Anul V Nr.4 Tiraj 1 1 aprilie 2006-1 mai 2007

Date: 1.IX—1 X 2006 Time: 24:00 ALBA-IULIA Contact person e-mail: ghita_karina@hotmail.com

REVISTA DE CULTURA SI SPIRITUALITATE

Si lumina lumineaza in intuneric si intunericul nu a cuprins-o. Nu era el Lumina, ci ca sa marturiseasca despre Lumina, ca toti sa creada prin el. ( In. 1, 5-8). Pentru aceasta va scriu acestea, nefiind de fata, ca atunci, cand voi fi de fata, sa nu lucrez cu asprime, dupa puterea pe care mi-a dat-o Domnul spre zidire, iar nu spre daramare ( II Cor. 13, 10).

IN ACEST NUMAR :

VANATORUL DE HIMERE ABORDARE MISTICA A PROCESELOR PSIHICE

O RAZA DE LUMINA

ISTORIE SI CIVILIZATIE OCTAVIAN GOGA

SPIRITUALITATE PARCURI NATIONALE ELVETIA MAXIME SI CUGETARI

Tudor Vladimirescu Nr.39

PUBLICATIE LUNARA

COMITETUL DE INDRUMARE Prof. Tamara TeodorescuProf.

Valeria Ciurlin

Prof. Ovidiu Jurcovet

Pr. Prof. Hritac Gheorghe EDITOR :

Pr. Prof. Hritac Gheorghe

Corectarea :

Ed.Anca Enyedi

GRAFICA:

Pr. Prof. Hritac Gheorghe

1

Pr. Prof. Hritac Gheorghe from our mailing list, pleas click here Questions or comments ? E– mail us at ghita_karina@hotmail.com or call 07 21 / 76 92 68

O RAZA DE LUMINA

VANATORUL DE HIMERE … Continuare din numarul trecut. … " "Eu sunt minunea lumii", spunea ieri trandafirul. "Cine-ar avea curajul sa-mi faca vreo durere?" Cânta privighetoarea si repeta zefirul: "O zi de fericire un an de lacrimi cere." " (Omar Khayyãm)

… Astfel de cuvinte rostea acum mai bine de 1000 de ani, filosoful, matematicianul si poetul Omar Khayyãm. Si avea dreptate… Sau poate nu… Cine poate sti? Ani de-a rândul, fericirea a reprezentat o problema de studiu a filozofiei. Si la ce concluzie s-a ajuns dupa atâta amar de timp? Ce este fericirea? Exista mai multe crezuri despre fericire. Uneori ea este conceputa ca o idee foarte înalta, un ideal îndepartat, deasupra puterilor noastre de a o dobândi; adevarata fericire nu ar fi posibila în timpul acestei vieti. Unul din marii întelepti ai Antichitatii, Solon, considera ca nimeni nu este fericit cât timp traieste, caci oricând se pot abate asupra lui nenorocirile. Si este adevarat ca fericirile sunt atât de aproape de nenorociri si tot atât de adevarat este si faptul ca pentru a-si pleda cauza, fericirea trebuie sa închida în spatele unei cortine întunecate suferintele care ne fac viata grea; dar daca nu am suferi, nu am putea fi fericiti, pentru ca necunoscând durerea, cum am putea afirma ca stim ce este bucuria?… Daca ne "eliberam" de toate conditiile durerii sufletesti, pentru a nu mai suferi, ce bine ne-am facut? Un desert fara fântâni este mai blând pentru cei ce s-au ratacit si mor de sete? Nu. Iluzia Fetei Morgana îi arde si pe ei la fel ca pe orice alt calator ce pribegeste prin acele locuri atât de neprimitoare. Kant considera fericirea ca fiind un ideal. Dar prin aceasta nu întelegea ca era de neatins, ci, mai degraba ca noi nu

suntem în masura sa judecam ce ar trebui sa faca oricare om ca sa fie fericit. Reteta fericirii este alta la fiecare. Sunt persoane fericite de averea pe care au acumulat-o în timp; altele considera ca a fi fericit înseamna a avea prieteni, a fi sanatos, a fi apreciat si stimat; altele sunt fericite stiindu-se iubite de cineva sau numai stiind ca persoana iubita exista acolo undeva si respira acelasi aer. Exista oameni care îsi "fabrica" un paradis numai al lor în care sa se simta fericiti. Dar ce s-ar întâmpla daca acest paradis ar exista undeva pe Pamânt? La începuturile lumii a existat. Si ce s-a întâmplat?! L-am pierdut. De ce? Pentru ca omul nu este facut sa locuiasca în paradis. Cum pune piciorul acolo distruge. Omul nu poate decât sa tinda catre absolut, catre perfectiune, purtându-si povara de a sti ca, în aceasta viata, nu va ajunge niciodata acolo. Honoré de Balzac spunea ca "Fericirea are nenorocirea sa para ceva absolut". Si eu cred ca fericirea se poate atinge cu mâna. Pentru ca exista conceptii despre fericire care o considera o stare sufleteasca de bucurie nemarginita, de exaltare, de împacare, de beatitudine. Si atunci putem considera ca ea se afla la picioarele noastre ca o floare de câmp; nu trebuie decât sa ne aplecam ca sa o culegem. Dar cum ea este înconjurata de multe alte flori, ne înselam asupra parfumului, asupra culorii si întindem prea departe mâinile. Sunt multe momente de fericire în viata omului. Am putea asemana fericirea cu niste gingase balonase de sapun; si fiecare balon este un moment de fericire. Unele sunt mai mari, altele mai mici, unele sunt mai durabile, altele sunt mai firave si se sparg înca înainte de a-si fi luat zborul. Viata noastra este însa plina de astfel de balonase. Nu trebuie decât sa le pastram cu grija, în cufarul tainic al subconstientului si sa ne gândim ca si dupa o mare durere, vine o mare bucurie. Exista un permanent echilibru între cele doua. Unii spun ca nenorocirile sunt mari si gratuite, numai fericirile sunt scurte si costisitoare. A fi fericit înseamna dupa unii, a iubi. Si într-adevar, a iubi este prima dintre toate fericirile, a fi iubit vine abia dupa aceea. Putem asocia iubirea cu fericirea?

Pr.Prof.Hritac Gheorghe

2

O RAZA DE LUMINA – RUBRICA SPIRITUALA

DUMINICA FLORIILOR INTRAREA DOMNULUI IN IERUSALIM Osana, bine este cuvantat cel ce vine intru numele DOMNULUI, Imparatul lui Israel! (Ioan XII, 13) Frati crestini,

Toata temelia credintei noastre crestinesti sta pe convingerea nestramutata ca Cel ce a patimit, s-a rastignit si a murit pe Cruce intre doi talhari pe dealul Golgotei a fost Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Mantuitorul lumii. El a facut aceasta din dragoste mare pentru noi si de buna voie, ca sa ne mantuiasca. Am auzit in Sfanta Biserica cum s-a intrupat, cum s-a nascut intr-o pestera sarmana in frig, cum a propovaduit si mai ales multimea minunilor pe care le-a facut ca sa arate poporului Sau cu cuvantul si cu fapta ca El este cel vestit de prooroci - Mesia, Izbavitorul. Astazi il vedem intrand in Ierusalim ca un Imparat biruitor calare pe un asin smerit si bland. El vine sa implineasca cele spuse de prooroci; Iisus vine sa se faca cunoscut poporului, implinind in chipul acesta cele spuse de proorocul Zaharia la cap. IX, 9: "Nu te teme, fiica Sionului, ca iata, Imparatul tau vine, bland sezand pe manzul asinei!? Iisus intra ca un Imparat biruitor in Ierusalim, asa cum altadata se intorceau victoriosi imparatii David si Solomon. In vremea de demult era obiceiul ca imparatii care se intorceau victoriosi din lupte sa fie intampinati de oameni care le ieseau inainte cu stalpari de finic in mainile lor, aratandu-le astfel cinste pentru biruinta lor. Dupa acest obicei au iesit si inaintea Domnului Hristos, intampinandu-L ca pe un Imparat biruitor. Dar ce

biruise Domnul Hristos de i se facea o astfel de primire? El biruise moartea, caci a inviat pe fiul vaduvei din Nain, pe fiica lui Iair si mai ales pe Lazar care fusese mort de patru zile si a carui pomenire s-a facut ieri. Iisus biruise iadul si pe demonii care strajuiau acolo, pe cei pe care-i izgonise din oameni atunci cand ii tamaduise, Iisus strabatea Palestina, luminand sufletele si vindecand bolnavii, pretutindeni facand numai bine. Popoarele, incantate de invatatura Sa si miscate de binefacerile Sale, se ingramadeau in jurul Sau, voind de multe ori sa-L proclame imparat. Iisus a fugit intotdeauna de aceasta cinste; alta era imparatia pe care El voia s-o intemeieze pe pamant; o imparatie cu totul duhovniceasca si vesnica, nu pamanteasca si vremelnica cum doreau evreii. O data cu intrarea in Ierusalim a Domnului, El a fost recunoscut in mod public ca Imparat si Mesia - trimisul lui Dumnezeu. Se apropia Pastele cand adevaratul Miel trebuia sa fie jertfit in locul mielului care il preinchipuise pana atunci. Iisus se apropia de Ierusalim, locul unde avea sa fie jertfit, acolo unde a murit de buna voie pentru mantuirea lumii. Era in cel din urma an al vietii Sale pamantesti. Dupa multele minuni pe care le facuse, acum se intorcea pentru cea din urma oara la Ierusalim. Imparatul cerului si al pamantului, Iisus Hristos, in numele caruia ne-am botezat si a carui Imparatie nadajduim s-o mostenim. In starea aceasta jalnica L-au adus pacatele noastre, caci El a lasat Imparatia cerului si a venit la noi ca sa ne salveze; El pentru noi a plans si a suspinat. El pentru noi a primit batai, a fost dezbracat de hainele Sale, lovit cu bice, incoronat cu coroana de spini, insetat si nemancat, cu inima sfasiata de durere.

Pr.Hritac Gheorghe

3

O RAZ D ELUMINA

Abordare mistică a

proceselor psihice

Înainte de a încerca să definim, în limbaj psihologic, modul în care misticul leapădă cătuşele simţurilor şi îşi începe călătoria spre casă, ar fi bine să examinăm mecanismul aflat la dispoziţia sinelui normal, conştient; creatura sau partea creaturii pe care o recunoaştem ca „noi înşine”. Psihologii de odinioară obişnuiau să spună că mesajele din lumea exterioară trezesc în acest sine trei forme principale de activitate. (1) Ele stârnesc mişcări de atracţie sau de repulsie, de dorinţă sau de aversiune, care variază în intensitate de la poftele semiconştiente ale copilului flămând până la pasiunile îndrăgostitului, ale artistului sau fanaticului. (2) Ele stimulează un tip de proces digestiv, prin care sinele îmbină şi adastă asupra materialului cu care este confruntat, absorbind în final un anumit număr de concepte obţinute şi integrându-le lui sau lumii lui. (3) Mişcările dorinţei, sau acţiunea raţiunii, sau ambele, în combinaţii variabile, trezesc în sine o hotărâre prin care obiectul percepţiei şi conceptul au ca rezultat acţiunea —corporală, mentală sau spirituală. De aici, principalele aspecte ale sinelui au fost clasificate ca emoţie, ‘intelect şi voinţă; iar temperamentul individual a fost considerat emoţional, intelectual sau voliţional, în funcţie de acela dintre cele trei elemente - emoţia, intelectul sau voinţa care şi-a asumat rolul predominant. Psihologii moderni au părăsit această concepţie diagramatică şi sunt tot mai mult înclinaţi să se ocupe de unitatea psihicului - acel sine ipotetic pe care nimeni nu l-a cunoscut vreodată - şi de un aspect al dorinţei sale energetice, libido-ul său sau „pulsiunea vitală

înspre un scop”, ca factor determinant al vieţii sale. Aceste concepte îi sunt de folos studentului în mistică, deşi nu pot fi acceptate într-un mod necritic şi nici considerate complete. Deci, psihicul nesatistăcut din punct de vedere emoţional doreşte, după cum spuneam, să iubească mai mult; iar intelectul său investigator doreşte să cunoască mai mult. Creatura umană conştientă bănuieşte că ambele dorinţe sânt supuse la o uşoară dietă; că există cu adevărat mai multe lucruri de iubit şi mai multe lucruri de cunoscut undeva în misterioasa lume din afară, şi că, în plus, puterile sale afective şi capacitatea sa de înţelegere sunt demne de un obiectiv mai important şi mai durabil decât cel furnizat de iluziile simţurilor. Prin urmare, impulsionată de aceste porniri ale sentimentului şi ale gândirii, conştiinţa încearcă mereu să alerge în întâmpinarea absolutului şi este mereu forţată să se întoarcă înapoi. Sistemul filosofic riguros, diagramele ştiinţei, „atingerea apusului de soare” — toate sunt încercate rând pe rând. Arta şi viaţa, accidente ale umanităţii noastre, pot făuri o perspectivă emoţională; până în momentul în care intelectul neglijat se trezeşte şi afirmă că o astfel de perspectivă nu are nici un fel de validitate. Metafizica şi ştiinţa par să ofere intelectului o fereastră deschisă înspre adevăr; până când inima întrevede acest peisaj şi declară că nu e decât un deşert rece în care ea nu-şi poate găsi hrana. Aceste aspecte diverse ale lucrurilor trebuie fie fuzionate, fie depăşite, pentru ca sinele în întregul său să fie satisfăcut; căci realitatea pe care acesta o caută trebuie să întrunească ambele cerinţe şi să se achite din plin. Când Dionisie Pseudo-Areopagitul a împărţit acei îngeri din preajma lui Dumnezeu în serafimi, care sunt înflăcăraţi de iubirea perfectă, şi heruvirni, care sânt plini de cunoaşterea perfectă, el n-a tăcut decât să dea glas la două dintre cele mai intense aspiraţii ale sufletului uman, şi a descris printr-o singură imagine dubla condiţie a acelei viziuni beatifice. pe care sufletul şi-o ia drept scop. Într-un anume sens se poate spune că dorinţa de cunoaştere este o parte a dorinţei de iubire perfectă; căci un aspect al acestei pasiuni atotcuprinzătoare este, în mod sigur, pornirea de a cunoaşte, în cel mai profund. mai deplin şi mai intim sens, lucrul adorat.

… Continuare in pag. 5. …

4

O RAZA DE LUMINA

… Continuare din poag.4. ….

Comuniunea intimă, dar nu mai puţin

idolatria fac parte din esenţa iubirii. împ1inirea

fericită este scopul său propriu-zis. Acest lucru e

adevărat pentru toţi căutătorii iubirii, fie că cel

iubit este de ordin uman sau divin – mireasa,

Graal-ul’ roza mistică, plenitudinea lui

Dumnezeu. Dar nu se poate spune în nici un caz

că dorinţa de iubire nu e decât o parte a dorinţei

de cunoaştere perfectă; fiindcă acea ambiţie strict

intelectuală nu include nici un fel de adoraţie,

nici un sacrificiu de sine. nici o reciprocitate a

sentimentelor dintre cel care cunoaşte şi obiectul

cunoscut. Doar cunoaşterea, luată singură, e o

chestiune de receptare, nu de acţiune; ţine de

ochi, nu de aripi; e o problemă moartă în viaţă, în

cel mai bun caz. Trebuie astfel făcută o distincţie

categorică între aceste două mari expresii ale

vieţii: iubirea plină de energie şi cunoaşterea

pasivă. Una este legată de activitatea pasionata,

novatoare, de impulsul dinamic de a face ceva,

în plan fizic, mental sau spiritual, impuls inerent

tuturor lucrurilor vii şi numit de psihologi

conaţie cealaltă este legată de conştiinţa

lăuntrică, de cercetarea pasivă a ceva, numită

proces cognitiv.Acea „conaţie” este aproape în

întregime o chestiune de voinţă, dar o voinţă

stimulată de emoţie; căci orice tip de acţiune

voită, oricât de intelectuală ar putea părea, este

întotdeauna rezultatul interesului, iar interesul

implică sentiment. Acţionăm fiindcă simţim că

voim astfel; simţim că trebuie. Fie că forţa care

ne inspiră c o simplă preferinţă sau un îndemn

copleşitor, impulsul nostru de a acţiona este o

sinteză a hotărârii şi a dorinţei. Toate realizările

omului sunt rezultatul acelei conaţii, niciodată

rezultatul exclusiv al gândirii. „Intelectul nu

realizează nimic prin sine însuşi”, spunea

Aristotel, iar psihologia modernă n-a făcut decât

să confirme această lege. De aceea, căutarea

realităţii de către om nu este niciodată iniţiată

deşi poate fi ajutată în mare măsură prin aspectul

intelectual al conştiinţei sale; căci puterile

raţiunii ca atare au o iniţiativă redusa.

Competenţa lor nu e de a explora, ci este

analitică. Ele rămân pe loc, disecând şi ordonând

problemele aflate la îndemână. nu se aventurează

dincolo de propriul lor domeniu în căutare de

hrană. Gândirea nu pătrunde prea departe într-un

obiect pentru care sinele nu simte nici un fel de

interes - ie., faţă de care nu are o mişcare

„conativă” de atracţie, de dorinţă -‚ căci

interesu1 e singura metodă cunoscuta noua de a

stârni voinţa şi de a asigura fixarea atenţiei

necesară oricărui proces intelectual. Nimeni nu

meditează prea mult asupra unui lucru de care

nu-i pasă; cu alte cuvinte, un lucru care nu-i

marchează viaţa emoţională. Lumea trebuie să

urască, să iubească, să se teamă sau să dorească

un anumit lucru; dar trebuie să aibă faţă de el un

sentiment oarecare.

… Continuare in numarul viitor …

5

O RAZA DE LUMINA

MEMORIILE UMANITATII Memoriile umanităţii pot fi: relicvele sub o

formă sau alta; scrierea, deşi era în sutele de

milenii trecute o ars incognita; dar, mai ales,

tradiţia sub forma mitului, mai mult sau mai

puţin explicitat. Arta scrisului cunoştea

hieroglifele ideografice până la alfabetul lui

Cadmus şi devanagari. Scrisul comunicativ,

apelativ sau interpretativ, s-a găsit incă de acum

135.000 de ani (vide descoperirile de la Peche de

Laze, în Franţa). Deci, când îşi începe viaţa acel

"homo sapiens?" Doar cu 30.000 de ani în urmă?

Iată datele! Scrisul a fost născocit de către

atlantizi, nu de fenicieni. Pretutindeni aflăm

stânci şi peşteri acoperite de inscripţii. Va trebui

să prelungim istoria la arhivele unei imense

antichităţi. Adevărurile de azi sunt erorile de ieri.

Vechimea aceasta va apărea în ochii profanului

mai curând ca un vis fantastic decât ca o realitate

posibilă. Ce să spunem de Herodot, numit de

Cicero, sarcastic fără îndoială, patrem historiae,

deşi mai bine historiae scriptores, cum îl apela

Pamphila, colecţionară de memorii istorice de pe

timpul lui Nero; Aristotel însuşi îi zicea

"mitolog," nu povestitor de basme, desigur, ci

cuvântător de mituri, lăsând pe seama istoricilor

ulteriori interpretarea lor. La fel, Diodorus

Siculus, sau Sanchuniathon, fenicianul.

Aici, simbiologistul trebuie să fie circumspect şi

atent ca nu cumva să interpreteze forma

exterioară în locul înţelesului interior, căci

timpul îl va răsturna şi pe el ca şi pe ceilalţi. La

interpretarea miturilor, a emblemelor,

simbiologistul de astăzi alege cu uşurinţă

suprafaţa şi nu adâncul lucrurilor. Şi de aici

urmează induceri şi speculaţii ingenioase (pe

care timpul nu le poate verifica şi aproba, care

cad, aşadar, în coşul inutilităţii), circulo vicioso,

concluzii care iau în general locul premizelor în

silogisme. Să ne ţinem însă de Confucius: "Eu

doar dau mai departe. Eu nu pot crea lucruri noi.

Eu cred în cei vechi şi deci îi iubesc."

Istoria se corectează şi se amplifică mereu în

urma descoperirilor şi a înţelegerii exacte a

ţiglelor asiriene, a fragmentelor cuneiforme, a

hieroglifelor egiptene, a conţinutului olelor

indiene şi a tuturor urmelor lăsate. Simbolismul

cuvintelor e oare pe deplin cercetat, interpretat şi

înţeles? Acestea-s miturile, fabulele. Modul

mesajului lor era mai întotdeauna criptic, aşa

cum îşi trimiteau dacii pe o ciupercă semnele lor.

Cine se încumetă să descifreze astăzi cifrul adânc

de ieri?

Vorbirea este expresia gândirii. Ficţiunile poeziei

antice, ale mitologiei, se vor găsi a cuprinde

sensuri in absondito ale adevărului istoric. Pe

acesta îl aflăm adesea în alegorii, care sunt tot

atât de reale pe cât adevărul însuşi. Aş propune

studierea alegoriilor lui Shakespeare, Eschil sau

Homer din supraoperele lor. Desigur, vălul nu se

va ridica cu uşurinţă dacă intenţia este

amuzamentul sau edificarea neştiutorului.

6

O RAZA DE LUMINA O RAZA DE LUMINA

DOMNITORI AI MOLDOVEI

Ştefan Lăcustă (1508 – 1540 )

Ştefan al V-lea Lăcustă (1508-1540) a fost domn al Moldovei între 18 septembrie 1538 - decembrie 1540, fiind nepotul lui Ştefan cel Mare, după fiul său cel mare, Alexandru.

Este primul domnitor moldovean numit de turci şi nu ales de ţară, contrar tratatului din 1511, şi rodul politicii lui Petru Rareş. A fost pus domn de către sultanul Soliman, care l-a alungat personal pe Petru Rareş, cu ocazia expediţiei din Moldova din 1538, când ţara a pierdut Bugeacul. Din această perioadă datează şi construirea cetăţii Benderului pe malul Nistrului (Tighina). Cu toate relaţiile bune pe care le încheie cu polonezii în februarie 1539, Lăcustă nu se putea linişti de teama lui Petru Rareş aflat la Ciceu. A vrut să pună mâna pe el prin trădare, apoi când Zapolya îl face pe Rareş să capituleze, Lăcustă se grăbeşte să-l ceară, şi face asta prin turci, care erau protectorii lui Zapolya. Nu a izbutit, şi Rareş are chiar voie să meargă la Constantinopol să se dezvinovăţească. Nici pe plan intern Ştefan Lăcustă nu a fost mai norocos, pentru că ţara deja săracă, a fost sărăcită şi mai mult de invaziile de lăcuste ce au bântuit holdele în acea

vreme. Din pricina acesteia i s-a tras porecla domnitorului.

In privinta politicii externe exista controverse. Oare sa fi fost Stefan Voda si in adancul sufletului vandut turcilor??? Raspunsul a fost gasit de istorici.In mare taina domnitorul trimite pe boierul Vartic la Ferdinand de Habsburg,fratele lui Carol Quintul fiind singurul care nu se inchinase turcilor.Domnitorul nadajduia ca imparatul se va indura si va trimite oaste in tara si pe data s-ar fi tras de partea habsburgilor...dar tara nu avea de unde sa stie ce ganduri avea Stefan Lacusta. Domnitorul incercase sa se aproprie de boierii care-l tradasera pe Rares dar incercarea lui fusese zadarnica deoarece nu era iubit pentru ca nu se opusese ciuntirii hotarelor Moldovei.

Unii boieri mai cutezatori au actionat si intr-o noaptea steagurile boieresti in frunte cu boierul Cozma au trecut Tighina prin foc si sabie,macelarind garnizoana otomana.Cronicile spun ca domnitorul devenise un om aspru,decapitand boieri la ospete.Cauza???Se puneau la cale uneltiri impotriva domnitorului pe care acesta le auzise.Unii dregatori au luat calea pribegiei in Transilvania. Boierii s-au răsculat şi l-au ucis pe Lăcustă în foişorul palatului său din Suceava, în timp ce dormea, chemând la tron pe hatmanul Alexandru Cornea în 1540.

7

O RAZA DE LUMINA O RAZA DE LUMINA

PARCURI NATIONALE PIATRA CRAIULUI

Istoric Masivul Piatra Craiului a devenit rezervatie naturala in 28 martie 1938 (Jurnalul Consiliului de Ministri nr. 645). Consiliul de Ministri a luat aceasta decizie "datorita caracterului unic al masivului unde se gasesc specii rare ca Dianthus callizonus, Hesperis nivea, Minuatia transilvanica, Leontopodium alpinum,ca si datorita frumusetii peisajului". In 1938, cand rezervatia naturala a fost infiintata, au fost luate in considerare numai 440 ha. In 1972, aceasta suprafata a crescut la 900 ha, iar astazi, zona de conservare speciala acopera o suprafata de 4879ha, zona de parc national ocupând cca. 9894 ha. În 1952 (anul in care a fost înregistrat primul amenajament silvic pentru zona Pietrei Craiului), in jur de 17.2% din suprafata totala a masivului a fost luata in considerare pentru conservare.

In anul 1990 Piatra Craiului este declarat parc national prin Ordinul 7 al Ministerului

Agriculturii de la acea vreme, alaturi de alte 12 parcuri din Romania. Misiune Scopul desemnarii Masivului Piatra Craiului ca si parc national este acela de a asigura conservarea biodiversitatii si a peisajului, a speciilor valoroase, promovarea si incurajarea turismului, constientizarea si educarea publicului in spiritul protejarii naturii si a valorilor sale.

Conservarea biodiversitatii, peisajului si speciilor valoroase presupune inventarierea, cartarea si monitorizarea acestora si totodata masuri de management adecvate pentru protejarea acestora. Promovarea si incurajarea turismului are la baza asigurarea unei infrastructuri care sa permita vizitarea parcului intr-un mod care sa nu aduca prejudicii principiilor de conservare a biodiversitatii, dar totodata sa conduca la generarea de servicii si activitati specifice in sanul comunitatilor locale, care sa contribuie la dezvoltarea pe baze durabile a acestora. Constientizarea si educarea publicului au ca scop o cat mai buna cunoastere a valorilor parcului national si a importantei eforturilor de conservare pe care administratia parcului le intreprinde, toate avand drept tinta o cat mai buna protejare a mediului natural Administrare Administratia Parcului National Piatra Craiului este subunitate a Regiei Nationale a Padurilor Romsilva- Directia Silvica Brasov. La nivel central activitatea administratiei este coordonata de catre Serviciul de Arii Protejate din cadrul RNP Romsilva, serviciu ce are in coordonare inca 23 de parcuri nationale si naturale din Romania.

8

O RAZA DE LUMINA

… Continuare din pag. 8. …

In activitatile sale administratia parcului este supervizata de catre Consiliul Stiintific din a carui componenta fac parte cercetatori si reprezentanti ai Academiei Romane-Comisia Pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii, Ministerului Agriculturii Padurilor si Dezvoltarii Rurale, Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor prin Agentiile de Protectie a Mediului, Regiei Nationale a Padurilor Romsilva. Consiliul Stiintific se intruneste semestrial in sedinte ordinare, sau in sedinte extraordinare, ori de cate ori este nevoie.Factorii implicati, respectiv institutiile, agentiile, organizatiile, persoanele fizice a caror activitate se desfasoara pe raza parcului sau a caror activitate este influentata in mod direct de activitatea administratiei parcului sunt reprezentati in Consiliul Consultativ al Parcului National Piatra Craiului. Consiliul Consultativ se intruneste semestrial si are ca scop reprezentarea intereselor organismelor mai sus amintite in cadrul elaborarii Planului de Management precum si sprijinirea administratiei parcului in actiunile pe care le intreprinde.

Localizare Parcul National Piatra Craiului este situat in Carpatii Meridionali incluzand Creasta Pietrei Craiului, in totalitate si spatii din culoarele intramontane limitrofe, Rucar-Bran si Rucar-Zarnesti. Parcul National Piatra Craiului se extinde pe raza judetelor Brasov si Arges, incluzand suprafete apartinand localitatilor Zarnesti, Moeciu (satele Magura si Pestera), Bran, Rucar si Dambovicioara. PNPC se intinde intre coordonatele de 450 22’ 1.73’’ si 450 34’ 49.55’’ latitudine nordica si 250 08’ 51.61’’ si 250 21’ 57.21’’ longitudine estica. Suprafata totala a Parcului National Piatra Craiului este de 14773 ha din care 7806 ha in jud. Brasov si 6967 in judetul Arges

Zonare In interiorul parcului este prevazuta o zona de conservare speciala, in suprafata de 4879ha (Brasov 2624ha, Arges 2255ha), din care rezervatie stiintifica 683ha (BV 443ha, AG 240ha). Zona de conservare speciala mai include si alte 4 zone carstice, si anume Cheile Zarnestilor (Prapastiile Zarnestilor) in judetul Brasov si Cheile Dambovicioarei, Cheile Brusturetului si Cheile Dambovitei, situate in judetul Arges, precum si o arie de protectie cu caracter de monument al naturii totalizand 1.5 ha (Pestera Liliecilor). In interiorul zonei de conservare speciala se afla si zona in care pasunatul este interzis, cu o suprafata 1189 ha. Restul suprafetei 9894ha (Brasov 5182ha, Arges 4712ha) constituie zona de parc national.

9

O RAZA DE LUMINA

SEMNE COMEMORATIVE

PARCUL CU CONAC DIN IVANCEA

Parcul cu conac din Ivancea, jud. Orhei, creat în anul 1880, include mai multe havuzuri şi dealuri artificiale, are planul neregulat, asimetric, fiind dominat de prezenţa unor specii de foioase exotice. Conacul construit în anul 1852 are un plan dreptunghiular. Este un monument de importanţă locală, construit la comanda lui K. Balioz.

GRĂDINA PUBLICĂ "ŞTEFAN CEL MARE"

Grădina Publică "Ştefan cel Mare" din Chişinău este unul dintre cele mai vechi modele de arhitectură peisajeră din Basarabia. Apariţia sa la 1818 a fost posibilă datorită iniţiativei soţiei guvernatorului A. Behmetiev. Grădina are 7 intrări, patru havuzuri, un ansamblu de sculptură - Aleea clasicilor (1958), monumentul lui A. Puşkin (1885), monumentul lui Ştefan cel Mare (1927). Este de o importanţă naţională.

Monumentul "Ştefan cel Mare" - cea mai importantă realizare a sculptorului Al. Plămădeală şi a arhitectului Eugen Bernardazzi - a fost inaugurat în anul 1927 în Grădina Publică a oraşului Chişinău.

Datare

1818-1835

Localizare Municipiul Chişinău: Chişinău

Descriere succintă Este unul dintre cele mai vechi modele de arhitectură peisajeră din Basarabia. Apariţia sa a fost posibilă datorită iniţiativei soţiei gubernatorului A. Behmetiev. În anii 1840-50 pe teritoriul parcului sunt construite o oranjerie şi o seră. A fost reconstruit de mai multe ori: în 1865 (după furtună); în 1861-1868 - când teritoriul parcului este înconjurat cu un grilaj de fontă turnat la Odesă după proiectul lui A. Bernardazzi.

10

O RAZA DE LUMINA

SUPERSTITII LEGATE DE

CORPUL OMENESC

Se spune ca:

...daca ti se imbujoreaza si iti ard obrajii fara motiv, se zice ca cineva vorbeste despre tine.

...daca te doare puternic capul din senin, casti in continuu, fara sa-ti fie somn, daca iti curge sange din nas sau ai stari de voma fara motiv, daca ti se congestioneaza fata, iti tiuie urechile si ai temperatura din senin, ai putea fi deochiat.

...daca in timp ce iti perii parul, pieptenele cade pe jos, anunta mari dezamagiri.

...daca te mananca urechea dreapta, cineva te vorbeste de bine. Daca te mananca urechea stanga, te vorbeste de rau.

...daca te mananca nasul, anunta suparare. Dar mai exista si varianta ca daca te mananca nasul, cineva vine sa te vada. Daca te mananca nara dreapta, vine o f

ata, daca e nara stanga, vine un baiat. ...daca te mananca buzele in ziua respectiva vei

fi sarutat.

...daca ti se zbate ochiul drept, anunta curand o nastere in familie. Daca ti se zbate ochiul stang, anunta deces sau o mare dezamagire.

...daca iti cade o geana, pune-o in palma si

arunc-o peste umar in timp ce iti pui o dorinta. Daca geana zboara, atunci dorinta se va implini.

...daca te mananca talpa de la piciorul drept, se anunta o calatorie.

...aduce ghinion sa-ti dai unghiile dupa apusul soarelui sau duminica sau vinerea.

...daca iti dai cu oja pe unghii si le privesti des, cineva vorbeste de tine.

...daca te mananca palma dreapta, dai bani in curand. Daca te mananca palma dreapta bag-o in buzunar sau scarpin-o. Daca te mananca palma stanga, vei primi bani.

...daca iti musti limba cand mananci, arata ca tocmai ai spus o minciuna.

...cate vartejuri se formeaza in crestetul capului (in par), atatea casatorii vei avea.

Scenariu posibil: te trezesti dimineata cu fata la cearsaf. E vineri, 13. Intri in baie sa te speli, aluneci si – oh, nu! – spargi oglinda! Agitat pleci spre serviciu, dar când ajungi in fata blocului iti dai seama ca ai uitat cheile de masina in casa. Te intorci bolborosind si pornesti din nou. In hol, un vecin isi zugraveste tavanul, cocotat pe o scara, chiar in fata usii de la iesire. Trebuie sa treci pe sub scara lui ca sa poti iesi din bloc. Enervat te impiedici pe cele câteva trepte. O vecina coboara alene treptele, ducându-se la piata. Grabit, o saluti si o depasesti cât inca esti pe scara si i-o iei inainte, fugind spre masina. In parcare, o pisica neagra trece nerusinata prin fata ta. Deh, un bun inceput al zilei de lucru…

11

O RAZA DE LUMINA

12

OAMENI CELEBRI

Poetul Octavian Goga s-a născut la data de 1 aprilie 1881, în satul Răşinari de pe versantul nordic al Carpaţilor , fiu al preotului ortodox Iosif Goga şi al soţiei sale , Aurelia , învăţătoare.Între anii 1886-1890 , poetul a urmat şcoala primară din satul său natal.În anul 1890 s-a înscris la liceul de stat din Sibiu( azi „ Gh.Lazăr”), ale cărui cursuri le-a urmat până în 1895, când s-a transferat la liceul din Braşov.În anul 1900 s-a înscris la Universitatea din Budapesta , „Facultatea de Litere şi Filozofie”, continuându-şi studiile la Berlin până în anul 1904.La data de 1 iulie 1902 apare la Budapesta revista „ Luceafărul”, unde Goga îşi va publica cele mai multe dintre poeziile sale .Revista a fost înfiinţată de studenţii români din Budapesta.În decembrie 1897 , Goga era încă elev la liceul unguresc din Sibiu .La nici 17 ani, publica primele sale poezii , pe care le trimitea ziarului „Tribuna”.Prima sa poezie publicată a fost „Atunci şi acum”.Primindu-i poeziile ,Ion Pop Reteganul de la revista ilustrată îi răspunde la poşta redacţiei :”Octavian , ai talent , tinere amic,cultivează-l cu diligenţă , că poţi deveni mare.Ziua bună de dimineaţă se arată .”Următoarele poezii le va publica în „Familia” lui Iosif Vulcan, în „Tribuna” şi în „Luceafărul”.În anul 1905 apare la Budapesta volumul „Poezii” .Acest volum cuprinde 48 de

poezii .Dintre acestea amintim : „Rugăciune”, „Plugarii” , „Noi…”, „ Oltul”, „Casa noastră „, „Apostolul”, „Dscălul”,”Dăscăliţa”, „Toamna”, etc.În anul 1908 apare revista lui Octavian Goga intitulată „ Ţara noastră „ , iar un an mai târziu volumul de versuri „ Ne cheamă pământul „.În anii următori apar volumele „Din umbra zidurilor „( 1913) , „Cântece fără ţară „.În anul 1923 , Octavian Goga a fost ales membru al Academiei , iar un an mai târziu a primit premiul naţional de poezie .Poezia lui Octavian Goga a fost cu adevărat o sinceră şi emoţionantă „cântare a pătimirii noastre „, o imagine fidelă a vieţii amare şi a nazuinţelor de libertate ale românilor .Poetul a” adormit” la Ciucea , în data de 7 mai 1938 , în urma unui atac cerebral .„Poeziile d-lui Octavian Goga au avut darul să deştepte o deosebită luare-aminte a publicului român. Mai toate ziarele şi revistele noastre le-au consacrat dări de seamă amănunţite, şi unele din ele văd în apariţia noului volum «evenimentul literar» al anului din urmă. Efectul produs asupra marelui număr de cititori credem că provine mai întâi din forma frumoasă în care autorul a ştiut să exprime cuprinsul «patriotic» al multora din versurile sale. În adevăr, emoţiunile ce le simte şi ce ni le transmite tânărul poet sunt izvorâte din viaţa naţională a acelei părţi a României în care s-a născut şi în mijlocul căreia a trăit, din viaţa românilor transilvăneni în faza ei de astăzi, caracterizată prin lupta împotriva tendinţelor de asuprire etnică predominatoare în statul lor. Ce e drept, patriotismul, ca element de acţiune politică, nu este materie de artă, oricâte abateri s-au comis şi se mai comit în contra unei regule aşa de simple. Mai ales, cei ce n-au destul talent literar caută să-şi acopere lipsa prin provocarea unor dispoziţii sufleteşti foarte importante în alte priviri, dar nu în cele estetice. Cu toate acestea, patriotismul este în inimile sincere, în afară de orice tendinţă politică, un simţământ adevărat şi adânc, şi întrucât este astfel, poate fi, în certe împrejurări, născător de poezie.Şi în asemenea împrejurări excepţionale ne pare a se afla autorul nostru când, într-o parte a poeziilor sale, reprezintă şi rezumă iubirea şi ura, durerile şi speranţele unui neam ameninţat în existenţa sa.

O RAZA DE LUMINA

VESTE POVESTE

Legende de Pasti

De ce ouă roşii de Paşti ? Legendele creştine leagă

simbolul ouălor roşii de patimile lui Iisus.Răstignirea şi învierea reprezintă reînvierea naturii primăvara şi reluarea ciclurilor vieţii .Oul , el însuşi purtător de viaţă , devine un simbol al regenerării , al purificării şi al veşniciei .O legendă ne spune că , după răstignire , în noaptea de sâmbătă spre duminică , Pillat , invitat la un ospăţ dat în cinstea lui de mai-marii evreilor , îngândurat , ţinea un ou în mână Tocmai în acest moment , un centurion năvăli în sală , strigând înspăimântat: “Hristos a înviat!”.Sceptic , Pilat a replicat :”O să învie când se va înroşi oul acesta !”Şi oul s-a înroşit pe dată .Minunea l-a făcut pe roman să scape oul din mână .De atunci , se zice , a rămas obiceiul ciocnirii ouălor roşii.Mai glăsuieşte legenda că, în dimineaţa Duminicii după înviere o frumoasă copilă, cu poala plină de ouă , mergea către piaţa din Ierusalim pentru a le vinde .Întâlnindu-se pe drum cu un tânăr evreu de viţă nobilă , impresionat de vestea pe care o aflase , îi spuse , în loc de bună ziua , “Hristos a înviat !”.De atunci a rămas obiceiul ca oamenii să se salute la înviere cu aceste vorbe. O altă tradiţie spune că Sfânta Maria , venind să-şi vadă Fiul răstignit , i-a adus ouă , care s-au însângerat sub cruce.O altă

legendă susţine că atunci când Iisus a fost bătut cu pietre , acestea atingându-l s-au transformat în

ouă roşii . Ne apropiem cu pasi grabiti de sarbatorile Pascale. Nea cuprins valul pregatirilor lasandu-ne absenti la alte probleme. Toti

dorim sa avem ceva nou, sa facem ceva nou, sa incercam ceva nou si acel “ceva” poate fi de exemplu o metoda noua de incondeiere a oualor, ce ne-ar permite sa ne simtim mai originali. Principalul e sa imbinam culorile potrivite cu semnele potrivite pentru a putea transmite un mesaj mare printr-un ou micut.Acum 2000 de ani inainte de Cristos ouale colorate erau folosite Chinezi. Ceva mai tarziu cercetarile au aratat ca obiceiul colorarii oualor se intalnea intr-o serie de tari ca: Grecia, Franta, Ucraina, Elvetia, Austria, Olanda, Armenia, Lituania, Egipt, Anglia etc. In unele state ouale incondeiate erau

inlocuite cu oua de ciocolata.In cultura romaneasca oul a inspirat numeroas e legende, basme fiind considerat ca symbol al creatiei. Lucrarile

multor oameni de arta se roteau in jurul acestui simbol , putem mentiona aici pe Constantin Brancusi care considera oul “Obiectul perfect”. In present, in traditia populara romaneasca, ouale de Pasti devine un simbol al regenerarii, purtatoare de viata al purificarii si al vesniciei, protejaza animalele din gospodarie. In present sunt folosite mai multe culori la

noirea naturii, prospetime, rodnicie,

- cer, sanatate, vitalitate. apa

incondeierea oualor, fiecare din ele avand un anume simbol: Rosu - simbol al sangelui, soarelui, focului, dragostei si bucuriei de viata. Negru - absolutism, statornicie, eternitate. Galben - lumina, tinerete, fericire, recolta, ospitalitate. Verde - reinsperanta. Albastru Violet - st nire de sine, rabdare, increderea in dreptate.

13

O RAZA DE LUMINA

… Continuare din pag.13. …

14

Ca simbol al creaţiei, al zămislirii vieţii, oul a inspirat, din vechi timpuri, numeroase legende, basme, o întreagă literatură. În cultura românească este suficient să amintim doi reprezentanţi de seamă: Constantin Brâncuşi şi Ion Barbu, a căror operă gravitează în jurul acestui subiect, considerat ca formă geometrică perfectă - "obiectul perfect". Originea colorării ouălor se pierde în negura epocii precreştine, din timpurile când Anul Nou se sărbătorea la echinocţiul de primăvară. Ele erau date în dar, ca simbol al echilibrului, creaţiei şi fecundităţii. Şi la romani, colorate în roşu, ouăle făceau parte dintre darurile sărbătorii lui Janus şi erau folosite la diferite jocuri şi ceremonii religioase. Obiceiul colorării ouălor s-a transmis creştinilor şi este încă practicat mai ales la popoarele Europei şi Asiei. Spre deosebire de alte ţări ale Europei, unde obiceiul s-a restrâns sau a dispărut, la români a înflorit, atingând culmile artei prin tehnică, materiale, simbolica motivelor şi perfecţiunea realizării. Ouăle "încondeiate" ("împistrite" sau "muncite") s-au constituit, la români, într-o mărturie a datinilor, credinţelor şi obiceiurilor pascale, integrându-se între elementele de o deosebită valoare ale culturii spirituale populare, care definesc particularităţile etnice ale poporului nostru. Folclorul conservă mai multe legende

creştine care explică de ce se înroşesc ouăle de Paşti şi de ce ele au devenit simbolul sărbătorii Învierii Domnului. Cea mai răspândită relatează că Maica Domnului, care venise să-şi plângă fiul răstignit, a pus coşul cu ouă lângă cruce şi acestea s-au înroşit de la sângele care picura din rănile lui Isus. Domnul, văzând că ouăle s-au înroşit, a spus celor de faţă: "De acum înainte să faceţi şi voi ouă roşii şi împestriţate întru aducere aminte de răstignirea mea, după cum am făcut şi eu astăzi".

Materiale:

• ou de găină (tradiţional) • culori vegetale • ceară de albine

Unelte:

• pană de gâscă • "chişita" ( unealtă specială,

făcută dintr-o ţeavă subţire din metal, cu diametrul foarte mic, în interiorul căreia se trece un fir de păr de porc) care foloseşte la "scrierea" motivului.

• "pămătuf" (unealtă care foloseşte pentru acoperirea suprafeţelor mai mari - linii groase, puncte, etc).

ORAZA DE LUMINA

V-aţi gândit vreodată de ce există nopţi şi zile?Ei bine , lumina Soarelui şi mişcarea Pământului determină această mişcare continuă.Pământul se învârte în spaţiu , în jurul axei sale , făcând o rotaţie completă în jurul Soarelui în 24 de ore.În timp ce se învârte , pe partea întoarsă de la Soare ( neluminată ) este noapte , iar pe cea întoarsă spre Soare ( luminată ) este zi.Când stratul atmosferic este limpede , fără nori sau ceaţă , putem vedea , dimineaţa devreme , cum la est , apare Soarele , deasupra liniei de orizont.Spunem ca Soarele răsare.Seara , înainte de a se lăsa întunericul , putem vedea cum , la vest , Soarele dispare încet-incet sub linia orizontului .Spunem că Soarele apune.Unde dispar stelele după răsăritul Soarelui ?Aflaţi că ele nu dispar , rămân tot pe cer , doar că nu le mai putem vedea din cauza luminii Soarelui , care este mult mai puternică şi mai strălucitoare decât cea a stelelor.Din totdeauna oamenii au încercat să măsoare timpul .Vânătorii din epoca primitivă îşi măsurau timpul ţinând socoteala

zilelor şi nopţilor .Mai târziu , cavalerii care se confruntau în lupte foloseau clepsidra pentru a-şi limita durata competiţiei.Când tot nisipul din partea de sus a clepsidrei se scurgea în partea de jos , întrecerea lua sfârşit .Primele dispozitive ,

pe care le numim astăzi ceasuri au fost inventate de egipteni .

Dicţionarul Oxford defineşte timpul ca fiind "procesul indefinit şi continuu al existenţei evenimentelor în trecut, prezent şi viitor, privit ca o unitate". O altă definiţie de dicţionar standard este "Un continuum nonspaţial linear în care evenimentele apar într-o ordine aparent ireversibilă".Măsurarea timpului a ocupat de asemenea savanţi şi tehnicieni, şi a fost o primă motivaţie in astronomie. Timpul este de asemenea o problemă de o mare importanţă socială, având valoare economică ("timpul înseamna bani"), precum şi o valoare personală datorită timpului limitat din fiecare zi şi din vieţile noastre. Unităţile timpului au fost făcute prin acord pentru a cuantifica durata evenimentelor şi intervalele dintre ele. Evenimentele care se produc regulat şi obiectele cu mişcare aparent periodică au servit dintotdeauna ca standard pentru unităţile timpului. Exemple sunt aparenta mişcare a soarelui pe cer si fazele lunii.

Timpul este una dintre puţinele mărimi fundamentale (şapte în Sistemul Internaţional), care conform cunoştinţelor actuale nu se pot defini prin intermediul altor mărimi, la fel ca de exemplu lungimea şi masa.

Unitatea de măsură pentru timp este secunda, notată în scris prin simbolul "s" şi definită pe baza proprietăţilor atomului de cesiu. Definiţia pe baza divizării zilei medii solare în ore, minute şi secunde nu mai este în vigoare.

15

O RAZA DE LUMINA

16

Planeta Rosie. Se pare ca aceasta planeta a gazduit intr-un trecut mai mult sau mai putin indepartat anumite forme de viata. In prezent, imaginile transmise de sondele spatiale sugereaza oamenilor ca pe suprafata martiana in ciuda rezultatelor controversate ale experimentelor efectuate de sondele americane Viking 1 si 2, in 1975, nu exixsta viata

SISTEMUL SOLAR

MERCUR

Mercur este planeta cea mai apropiata de Soare, aflandu-se la numai 0,387 ua. Pe bolta cereasca pare sa se deplaseze mai repede decat alte planete si de aceea oamenii au hotarat sa-i dea numele zeului comertului la romani, Mercur. Suprafata sa este foarte asemanatoare cu cea a Lunii, presata cu numeroase cratere meteoritice. Soarele vazut de pe Mercur, pe cerul mercurian vesnic negru (din cauza lipsei atmosferei), are un diametru aparent de 2,5 ori mai mare decat atunci cand este vazut de pe Pamant. Acesta se afla deasupra orizontului timp de 175,9 zile terestre, perioada in care temperatura poate atinge 427o C. Noaptea, temperatura ajunge pana la -173o C. Mercur efectuiaza o rotatie completa in jurul axei sale in 58,64 zile, iar anul mercurian dureaza 87,96 zile. Deoarece masa lui Mercur reprezinta numai 5,53 % din masa Pamantului, acceleratia gravitationala este 0,378 g, iar oamenii ajunsi acolo se vor simti foarte usori, mai usori chiar decat pe Luna. Cand vor dori sa plece, va fi suficient sa-si accelereze racheta pana la 4,25 km/sec.

Totusi ramane posibilitatea ca omul, viitorul stapan al cosmosului, profitand de uriasele rezerve de apa ce se afla in subsolul planetei, sa o transforme intr-un loc propice vietii. Ultimele informatii furnizate de NASA sunt foarte optimiste. Exista indicii clare ca in prezent, in anumite momente ale anului martian, putem distinge apa lichida pe suprafata martiana. Marte este de 2 ori mai mica decat Terra. Densitatea sa medie este de 0,73 din densitatea Pamantului, masa doar 10 %, iar acceleratia gravitationala 0,377 g. Pentru a putea scapa de sub influenta gravitationala martiana, o nava spatiala va trebui sa accelereze pana la 5,02 km/sec Durata zilei martiene este de 1,02 zile terestre, iar anul martian dureaza 686,98 zile. Atmosfera sa este compusa in special din bioxid de carbon (95%), la care se adauga azot (2,7 %), argon (1,6 %), oxigen (0,13%) si CO , vapori de apa, neon, etc. Temperatura medie -63o C, variind intre o valoare maxima de 20o C si una minima de -140 grade C. Marte are doi sateliti, PHOBOS si DEIMOS, invaluiti multa vreme de mister. Existau voci care afirmau sus si tare ca acestia nu pot fi decat niste obiecte artificiale construite de o mana extraterestra. In prezent aceasta ipoteza si-a pierdut foarte mult din credibilitate, asemenea faimoasei ipoteze a canalelor martiene.

O RAZA DE LUMINA

SA NE CUNOASTEM STRAMOSII… FORMAREA POPORULUI ROMÂN ŞI A LIMBII ROMÂNE Formarea poporului român se înscrie în procesul general de formare a popoarelor şi limbilor neolatine.Acest proces s-a desfăşurat într-o lungă perioadă de timp , la nord şi la sud de Dunăre .A avut drept coordonate esenţiale fenomenul de romanizare şi contribuţia slavă

„Dintre toate regiunile locuite astăzi de români la nord de Dunăre , Bănatul şi Oltenia , cu prelungirea lor comună în ţara Haţegului , sunt singurele care reprezintă o continuitate neîntreruptă geografico-istorică a neamului românesc- un cuib de unde se romaniza treptat ţările spre apus , spre crivăţ şi spre răsărit , ba indirect şi cele de peste Dunăre , cuibul mereu descărcându-şi prinosul, dar rămânând totdeauna plin .” ( Bogdan Petriceicu Haşdeu ) Dacii, care probabil atinseseră un grad de romanizare înainte de cucerirea traiană , au dăinuit sub stăpânirea romană şi s-au integrat în viaţa economică şi socială a noii provincii .Elementele romane cu rol deosebit de important în romanizarea dacilor au fost soldaţii şi

coloniştii .Cei mai mulţi dintre ei au rămas să vieţuiască la nord de Dunăre şi după retragerea aureliană( 275) , reprezentând baza procesului de romanizare.La formarea limbii române , proces care s-a desfăşurat în acelaşi timp cu cel de formare a noului popor, a contribuit limba latină populară , vorbită în spaţiul fostei provincii Dacia , dar şi în alte zone , până la Munţii Balcani şi Marea Neagră.Într-o primă fază , ea a integrat elemente ale limbii dacilor , limba română păstrând până astăzi în jur de 150-160 de cuvinte de origine dacă , privitoare la vechi îndeletniciri .Mai târziu limba a suferit şi o puternică influenţă slavă .Această influenţă însă nu a modificat caracterul fundamental al limbii române ( fond latin în proporţie de 60% , cuprinzând termenii pentru noţiunile de bază legate de mediu , religie , viaţă şi ocupaţii) şi de structura gramaticală latină a limbii române .

Geto-daca este o limbă indo-europeană, aparţinând limbilor tracice şi fiind astfel înrudită cu limba ilirilor. Ea a fost încadrată convenţional în grupa satem, conform acestei încadrări, ea înrudindu-se cu limba vechilor locuitori baltici şi cu idiomurile slave, dar, mai mult, cu limba iraniano-persană şi cu cea iraniano-scitică, precum şi cu sanscrita.

Cercetătorii actuali, însă, încadrează traco-daca în grupa centum, alăturând-o astfel limbilor germanice, dar, mai ales, celor italo-celtice.

17

O RAZA DE LUMINA

DIN LUMEA CELOR CARE NU CUVANTA

Rândunicile sunt printre păsările considerate vestitori ai primăverii .An de an , venirea lor produce încântare.Aceşti mici arhitecţi sunt de asemenea adevăraţi acrobaţi ai zborului şi neîntrecuţi vânători de insecte.Rândunica face parte din familia Hirundinidae şi este o pasăre de dimensiuni mici , având între 13 şi 20 cm.Trăieşte în emisfera nordică , în Asia , Africa Europa şi America de Nord .Cele din Europa sunt migratoare , care “ locuiesc” pe acest continent de primăvara până toamna , iarna petrecând-o în Africa.Cea mai cunoscuta rândunică este “hirundo rustica” , numită şi rândunica domestică .Aceasta are spatele şi capul de culoare negru-albăstrui , pieptul alb şi guşă de culoare roşcată . Are o siluetă elegantă , iar coada este terminată cu două pene lungi şi subţiri – celebra “coadă de rândunică “ în formă de V .Este cea mai cunoscută rândunică , larg răspândită în America de Nord , Europa şi Asia .Rândunica îşi alege habitatul ( adică locul în care trăieşte ) în funcţie de prezenţa insectelor zburătoare cu care se hrăneşte ( musculiţe , libelule,furnici zburătoare).Micuţa pasăre prinde

insectele din zbor.Ea poate atinge o vârstă de până la 8-10 ani, iar viteza cu care zboară atinge 160 km/oră.Îşi construieşte cuibul în cele mai diverse locuri , mai ales sub streşinile caselor , dar şi în poduri , garaje , chiar şi în interiorul

caselor ( atunci când există o deschidere

ă spre exterior). Cuibul este construit din pietricele unite între ele cu mâl şi are în general o formă

semicirculară cu o deschidere pe unde intră păsărelele.Este căptuşit cu paie şi puf , pentru a fi cât mai confortabil.Construcţia acestui cuib durează cam o săptămână .Rândunica face 3 până la 6 ouă , din care ies puii.Aceştia sunt hrăniţi apoi cu insecte , uneori chiar cu o libelulă mai mare decât ei .S-a calculat că pentru hrănirea puilor , o rândunică poate face nu mai puţin de 400 de zboruri pe zi .După ce puii au crescut , ei nu mai sunt hrăniţi de părinţi pentru a-I determina să iasă din cuib şi să înveţe să zboare.Dintre toate păsările migratoare , rândunica este cea mai cunoscută.De fapt , este prima pasăre care i-a făcut pe oameni să-şi dea seama de acest fenomen al migraţiei .Multă vreme s-a crezut că rândunelele petrec iarna

ascunse sub pământ sau chiar sub apă !Abia spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, celebrul naturalist Buffon a arătat că aceste teorii sunt greşite şi că

rândunicile îşi petrec iarna în ţări mai calde Unii naturalişti , pentru a verifica acest lucru au legat fire de aţă colorată de picioruşele unora dintre păsări ,pentru a li se urmări traseul.Interesant este faptul că ele se întorc primăvara nu doar în aceleaşi regiuni , dar chiar la aceleaşi cuiburi .Principalul motiv pentru care migrează este căutarea hranei.În luna aprilie , primele rândunele se întorc în Europa. Bine aţi revenit acasă !“

permanent

18

O RAZA DE LUMINA

POPAS IN LUMEA ARTEI NICOLAE TONITZA (1886-1939) Viaţa pictorului şi graficianului român Nicolae Tonitza se împleteşte cu creaţia sa.S-a născut la 13 aprilie 1886 , la Bârlad.În 1902 se înscrie la Şcoala Naţională de Belle-Arte de la Iaşi .Din 1908 studiază în Germania , la Berlin .Călătoreşte apoi în Franţa şi în Italia .La Paris face studii după pictori celebri .În 1911 se întoarce în ţară şi participă la expoziţia “Tinerimii artistice”.În 1912 termină cursurile Şcolii Naţionale şi obţine prin concurs certificatul de “pictor bisericesc”.În 1916 va expune la Bucureşti 94 de picturi

şi desene iar în 1924 expune la Veneţia. În anii următori , până în 1934, are repetate expoziţii Tonitza

este considerat “cel mai de seamă” ictor român în iaţă , expunând i în străi ătate În 1933 ocupă atedra de pictură a Academia de

Belle-Arte din Iaşi.În 1939 se îmbolnăveşte grav şi la 26

tinge din viaţă

peră amintim icturile :”Copil itind “, “Portret

de copil “, “Iarnă în Bucureşti “, “Peisaj din Mangalia “, “Buchet de margarete”, “Gladiole” , “Fata pădurarului “, “Cerdacul” , “Irişi “, etc.

pvş n.cl

februarie se s.Din vasta sa opc

19

O RAZA DE LUMINA

SA NE JUCAM! 1.Fiecare desen reprezintă simbolul unei ţări .Poţi numi aceste ţări?

2. PROVERBE

Adevărul se spune glumind. Orice lucru e bun la timpul său. Limba taie mai rău ca sabia .

Prieten îţi este cel care îţi spune adevărul .

3. Aranjează corect literele amestecate şi vei afla care pasăre este numită „Sanitarul pădurii „!

4.Povestea numelor Andrei - nume provenit de la

numele grecesc “Andreas” care însemna „ războinic”.

Irina-de la „eirene”, nume grecesc care însemna „paşnică”.

Letiţia- de la o expresie latină care însemna „ bucurie”

5. Matematica distractivă Clubul de şah are ca membri 14 fete şi 6 băieţi .În fiecare săptămână , câte o fată şi doi băieţi se inscriu ca noi membri .Căţi membri va avea clubul de şah când numărul băieţilor va fi egal cu numărul fetelor? 6.Să râdem… Un pui de motan o întreabă pe mama lui : -Mamă , cât trăieşte un şoricel ? -Asta depinde de tine , puiule !

T , O , C, C , Ă , N, I I , O , R , A , E

20

O RAZA DE LUMINA O RAZA DE LUMINA

Curiozitati Animale

PISICA DE AUR AFRICANA este o pisica de marime medie si poate creste pana la 90cm (35in) lungime si pana la 18kg (40lb) greutate. In afara de duika si alte antilope mici se crede ca partea principala din dieta unei pisici de aur o constitue rozatoarele, hidrele de copaci si pasarile.

PISICA DIN MUNTII ANDENI Pisica de munte poate fi gasita in regiunile inalte ale Boliviei, Perului si in Chile. Pisica de munte este cu putin mai mare decat o pisica domestica mare, crescand pana la 60cm (24in) in lungime cu o coada de aproximativ 70% din lungimea propriului corp.

RASUL RASUL, desi nu poarta numele familiei sale este o specie distincta in genul Lynx. rasii adulti cantaresc aproape 12kg. Puii au un castig in greutate zilnic de 25g si sunt gata de atac la 12 saptamani, devenind independenti dee parinti la varsta de 10-12 luni.

KARAKULA Intalnit deseori in Africa de Sud, karakula este des numit linxul african sau lynxul desertului, desi nu este inrudit cu lynxul. Creste pana la 1m (3ft) in lungime iar masculul cantareste pana la 18 kg. Poate supravietui perioade lungi fara apa, obtinandu-si necesarul din lichidele metabolice ale prazii sale ca mici cerbi, sobolani de nisip, hidre de stanca.

GHEPARDUL Cel mai rapid animal de pe pamant cu 95 km/h (60mph), dar spre deosebire de alte "pisici mari" nu rage - totusi toarce si face zgomote inalte, latraturi si triluri. Pot fi vazuti in Africa si in unele parti ale Asiei.

PISICA PESCAR Gasita in India, Sri Lanka, in toata Burma, peninsula Thai si Indonezia, pisica pescar cantareste pana la 13kg (29lb) si creste pana la aproape 1m in lungime. Prinde pestele cu labele de pe marginea apei, sau se scufunda in apa pentru a prinde pestele cu falcile. Mai vaneaza si caprioare tinere si porci salbatici mici.

21

O RAZA DE LUMINA

JURNAL DE IDEI

“Nu scrii pentru ca ai ceva de spus , ci pentru ca vrei sa spui ceva...”

“Ganditorul de prima mana mediteaza asupra lucrurilor , ceilalti asupra problemelor .” “Nu are convingeri decat acela care n-a aprofundat nimic.” “Fara iluzie nu exista nimic.E straniu sa gasesti tainele realitatii in irealitate.” ( Emil Cioran )

EVENIMENTE CULTURALE APRILIE

IMMANUEL KANT (1724 - 1804)

Immanuel Kant se nastea la 22 aprilie 1724 la Konigberg.Tatal sau a fost mester selar.Mama sa ii da o educatie riguroasa , pioasa insa deschisa cunoasterii.Gratie sprijinului unui pastor, prieten al familiei , Kant poate intra la colegiulFrederic.Elev stralucit, isi insuseste o buna cunoastere a autorilor latini.Invatamantul la colegiu este preponderent religios, de un spirit pietist.In toamna lui 1740, in varsta de 17 ani , intra la Universitatea din Konigsberg la Facultatea de Teologie , dar urmeaza si cursuri de folozofie , fizica si matematica .Disciplinele principale erau latina si teologia. Kant va lucra 3 ani la “Reflectii asupra unei veritabile evaluari a fortelor vii” lucrare care va fi imprimata in 1746.In 1747 paraseste Universitatea si devine preceptor in familii nobile si burgheze. Dupa 1750 scrie “Cosmogonie sau eseu asupra deductiei originii Universului , a formarii corpurilor ceresti si a cauzelor miscarii pornind de la legile miscarii universale a materiei si ale lui Newton” si in 1755 “ Istoria universala si teoria cerului sau eseu asupra conceptiei si a originii mecanice a ansamblului Universului dupa principiile lui Newton”In 1755 se intoarce la Konigsberg, unde se pregateste pentru Magisterexamen.La 17 aprilie 1755 isi sustine disertatia magistrala , intitulata”Schita sumara a catorva meditatii despre foc”, un manuscris de 20 de foi in limba latina .

22

O RAZA DE LUMINA

… Continuare din pag.22. … Ceremonia oficiala de investiture si de promovare solemna in gradul de “Magister” are loc pe 12 iunie .In urma disertatiei “Principiorum primorum cognitionis metaphisicae nova dilucidatio” i se acorda la 27 septembrie 1755 “ venia legendi”.Kant devine astfel privatdozent.Universitatea il numeste in 1765 subbibliotecar la Biblioteca Regala.In 1770, Kant este numit professor titular la catedra de logica si metafizica cu a sa disertatie asupra formei si principiilor lumii sensibile si ale lumii inteligibile .Aceasta este prima schita a unei filozofii propriu –zis kantiene.Asa cum o va spune in “ Prolegomene”, a fostdesteptat din “somnul dogmatic”de lectura Empiristului Hume.Va analiza operele lui Newton, Hume si Roussseau. Originalitatea filozofiei sale consta in incercarea sa de a face o sinteza a cunoasterii bazare pe experienta si judecata deopotriva.Kant cauta un fundament pentru uzul ratiunii, ceea ce implica recunoasterea ,limitelor ei.Acestea vor fi temeiul celei Dintai mari opera kantiene”Critica ratiunii pure”(1781) Kant incearca sa integreze intr-o conceptie unitara cele doua pozitii contrare ale teoriei cunoasterii din

vremea sa, pe de o parte rationalismul lui Descartes , pe de alta empirismul filozo- filor englezi Lock si Hume.Kant imparte judecatile in empirice sau “a posteriori”si judecati “a priori”.Kant publica apoi “Critica ratiunii practice”, punand accentul aici pe valoarea ratiunii in practica. Raman apoi de conciliat sferele naturii.

Aceasta e tema “Criticii puterii de judecare” si marcheaza desavarsirea esentialului filozofiei kantiene.Kant abordeaza probleme de estetica.Frumusetea artis- tica este strans legata de alcatuirea naturii.”Frumos” in sens estetic este ceea ce se contempla cu o satisfactie dezinteresata , lipsita de intentie, in forma sac ea mai pura.Aceasta conceptie a sa a influentat in mod hotarator miscarea literara “Sturm und Drang”( “Furtuna si Avant”). In 1797, slabit de varsta , renunta la invatamant si isi petrece ultimii ani din viata intr-o retragere studioasa dar solitara. Moare la 12 februarie 1804 , dupa o lunga perioada de slabiciune fizica si intelectuala.

23

O RAZA DE LUMINA

DE VORBA CU POEZIA George Bacovia (1881-1957)

Despre George Bacovia, pe numele său real George Vasiliu, s-a spus că e un simbolist dar că îşi depăşeşte epoca, aparţinând poeziei române moderne. Se pare că pseudonimul său provine din limba latină Bachus via, unde insemna Calea lui Bachus dar are legătură şi cu denumirea orasului său natal, Bacău.

Dacă în primul său volum, Plumb, publicat în 1916, imediat după ce carnagiul din primul război mondial se dezlănţuise, influenţa poeziei simboliste era foarte vizibilă, abia din volumele următoare, în Scântei galbene sau Comedii în fond, Bacovia descoperă reţeta poeziei moderne, apropiată de proza poetică. Criticii interbelici au văzut în Bacovia un neosimbolist (George Călinescu) sau "o bisericuţă dintr-un lemn" (E. Lovinescu), un poet cu o materie poetică insuficientă. Abia după cel de-al doilea război mondial poezia sa este afiliată curentelor de gândire mai noi, fiind pusă în paralel cu teatrul absurdului (M. Petroveanu), cu anumite curente ale modernismului poetic, cu suprarealismul, dicteul automat, imagismul sau chiar

expresionismul dar şi cu şcoli filozofice cum ar fi existenţialismul (Ion Caraion), etc. Astfel Bacovia devine unul dintre cei mai importanţi poeţi români, devenind autorul care execută un uriaş salt canonic de la statutul de poet minor la cel de autor clasic al literaturii române.

Biografie cronologică

Este strâns legat de Bacău, unde s-a născut în ziua de 4/17 septembrie 1881, fiu al comerciantului Dimitrie Vasiliu şi al Zoei Vasiliu.

• 1887 Începe sa înveţe limba germană. • 1889-1890 Urmează clasa întâi la un

pension din Bacău. • 1891 Îl aflăm înscris la şcoala primară

Domnească nr. 1 din Bacău. • 1894 Absolvă cursul primar, în luna

iunie. În acelaşi an se înscrie la gimnaziul Ferdinand din Bacău. Toamna rămâne închis o noapte întreaga, din neatenţia paracliserului, în turnul bisericii Precista din oraşul natal. Această întâmplare îi va inspira poezia Amurg violet, scrisă în 1899.

• 1900 Se înscrie la Şcoala militară din Iaşi

• 1903 Absolvă liceul din Bacău • 1904 Citeşte la cenaclul lui Macedonski

Nervi de toamnă, obţinând acelaşi succes

• 1907 Se înscrie la Facultatea de drept din Iaşi

• 1916 Copist la Direcţia învăţământului secundar şi superior din Ministerul Instructiunii. În iulie apare în librării volumul Plumb. În timpul războiului, în octombrie, e trimis cu arhiva direcţiei sale în evacuare la Iaşi.

• 1956 I se publică volumul Poezii

24

O RAZA DE LUMINA

Benefiiciile dietei fara carne Societatea Vegetarienilor din Romania(SVR) a adus in atentia opiniei publice, cu prilejul Zilei Fara Carne, marcata pe 20 martie, beneficiile unei diete vegetariene pentru mediul inconjurator, pentru sanatatea oamenilor si a animalelor. Tema evenimentului din acest an este ''Consecintele grave ale zootehniei asupra incalzirii globale''. Cu aceasta ocazie, a fost lansata si brosura dedicata consecintelor ecologice ale consumului de carne. Potrivit societatii amintite, Organizatia pentru Alimentatie si Agricultura a ONU a aratat, intr-un recent raport, ca la ora actuala cresterea animalelor este mai poluanta decat sectorul transportator. Actiunea principala va avea loc in Bucuresti, in Piata Universitatii, duminica, 25 martie, unde voluntarii SVR vor fi prezenti cu doua mese informative cu fluturasi si brosuri, dar si cu mostre de mancare vegetariana (numai de post). Actiuni de mai mica amploare vor fi si in alte orase din tara, unde voluntarii SVR vor imparti materiale informative si vor sta de vorba cu trecatorii. Din 1985, pe 20 martie, prima zi a primaverii, mii de oameni de pe intregul glob organizeaza evenimente informative si educationale pentru ''Ziua Fara Carne'', explorand cel putin pentru o zi o dieta nutritiva si nonviolenta bazata pe plante. Evenimentele includ festivale, expozitii, teatru pe strada, conferinte, mese publice, prezentarea unor mostre de mancare vegetariana,

demonstratii la care participantii invata sa gateasca. Specialistii in domeniul nutritiei sustin ca in carne se afla proteine de inalta calitate, foarte necesare organismului. Carnea, laptele, ouale si branza constituie principalele surse pentru acest tip de proteine necesare organismului, a declarat pentru ROMPRES dr. Alina Nicolau, de la Institutul de Boli de Nutritie ''Prof.dr. N. Paulescu''. Ea a mentionat ca persoanele care nu consuma carne trebuie neaparat sa manance alte proteine de inalta calitate care se afla in oua, branza, lapte. Dr. Mariana Curut Povestea unui om lenes

… Continuare din numarul trecut …. Dar tot de noroc să se plângă cineva... Bine-a mai zis cine-a zis că: "Boii ară şi caii mănâncă". Hai dă răspuns cucoanei, ori aşa, ori aşa, că n-are vreme de stat la vorbă cu noi. - Dar muieţi-s

pormagii? zise atunci leneşul, cu jumătate de gură, fără să se cârnească din loc. — Ce-a zis? întrebă cucoana pe săteni. — Ce să zică, milostivă cucoană, răspunde unul. Ia, întreabă, că muieţi-s posmagii? — Vai de mine şi de mine, zise cucoana cu mirare, încă asta n-am auzit! Da' el nu poate să şi-i moaie? — Auzi, măi leneşule: te prinzi să moi posmagii singur, ori ba? — Ba, răspunse leneşul. Trageţi mai bine tot înainte! Ce mai atâta grijă pentru astă pustie de gură! … Continuare in pag.26. …

25

O RAZA DE LUMINA

… Continuare din pag.25. …

Atunci unul dintre săteni zise cucoanei:

— Bunătatea dumneavoastră,

milostivă cucoană, dar degeaba mai voiţi a strica orzul pe gâşte. Vedeţi bine că nu-l ducem noi la spânzurătoare numai aşa, de flori de cuc,

să-i luăm năravul. Cum chitiţi? Un sat întreg n-ar fi pus oare mână de la mână ca să poată face dintr-însul ceva? Dar ai pe cine ajuta? Doar lenea-i împărăteasă mare, ce-ţi baţi capul! Cucoana atunci, cu toată bunăvoinţa ce ave, se lehămeseşte şi de binefacere şi de tot, zicând: — Oameni buni, faceţi dar cum vă va lumina Dumnezeu! Iar sătenii duc pe leneş la locul cuvenit şi-i fac felul. Şi iaca aşa au scăpat şi leneşul acela de săteni, şi sătenii aceia de dânsul. Mai poftească de-acum şi alţi leneşi în satul acela, dacă le dă mâna şi-i ţine cureaua. Ş-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa.

Povestire publicată prima oară în Convorbiri literare, 1878, nr. 7, 1 oct. Textul de faţă a fost reprodus după volumul Ion Creangă, Poveşti şi povestiri, Editura "Minerva", Bucureşti, 1987.

Păcală

Un negustor, umblând prin mai multe sate şi oraşe, ca să cumpere grâu, păpuşoi şi altele, într-o zi ajunse la un pod şi când era să treacă văzu un om care se odihnea acolo: acesta era Pâcală. Negustorul, voind să afle ceva de la el, ca

orice negustor, se apropie de dânsul şi-l întrebă: — De unde eşti, măi creştine? — Ia din sat de la noi, răspunse Pâcală. — Din care sat de la voi? — Iaca de acolo, tocmai de sub acel mal, arătând negustorului cu mâna spre un deal. — Bine, dar ce sat e acela? Eu nu-l ştiu. — Ei! cum să nu-l ştii; e satul nostru, şi eu de acolo vin. — Nu aşa, măi prostule. Eu te-ntreb: acel sat pe a cui moşie este şi cum îi botezat? — Doamne! da' nu ştii că moşiile sunt boiereşti şi asta-i a cuconului nostru, ce şede la Bucureşti? Iar satu-l botează popa într-o căldăruşă cu apă, cum îi scrie lui în cărţi. … Continuare in numarul viitor … SATIRA II Ocrotitori dreptatii, pe-asupritori goneau, Si azi jaluitorii nu uita mila lor, Iar varful tuturora a fost al meu parinte, De cand el nu mai este, ramase-mparatia Chiar fara mana dreapta. El cand se arata, Oricare se da-n laturi, I se-nchina plecat, Multime d-alesi oameni, se tavaleau pe urma-i. Cum se ivea de ziua, la usa lui gramada Sta cei pre care-acuma norodul ii cinstesc, S-a carora favoruri noi astazi asteptam! Pre slugi rugau cu daruri mijlocitori sa fie; Iar daca-al meu parinte cuvant le adresa, Uimiti de bucurie ce-or face nu stia; In lacrimi tuturora spuneau de norocirea Ce-avura sa vorbeasca cu omul acel mare; In casa lor atunce se bucurau cu toti, Parea ca vr-o comoara ascunsa au gasit.

26

27