Analiza instruirii fotbalistilor cu varste de 15 - 16 ani

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Analiza instruirii fotbalistilor cu varste de 15 - 16 ani

CAPITOLUL 1

INTRODUCERE

Fotbalul, iată o disciplină sportivă mai mult decât probabil cu cea mai răspândită arie

de dezvoltare din lume, dacă ţinem seama ca în aproape toate ţările se desfăşoară un

campionat naţional, dacă ne mai gândim că primul vizitator al lunii, americanul Neil

Armstrong nu gaseă altă comparatie a zonei în care aselenizase la 20 iulie 1969 decât cea cu

un teren de … fotbal.

Jocul de fotbal este un fenomen social de suprastructură internaţională care obligă pe

toţi participanţii, respectiv pe toate şcolile sau echipele de club, să se întreacă în condiţii

egale, indiferent de locul de pe glob, de sistemele politice, religioase, culoare sau rasă,

demonstrând că fotbalul este internaţional în conţinutul sau specific.

Marea popularitate de care se bucură jocul de fotbal pe intreg globul se datorează şi

îndemânării cu care jucătorii fac faţă unor situaţii deosebit de complexe din timpul jocului.

Dincolo de pasiuni şi satisfacţii, el se adresează unor virtuţi profund umane: loialitate, curaj,

cinste, prietenie, forţă, inteligenţă, măiestrie.

Stadiul atins în prezent de evoluţia jocului de fotbal pe plan mondial, ca rezultat al

eforturilor şi preocupărilor specialiştilor şi jucătorilor pentru perfecţionarea continuă a

jocului, a dus inevitabil la conturarea unor idei şi soluţii noi, precis stabilite cu privire la

maniera de joc, la sistemul de pregătire, formare şi selecţie a jucătorilor.

Fotbalul de performanţă modern este caracterizat prin perfecţionarea lui la toţi factorii

antrenamentului : pregătire fizică, tehnică, tactică, teoretică si psihică. Fotbalul este singurul

domeniu în care improvizaţia individuală devine colectivă.

Trebuie să reţinem faptul că visul oricărui copil este acela de a fi selectionat in echipa

sa preferata unde, trecand prin diferite etape de pregatire sa ajunga pe cele mai inalte culmi

ale performantei

1.1. Importanţa şi actualitatea temei

Pagina 1 din 36


Întreg parcursul drumului, începând cu depistarea şi iniţierea copilului in fotbal,

continuând cu formarea şi promovarea sa, este dominant incontestabil de personalitatea celui

numit şlefuitor de talente, figura centrală a oricărei şcoli de fotbal care se respectă.

Antrenorul trebuie să-şi propună formarea unui jucător care să poată gândi, adică să

fie în stare să se adapteze foarte bine la diferitele situaţii care se verifică într-un concurs.

Antrenorul de copii şi juniori este pivotul in jurul căruia se formează colectivul numit

echipă, locul unde mai târziu va răsări schimbul de mâine.

Antrenorul va trebui să cunoască bine problematicile legate de diferitele etape de

vârstă, pentru a-şi putea programa proiectul tehnico-educativ, raportat la o etapă de evoluţie

bine precizată a propriului grup-echipă.

Pregătirea sportivă a juniorilor va fi orientată preponderent spre îmbunătăţirea şi

perfecţionarea fiecărui element de joc în parte, în timp ce jocul propriu-zis va servi în special

ca mijloc de combinare a acestor elemente în proporţii cât mai precise.

In fotbalul actual jucătorul care intră in posesia mingiei devine coordonator de joc

indiferent de postul pe care evoluează.

Acesta trebuie să posede mijloace tehnice şi tactice specifice jocului de atac, şl de

apărare şi totodată, trebuie să aibă viteză, forţă şi rezistenţă sporite.

Datorită modificărilor survenite în ceea ce priveşte sistemul de joc, dinamica jocului

şi cerinţele tot mai ample pe fiecare post, se impune o mai bună pregătire tehnică şi fizică a

tuturor jucătorilor pentru a putea face faţă situaţiilor dificile cu care se confruntă.

Preluarea, conducerea şi pasarea mingii in cele mai dificile situaţii, arta de a dribla

adversarii, numărul mare şi varietatea deprinderilor motrice specifice fotbalului sunt elemente

cu care jucătorii pot decide soarta unui joc.

1.2. Scopul lucrării

Întreg procesul de iniţiere si consolidare a jocului de fotbal trebuie să se realizeze la

vârsta junioratului.

Importanţa deosebită a selecţiei şi pregătirii la această perioadă de vârstă constă

tocmai în cunoaşterea particularităţilor specifice jucătorilor, fiind segmentul cel mai fragil şi

dinamic în evoluţia sa psiho-morfo-fiziologică, dar şi cea socială.

Lucrarea de faţă îşi propune îmbunătăţirea metodologiei de lucru in cadrul programei

de antrenament la grupele de juniori. Calitatea procesului instructiv-educativ la această grupă

Pagina 2 din 36


de vârstă 15-16 ani(care împreună cu celelalte grupe de vârstă constituie baza de masă a

fotbalului de performanţă) reprezintă un factor hotărâtor al asigurării în perspectivă a

capacităţii superioare de performanţă a jucătorilor.

CAPITOLUL 2

FUNDAMENTAREA TEORETICO-METODICĂ A LUCRĂRII

2.1. Caracteristici generale privind selecţia

Selecţionarea componenţilor echipelor constituie o problemă relativ dificilă, deoarece

particularităţile morfologice şi funcţionale caracteristice vârstei 15-16 ani creează unele

dificultăţi în depistarea elementelor cu perspectivă de afirmare.Indicii concreţi ai dezvoltării

unor calităţi motrice specifice jocului de fotbal practicat de seniori, de exemplu rezistenţa şi

forţa, la această vârstă sunt insuficienţi dezvoltaţi.Aceeaşi stare de lucruri poate fi semnalată

şi la unele procese psihice, ca de exemplu concentrarea îndelungată a atenţiei asupra unui

mare volum de acţiuni, tenacitate în urmarirea scopului, calităţi puţin pregnante la vârsta de

15-16 ani.

Cu toate acestea cunoscându-se legile creşterii şi dezvoltării organismului şi pe baza

experienţei acumulate, selecţia iniţială poate fi rodnică în majoritatea cazurilor, desigur dacă

se respectă cerinţele şi criteriile obiective.

Astfel, una din cerintele fundamentale ale selecţionării copiilor constă in caracterul

continuu al acesteia. Cu alte cuvinte,componenta unei echipe nu este aceeasi pentru

totdeauna. Caracterul relativ variabil al componentul echipelor de copii si juniori nu trebuie

sa alarmeze antrenorii, să considere că se abat de la normele metodice fundamentale ci,

dimpotrivă, trebuie sa-l înteleagă ca fiind un proces obiectiv necesar.

Deoarece această perioadă corespunde adolescenţei, impune din partea antrenorilor o

activitate atentă, diversificată educaţional, păstrând în permanenţă legătura cu familia şi

şcoala. Antrenorilor nu trebuie să le rămână indiferent „antrenamentul invizibil” care

cuprinde şi calitatea anturajelor frecventate de juniorii lor, programul zilnic, alimentaţia,

odihna,etc.

Din metodologia modernă a procesului insrtuctiv-educativ, modelarea constituie una

din cuceririle cercetărilor-teoreticienilor şi practicienilor(care a fost verificată în practică).

Pagina 3 din 36


Începând cu selecţia secundară, majoritatea obiectivelor propuse nu pot fi îndeplinite

decât prin selectarea şi propunerea unor “modele”,pentru aproape toate componentele

antrenamentului, particulare pentru fiecare eşalon de vârstă şi valoare sportivă.

Astfel, utilizarea modelelor de selecţie sportivă a reprezentat un moment semnificativ

pentru dezvoltarea gândirii metodice, concretizat prin aplicarea unei metode generale la un

domeniu particular, respectiv fotbal. Putem spune că este o primă fază de studiere a unor

sisteme complexe cu ajutorul altora simplificate, adică, modelele. Modelele sunt judicios

elaborate în scopul depistării şi pregătirii viitorilor fotbalişti de performanţă, în urma

colaborării diagnozei cu prognoza capacităţii subiecţilor.

Una din principalele cerinţe ale strategiei de atragere şi selecţie se referă la vârsta

optimă de cuprindere a copiilor în activitatea fotbalistică organizată în cadrul unor unităţi

specializate (cluburi sportive şcolare, clase speciale etc.).

Întreaga strategie de selecţie, prevăzută ca un sistem dinamic, oferă, de la etapă la

etapă, o nouă calitate întregului proces, sporindu-i eficienţa.

Calităţile tehnico-tactice la vârsta 15-16 ani:

În atac:

orientarea circulaţiei mingii catre zonele şi culoarele libere.

schimbarea direcţiei de atac de pe o parte a terenului spre cealaltă;

pasarea mingii numai coechipierului clar demarcat sau pe poziţie viitoare printre

adversari;

în zona de finalizare, fiind în posesia mingii, iniţierea(prin dribling) schimbului de

locuri, un-doi-ul, etc.

deplasarea rapidă din apărare în atac cu deplasări pe culoare şi în zone libere, cu

scopul realizării lărgimii şi adâncimii atacului;

după pasare, deplasarea pe poziţii viitoare (libere);

sprijinirea jucătorului cu mingea, cu precădere în adâncime;

demarcări rapide prin schimbări de direcţie şi variaţie de ritm:

În apărare:

marcaj strict şi agresiv în zonă;

luptă permanentă, pe tot terenul pentru recuperarea mingii prin:intercepţie şi

deposedare;

închiderea culoarelor de pătrundere a adversarului cu mingea şi a acelora ce se

demarcă pe pozitii viitoare, blocarea şuturilor spre poartă;

Pagina 4 din 36


colaborarea jucătorilor în apărare, prin:pressing, schimb de adversari,dublaj,

organizarea fazelor fixe.

Calităţi tehnico-tactice ale jucătorului specializat pe postul de portar:

Pentru apărare:

dirijarea apăritorilor în timmpul jocului, la loviturile libere, la loviturile de colt;

plasament corespunzător pentru închiderea culoarului de şut al adversarului;

promptitudine la ieşirile din poartă (justificate);

siguranţă în prindere, boxare, deviere;

siguranţă în degajarea cu piciorul din afara suprafeţei de pedeapsă.

Pentru atac:

repunerea rapidă a mingii în joc, cu mâna sau cu piciorul spre jucătorul clar demarcat;

degajarea lungă (cât mai precisă) pentru contraatac.

Cunoştinţele teoretice au şi ele un rol deosebit:

cunoaşterea, respectarea şi interpretarea corectă a regulamentului de joc;

cunoaştere principalelor probleme legate de antrenamentul sportiv (principii, cerinţe,

forme de organizare, utilitatea probelor şi normelor de control, refacerea după effort,

alimentaţie);

sarcinile pe funcţii, compartimente, zone de activitate (pe terenul de dimensiuni

normale) şi dinamica sistemului de joc cu 4 fundaşi.

Paralele cu cele amintite până aici, îndeosebi la selectionarea copiilor în echipele

asociaţilor şi cluburilor sportive, antrenorii împart procesul în mai multe etape sau faze,

fiecăruia corespunzându-I anumite căi şi mijloace.

Sistemul fazelor, al scopului acestora, al căilor şi mijloacelor statornice în activitatea

profesorilor şi antrenorilor cu privire la selecţionarea copiilor, se reprezintă după cum

urmează:

Etapele selecţiei:

Faza a I-a de depistare a elementelor cu înclinaţii:

Căi şi mijloace:

asistenţe la lecţii de educaţie fizică;

Pagina 5 din 36


urmărirea evoluţiei copiilor în campionatul între clase, în cel al şcolilor, al liceelor,

etc;

urmărirea copiilor în joaca lor, în cartiere;

organizarea unor jocuri (cupe locale) în timpul vacanţelor şcolare;

discuţii cu profesorii din şcoli, cu familiile copiilor.

Faza a II-a de verificare a copiilor sub îndrumarea directă a cluburilor, asociaţiilor sau

şcolilor sportive

Căi şi mijloace:

încadrarea copiilor selecţionaţi în echipe cu o componentă relativ constantă;

urmărirea în continuare a copiilor care nu au fost reţinuţi, pentru a se pregăti asiduu în

echipele şcolilor;

elaborarea planului de instruire a copiilor selecţionaţi, pentru un interval de 6 luni –

1an.

Cerinţele jocului modern sunt aspre, astfel că tinerii fotbalişti trebuie să fie urmăriţi în

permanenţă de antrenori şi sfătuiţi părinteşţe.

Un antrenor la vârsta de copii 15-16 ani trebuie să se ghideze după următoarele

criterii:

În momentul când are mingea este capabil să aplice aplice tehnica sa în condiţiile

dificile şi mai ales în timpul luptei cu adversarul?

Când coechipierii se află în posesia mingii se demarcă şi anticipează faza de joc, chiar

dacă mingea nu se află în apropierea sa? Urmăreşte jocul pe întreaga suprafaţă a terenului?

Când mingea este în posesia adversarului său direct dă dovadă de voinţă şi de

îndemânare pentru a-l deposeda prin luptă om la om ?

Când mingea este în posesia echipei adverse stie să apere zona ameninţată? Observă

în acelaşi timp mingea şi mişcările adversarilor?

Integrarea sa în cerinţele comportării echipei: Cum rezolvâ sarcinile ce îi revin în

cadrul echipei? Satisface cerinţele desfăsurării unui joc colectiv si constructiv?

Iniţiativa antrenorilor în domeniul selecţiei se poate manifesta multilateral. În afara

considerentelor enumerate mai jos, in colaborare cu medicii şi cu alţi specialişti ai selecţiilor

pe ramuri de sport se pot găsi şi alte modalitaţi şi criterii eficiente, capabile să aducă în arena

fotbalului reale talente.

2.2. Particularitaţi metodice privind instruirea

Pagina 6 din 36


Pregătirea fizică:

Obiective:

dezvoltarea progresivă a indiciilor morfo-functionali printr-o pregătire

individualizată;

dezvoltarea calitaţilor motrice de bază şi specifice necesare pentru folosirea cu

eficienţă a procedeelor tehnico-tactice în joc.

Sarcini:

dezvoltarea armonioasă a musculaturii şi în mod deosebit a celei implicate în

practicarea jocului;

dezvoltarea calităţilor fizice, cu accent pe viteză (de reacţie, execuţie şi condiţii de

adversitate), mobilitate şi supleţe;

realizarea capacitaţii de efort aerob, între :- 50-56 ml/kg corp la 14-15 ani; - 57- 60

ml/kg corp la 14-16 ani;

dezvoltarea motricitaţii specifice jocului: alergări variate, intercalate cu opriri,

întoarceri, ocoliri, evitări, variaţii de ritm, căderi, rostogoliri, schimbări de direcţie, blocări-

porniri în condiţii de echilibru instabil şi adversitate.

b) Pregătirea tehnică:

Obiective:

consolidarea şi perfecţionarea procedeelor tehnice de bază şi a mijloacelor tehnico-

tactice de atac şi apărare subordonate dinamicii jocului;

formarea şi consolidarea deprinderilor tehnice pentru realizarea jocului direct, în

continuă mişcare.

Sarcini:

îmbunătăţirea şi perfecţionarea preluărilor şi transmiterea în toate direcţiile, cu

traiectorii variate şi la distanţe diferite, din alergare şi săritură;

îmbunătăţirea şi perfecţionarea trasului la poartă, cu ambele picioare sau cu capul,

direct, în forţă şi plasat, din poziţii şi unghiuri diferite;

îmbunătăţirea şi perfecţionarea conducerii mingii (cu variaţii de ritm şi schimbări de

direcţie), fentelor, driblingului şi depăşirilor (în condiţii de schimbări de motricitate specifică

şi adversitate)

îmbunătăţirea tuturor procedeelor regulamentare de deposedare şi a deprinderilor de

închidere a unghiului şi de blocare a şutului;

Pagina 7 din 36


dezvoltarea combinaţiilor în 2-3-4 jucători ( din aceeaşi linie şi linii diferite ) prin:

„un-doi-uri”, încrucişare, interferenţă, cu şi fără finalizare (după pasă de angajare, înainte,

înapoi, din întoarcere)

c) Pregătirea tactică:

Obiective:

consolidarea depinderilor tactice individuale şi colective, în atac şi apărare în spiritul

concepţiei actuale de joc;

formarea deprinderii atenţiei permanente şi concentrării asupra tuturor acţiunilor de

joc;

stimularea inteligenţei de joc şi a iniţiativei în acordul disciplinei tactice, care să

contribuie la realizarea cerinţelor jocului modern;

formarea unor jucători polivalenţi, capabili să realizeze în aceeaşi măsură situaţiile de

atac şi apărare a echipei.

Sarcini:

Pentru atac:

1. Formarea şi consolidarea deprinderii de mişcare în teren, prin:

schimbarea rapidă a plasamentului din atac în apărare;

desprinderea de adversar în scopul demarcării eficiente, pe zone libere şi creării

traseelor sigure de transmitere;

cunoaşterea şi respectarea zonelor de acţionare, a relaţiilor de colaborare între

coechipieri în schimbarea traseelor;

acoperirea raţională a terenului în adâncime şi lâţime prin multiple deplasări în zonele

vecine şi depărtate celei de circulaţie a mingii;

ţâşnire după-pasă în zonă libereă şi avansată pentru reprimire.

2. Formarea şi consolidarea deprinderii de mişcare pentru crearea zonelor libere:

deplasare laterală faţă de coechipierul „cu mingea” pentru realizarea unor culoare şi a

„un-doi-urilor”;

demarcări avansate a jucătorilor din linia ofensivă sau a celor aflaţi temporar în

această zonă;

demarcări false în scopul revenirii pe zona creată.

3. Formarea şi consolidarea deprinderilor de joc cu mingea:

transmiterea mingii în timp util, precis şi rapid;

Pagina 8 din 36


orientare paselor în adâncime, pe culoare sau lateral şi înapoi pe zonele libere în

scopul păstrării colective a mingii în echipă;

consolidarea deprinderilor de întâmpinare a mingii, a preluării pe zone libere şi a

transmiterii’’in mod util’’nu la întâmplare;

formarea deprinderii de a nu pasa coechipierului strâns marcat mai ales static.

4. Formarea deprinderilor de participare şi finalizare la jucătorii din linia a-II-a şi a-

III-a.

5.Stabilirea şi specializarea a 3-4 jucători pentru asigurarea unei eficienţe crescute la

momentele fixe ale jocului,însuşirea unor combinaţii la:loviturile de începere, aruncarea

mingii de la margine, lovitura de colţ şi loviturile libere directe şi indirecte.

Pentru apărare:

1) Consolidarea deprinderii pentru schimbarea rapidă a plasamentului din atac în

apărare(între adversar şi poarta proprie).

2) Consolidarea deprinderilor tactice individuale şi colective pentru realizarea:

marcajului(în zonă şi strict) şi presingului, a dublajului şi închiderea culoarelor(pentru

pătrundere şi transmitere) şi pentru blocarea şuturilor.

3) Formarea şi consolidarea deprinderilor necesare(plasament, marcaj) pentru

asigurarea porţii la fazele fixe.

d) Pregătirea teoretică:

Obiective:

însuşirea şi respectarea principiilor şi regulilor tactice în cadrul relaţiilor de colaborare

din echipă şi a celor de adversitate.

Sarcini:

cunoaşterea cerinţelor actuale ale fotbalului de performanţă privind pregătirea şi jocul,

refacerea, regimul de viaţă, relaţiile pe terenul de sport şi în afara lui;

creştera exigenţei privind ordinea şi disciplina, spiritul de răspundere şi tactica;

îndemânare în regim de tehnică;

rezistenţă în regim de viteză şi de execuţii tehnico-tactice repetate;

forţă de lovire a mingii cu piciorul sau cu capul, de angajare fizică regulamentară cu

adversarul şi detentă.

Calităţi psihice:

Pagina 9 din 36


orientare rapidă în situaţiile de atac şi apărare;

comportare corespunzătoare în antrenament, joc, şcoală, familie şi societate;

capacitate de a concentra atenţia asupra acţiunilor de joc.

Tehnico-tactice:

precizie în execuţiile tehnico-tactice specifice zonelor de acţiune cerute de postul

ocupat în echipă, în regim de viteză, forţă şi rezistenţă;

rezolvarea în joc a unor sarcini de bază şi secundare;

iniţierea şi participarea la acţiunile colective de atac şi de apărare ale echipei în cadrul

sistemului de joc cu 4 fundaşi;

iniţierea şi realizarea acţiunilor individuale în cadrul sistemului;

2.3. Particularităţile generale ale grupei de vârstă 15-16 ani

Importanţa pregatirii organizate a grupei de vârsta 15-16 ani rezută din asigurarea

unui proces interactiv-educativ care să răspundă la toate cerinţele ştiinţei antrenamentului.

Aceasta presupune, cunoaşterea particularităţilor bio-psihosociale ale fiecărui junior pe trepte

de vârstă dar şi dinamica personalităţii, cu implicaţii directe asupra conţinutului şi

metodologiei pregătirii.

Abordarea componentelor antrenamentului, metodologia folosită, dinamica

parametrilor efortului cu valori proprii etapelor sau ciclurilor de pregătire, precum şi

organizarea şi desfăşurarea unor lecţii de antrenament atrăgătoare mobilizatoare, dinamice şi

interesante, trebuie să fie adaptate strict la grupa 15-16 ani.

După perioada pubertară, caracterizată prin mari şi rapide transformări somato-

funcţionale şi psiho-motrice, urmeaza perioada de creştere şi dezvoltare, denumită perioada

post-pubertară, adolescenţa, care se caracterizează prin ritmuri lente şi adausuri reduse în

creşterea dimensiunilor transversale.

Continuă creşterea în înălţime, însă diametrele şi perimetrele segmentelor (umeri,

torace, braţe, antebraţe, abdomen, bazin, coapse, gambe), cresc mai intens compensându-şi

rămânerea în urmă faţă de creşterea lungimii acestora din perioada anterioară, pubertară.

Structura oaselor se apropie de cea a adultului. Musculatura înregistrează, de

asemenea, o creştere cantitativă (volum) şi calitativă (forţă) şi reprezintă aproximativ 44,2%

din greutatea corpului.

Pagina 10 din 36


Capacităţile funcţionale sporite au drept consecinţă o mai bună adaptare la effort şi

asigură premise pentru creşterea capacitaţii de effort a organismului.

Cercetările efectuate de specialiştii domeniului din diferite ţări pun în evidenţă

creşterea logică a capacităţii organismului copiilor de vârstă şcolară mare, de a face faţă

sarcinilor motrice cu indici crescuţi de viteză, îndemânare şi rezistenţă,băieţii manifestând

disponibilităţi mai mari decât fetele.

Datorită dezvoltării capacitătii sistemului nervos central şi ai centrilor motorii din

scoarţă, se înregistrează o îmbunătăţire simţitoare a capacităţii de coordonare motrică şi în

cosecinţă,creşte nivelul îndemânării.Acestea permit afectuarea unor mişcări cu un grad

superior de coordonare şi favorizează, totodată, perfecţionarea execuţiei actelor motrice

însuşite, singura calitate care rămâne încă deficitară este mobilitatea articulară, fenomen mai

pregnant la băieţi decât la fete.

Datele menţionate mai sus conduc la concluzia că în conformitate cu legile creşterii şi

dezvoltării organismului la vârsta de 15-16 ani copilul este apt pentru eforturi fizice crescute

ca volum, intensitate şi complexitate.

2.4. Modelul jucătorului la grupa 15-16 ani

Modelul jucătorului de câmp:

În atac-Jocul fără minge:

deplasarea rapidă din apărare în atac cu deplasări pe culoare şi în zone libere

cu scopul realizării lărgimii şi adâncimii atacului;

după pasare, deplasare pe poziţii viitoare(libere)

sprijinirea jucătorului cu mingea, cu precădere în adâncime;

demarcări rapide prin schimbări de direcţie şi variaţii de ritm.

Jocul cu mingea:

orientarea circulaţiei mingii către zonele şi culoarele libere;

schimbarea direcţiei de atac de pe o parte aterenului spre cealaltă;

pasarea mingii numai coechipierului demarcat sau pe poziţie viitoare printre

adversari.

În apărare:

trecerea rapidă din atac în apărare.Primul apărător va deveni atacantul care a pierdut

mingea, concomitent cu încercarea de deposedare, apoi acţiunea de presing asupra

adversarilor;

marcaj strict şi agresiv;

Pagina 11 din 36


luptă permanentă pe tot terenul, pentru recuperarea mingii:intercepţie şi deposedare;

închiderea culoarelor de pătrundere, blocarea şuturilor spre poartă;

colaborarea jucătorilor în apărare, prin :pressing,schimb de adversari, dublaj,

organizarea fazelor fixe.

Modelul jucătorului specializat pe postul de portar

Calităţi tehnico-tactice:

Pentru apărare:

dirijarea apărătorilor în timpul jocului, la loviturile libere, la loviturile de la colţ;

plasament corespunzător pentru închiderea culoarului de şut a adversarului;

promptitudine la ieşirile din poartă;

siguranţă în prindere, boxare, deviere;

siguranţă în degajarea cu piciorul din afara suprafeţei de pedeapsă.

Pentru atac:

repunerea rapidă a mingii în joc, cu mâna sau cu piciorul spre jucătorul clar demarcat;

degajarea lungă(cât mai precisă) pentru contraatac.

2.5. Modelul jocului la 15-16 ani

Realizarea unui joc competitiv şi superior organizat, impune jucătorilor:

permanenta informare în teren, pentru realizarea eficientă a multiplelor

faze de joc;

folosirea tempoului de joc ca armă tactică, prin accelerarea acestuia în diferite

perioade ale jocului, sau în anumite situaţii de joc(recuperare, construcţie şi finalizare);

păstrarea mingii în cadrul echipei printr-un joc colectiv dezvoltat, în care jucătorii să

reţină balonul cât mai puţin, pentru realizarea unei siguranţe maxime,în circulaţia mingii.

În atac:

anticiparea fazei de apărare, în care se păstrează permanent un jucător în plus;

atenţia “libero-ului” pentru crearea superiorităţii numerice în construcţie şi finalizare;

sincronizarea circulaţiei jucătorilor pentru acoperirea raţională a terenului;

folosirea variaţiilor de ritm pe toată suprafaţa terenului, cu accelerări în finalizare.

În apărare:

anticiparea fazei de atac(1-2 jucători plasaţi pe poziţii avansate);

Pagina 12 din 36


marcajul continuu, în zona de circulaţie a mingii prin pressing, blocând schimbarea de

direcţie a atacului advers;

jocul cu “libero”asigurându-se superioritatea numerică în jumătatea proprie de teren,

în zona de circulaţie a mingii;

jocul “fără minge” prin schimbarea simultană şi rapidă a plasamentului din atac în

apărare,urmărind adversarii până la recuperarea mingii, sau terminarea fazei.

Probe şi norme de control la grupa 15-16 ani

Norme fizice:

viteză: 30 metri-4’’4/-4’’8

60metri-8’’0/-8’’2

3x30metri-sub 45’’;

rezistenţă - alergare1500m sau 1700m sub 6-7minute;

- testul Cooper-12minute=3100metri;

forţa de desprindere pe verticală(detenta) din ghemuit, cu împingere pe ambele

picioare: minimum 50 cm;

săritură în lungime fără elan –minimum215cm;

forţa de învingere a propriei greutăţi;

flotări la sol-minimum25;

tracţiuni la bară fixă-minimum11;

genoflexiuni-pe piciorul îndemânatic 15, iar pe cel slab 10;

Norme tehnice:

tras la poartă(împărţită pe verticală în 3 părţi) de la 16 metri.Se execută 8 lovituri, câte

3 consecutiv în părţile laterale şi 2 în partea centrală.Normativ de 5 lovituri reuşite.

Jucătorul execută succesiv şi în viteză următoarele acţiuni:

tras la poartă după executarea loviturii de colţ;

efectuează o lovitură de colţ cu piciorul drept, cu boltă şi trimite mingea într-un cerc

cu raza de 3m marcat în jurul punctului de 11m;

aleargă de la colţul terenului apropiat al careului de 16m;

trage cu piciorul stâng spre poartă 4mingi, dispuse pe linia careului de 16m şi din 2 în

2m începând cu collţul careului;

aleargă spre celălalt colţ al terenului;

execută o lovitură de colţ cu piciorul stâng şi tot în cercul de 3m de la 11m;

aleargă de la colţul terenului până la colţul apropiat al careului de 16m;

Pagina 13 din 36


trage cu piciorul drept spre poartă 4 mingi dispuse pe linia lungă a careului de 16m şi

din 2 în 2m începând din colţul careului.

Normă:sub 45 de secunde

Complex:preluarea mingii şi conducere în linie dreaptă 20m şi conducere printre 5

jaloane(dispuse la 3m distanţă unul de altul) şi tras la poartă de la 16m.Două încercări

luându-se în considerare cea mai bună dintre ele.Timp minim de execuţie:11secunde.

2.6. Documente de planificare şi evidenţă

Planul de etapă

Dacă planul de pregătire anual cuprindea elementele de bază ale instruirii echipei şi a

componenţilor acesteia, pentru noul an competiţional, planul de etapă include conţinutul

concret al activităţii jucătorilor, de obicei pentru intervale de timp cuprins între 2-5

săptămâni. Durata intervalelor respective este stabilită de antrenori în funcţie de specificul

ponderei instruirii jucătorilor, în vederea pregătirii lor pentru competiţie, de pregătirea unui

joc important, aflat în finalul unui interval de timp care cuprinde un grup de meciuri.

Ca urmare, planul de pregătire de etapă cuprinde un interval de mai multe săptămâni,

fiecare cu particularităţile sale de conţinut, determinate de obiectivele urmărite în timpul

respectiv.

Componentele planului de pregătire pe etapă:

obiective de performanţă şi de instruire;

principalele grupe de exerciţii;

norme de control;

ciclurile săptămânale de lecţii;

activităţi cultural- educative;

aprecierile antrenorului privind îndeplinirea obiectivelor echipei.

Obiectivele de performanţă proprii diferitelor planuri pe etape, se referă la prevederea

rezultatelor propuse pentru a fi obţinute în jocurile incluse în intervalul respectiv.

Prevederea lor se poate face prin menţionarea obţinerii unui joc egal, al unei victorii

sau al unei înfrângeri, în funcţie de valoarea adversarilor ce urmează a fi întâlnite.

Obiectivele de instruire sunt stabilite atât pentru echipă, cât şi pentru fiecare jucător în

parte, fiind corelate cu cele precizate, în planul de pregătire anual.

Pagina 14 din 36


Ca urmare, deosebirea dintre cele două genuri de obiective nu constă într-o

diferenţiere de fond, întrucât, prin cele intermediare se realizează atât obiectivele anuale

stabilite pentu echipă, cât şi pentru fiecare jucător în parte.

Principalele grupe de exerciţii, ca altă componentă a planului de pregătire pe etapă, se

referă la stabilirea acestor structuri de exerciţii efectuate într-un anumit regim de effort prin

care antrenorul programează realizarea eficientă a obiectivelor de instruire. Astfel, dacă unl

din obiectivele de instruire a echipei constă în îmbunătăţirea capacităţii de finalizare a

activităţilor de atac, antrenorii, după caz, pot prevedea efectuarea mai ales a următoarelor

exerciţii:

tras la poartă din toate unghiurile şi cu precădere din ‘’un-doi-uri’’;

tras la poartă de la distanţă;

tras la poartă din centrări din urmă executate.

Din exemplele de mai sus, rezultă cerinţa ca stabilirea obiectivelor de instruire să fie

însoţită şi de precizarea principalelor grupe de exerciţii (tehnico-tactice, de pregătire fizică),

asigurându-se astfel concordanţa dintre scopul didactic urmărit ( obiectivele de instruire) şi

mijloacele realizării acestuia( structurile de exerciţii).

Nu este necesar ca normele de control să facă parte din fiecare plan de pregătire pe

etapă. De regulă, la începutul anului, se stabilesc probele de control, iar normele de

control( performanţa realizată de jucător la fiecare probă) se înregistrează periodic, de obicei

la următoarele termene:

începutul perioadei pregătitoare;

la începutul şi la închiderea primei şi celei de-a doua perioade competiţionale.

Ca exemplu de probe şi norme de control iniţiale stabilite la începutul pregătirilor

dintr-un an competiţional pot fi menţionate următoarele:

Pentru portar:

sprint de 10 m, cu start de jos;

săritură în lungime de pe loc 2,20 m;

săritură în înălţime de pe loc 40-50 cm;

5 degajări cu boltă, astfel încât mingea să cadă, într-un cerc marcat la distanţa de 20-

30 m, dispuse lateral de poartă, pe axa longitudinală a terenului.

Pentru mijlocaşi:

sprint pe 30 m, efectuând la fiecare 10 m o schimbare de direcţie( spre stânga,

dreapta, ocolire);

săritură în lungime de pe loc 2,20 m;

Pagina 15 din 36


tras la poartă de 5 ori succesiv, mingile fiind aşezate în linie, la o distanţă de 14-18 m

în faţa porţii;

preluare şi conducere pe 10 m în tempo maxim şi apoi deschidere la punct fix a

extremei opuse care se îndreaptă spre poartă.

În ansamblul probelor de control se recomandă a se da prioritate structurilor de

exerciţii care să implice testarea posibilităţilor tehnice ale copiilor, a înţelegerii bazelor

tactici, a dinamicii formelor de manifestare a vitezei şi a îndemânării, şi cât mai puţin a

rezistenţei şi a forţei.

Stabilirea concretă a probelor de control, precum şi a indicilor minimali ai normelor

de control cad în sarcina antrenorilor, iar dinamica performanţelor obţinute de fiecare jucător

cu ocazia trecerii probelor respective indică în bună măsură evoluţia gradului de antrenament

al fiecărui component al echipei.

În concluzie, normele de control sunt stabilite pe baza atudierii atente şi îndelungate a

evoluţiei randamentului jucătorilor, iar modificarea lor se realizează în strânsă legătură cu

caracterul noilor obiective de instruire şi de asemenea cu dinamica pregătirii elevilor în

diferite stadii ale dezvoltării fizice şi a pregătirii lor tehnico-tactice şi fizice.

Ciclul săptămânal

Ciclul săptămânal de lecţii constituie componenta cea mai operativă a planului pe

etapă, concretizându-se sistemul mijloacelor şi măsurilor ce urmează să contribuie nemijlocit

la realizarea obiectivelor de instruire şi de performanţă. Particularitatea ciclului săptămânal

de lecţii, spre deosebire de celelalte componente ale planului pe etapă, constă în faptul că

alcătuirea lui nu se face pentru întreaga durată a intervalului respectiv(2-5 săptămâni), ci de la

o săptămână la alta, dar de fiecare dată cuprinzând conţinutul înlănţuit al tuturor lecţiilor de

antrenament programate în răstimpul respectiv.

Corespunzător celor menţionate mai sus, rezultă că lecţiile din cadrul fiecărui ciclu

săptămânal se subordonează uneia sau mai multor sarcini instructive proprii intervalului

respectiv şi care sunt formulate de antrenor fie în vederea stabilirii ponderii pregătirii echipei

pentru jocul viitor, fie în scopul însuşirii unor procedee tehnice, acţiuni tactice, al

îmbunătăţirii calităţilor motrice.

De multe ori sarcinile săptămânii respective include cerinţe atât pentru pregătirea

echipei, cât şi a jucătorilor, luaţi individual sau pe grupe constituite temporar sau permanent

în funcţie de caracteristicile comune: negative sau pozitive.

Pagina 16 din 36


Exemple de asemenea sarcini, proprii unui anumit ciclu săptămânal sunt:

pentru echipă:- obişnuirea jucătorilor cu sprijinirea permanentă a acţiunii

coechipierului care se află în posesia mingii şi perfecţionarea variantelor tactice capabile să

sporească randamentul echipei, mai ales pe aripa dreaptă;

pentru linia de fundaşi- îmbunătăţirea acţiunii de dublare între aceştia şi mijlocaşi, în

cazul pătrunderii unuia dintre fundaşii laterali în dispozitivul apărării adverse;

pentru un jucător atacant- perfecţionarea şuturilor la poartă din vole şi a vitezei de

reacţie în vederea creşterii eficienţei demarcării sale rapide.

Sarcinile concrete ciclului săptămânal sunt alcătuite de antrenor tinând seama de

obiectivele planului de pregătire pe etapă.

În selectarea şi programarea exerciţiilor fizice, antrenorii dau o deosebită atenţie

ponderii acestora care trebuie să răspundă în general următoarelor 5 grupe de cerinţă:

să asigure însuşirea şi perfecţionarea continuă a elementelor de conţinut ale tehnicii,

tacticii, pregătirii fizice, psihologice şi teoretice, proprii jocului de fotbal;

să realizeze obiectivele intermediare şi sarcinile proprii ciclului săptămânal de lecţii;

să contribuie la reglarea randamentului jucătorilor în aceste direcţii( de ordin tehnic,

tactic fizic, psihologic şi teoretic) care nu-I permit manifestarea acestuia la nivelul scontat în

etapa dată;

să favorizeze perfecţionarea înclinaţiilor individuale ale jucătorilor pentru anumite

execuţii preferate şi de mare efect, în scopul creşterii randamentului în jocuri;

să pregătească echipa corespunzător particularităţilor adversarilor ce urmează a fi

înfruntaţi în jocul următor.

Cerinţele alcătuirii şi dezvoltării ciclului săptămânal de lecţii

Alcătuirea şi desfăşurarea ciclului săptămânal de lecţii, cu deosebire în instruirea

echipelor de copii, implică respectarea unor cerinţe particulare, dintre care cele mai

însemnate sunt:

Orarul antrnamentelor să fie întocmit în concordanţă cu timpul liber al elevilor.

În acest sens un prim factor al stabilirii orarului lecţiilor îl constituie regimul şcolar al

elevilor.

Conţinutul lecţiilor să asigure îndeplinirea sarcinii instructive caracteristice

săptămânii respective şi, de asemenea, să contribuie şi la realizarea obiectivelor în

următoarele cicluri şi a celor din finalul etapei.

Pagina 17 din 36


Alternarea judicioasă a ponderii temelor lecţiilor, în sensul ca cele din prima jumătate

a intervalului să aibă un caracter de acumulare, iar în partea a II a, de modelare mai evidentă

a pregătirii, corespunzător stereotipurilor de acţiune implicite de desfăşurare a jocurilor de

campionat.

Alternarea caracterului efortului de-a lungul lecţiilor în senul că trebuie să asigure

însuşirea temeinică a deprinderilor tehnico-tactice, dar şi a prospeţimii capacităţilor fizice şi

psihice, necesare manifestării unui randament corespunzător în lecţii şi jocuri.

De regulă, în primele două lecţii ale săptămânii predomină cantitatea de efort, iar în

următoarele două intansitatea acestuia. Ca urmare, durata primelor două lecţii este mai

mare( 90-100 min) pentu a asigura repetarea îndelungată a exerciţiilor.Între repetări se

include pauze necesare reluării exerciţiilor cu forţe noi.Înţelegând lucrurile în acest fel,

precizăm că pedominanţa volumului nu exclude cuprinderea în aceste două lecţii a eforturilor

intense.

În următoarele două lecţii caracterul efortului este intensiv, fiind consecinţa limitării

numărului pauzelor de revenire a organismului şi, de asemenea, a asemenea a efectuării

execuţiilor mai apropiste şi chiar analog condiţiilor întâlnite în jocuri, care, aşa cum se

cunoaşte, nu oferă timp de odihnă decât în momentele de întrerupere a jocului.

e) Desfăşurarea lecţiilor să constituie un model de organizare a activităţii tinerilor

fotbalişti.

Exerciţiul efectuat, în condiţiile determinate de antrenor constituie un imperativ

obligatoriu pentru toţi jucătorii, elementul hotărâtor care condiţionează succesul sportiv şi

asigură totodată premisele pentru aotodepăşire, dorinţă de afirmare, responsabilitate faţă de

colectivul din care face parte tânărul fotbalist.

Documente de evidenţă

Evidenţa elevilor şi frecvenţa la antrenamente

Cele mai însemnate forme ale evidenţei sunt:

evidenţa preliminară

evidenţa curentă

evidenţa bilanţ

Evidenţa preliminară se referă la datele care informează antrenorul asupra evoluţiei

jucătorilor într-o perioadă anterioară.Datele ce cuprind evidenţa preliminară sunt:

indicii asupra stării de sănătate a copiilor;

nivelul îndeplinirii obiectivelor de instruire din etapa precedentă;

Pagina 18 din 36


deficienţele manifestate în jocuri;

atitudinea tinerilor jucători faţă de realizarea obiectivelor de instruire şi în raporturile

cu ceilalţi coechipieri.

Evidenţa curentă menţionează:

frecvenţa copiilor la lecţiile de antrenament;

observaţiile antrenorului, notate după încheierea lecţiilor sau rezultate din urmărirea

atentă a copiilor în jocuri;

opinia antrenorului cu privire la eficacitatea mijloacelor şi metodelor de instruire

folosite.

Evidenţa bilanţ-cuprinde aprecierile şi concluziile antrenorului asupra conţinutului

activităţii instructiv-educative şi a rezultatelor obţinute la încheierea diferitelor intervale de

pregătire. De regulă, fac obiectul şedinţelor de analiză a activităţii pe interval de timp

restrictiv.

Evidenţa rezultatelor oficiale şi amicale

În caietul antrenorului, trebuie menţionate şi aprecierile făcute de organele de control

locale şi centrale, care, prin conţinutul lor servesc la îmbunătăţirea activităţilor viitoare de

instruire a tinerilor jucători.Din ansamblul formării tinerilor nu pot lipsi următoarele:

frecvenţa nominală a lotului de jucători care să cuprindă şi datele personale ale

acestora;

frecvenţa jucătorilor la fiecare antrenament;

principalele date ale controlului medical;

rezultatele echipei obţinute în diferite jocuri;

eventualele accidente şi cauzele acestora;

sancţiunile acordate jucătorilor;

recomandările şi concluziile organelor de control;

planurile de pregătire pe diferite intervale;

materiale de analiză a activităţii desfăşurate în diferite perioade de timp.

În caietul antrenorului mai sunt menţionate şi alte laturi ale activităţii sale, precum:

-planul de activitate;

-sistematizarea celor mai eficiente exerciţii.

Pagina 19 din 36


Observaţii asupra jucătorilor şi indicaţii pentru pregătirea viitoare

Recomadările pentru lecţia viitoare au de obicei un caracter organizatoric, antrenorul

dând indicaţii referitoare la conţinutul activităţii ce va urma, precizând ora de începere a

lecţiilor de antrenament

În închierea consideraţiilor metodice asupra particularităţilor desfăşurării lecţiilor de

antrenament la echipele de copii, este necesar să facem câteva precizări şi asupra formei de

alcătuire a planului de lecţii. În acest sens se poate aprecia că odată cu ciclul săptămânal de

lecţii se stabileşte şi conţinutul concret al fiecărei lecţii, repartizându-le chiar pentru fiecare

component al echipei.

2.7. Mijloace pentru îmbunătăţirea calităţilor motrice de bază

2.7.1. Mijloace pentru îmbunătăţirea vitezei

Ex.1 Deplasări pe distanţe de 10-15-20 metri, din diferite poziţii: ghemuit, sărituri de

pe loc, de pe ambele picioare, culcat pe spate, pe o parte, etc( pornirea se face la semnalul

antrenorului.10x; 8x; 5x;)

Ex.2 Starturi repetate cu întoarceri. Jucătorii, aşezaţi în sprijin ghemuit pe linia de

plecare, la un semnal dat, pornesc, pe un traseu de 15m.(: primii 30 m (15 dus şi 15 întors)se

vor parcurge în viteză maximă, apoi, 15m în alergare uşoară şi 15m din nou în viteză

maximă.5x)

Ex 3 Alergări cu schimbări de direcţie la semnal:la primul semnal-alergare înainte, la

al doilea semnal-alergare cu spatele:apoi, la stânga şi la dreapta.

( semnalele vor fi stabilite înainte de începerea exerciţiului şi vor fi date prin

surprindere, fără o ordine prestabilită. 3x1 min.)

Exerciţii cu mingea

Ex.1 Aruncarea mingii cu ambele mâini în sol, rostogolire rapidă ridicare şi prindere a

mingii.(: mingea se loveşte de sol puternic.2x1 min.)

Ex.2 Un jucător aruncă mingea din şezând unui partener, care o trimite lovind-o cu

capul . Primul se ridică şi sare pentru a prinde mingea.

( partenerii se află la 5m unul de celălalt, 15x –fiecare jucător.)

Pagina 20 din 36


Ex 3 Câte doi stând faţă în faţă, la 3m distanţă. Aruncarea mingilor cu mâna în sus,

lovirea lor cu capul în sus, schimbarea rapidă a locurilor, prinderea mingilor şi reluarea

exerciţiilor.( deplasarea se face pe partea dreaptă , 2x1min.)

Ex. 4 Stând depărtat cu braţele sus, mingea ţinută cu ambele mâini:lăsarea ei să cadă

peste cap, întoarcere rapidă şi preluare cu piciorul înainte de a atinge solul.( exerciţiu se

execută in viteză şi cu continuitate, 2x1min).

Ex. 5 Culcat pe spate: lovirea mingii cu piciorul, ridicare rapidă şi preluare din aer.

( mingea se loveşte cât mai precis, 2x1min.)

Ex 6 Câte doi cu faţa la zid, la câţiva metri distanţă: lovire simultană a mingiilor cu

schimbarea rapidă a locurilor între parteneri.(: cine nu ajunge mingea face 5 genoflexiuni.,

3x1min.)

Ex.7 Lovirea mingii puternic pe jos, spre partener, acesta sare peste ea, se întoarce

rapid, sprintează după ea, o opreşte şi o retrimite celuilalt.(: partenerii stau la 5m. distanţă ,

3x1min).

Ex.8 Lovirea mingii cu piciorul, în sus, cădere înainte în sprijin pe braţe, ridicare

rapidă şi preluare prin ricoşare cu talpa.(: mingea se loveşte puternic în sus, exerciţiul se

execută în viteză mare,3x1 min)

Ex.9: Lovirea mingii direct la zid. După fiecare lovire, executantul ocoleşte în viteză

un jalon din cele două plasate în spatele său.( jaloanele sunt aşezate în spate- lateral stânga,

dreapta la aproximativ 3m, 3x1 min).

Ex.10 Doi jucători stau faţă în faţă, la 10 m distanţă, pornesc unul spre celălalt

conducând mingea.Când ajung la câţiva metri, unul trimite mingea lateral stânga la 5-6 cm,

iar celălalt în dreapta, apoi fiecare srintează după mingea partenerului şi reiau exerciţiul pe

noua direcţie.(: mingea se conduce în viteză mare, 3x1 min)

2.7.2. Mijloace pentru dezvoltarea îndemânării

Exerciţii cu mingea pentru dezvoltarea îndemânării

Ex.1 Unjucător se află în semicercul de la 16m, cu mingea în mână şi cu spatele la

poartă loveşte uşor mingea trimiţând-o peste cap, apoi se întoarce brusc şi încearcă să

finalizeze.(: întoarcerea se face în viteză, şutul să fie precis, 10x)

Ex.2 Conducerea mingii şi trecerea ei pe sub un gard, continuată cu săritura

jucătorului peste gard.(: viteză de execuţie, 5x)

Pagina 21 din 36


Exerciţii pentru dezvoltarea îndemânării în regim de viteză:

Ex.1 Individual, din alergare în viteză, aruncarea mingii cu mâna lovirea ei cu piciorul

înainte, prinderea, din nou lovirea, ş.a.m.d.(: pe parcursul exerciţiului, viteza de alergare a

jucătorilor nu trebuie să oscileze,mingea nu trebuie să cadă pe sol, 3x1)

Ex.2 Acelaşi exerciţiu dar mingea nu se prinde decât după preluare cu capul sau

pieptul.( preluările să fie cât mai precise, 3x1min)

Ex.3 Conducerea mingii în viteză, pe o lungime de teren, sub formă de întrecere între

mai mulţi jucători.(cine pierde face 5 flotări , 3x.)

Ex 4. Menţinerea mingii în aer prin lovituri repetate cu piciorul, coapsa şi capul, din

deplasare în viteză, în linie dreaptă sau cu schimbarea direcţiei în dreptul unor jaloane.

(menţinerea se face pe distanţa a 20m, 5x)

Ex.5 Conducerea mingii în viteză printre jaloane (mingea se conduce cu latul, 30m,

5x)

Ex. 6 Pase în doi din deplasare, cu două mingi.(lovirea mingii se execută la semnalul

unuia din jucători, după preluare şi conducere 3-4m, 3x1 min)

Ex.7 Depăşirea unui apărător, prin autopasă, apoi finalizare cu şut la poartă.

(finalizarea se face în viteză, 5x-fiecare jucător)

2.7.3. Exerciţii pentru dezvoltarea rezistenţei

Exerciţii pentru dezvoltarea capacităţii de efort

Ex.1 Alergări repetate în volum redus până la 1200 m: 200 m tempo30 s;

Scop: dezvoltarea rezistenţei în regim de viteză.( între serii pauzele să fie de 1,30min.,

6x200 m.)

Ex. 2 Serii de 5x30-50 m in tempo maxim (pauzele să fie scurte 30 s-1 min)

Ex. 3 5x200 m în tempo crescând 30 s-3 min (pauze constante 2 min 30 s-3 min)

Ex. 4 Alergări în tempo moderat şi constant timp de 5-8 min cu o intensitate astfel

fixată, încât frecvenţa pulsului să se menţină tot timpul în jurul a 130-140 bătăi pe minut.

Ex. 5 Alergări de durată (1500-3000 m) cu parcurgerea integrală sau fracţională a

distanţei.

Ex. 6 Alergări de durată mijlocie (400-800 m) în ritm moderat (4x400; 2x800 m:)

Ex. 7 Intervale extensive: exemplu 10x20 mx5 intensitate medie(pauza dintre repetări

este de 25-30 s; cea dintre serii de 60-75s.)

Pagina 22 din 36


Ex. 8 Alternări de mers rapid cu alergare în tempo 2/4. De exemplu 20 m mers rapid,

20 m alergare în tempo 2/4., x6

Ex. 9 Alergare cu schimbare repetată a tempoului. De exemplu:20 m alergare uşoară,

20 m alergare în tempo susţinut, 20 m încetinire treptată a alergării, se repetă de 4-8 ori.

Ex. 10 50 m ritm 4/4+100 m ritm 2/4 +30 m ritm 4/4.

Ex. 11 3 min ritm 2/4+10 s ritm 4/4+2 m ritm 2/4+10sec ritm 4/4.

Ex. 12 Alergare cu genunchii sus între 10-40 m în tempo 2/4.

Ex. 13 Alergare combunată: 20 m alergare uşoară, 20 m alergare cu genunchii sus, 20

m alergare în tempo 2/4, 20 m alergare în tempo ¾.

Ex. 14 Alergare pe teren variat, folosită sub formă de concurs (cross) sau simplă

alergare în condiţii deosebite.

Ex. 15 Alergări diferite executate în maximum de viteză. 10x10 m; 5x15 m; 5x20 m.

(în pauze se efectuează mişcări de gimnastică compensatorii sau pentru dezvoltarea simţului

şi controlului mingii.Durata pauzelor 20-25 s; între serii până la revenirea pulsului la 110-120

bătăi/min.)

Ex. 16 Alergare cu start din picioare, pe distanţe scurte, 30-60 m, în tempo 4/4, în

linie dreaptă.(între repetări se fac pauze până la revenirea pulsului la 110-120.)

Ex. 17 Alergare accelerată pe distanţe între 60-80 m, în tempo ¾.(se lucrează după

metoda repetărilor, cu pauze suficient de lungi pentru revenire.)

Ex. 18 Alergare cu genunchii sus pe 10-20-30 m, în tempo 4/4.(se lucrează după

metoda repetărilor, cu pauze.)

Ex. 19 Alergare cu joc de glezne pe distanţe cuprinse între 10-40 m, tempo 4/4.

Ex. 20 (5+10+20+30+40+50+60 m) x 3. Fiecare porţiune se execută în viteză maximă

şi după fiecare se fac pauze pentru revenirea pulsului la 120.

Ex. 21 Start din diferite poziţii: din picioare, pe genunchi, şezând, din culcat pe spate

sau înainte etc., cu alergare cu faţa cu spatele sau lateral faţă de direcţia de deplasare,

executate la comanda antrenorului sau la comanda proprie.(distanţele sunt specifice jocului

(10-20-30-40-50 m).

Exerciţii pentu dezvoltarea rezistenţei în regim de viteză

Ex. 1 Jucătorii dispuşi în şir, la 1 m distanţă unul de celălalt, execută alergare uşoară

sau joc de gleznă. La semnal, ultimul sprintează pe lângă parteneri sau printre ei şi se aşează

în capătul şirului, ş.a.m.d., 3x2 min.

Pagina 23 din 36


Ex. 2 Câte doi, de mână apucat, alergare de viteză 50-60 m, schimbând locurile între

ei din 10 în 10 m, spre cel ce se află mai în faţă.,5x

Ex. 3 Câte cinci executanţi aşezaţi în linie, ţinându-se de mâini: alergare de viteză pe

tot terenul.Primul efectuează diferite schimbări de direcţie, în aşa fel încât să-I solicite pe

ceilalţi să mărească lungimea şi frecvenţa paşilor, fără a da drumul la mâini.,3x

Ex. 4 Alergari lansate pe o pantă înclinată.(distanţe: 30-40-50 m, 5x30 m; 4x40 m;

3x50 m.)

Ex.5 Din formaţie pe un şir, ocolirea unei jumătăţi de teren, efectuând pe o latură

alergare lansată, pe următoarea alergare uşoară, apoi combinată cu mişcări de respiraţie, 5x

Ex 6 În formaţii de câte doi ,executanţii aleargă unul după celălalt, încercând să-l

atingă pe primul pe distanţa a 30 m (plecarea se dă cu handicap de 3 m,–fiecare jucător)

Ex.7 Jucătorii sunt dispuşi pe teren în zonele corespunzătoare posturilor pentru care se

pregătesc.La semnal, execută în viteză după imaginaţie acţiuni de joc fără minge, specifice

posturilor respective. Acţiunile vor cuprinde treceri bruşte de la o variantă de alergare la alta,

precum şi schimbări de direcţie, opriri şi porniri., 5x1min.

Ex 8 Variante de alergare în viteză, efectuate pe un parcurs împărţit în distanţe

egale.Exemplu: distanţa de 40 m,se împarte în 4x10 m,(marcat cu semne distinctive) pentru a

fi parcursă în alergare cu spatele, cu paşi adăugaţi, cu paşi încrucişaţi şi alergare obişnuită.,

5x

Ex.9 Sprinturi înlănţuite între linia de fund şi cea a careului de 16 m., 3x1min

Ex10 Fiecare jucător cu câte o minge şutează 10-12 m, sprintează după ea, şutează din

nou, trimiţând-o în altă direcţie, ş.a.m.d. ; între sprinturi mingea poate fi condusă 10-12m. în

alergare uşoară pentru revenire., 3x2min.

Ex.11 Variante de conducere a mingii ( în linie dreaptă, zig-zag, printre jaloane)

executate cu maximum de viteză pe distanţa a 50 m., 5x

Ex.12 Alergare pe distanţă fixă( gen testul Cooper).(ritmul alergării să rămână

neschimbat)

Ex.13 Alergare pe distanţa de 800 m (2min 40 s., ritmul să fie neschimbat, 3x)

Ex.14 Alergare pe distanţa a 1000 m, în 3min 30s., 3x

Ex.15 Circuit de rezistenţă : 200-400-800-1200 m şi 1200-800-400-200 m.

(între alergări pauze de 1min,30 s,iar între serii de 5min).

2.7.4. Exerciţii pentru dezvoltarea forţei

Exerciţii cu parteneri

Pagina 24 din 36


Ex.1 Culcat înapoi, genunchii îndoiţi,braţele înainte; partenerul în sprijin înainte,

culcat pe mâinile executantului, îndoirea reciprocă a braţelor şi revenire, 3x5-fiecare jucător

Ex.2 Executantul culcat înapoi cu picioarele la 45 de grade, partenerul în sprijin culcat

înainte pe tălpile executantului: 1-2 îndoirea picioarelor prin împingere de către partener; 3-4

întindere a picioarelor cu rezistenţa partenerului, 3x10-fiecare jucător.

Ex.3 Un executant în şezând depărtat, celălalt în stând depărtat, apucat de mâini

reciproc: schimbarea alternativă a poziţiei, prin tracţiuni, 3x10

Ex.4 Stând faţă în faţă, de mâini apucat, fiecare cu piciorul din exterior dus înainte: 1

îndoirea genunchiului cu menţinerea piciorului ridicat; 2 revenire, 3x10

Ex.5 Culcat înapoi, picioarele la verticală, susţinute de partener: 1-2 ridicarea

trunchiului la verticală în echer cu apucarea gleznelor; 3-4 revenire, 3x10 fiecare jucător

Ex.6 Stând spate în spate apucat reciproc la nivelul coatelor, îndoirea simultană a

genunchilor şi revenire, 3x10

Ex.7 Stând faţă în faţă, apucat reciproc de mâini, unul dintre parteneri ghemuit pe un

picior, celălalt împins înainte: săritură cu aterizare pe celălalt picior, 3x7

Ex.8 Culcat înapoi, picioarele la 45 de grade, partenerul în sprijin cu palmele pe

tălpile executantului: îndoirea alternativă a genunchiului cu rezistenţa partenerului, 3x10

2.8. Mijloace pentru dezvoltarea simţului mingii

Mijloace individuale pentru dezvoltarea simţului mingii.

Ex.1 Lovirea mingii la zid, cu latul, cu piciorul îndemânatic. (jucătorii sunt aşezaţi la

5 m de zid, exerciţiul se face din joc de gleznă., 3x5min

Ex.2 Lovirea mingii la zid cu şiretul plin, cu piciorul îndemânatic (jucătorii sunt

aşezaţi la 10 m, de zid, exerciţiul se face din joc de gleznă, 3x5min.

Ex.3 Lovirea mingii la zid, cu latul, alternativ stângul – dreptul. (jucătorii la 5 m de

zid, se efectuează în viteză, 3x5 min.

Ex.4 Menţinerea mingii în aer din alergare uşoară (jucătorii lovesc mingea alternativ

stângul-dreptul, 3x30 min.

Ex.5 Conducerea mingii cu latul, cu piciorul îndemânatic (conducerea mingii se face

în viteză.

Ex.6 Menţinerea mingii în aer de pe loc. (jucătorii lovesc mingea cu şiretul, latul,

coapsa, capul, 3x1 min.

Pagina 25 din 36


Ex.7 Conducerea mingii printre jaloane.(conducerea mingii se face în viteză la

întoarecere se menţine mingea în aer, jaloanele sunt la 3 m, unul de celălalt, 5x20 min.)

Ex.8 Conducerea mingii cu finalizare. (se pleacă de la 30 m, finalizarea se face de la

16-18 m în viteză, 10x)

Ex.9 Din alergare, menţinerea mingii în aer urmată de finalizare.(menţinerea mingii se

face alternativ, se pleacă de la 30 m, finalizarea se face de la 16-18 m, 10x)

Ex.10 Conducerea mingii printre jaloane, urmată de finalizare (jaloanele sunt aşezate

la 3 m, unul de altul, se pleacă de la 30 m, finalizarea se face de la 16-18 m, 10x )

Ex.11 Cu spatele la poartă, menţinerea mingii în aer, pas peste cap,întoarcere,

finalizare din voleu.(jucătorii sunt la 20 m de poartă, întoarcerea se face în viteză mare., 10x)

Mijloace pentru dezvoltarea simţului mingii în perechi

Ex.1 La zid, pas, după retragere, pentru a lovi mingea, coechipierul.(jucătorii stau la 5

m, de zid, se pasează cu şiretul plin şi cu latul, 3x5 min.)

Ex. 2 Pase în doi cu latul. (jucătorii sunt la 5 m de celălalt, exerciţiul se execută din

joc de glezne, 3x5 min)

Ex. 3 In doi, menţinerea mingii în aer.(jucătorii sunt la 3 m unul de celălalt, mingea se

loveşte din prima sau după preluare, 3x3 min)

Ex.4 Pase în doi din alergare (jucătorii sunt la 5 m unul de celălalt, mingea se pasează

pe poziţie viitoare, 3x50 min)

Ex. 5 Jucătorii faţă în faţă, unul pasează lateral stânga-dreapta, celălalt se deplasează

şi repasează mingea alternativ cu stângul şi cu dreptul.(jucătorii stau la 6 m unul de altul,3x1

min.- fiecare jucător)

Ex. 6 Jucătorii faţă în faţă, unul se deplasează cu spatele, celălalt cu mingea, pasează

cel care se deplasează cu spatele, retrimite mingea celuilalt(jucătorii stau la 5 m, unul de

celălalt, 3x50 min. fiecare jucător)

Ex.7 Un jucător aruncă mingea pentru lovitura de cap a partenerului.( mingea se

loveşte cu fruntea, ochii deschişi, de pe loc şi din săritură, 20x – fiecare jucător.

Ex 8 Menţinerea mingii în aer cu capul (jucătorii la 3 m unul de celălalt,

3x1 min.)

Ex. 9 În doi, unul conduce mingea spre poartă şi o calcă oprind-o la limita careului de

16 m, cel de-al doilea vine din spate şi finalizează( se pleacă la 30 mde poartă, se finalizează

în viteză maximă, 10x - fiecare jucător)

Pagina 26 din 36


Ex.10 Pase în doi cu finalizare.(se pleacă de la 40 m, se pasează cu latul, se

finalizează de la 16-18 m cu şiretul plin,10x - fiecare jucător)

Ex.11 Pase în doi cu schimb de locuri cu finalizare( după pas jucătorul se deplasează

prin spatele colegului, pasa se dă pe poziţie viitoare, se finalizează din alergare, 10x – fiecare

jucător).

CAPITOLUL 3.

ORGANIZAREA CERCETĂRII

3.1. Perioada, locul şi condiţiile cercetării

Subiecţii care au fost supuşi testărilor fac parte din echipa de fotbal juniori(n.1989) a

clubului Gaz Metan Mediaş. Grupa supusă investigaţiilor a fost formată din 16 jucători.

Experimentul s-a desfăşurat în perioada 1.09.2004-20.04.2005, pe terenul echipei de fotbal

Gaz Metan Mediaş, şi în sala de sport a clubului Gaz Metan Mediaş.

Tabel nr.1

Datele generale ale grupului

Nr.crt Nume Vârsta(ani) Talia Greutatea

1 T.G 15 160 51

2 A.C 15 157 45

3 I.D 15 152 47

4 C.B 15 155 42

5 V.T 15 160 48

6 R.M 15 152 42

7 T.G 15 154 43

8 A.C 15 158 45

9 I.D 15 152 43

10 C.B 15 160 48

11 A.F 15 154 44

12 T.V. 15 157 47

13 L.M 15 156 47

14 L.N 15 159 46

15 D.D 15 161 49

Pagina 27 din 36


16 A.C 15 155 43

X+DS 156,37+3,09 45,62+2,68

3.2. Investigaţii realizate

3.2.1.Teste motrice

Viteza 50m

Proba s-a efectuat pe pista terenului, cu start din picioare şi cronometraj la mişcare. S-

au efectuat două încercări şi s-a inregistrat cel mai bun timp.

Detenta

S-a măsurat înălţimea atinsă de subiect cu braţul întins la perete, după care acesta de

pe loc executa o săritură în înălţime şi atingea o scală gradată. S-au executat 2 încercări şi s-a

întabelat cea mai bună.

3.2.2. Teste specifice

Pentru a vedea în ce măsură se pot consolida şi perfecţiona anumite procedee tehnice

specifice atacului din jocul de fotbal am propus şi experimentat următoarele exerciţii:

Exerciţiul nr.1 Dribling printre jaloane urmat de şut la poartă

Jucătorul aflat la 30m de poartă conduce mingea în viteză printre 5 jaloane aşezate din

3 în 3 metri, iar în preajma suprafeţei de pedeapsă execută şut puternic la poartă. Exerciţiul se

repetă de către fiecare subiect de 8ori. Se urmăreşte numărul de şuturi realizat pe spaţiul

porţii.

Exerciţiul nr.2 Şut la poartă

Exerciţiul a constat în executarea a 8 lovituri la poartă de la distanţa de 16m, poarta

fiind împărţită transversal în două jumătăţi. Jucătorul efectuează patru lovituri într-o jumătate

şi patru în cealaltă jumătate de poartă. Se consideră reuşite acele şuturi în care mingea este

lovită cu şiretul plin şi depăşeşte linia porţii în aer.

Pagina 28 din 36


Exerciţiul nr.3 Şut la poartă din centrare

Jucătorul aflat la 16m de poartă, primeşte pe jos, 4 centrări de pe dreapta şi 4 centrări

de pe stânga din zona laterală a careului de 16m. Are sarcina să lovească mingea dintr-o

singură atingere din zona de 11m, să înscrie gol şi să revină pe 16m şi apoi să repete

exerciţiul.

Exerciţiul nr.4. Lovirea mingii cu capul

Jucătorul aflat în suprafaţa de pedeapsă primeşte 8 centrări din zona laterală. Are

sarcina să atace mingea şi să lovească mingea cu capul. S-au numărat numărul de goluri

înscrise din cele 8 centrări.

3.3. Metode şi mijloace de instruire

Potrivit ipotezei, prin care s-a urmărit îmbunătăţirea metodologiei de lucru in

cadrul programei de antrenament la grupa de juniori, în cadrul antrenamentelor introdus o

serie de exerciţii şi modele operaţionale menite să îmbunătăţească parametrii testaţi.

În capitolul precedent am prezentat o serie de mijloace de instruire folosite la această

vârstă. Menţionăm că în cadrul antrenamentelor ne-am folosit de aceste mijloace într-o

măsură foarte mare. Ele au fost folosite diferenţiat în funcţie de specificul antrenamentului

din ziua respectivă(mijloace pentru dezvoltarea simţului mingii, mijloace pentru

îmbunătăţirea vitezei, mijloace pentru dezvoltarea îndemânării, exerciţii pentru dezvoltarea

forţei, etc.)

3.4. Metode de prelucare a datelor

Am utilizat următorii parametrii statistici:

1.media aritmetică

2. abaterea standard

3. coeficientul de variabilitate

4. semnificaţia diferenţei dintre medii.

CAP 4. PREZENTAREA, PRELUCRAREA ŞI INTERPRETAREA DATELOR

Pagina 29 din 36


4.1. Prezentarea datelor

Tabel 1. Valorile obţinute la testarea iniţială şi finală

Nr.crt. Viteza 50m T.I. Viteza 50m T.F.

7,5 7,4

7,3 7,2

7,1 7,

7,1 7,1

7 7,1

7,8 7,5

7,4 7,3

7,5 7,4

7,3 7,1

7,1 7,1

7,2 7,2

7 7,1

7,6 7,4

7,3 7,1

7,2 7

7,4 7,1

X+DS 7,3 +0,22 7,19+ 0,15

CV% 3,08 2,18

t 3,43

p < 0,005


Nr.crt. Detentă T.I. Detentă T.F.

1 40 44

2 42 42

3 42 43

4 47 48

5 38 40

6 39 42

7 40 41

8 43 43

Pagina 30 din 36


9 43 43

10 41 42

11 40 40

12 38 39

13 40 41

14 41 41

15 42 43

16 37 38

X+DS 40,81+2,42 41,87+ 2,30

CV% 2,42 2,30

t 3,78

p < 0,005

Tabel 3. Valorile obţinute la testarea iniţială şi finală(probe tehnice)

Nr.crt. Exerciţiul 1 T.I. Exerciţiul 1 T.F.

1 4 5

2 5 6

3 4 5

4 5 6

5 4 6

6 6 7

7 3 4

8 4 5

9 5 5

10 5 6

11 6 5

12 6 6

13 5 6

14 6 6

15 4 5

16 4 5

X+DS 4,75 +0,93 5,5+ 0,73

Pagina 31 din 36


CV% 19,6 13,27

t 4,39

p < 0,0005



1 5 5

2 5 7

3 4 5

4 6 6

5 4 5

6 4 6

7 4 6

8 4 5

9 5 5

10 5 6

11 5 5

12 5 6

13 5 5

14 6 6

15 6 5

16 5 6

X+DS 4,87 +0,71 5,56+ 0,62

CV% 14,74 11,30

t 3,14

p < 0,005



1 6 7

Pagina 32 din 36


2 5 7

3 6 7

4 6 6

5 4 6

6 5 6

7 5 6

8 5 6

9 5 7

10 5 6

11 6 5

12 6 6

13 5 5

14 6 5

15 6 5

16 5 6

X+DS 5,37 +0,61 6+ 0,73

CV% 11,51 12,16

t 2,44

p < 0,025



1 3 4

2 4 5

3 4 5

4 4 4

5 4 5

6 5 4

7 5 5

8 4 5

9 4 5

10 4 4

11 3 4

Pagina 33 din 36


12 4 4

13 5 4

14 5 4

15 3 3

16 3 4

X+DS 4 +0,73 4,31+ 0,60

CV% 18,25 13,95

t 1,57

p

Tabel 7 Valorile lotului testat la testele motrice– testarea iniţială şi finală

teste Testare iniţială Testare finală

X+DS CV% X+DS CV%

Viteza 50m 7,3 +0,22 3,08 7,19+ 0,15 * 2,18

Detentă 40,81+2,42 2,42 41,87+ 2,30 * 2,30

* - semnificativ diferit faţă de testarea iniţială (p<0,005)

Tabel 8 Valorile lotului testat la testele specifice– testarea iniţială şi finală

Teste Testare iniţială Testare finală

X+DS CV% X+DS CV%

Ex 1 4,75 +0,93 19,6 5,5+ 0,73 * 13,27

Ex 2 4,87 +0,71 14,74 5,56+ 0,62 ** 11,30

Ex 3 5,37 +0,61 11,51 6+ 0,73 *** 12,16

Ex 4 4 +0,73 18,25 4,31+ 0,60 13,95

* - semnificativ diferit faţă de testarea iniţială(p<0,0005)

** - semnificativ diferit faţă de testarea iniţială(p<0,005)

Pagina 34 din 36


*** - semnificativ diferit faţă de testarea iniţială(p<0,025)

4.2. Prelucrarea si interpretarea datelor

Comparând rezultatele subiecţilor investigaţi se pot aprecia următoarele:

Viteza 50m

Comparând rezultatele înregistrate la acest parametru între cele două testări, putem

observa că la testarea finală există diferenţe semnificative a rezultatelor înregistrate de

subiecţi (p<0.005).

Detenta

La această probă se observă(tabel 7 ), că există diferenţe semnificative între cele două

testări.

Exerciţiul 1 Dribling printre jaloane urmat de şut la poartă

La acest exerciţiu jucătorii testaţi şi-au îmbunătăţit semnificativ performanţele între

cele două testări (p<0.0005).

Exerciţiul 2 Şut la poartă

În cadrul acestui exerciţiu putem observa din tabelul 4, că jucătorii au obţinut

rezultate semnificativ mai bune la proba finală( p<0.005).

Exerciţiul 3 Şut la poartă din centrare

Grupa testată a obţinut progrese semnificative între cele două testări.(tabel 5)

Exerciţiul 4. Lovirea mingii cu capul

La acest exerciţiu se observă(tabel 8) că între cele două testări nu există diferenţe

semnificative.

CAPITOLUL 5

CONCLUZII

Analizând şi interpretând datele din experiment putem admite următoarele concluzii:

Ipoteza lucrării s-a confirmat, reuşindu-se îmbunătăţirea metodologiei de lucru in

cadrul programei de antrenament

Pagina 35 din 36


Calitatea motrică viteza şi parametrul detentă s-au îmbunătăţit semnificativ între cele

două testări.

Comparaţiile realizate între testarea iniţială şi cea finală, au scos în evidenţă progrese

semnificative realizate de către jucători, la 3 din cele 4 exerciţii specifice testate.

Pagina 36 din 36

http://www.tocilar.ro/

Documents

Analiza instruirii fotbalistilor cu varste de 15 - 16 ani