Upload
vandat
View
230
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
1
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE BUCUREȘTI
SPECIALIZAREA: CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE
ANUL DE STUDIU: III
SINTEZĂ
ANALIZĂ
ECONOMICO-FINANCIARĂ 2
Lect. univ. dr.
Dumitru Raluca-Ana-Maria
2
CAPITOLUL 1
ANALIZA GESTIUNII
ACTIVELOR FIXE
3
CAPITOLUL 1
ANALIZA GESTIUNII ACTIVELOR FIXE
Dezvoltarea intensivă a producţiei reprezintă calea de bază a creşterii
economice în prezent şi în perspectivă. Aceasta este rezultatul acţiunii unui
complex de factori legaţi atât de forţele de producţie, cât şi de relaţiile de
producţie. Între factorii legaţi de forţele de producţie, un rol predominant revine
celui mai mobil element al lor – mijloacele de muncă. Mijloacele de muncă
reflectă conţinutul material al fondurilor de producţie.
Crearea şi utilizarea de noi mijloace de muncă, de noi fonduri fixe nu
determină doar tipul intensiv al reproducţiei, ci potenţează şi acţiunea altor
factori calitativi ai dezvoltării.
De aceea, analiza utilizării eficiente a fondurilor fixe constituie o
problemă centrală a conducerii unităţilor economice, precum şi a altor organe
specializate de control.
Analiza dinamicii structurii şi stării func ţionale a fondurilor fixe este
dată de:
a) Dinamica fondurilor fixe
b) Structura fondurilor fixe
Analiza utilizării extensive a potenţialului tehnic. Folosirea extensivă a
fondurilor fixe constituie o rezervă de mare însemnătate pentru realizarea
obiectivelor maximale ale întreprinderii.
Analiza utilizării intensive a fondurilor fixe. Analiza folosirii intensive
a fondurilor fixe se face pe baza următorilor indicatori principali:
- gradul de utilizare a capacităţii de producţie;
4
- indicele de utilizare intensivă;
- randamentul mediu pe unitatea de timp de lucru.
Gradul de utilizare a capacităţii de producţie
Indicele de utilizare a capacităţii rezultă din raportul volumului producţiei
planificate sau efective la volumul maxim al producţiei conform capacităţii.
Aceasta înseamnă că rezervele folosirii complete a capacităţilor se vor
referi la:
- folosirea parţială a capacităţii noi intrate în funcţiune;
- existenţa unor locuri înguste;
- existenţa unor defecţiuni în aprovizionarea cu materiale;
- lipsa forţei de muncă etc.
Indici de utilizare intensivă
Indicii de utilizare se stabilesc pe baza relaţiei:
.TK
QIu
⋅=
Întrucât caracteristica utilajelor este de regulă constantă, înseamnă că
rezervele creşterii volumului producţiei şi, implicit, folosirii mai bune a
capacităţilor de producţie privesc timpul de lucru şi indicele tehnico-economic
de utilizare.
Randamentul mediu al utilajelor constituie o formă sintetică de
reflectare a utilizării fondurilor fixe (utilajelor).
5
Analiza eficienţei utilizării fondurilor (activelor) fixe este dată de:
- sistemul de indicatori sintetici ai eficienţei utilizării fondurilor fixe;
- analiza factorială a eficienţei utilizării fondurilor fixe.
6
CAPITOLUL 2
ANALIZA GESTIUNII
RESURSELOR MATERIALE
7
CAPITOLUL 2
ANALIZA GESTIUNII RESURSELOR
MATERIALE
Asigurarea întreprinderii cu obiectele muncii necesare desfăşurării
neîntrerupte a procesului de producţie, precum şi dimensionarea optimă a
acestora constituie probleme esenţiale pentru eficienţa întregii activităţi.
Problemele analizei asigurării cu obiecte ale muncii şi ale utilizării
eficiente a lor sunt următoarele:
- analiza-asigurării (aprovizionării) întreprinderii cu obiecte ale
muncii;
- analiza consumurilor specifice ca parte integrantă a utilizării
obiectelor muncii;
- analiza eficienţei utilizării obiectelor muncii pe baza indicatorilor
sintetici de eficienţă;
- reflectarea utilizării obiectelor muncii în principalii indicatori
economico-financiari ai întreprinderii;
- asigurarea întreprinderii cu materii prime şi materiale;
- analiza stocurilor de materiale;
- analiza consumurilor specifice.
Analiza cheltuielilor materiale
Economisirea rersurselor materiale reprezintă o latură de bază a eficienţei
activităţii oricărei întreprinderi industriale, un factor principal al creşterii
economice de tip intensiv, care caracterizează dezvoltarea economiei moderne.
8
Folosirea cu maximă eficienţă a resurselor materiale constituie un
obiectiv central al politicii economice în etapa actuală şi în perspectivă, întrucât
reducerea cheltuielilor materiale se reflectă în ultimă instanţă în creşterea
produsului intern brut.
Raportată la astfel de obiective, analiza cheltuielilor materiale are o
semnificaţie deosebită.
Cheltuielile materiale deţin o pondere mai mare sau mai mică, în funcţie
de profilul de activitate al întreprinderii. Ele reprezintă expresia valorică a
consumurilor de resurse materiale şi a prestărilor de servicii de către terţi şi se
compun din:
- materii prime, materiale;
- combustibil, energie, apă;
- amortizare;
- obiecte de inventar;
- lucrări şi servicii prestate de terţi;
- alte cheltuieli materiale.
După cum s-a arătat în analiza cheltuielilor materiale distingem:
a) Analiza dinamicii şi structura cheltuielilor materiale
Cheltuielile materiale, prin conţinutul lor, cuprind atât consumul de
obiecte ale muncii (materii prime, materiale de bază, materiale auxiliare,
combustibil, energie etc.), cât şi cheltuieli care reflectă echivalentul consumării
fondurilor fixe, respectiv valoarea transmisă acestora sub forma amortizării şi
alte cheltuieli materiale.
În cazul anlizei complexe a cheltuielior materiale, prima problemă care
trebuie cercetată este cea privind dinamica şi structura acestora la nivelul
întregii producţii marfă şi, eventual, pe produse.
9
Pentru caracterizarea dinamicii se recomandă folosirea în analiză a
indicatorului „cheltuieli materiale la 1000 lei venituri”.
Analiza datelor permite formularea unor concluzii utile pentru orientarea
cercetării ulterioare şi, în special, pentru conturarea cadrului de acţiune a
factorilor de decizie.
b) Analiza factorială a cheltuielilor materiale
Cheltuielile materiale aferente exploatării pot fi analizate ca nivel la 1000
lei venituri (Cm) pe baza modelului următor:
100∑=
giCmiCm ,
unde:
gi = structura veniturilor
Cmi = cheltuielile la 1000 lei pe categorii de venituri, care reprezintă şi
factori direcţi de influenţă.
Evidenţierea modificărilor intervenite în structura veniturilor este
necesară pentru aprecierea corectă a situaţiei, dat fiind modul de formare a
veniturilor din producţia stocată şi imobilizată.
Cheltuielile materiale la 1000 lei cifră de afaceri (Cm), care constituie
partea preponderentă a veniturilor din exploatare, se analizează cu ajutorul
modelului următor:
1000.
∑∑=
qp
cmqCm ,
10
unde: cm = cheltuielile materiale pe produse.
Pe această bază pot fi construite şi aplicate diferite sisteme factoriale.
Astfel, un prim sistem are în componenţă ca factori direcţi:
- structura producţiei vândute (fabricate);
- preţurile medii de vânzare;
- cheltuielile materiale pe unitate de produs.
11
CAPITOLUL 3
ANALIZA GESTIUNII
COSTURILOR DE
PRODUCŢIE
12
CAPITOLUL 3
ANALIZA GESTIUNII COSTURILOR DE
PRODUCŢIE
Reducerea cheltuielilor de producţie şi în special a celor materiale se
înregistrează în efortul general de ridicare a eficienţei întregii activităţi.
Reducerea cheltuielilor de producţie şi, implicit, a costurilor de producţie,
de principiu poate fi concepută acolo unde există rezerve. Teoretic nu în orice
întreprindere există asemenea rezerve, determinate de progresul continuu al
factorilor de producţie, de aplicarea în practică a rezultatelor cercetării
ştiinţifice.
Analiza costurilor implică stabilirea unor costuri considerate normale,
care constituie criteriul permanent de comparaţie al comportamentului
diferitelor categorii de cheltuieli.
Între cheltuielile de producţie şi cost există o asemănare de ordin formal:
cheltuielile de producţie se localizează pe cantitate, iar costul este rezultatul
localizării lor pe unitatea de produs.
Analiza cheltuielilor aferente veniturilor întrepri nderii
Realizarea unui venit implică efectuarea de cheltuieli.
a) Cheltuielile se grupeză astfel:
- cheltuieli de exploatare;
cheltuielile financiare care vizează activitatea financiară în afara
exploatării;
13
- cheltuielile excepţionale care nu sunt legate de activitatea curentă,
normală propriu-zisă (amenzi, penalităţi, subvenţii etc.).
b) Veniturile întreprinderii reprezintă sumele încasate sau de încasat în
cursul exerciţiului şi se grupează în:
- venituri din exploatare;
- venituri financiare;
- venituri excepţionale (despăgubiri, amenzi încasate).
• Analiza cheltuielilor de exploatare
Cheltuielile de exploatare deţin ponderea cea mai mare, ele fiind în
legătură directă cu obiectul de activitate al întreprinderii, constituind astfel
domeniul principal în care se pot realiza cele mai importante măsuri de sporire a
eficienţei economice.
• Analiza cheltuielilor la 1.000 lei cifra de afaceri
În raport cu o bază de comparaţie (planul, realizările din perioada
anterioară sau nivelul normat), cheltuielile efective pot fi diferite, fapt ce
impune explicarea unei asemenea modificări, indiferent de mărimea şi sensul ei.
Alte analize ale cheltuielilor sunt:
• Analiza cheltuielilor variabile
• Analiza dinamicii şi structurii cheltuielilor variabile
• Analiza factorială a cheltuielilor variabile
• Estimarea evoluţiei probabile a cheltuielilor variabile
• Analiza reflectării nivelului cheltuielilor variabile la 1.000 lei asupra
principalilor indicatori economico-financiari
• Analiza cheltuielilor fixe
14
Cheltuielile fixe sau constante, prin definiţie, constituie o premisă şi o
consecinţă a desfăşurării unei anumite activităţi. Aceasta înseamnă că unele
cheltuieli nu sunt în dependenţă proporţională sau neproporţională cu producţia
(sau vânzările), ci în anumite limite, ele rămân fixe sau independente.
Alte tipuri de analize ale cheltuielilor sunt următoarele:
- Analiza dinamicii şi structurii cheltuielilor fixe
- Analiza factorială a cheltuielilor fixe la 1.000 lei cifră de afaceri
- Estimarea nivelului probabil a cheltuielilor fixe
- Estimarea sintetică a cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri
- Analiza riscului de exploatare sau operaţional
Analiza cheltuielilor materiale se compune din:
- materii prime, materiale;
- combustibil, energie, apă;
- amortizare;
- obiecte de inventar;
- lucrări şi servicii prestate de terţi;
- alte cheltuieli materiale.
Alte tipuri de analiză a cheltuielilor:
- Analiza cheltuielilor cu amortizarea
- Analiza cheltuielilor cu personalul
- Analiza structurală a fondului de salarii
- Analiza eficienţei cheltuielilor cu salariile
- Analiza corelaţiei dintre creşterea productivităţii muncii şi a salariului
mediu
- Analiza modificării fondului de salarii
- Analiza cheltuielilor cu dobânzile
- Analiza cheltuielilor cu remedierile în perioada de garanţie
15
- Analiza cheltuielilor administrativ - gospodăreşti
- Analiza cheltuielilor neproductive
- Analiza cheltuielilor cu reparaţiile curente şi reviziile periodice
- Analiza pierderilor din rebuturi
- Analiza costului pe unitatea de produs
- Analiza cheltuielilor directe şi indirecte pe produs
- Analiza costului marginal
16
CAPITOLUL 4
ANALIZA
RENTABILITĂŢII
17
CAPITOLUL 4
ANALIZA RENTABILITĂŢII
Ridicarea eficienţei economice - problemă de o permanentă actualitate
economică - este strâns legată de creşterea rentabilităţii întreprinderilor și de
întărirea continuă a rolului profitului.
La nivelul întreprinderilor din orice domeniu de activitate economică,
profitul şi rentabilitatea constituie criterii de bază pentru aprecierea eficienţei
economice.
Rentabilitatea presupune obţinerea unor venituri mai mari decât
cheltuielile în urma vinderii şi încasării producţiei fabricate. Rentabilitatea
poate fi definită astfel ca fiind capacitatea întreprinderii de a crea profit
necesar atât dezvoltării, cât şi remunerării capitalurilor. Rentabilitatea
oglindeşte într-o formă sintentică eficienţa întregii activităţi economice a
întreprinderii.
În general, cheltuielile şi veniturile sunt structurate pe domenii de
activitate, respectiv:
- de exploatare;
- financiare;
- excepţionale.
În consecinţă, pe baza structurii veniturilor şi cheltuielilor se poate opera
cu următorii indicatori:
- Rezultatul exploatării (RE) - care se obţine ca diferenţa dintre veniturile
şi cheltuielile de exploatare.
18
- Rezultatul curent al exerciţiului (RC) - reprezintă diferenţa dintre
veniturile curente (venituri din exploatare + venituri financiare) şi cheltuielile
curente (cheltuieli de exploatare + cheltuieli financiare).
- Rezultatul exerciţiului înaintea impozitării, format din rezultatul curent
la care se adaugă rezultatul excepţional.
- Profitul impozabil care reprezintă rezultatul exerciţiului înaintea
impozitării la care se adaugă depăşirile faţă de nivelurile legale la unele
categorii de cheltuieli şi se scad reducerile fiscale prevăzute (reducerea
impozitului pe profit în cazul reinvestirii).
- Profitul net sau rezultatul exerciţiului, respectiv profitului impozabil,
mai puţin impozitul pe profit.
În literatura de specialitate şi practica economică se foloseşte şi noţiunea
de marjă şi anume:
- marja costurilor de producţie - ca fiind diferenţa între preţul de
vânzare al bunurilor şi costul de producţie al acestora.
- marja comercială - calculată ca diferenţă între preţul de vânzare al
mărfurilor şi costul de cumpărare.
- marja brută sau marja costurilor variabile - care se determină ca
diferenţă între preţul de vânzare şi costul variabil.
Analiza rentabilităţii vizează următoarele domenii:
- situaţia generală a rezultatului exploatării pe baza contului de profit şi
pierdere;
- analiza factorială a rezultatului exploatării;
- analiza financiară a profitului brut al întreprinderii;
19
- analiza pragului de rentabilitate şi aprecierea riscului de exploatare
structural;
- analiza pe baza ratelor de rentabilitate.
20
CAPITOLUL 5
ANALIZA SITUAŢIEI
FINANCIAR
PATRIMONIALE
21
CAPITOLUL 5
ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIAR
PATRIMONIALE
Situaţia financiar patrimonială reprezintă o anumită stare a capitalului din
punct de vedere al existenţei, componentei materiale şi a rezultatelor obţinute.
Caracterizarea generală a structurii patrimoniale:
Structura generală a activului:
a) active imobilizate;
b) active circulante;
c) conturi de regularizare şi asimilate;
d) prime privind rambursarea obligaţiunilor.
- Fondul comercial reprezintă acea parte din fondul de comerţ care nu
figurează în celelalte elemente de patrimoniu, dar care concură la menţinerea
sau dezvoltarea potenţialului activităţii unităţii, concretizate în: clientelă, vadul
comercial, debuşee, reputaţie etc.
- Programele informatice nu se referă la elementele materiale, ci la
prestaţia intelectuală necesară elaborării programelor, fiind considerate bunuri
necorporale, create de unitate sau achiziţionate de la terţi şi supuse amortizării,
în funcţie de durata probabilă de utilizare, însă nu pe o perioadă mai mare de
trei ani.
- Terenurile nu sunt supuse amortizării şi deci îşi păstrează constantă
valoarea în timp, cu excepţia acţiunilor de reevaluare.
22
Tipurile de bilan ț sunt următoarele:
- Bilanţul financiar
- Bilanţul funcţional - în practica financiară, bilanţul funcţional
constituie suportul analizei trezoreriei.
Tipurile de analiză pe bază de bilanț sunt următoarele:
- Analiza echilibrului financiar
- Analiza activului net contabil
- Analiza fondului de rulment
- Analiza necesarului de fond de rulment
- Analiza trezoreriei
Al ţi indicatori ai echilibrului financiar al firmei:
- Gradul de finanţare a nevoii de fond de rulment pe seama fondului de
rulment (GF);
- Gradul de finanţare a stocurilor (S) pe seama fondului de rulment;
- Rata autonomiei financiare - se calculează ca raport între capitalul
propriu şi capitalul propriu plus capitalul împrumutat;
- Rata de autofinanţare a activelor.
Analiza lichidit ăţii şi solvabilităţii firmei
Lichiditatea se referă la proprietatea elementelor patrimoniale de a se
transforma în bani.
Aceasta se exprimă prin rapoarte între elementele de activ, în sensul că se
poate stabili cât din valoarea activului se află sub formă lichidă în conturile de
disponibilităţi băneşti şi cât pot să devină lichide imediat (de exemplu:
creanţele, stocurile de produse finite).
23
Analiza corelaţiei creanţe - obligaţii
Analiza creanţelor necesită gruparea lor, cel puţin după trei criterii:
a) După natura lor:
- creanţe aferente bunurilor vândute;
- creanţe reprezentând avansuri acordate furnizorilor;
- creanţe din diferenţe de curs valutar;
- creanţe datorate de clienţi incerţi.
b) După principalii benefiaciari:
- nivelul creanţelor pe beneficiari şi ponderea lor în totalul
creanţelor;
- vechimea creanţelor şi durata medie de încasare;
- natura relaţiilor cu beneficiarii (de exemplu: tradiţionale,
temporare, accidentale etc.).
c) În funcţie de vechimea lor:
- creanţe sub 30 zile;
- creanţe între 30-60 zile;
- creanţe între 60-90 zile;
- creanţe peste 90 zile.
24
Analiza activelor circulante
Activele circulante sunt elementele patrimoniale necesare realizării
ciclului de exploatare, supuse în majoritatea cazurilor unei rotaţii rapide.
În cadrul fiecărui ciclu ele trec din forma de active fixe în cea de creanţe
şi apoi disponibilităţi.
Aşa după cum s-a mai arătat, activele circulante au în componenţa lor:
- stocuri;
- creanţe;
- disponibilităţi şi plasamente.
Analiza cash-flow-ului (CF)
Având în vedere natura ciclică a volatilităţii economiilor şi a pieţelor, se
consideră că fluxul de numerar (cash-flow) este una dintre cele mai importante
arme de management în lupta pentru evitarea riscurilor şi asigurarea
performanţei întreprinderilor.
O societate comercială poate să fie rentabilă, să realizeze profit, dar să nu
fie solvabilă din cauza lipsei de lichidităţi, ca urmare a decalajului dintre
încasările şi plăţile pe care le face în cadrul ciclului financiar.
Analiza gradului de îndatorare
Analiza gradului de îndatorare urmăreşte punerea în evidenţă a evoluţiei
acestuia într-o anumită perioadă în vederea adoptării politicii financiare care să
asigure independenţa necesară.
25
Bibliografie
• I. Moroșan - Analiză economico-financiară
- Editura Fundației România de Mâine, București, 2008
• M.E. Balu - Analiză economico-financiară
- Editura Fundației România de Mâine, București, 2007
• E. Dinu - Strategia firmei. Analiza contabilităţii. Finanţe. Gestiune.
Marketing
- Editura Economică, Bucureşti, 1999
• N. Dobrotă - Dicţionar de economie
- Editura Economică, Bucureşti, 1999
• M. Dumitru - Finanțele întreprinderii
- Editura Fundației România de Mâine, București, 2012
• A. Isoie, Marin Mitruţ, V. Voineagu - Statistica pentru
managementul afacerilor
- Editura Eonomică, Bucureşti, 2001
• A. Isfănescu, V. Robu, I. Anghel - Evaluarea întreprinderii
- Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2001
• A. Isfănescu, C. Stănescu, A. Băicuşi - Analiza economico-
financiară
- Editura Economică, Bucureşti, 1999
26
• I. Mihai (coordonator) - Analiza economico-financiară
- Editura Mirton, Timişoara, 1999
• M. Niculescu - Diagnostic economic
- Editura Economică, Bucureşti, 2003
• P. Ştefea - Analiza rezultatelor întreprinderii
- Editura Mirton, Timişoara, 2002
• G. Vintilă - Gestiunea financiară a întreprinderii
- Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000
• G. Vintilă, M. Vuta - Gestiunea financiară a întreprinderii - lucrări
aplicative
- Editura Rolcris, Bucureşti, 2000