INTRODUCERE

„Evoluţia economiei atat la nivel global cat si național scoate în evidenă faptul că

informatizarea activitaţiilor şi organizarea bazelor de date a devenit în mod progresiv un

sector foarte dinamic, aparatul economico-comercial cunoscand foarte mari schimbări pe

toate planurile, incepand cu metodele de vânzare, forme de distribuţie, activitaţi de

aprovizionare – repartiţie.”(Vasile Robu ,et al 2009)

Am ales această temă deoarece consider că prin realizarea eficientă a analizei economico

financiare a unei inteprinderi se poate contribui atat la îmbunătăţirea activitaţiilor de

aprovizionare, distribuţie, a reducerii cheltuielilor cat si la creşeterii veniturilor din cadrul

unei organizaţii, cu alte cuvinte la dezvoltarea organizaţiei.

„Analiza economico-financiară prin metodologia,procedeele si tehnicile specifice de care

dispune,concura la diagnosticarea stării diferitelor procese și fenomene , le descoperă

structura,stabileste relațiile de cauzalitate,factorii care le guvernează, descopera legiile

formarii si dezvoltarii lor,iar pe aceasta baza ofera conducerii posibilitatea adopatarii

deciziilor privind imbunatatirea activitațiilor in viitor” (Vasile Roibu et al.,2008:2)

Particularităţile analizei economice ale S.C. „ARAMIS DISTRIBUTION” S.R.L. decurg

de la sistemul de indicatori cu care se evaluează activitatea economică şi se disting mai

ales în legătură cu:

analiza activităţii de aprovizionare;

analiza activităţii de distribuţie;

analiza stocurilor;

analiza cheltuielilor de circulaţie;

analiza calculului adaosului comercial;

analiza rentabilităţii.

În literatura de specialitate se apreciază în tot mai mare masură că activitatea de

aprovizionare materiala, reprezintă de fapt un „centru de profit” si nu unul de cheltuieli

cum suntem obisnuiti cand vine vorba de această activitate.

1

.Subsistemul aprovizionare materiala se manifestă ca „centru de profit” prin controlul pe

care il poate avea asupra costurilor specifice, cum sunt: costurile de achiziţie, costurile de

gestiune, costurile suplimentare de prelucrare etc. “Activitatea de aprovizionare este

subordonata proceselor de stocare si vânzare, dar apare si ca generatoare a circuitului

economic în întreprinderea comerciala. Aceasta dubla ipostaza explica plasarea

aprovizionarii dupa cele doua procese, ca fiind determinata de acestea, dar si abordarea

politicii de aprovizionare ca o politica activa, menita sa influenteze întreaga activitate

economica a unitatilor comerciale” (Vasile Roibu et al.,2008:7)

Activitatea de distribuţie reprezinta o componentă însemnată a activităţii comerciale.

Astfel, rolul primordial al distribuţiei este acela de a regulariza mişcarea bunurilor şi

serviciilor, între producţie şi consum şi de a satisface nevoile consumatorilor, furnizându-

le servicii ca: proximitatea preţului de vânzare, posibilitatea de a alege dintr-un sortiment

larg bunurile şi serviciile ce corespund cel mai bine nevoilor şi exigenţelor lor etc.

Un rol important îl ocupă problematica stocurilor. În condiţiile unei economii de piaţă,

asigurarea resurselor materiale necesare şi gestiunea corespunzătoare a acestora trebuie să

corespundă sistemelor de valori bazate pe concurenţă, competiţie şi abilitatea de

identificare şi fructificare a oportunutăţilor.” Tratarea procesului de stocare ca proces

“obiectiv necesar” se impune, nu numai ca urmare a naturii economice a acestuia, ci şi

pentru că realizarea lui atrage cheltuieli apreciabile, concretizate în afectarea unor

importante spaţii de depozitare-păstrare, de utilaje pentru transport-depozitare, de fonduri

financiare etc.În prezent, satisfacerea cererii pieţei în condiţii de profitabilitate a devenit o

condiţie de existenţă a fiecărei firme. Aceasta presupune participarea tuturor subsistemelor

unei întreprinderi, inclusiv a celui de asigurare a resurselor materiale necesare creşterii

competitivităţii pe piaţă.Ca proces economic complex, gestiunea stocurilor are o sferă

largă de cuprindere, aceasta incluzând atât probleme de conducere, dimensionare, de

optimizare a amplasării stocurilor în teritoriu, de repartizare a lor pe deţinători, de formare

şi evidenţă a acestora, cât şi probleme de recepţie, de depozitare şi păstrare, de urmărire şi

control, de redistribuire şi mod de utilizare. „ (Mihai Ristea 2005:143)

„Funcţionarea eficientă a firmei într-un mediu concurenţial a cărui dominantă economică

o constituie caracterul limitat al resurselor, necesită gestionarea eficientă a costurilor care

îi grevează rezultatele. La realizarea circuitului economic: aprovizionare - producţie -

2

stocare -vânzare concură o serie de cheltuieli care, prin intermediul costurilor, se

constituie în elemente ale preţurilor de vânzare a produselor (mărfurilor) pe piaţă. Sunt

considerate cheltuieli de circulaţie toate acele cheltuieli care sunt necesare transferării

mărfurilor din sfera producţiei în cea a consumului. Se exprimă în sumă absolută sau ca o

mărime relativă în raport cu volumul desfacerilor (procent din volumul total). Ele se

grupează după criterii variate şi sunt puse în evidenţă de diferiţi indicatori.” (Vasile Roibu

et al.,2009:23)

Analiza calculului adaosului comercial are un rol important în evidentierea obţinerii

profitului. Adaosul comercial este element component al preţului cu amănuntul,

reprezentând diferenţa dintre acesta şi preţul de livrare al mărfurilor către comerţ, care

revine întreprinderilor comerciale pentru acoperirea cheltuielilor de circulaţie şi formarea

de beneficii.” Marimea sa relativa, respectiv rata adaosului comercial, se stabileste fie in

mod liber, fara nicio restrictie, fie pe baza unor reglementari. Dincolo de eventualele re-

glementari, dimensiunile adaosului comercial trebuie sa asigure atat acoperirea cheltu-

ielilor de functionare efectuate de comerciant, cat si obtinerea unui anumit profit.”(Blogul

specialistului)

„Analiza rentabilităţii pe produse permite cunoasterea profitului şi a ratei rentabilităţii pe

fiecare sortiment, precum şi a căilor prin care se poate acţiona în vederea creşterii

acesteia.Pentru aprecierea rentabilitatii pe produse, se folosesc doi indicatori principali:

profitul pe categorii de produse;

rata rentabilitatii pe categorii de produse.

Pragul de rentabilitate, numit si punct critic sau punct de echilibru, reprezinta tocmai acel

volum al activitatii ce urmeaza a fi realizat de catre o firma în vederea obtinerii unor

venituri care sa permita acoperirea integrala a cheltuielilor efectuate, dar fara a se obtine

profit.

Nivelul sau poate fi determinat prin metoda algebrica sau sub forma grafica, precum si

prin combinatia celor doua exprimari.”( (Vasile Roibu et al.,2009:234)

3

Capitolul I. INDICATORII ECONOMICO-FINANCIARI INTR-O FIRMA CU PROFIL DEPOZIT SI DISTRIBUTIE

Avand in vedere ca S.C. „ARAMIS DISTRIBUTION” S.R.L. se ocupă cu asigurarea

circulaţiei mărfurilor între furnizori şi beneficiari, deci are o activitate comercială,

evaluarea acesteia se face cu indicatori specifici, şi anume:

stocul iniţial;

volumul aprovizionărilor;

volumul desfacerilor;

stocul final;

stocul mediu;

viteza de circulaţie a mărfurilor;

cheltuielile de circulaţie;

adaosul comercial;

beneficiul;

rata rentabilităţii.

STOCUL INIŢIAL

’’Este valoarea mărfurilor acumulate la nivelul depozitului în perioada precedentă şi

destinate să asigure continuitatea desfacerii, la începutul noii perioade de plan, un anumit

interval detimp’’www.contabilizat .ro

VOLUMUL APROVIZIONĂRILOR

„Este indicatorul de plan care exprimă valoarea mărfurilor, pe total sau pe categorii, pe

care depozitul le procură de la furnizori, într-o perioadă de timp, în vederea acoperirii

necesarului din resursele respective. ,, www.contabilizat .ro

VOLUMUL DESFACERILOR

„Reprezintă valoarea mărfurilor livrate clienţilor, din depozit, într-o anumită perioadă de

timp.Este indicatorul de baza care defineste nivelul „cifrei de afaceri” a unei companii.

Competitivitatea unei firme depinde de dinamismul activitatii de desfacere, adica de

4

capacitatea de a vinde în cadrul pietelor care îi sunt deschise, de a se adapta la evolutia lor

si de a favoriza acapararea altor noi piete de desfacere. Dinamismul In activitatea de

desfacere nu este suficient pentru a asigura prosperitatea unei companii. Ea îsi datoreaza

eficacitatea sectoarelor de aprovizionare si de productie, care îi permit sa satisfaca

exigentele clientelei în ceea ce priveste:

pretul,termenul de livrare,calitatea, cantitatea.” (Gheorghe Basanu,2004:302)

STOCUL FINAL

„Reprezintă valoarea mărfurilor existente în depozit la sfârşitul unei perioade, care

constituie stocul iniţial al perioadei următoare.De aceea stocul final se corelează

întotdeauna cu desfacerile pe care trebuie să le asigure depozitul în perioada următoare.”

(Mihai Ristea,2005)

STOCUL MEDIU

„Este indicatorul care arată mărimea medie a stocurilor zilnice existente în depozit într-o

anumită perioadă de timp.” (Mihai Ristea,2005)

VITEZA DE CIRCULAŢIE A MĂRFURILOR

“Indicator care reflecta timpul cat marfurile raman, in medie, in sfera de circulatie

sub forma de stocuri pana in momentul desfacerii lor catre consumatori. Viteza de

circulatie a marfurilor se exprima in zile si se calculeaza ca raport intre stocurile medii de

marfuri si desfacerile medii zilnice.” (Dicționar economic și financiar).

„Mărimea vitezei de circulaţie a mărfurilor diferă de la o grupă de mărfuri la alta, în

funcţie de natura sortimentului, frecvenţa cererii, modul de organizare a mişcării

mărfurilor etc. Optimizarea vitezei de circulaţie a mărfurilor reprezintă o cale importantă

de sporire a eficienţei economice, atât prin reducerea nivelului relativ al cheltuielilor de

circulaţie cât şi prin sporirea volumului desfacerilor totale într-o anumită perioadă.”

(Vasile Roibu et al.,2009:340)

CHELTUIELILE DE CIRCULAŢIE

„Cheltuielile de circulaţie exprimă, prin natura lor, consumul de resurse

economice în comerţ. Ele se grupează după criterii variate şi sunt puse în evidenţă de

5

diferiţi indicatori, de nivel şi dinamică, absoluţi şi relativi. Indicatorul principal este

nivelul relativ al cheltuielilor de circulaţie sau cheltuielile de circulaţie la o mie de lei

vânzări. Cheltuielile de circulaţie sunt influenţate de numeroşi factori, reprezentând relaţii

cauzale, de determinare a mărimii lor. ”(Dicitonar economic si financiar).

„De asemenea ele reprezintă suma cheltuielilor ocazionate de trecerea mărfurilor de la

furnizor la beneficiar. Nivelul cheltuielilor de circulaţie poate fi exprimat sub forma

absolută sau relativă.Nivelul absolut evidenţiază totalitatea cheltuielilor de circulaţie

ocazionate de mişcarea mărfurilor într-o perioadă de timp.În sine, nivelul absolut al

cheltuielilor de circulaţie nu permite să se aprecieze activitatea desfăşurată de firmă pe

linia reducerii cheltuielilor, ceea ce face necesară şi calcularea altor indicatori prin care se

corelează volumul cheltuielilor de circulaţie cu volumul desfacerilor de mărfuri.

Nivelul relativ al cheltuielilor de circulaţie este indicatorul prin care se exprimă raportul

procentual dintre cheltuielile de circulaţie şi volumul desfacerilor de mărfuri într-o

perioadă de timp. Scăderea nivelului relativ al cheltuielilor de circulaţie presupune o

reducere a cheltuielilor de circulaţie ocazionate de desfacerea unui volum valoric de

mărfuri dat, ceea ce reflectă o sporire a eficienţei economice la nivelul depozitului de

mărfuri.„ (Vasile Roibu et al.,2009:152)

ADAOSUL COMERCIAL

“Reprezinta venit al societatilor comerciale, al comerciantilor a carui marime se

determina ca diferenta dintre pretul de vanzare a marfii catre alti agenti economici

participanti la activitatile comerciale sau catre consumatorul final si pretul de achizitionare

a bunului respectiv. Marimea sa relativa, respectiv rata adaosului comercial se stabileste

fie in mod liber, fara nici o restrictie, fie pe baza unor reglementari. Dincolo de

eventualele reglementari, dimensiunile adaosului comercial trebuie sa asigure atat

acoperirea cheltuielilor de functionare efectuate de comerciant, cat si obtinerea unui

anumit profit. Mărimea adaosului comercial perceput beneficiarilor pentru livrările făcute

este diferenţiată pe grupuri de mărfuri şi forme de aprovizionare în funcţie de cheltuielile

de circulaţie ale acestora.

Rezultă că mărimea adaosului comercial este influenţată de:

volumul desfacerilor (v);

structura desfacerilor (s);

nivelul cotelor de adaos comercial (c).

6

Matematic, adaosul comercial este o funcţie de aceşti factori:

A=f ( v , s , c )Exprimat în valori relative (cote procentuale), adaosul comercial reprezintă veniturile ce

revin firmei/cotă de desfacere.

Evident, şi mărimea cotelor de adaos comercial se diferenţiază pe grupe de mărfuri şi

forme de aprovizionare, în raport cu cheltuielile de circulaţie aferente, iar mărimea cotei

medii de adaos comercial depinde de structura desfacerilor şi cotele individuale de adaos

comercial.

Deci c̄=f (s , c )” (Dicționar economic și financiar)

BENEFICIUL

Reprezintă “rezultatul financiar pozitiv al unei activițati economice, lucrative,

representând diferența dintre veniturile realizate si cheltuielile ocazionate.

Este indicatorul care măsoară rentabilitatea activităţii firmei în mărime absolută.El poate

proveni din activitatea de bază sau din alte activităţi. Beneficiul din activitatea de bază

provine din activitatea de desfacere a mărfurilor, în timp ce beneficiul din alte activităţi

poate proveni din: -transportul mărfurilor la cererea beneficiarilor;

-penalizări încasate de la beneficiari pentru neplata la timp a mărfurilor livrate

-penalizări incasate de la furnizori pentru nerespectarea contractelor de livrare;

-unele diferenţe de preţ constatate la inventarieri etc.„ (Dicționar economic și

financiar)

RATA RENTABILITĂŢII

„Este indicator care exprima pe de o parte capacitatea unei entitati economice de a

realiza profit, iar pe de alta parte, gradul in care capitalul(propriu si permanent) aduce

profit. Se calculeaza mai multe rate de rentabilitate : rata rentabilitatii economice, rata

rentabilitatii financiare, rata rentabilitatii resurselor consumate, rata rentabilitatii

comerciale, rata rentabilitatii resurselor avansate si consumate.” (Dictionar financiar

bancar) „Reflectă gradul de rentabilitate a activităţii firmei, determinat ca raport între

beneficiul obţinut într-o perioadă de timp determinată şi suma cheltuielilor de circulaţie

aferentă:

7

R=BC⋅100

Calculată aşa, rata rentabilităţii reflectă măsura în care firma reuşeşte să valorifice

toţi factorii care concură la obţinerea beneficiului, în special mărimea volumului

desfacerilor, reducerea nivelului relativ al cheltuielilor de circulaţie, accelerarea vitezei de

rotaţie a stocurilor de mărfuri.

Rata rentabilităţii mai poate fi calculată şi în raport cu cheltuielile efectuate cu

retribuirea muncii în perioada respectivă:

R'= BFr

⋅100

Acest indicator exprimă eficienţa muncii vii depuse.

Rata rentabilităţii se mai poate calcula în raport cu valoarea fondurilor fixe şi a

mijloacelor circulante:

R''= BFf +Mc

⋅100

De asemenea rata rentabilităţii se calculează şi ca raport între beneficiul total şi

volumul desfacerilor (D):

R'''= BD

⋅100”(Vasile Roibu et al.,2009:243)

8

Capitolul II. ANALIZA ACTIVITĂŢII DE APROVIZIONARE

  “ In economia de piata unele activitati componente ale managementului aprovizionarii capata

valente noi, importanta lor se accentueaza si, ca urmare acestea trebuie abordate intr-o viziune

racordata total la mediul economic in care actioneaza intreprinderea; aceste activitati se refera la:

studierea pietei de furnizare, selectarea si testarea credibilitatii furnizorilor, elaborarea

strategiilor in cumpararea de resurse materiale si echipamente tehnice, ca si in domeniul gestiunii

stocurilor, negocierea conditiilor de vanzare-cumparare si finalizarea actiunii, in general, pe baza

de contracte comerciale etc.Prin realizarea eficienta a unor astfel de activitati, subsistemului

aprovizionarii i se asigura rolul desursa de informare strategica si subsistem cu participare

activa la elaborarea strategiilor de dezvoltare a intreprinderii.”( Activitatiile de aprovizionare

desfacere (vanzare))

Utilizarea anumitor contracte economice în scopul desfacerii mărfurilor către populaţie se

face în raport cu volumul fondului de marfă, cu zonele de distribuire a produselor, cu perioadele

de vârf şi cu caracteristicile mărfurilor.De exemplu pentru produsele cu variaţii sezoniere, zonele

de distribuţie vor fi stabilite şi pe trimestre.De asemenea in funcţie de capacităţile de producţie şi

de depozitare se va prevedea constituirea unor stocuri pe plan local pentru acoperirea vârfurilor

de consum.

„Aprovizionarea unităţilor comerciale de către furnizori se poate face prin două

modalităţi: fie în depozitele acestora, fie direct la unităţile lor de desfacere cu amănuntul.Unele

mărfuri se livrează prin depozitele en-gros ale comerţului, în funcţie de necesitatea formării

sortimentului comercial, amplasarea producţiei, constituirea stocului pentru asigurarea

continuităţii desfacerii, corelarea ritmicităţii producţiei cu cererile de consum. De aici reies

funcţiile esenţiale următoare:

să asigure aprovizionarea de la întreprinderile producătoare sau din import, în scopul

creării de stocuri într-un anumit volum şi într-un anumit sortiment în vederea

asigurării aprovizionării continue cu partizi relativi mici de mărfuri;

să formeze partizile comerciale de mărfuri corespunzător cererii beneficiarilor şi să

aprovizioneze reţeaua de desfacere en-detail.

9

În executarea sarcinilor sale de serviciu, personalul unităţii comerciale trebuie să

urmărească evoluţia stocurilor, să asigure aprovizionarea ritmică cu întreg sortimentul de mărfuri

existent în depozit, trebuie să solicite aprovizionarea la timp şi în bune condiţii.

În cadrul unităţilor comerciale este necesară existenţa unei comisii de recepţie marfă cu

următoarele atribuţii:

verificare din punct de vedere cantitativ şi calitativ a mărfurilor;

controlul modului de descărcare, transport, introducere în depozit, dezambalare mărfuri

primite;

în cazul în care verificarea cantitativă şi calitativă nu a fost efectuată la locul de

descărcare, verificarea mărfurilor se va face în depozitul sau magazia unităţii, luându-se

măsurile corespunzătoare în funcţie de rezultatul constatărilor.” ( Activitatiile de

aprovizionare desfacere (vanzare))

„Analiza activităţii de aprovizionare are în vedere, în primul rând examinarea abaterii

volumului aprovizionărilor faţa de un anumit nivel luat drept etalon (de obicei planul) pe total şi

pe principalele grupe de produse.

Abaterile rezultate pot fi exprimate:

- sub formă absolută:

ΔA=A1−A0

- sub forma variaţiei relative:

IA=A1

A0

⋅100

- sub forma devierii relative:

Δ IA=IA−100

A0,1 - volumul aprovizionărilor în cele două niveluri (etalon, efectiv)

Cum însă nivelul indicatorului exprimă o mărime acumulată pe anumite perioade, la care

se referă analiza, pot apărea situaţii în care nerealizările din anumite intervale pot fi compensate

de realizările în plus din alte intervale, devine interesantă şi analiza ritmului de realizare a

aprovizionărilor.” (Vasile Roibu et al.,2009)

Pentru aceasta se folosesc mai frecvent următorii indicatori:frecventa medie a

aprovizionarii si coeficientul ritmicitatii aprovizionarii.

10

2.1. FRECVENTA MEDIE A APROVIZIONARILOR

Acest indicator se determină ca o medie aritmetică simplă a intervalelor dintre două

aprovizionări succesive folosindu-se de urmatoarea relaţia:

t=∑i=1

n

ti

n−1 ,

unde

t i - reperezinta intervalul dintre două aprovizionări succesive;

n – reprezinta numărul aprovizionărilor aferente unei perioade date (lună, trimestru,

semestru, an)

Frecventa medie a aprovizionarilor se exprima in zile si reprezinta intervalul mediu dintre

doua aprovizionari. Comparându-l cu intervalele planificate (t0) prin graficele de aprovizionare

se pot evidenţia 3 situaţii:

a) dacă t̄ >t0 - în condiţiile în care furnizorii respectă cantităţile prevăzute în

contract, se creează condiţii proprii apariţiei lipsei de stocuri şi deci

perturbărilor în activitatea întreprinderilor beneficiare;

b) dacă t̄ =t0 - rezultă că respectarea termenelor de livrare de către furnizor a

întrunit condiţiile ideale în raport cu obligaţiile contractuale;

c) dacă t̄ <t0 - în condiţiile în care furnizorii respectă cantităţile prevăzute în

contract, se creează condiţii proprii apariţiei de stocuri supranormative, care

generează o imobilizare de mijloace circulante, deci efecte economico-

financiare nefavorabile pentru depozit.

11

2.2. COEFICIENTUL RITMICITATII APROVIZIONARII

„Se poate determina utilizând coeficientul de variaţie care, aplicat în vederea

caracterizării ritmicităţii aprovizionării, surprinde atât aspecte ale gradului de îndeplinire a

termenelor prevăzute în graficul de aprovizionare, cât şi aspecte ale respectării sau nerespectării

de către furnizori, a cotelor prevăzute în grafice.

Analiza gradului de respectare a termenelor prevăzute în graficul de aprovizionare se face

cu ajutorul relaţiei:

rt=

∑ (t i1−ti 0)2

n−1t0

⋅100,

în care:

ti0 – intervalele planificate;

ti1 – intervalele efective la care s-a făcut aprovizionarea.

Cu cât nivelul acestui indicator este mai apropiat de 0, cu atât aprovizionarea s-a

desfăşurat mai ritmic şi invers.

Cum, însă paralel cu respectarea termenelor, la fel de importantă este şi asigurarea

cantităţilor planificate, în literatura de specialitate s-a conturat o relaţie de calcul specifică

privind ritmicitatea aprovizionărilor astfel:

r x=

∑ (x i−x0 )2

nx0

⋅100

în care:

xi – cantităţile efective livrate de furnizori în decursul unei perioade;

x0 – cantităţile planificate aferente unei aprovizionări.

Cu cât nivelul rx este mai apropiat de 0, cu atât aprovizionările efective sunt mai aproape

de nivelurile planificate şi invers.”( ( Activitatiile de aprovizionare-desfacere (vanzare))

Ca sa avem o imagine cât mai completă asupra ritmicităţii aprovizionărilor este recomandat sa

se utilizarea concomitent cei doi coeficienţi.

12

Capitolul III. ANALIZA ACTIVITĂŢII DE DESFACERE

 “  Prin activitatea operativa de livrare se asigura transferul ca atare al produselor finite de

la producator la destinatarii acestora (clienti finali, intermediari comerciali, parteneri in obtinerea

unor produse complexe etc.). aceasta activitate presupune: organizarea minutioasa a operatiunilor

de pregatire a produselor pentru livrare; formarea loturilor complete si complexe, unitare pentru

livrare; intocmirea documentelor de expeditie; derularea propriu-zisa a actiunii

s.a”(Managementul aprovizionarii si desfacerii)

“Desfasurarea in bune conditii a acestui proces necesita cunoasterea in detaliu a cerintelor

clientilor, stipulate in comenzi si contracte (referitoare la: tipul de produs, sortiment sau varianta

constructiva a acestuia, termenele de livrare, cantitate, calitate etc.). in acest scop se elaboreaza

un ”fisier” al tuturor clientilor reali, in cadrul caruia sunt mentionate toate elementele

caracteristice pentru fiecare. Totodata, se intocmeste si un ”fisier al produselor” cu toate

caracteristicile care le sunt specifice. Pe baza ”fisierelor” pe clienti si produse se elaboreaza

programele de livrare detaliate si, implicit cele de lansare in fabricatie a produselor solicitate.

Programele de livrare-vanzari vor cuprinde cantitatile comandate, contractate si cu vanzare

probabila, indicand si cadentele lunare, decadale sau saptamanale de distributie. Acestea se

elaboreaza pe tipuri, sortimente sau variante constructive de produse, pe canale de distributie si

destinatari. Asemenea programe stau la baza elaborarii celor de fabricatie, in functie de care, in

amonte, se intocmesc programele de aprovizionare-alimentare a productiei cu resursele materiale

necesare.” (Managementul aprovizionarii si desfacerii)

„Planul de desfacere al unei unităţi comerciale este o fracţiune din planul unităţii şi constituie cel

mai important indicator, care stă la baza altor indicatori: retribuirea muncii, cheltuieli de

circulaţie etc.În perspectiva perfecţionării activităţii de planificare, proiectele de plan-desfacere,

care au în vedere cererea de consum, capacitatea unităţii, sporirea densităţii populaţiei, factori

socio-economici, trebuie să constituie documentaţia fundamentală pentru elaborarea planului de

desfacere. Pe parcursul perioadei de plan trebuie să se urmărească zilnic evoluţia vânzărilor, să

se ia măsurile ce se impun pentru buna aprovizionare.

13

Analiza activităţii de desfacere are ca scop scoaterea în evidenţă a o serie de factori care o

influenţează, precum şi să cuantifice consecinţele modificării lor asupra volumului

desfacerilor.Pentru a aprecia corect modificarea volumului desfacerilor (D) este necesară

examinarea acestora din punctul de vedere al elementelor, respectiv al factorilor ce acţionează

asupra devierii lor.” ( Activitatiile de aprovizionare-desfacere (vanzare))

14

3.1. CALCULAREA DESFACERILOR

„Un prim sistem de legături cauzale, utilizabil atât pe total cât şi pe principalele categorii

de mărfuri, are în vedere următoarele elemente cu influenţa directă:

- stocul iniţial (Si);

- intrările de mărfuri (I);

- stocul final (Sf).

Modelul matematic ia forma:

D=S i+ I−S f

Cuantificarea influenţei modificării elementelor se realizează cu ajutorul metodei

balanţiere, astfel:ΔD=D1−D0

din care:

- datorită modificării stocului iniţial:

ΔD (S i )=S i1−Si 0

- datorită modificării volumului aprovizionărilor:

ΔD ( A )=A1−A0

- şi datorită modificării stocului final:

ΔD (S f )=−(S f 1−S f 0) ,

unde:

ΔD=ΔD (Si )+ ΔD ( A )+ ΔD (S f )Unul din aspectele ce prezintă interes în cadrul analizei desfacerilor este şi „gradul de

asigurare de mărfuri” calculat ca raport între stocul mediu zilnic ( S̄ ) de mărfuri existent în

decursul unei perioade şi cererea medie zilnică (C̄ z ) folosind relaţia:Ga=

S̄C̄ z ” ( Activitatiile de

aprovizionare-desfacere (vanzare))

Si acest indicator se exprima in zile zile şi arată timpul în care cererea a fost acoperită în

medie de mărfurile existente în stoc. „Gradul de asigurare de mărfuri reflectă potenţialul de

livrare al depozitului în raport cu nivelul sumei cererilor făcute de beneficiari pentru o anumită

gamă de produse. Nivelul lui poate fi calculat şi pe total volum de mărfuri, dar rezultatele sunt cu

15

atât mai reprezentative cu cât analiza se face mai analitic.” (Dicitonar economic si financiar).Iar

daca Ga este mai mare sau egal cu 1 inseamana ca avem de-a face cu un potential de livrare

satisfacator,iar daca Ga este mai mic ca 1 inseamana ca potentialul de livrare se afla sub nivelul

cererilor acest lucru aduce neajunsuri atat in activitatea depozitului, cat si in activitatea clienţilor

beneficiari.

16

CAPITOLUL IV.ANALIZA CHELTUIELILOR SI A VITEZEI DE CIRCULATIE A MARFURILOR

Subcapitolul 4.1 Analiza cheltuielilor de circulatie

Cheltuielile de circulatie see exprimă în sumă absolută sau ca o mărime relativă în raport

cu volumul desfacerilor si sunt reprezentate de toate cheltuielile care sunt necesare transferării

mărfurilor din sfera producţiei în cea a consumului.Se obtin prin deducerea din cheltuielile totale

a costurilor de cumparare a marfurilor vandute.

In aceasta categorie mentionam:

- cheltuieli cu transportul, depozitarea, păstrarea şi pregătirea mărfurilor; cu pierderile

normale;

- cheltuieli cu dobânzile şi spezele bancare;

cheltuieli generale ale unităţii comerciale, cheltuieli pentru reclama comercială

- retribuţiile plătite personalului operativ şi contribuţia asupra retribuţiilor;

- cheltuieli administrativ-gospodăreşti (chiria spaţiului, întreţinerea etc.);

- amortizarea fondurilor fixe

„Cheltuielile de circulaţie în bazele de aprovizionare se exprimă prin indicatorii ca nivelul

absolut al cheltuielilor de circulaţie şi nivelul relativ al acestora, calculat la mia de lei

desfaceri.Întrucât aceşti indicatori, prin conţinutul lor, nu satisfac pe deplin cerinţele analizei

deoarece reflectă în mod static situaţia costurilor într-o perioadă dată, studiul se poate adânci prin

utilizarea şi a altor indicatori, cum sunt:

- cuantumul reducerii nivelului relativ al cheltuielilor de circulaţie;

- ritmul reducerii nivelului relativ al cheltuielilor de circulaţie;

- suma totala a economiilor realizate în urma scăderii nivelului relativ al cheltuielilor

de circulaţie”( Vasile Roibu et al.,2009)

„Nivelul absolut exprimă suma totală a cheltuielilor de circulaţie (Ch) avansate în

procesul circulaţiei mărfurilor într-o lună.

Abaterea lor de la un anumit nivel luat ca bază de comparaţie se poate datora modificării

următorilor factori:

17

- volumul desfacerilor (D);

- structura desfacerilor pe forme de aprovizionare (si);

- nivelul relativ al cheltuielilor de circulaţie pe forme de aprovizionare (Ni).

Analiza se poate adâncii pe baza studiului nivelului relativ al cheltuielilor de circulaţie (N); un

indicator calitativ al activităţii unităţii comerciale ce reflectă în mod sintetic felul cum s-a

desfăşurat activitatea în perioada analizată.

N=ChD

⋅100””( Vasile Roibu et al.,2009)

“Cuantumul reducerii nivelului relativ al cheltuielilor de circulaţie (N) arată cu cât

s-a redus nivelul relativ al cheltuielilor de circulaţie realizat într-o perioadă dată (N 1), faţă de

nivelul relativ al cheltuielilor de circulaţie dintr-o perioadă anterioara, luată drept bază de

comparaţie (N0) şi se calculează după relaţia:

ΔN=N1−N0

O valoare pozitivă a lui ΔN evidenţiază o creştere a ponderii cheltuielilor de circulaţie în

volumul desfacerilor faţă de perioada de comparaţie şi invers. Diferenţa se poate datora atât

datorită modificării nivelului relativ al cheltuielilor de circulaţie pe forme de aprovizionare, cât şi

schimbării structurii desfacerilor pe forme de aprovizionare. Aceasta întrucât nivelului relativ al

cheltuielilor de circulaţie este un indicator cu caracter de medie, iar cheltuielile de circulaţie

pentru diferite forme de aprovizionare şi diferite mărfuri nu sunt aceleaşi.” ( Vasile Roibu et

al.,2009)

„Suma totală a economiilor realizate în urma scăderii nivelului relativ al cheltuielilor de

circulaţie se obţine prin înmulţirea cuantumului reducerii nivelului relativ al cheltuielilor de

circulaţie (ΔN ) cu volumul valoric al desfacerilor de mărfuri din perioada curentă, împărţind

apoi la loc, după relaţia:

EC=−ΔN⋅D1

100sau EC=

−(N1−N0 )⋅D1

100

Acest indicator exprimă în lei cuantumul economiilor (în ipoteza în care N1 < N0), respectiv

depăşirilor (în ipoteza în care N1 > N0) realizate ca urmare a modificării nivelului relativ al

cheltuielilor de circulaţie în perioada curentă comparativ cu perioada de bază.” (Vasile Roibu et

al.,2009)

18

Subcapitolul 4.2 Analiza vitezei de circulatie a marfurilor

“Este un indicator ce caracterizează procesul de reînnoire a stocurilor medii care se exprimă sub

două forme strâns legate între ele:

a) numărul mediu de rotaţii a stocului mediu (n) într-o perioadă dată se stabileşte după relaţia:

n=DS sau

n=TV ;

b) durata medie a unei rotaţii, în zile (V):

V=Tn sau

d= S̄⋅TD ;

în care:

D – volumul desfacerilor pe o perioadă de timp determinată;

S̄ – stocul mediu;

T – timpul exprimat în zile pentru perioada considerată.” (Vasile Roibu et al.,2009:340)

„Prin compararea duratei unei rotaţii complete a stocului mediu de mărfuri cu o altă

durată luată ca bază de comparaţie (durata planificată, durata efectivă din altă perioadă sau

realizată în altă unitate) se pot trage unele concluzii cu privire la nivelul efectiv al duratei unei

rotaţii şi al modului cum acesta a fost influenţat de factorii cu acţiune primară, astfel:

ΔV =V 1−V 0

din care datorită:

a) modificării volumului desfacerilor:

ΔV (D )=S0⋅T 0

D1

−S0⋅T 0

D0

b) modificării stocului mediu:

ΔV (S )=S1⋅T 0

D1

−S0⋅T 0

D1

Perioada de timp (T) este întotdeauna constantă (nivelul T1 = T0) aşa că influenţa acestui factor

va fi egala cu 0 în toate cazurile.

Efectul economic al accelerării vitezei de circulaţie se reflectă prin:

19

- eliberarea de mărfuri din stoc, oferind posibilitatea reducerii stocului mediu, deci

eliberarea de mijloace circulante (sau imobilizarea de mijloace circulante în cazul

încetinirii vitezei de circulaţie);

- beneficiul ce revine la mia de lei mijloace circulante/rotaţie.

Fiecare din aceşti indicatori reflectă anumite laturi ale efectului pe care îl are accelerarea vitezei

de circulaţie a mijloacelor circulante.” (Vasile Roibu et al.,2009)

Eliberarea de mărfuri din stoc reducerea necesarului de mijloace circulante pentru

realizarea volumului desfacerilor de mărfuri ca urmare a accelerării vitezei de circulaţie a

mărfurilor,iar beneficiul ce revine la mia de lei mijloace circulante/rotaţie arată eficienţa cu care

sunt folosite mijloacele circulante, reflectată prin beneficiul ce revine la mia de lei mijloace

circulante la fiecare rotaţie a acestora.

Primul indicator se calculeaza conform formulei: E=d̄1⋅V̄ 1−d̄1⋅V̄ 0

unde:

E – reprezinta eliberări de mijloace circulante pe o rotaţie;

d̄ – reprezinta desfacerea medie zilnică;

V – reprezinta viteza de rotaţie a mijloacelor circulante (în zile)., iar cel de-al doilea

conform formulei:B=n⋅b

Unde :

B – reprezinta beneficiul total;

n – reprezinta număr de rotaţii;

b – reprezinta beneficiul pe o rotaţie.

Ca sa sporeasca nivelul de eficienţa economic cu care sunt folosite mijloacele circulante,

conducerea unităţii comerciale trebuie să urmărească evoluţia stocurilor de mărfuri, în raport cu

nivelul lor planificat prin bugetul de venituri şi cheltuieli şi să evite aprovizionarea cu mărfuri

care nu corespund cererii beneficiarilor, deoarece studiul cererii, aprovizionarea cu cantităţi şi

sortimente cerute de beneficiari constituie premisa creşterii eficienţei utilizării mijloacelor

circulante ale unităţii comerciale.

20

CAPITOLUL V:ANALIZA RENTABILITATII SI A ADAOSULUI COMERCIAL

Subcapitolul 5.1 Analiza rentabilitatii

Pentru analiza rentabilităţii se utilizează doi indicatori: beneficiul şi rata

rentabilităţii.Primul factor reflectă mărimea absolută a rentabilităţii, fiind indicatorul său de

volum,iar al doilea reflectă gradul în care modul de utilizare a resurselor aduce beneficii, fiind

indicatorul mărimii sale relative.

In ceea ce priveste beneficiul,acumulat la nivelul soicetiatii comerciale acesta se

sistematizeaza in functie de sursele de aprovizionare in doua grupe: beneficiul din activitatea de

bază şi beneficiu din alte activităţi.

„Analiza modificării beneficiului obţinut din desfacerea mărfurilor prin prisma factorilor săi se

poate aborda recurgând la diferite sisteme de legături cauzale.

Un prim sistem de legături cauzale care porneşte de la produsul dintre desfacerile unităţii şi

beneficiul mediu aferent la mia de lei de desfacere este surprins în relaţia matematică şi figura

următoare:

B= D⋅̄b100

=D⋅( c̄ a−N̄ )100

=D⋅(si⋅cai−si⋅N i )100 ”( Vasile Roibu et al.,2009)

Beneficiul (B):

- (D) reprezinta desfacerea de mărfuri / 100

- (b)reprezinta beneficiul la mia de lei desfaceri (b)

- (ca)reprezinta cota medie de adaos comercial

- (si) reprezinta structura desfacerilor pe forme de aprovizionare

- (cai) reprezinta cota de adaos comercial pe forme de aprovizionare

- (N) reprezinta nivelul mediu relativ la cheltuielile de circulaţie

- (si) reprezinta structura desfacerilor pe forme de aprovizionare

- (Ni) reprezinta nivelul relativ al cheltuielilor de circulaţie pe forme de aprovizionare

„Pe temeiul acestor relaţii se poate cuantifica influenţa fiecărui factor.

21

Pornind de la aceeaşi relaţie de bază

D⋅̄b100 şi luând în considerare structura desfacerilor pe

forme de aprovizionare ca factor de influenţă primară se poate recurge la un model analitic de

forma:

B=D⋅∑ si⋅bi

100sau B=

D⋅∑ si⋅(cai−N i )100 (Vasile Roibu et al.,2009)”

În analiza economică a beneficiului este indicat să se utilizeze ambele sisteme de legături

cauzale, dat fiind că ele se completează reciproc .

In cea ce priveste rata renatabilitatii aceasta se poate calcula in trei moduri dupa cum

urmeaza:

a) prin raportarea beneficiului total la volumul desfacerilor

R= BD

⋅100

b) prin raportarea beneficiului total la volumul fondurilor fixe şi circulante ale unităţii

R= BFf +Nc

⋅100

c) prin raportarea beneficiului total la cheltuielile de circulaţie

R= BCh

⋅100

Iar indicator al eficienţei rata rentabilitatii, va avea valori şi semnificaţii diferite pentru fiecare

dintre formulele de calcul folosite deoarece fiecare dintre aceşti indicatori are o anumită funcţie

în cadrul sistemului informaţional şi reflectă rentabilitatea dintr-un anumit punct de vedere.

„Rata rentabilităţii în funcţie de volumul desfacerilor, are o aplicabilitate mai mare şi a fost

caracterizat mult timp ca fiind unicul cu ajutorul căruia se caracterizează rentabilitatea unităţilor

comerciale de gen”.Insa prin continutul sau acest indicator are dezavantajul că nu reflectă

eficienţa cu care sunt folosite fondurile materiale şi financiare în procesul circulaţiei mijloacelor

de producţie.

Avand in vedere ca valoarea mare a fondurilor investite în acest domeniu reclamă în mod

necesar cunoaşterea raportului dintre efortul depus şi efectul realizat în această direcţie, în

analiza economică se utilizează, într-o măsură tot mai mare, indicatorul rentabilităţii care reflectă

beneficiul obţinut în raport cu fondurile avansate în activitatea unităţii comerciale de gen.

22

„Analiza ratei rentabilităţii pe baza celor 3 indicatori înlesneşte cunoaşterea factorilor care o

influenţează şi oferă informaţii pe baza cărora se pot lua măsuri organizatorice menite să elimine

sau să diminueze acţiunea factorilor negativi şi să creeze un câmp mai larg de acţiune a factorilor

pozitivi”(Vasile Roibu et al,2009).Cu toate acestea fiecare din indicatorii menţionaţi reflectă

anumite laturi ale activităţii economice şi numai în totalitatea lor pot constitui un sistem de

analiză care poate oferii informaţiile necesare înţelegerii aspectelor caracteristice rentabilităţii

bazelor de aprovizionare

Subcapitolul 5.2 .Analiza adaosului comercial

„Adaosul comercial este definit ca acea parte din preţul de desfacere cu amănuntul

destinat acoperirii cheltuielilor de desfacere a mărfurilor şi asigurării unui beneficiu

organizaţiilor comerciale en-gros şi en-detail. El se stabileşte pe produse şi grupe de produse,

după caz, fiind inclus în preţul respectiv.”Acesta se stabileşte ca limite maxime, în cadrul cărora

se pot practica cote mai mici fără ca să se afecteze însă indicatorii economico-financiari

planificaţi. Avand in vedere ca , pe de o parte, cotele de adaos comercial sunt maximale, iar pe

de altă parte eficienţa şi rentabilitatea activităţii comerciale sunt cerinţe esenţiale în dezvoltarea

economiei ţării, toate unităţile comerciale trebuie să organizeze, în condiţii optime, activitatea

lor.Fiecarui societati comerciale i s e impune cunoaşterea cotelor de adaos comercial pentru a se

putea urmării concret rezultatele economice ale unităţii. Deşi de regulă, cheltuielile de circulaţie

sunt urmărite la nivel general, proporţia acestora este cunoscută şi există posibilitatea de a face

analiza economicităţii activităţii unităţii comerciale.

„Adaosul comercial se determină prin adăugarea sumei respective fie la preţul de

livrare ,fie la preţul de desfacere,dupa caz. Suma adaosului comercial realizata de unitatea

comercială reprezintă venitul ei. Pe seama adaosului comercial se face acoperirea cheltuielilor de

circulaţie şi se realizează un anumit beneficiu.

În analiza adaosului comercial, ca indicator de bază al planului unităţii comerciale, se

surprinde cel mai bine influenţa factorilor de care depinde, utilizând următorul model factorial:

AC=∑ D (S i )⋅cai ”

unde:

Ac – reprezinta suma totală a adaosului comercial;

23

D – reprezinta volumul total al desfacerilor;

Si –reprezinta ponderea desfacerilor realizate pe forme de aprovizionare în total desfaceri;

cai – reprezinta cota medie de adaos comercial aferentă formei de aprovizionare

Utilizand acelaşi model se poate analiza adaosul comercial şi din punctul de vedere al influenţei

structurii desfacerilor şi mărimii cotelor de adaos comercial pe grupe de mărfuri,iar pe baza

rezultatelor obţinute, analiza financiara trebuie să precizeze cauzele care au determinat

modificările factorilor respectivi şi să aprecieze corect semnificaţia economică a abaterilor ce au

avut loc în mărimea fiecăruia.

24