1

–– aannttiiddrroogg nneewwsslleetttteerr ––

2

STRATEGIA NAŢIONALĂ ANTIDROG 2013-2020

Prin dezvoltarea Strategiei Naţionale Antidrog şi a planurilor naţionale anuale de acţiune au fost realizate progrese semnificative în dezvoltarea politicilor antidrog şi a cadrului legislativ. Strategia Naţională Antidrog 2005-2012, elaborată cu sprijinul UNICEF şi UNAIDS, a avut ca scop prevenirea consumului de droguri şi dezvoltarea unui sistem integrat şi funcţional de instituţii şi servicii publice care să asigure un nivel scăzut al incidenţei şi prevalenţei consumului de droguri în rândul populaţiei generale, cu accent pe populaţiile vulnerabile. Dezvoltarea Strategiei Naţionale Antidrog pentru perioada 2013-2020 va avea la bază analiza situaţiei răspunsului naţional pentru anii 2005-2012 şi va fi corelată cu obiectivele naţionale, precum şi cu Strategia Europeană în domeniul drogurilor 2013-2020.

România în context european şi internaţional Progresele din domeniul tehnologiei informaţiei au transformat aproape toate aspectele societăţii moderne şi, prin urmare asistăm acum la un impact şi la o nouă tendinţă de dezvoltare a fenomenului drogurilor. Concret, acest lucru se reflectă şi în modalităţile de traficare şi vânzare a drogurilor, dar şi în repoziţionarea geografică şi infracţională a elementelor de crimă organizată. De aici rezultă că o perspectivă globală şi integrată

asupra fenomenului drogurilor este importantă pentru gestionarea eforturilor de combatere a acestui flagel, continuând astfel eforturile internaţionale de reformare, reechilibrare sau dezvoltare a poziţiilor oficiale la nivel mondial, astfel încât să se adreseze direct provocărilor formulate la adresa securităţii şi sănătăţii publice. Totodată, se impune adoptarea unei măsuri echilibrate şi bine fundamentate în scopul reducerii cererii şi ofertei de droguri, inclusiv prin acţiuni de destructurare a reţelelor internaţionale implicate în infracţiuni de natură financiară şi economică asociate fenomenului drogurilor.

3

Plasarea României pe principalele căi de acces ale drogurilor dinspre Orient spre Europa Occidentală („Ruta Balcanică”, „Drumul Mătăsii”, „Calea Americii de Sud”) a transformat ţara noastră atât într-un teritoriu de tranzit şi de depozitare, cât şi într-o piaţă de desfacere a acestora. Această realitate este evidenţiată şi de mai nou organizata rută a drogurilor sintetice care tranzitează România şi prin care Europa Occidentală furnizează Orientului Apropiat şi Mijlociu astfel de droguri.

Statele membre şi Comisia Europeană au dezvoltat permanent politici antidrog comune, menite să confere un mod de abordare unitar, echilibrat şi complex la flagelul drogurilor. Aceste politici au avut la bază ipoteza că problema drogurilor reprezintă un fenomen transnaţional care poate fi abordat doar în context global şi cu susţinere necondiţionată a tuturor actorilor implicaţi.

Totodată, măsurile întreprinse la nivel european au fost complementare sau în concordanţă cu alte politici sau documente de poziţie adoptate de organizaţii internaţionale, în special cu Convenţiile UN şi Declaraţia Politică a UN adoptată în anul 2009.

În domeniul combaterii consumului şi traficului de droguri, România a participat activ la identificarea şi adoptarea de măsuri comune de reacţie la nivel european în conformitate cu tendinţele şi riscurile semnalate, prin asigurarea unei coordonări eficiente a activităţilor derulate pe plan naţional cu cele similare derulate de partenerii europeni.

Reînfiinţarea unui sistem de coordonare naţional în domeniul drogurilor, în baza H.G. nr. 461/2011 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale Antidrog, a reprezentat reînnoirea angajamentului României în lupta împotriva producţiei, traficului şi consumului ilicit de droguri, exprimat în concordanţă cu angajamentele asumate prin documentele juridice internaţionale adoptate la nivelul Organizaţiei Naţiunilor Unite, al Consiliului Europei şi al Uniunii Europene, şi prin documente bilaterale sau multilaterale la care ţara noastră este parte.

Pornind de la experienţa acumulată de-a lungul timpului şi previzionând tendinţele fenomenului drogurilor, activităţile Agenţiei Naţionale Antidrog sunt direcţionate către permanenta adaptare a răspunsului naţional în planul politicilor la noile evoluţii înregistrate la nivel mondial şi dezbătute în cadrul diferitelor grupuri de lucru la nivelul Uniunii Europene, precum şi la nivel internaţional sau regional.

Cooperare internaţională 2013-2020

Consolidarea şi dezvoltarea capacităţii instituţionale a autorităţilor româneşti de contracarare a fenomenului drogurilor prin adaptarea, implementarea şi transferul unor modele de bună practică dezvoltate în state membre ale Uniunii Europene, la nivel internaţional şi naţional vor constitui o preocupare constantă, astfel încât acestea să confere la nivelul Europei de Sud-Est un exemplu de eficienţă în cooperarea naţională în combaterea acestui flagel.

În plan regional, România continuă şi va uzita de bunele relaţii de vecinătate existente cu toate ţările pentru a promova şi dezvolta măsuri ce vizează abordarea comună şi integrată a fenomenului drogurilor şi construcţia instituţională în combaterea şi prevenirea traficului şi consumului de droguri, dar şi a deturnării precursorilor.

Pentru perioada 2013–2020, se urmăreşte consolidarea poziţiei României ca partener activ în efortul mondial de reducere a cererii şi ofertei de droguri, prin recunoaşterea contribuţiei permanente în prevenirea şi combaterea acestui flagel, atât în planul relaţiilor cu statele membre UE şi mecanismele europene de coordonare a politicilor antidrog, cât şi la nivelul forurilor internaţionale, respectiv prin stabilirea sau dezvoltarea de relaţii cu organismele internaţionale de profil, dar şi prin prisma relaţiilor bilaterale cu state aflate pe rutele transnaţionale ale drogurilor.

SERVICIUL RELAŢII INTERNAŢIONALE ŞI PROGRAME

4

Agenţia Naţională Antidrog, în parteneriat cu Asociaţia Carusel, organizează campania de reducere

a riscurilor asociate consumului de droguri „FĂRĂ RISCURI ÎN PLUS!”

Campania este sprijinită şi de alte organizaţii neguvernamentale cu experienţă în domeniu, cum ar fi Asociaţia Română Anti-SIDA, Alianţa pentru Lupta Împotriva Alcoolismului şi Toxicomaniilor, Samusocial, Romanian Angel Appeal şi Love Plus (Population Services International).

Sponsorii campaniei sunt Compania DAAS România şi International Police Association – România.

Aceasta este cea de-a VI-a campanie estivală iniţiată de Agenţia Naţională Antidrog pe litoralul Mării Negre şi cea de-a III-a campanie de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri în Vama Veche.

Contextul organizării acestei campanii este relevant din punct de vedere al prevalenţei consumului de droguri la nivel naţional şi al studiilor referitoare la comportamentele vizând HIV şi hepatitele virale de tip B şi C în rândul consumatorilor de droguri injectabile1.

1 - Rezultatele studiului în populaţia generală – ANA, 2010: – Prevalenţa consumului oricărui tip de drog ilegal în rândul populaţiei de 15-64 ani de-a lungul vieţii este de cca 4,1% (comparativ cu 1,7% în 2007). – Dintre drogurile ilegale, cel mai consumat este canabisul, într-un procent de 1,6% (faţă de 1,5% în 2007 şi 1,7% în 2004), urmat de ecstasy – 0,7% (faţă de 0,4% în 2007 şi 0,3% în 2004), heroină – 0,3% (faţă de 0,1% în 2007 şi 0,2% în 2004), cocaină (în ambele forme – bază sau crack) – 0,3% (faţă de 0,1% în 2007 şi 0,4% în 2004), LSD– 0,1% (faţă de 0,1% în 2007 şi 0,2% în 2004). – Rezultatele comparative ale anchetelor de supraveghere serologică şi comportamentală vizând HIV şi hepatitele virale de tip B şi C în rândul consumatorilor de droguri injectabile din Bucureşti şi Ilfov – ANA, UNODC, RAA:

Dacă în anul 2009 principalul drog injectat era heroina în proporţie de 75%, în anul 2010 s-a constatat policonsum de heroină cu etnobotanice în proporţie de 76%;

Dacă în anul 2009 rata de folosire în comun a seringilor era de 5%, în anul 2010 aceasta a crescut la 24%; Dacă în anul 2009 un procent de 83% aveau virusul hepatitei C, în anul 2010 procentul a crescut la 88%.

– Rezultatele analizei „Tendinţe în calea de transmitere a HIV în România, 2007-2011”, realizată de Compartimentul pentru Monitorizarea şi Evaluarea infecţiei HIV/SIDA în România – INBI „Prof. dr. M. Balş”

Dacă în anii 2007-2009, procentul de consumatori de droguri injectabile din totalul persoanelor nou infectate cu HIV era în jur de 1%, acesta a crescut la 2,7 % în 2010 şi la 18,4% în 2011;

Datele oficiale arată 114 noi cazuri de HIV din rândul consumatorilor de droguri injectabile în anul 2011.

5

Vama Veche este cunoscută pentru atmosfera boemă şi nonconformistă, fapt ce atrage un număr mare de tineri, creându-se astfel condiţiile unui consum riscant de droguri legale şi ilegale.

„FĂRĂ RISCURI ÎN PLUS!” este o campanie de prevenire şi de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri, adresată în primul rând persoanelor care deja au iniţiat consumul. Conceptul de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri este o abordare de sănătate publică, ce se concentrează mai mult pe reducerea consecinţelor nefavorabile (negative) ale consumului de droguri decât pe eliminarea consumului sau pe abstinenţă.

Campania are următoarele obiective:

1. reducerea riscurilor asociate consumului de droguri în rândul tinerilor aflaţi în Vama Veche;

2. promovarea serviciilor pentru tratamentul dependenţei de droguri;

3. promovarea conceptului de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri, ca abordare de sănătate publică şi de destigmatizare a consumatorilor de droguri.

Din punct de vedere al conceptului de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri, activităţile desfăşurate în această campanie sunt următoarele:

– informare, educare şi consiliere în vederea reducerii riscurilor asociate consumului de droguri;

– schimb de seringi;

– distribuire de prezervative;

– apelare servicii de asistenţă medicală, psihologică şi socială.

Echipa de implementare va fi compusă din medici, psihologi, asistenţi sociali şi jurişti, care vor reprezenta atât Agenţia Naţională Antidrog, cât şi Asociaţia Carusel.

Echipa campaniei va amplasa un cort ca punct fix de lucru de la care se va pleca pe teren (plajă şi terase) pentru a distribui pliante şi a discuta cu tinerii despre riscurile asociate consumului de droguri.

În România, sistemul de asistenţă medicală, psihologică şi socială adresat consumatorilor de droguri este împărţit pe trei niveluri de intervenţie. Primul nivel reprezintă principala cale de acces la sistemul de asistenţă, având ca obiectiv general reducerea riscurilor asociate consumului de droguri.

Importanţa acestui nivel este subliniată de intrarea în contact şi atragerea populaţiei din afara reţelei de tratament, asigurarea vigilenţei epidemiologice, reducerea consecinţelor negative ale consumului de droguri, diminuarea conflictelor sociale, facilitarea creşterii motivaţiei pentru schimbare în scopul iniţierii unui tratament adecvat.

SERVICIUL REDUCEREA CERERII DE DROGURI

6

STUDIUL ÎN ŞCOLI PRIVIND CONSUMUL DE DROGURI ILICITE – ESPAD 2011 –

„Studiul naţional în şcoli privind consumul de tutun, alcool, şi droguri”, identificat uzual prin abrevierea ESPAD, a fost iniţiat în anul 1993 de către Consiliul Suedez de Informaţii privind Alcoolul şi alte Droguri (CAN – Swedish Council for Information on Alcohol and other Drugs, Stockholm/Suedia) şi Consiliul Europei – Co-operation Group to Combat Drug Abuse and Ilicit Trafficking in Drugs (Pompidou Group). Studiul se desfăşoară la un interval de 4 ani, pe grupuri-ţintă, formate din adolescenţi cu vârsta de 16 ani, ce urmează cursurile de zi ale învăţământului liceal, cu scopul de a obţine, la nivel european, date comparabile privind cunoştinţele, atitudinile şi practicile acestor elevi în privinţa consumului de droguri, făcând posibilă conturarea unor tendinţe privind caracteristicile consumului la acest segment de vârstă, la nivel naţional şi european.

România a intrat în acest proiect începând cu anul 1999, alăturându-se astfel celorlalte state europene participante, iar Agenţia Naţională Antidrog devine parteneră în elaborarea studiului ESPAD din anul 2007.

Ultimul studiu a fost realizat în anul 2011 de către Şcoala Naţională de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar (SNSPMPDSB), coordonatorul proiectului, şi Agenţia Naţională Antidrog (ANA) care a desfăşurat etapa de colectare în teren şi de constituire a bazei de date. În acest proiect

s-a beneficiat de sprijinul şi colaborarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin inspectoratele şcolare judeţene, directorii şcolilor şi diriginţii claselor selecţionate. Datele cuprinse în studiul ESPAD realizat în România, în anul 2011, privesc consumul de alcool, tutun, droguri ilicite şi SNPP. Pentru acest studiu s-au luat în considerare adolescenţii născuţi în anul 1995, eşantionul fiind de 2770 de elevi (1.279 băieţi şi 1.491 fete), selectaţi dintr-un eşantion de 149 şcoli (268 clase a IX-a şi a X-a). Perioada de colectare a datelor a fost iunie 2011.

Sinteza de faţă urmăreşte prezentarea tendinţelor evidenţiate la nivel naţional, precum şi prezentarea datelor obţinute în România, comparativ cu media europeană privind consumul de droguri ilicite.

1. Prevalenţa consumului oricărui tip de drog ilicit cel puţin o dată în viaţă, se constată:

– prevalenţa consumului oricărui tip de drog ilicit cel puţin o dată în viaţă, în rândul populaţiei şcolare de 16 ani din România, este de 10%, fiind relativ scăzută şi situându-se cu 8 procente sub media europeană (18%);

– în funcţie de valoarea prevalenţei consumului de-a lungul vieţii a oricărui tip de drog ilicit, înregistrată în rândul elevilor de 16 ani, România se situează între ultimele 10 state europene;

7

– la nivel naţional, în România se constată o creştere a consumului experimental de droguri ilicite, comparativ cu ESPAD 2007, de la 5% la 10%;

– cea mai mare prevalenţă (7%) a înregistrat-o consumul de canabis şi substanţe inhalante, care se află, însă, sub media europeană (canabis 17% şi substanţe inhalante 9%);

– consumul de ecstasy se situează cu un procent sub media europeană (2% comparativ cu 3% media europeană), dar faţă de anul 2007, la nivel naţional îşi dublează valoarea.

2. Prevalenţa consumului de canabis/ haşiş, substanţe inhalante şi ecstasy în ultimul an:

La nivel naţional, prevalenţa consumului de canabis/haşiş este de 6%, fiind sub jumătatea mediei europene (în valoare de 13%), iar cea privind substanţele inhalante (4%) şi ecstasy (1%) se situează cu un procent sub media europeană (5%, respectiv 2%).

3. Prevalenţa consumului de canabis/ haşiş, substanţe inhalante şi ecstasy, în ultima lună:

– consumul actual de substanţe inhalante şi cel de ecstasy se plasează la nivelul mediei europene stabilite pentru cele două tipuri de droguri: 2% – substanţe inhalante, 1% – ecstasy.

– în cazul consumului de canabis/haşiş se remarcă o valoare la nivel naţional de 2%, sub media europeană (7%).

La nivel naţional se pot contura următoarele tendinţe:

Pentru prevalenţa consumului oricărui tip de drog ilicit cel puţin o dată în viaţă, cele mai mari creşteri au fost înregistrate în cazul consumului de canabis/haşiş şi substanţe inhalante (7%), în creştere faţă anul 2007 (4%); consumul de ecstasy în anul 2011 de 2%, în creştere faţă de anul 2007 (1%);

Prevalenţa consumului de canabis/haşiş, substanţe inhalante, ecstasy în ultimul an – se observă la consumul de canabis/haşiş (6%) o triplare faţă de anul 2007 (2%), consumul de substanţe inhalante s-a dublat faţă de anul 2007, ajungând la 4% din populaţia analizată, în timp ce consumul de ecstasy nu s-a modificat semnificativ, urmând totuşi un trend ascendent de la 0,6% (2007) la 1% (2011).

Prevalenţa consumului de canabis/haşiş, substanţe inhalante, ecstasy în ultima lună – se constată creşteri pentru canabis/ haşiş (2% faţă de 1% în anul 2007), pentru substanţe inhalante (2% faţă de 0,8% în anul 2007) şi pentru ecstasy (1% faţă de 0,5% în anul 2007).

SERVICIUL OBSERVATORUL ROMÂN DE DROGURI ŞI TOXICOMANIE

8

Identificarea şi valorificarea bunurilor confiscate reprezintă un obiectiv specific al Planului de acţiune pentru implementarea Strategiei Naţionale Antidrog în perioada 2010-2012, fiind menţionat la punctul 5 din cadrul Capitolului II – Reducerea ofertei de droguri în sensul intensificării măsurilor de identificare, sechestrare şi confiscare a bunurilor folosite la săvârşirea infracţiunilor de trafic ilicit de droguri şi precursori şi a produselor acestor infracţiuni şi folosirea eficientă a fondurilor realizate din valorificarea acestora pentru susţinerea activităţilor de reducere a cererii şi ofertei de droguri.

Această problematică este şi o prioritate a Uniunii Europene şi a organizaţiilor internaţionale cu atribuţii în domeniul drogurilor, cum sunt Grupul Pompidou sau Biroul Naţiunilor Unite privind Drogurile şi Criminalitatea (UNODC), fiind inclusă în documente strategice proprii şi în diverse rapoarte date publicităţii (Strategia UE privind drogurile 2005-2012, Planul de acţiune pe droguri 2009-2012, Pactul European de combatere a traficului internaţional de droguri, Comunicarea Comisiei Europene Spre un răspuns european mai ferm la problema

drogurilor şi Documentul de politică privind sprijinul personalului desemnat cu elaborarea acesteia în scopul dezvoltării de politici coerente pentru drogurile licite şi ilicite adoptat cu ocazia, celei de-a 69-a reuniuni a corespondenţilor permanenţi ai Grupului Pompidou – 12-14 decembrie 2011, Ljubljana-Slovenia, Raportul Global în domeniul drogurilor 2011 etc.). Din punct de vedere legislativ, problematica bunurilor confiscate ca urmare a săvârşirii infracţiunilor la regimul drogurilor şi precursorilor este abordată de Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri (art. 17, alin. 3) şi de Legea nr. 381/2004 privind unele măsuri financiare în domeniul prevenirii şi combaterii traficului şi consumului ilicit de droguri. În conformitate cu Legea nr. 381/2004, bunurile confiscate ca urmare a săvârşirii infracţiunilor la regimul drogurilor şi precursorilor se declară cu această menţiune şi se valorifică în condiţiile stabilite de Ordonanţa Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, iar sumele rezultate din valorificarea acestor bunuri constituie venituri ale bugetului de stat

PROBLEMATICA BUNURILOR CONFISCATE CA URMARE A SĂVÂRŞIRII INFRACŢIUNILOR LA REGIMUL DROGURILOR ŞI PRECURSORILOR

9

şi se evidenţiază în cont separat în bugetul de stat.

Potrivit art. 5 al Legii 381/2004, Agenţia Naţională Antidrog are următoarele atribuţii:

ţine evidenţa hotărârilor judecătoreşti prin care se dispune confiscarea bunurilor supuse dispoziţiilor prezentei legi, comunicate de către instanţele de judecată;

elaborează programele şi proiectele ce vor fi finanţate, în funcţie de priorităţile prevăzute în Strategia Naţională Antidrog;

solicită comisiei interministeriale constituite pe lângă Secretariatul General al Guvernului, în temeiul art. 13 alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 128/1998, cu modificările şi completările ulterioare (prin Ordonanţa Guvernului nr. 14/2007), transmiterea cu titlu gratuit a unor bunuri aflate sub incidenţa acestei legi;

solicită Ministerului Finanţelor Publice atribuirea cu titlu gratuit a altor categorii de bunuri confiscate ca urmare a săvârşirii infracţiunilor la regimul drogurilor şi precursorilor, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 128/1998, cu modificările şi completările ulterioare.

Pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 381/2004 pe perioada unui an calendaristic, este imperios necesar să se cunoască: situaţia exactă a tuturor bunurilor confiscate, stadiul valorificării bunurilor, sumele provenite din valorificarea acestora şi situaţia contului creat pentru acest scop la bugetul de stat.

În urma analizei hotărârilor judecătoreşti rămase definitive, transmise Agenţiei Naţionale Antidrog, au fost constatate următoarele:

lipsa unei evidenţe exacte în ceea ce priveşte cuantumul sumelor de bani confiscate şi al banilor rezultaţi din valorificarea bunurilor provenite din infracţiuni săvârşite la regimul drogurilor şi precursorilor concomitent cu lipsa de corelare a prevederilor legale pe acest segment;

lipsa unei monitorizări riguroase în ceea ce priveşte circuitul valorificării bunurilor confiscate şi al banilor rezultaţi din valorificarea acestor bunuri aşa cum este prevăzut de Ordonanţa Guvernului nr. 14/2007.

factorul timp condiţionează cerinţele necesare valorificării prevederilor legale. În acest sens, se impune stabilirea unui termen de comunicare a hotărârilor judecătoreşti definitive, astfel încât situaţiile întocmite să fie cât mai exacte, iar sumele de bani şi bunurile confiscate să poată fi identificate şi valorificate corespunzător în timp util.

În vederea identificării unor soluţii la aspectele constatate şi în scopul valorificării optime a prevederilor Legii nr. 381/2004, Agenţia Naţională Antidrog a organizat la finele anului 2011 un grup de lucru la care au fost invitaţi toţi partenerii instituţionali cu atribuţii pe acest segment de activitate. În urma discuţiilor s-a agreat în unanimitate necesitatea permanentizării relaţiilor instituţionale între Agenţia Naţională Antidrog, Ministerul Justiţiei – Biroul Naţional pentru Recuperarea Creanţelor şi Ministerul Finanţelor Publice, pentru o evidenţă cât mai exactă a hotărârilor judecătoreşti rămase definitive.

Totodată, la nivelul Agenţiei Naţionale Antidrog a fost creată Baza naţională centralizată de date în domeniul bunurilor confiscate. Aceasta are ca scop ţinerea unei evidenţe centralizate a hotărârilor judecătoreşti rămase definitive şi facilitarea întocmirii de rapoarte şi analize statistice pentru identificarea bunurilor confiscate ca urmare a săvârşirii infracţiunilor la regimul drogurilor şi precursorilor şi a sumelor rezultate din valorificarea acestora.

În prezent, la nivel european, potrivit Comunicării publicate în data de 25 octombrie 2011, Comisia Europeană intenţionează să elaboreze o nouă legislaţie europeană în materie de confiscare, recuperare a bunurilor obţinute din activităţi infracţionale şi recunoaşterea reciprocă a hotărârilor privind indisponibilizarea şi confiscarea bunurilor, întrucât câştigul financiar constituie principalul motiv care stă la baza criminalităţii organizate transfrontaliere.

SERVICIUL MONITORIZAREA REDUCERII OFERTEI DE DROGURI

10

DRUGNET EUROPE DROGURILE ÎN OBIECTIVUL NR. 23

Informare a Observatorului European pentru Droguri şi Toxicomanie

Reducerea cererii de droguri: dovezi la nivel mondial pentru acţiuni locale

Dezvoltarea unor intervenţii de reducere a cererii bazate pe dovezi reprezintă un obiectiv primordial al politicii în domeniul drogurilor la nivel naţional, al Uniunii Europene (UE) şi la nivel global. Se utilizează un discurs special, cu un set propriu de concepte, pentru a discuta punerea în aplicare a acestui obiectiv, inclusiv termeni precum: bune practici, standarde de calitate, orientări, protocoale, sisteme de acreditare şi evaluare comparativă. Prezenta lucrare oferă cititorilor definiţii clare ale termenilor utilizaţi, subliniind, totodată, realizările şi problemele actuale legate de transpunerea cunoştinţelor ştiinţifice în practică în domeniul reducerii cererii de droguri. O atenţie specială este acordată „celor mai bune practici” datorită popularităţii în creştere şi importanţei acestui concept în Europa.

Temele analizate:

1. Înţelegerea bunelor practici O definiţie a conceptului de „bune practici” a fost dezvoltată recent de un grup de experţi europeni convocat de Observatorul European pentru Droguri şi Toxicomanie (OEDT). Pe scurt, cele mai bune practici înseamnă cea mai bună aplicare a dovezilor disponibile la activităţile actuale în domeniul drogurilor. O serie de factori au fost identificaţi ca având o

contribuţie în calificarea unei intervenţii drept „bună practică”. În concluzie, o intervenţie privind bunele practici se bazează pe cele mai solide dovezi ştiinţifice disponibile cu privire la ceea ce este cunoscut ca având efect în obţinerea unor rezultate de succes, fiind adaptată nevoilor celor cărora i se adresează.

2. Orientări şi standarde: instrumente uzuale de promovare a bunelor practici

Cea mai uzitată strategie de promovare a bunelor practici din Europa o reprezintă elaborarea de

11

orientări şi standarde. Până în anul 2011, în întreaga regiune au fost identificate peste 143 de seturi de orientări privind tratamentul împotriva dependenţei de droguri, multe dintre acestea în domeniul tratamentului de substituţie pentru opiacee. În multe cazuri, elaborarea unor noi orientări sau standarde se bazează acum pe utilizarea exemplelor naţionale existente (cu condiţia ca acestea să fie bazate pe dovezi) şi pe adaptarea acestora la contextul local, prin urmare, economisind resurse. 3. Accesarea şi utilizarea dovezilor ştiinţifice Numărul studiilor privind eficacitatea intervenţiilor legate de consumul de droguri a crescut în ultimii 50 de ani, creând nevoia unei sinteze de înaltă calitate. La sfârşitul anilor 1990, a fost înfiinţat un grup editorial pe probleme de droguri şi alcool în cadrul Cochrane Collaboration (o organizaţie internaţională non-profit care se ocupă de pregătirea, întreţinerea şi promovarea accesibilităţii evaluărilor sistematice privind efectele asistenţei medicale). 4. Învăţare reciprocă – standarde minime de calitate pentru Europa Un proiect recent finanţat de Uniunea Europeana (UE) a elaborat o serie de standarde minime de calitate europene (EQUS) pentru prevenirea, tratarea şi reducerea riscurilor asociate consumului de droguri, reunind experţi şi părţi interesate din Europa şi din ţări terţe cu scopul de a propune liste de standarde minime bazate pe dovezi şi consens. Standardele de calitate europene pentru prevenirea consumului de droguri au fost adaptate pentru a alcătui componenta de prevenţie/ prevenire a studiului, acestea fiind publicate de OEDT în luna decembrie a anului 2011 în seria sa Manuale şi sunt disponibile

pentru a fi descărcate şi comandate gratuit de pe site-ul web OEDT la http://www.emcdda.europa. eu/publications/manuals/prevention-standards. 5. Punerea în aplicare a dovezilor prin orientări, standarde şi alte instrumente Transpunerea cu succes a dovezilor în practică prin intermediul orientărilor şi standardelor necesită atât planificare, cât şi o abordare pro-activă. Se utilizează o gamă largă de activităţi pentru a transpune dovezile în acţiuni şi au apărut mai multe discipline ştiinţifice noi care tratează în mod direct acest subiect, de exemplu: ştiinţa translaţională, transferul de cunoştinţe şi mobilizarea cunoştinţelor. 6. Etapele următoare: identificarea lacunelor şi analizarea noilor probleme Evoluţiile cercetării în domeniul drogurilor şi ale practicilor bazate pe dovezi au condus la crearea unor noi instrumente pentru creşterea eficacităţii răspunsului Europei la problemele legate de droguri. OEDT şi partenerii săi se angajează să desfăşoare o analiză a lacunelor din domeniul bunelor practici şi să sprijine în mod activ asocierea cunoştinţelor la nivel global cu practicile locale din Europa, fie prin diseminarea pro-activă a dovezilor, prin sprijinirea adaptării orientărilor, fie prin promovarea evaluării impactului şi a schimbului de experienţe. Materialul prezentat este disponibil accesând link-ul de mai jos: http://www.emcdda.europa.eu/attachements.cfm/att_184058_RO_188813_2010_5239_DRUGS_IN_FOCUS_NR_23_DEP_RO.pdf

COMPARTIMENTUL CENTRUL NAŢIONAL DE FORMARE ŞI DOCUMENTARE

12

APARIŢII EDITORIALE

Note NIDA – Volumul 24, Nr. 2

Nr. publicaţiei: 12-7832 Data publicaţiei: Aprilie 2012 Autor: Institutul Naţional împotriva Abuzul de Droguri din Statele Unite ale Americii

Include rapoarte din domeniul cercetării inovatoare, perspective noi legate de modul în care strategia cognitiv-comportamentală

reduce craving-ul şi benzodiazepinele generează dependenţă; rolul exerciţiului în reducerea dorinţei de a căuta droguri şi a incidenţei recăderilor; eficacitatea vizitelor asistenţilor medicali la domiciliul mamelor cu venituri reduse şi multe altele.

Cuprins:

1. Perspectiva directorului

Cercetarea se concentrează pe grupuri cu niveluri crescute ale fumatului.

2. Articole recomandate

Strategia cognitivă de reducere a craving-ului prin modificarea activităţii creierului;

Mecanismul binecunoscut ce stă la baza proprietăţilor adictive ale benzodiazepinelor;

Activitatea fizică reduce posibilitatea reluării consumului de cocaină în cadrul testelor efectuate pe animale;

Vizitele asistenţilor medicali la domiciliul mamelor cu venituri mici generează efecte benefice pe termen lung.

3. NIDA la locul de muncă

Programul de cercetare privind femeile şi diferenţele dintre sexe.

4. Dosarele de cercetare

Ameliorarea tulburărilor de stres post-traumatic poate îmbunătăţi tratamentul dependentei;

13

Rata mare de migraţie de personal printre consilierii în adicţie.

5. Dovezi grafice

Fumătorii de tutun prezintă o probabilitate foarte mare de tranziţie către dependenţă.

6. Actualizări

Tratamentul antiretroviral reduce răspândirea HIV în rândul consumatorilor de droguri injectabile;

Voucherele îmbunătăţesc gradul de abstinenţă al mamelor fumătoare şi greutatea nou-născuţilor.

Acest material este disponibil accesând link-ul de mai jos:

http://www.drugabuse.gov/news-events/nida-notes/nida-notes-print-issues/latest-print-issues/volume-24-number-2-april-2012

HIV/SIDA (Rapoarte de cercetare)

Publicat în martie 2006, revizuit în iulie 2012

Explorează legătura dintre consumul de droguri şi HIV/SIDA şi discută despre opţiuni de tratament, populaţiile la risc, tendinţele în domeniul HIV/SIDA şi ce este de făcut pentru a contracara aceste tendinţe.

Prescrierea de medicamente

Publicat în iunie 2009, revizuit în mai 2012.

Oferă o imagine de ansamblu asupra medicamentelor cu conţinut opioid, eliberate pe bază de prescripţie medicală de care se face cel mai frecvent abuz, depresoarele şi stimulenţii sistemului nervos central şi explică

modul în care acestea afectează creierul, tratamente disponibile şi rapoarte legate de consumul acestor substanţe.

Substanţe noi cu efecte psihoactive (Marijuana sintetică)

Publicat în ianuarie 2011, revizuit în mai 2012.

Oferă informaţii despre substanţele noi, o familie de amestecuri de plante care produc efecte similare marijuanei, inclusiv despre modul în care sunt consumate, efectele posibile asupra sănătăţii, precum şi asupra sănătăţii publice.

HIV/SIDA şi consumul de droguri: Epidemii încrucişate – revizuită în mai 2012.

Descrie modul în care oamenii care se angajează în consumul de droguri sau comportamente de mare risc asociate consumului de droguri se expun, de asemenea, riscului de contractare sau transmitere a HIV/SIDA sau a altor boli infecţioase.

Principiile de tratament în abuzul de droguri pentru populaţiile vizate de justiţia penală – un ghid bazat pe cercetare

Publicat în septembrie 2006, revizuit în ianuarie 2012.

Prezintă principiile bazate pe dovezi ştiinţifice utilizate în tratamentul dependenţei, care pot fundamenta programe de tratament şi de servicii în contextul justiţiei penale.

Publicaţiile de mai sus sunt disponibile accesând link-ul de mai jos: http://www.drugabuse.gov/ publications/term/114/Trends%20and%20Statistics

COMPARTIMENTUL CENTRUL NAŢIONAL DE FORMARE ŞI DOCUMENTARE

14

COLECTIVUL DE REDACŢIE

Coordonator: chestor de poliţie Sorin Oprea

scms. de poliţie Gabriela Trifan insp. de poliţie Camelia Dinică sinsp. de poliţie Cornelia Rotaru p.c. Radu Pop p.c. Carmen Căpitănescu p.c. Adelina Dorache