 /l)

VII 7,98 14,04 15,31 14,35 17,22VIII 15,34 13,00 10,03 11,72 11,64IX 14,85 13,43 10,43 11,54 11,69

5 NH4+

(mg / l)VII 0,06 0,08 0,14 0,25 0,21VIII 0,22 0,13 0,20 0,15 0,12IX 0,12 0,29 0,25 0,29 0,54

6 NO2-

(mg / l)VII 0,007 0,054 0,012 0,034 0,012VIII SLD 0,024 0,021 0,037 0,018

Nr.crt.

Parametrul Limite de variaţie

1 pH 7,3 – 7,82 Oxigen diz. - mg O2/l 4,90 – 9,043 Subst. org. mg KMnO4/l 10,30 - 19,47 4 Azotaţi - mg NO3

- /l 0,84 - 1,225 Azotiţi - mg NO2

- /l 0,013 - 0,0796 Amoniu - mg NH4/l 0,11 - 0,267 Fosfaţi mg P/l 0,003 - 0,0048 Fosfor total - mg P/l 0,005 - 0,0159 Alcalinitate tot. - mval/l 3,30 - 3,4010 Duritate tot. - gr. germ. 9,87 - 10,6611 Calciu - mg Ca2+/l 58,5 - 62,512 Magneziu - mg Mg2+/l 6,8 - 9,713 Bicarbonaţi - mg HCO3

-/l 201,3 – 207,414 Sulfaţi - mg SO4

2-/l 24,3 - 26,215 Cloruri - mg Cl-/l 6,0 - 7,116 Reziduu fix - mg/l 251 - 270

43

IX 0,012 0,021 0,024 0,021 0,0157 NO3

-

(mg / l)VII 3,09 0,39 0,35 0,35 0,35VIII 1,07 1,03 0,84 0,88 0,83IX 1,00 1,04 0,80 0,76 0,78

8 PO43-

(mg / l)VII - - - - -VIII 0,092 0,162 0,139 0,185 0,116IX 0,031 0,044 0,044 0,050 0,037

9 Duritate totală(gr. Germane)

VII 10,43 8,08 9,87 9,98 9,98VIII - - - - -IX - - - - -

10 Calciu(mg Ca2+/l)

VII 64,12 48,10 60,12 60,92 60,12VIII - - - - -IX - - - - -

11 Magneziu(mg Mg2+/l)

VII 6,32 5,84 6,32 6,32 6,81VIII - - - - -IX - - - - -

12 Bicarbonaţi(mg HCO3

-/l)VII 278,2 173,2 201,3 213,5 217,2VIII - - - - -IX - - - - -

13 Reziduu fix(mg/l)

VII 313 197 228 237 240VIII 244 254 252 256 254IX 238 246 250 254 250

Datele din tabelul de mai sus arată faptul că apa ecosistemelor investigate prezintă

o reacţie slab alcalină, o oxigenare bună, o duritate moderată şi valori caracteristice

clasei I de calitate şi nivelului de oligotrofie pentru ceilalţi parameri hidrochimici

analizaţi, fără diferenţe semnificative între perioadele în care s-au prelevat probele.

Concentraţiile fosforului şi azotului sunt reduse, caracteristice apelor oligotrofe.

Încărcarea globală în săruri minerale relevă un grad moderat de mineralizare a

apei . Valorile parametrilor determinaţi evidenţiază o apă de categoria I de calitate

(conform STAS 4706/84)

PARTICULARITĂŢI BIOLOGICE ALE LACULUI DE BARAJ

NATURAL CUIEJDEL

Fitoplanctonul

Algoflora planctonică reprezintă unul dintre principalii producători primari,care iniţiază celelalte cicluri trofice în cadrul ecosistemului. Pentru determinarea componentei algale s-au prelevat proba din alimentare( pârâul Cuiejdel ), lac şi evacuare.

Pentru efectuarea analizei calitative a algelor s-au recoltat probe de apă şi de perifiton algal, care au fost fixate prin două metode: o probă a fost tratată cu formol 4% iar altă probă a fost tratată cu reactiv Utermohl (IIK) 3 ml / l. De asemenea, s-au prelevat probe care nu au fost fixate, în vederea determinării algelor care nu rezistă prelucrărilor de laborator, prezentate în capitolul metode de lucru.

44

Analiza calitativă a algelor în probele prelevate s-a apreciat prin nominalizarea grupelor sistematice şi numărul de taxoni identificaţi.

Rezultatele determinărilor algologice atestă o biodiversitate fitoplanctonică bine conturată, deşi ecosistemul lacului este foarte tânăr.În lacul Cuiejdel s-au determinat 6 grupe sistematice de alge, care prezentau în perioada 2004-2007, diferenţe cantitative semnificative (Fig 2-A şi B,Tabel 6).

Grupa cu cea mai mare creştere numerică a fost Bacillariophyta ( diatomee ), cu speciile dominante Cyclotella ocellata şi Achnanthes minutissima, urmată de Chrysophyta, reprezentată prin speciile genului Chrysococcus . Precizăm faptul că aceste alge sunt de mici dimensiuni şi deci au o pondere mică a biomasei. Totalul de alge determinat în apa acestui lac în perioada 2004-2007 a fost situat în limitele de 1060 – 10116 ex./ml.

45

Distribuţia fitoplactonului în lac, în anul 2004 , este redată în fig.3,4,5 (nr.ex./ml/%);i ]n fig.6(nr.ex./ml.).

46

Cyanoficeele au fost identificate în cantităţi semnificative la Intrare lac, Baraj

şi staţia ieşire lac, fapt care evidenţiază o relativă poluare .,datorată în principal

influenţelor antropice. Speciile de fitoplancton determinatesunt prezentate ]n tabel 6.

47

Tabel 6 Lista algelor planctonice determinate în pârâul şi lacul Cuiejdelîn perioada iulie – septembrie, 2008

Grupa sistematică Specia

StaţiaIntrare lac

Coadă Centru Baraj Ieşirelac

CYANOPHYTA Microcystis pulvereaOscillatoria sp.Spirulina laxissima

+ +

+

CHRYSOPHYTA

Chromulina sp.Chrysococcus rufescensOchromonas sp.Kephyryon ovumMallomonas sp.

+ ++

+++

+

BACILLARIOPHYTA Cyclotella comtaCyclotella ocellataDiatoma elongatumAchnanthes affinisAchnanthes minutissimaAchnanthes sp.Navicula cryptocephalaNavicula sp.Cymbella microcephalaCymbella tumidaCymbella sp.Gomphonema olivaceumNitzschia paleaNitzschia sp.Surirella ovata

++++

+

+++

+

++

+

+++

+

+

+

+

+

+

++

+

PYRROPHYTA Chroomonas acutaChroomonas nordstedtiiChroomonas minimaChroomonas sp.Rhodomonas pusillaCryptomonas ovataCryptomonas marssoniiCryptomonas sp.Gymnodinium sp.Peridinium cinctumGlenodinium sp.

++

++

+

+++

+

+

+

+

+

+++

CHLOROPHYTAChlamydomonas sp.Pandorina morumChodatella sp.Chlorella vulgaris

+

+++

+

+

48

Ankistrodesmus bibraianumKeratococcus sp.Scenedesmus acutusScenedesmus sp.

+

+++

+

EUGLENOPHYTA Trachelomonas volvocina + + +

+ = prezenţa taxonului

Se constată (in 2008),o reducere a numărului de alge din cauze menţionate la începutul acestei sinteze, dar biodiversitatea algală se menţine ,comparativ cu anii anteriori.

Din analiza datelor privind algoflora lacului Cuiejdel şi a pârâului respectiv, remarcăm diferenţe semnificative ale numărului total de alge, în funcţie de staţie şi luna prelevării probelor.

De asemenea, distribuţia grupelor de alge prezintă o fluctuaţie lunară foarte mare : astfel, în luna iulie predomină diatomeele ( Bacillariophyta ) iar algele din grupa Pyrrophyta au o dezvoltare importantă în luna august. Aceasta se explică prin schimbarea caracteristicilor generale ale ecosistemelor respective, chiar la intervale lunare, algele reprezentând un indicator sensibil al modificărilor mediului.

Cyanoficeele identificate la Intrare lac şi la Baraj relevă o relativă poluare ,datorată în principal influenţelor antropice.

Structura algoflorei atestă faptul că acest lac, este în formare,la începutul evoluţiei biodiversităţii algale. Analiza algoflorei planctonice atestă caracterul oligotrof al ecosistemului lacului, cu uşoară tendinţă spre mezotrofie.

Flora şi vegetaţia cormofitelor din zona lacului de baraj natural Cuiejdel

Lacul Cuiejdel este un lac de baraj natural format relativ recent, în două etape : în anii 1978 şi 1991.

49

Sub raport geologic, regiunea face parte din ultima unitate a flişului (unitatea Vrancea) situată la contactul cu unitatea pericarpatică.

Sub raport climatic, zona aparţine ţinuturilor montane joase la contactul cu culoarul depresionar al Cracăului. Temperatura medie anuală este de 7,5- 80 C, cantitatea medie anuală de precipitaţii fiind de cca. 650 mm. Solurile reflectă condiţiile pedogenetice ale zonei de contact amintite, aici fiind soluri brune- acide, brune podzolite şi rego- soluri carbonatice. Toate aceste caracteristici determină existenţa unei flore şi vegetaţii specifice

F l o r a

Cunoaşterea florei cormofite din zona Lacului Cuiejdel este deosebit de

importantă, având în vedere faptul că în acest areal nu au mai fost făcute studii de acest

fel, singurele date concrete asupra unor zone apropiate fiind cele care se referă la flora şi

vegetaţia bazinului Sălătruc, un al afluent al pârâului Cuiejdiu.

De asemenea, este foarte necesar un asemenea studiu care se referă la ecosisteme

naturale nou create.

Inventarul floristic al zonei cercetate cuprinde 144 specii de plante

superioare,aparţinând la 48 familii. Dintre specii, 5 sunt pteridofie, 2 gimnosperme şi 137

angiosperme.Aceste specii sunt incluse în Conspectul speciilor de cormofite din zona

lacului de baraj natural Cuiejdel, realizat în perioada mai – septembrie 2008.

Spectrul bioformelor indică predominanţa netă a hemicriptofitelor

( 46,0%), celelalte elemente fiind prezente în proporţii mai mici: megafanerofite- 5,8%,

magafanerofite- microfanerofite- 2,2%, microfanerofite- 3,7%, nanofanerofite- 2,9%,

camefite- 2,2%, hemicriptofite- geofite- 3,7%, geofite- 7,3%, geofite- helohidatofite-

4,5%, helohidatofite- 5,8%, helohidatofite- geofite- 1,4%, terofite anuale- 5,8%, terofite

anuale- bianuale- 2,9%, terofite bianuale- 5,8%.

50

Spectrul elementelor floristice arată predominarea speciilor eurasiatice- 47,2%, urmate de europene- 14,5%, europene centrale- 5,0%, circumpolare- 13,0%, cosmopolite-

13,0%, adventive- 2,2%, atlantice- mediteraneene- 0,7%, carpato- balcanice- 2,2%, iar un procent de 2,2% sunt specii endemice.

Spectrele în raport cu factorii ecologici:

- în raport cu umiditatea se constată că predomină elementele adaptate la umiditate

medie: elementele mezofite- 42,0%, un procentaj destul de mare de elemente

mezohidrofite- 21,7%, elemente xeromezofite- 14,5%, hidrofite- 11,6%, ultrahidrofite-

5,8%, xerofite- 1,5% iar 2,9% sunt amfitolerante.

- în raport cu temperatura se constată predominanţa elementelor mezoterme- 60,0%,

urmate de microterme- 13,8%, moderat termofile- 8,8%, criofile- 0,7% şi un procentaj

foarte mare de specii indiferente în raport cu acest factor- 36,2%.

în raport cu reacţia solului se constată următoarea situaţie: 31,2% dintre specii sunt

adaptate la o

51

reacţie slab acido- neutrofilă, 26,1% din specii la o reacţie acido- neutrofilă, 4,3%

acidofile, 2,2% neutro- bazifile iar un procentaj foarte mare, de 36,2% sunt adaptate la

variaţii largi ale reacţiei solului.

Fig 9 Spectrul factorilor ecologici ( umiditate-U, temperatură-T, reacţia solului-R)

Speciile de cormofite determinate sunt prezentate în tabelul 7.

Tabel 7.Conspectul speciilor de cormofite determinate în anul 2008In zona lacului de baraj natural Cuiejdel

Fam. EquisetaceaeEquisetum arvenseEquisetum fluviatileEquisetum telmateiaFam. AthyriaceaeAthyrium filix- feminaFam. AspidiaceaeDryopteris filix- masFam. PinaceaeAbies albaPicea abiesSalicaceaeSalix capreaSalix cinereaSalix fragilisPopulus tremulaCoryllaceaeCarpinus betulusCorylus avellanaBetulaceae

Fam. CruciferaeAlliaria officinalisCardamine amaraCardamine impatiensLepidium campestreRorippa sylvestrisFam. GrossulariaceaeRibes rubrumRibes uva- crispaFam. RosaceaeCotoneaster integerrimusPotentilla reptansRosa caninaRubus hirtusRubus idaeusSorbus aucupariaFam. LeguminosaeAstragalus glycyphyllosCoronilla variaLotus corniculatus

Fam. ViolaceaeViola hirtaFam. LythraceaeLythrum salicariaFam. OnagraceaeEpilobium palustreEpilobium parviflorumEpilobium roseumFam. UmbelliferaeCarum carviTorilis arvensisFam. PyrolaceaePyrola minorFam. PrimulaceaeLysimachia nummulariaPrimula veris ssp. verisFam. OleaceaeFraxinus excelsiorFam. GentianaceaeGentiana asclepiadea

52

Alnus incanaFam. FagaceaeFagus sylvaticaFam. UrticaceaeUrtica dioicaFam. PolygonaceaePolygonum hydropiperRumex conglomeratusRumex crispusRumex sanguineusFam. CaryophyllaceaeCerastium holosteoidesStellaria aquaticaFam. RanunculaceaeCaltha palustris ssp. laetaAnemone nemorosaHepatica transsilvanicaRanunculus acrisRanunculus carpaticus

Medicago lupulinaTrifolium medium Trifolium pratenseTrifolium repensVicia sepiumFam. GeraniaceaeGeranium robertianumFam. EuphorbiaceaeEuphorbia amygdaloidesMercurialis perennisFam. AceraceaeAcer platanoidesAcer pseudoplatanusFam. BalsaminaceaeImpatiens noli- tangereFam. HypericaceaeHypericum hirsutumHypericum montanumHypericum perforatum

Fam. RubiaceaeGalium odoratumGalium palustreGalium schultesiiFam. BoraginaceaeEchium vulgareMyosotis caespitosaPulmonaria officinalisPulmonaria rubraSymphytum cordatumFam. CallitrichaceaeCallitriche palustrisFam. Labiatae (Lamiaceae)Calamintha clinopodiumGlecoma hederaceaLycopus europaeusMentha longifoliaOriganum vulgarePrunella vulgarisStachys sylvatica

Atropa bella- donnaSolanum dulcamaraFam. ScrophulariaceaeScrophularia nodosaVeronica beccabungaVeronica teucriumFam. PlantaginaceaePlnatago majorPlantago mediaFam. CaprifoliaceaeLonicera xylosteumSambucus nigraFam. DipsacaceaeDipsacus laciniatusDipsacus sylvesterFam. CampanulaceaeCampanula patulaCampanula patula ssp. abietinaCampanula persicifoliaFam. CompositaeAchillea millefoliumBidens cernuaCirsium arvense

Polygonatum verticillatumFam. JuncaceaeJuncus conglomeratusJuncus effususJuncus inflexusJuncus tenuisLuzula luzuloidesFam. GramineaeAgrostis capillarisAgrostis stoloniferaCalamagrostis arundinaceaCalamgrostis epigeiosDactylis glomerataDeschampsia caespitosaFestuca drymeiaFestuca rubraFestuca rupicolaGlyceria nemoralisHolcus lanatusLolium perenneFam. SparganiaceaeSparganium erectum ssp. neglectumFam. Typhaceae

53

Erigeron acerEupatorium cannabinumGalinsoga parvifloraInula britannicaLapsana communisLeucanthemum vulgareMycelis muralisSenecio fluviatilisTelekia speciosaTussilago farfaraXanthium ripariumFam. AlismataceaeAlisma lanceolatumAlisma plantago- aquaticaFam. PotamogetonaceaePotamogeton pectinatusFam. LiliaceaeParis quadrifolia

Typha angustifoliaTypha latifoliaFam. CyperaceaeCarex remotaCarex ripariaEleocharis palustrisSchoenoplectus lacustrisScirpus sylvaticusFam. OrchidaceaeEpipactis helleborine

V e g e t a ţ i a

Lacul s-a format într-o zonă împădurită cu păduri de fag pur care alternează cu

pădurile de molid. Nu se semnalează o etajare tipică a vegetaţiei forestiere, deoarece

făgetele şi molidişele ajung până la aceeaşi altitudine, fenomen evident pe malul drept al

lacului, privind spre amonte. Acestea sunt dispuse sub formă de fâşii transversale pe

lungimea lacului, fâşiile de făgete alternând cu cele de molid.

Pe malul stâng este dispusă o centură de specii caracteristice zăvoaielor sau pădurilor de

amestec: Alnus incana, Acer pseudoplatanus, Populus tremula, Salix fragilis, Salix

caprea , Abies alba, Picea abies, Carpinus betulus, Corylus avellana, Fraxinus excelsior.

În zona barajului se găsesc următoarele specii de arbori şi arbuşti: Alnus

glutinosa, Fraxinus excelsior, Acer pseudoplatanus, Corylus avellana, Carpinus betulus,

Sambucus nigra.

Spre coada lacului există o mică pajişte formată din diverse graminee,

leguminoase şi alte specii şi, în mlaştină sunt instalate asociaţii palustre.

Deşi Lacul Cuiejdel este relativ nou format, în jur s-a constituit un brâu compact

cu plante acvatice şi palustre, aparţinând la diverse asociaţii vegetale.

S-au identificat următoarele asociaţii vegetale:

54

Eleocharidetum palustris

Epilobio- Juncetum effusi ( as. Juncus effusus et Ranunculus repens)

Sparganietum erecti

Tussilaginetum farfarae

Trifolio repenti- Lolietum

Typhetum angustifoliae

Juncetum tenuis

Juncetum inflexi

Typhetum latifoliae

Schoenoplectetum lacustri

Scirpetum sylvatici

Potametum pectinati- instalată pe o mare suprafaţă din apa lacului, îndeosebi spre

coadă, spre baraj şi în lungul lacului, spre margini. În timp s-a constatat extinderea mare a

asociaţiei.

Fauna lacului Cuiejdel şi a împrejurimilor sale

F a u n a d e n e v e r t e b r a t e este reprezentată printr-o lume animală foarte variată: viermi, moluşte şi dintre

artropode: arahnide, crustacee, miriapode şi insecte. In apa lacului predomină

comunităţile faunistice zooplanctonice, reprezentate, în special, prin crustacee de

dimensiuni mici.

Z o o p l a n c t o n u l

În perioada 2004-2007, zooplanctonul din lacul Cuiejdel este reprezentat în

principal de speciile : Asplachna priodonta,Bosmina longirostris,Pseudochydonus

globosus,Acanthocyclops viridis, Eucyclops serrulatus, Keratella cochlearis, Polyarthra

major, Polyarthra remota, Polyarthra vulgaris, Polyarthra remota

Din punct de vedere al densităţii numerice, predomină grupa R o t a t o r i a,

urmată de C o p e p o d a şi C l a d o c e r a (aceste 2 grupe, împreună, nu depăşesc,în

general, 40 % din ponderea numerică totală a zooplanctonului ) .În perioada de vară, R o

t a t o r i a ajunge la densităţi de peste 70.000 ex./m3 iar toamna,la această grupă se

55

înregistrează valori de peste 100.000 ex./m3, iar grupele C o p e p o d a şi C l a d o c e r

a, totalizează până la 10.000 ex./m3 .

Zooplanctonul - prezintă, sub aspect cantitativ, valori numerice mai scăzute în

anul 2004, comparativ cu anii anteriori , fapt explicat în principal prin efectul cantităţilor

mari de precipitaţii din anul respectiv ( Fig.10 şi tabelul 8 ).

Tabel 8. Zooplanctonul lacului Cuiejdel ( nr.ex./l si mg./l ) în lunile iulie-august,2008. Nr.crt.

Grupasistematică

S p e c i a 6. 07.2008 18.08.2008 ex. / l mg. / l ex. / l mg. / l

1 CLADOCERA Bosmina longirostris 10 0,1 12 0,12Chydorus sphaericus 2 0,026

2 COPEPODA nauplii ciclopide 6 0,006 8 0,008

3 ROTATORIA

Keratella cochlearis 72 0.023 20 0,006Lepadella ovalis 2 0,008Filinia maior 4 0,002Polyarthra dolichoptera 8 0,037Polyarthra vulgaris 60 0,034Trichocerca cylindrica 12 0,008

4 Total 172 0,204 44 0,136

5Grupa dominantă = ROTATORIA

154 0,072 24 0,008

56

Se remarcă dominanţa grupului Rotatoria , în general,în toată perioada 2004-

2007, dar în luna septembrie în anul 2008, grupul Cladocera devine mai important (în

această lună s-au determinat din această grupă, 8 exemplare/l de Bosmina longirostris –în

timp ce din Rotatoria nu s-a observat nici un exemplar.În 2004, limitele de variaţie ale

numărului total zooplanctonic au oscilat între valurile de 172-12 ex./l. major*, Polyarthra

remota, Polyarthra vulgaris, Trichocerca cylindrica. Speciile cu ( * ) au fost determinate

în luna septembrie,2008.

S-au identificat în lacul Cuiejdel, în perioada 2004-2007, speciile : Asplachna

priodonta,Chydorus

sphaericus, Bosmina longirostris,Pseudochydonus globosus, Acanthocyclops viridis,

Eucyclops serrulatus, Keratella cochlearis, Lepadella ovalis*, Filinia maior, Polyarthra

dolichoptera, Polyarthra

Lacul Cuiejdel, în funcţie de structura calitativă a zooplanctonului, se încadrează în

categoria de oligotrofie şi oligo-mezotrofie .

Dezvoltarea numerică redusă a zooplanctonului şi speciile identificate semnalează

faptul că baza trofică a lacului este relativ scăzută , şi indică o calitate a apei de tip

oligotrof .

57

C o n t r i b u ţ i i l a s t u d i u l i n s e c t e l o r d i n z o n a l a c u l u i n a t u r a l d e b a r a j C u ie j d e l,

Fauna din această zonă este strâns legată de existenţa pădurii de conifere şi de

foioase, a vegetaţiei specifice zăvoaielor şi a vegetaţiei palustre şi acvatice, care, alături

de climă şi de relief asigură condiţii foarte variate atât pentru nevertebrate cât şi pentru

vertebrate.

În cadrul cercetărilor efectuate în zonă până la această dată s-a acordat o atenţie mai mare

celui mai numeros grup de nevertebrate - i n s e c t e l e, făcându-se observaţii şi

colectări de specii din ordinele Odonata, Ortoptera, Heteroptera, Hymenoptera,

Coleoptera, Lepidoptera şi Diptera – tabel 9.

Tabel 9-Insecte din zona lacului Cuiejdel în perioada 2007-2008

I. Ord. Odonata- cuprinde un număr mare de libelule care trăiesc pe marginea lacului. Toate sunt carnivore răpitoare, unele prinzând prada în zbor (libelulidele), altele hrănindu-se cu afide şi cu alte insecte mici pe care le prind pe frunzele plantelor. Larvele trăiesc pe apă.Subord. Anisoptera Fam. LibellulidaeLibelula depressa L.Libelula quadrimaculata L.Sympetrum sanguineum L.Fam. AeschnidaeAeschma grandis L.Anax imperator Leach.Subord. ZygopteraFam. AgrionidaeAgrion virgo L.Agrion splendens Harris.Fam. CoenagrioidaeLestes virens Charp.

V. Ord. Coleoptera

II. Ord. Orthoptera. Printre ierburile de la margine lacului se întâlnesc numeroase specii, dintre care amintim pe cele mai cunoscute:Subord. TettigonioideaFam. TettigoniidaeTettigonia viridisima L. Fam. Decticidae Decticus verrucivorus L.Subord. Acridoidea

Fam. AcrididaeDociostaurus

maroccanus Thunb.

III. Ord. Heteroptera- ploşniţe, dintre care amintim:

Subord. Gimnocerata

Fam. ScutelleridaeEurigaster maurus L.Grophosoma lineatum L.Fam. PentatomidaeEuryderma ornata L.

IV. Ord. HymenopteraSubord. SymphytaFa. SiricidaeSirex gigas L.Xeris spectrum L.Fam. TenthredinidaeGenul DolerusDolerus aecipes ThonDolerus liogaster ThonDolerus nitens Zadd.Dolerus asper Zadd.Genul TenthredopsisTenthredopsis litterata Geoff.Tenthredopsis nassata L.Tenthredopsis friesei Know.Genul TenthredoTenthredo zonula Klug.Tenthredo schrophulariae L.Tenthredo zona Klug.Tenthredo vespa Retz.Tenthredo marginella Fabr.Tenthredo colon Klug.Tenthredo mesomelas L.Genul Rhogogaster

58

Fam. CarabidaeCarabus violaceus L.Carabus cancellatus Illig.Carabus glabratus Payk.Fam. CantharidaeCantharis fusca L.Cantharis livida L.Fam. ElateridaeLacon murinus L.Corymbites purpureus Podo.Fam. CoccinelidaeCoccinella 7 punctata L.Coccinella 5 punctata L.Coccinella bipunctata L.Fam. ScarabeidaeScarabeus affinis Brull.Sisyphus schaefferi L.Melolontha melolontha L.Oxythirea funesta Podo.Cetonia aurata L.Fam. CerambycidaeAromia moschata L.Plagionotus arcuatus L.Strangalia septempunctata F.Strangalia bifasciata Mull.Leptura rubra L.Leptura livida F.Fam. ChrysomelidaeChrysomela fastuosa Scop.Chrysomela coerulea Ol.Chrysomela polita L.Melasoma populi L.Fam. IpidaePolygraphus polygraphus L.Ips typographus L.

Carpocoris baccarum L.Fam. CoreidaeSyromastes marginatus L.Fam. GerridaeGerris lacustris L.Gerris paludum F.

VI. Ord. LepidopteraFam. PieridaeColias croceus L.Gonopteryx rhamni L.Fam. NymphalidaeApatura iris L.Vanessa atalantha L.Vanessa cardui L.Inachis io L.Fam. NymphalidaeFabriciana adippe Rott.Fabriciana niobe L.Argynis paphia L.Pandoriana pandora Den.Fam. SatyridaeMelanargia galathaea scolis Frihst.Maniola juritina L.Aphanthopus hyperanthus L.

Dipterele sunt şi ele bine reprezentate prin familiile: Tachinidae, Syrphidae, Calliporidae, Tabanidae, Asilidae, Bombyllidae.

Rhogogaster viridis L.Rhogogaster chlorosoma Ben.Genul MacrophyaMacrophya punctum- album L.Macrophya quadrimaculata Fabr.Macrophya albicincta Schr.Macrophya rustica L.Genul AthaliaAthalia bicolor Lep. Athalia circularis Klug.Athalia cordata Lep.Genul Allantus Allantus calceatus Klug.Genul NematusNematus capreae L.Nematus pavidus Lep.Nematus salicis L.Subord. Apocrita cu specii din familiile: Braconidae, Ihneumonidae, Cynipidae, Vespidae, Apidae, Megachilidae

59

Fa u n a d e v e r t e b r a t e

Vertebratele ocupă un loc important în cadrul structurii ecosistemului luat în

studiu, fiind reprezentate prin diferite specii de peşti, batracieni, reptile, păsări şi

mamifere, care vor fi redate în listă:

Tabel 10 - Fauna de vertebrate din zona lacului Cuiejdel

Încrengătura vertebrataSubîncrengătura

PisciformesClasa Osteichthyes Salmo trutta fario L.Carassius carassius L.Phoxinus phoxinus L.Gobio gobio L.

Clasa BatrachiaOrd. UrodelaSalamandra salamandra L.Ord. AnuraBufo viridis Laur.Rana ridibunda Paşş.Rana dalmatina Bon.Rana temporaria L.

Clasa ReptiliaSubord. LacertiliaLacerta viridis Laur.Lacerta agilis L.Lacerta vivipara Jacq.Subord. SerpentesNatrix natrix L.Natrix tessellata Laur.Clasa MammaliaErinaceus europaeus L.Sorex alpinus Sch.Lepus europaeus Pall.Sciurus vulgaris L.Microtus agrestis L.Sus scropha L.

Clasa AvesOrd. FalconiformesAquila pomarina Breh.Buteo buteo L.Accipiter gentilis L.Falco tinnunculus L.Ord. StrigiformesBubo bubo L.Asio otus L.Athene noctua Scop.Strix uralensis Pall.Strix aluco L.Ord. PiciformesDendrocopus leucotos Bech.Dryocopus martius L.Ord. PasseriformesCorvus corax L.Corvus corone L.Pica pica L.Parus major L.Parus ater L.Parus montanus L.Turdus merula L.Turdus pilaris L.Motacilla alba L.Sturnus vulgaris L.Loxia curvirostra L.Capreolus capreolus L.Vulpes vulpes L.Canis lupus L.Felis silvestris Sch.Ursus arctos L.Martes martes L.

60

Cadrul natural în care se află amplasat Lacul Cuiejdel, factorii staţionali,

climatici, flora şi vegetaţia caracteristică, au determinat instalarea în preajma lacului a

unei faune de nevertebrate şi de vertebrate bogate şi variate, fapt evidenţiat de lista

speciilor identificate.

Microorganismele acvatice

Analiza microbiologică a probelor de apă prelevate din lacul Cuiejdel, a constat în

determinarea cantitativă a germenilor din 6 grupe ecofiziologice cu implicaţii majore în

realizarea circuitului elementelor biogene (N, C, S).

Grupele de germeni studiate au valenţe de deosebite ca indicatori ai calităţii apei :

amonificatori, denitrificatori, fixatori de azot anaerobi, heterotrofi aerobi, saprofiţi

mezofili şi coliformi totali iar analiza lor a evidenţiat caracteristici importante ale

bacterioflorei lacului.

Investigaţiile microbiologice întreprinse asupra apei lacului Cuiejdel, în perioada 2004-

2007, au constat în determinarea cantitativă a 9 grupe ecofiziologice de bacterii, care

realizează circuitul elementelor biogene (C,N,S), precum şi a 3 grupe de bacterii

indicatoare sanitare ale calităţii apei.

Limitele de variaţie ale distribuţiei grupelor fiziologice de bacterii din apa lacului

Cuiejdel ţn perioada 2004 - 2007 sunt prezentate in tabelul 11.

61

Tabel. 11 Distribuţia cantitativă a unor grupe ecofiziologice de bacterii( cel./ml ) în apa lacului Cuiejdel – limite de variaţie.

Valorile medii ale numărului de bacterii amonificatoare, heterotrofe aerobe şi

descompunătoare de material organic sulfurat prezintă oscilaţii mari ,reflectănd

condiţiile trofice şi de temperatură.

Dezvoltarea acestor grupe se corelează cu parametrii fizico-chimici ai apei şi cu

fitoplanctonul existent .Densitatea numerică a bacteriilor amonificatoate, denitrificatoare

şi heterotrofe aerobe caracterizează nivelul troficităţii ecosistemelor investigate.

Se remarcă prezenţa extrem de redusă a bacteriilor strict anaerobe (fixatori de azot

anaerobi, descompunători de materie organică sulfurată şi sulfatoreducători) ceea ce

Nr.crt.

G r u p a d e b a c t e r i i Limite de variaţie ( cel / ml )

1. Amonificatori 500 - 91.000

2. Denitrificatori 0,9 - 45.000

3. Fixatori de N2 anaerobi 0,9 - 25

4. Heterotrofi aerobi 500 - 60.000

5.Descomp. mat. org. sulfurată

0,4 - 4,5

6. Sulfatoreducători 0,2 - 0,6

62

subliniază faptul că descompunerea şi mineralizarea substanţelor organice se desfăşoară

cu preponderenţă în condiţii anaerobe.

Constatăm diferenţe semnificative în privinţa limitelor inferioare şi superioare de

variaţie a structurii bacterioflorei , între anul 2008 şi anii anteriori, cu fluctuaţii mari în

ultimul an, datorate în principal schimbărilor condiţiilor de mediu.

La analiza situaţiei limitelor superioare remarcăm creşterea mare bacteriană din

ultimul an ( 2008 ),reprezentată în special prin germenii amonificatori - care au deci

resurse de materie organică azotată - şi heterotrofii aerobi ,favorizaţi de saturaţia cu

oxigen.

Rezultatele determinărilor microbiologice din anul 2008 relevă o creştere a numărului de

bacterii datorată în principal influenţelor antropice ( tabelul 12). Exceptând luna

septembrie,2008, când s-au analizat 6 grupe de germeni, în celelelte luni s-au determinat

12 grupe fiziologice de bacterii ( tabel 12).

Nr.crt.

Grupa debacterii

Staţia Luna prelevării Media geometrică

iulie august septembrie

1 AMONIFICATORI

IntrareCoadăCentruBarajIeşire

7.500570.0004.5003.40070.000

2.6003.2008006006.500

2.500520440170200

3.6309.7708516924.470

2 DENITRIFICATORI

IntrareCoadăCentruBarajIeşire

250200.0001.50015020.000

200.0001.5002509.500150

2,52,5151515

490891178275355

3 FIXATORI DE N2 ANAEROBI

IntrareCoadăCentruBarajIeşire

22003157,5

1504594,54,5

-

1793585

4 AMILOLITICI IntrareCoadăCentruBarajIeşire

252.5002002.5002.500

9.50015.0002.00020.00015.000

-

4796.0306316.9206.030

5 CELULOZO LITICIAEROBI

IntrareCoadăCentru

1,11500,4

742

324-

63

BarajIeşire

7,51,1

64

- 62

6 CELULOZOLITICIANAEROBI

IntrareCoadăCentruBarajIeşire

1,10,90,40,40,4

220,70,715

-

1,5< 1< 1< 18

7 HETERO TROFI AEROBI

IntrareCoadăCentruBarajIeşire

40.000300.00030.0005.00044.000

2.9001.4001.5001.0008.700

2.7003.1003.200140140

6.76010.7005.1308713.720

8 DESCOMPU NĂTORI DE MAT.ORG. SULFURATĂ

IntrareCoadăCentruBarajIeşire

151509,54,515

117994

-

1232867

Tabel 12. Distribuţia cantitativă a unor grupe ecofiziologice de bacterii în lacul Cuiejdel,în anul 2008

9 SULFATOREDUCĂ-TORI

IntrareCoadăCentruBarajIeşire

2,51,11,11,14,5

0,40,90,70,70,7

-

1,4< 1< 1< 12,6

10 SAPROFIŢI(220C)

IntrareCoadăCentruBarajIeşire

35034.0002.0004306.500

1.5001.0001501.3004.100

40.00052.00040.000300310

7245.7505377415.130

11 SAPROFIŢI(370C)

IntrareCoadăCentruBarajIeşire

1.10020.0003.10020500

1.300400300800100

27.00033.00029.000100100

3.3102.9502.950115170

12 COLIFORMI TOTALI(Cel/100 ml)

IntrareCoadăCentruBarajIeşire

1.50015.0004501501.500

4040409040

7060904500

15832411518239

Incidenţa mare a grupului coliform total (15.000 cel/100 ml) din luna iulie

64

2008, din secţiunea “coada lacului”, evidenţiază un proces de contaminare recentă a apei

lacului, ca urmare a diferitelor activităţi antropice : construirea drumului Crăcăoani –lac

Cuiejdel, păşunat, înot, pescuit.

Valorile medii geometrice ale numărului de bacterii amonificatoare, denitrificatoare,

amilolitice, heterotrofe aerobe, saprofite psichrofile – de ordinul miilor de cel/ml –

încadrează acest ecosistem în tipul oligotrof şi categoria I de calitate a apei, deşi,sporadic

,numărul de germeni coliformi indică o relativă contaminarea a apei, determinată de

influenţele antropice.

ANALIZA CHIMICĂ ŞI BIOCHIMICĂ A BIOMASEI ALGALE ŞI A

MACROFITELOR ACVATICE DIN ZONA LACULUI CUIEJDEL.

Caracteristici chimice şi biochimice ale biomasei algale din lacul Cuejdel

Iniţial s-au prelevat probe de apă din lac în vederea cultivării: şi izolării de tulpini de alge pentru păstrarea, şi pe această cale, a biodiversităţii algale. Mediile nutritive utilizate au fost :KNOP – PRINGSHEIM ; CZURDA ; PORUMB – 1978 )KNOP – PRINGSHEIM (g / l ) : KNO3 - 0,1; Ca (NO3)2 - 0,1 ; K2 HPO4 – 0,2 ; Mg SO4 . 7 H2 O - 0,1 ; Fe Cl3 – 0,001 ;

65

II . CZURDA ( g / l ) :

KNO3 - 0,1 ; K2 HPO4 – 0,2 ; Ca (NO3)2 - 0,1 ; Mg SO4 . 7 H2 O - 0,1 ; Fe Cl3 – 0,001 ;

III . PORUMB – 1978 ( g / l ) :

Uree - 0,5 ; Na3 PO4 . 12 H20 - 0,25 ; Mg S04 . 7 H2 O - 0,1 ; Fe SO4 - 0,002 .

După serii de câte 2 săptămâni de cultivare au rezultat culturi brute, din care s-au

obţinut : 1. cultură unialgală, cu Scenedesmus acutus, care a fost selectat şi purificat prin

metoda diluţiilor succesive ;

culturi mixte, incluzând speciile : Nitzschia palea, Chlamydomonas sp. Chlorella

vulgaris, , Coelastrum sphaericum, Chodatella sp. Scenedesmus acutus .

Aceste 2 tipuri de culturi au fost utilizate ca inoculum pentru dezvoltare în

microbazine din fibră de sticlă de câte 150 litri volum util .

După 20 zile de cultivare a rezultat biomasa algală , care a fost utilizată pentru

analize chimice şi biochimice. Rezultatele analizelor biochimice sunt înregistrate în

tabelul 13.

Tabel 13 . Valorile unor parametri biochimici şi chimici ai biomasei algelor din lacul Cuiejdel în anul 2008

Specia analizată

Parametrul determinat ( % )

S. O. P.B. G.T.S.E.N. + Celuloză

S.M.Si Al Fe Ca

MgInsolub în HCl

Solubil în HCl

Biomasă cultură

52,81 34,56 1,01 17,24 47,19 12,46 6,89 0,85 15,27 11,54

26,66 73,34

66

unialgalăScenedesmusBiomasă cultură mixtă alge

36,36 30,80 0,75 4,81 63,64 13,17 1,13 1,44 23,25 8,62 28,18 71,82

Se constată diferenţe în compoziţia biochimică şi chimică a algelor, determinate de tipul culturii.

Macrofitele acvatice

prelevate din zona lacului de baraj natural Cuiejdel, prezintă conţinuturi diferite

de principii nutritive (proteine, zaharuri, elemente minerale etc.) .

S-au efectuat analize chimice şi biochimice la 10 specii de macrofite acvatice, în anul

2007 şi 9 specii în 2008, remarcându-se ”identitatea eco-biochimică” a acestora .

Analiza biomasei vegetală realizată la unele dintre alge şi plante superioare evidenţiază

specificitatea şi diversitatea chimică şi biochimică a plantelor respective .

Aspecte privind diversitatea biochimică a macrofitelor acvatice

Din analiza biochimică a biomasei unor macrofite acvatice au rezultat valorile

prezentate în tabelele 8 şi 9.

Tabel 8. Caracteristici biochimice ale unor macrofite acvatice din laculnatural de baraj Cuejdel (raportat la 100 g substanţă uscată)-anul 2007

Nr. crt.

Specia Substanţăorganică%

Substanţă minerală%

Proteină brută%

123456789 10

Alisma plantago aquatica Chara fragilis Carex remota Equisetum fluviatilis Lemna minor Mentha aquatica Myriophyllum spicatum Potamogeton pectinatus Ranunculus repens Typha latifolia

85,7455,2657,8385,7877,5077,4786,7991,2988,4390,04

14,2644,7442,1714,2222,5022,5313,21 8,7111,57 9,96

24,622,273,9013,8118,305,6110,8010,4818,0319,20

CONCLUZII

67

Lacul Cuiejdel este un ecosistem deosebit de interesant din punct de vedere al

biodiversităţii, al caracteristicilor geologice şi geomorfologice, dar şi sub aspect

peisagistic – caracteristici, relevate prin prezentul studiu, realizat în perioada 2007- 2008,

;I,de asemenea, prin teme de cercetare anterioare, efectuate de Laboratorul nostru.

Datele obţinute confirmă concluziile anterioare ale prezentului studiu şi justifică

pe deplin faptul că această zonă corespunde criteriilor de R e z e r v a ţ i e n a t u r a l ă .

Caracteristicile fizico-chimice şi biologice încadrează acest lac în clasa I de

calitate a apei şi categoria oligosaprobă,cu tendinţă spre mezotrofie.

In conformitate cu Anexa nr.1 la Legea nr. 462 din 18.07.2001 lacul

Cuiejdel se poate include,fără rezerve, in categoria rezervaţiilor naturale

( pct. d, Anexa 1 la Legea 462 / 2001) fapt care va asigura protectia si

conservarea ecosistemelor lacului şi a zonelor adiacente .

Biodiversitatea, evidenţiată de cercetările noastre include

numeroase specii care trebuie protejate,care se încadrează in Legea 462 /

2001 si Anexele nr. 3, 4 si 5 şi,de asemenea în Legislaţia si directivele

Uniunii Europene ( L.69 CITES, L.13/1993 BERNA, L.13/1998 Bonn, R6

BERNA, 92/43/EEC HABITATS si 79/409/EEC BIRDS - Directivele

europene, L.654, L. 89 ) .

Este necesar, şi este posibil ca în acest an, 2004, să se înfiinţeze această nouă

Rezervaţie, sub denumirea de , COMPLEXUL LACUSTRU CUIEJDEL -

REZERVAŢIE NATURALĂ DE ZONĂ UMEDĂ ca urmare a promovării acestui

proiect de către instituţia noastră în colaborare cu alte unităţi de profil ecologic.

În prezentul studiu s-a realizat o identificare minuţioasă a condiţiilor de mediu

din acest areal ,a efectelor factorilor care acţionează în această perioadă – reprezentând o

contribuţie însemnată în constituirea bazei de date ecologice privind Rezervaţiei

Naturală Cuiejdel, în perioada iniţială de creare a acesteia.

Investigaţiile ştiinţifice privind L a c u l C u i e j d e l, efectuate în această

perioadă (2007 - 2008 ) reprezintă în acest moment, un “ m a r t o r ” în studiul şi

evoluţiei lanţurilor trofice ale acestui lac în primul stadiu de formare, o bază de studiu ţi

comparaţii pentru generaţiile viitoare care vor avea fixată astfel în memoria timpului,

experienţa cunoaşterii ştiinţifice a acestui moment important şi inedit de istorie naturală,

68

respectiv, determinarea condiţiilor primare de formare a acestui tip de complex natural,

iar cercetările care vor fi efectuate la o dată ulterioară vor avea o bază de referinţă, un

model de cercetare a începutului evoluţiei biodiversităţii şi ale modificării

caracteristicelor ecologice ale acestui areal, iar valorificarea rezultatelor lor, în primul

rand prin înfiinţarea acestei Rezervaţii Naturale, va crea condiţii pentru protecţia şi

conservarea din faza de început a ecosistemelor respective, când nu este prea târziu

pentru a se reface ceea ce s-a distrus, când este încă posibilitatea de a se stopa acţiunile

antropice negative care ar putea degrada în mod ireversibil această zonă de mare interes

ştiinţific, peisagistic şi educaţional care ar putea degrada în mod ireversibil această zonă

de mare interes ştiinţific, peisagistic şi educaţional.

Activitati antropice

Modificări determinate de exploatări forestiere, de construcţii şi

alte activităţi cu caracter industrial, dar un fapt foarte important este

acela ca intervenţiile din ultimii 50 de ani cu toate că au fost de scurtă

durată şi-au lăsat amprenta asupra mediului mult mai puternic decât

cele anterioare care s-au manifestat timp mai îndelungat secole.

Pe la jumătatea anilor 50 odată cu intensificarea exploatării

masei lemnoase din zona şi cu

apariţia şi a altor ramurii industriale continuindu-se exploatarea

pastorală mai intensă a pajiştilor

din golul de munte ,precum şi exploatarea combinată agricolă şi

pastorală a poienilor de pe

versanţii din imediata apropiere a firului văii raului Cuiejdel Cu toate că

aceste acţiuni nu sunt dintre cele care să determine modificări de

amploare dar deja ele se încadrează în acţiunile care nu se limitează la

schimbări lente numai ale învelişului vegetal cu posibilităţi de

regenerare pe cale naturală. Pe lângă exploatarea în ras a pădurilor a

fost implicat şi substratul ale cărui modificări devin definitive cel puţin

o foarte lunga perioadă de timp

69

Modificările de amploare în structura peisajului şi reţelei

hidrografice ca şi crearea de

condiţii de apariţie a unor ecosisteme noi şi chiar a degradărilor au

apărut numai după ce

potenţialul natural al regiuni a început sa fie valorificat prin forme noi

cu mijloace tehnice, faţă

de perioada în care numai comunităţile biotice ale ecosistemelor au

suferit modificări în urma

impactului cu societatea.

Activitatea pastoral-agricola – (tradiţională) continuă exploatarea

vechilor păşuni şi fâneţe

moştenite din etapele anterioare, dar înregistrează o oarecare

stagnare ba chiar putem spune o

anumita diminuare prin reducerea numărului de aşezări temporale şi

chiar permanente şi

părăsirea unor anumite poieni deci numai sunt lărgite pajiştile pentru

păşunat sau pentru culturi

agricole şi o parte din suprafeţele defrişate au fost replantate

Populaţia care locuia în numeroasele case răspândite pe versanţi

şi utiliza trenurile atât în scopuri pastorale cât şi agricole a coborât în

aşezările permanente noi înfiinţate datorita

activităţilor industriale şi a facilităţilor legate de circulaţie şi de locurile

de munca noi create

Exploatarea forestieră – a căpătat noi dimensiuni fiind exploatate

sistematic. În

acest scop în zona s-au construit numeroase drumuri forestiere care

servesc la evacuarea

materialului lemnos din parchete iar terenul să rămână apt pentru

replantări şi regenerări naturale.

În urma exploatărilor forestiere majoritatea versanţilor şi a suprafeţelor

de pe culmi se

70

înierbează repede o mare parte fiind deja acoperită cu lăstari de fag şi

de alte specii lemnoase în

acest mod fiind combătută eroziunea solului care în unele locuri este

ca şi inexistentă poate doar

cu excepţia unor versanţii foarte abrupţi unde are loc o eroziune foarte

puternica până la roca de

bază.

Ridicarea barajului şi a închideri văii a produs modificări radicale

peisajului cu consecinţe

care nu se limitează numai la locul barajului şi a locului ocupat de lacul

de acumulare. Faptul că

barajul a fost construit din arocamente şi impermeabilizat cu material

argilos a necesitat

deschiderea de cariere de calcar şi exploatarea luturilor deluvio–

coluviale acumulate pe terase,

tăpşane, glacisuri. Aceasta mobilizare enorma de materiale şi

activitatea de transport a lor a dus la

modificarea radicală a zonei.

Modificări ale vegetaţiei

Prima şi cea mai evidentă modificare a peisajului se produce la

nivelul covorului vegetal ,

repartiţia şi constituţia calitativă şi calitativă a vegetaţiei fiind

modificată. Tăierea arborilor de

răşinoase pentru construcţii a dus la limitarea suprafeţelor ocupate de

răşinoase şi chiar la

dispariţia lor. La aceasta a mai contribuit şi climatul local care a creat

condiţii prielnice ,optime

din punct de vedere ecologic pentru făgete ceea ce le-a permis

regenerarea şi dezvoltarea lor

71

viguroasă . Astăzi molidul se întâlneşte destul de rar mai ales în

amestec cu fagul şi pe suprafeţe

destul de reduse

Datorită intervenţiei omului care a tăiat pentru foc şi mai ales

pentru extinderea păşunilor

zonele de limita a rărişurilor şi a jnepenişurilor au dispărut în marea lor

majoritate aceste

biocenoze mai pot fi întâlnite pe suprafeţe reduse având caracter

insular, îndeosebi pe formele de

teren mai greu accesibile umbrite şi reci, în locul lor pe coastele mai

domoale şi pe suprafeţele

însorite au crescut graminee înţelenitoare ce alcătuiesc pajişti.

Modificări ale reliefului

Prin activitatea sa omul poate influenţa direct înfăţişarea şi

evoluţia versanţilor prin

schimbarea stării de echilibru plecând chiar de la o simplă modificare a

unui singur component al

ecosistemului Aceste schimbări se manifestă în funcţie de. Constituţia

litologică a versanţilor

structura de panta de natura vegetaţiei şi de forma versanţilor asupra

cărora se manifestă

acţiunea.Acţiunea distructivă a omului asupra vegetaţiei naturale a dus

la crearea unor condiţii

favorabile pentru declanşarea sau extinderea unor procese cu efect

negativ. Astfel, defrişarea

pădurilor a avut ca efect în special pe versanţii cu înclinare puternică ,

intensificarea şi înmulţirea

efectelor proceselor criogene şi gravitaţionale

72

Iarna pe versanţii cu energie de relief mare de pe care a fost

tăiat arboretul se formează

culoare de avalanşe mai ales acolo unde au fost tăiaţi jnepenii care au

un rol important protector

împiedicând declanşarea proceselor de eroziune În zonele afectate de

acţiunea torentelor s-a

format la baza versanţilor conuri mari de grohotişuri mobile şi

semimobile.

Ecosistemele naturale au o rezistentă mult mai mare la acţiunea

agenţilor decât cele

transformate. Păşunatul iraţional şi distrugerea vegetaţiei prin

bătătorire uşurează degradarea

păşunilor şi afectarea solului prin eroziune.

Extinderea păşunilor prin distrugerea jnepenişurilor nu numai că

nu redă păşunatului

suprafeţe mai mari dar alături de acţiunea proceselor de degradare a

terenului atrage după sine şi

instalarea unor asociaţii cu valoare nutritiva scăzută. Cu toate că au o

valoare nutritivă scăzută

cenozele de jneapăn nu trebuie defrişate ele având un rol important în

consolidarea zonelor

afectate de eroziunea torenţială.

Construirea de drumuri a produs modificări locale ale reliefului

prin dislocări de rocă prăbuşiri de bolovani producându-se

dezechilibrări locale ale versanţilor Şi exploatarea calcarului în cariere

a produs modificări de proporţii, ducând în unele cazuri la distrugerea

anumitor forme de relief.

Modificări ale reţelei hidrografice şi ale etajelor de viaţă –

Construcţia drumurilor forestier şi în mod deosebit a lucrărilor pentru

sistemul hidroenergetic a afectat în mod puternic

73

complexul biologic care a avut de suferit modificări ale calităţii apei ca

urmare a

aruncării în râu a unor mari cantităţi de pământ roci, resturi vegetale,

produse petroliere

detergenţi, resturi metalice care au avut drept consecinţă schimbarea

compoziţiei chimice a apei

a caracteristicilor fizice modificând o serie întreaga de biotopi Ca

urmare a acestor modificări ale

cadrului şi vegetaţia precum şi fauna acvatică au suferit modificări

calitative şi cantitative.

Pentru ca unele din speciile din biocenoza râului au o mai mica

plasticitate ecologica nu se pot adapta la noile condiţii de mediu şi

dispar Lacul de acumulare care s-a format este alimentat de râuri

tipice de munte cu ape limpezi, bogat oxigenate, reci şi lacul este tipic

lacurilor de munte şi se va forma o biocenoză specifică.

În partea de jos a barajului datorită marilor oscilaţii de debit şi a

calităţii apelor

biocenozele instalate vor fi mai sărace şi vor avea nevoie de un timp

mai lung pentru a se instala

Se poate desprinde concluzia ca trebuieşte acordată o mare atenţie

ecosistemelor noi

înfiripate pentru ca ele joacă un rol foarte important prin aportul de

suspensii, şi detritus în

dinamica ecosistemelor existente în josul râurilor

În menţinerea ecosistemelor din zona, un rol important îl are şi

modul de dezvoltare al

regiuni aplicarea de masuri organizatorice şi de protecţie a mediului

ambiant trebuie sa se tina

seama de diversitatea condiţiilor naturale şi de răspunsul lor foarte

variat la intervenţiile antropice

74

şi se impune o foarte atenta şi judicioasă apreciere a modificărilor şi a

reacţiei fiecărui factor

angrenat în acţiune.

CONCLUZII

În peisajul ţării noastre, lacurile se impun prin nota specifică ce o dau regiunii in

care sunt cantonate şi prin numărul lor apreciabil.

Numărul mare a acestor lacuri existente pe teritoriul ţării noastre (3450) şi

diversitatea tipurilor lor genetice, scot în evidenţă multplicarea factorilor care

conlucrează în geneza lor. Posibilităţile de utilizare a lacurilor a fost facută din cele mai

vechi timpuri, natura folosind condiţii favorabile de relief, climă, hidrografie etc.

Bazinele lacustre au fost folosite demult in mod empiric. Un mijloc important de ocrotire

a sănătaţii îl reprezintă efectul terapeutic al apei mineralizate care stă la baza

tratamentelor afecţiunilor reumatice, ortopedice, ginecologice, neurologice, etc.

Zonalitatea verticală a elementelor bilanţului hidrologic urmăreşte două

probleme: cunoaşterea elementelor morfometrice ale lacurilor antropice şi scoaterea în

evidenţă a teritoriilor lipsite de lacuri sau cu lacuri care nu sunt suficient valorificate sub

aspect economic.

75

Pe globul pământesc lacurile asigură de patru ori mai multă

apă proaspătă decât râurile, însa viaţa lor este mai scurtă. Dacă nu

sunt suplimentate cu apă, acestea pot seca prin procesul de evaporare

sau prin acumulare de mâl.

Geografii clasifică lacurile în moduri diferite: în funcţie de modul în care au luat

naştere, de prospeţimea lor sau de salinitatea apelor acestora şi în funcţie de vietăţile care

pot supravieţui in ele. Unele lacuri s-au format prin mişcări ale plăcilor tectonice sau prin

intermediul vulcanilor. Altele prin topirea gheţarilor sau prin închiderea unui braţ al

mării. O mare parte a lacurilor au fost create de oameni. Acestea poartă numele de lacuri

de acumulare, deoarece acumulează o rezervă de apă, fie pentru folosul oamenilor, fie

pentru asigurarea energiei hidro-electrice.

BIBLIOGRAFIE

ANTONESCU, C.S., 1963 – Biologia apelor, Ed. Did. şi Ped., Bucureşti,544 p.

APETROAEI, N., 1996 – “Unele caracteristici fizico-chimice ale sedimentelor actuale din lacurile de baraj Vaduri, Gârleni, Şerbăneşti şi Galbeni”. Studii şi Cercetări, VIII, 33-37, Muz. de Şt. Nat. Piatra Neamţ.

76

ARTENIE, V., TĂNASE Elvira, 1981 – Practicum de biochimie generală, Lit. Univ. “Al. I. Cuza” Iaşi..

CIOCÂRLAN, V., 1988 – Flora ilustrată a României, Vol. I, Edit. Ceres, Bucureşti, 512 p.

GRABOWSKI, A., 1973 – The biomass organic matter contents and calorific value of macrophytes in the lakes of the Szeszurpa drainage area 269-282, Pol. Arch. Hydrobiol., vol. 20 nr. 2.

ICHIM, I., RĂDOANE, N., RĂDOANE MARIA, 1996 : Procese geomorfologice cu interval de recurenţă mare în arealul munţilor flişului. Exemplificări din judeţul Neamţ. Studii şi Cercetări,VIII, 15-32, Muzeul de Ştiinţe Naturale Piatra Neamţ.

JONASSON, P.M., 1996 – Limits for life in the lake ecosystem. Verh. Internat. Verein. Limnol., 26, 1- 33, Stuttgart.

JONES, G.J., 1979 – A guide to methods for estimating microbial numbers and biomass in fresh water, Sci. Publ. 39,109 p.

JORGENSEN, S.E., 1996 – The application of ecosystem theory in limnology. Verh. Internat. Verein. Limnol., 26, 181-192, Stuttgart.

MITITELU, D., FELICIA MONAH, NICOLETA NECHITA, 1992 – Contribuţii la studiul florei şi vegetaţiei higro-hidrofite din judeţul Neamţ. Studii şi Cercetări, Biologie – Muzeol., VI, 53- 60, Muz. Şt. Nat. Piatra Neamţ..

PORUMB M. A., 1986 – “Clasificarea nivelurilor de troficitate a 18 iazuri din judeţul Cluj, Alba şi Bistriţa Năsăud pe baza criteriului algologic”. Lucr. Simp. “A III-a Conferinţă Naţională de Ecologie” Arad, 4-7 iunie 1986, 349-351.

PORUMB M. A., 1993 – “Cultura algei verzi Scenedesmus în condiţii intensive”. Stud. şi Cerc. Biol.– Muzeologie, VII, Muz. Şt. Nat. Piatra Neamţ, 37-39

PORUMB M.A., 2000 - “Cercetări privind algele planctonice din Delta Dunării, în arealul dintre Braţ Sulina şi Braţ Sf.Gheorghe”. Studii şi Cercetări,IV,35- 46,Muz.de ŞT.Nat. Piatra Neamţ.

RĂDOANE, N., 2002 –Un nou lac de baraj natural în bazinul Bistriţei Moldoveneşti – Lacul Cuiejdel. ( Manuscris, 2002).

77

SOROKIN.I., KADOTA .H., 1972-Techniques for the assessment of microbiol production and decomposition in freshwaters. IBP Handbook, 23, 105.

TARNAVSCHI, J.T., ANDREI, M., 1971 – Determinator de plante superioare. Edit. Did. şi Ped., Bucureşti, 443 p.

ZANOSCHI, V.,PORUMB. M.A.,1979 - Completări la cunoaşterea diatomeelor din L. Roşu (Carpaţii Orientali)”. Anuarul Muz. Şt. Piatra Neamţ, seria botanică – zoologie, IV, 13-16

WETZEL, R. G., and HOUGH, R.A., 1973, Productivity and rolle of aquatic macrophytes in lakes. 9- 19 Pol. Arch. Hydrobiol., vol. 20

78