Analiza diagnostic în domeniul egalității de gen în ...mmuncii.ro/j33/images/Documente/MMPS/Rapoarte_si... · 3.2.5 Egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați

1

Analiza diagnostic în domeniul egalității de gen în

România în perioada 2014-2019

2

Numele expertului/experților:

Măriuca Constantin - expertă fundamentare politici publice în egalitate de gen

Alina Dragolea - expertă politici publice în domeniul diagnozei privind egalitatea de gen.

Ioana Dodi - expertă proiectare și derulare cercetare în domeniul diagnozei privind egalitatea de

gen

Andreea Gheba - expertă colectare și organizare de date în domeniul diagnozei privind egalitatea

de gen.

George Matu - expert coordonator monitorizare, control proceduri metodologice și de cercetare în

diagnoza privind egalitatea de gen.

Modificări/completări/comentarii realizate de:

Mihaela Miroiu, Expertă egalitate de gen SNSPA

Mihai Păunescu, Expert politici publice SNSPA

Gianina Dimitrescu, Expert egalitate de gen

Selena Vasile, Expert violență domestică

3

Cuprins

Abrevieri: .................................................................................................................................................................6

Lista de tabele și figuri: ............................................................................................................................................9

1. Cuprins rezumativ .............................................................................................................................................. 16

1.1 Definiții și termeni utilizați în analiza diagnostic privind egalitatea de gen ............................................... 17

1.2. Repere metodologice ................................................................................................................................. 19

2. Contextul general internațional și european al egalității de gen ......................................................................... 22

2.1 Context internațional ................................................................................................................................... 22

2.2 Contextul egalității de gen în Uniunea Europeană ...................................................................................... 26

3. Analiza legislației naționale în domeniul egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați .................... 33

3.1 Evoluția legislației naționale în materia egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați ............. 35

3.1.1 Cadru general ...................................................................................................................................... 35

3.1.2 Evoluția recentă a cadrului legislativ al egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați ....... 43

3.1.3 Cadrul instituțional .............................................................................................................................. 49

3.1.4 Comentarii concluzive privind evoluția recentă a cadrului instituțional al egalității de șanse și de

tratament între femei și bărbați. .................................................................................................................... 55

3.2 Analiza legislației în vigoare cu impact asupra egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați în

domenii-cheie ale vieții sociale ......................................................................................................................... 59

Partea I ......................................................................................................................................................... 59

Egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați în muncă și asigurarea echilibrului dintre viața

profesională și cea de familie ....................................................................................................................... 59

3.2.1 Piața muncii ......................................................................................................................................... 60

3.2.2 Echilibrarea responsabilităților profesionale și familiale între femei și bărbați ................................. 77

Partea a II-a .................................................................................................................................................. 86

3.2.3 Violența pe criterii de gen împotriva femeilor și accesul la justiție al victimelor ............................... 86

Partea a III-a ............................................................................................................................................... 109

Egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați în domeniul educației, sănătății și participării la viața

publică ........................................................................................................................................................ 109

3.2.4. Egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați în domeniul educației .............................. 110

3.2.5 Egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați în domeniul sănătății ................................ 120

3.2.6. Egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați în participarea la viața politică și publică 127

Scurt rezumat al analizei legislative ........................................................................................................... 129

3.3 Strategii-cadru care vizează dimensiunea egalității de șanse între femei și bărbați asumate la nivel național.

........................................................................................................................................................................ 140

4. Date statistice și indicatori - Analiza diagnostic privind egalitatea de gen în România 2014-2019 ................. 156

4.1.1 Context general socio-economic ............................................................................................................ 158

4.1 Educație .......................................................................................................................................................... 165

4.1.1 Descrierea narativ-sintetică a principalelor evoluții, tendințe și disparități ale situației femeilor și bărbaților

în domeniul educației ...................................................................................................................................... 165

4.1.2 Strategii, măsuri prioritare și exemple de bune practici din domeniul educației din perspectiva egalității

de gen .............................................................................................................................................................. 169

4.1.3 Date statistice în domeniul educației ..................................................................................................... 176

4.1.3.1 Participarea la educație ................................................................................................................... 176

4.1.3.2 Rezultate educaționale și rata de absolvire ..................................................................................... 179

4.1.3.3 Abandonul școlar ............................................................................................................................ 182

4.1.3.4 Participarea la educație și tranziția pe piața muncii ........................................................................ 183

4

4.2. Sănătate ......................................................................................................................................................... 185


în domeniul sănătății ....................................................................................................................................... 185

4.2.2 Strategii, măsuri prioritare și exemple de bune practici în domeniul sănătății din perspectiva egalității de

gen .................................................................................................................................................................. 188

4.2.3 Date statistice în domeniul sănătății ....................................................................................................... 194

4.2.3.1 Speranța de viață și ani sănătoși de viață ........................................................................................ 194

4.2.3.2 Accesarea serviciilor de sănătate .................................................................................................... 197

4.2.3.3 Îngrijirea pre-natală și post-natală .................................................................................................. 207

4.2.3.4 Drepturile reproductive .................................................................................................................. 210

4.3. Piața Muncii: Ocupare ................................................................................................................................... 212


pe piața muncii (ocupare) ............................................................................................................................... 212

4.3.2 Strategii, măsuri prioritare și exemple de bune practici în domeniul muncii (ocupare) din perspectiva

egalității de gen ............................................................................................................................................... 218

4.3.3 Date statistice piața muncii: ocupare ...................................................................................................... 221

4.3.3.1 Populația Activă ............................................................................................................................. 221

4.3.4 Date statistice ocuparea forței de muncă ................................................................................................ 224

4.3.4.1 Populația ocupată și rata de ocupare – date statistice ..................................................................... 224

4.3.4.2 Populația ocupată: structuri ocupaționale – date statistice ............................................................. 228

4.3.4.3 Populația ocupată cu normă parțială – date statistice ..................................................................... 230

4.3.4.4 Populația ocupată pe tipuri de ocupație – date statistice ................................................................. 233

4.3.4.5 Ocupare precară – date statistice .................................................................................................... 235

4.3.5 Date statistice șomaj .............................................................................................................................. 236

4.3.6 Date statistice NEET - Persoane tinere (15-34 ani) care nu au un loc de muncă și nu urmează niciun

program educațional sau de formare profesională – ....................................................................................... 239

4.4. Piața Muncii: Salarizare ................................................................................................................................ 243


pe piața muncii (salarizare) ............................................................................................................................. 243

4.4.2 Strategii și măsuri prioritare din domeniul muncii (ocupare) din perspectiva egalității de gen ............. 249

4.3.3 Date statistice piața muncii: salarizare ................................................................................................... 251

4.4.3.1 Structura câștigurilor salariale și venituri ....................................................................................... 251

4.4.3.2 Disparitate salarială între femei si bărbaţi ...................................................................................... 254

4.4.3.3 Pensii .............................................................................................................................................. 256

4.4.3.4. Sărăcia în muncă și deprivare materială – date statistice ............................................................... 259

4.5. Echilibrul dintre viața privată și viața profesională ....................................................................................... 268


în privința echilibrului dintre viața privată și cea profesională ....................................................................... 268

4.5.2 Strategii și măsuri prioritare din domeniul echilibrului muncă-viață privată din perspectiva egalității de

gen .................................................................................................................................................................. 271

4.5.3 Date statistice echilibru dintre viața privată și cea profesională. ........................................................... 274

4.5.3.1 Ocuparea forței de muncă și activitățile domestice/ de îngrijire ..................................................... 274

4.5.3.2 Percepția față de balanța dintre viața privată și viața profesională ................................................. 277

4.6. Participarea la decizie ................................................................................................................................... 280


în domeniul participării la decizie ................................................................................................................... 280

4.6.2 Strategii, exemple de bune practici și măsuri prioritare din domeniul participării la decizie din perspectiva

egalității de gen ............................................................................................................................................... 282

4.6.3 Date statistice în domeniul participării la decizie .................................................................................. 285

4.6.3.1 Participarea la decizie în politică .................................................................................................... 285

4.6.3.2 Participarea la decizie în administrația publică .............................................................................. 290

5

4.6.3.3 Participarea la decizie în sistemul de justiție .................................................................................. 290

4.6.3.4 Participarea la decizie în domeniul afacerilor și finanțelor ............................................................ 291

4.6.3.5 Participarea la decizie în domeniul dialogului social ..................................................................... 292

5.6.3.6. Participare la decizie în domeniul științei și cercetării .................................................................. 293

4.6.3.7 Participarea la decizie în domeniul sportului .................................................................................. 294

4.7. Violența domestică și violența de gen ........................................................................................................... 296


în domeniul violenței domestice și violenței de gen ....................................................................................... 296

4.7.2 Strategii, exemple de bune practici și măsuri prioritare din domeniul violenței domestice și de gen de din

perspectiva egalității de gen ............................................................................................................................ 297

4.7.3 Date statistice privind violența domestică și de gen. ............................................................................. 303

4.7.3.1 Statistica oficială privind violența domestică și violența de gen .................................................... 303

5.7.3.2. Prevalența violenței domestice și a violenței de gen – date statistice ............................................ 303

5.7.3.3 Violența de gen la locul de muncă .................................................................................................. 304

4.7.3.4. Serviciile de sprijin pentru victimele violenței domestice și violenței de gen ............................... 305

4.7.3.5. Victime ale traficului de persoane ................................................................................................. 306

4.8. Abordarea integratoare de gen ...................................................................................................................... 308

GLOSAR: indicatori folosiți în analiza de diagnostic privind egalitateA de gen ................................................ 314

Bibliografie .......................................................................................................................................................... 319

6

ABREVIERI:

AIG Abordarea Integratoare de Gen

AMIGO Ancheta Forței de Muncă în Gospodării

ANES Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați

BIM Biroul Internațional al Muncii

BUSINESSEUROPE Confederația Întreprinderilor Europene

CE Comisia Europeană

CEDAW Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare

împotriva femeilor

CEDO Curtea Europeană a Drepturilor Omului

CEE Comunitatea Economică Europeană

CEEP

Centrul European al Angajatorilor și Întreprinderilor care oferă

Servicii Publice (European Centre of Employers and Enterprises

providing Public Services)

CEO Director Executiv (Chief Executive Officer)

CES Consiliul Economic și Social (Economic and Social Council)

CJUE Curtea de Justiție a Uniunii Europene

CM/Rec Recomandare a Comitetului de Miniștri

COJES Comisiile județene și a municipiului București în domeniul egalității

de șanse între femei și bărbați

CONES Comisia Națională în domeniul Egalității de Șanse între Femei și

Bărbați

COR Clasificarea Ocupațiilor din România

DGASPC Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului

ECHP

Panelul pentru gospodăriile Comunității Europene (European

Community Household Panel)

EIG Evaluarea Impactului de Gen

EIGE Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și

Bărbați (European Institute for Gender Equality)

EU-SILC Ancheta EU privind Veniturile si Condițiile de Viață (The European

Union Statistics on Income and Living Conditions)

EUROSTAT Oficiul European de Statistică

FRA Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene

(European Union Agency for Fundamental Rights)

7

GENDER-ED Combaterea stereotipurilor de gen în educație și consiliere

vocațională proiect implementat de ALEG România.

ICCJ Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎETC Îngrijire și educația timpurie a copiilor

IGPR Inspectoratul General al Poliției Române

INS Institutul Național de Statistică

IPU Uniunea Interparlamentară (Inter-Parliamentary Union)

ISCED Clasificarea Internațională Standard a Educației (The International

Standard Classification of Education)

MAI Ministerul Afacerilor Interne

MGF Mutilare genitală feminină

MMJS (anterior MMFPSPV) Ministerul Muncii și Justiției Sociale (anterior Ministerul Muncii,

Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice)

NACE

Clasificarea statistică a activităților economice în Comunitatea

Europeană (Statistical classification of economic activites in the

European Community)

NCP Noul Cod Penal (Legea nr. 286/2009)

NEET

Persoane tinere care nu au un loc de muncă și nu urmează niciun

program educațional sau de formare profesională (Not in Education,

Employment, or Training)

ODD Obiectivele de Dezvoltare Durabilă

ODM Obiective de Dezvoltare ale Mileniului

OECD Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică

(Organisation for Economic Co-operation and Development)

OIM (ILO) Organizația Internațională a Muncii (International Labour

Organization)

ONU (UN) Organizația Națiunilor Unite (United Nations)

OP Ordin de Protecție

OPP Ordin Provizoriu de Protecție

OuG Ordonanță de urgență a Guvernului

PISA Programul pentru Evaluarea Internațională a Elevilor dezvoltat de

Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD)

PNR Programul Național de Reformă

RIL Recurs în interesul legii

SIGI Indexul instituțiilor sociale si de gen (Social Institutions and Gender

Index)

SMIS‐CSNR Sistemul Unic de Management al Informației

SPAS Serviciul Public de Asistență Socială

8

STEM Știință, Tehnologie, Inginerie și Matematică (Science, Technology,

Engineering and Mathematics )

TFUE Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

TIC Tehnologia informației și a comunicațiilor

TUE Tratatul Privind Uniunea Europeană

UE (EU) Uniunea Europeană (European Union)

UEAPME

Asociația Europeană a Artizanatelor și Întreprinderilor Mici și

Mijlocii (The European Association of Craft, Small and Medium-

Sized Enterprises)

UN Women

Entitatea Națiunilor Unite pentru egalitatea de gen și emanciparea

femeilor (The United Nations Entity for Gender Equality and the

Empowerment of Women)

UNECE Comisia Economică a Organizației Națiunilor Unite pentru Europa

(United Nations Economic Commission for Europe)

9

Lista de tabele și figuri:

Tabelul L1: Cadrul legal general și expres al promovării și implementării principiului egalității de șanse și de

tratament între femei și bărbați în România .......................................................................................................... 40

Tabelul L2: Acte normative relevante în domeniul egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați ....... 42

Tabelul L3: – Evoluția recentă a cadrului normativ al egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați -

Observații privind noile modificări și completări legislative ................................................................................ 49

Tabelul L4: Documente legislative și nelegislative pentru egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați

pe piața muncii ...................................................................................................................................................... 85

Tabelul L5: - Documente legislative și nelegislative pentru egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați

privind eradicarea violenței pe criterii de gen împotriva femeilor și fetelor ....................................................... 92

Tabelul L6: – Documente legislative și nelegislative pentru egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați

în domeniul educației .......................................................................................................................................... 112

Tabelul L7: Documente legislative și nelegislative pentru egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați

în domeniul sănătății ........................................................................................................................................... 126

Tabelul L8: Legislație internă relevanță pentru participarea echilibrată la viața publică și politică .................. 127

Tabelul 1: Câștiguri salariale medii pe lună – net (RON/ salariat) ..................................................................... 159

Tabelul 2: Riscul de sărăcie sau excluziune socială 2014-2018, total populație (2014-2018) ............................ 159

Tabelul 3: Populația României pe sexe (mil.) (2014-2018) ................................................................................ 160

Tabelul 4: Nașteri total ........................................................................................................................................ 160

Tabelul 5: Nașteri în funcție de nivelul de educaţie al mamei ............................................................................ 160

Tabelul 6: Ponderea populației (15-64 ani) pe nivel de educație și sexe, la nivel național (2014-2018) ............ 176

Tabelul 7: Ponderea populației de sex feminin (15-64 ani) pe nivel de educație, la nivel național și european (2014-

2018) ................................................................................................................................................................... 176

Tabelul 8: Ponderea populației de sex masculin (15-64 ani) pe nivel de educație, la nivel național și european

(2014-2018) ......................................................................................................................................................... 176

Tabelul 9: Ponderea populației de sex feminin pe categorii de vârste și nivel de educație, la nivel național (2014-

2018) ................................................................................................................................................................... 176

Tabelul 10: Ponderea populației de sex masculin pe categorii de vârste și nivel de educație, la nivel național (2014-

2018) ................................................................................................................................................................... 177

Figura 1: Evoluția populației școlare, la nivel național (2014-2017) .................................................................. 177

Tabelul 11: Ponderea populației școlare pe nivel de educație (2014-2017) ........................................................ 177

Tabelul 12: Ponderea populației școlare pe nivel de educație și sexe (2014-2017) ............................................ 178

Tabelul 13: Ponderea populației școlare înscrise în învățământul superior (total) pe domenii de studiu, la nivel

național (2014-2017) ........................................................................................................................................... 178

Tabelul 14: Ponderea populației școlare de sex feminin înscrisă în învățământul superior pe domenii și cicluri de

studiu, la nivel național (2014-2017) .................................................................................................................. 179

Tabelul 15: Rata brută de cuprindere la finalul învățământului obligatoriu. ....................................................... 179

Tabelul 16: Ponderea elevilor (15 ani) care nu au competențe de bază, pe domenii și sexe, la nivel național (2009-

2015) – rezultate PISA ........................................................................................................................................ 179

Figura 2: Ponderea elevilor (15 ani) care nu au competențe de bază, pe domenii și sexe la nivel național și european

(2015) – rezultate PISA ....................................................................................................................................... 180

Tabelul 17: Rata absolvenților pe sexe și nivel de educație, la nivel național (2014-2017) ................................ 180

Tabelul 18: Rata de absolvenți din învățământul terțiar pe sexe și domenii de studiu, la nivel național (2014-2017)

............................................................................................................................................................................ 181

Tabelul 19: Rata absolvenților de sex feminin pe nivel educațional, național și european (2014-2017) ............ 181

Tabelul 20: Rata de abandon timpuriu (18-24 de ani) pe sexe și statutul pe piața muncii, la nivel național. ...... 182

Tabelul 21: Rata de abandon timpuriu (18-24 de ani) al personaelor de sex feminin, statutul pe piața muncii, la

nivel național și european.................................................................................................................................... 182

Tabelul 22: Rata de abandon timpuriu (18-24 de ani) al personaelor de sex masculin, statutul pe piața muncii, la

nivel național șieuropean..................................................................................................................................... 182

Tabelul 23: Rata de abandon timpuriu (18-24 de ani) pe sexe, statutul pe piața muncii și mediul de rezidență . 183

Tabelul 24: Rata de abandon timpuriu (18-24 de ani) pe sexe și regiuni georgrafice (2014-2018) .................... 183

Tabelul 25: Rata de participare (25-64 ani) la activități de învățarea formală și non-formală, după părăsirea

educației formale - pe sexe, la nivel național și european (2014-2018) .............................................................. 183

Tabelul 26: Rata de participare a populației tinere (25-34) în educația formală în funcție de sex și statutul pe piața

muncii, la nivel național (2014-2018) ................................................................................................................. 184

10

Tabelul 27: Rata de ocupare a populației tinere (15-34 ani) care nu sunt înscriși în educația formală, pe sexe și

nivele de educație absolvite, la nivel național. (2014-2018) .............................................................................. 184

Tabelul 28: Rata de ocupare a absolvenților recenți (20-34 ani, cel puțin liceu), pe sexe, la nivel național și

european (2014-2018) ......................................................................................................................................... 184

Figura 3: Durata medie de viață la nivel național, pe sexe (2014-2018) ............................................................. 194

Figura 4: Durata medie de viață, pe sexe și medii de rezidență (2014-2018)...................................................... 194

Tabelul 29: Ani sănătoși de viață la naștere, la nivel național și medie UE28, pe sexe (2014-2017) ................. 195

Tabelul 30: Ani sănătoși de viață la naștere ca procent din speranța de viață, la nivel național și media UE28, pe

sexe (2014-2017)................................................................................................................................................. 195

Tabelul 31: Ani sănătoși de viață la 50 de ani și 65 de ani ca procent din speranța de viață, la nivel național și

media UE28, pe sexe (2014-2017) ...................................................................................................................... 195

Tabelul 32: Rata mortalității (decese la 1000 de locuitori), pe sexe (2014-2018) ............................................... 196

Figura 5: Numărul de vizite la medic în ultima lună, la nivel național și media UE28, pe sexe (date auto-raportate,

2014) ................................................................................................................................................................... 197

Figura 6: Numărul de vizite la medic în ultima lună, în funcție de gradul de urbanizare), la nivel național (date

auto-raportate, 2014) ........................................................................................................................................... 197

Figura 7: Data ultimei vizite la medic, la nivel național și media UE28, pe sexe (date auto-raportate, 2014) .... 198

Figura 8: Data ultimei vizite la dentist, la nivel național și media UE28, pe sexe (date auto-raportate, 2014) ... 198

Tabelul 33: Data ultimei vizite la medic, la nivel național, pe sexe și grad de urbanizare (date auto-raportate, 2014)

............................................................................................................................................................................ 198

Tabelul 34: Data ultimei vizite la dentist, la nivel național, pe sexe și grad de urbanizare (date auto-raportate, 2014)

............................................................................................................................................................................ 199

Tabelul 35: Data ultimei vizite la medic/ dentist, pe categorii de vârstă, la nivel național (date auto-raportate, 2014)

............................................................................................................................................................................ 199

Tabelul 36: Data ultimului control medical pentru boli cardiovasculare și diabet, pe sexe (date auto-raportate,

2014) ................................................................................................................................................................... 200

Figura 9: Proporția persoanelor vaccinate împotriva gripei în ultimele 12 luni, la nivel național și media UE28, pe

sexe (date auto-raportate, 2014) .......................................................................................................................... 201

Tabelul 37: Proporția persoanelor vaccinate împotriva gripei în ultimele 12 luni, pe sexe și grad de urbanizare

(date auto-raportate, 2014) .................................................................................................................................. 201

Tabelul 38: Proporția persoanelor vaccinate împotriva gripei în ultimele 12 luni, pe sexe și vârstă (date auto-

raportate, 2014) ................................................................................................................................................... 201

Figura 10: Data ultimului test în rândul femeilor pentru cancerul cervical, la nivel național și media UE28 (date

auto-raportate, 2014) ........................................................................................................................................... 202

Tabelul 39: Data ultimului test în rândul femeilor pentru cancerul cervical, pe grad de urbanizare (date auto-

raportate, 2014) ................................................................................................................................................... 202

Tabelul 40: Data ultimului test în rândul femeilor pentru cancerul cervical, pe vârste (date auto-raportate, 2014)

............................................................................................................................................................................ 202

Figura 11: Data ultimei radiografii la sân în rândul femeilor, la nivel național și media UE28 (date auto-raportate,

2014) ................................................................................................................................................................... 203

Tabelul 41: Data ultimei radiografii la sân în rândul femeilor, pe grad de urbanizare (date auto-raportate, 2014)

............................................................................................................................................................................ 203

Tabelul 42: Data ultimei radiografii la sân în rândul femeilor, pe vârste (date auto-raportate, 2014) ................ 203

Figura 12: Data ultimului test pentru cancerul colorectal, la nivel național și media UE28 (date auto-raportate,

2014) ................................................................................................................................................................... 204

Tabelul 43: Data ultimului test pentru cancerul colorectal, la nivel național, pe sexe (date auto-raportate, 2014)

............................................................................................................................................................................ 204

Tabelul 44: Proporția persoanelor care nu au făcut niciodată un test pentru cancerul colorectal, la nivel național,

pe sexe și grad de urbanizare (date auto-raportate, 2014) ................................................................................... 204

Tabelul 45: Proporția persoanelor care nu au făcut niciodată un test pentru cancerul colorectal, la nivel național,

pe sexe și vârstă (date auto-raportate, 2014) ....................................................................................................... 205

Figura 13: Data ultimei colonoscopii, la nivel național și media UE28 (date auto-raportate, 2014) .................. 205

Tabelul 46: Data ultimei colonoscopii, la nivel național, pe sexe (date auto-raportate, 2014) ........................... 205

Tabelul 47: Proporția persoanelor care nu au făcut niciodată o colonoscopie, la nivel național, pe sexe și grad de

urbanizare (date auto-raportate, 2014) ................................................................................................................ 206

Tabelul 48: Proporția persoanelor care nu au făcut niciodată o colonoscopie, la nivel național, pe sexe și vârstă

(date auto-raportate, 2014) .................................................................................................................................. 206

11

Tabelul 49: Proporția persoanelor care au raportat nevoi medicale de examinare neîndeplinite, la nivel național și

media UE28, pe sexe (2014-2018) ...................................................................................................................... 206

Tabelul 50: Motivele raportate pentru nevoile medicale de examinare neîndeplinite, la nivel național, pe sexe

(2018) .................................................................................................................................................................. 207

Figura 14: Vârsta medie a femeilor la naștere, la nivel național și media UE28 (2014-2017) ............................ 207

Figura 15: Vârsta medie a femeilor la prima naștere, la nivel național și media UE28 (2014-2017) ................. 207

Tabelul 51: Numărul de nașteri în funcție de vârsta mamei, la nivel național (2014-2017) ............................... 208

Tabelul 52: Numărul de nașteri cu mame minore, în funcție de vârsta mamei minore, la nivel național (2014-2017)

............................................................................................................................................................................ 208

Tabelul 53: Proporția nașterilor cu mame minore din totalul nașterilor, la nivel național și alte state UE (2014-

2017) ................................................................................................................................................................... 208

Tabelul 54: Numărul de nașteri în funcție de nivelul de instruire al mamei, la nivel național (2014-2017) ....... 209

Tabelul 55: Numărul de decese în rândul femeilor, cauzate de sarcină, naștere și post-partum, la nivel național și

total UE28 (2014-2016) ...................................................................................................................................... 209

Figura 16: Rata mortalității infantile (decedați sub 1 an la 1000 de născuți vii), la nivel național și media UE28

(2014-2017) ......................................................................................................................................................... 209

Tabelul 56: Mortalitatea infantilă (numărul de decese sub 1 an), la nivel național, pe sexe (2014-2017) .......... 209

Tabelul 57: Rata mortalității infantile (decedați sub 1 an la 1000 de născuți vii), la nivel național, pe medii de

rezidență (2014-2018) ......................................................................................................................................... 209

Tabelul 58: Rata mortalității infantile (decedați sub 1 an la 1000 de născuți vii), pe regiuni de dezvoltare (2014-

2018) ................................................................................................................................................................... 210

Tabelul 59: Proporția femeilor însărcinate care beneficiază de îngrijire medicală pre-natală, la nivel național și

mondial (2014-2015) ........................................................................................................................................... 210

Tabelul 60: Numărul de avorturi la nivel național și media UE (2014-2017) ..................................................... 210

Tabelul 61: Rata avorturilor la nivel național și media UE (2014-2017) ............................................................ 210

Tabelul 62: Procentul femeilor cu vârsta de 15-49 de ani, care utilizează metode de contracepție, la nivel național,

în funcție de metoda de contracepție (2014-2019) .............................................................................................. 211

Tabelul 63: Nevoi de contracepție utilizând metode moderne neîndeplinite pentru femeile cu vârsta de 15-49 de

ani, la nivel național (2014-2019) ....................................................................................................................... 211

Tabelul 64: Populația activă (milioane de persoane) la nivel național, pe sexe (2014-2019) ............................. 221

Figura 17: Rata de activitate 15-64 ani (%) la nivel național, pe sexe (2014-2019) ........................................... 221

Tabelul 65: Rata de activitate 15-64 ani (%) la nivel național și media UE 28, pe sexe (2014-2018) ................ 221

Figura 18: Rata de activitate 15-64 ani (%) la nivel național, pe medii de rezidență (2014-2019) ..................... 221

Tabelul 66: Rata de activitate 15-64 ani (%) la nivel național, pe sexe și regiuni de dezvoltare (2014-2019) ... 222

Tabelul 67: Rata de activitate (%) la nivel național, pe sexe și grupe de vârstă (2014-2019) ............................. 222

Tabelul 68: Populația inactivă (milioane persoane) la nivel național, pe sexe (2014-2019) ............................... 222

Tabelul 69: Populația inactivă (milioane persoane) la nivel național, pe medii de rezidență (2014-2019) ......... 223

Tabelul 70: Populația inactivă (mii de persoane) la nivel național, pe sexe și grupe de vârstă (2014-2019) ...... 223

Tabelul 71: Populația inactivă (mii de persoane) la nivel național, pe sexe și nivel de instruire (2014-2019) ... 223

Tabelul 72: Persoane descurajate în a mai găsi un loc de muncă la nivel național, pe sexe (2014-2019) ........... 224

Tabelul 73: Populația inactivă (15-64 de ani), pe sexe și principalul motiv (%) pentru care nu sunt în căutarea unui

loc de muncă (2014-2018) .................................................................................................................................. 224

Figura 19: Rata de ocupare (%) la nivel național (15-64 ani), pe sexe (2014-2019) ........................................... 224

Figura 20: Rata de ocupare (%) la nivel național și european (15-64 ani), pe sexe (2014-2019) ....................... 225

Tabelul 74: Decalajul de gen în ceea ce privește ocuparea forței de muncă (20-64 de ani) la nivel național și

european .............................................................................................................................................................. 225

Tabelul 75: Rata de ocupare (%) la nivel național, pe grupe de vârstă și sexe (2014-2019) ............................... 225

Tabelul 76: Rata de ocupare (%) la nivel național, pe sexe și regiuni de dezvoltare (2014-2019) ..................... 226

Tabelul 77: Rata de ocupare (%) la nivel național, pe grad de urbanizare și sexe (2014-2018) ......................... 226

Tabelul 78: Rata de ocupare a femeilor(%) (15-64 ani) la nivel național și UE28, pe grad de urbanizare (2014-

2018) ................................................................................................................................................................... 226

Tabelul 79: Rata de ocupare (%) din zonele urbane, pe sex și categorii de vârstă (2014-2018) ......................... 227

Tabelul 80: Rata de ocupare (%) din zonele rurale, pe sex și categorii de vârstă (2014-2018)........................... 227

Tabelul 81: Rata de ocupare (%) (15-64 de ani) la nivel național, pe nivele de educație și sexe (2014-2019) ... 227

Tabelul 82: Rata de ocupare a populației tinere (15-34 ani) care nu sunt înscriși în educația formală, pe sexe și

nivele de educație absolvite, la nivel național (2014-2018) ................................................................................ 227

Tabelul 83: Rata de ocupare (15-64 de ani) pe nivele de educație și sexe – comparativ cu media UE28 (2014-2019)

............................................................................................................................................................................ 228

12

Tabelul 84: Rata de ocupare la nivel național, pe structuri ocupaționale (2014-2019) ....................................... 228

Figura 21: Ponderea salariatelor (femei) comparativ cu media UE 28 (2014-2019) ........................................... 228

Tabelul 85: Ponderea salariaților, pe niveluri de educație la nivel național (2014-2018) ................................... 229

Figura 22: Ponderea lucrătoarelor pe cont propriu (femei) comparativ cu media UE 28 (2014-2019) ............... 229

Tabelul 86: Ponderea lucrătorilor pe cont propriu, pe nivele de educație la nivel național (2014-2018) ............ 229

Figura 23: Ponderea lucrătoarelor familiale neremunerate (femei) comparativ cu media UE 28 (2014-2019) .. 230

Tabelul 87: Ponderea persoanelor angajate cu normă parțială (15-64 de ani) din total populație ocupată (2014-

2018) ................................................................................................................................................................... 230

Figura 24: Decalajul de gen în ocuparea cu normă redusă (2014-2018) ............................................................. 230

Tabelul 88: Ponderea persoanelor angajate cu normă parțială din total populație ocupată, pe categorii de vârstă

(2014-2018) ......................................................................................................................................................... 231

Tabelul 89: Ponderea femeilor angajate cu normă parțială din total populație ocupată, pe categorii de vârstă,

comparativ cu nivelul european (2014-2018) ..................................................................................................... 231

Tabelul 90: Ponderea angajaților cu normă parțială din total populație ocupată, pe nivel de educație și sexe (2014-

2019) ................................................................................................................................................................... 231

Tabelul 91: Principalele motive pentru care persoanele sunt angajate cu normă parțială ................................... 231

Tabelul 92: Principalele motive ale femeilor pentru angajarea cu normă parțială, comparativ cu media UE28 (2014-

2018) ................................................................................................................................................................... 232

Tabelul 93: Rata de angajare cu normă parțială involuntară (din total ocupare cu normă parțială), comparativ cu

media UE28 (2014-2018) .................................................................................................................................... 232

Tabelul 94: Populația ocupată (mii) care are un al doilea loc de muncă, pe niveluri educaționale la nivel național

(2014-2019) ......................................................................................................................................................... 232

Tabelul 95: Ponderea persoanelor ocupate la nivel național, pe tipuri de activități economice (2014-2018) ..... 233

Tabelul 96: Ponderea persoanelor ocupate de sex feminin, la nivel național, pe grupuri de ocupatii (2014-2018)

............................................................................................................................................................................ 233

Tabelul 97: Pondere persoane ocupate cu normă parțială pe categorii de activități economice, la nivel național.

............................................................................................................................................................................ 234

Tabelul 98: Ponderea persoanelor salariate pe categorii de ocupații, la nivel național. ...................................... 234

Tabelul 99: Ponderea persoanelor ocupate care prestează o muncă precară la nivel național și european, pe categorii

de vârstă și sexe................................................................................................................................................... 235

Figura 25: Rata șomajului BIM la nivel național, pe sexe (2014-2019) ............................................................. 236

Tabelul 100: Rata șomajului, pe sexe și regiuni de dezvoltare (2014-2019) ....................................................... 236

Tabelul 101: Rata șomajului la nivel național, pe medii de rezidență (2014-2019) ............................................ 236

Tabelul 102: Număr șomeri BIM la nivel național, pe sexe (2014-2019) ........................................................... 237

Tabelul 103: Număr șomeri (mii de persoane), 15-64 ani, în funcție de durata șomajului, sex MASCULIN (2014-

2018) ................................................................................................................................................................... 237

Tabelul 104: Număr șomeri (mii de persoane), 15-64 ani, în funcție de durata șomajului, sex FEMININ (2014-

2018) ................................................................................................................................................................... 237

Tabelul 105: Număr șomeri de lungă durată (mii de persoane), 15-74 ani, pe sexe, la nivel național (2014-2018)

............................................................................................................................................................................ 238

Tabelul 106: Proporția (%) șomajului de lungă durată (15-74 ani) în totalul șomajului, pe sexe la nivel național

(2014-2018) ......................................................................................................................................................... 238

Tabelul 107: Șomeri (mii de persoane), pe sexe și grupe de vârstă, la nivel național (2014-2019) .................... 238

Tabelul 108: Șomeri (mii de persoane), pe sexe și nivel de instruire (2014-2019) ............................................. 239

Figura 26: Persoane tinere (15-34 ani) care nu au un loc de muncă și nu urmează niciun program educațional sau

de formare profesională (rata NEET) la nivel național, pe sexe (2014-2018) ..................................................... 239

Figura 27: Persoane tinere (15-34 ani) care nu au un loc de muncă și nu urmează niciun program educațional sau

de formare profesională (rata NEET) la nivel național și media UE 28, pe sexe (2014-2018) ........................... 240

Tabelul 109: Persoane tinere care nu au un loc de muncă și nu urmează niciun program educațional sau de formare

profesională (rata NEET), pe grupe de vârstă (2014-2018) ................................................................................ 240

Tabelul 110: Persoane tinere care nu au un loc de muncă și nu urmează niciun program educațional sau de formare

profesională (rata NEET), pe grupe de vârstă și sexe (2014-2018) ..................................................................... 240

Tabelul 111: Persoane tinere (15-34 ani) care nu au un loc de muncă și nu urmează niciun program educațional

sau de formare profesională (rata NEET), pe nivel de instruire (2014-2018) ..................................................... 241


sau de formare profesională (rata NEET), pe nivel de instruire și sexe (2014-2018) ......................................... 241


sau de formare profesională (rata NEET), pe grad de urbanizare (2014-2018) .................................................. 241

13


sau de formare profesională (rata NEET), pe grad de urbanizare și sexe (2014-2018) ....................................... 242

Figura 28: Venitul mediu lunar pe sexe, la nivel națioal – anchetele EU-SILC și ECHP (2014-2018) .............. 251

Figura 29: Castig salarial nominal mediu net lunar (lei) Figura 30: Castig salarial nominal mediu brut lunar

..................................................................................................................................................................................

(lei) ...................................................................................................................................................................... 251

Tabelul 115: Castigul salarial nominal mediu net lunar pe activitati ale economiei naționale (2014-2017) ....... 252

Figura 31: Castigul salarial nominal mediu net lunar (RON), pe forme de proprietate, la nivel națioal (2014-2017)

............................................................................................................................................................................ 253

Figura 32: Castigul salarial nominal mediu brut lunar (RON), pe forme de proprietate, la nivel național (2014-

2017) ................................................................................................................................................................... 253

Tabelul 116: Castigul salarial nominal mediu net lunar (femei), pe forme de proprietate și activitati, la nivel

național (2014-2017) ........................................................................................................................................... 253

Figura 33: Disparitate de câștiguri salariale (generală) între bărbați și femei, la nivel național și european (2014-

2017) ................................................................................................................................................................... 254

Figura 34: Disparitate de câștiguri salariale brute (în formă neajustată) între bărbați și femei, la nivel național și

european (2014-2017) ......................................................................................................................................... 255

Figura 35: Disparitate de câștiguri salariale (în formă neajustată) între între bărbați și femei pe categorii de vârste,

la nivel național (2014-2017) .............................................................................................................................. 255

Tabelul 117: Disparitate de câștiguri salariale (în formă neajustată) între bărbați și femei pe tipuri de activități

economice, la nivel național (2014-2017) ........................................................................................................... 255

Figura 36: Disparitate de câștiguri salariale (în formă neajustată) între între bărbați și femei în funcție de forma de

proprietate, la nivel național (2014-2017) ........................................................................................................... 256

Figura 37: Ponderea persoanelor care beneficiază de pensie pe sexe, la nivel național (2014-2016) ................. 256

Figura 38: Diferența (%) de pensii între femei și bărbați .................................................................................... 257

Figura 39: Diferențe de pensii (RON) între bărbați și femei ............................................................................... 257

Figura 40: Valoarea medie lunară a pensiilor pe categorii de pensii și sexe (2017) ........................................... 257

Figura 41:Ponderea persoanelor aflate la pensie în risc de sărăcie pe sexe (EU-SILC survey) (2014-2018) ..... 258

Tabelul 118: Indexul îmbătrânirii active ............................................................................................................. 258

Figura 42: Proporția persoanelor în risc de sărăcie sau excluziune socială (peste 18 ani) la nivel național, pe sexe

(2014-2018) ......................................................................................................................................................... 259

Figura 43: Proporția persoanelor în risc de sărăcie sau excluziune socială la nivel național și media UE28, pe sexe

(2014-2017) ......................................................................................................................................................... 259

Tabelul 119: Proporția persoanelor în risc de sărăcie sau excluziune socială, pe grupe de vârstă, la nivel național

(2014-2018) ......................................................................................................................................................... 259

Tabelul 120: Proporția persoanelor în risc de sărăcie sau excluziune socială, pe grupe de vârstă și sexe (2014-2018)

............................................................................................................................................................................ 260

Tabelul 121: Proporția persoanelor în risc de sărăcie sau excluziune socială, pe nivel de instruire (2014-2018)260

Tabelul 122: Proporția persoanelor în risc de sărăcie sau excluziune socială, pe nivel de instruire și sexe (2014-

2018) ................................................................................................................................................................... 260

Tabelul 123: Proporția persoanelor în risc de sărăcie sau excluziune socială, în funcție de statusul ocupațional la

nivel națioanal (2014-2018) ................................................................................................................................ 261

Tabelul 124: Proporția persoanelor în risc de sărăcie sau excluziune socială, în funcție de statusul ocupațional și

sex, la nivel național (2014-2018) ....................................................................................................................... 261

Tabelul 125: Proporția persoanelor în risc de sărăcie sau excluziune socială pe tipul de gospodărie, la nivel național

(2014-2018). ........................................................................................................................................................ 262

Tabelul 126: Sărăcia în muncă a persoanelor ocupate pe categorii de vârstă și sexe, la nivel național (2014-2018)

............................................................................................................................................................................ 262

Tabelul 127: Sărăcia în muncă a persoanelor ocupate de sex feminin pe categorii de vârstă, la nivel național și

european (2014-2018) ......................................................................................................................................... 262

Tabelul 128: Sărăcia în muncă pe tipuri de gospodării la nivel național și european (2014-2018) ..................... 263

Figura 44: Ponderea persoanelor aflate în deprivare materială severă pe sexe, la nivel național și european..... 263

Tabelul 129: Ponderea persoanelor aflate în deprivare materială severă pe categorii de vârste, la nivel național

(2014-2019) ......................................................................................................................................................... 264

Tabelul 130: Ponderea persoanelor aflate în deprivare materială, deprivați de unul sau mai multe bunuri (telefon,

TV color, computer, mașină de spălat haine, mașină personală), la nivel național (2014-2018) ........................ 265

Tabelul 131: Ponderea persoanelor aflate în risc de sărăcie care nu-și permit o mașină de spălat haine, la nivel

național (2014-2018) ........................................................................................................................................... 266

14

Tabelul 132: Incapacitatea de a face față la cheltuieli neprevăzute pe categorii de gospodării, la nivel național și

european (2014-2018) ......................................................................................................................................... 266

Tabelul 133: Rata sărăciei înainte și după transferurile sociale pe sexe, la nivel național (2014-2018) ............. 267

Tabelul 134: Persoane beneficiare de concediu de creștere și îngrijire a copilului, date segregate pe gen. ........ 270

Tabelul 135: Rata de ocupare (15-64 ani) în funcție de sex și numărul de copii (2014-2018)............................ 274

Tabelul 136: Rata de ocupare (15-64 ani) în funcție de sex, nivelul de educație absolvit, nr. de copii și vârsta celui

mai mic copil ....................................................................................................................................................... 274

Tabelul 137: Rata de ocupare (15-64 ani) în funcție de sex, nivelul de educație absolvit și compoziția gospodăriei

............................................................................................................................................................................ 275

Tabelul 138: Pondere persoane ocupate partial (15-64) pe sexe, nr. de copii și vârsta celui mai mic copil........ 275

Tabelul 139: Pondere persoane ocupate partial de sex feminin (15-64) pe nr. de copii și vârsta celui mai mic copil,

la nivel național și european ................................................................................................................................ 275

Tabelul 140: Ponderea copiilor înscriși în învățământ, cu vârsta cuprinsă între 3, 4, 5 ani și vârsta începerii

învățământului obligatoriu, ca procent din populația de vârstă echivalentă, la nivel național și european ......... 276

Tabelul 141: Ponderea copiilor înscriși în învățământ, cu vârsta cuprinsă între 3, 4, 5 ani și vârsta începerii

învățământului obligatoriu, ca procent din populația de vârstă echivalentă, pe sexe, la nivel național și european

............................................................................................................................................................................ 276

Tabelul 142: Principalele motive pentru neaccesarea serviciilor formale de îngrijire a copiilor (2016) ............. 276

Tabelul 143: Ponderea populației școlare pe nivele de educație și pe mediu de rezidență ................................. 277

Tabelul 144: Ponderea populației scolare (selecție de nivele) din total populație școlară (2014-2017).............. 277

Tabelul 145: Ponderea populației rezidente pe categorii de vârste și mediu de rezidență .................................. 277

Tabelul 146: Numărul mediu de ore lucrate, la nivel național și european – Eurofound’s European Quality of Life

Survey (2015) ...................................................................................................................................................... 277

Tabelul 147: Frecvența activităților în gospodărie, pe sexe, la nivel național și european – Eurofound’s European

Quality of Life Survey (2015) ............................................................................................................................. 278

Tabelul 148: Tipul principal de îngrijire de care a beneficiat cel mai mic copil (2015) ..................................... 278

Tabelul 149: Sunteți satisfăcuți de echilibrul între muncă și viața personala? - Flash Eurobarometer 470: Work-

life balance (2018) .............................................................................................................................................. 278

Tabelul 150: Tipul de responsabilități - Flash Eurobarometer 470: Work-life balance (2018).......................... 278

Tabelul 151: În compania/organizația în care lucrați există aranjamente flexibile? - Flash Eurobarometer 470:

Work-life balance (2018) .................................................................................................................................... 279

Tabelul 152: Ati fost sau va gândiți să vă luați concediu maternal/paternal? - Flash Eurobarometer 470: Work-life

balance (2018) .................................................................................................................................................... 279

Tabelul 153: Care sunt principalele motive pentru care nu luați concediu maternal/paternal? - Flash

Eurobarometer 470: Work-life balance (2018) ................................................................................................... 279

Figura 45: Proporția femeilor primar, la nivel național și media UE 28 (2015-2019) ........................................ 285

Figura 46: Proporția femeilor membre în consiliile locale, la nivel național și media UE 28 (2017-2019) ........ 285

Figura 47: Proporția femeilor președinte de Consiliul Județean/ structură decizională regională, la nivel național și

media UE 28 (2014-2019) ................................................................................................................................... 285

Figura 48: Proporția femeilor membre în Consiliul Județean/structuri decizionale regionale, la nivel național și

media UE 28 (2014-2019) ................................................................................................................................... 286

Tabelul 154: Proporția femeilor membre în Consiliul Județean, pe regiuni de dezvoltare (2014-2019)............. 286

Tabelul 155: Numărul de persoane în structuri decizionale locale și regionale, pe sexe (2019) ......................... 287

Figura 49: Proporția femeilor în Parlament, la nivel național și media UE28 (2014-2019) ................................ 287

Figura 50: Proporția femeilor în Parlamentul României, la nivelul Camerei Deputaților și Senat (2014-2019) 287

Tabelul 156: Proporția femeilor membre în Birouri Parlamentare, la nivel național și media UE28 (2017-2019)

............................................................................................................................................................................ 288

Tabelul 157: Proporția femeilor membre în Comisii Parlamentare, la nivel național și media UE28 (2017-2019)

............................................................................................................................................................................ 288

Tabelul 158: Proporția femeilor președinte de Comisii Parlamentare, la nivel național și media UE28 (2017-2019)

............................................................................................................................................................................ 289

Figura 51: Proporția femeilor în Guvern, la nivel național și media UE28 (2014-2019) .................................... 289

Figura 52: Proporția femeilor în Parlamentul European, la nivel național și media UE28 (2014-2019) ............ 289

Tabelul 159: Proporția femeilor membre în comitete europene, la nivel național și media UE 28 (2019) ......... 290

Figura 53: Proporția femeilor în administrația publică centrală, la nivel național și media UE-28 (2014-2018) 290

Tabelul 160: Proporția femeilor în administrația publică centrală din România, după funcțiile guvernamentale ale

ministerelor (clasficarea BEIS) (2014-2018) ...................................................................................................... 290

15

Figura 54: Proporția femeilor membre (judecătoare) în Curtea Supremă de Justiție, la nivel național și media UE28

(2014-2019) ......................................................................................................................................................... 290

Tabelul 161: Distribuția de gen a personelor cu funcții de conducere pentru cele mai importante instituții din

sistemul de justiție (2014-2019) .......................................................................................................................... 291

Figura 55: Proporția femeilor în rândul administratorilor ne-executivi ai marilor companii cotate la bursă, la nivel

național și meida UE28 (2014-2019) .................................................................................................................. 291

Figura 56: Proporția femeilor în rândul directeorilor executivi (CEO) ai marilor companii cotate la bursă, la nivel

național și meida UE28 (2014-2019) .................................................................................................................. 292

Tabelul 162: Proporția femeilor în structurile decizionale ale Băncii Centrale, la nivel național și media UE28

(2014-2019) ......................................................................................................................................................... 292

Figura 57: Proporția femeilor membre în cea mai înaltă structură decizională din organizații ale angajaților, la

nivel național și meida UE28 (2014-2019) ......................................................................................................... 292

Figura 58: Proporția femeilor membre în cea mai înaltă structură decizională din organizații ale angajatorilor, la

nivel național și meida UE28 (2014-2019) ......................................................................................................... 293

Tabelul 163: Proporția femeilor în cea mai înaltă poziție de conducere (șef executiv) a organizațiilor pentru dialog

social, la nivel național și media UE 28 (2014-2018) ......................................................................................... 293

Tabelul 164: Proporția femeilor în structurile decizionale ale academiilor de știință, la nivel național și media UE

28 (2017-2019) .................................................................................................................................................... 293

Tabelul 165: Proporția femeilor membre în structurile decizionale ale organizațiilor pentru finanțarea cercetării, la

nivel național și media UE 28 (2018-2019) ........................................................................................................ 294

Tabelul 166: Proporția femeilor membre în structurile decizionale ale Comitetelor Olimpice Naționale, la nivelul

României și media UE 28 (2019) ........................................................................................................................ 294

Tabelul 167: Proporția femeilor în structuri decizionale ale federațiilor naționale, pentru sporturile olimpice cu cea

mai mare finanțare, la nivel național și media UE 28 (2018) .............................................................................. 294

Tabelul 168: Proporția femeilor în structuri decizionale ale federațiilor naționale, pentru sporturile olimpice cu cea

mai mare popularitate, la nivel național și media UE 28 (2018) ......................................................................... 294

Tabelul 169: Numărul de victime ale violenței domestice care au beneficiat de servicii sociale, la nivel național

(2014-2018) ......................................................................................................................................................... 303

Tabelul 170: Numărul de inculpați trimiși în judecată pentru fapte privind violența domestică și violența de gen,

la nivel național (2014-2018) .............................................................................................................................. 303

Tabelul 171: Numărul de infracțiuni privind violența de gen soluționate sau declinate parchetului de către Poliția

Română (2017-2018) .......................................................................................................................................... 303

Tabelul 172: Proporția persoanelor care cunosc femei sau bărbați victime ale violenței domestice, la nivel național

și media UE28 (2016) ......................................................................................................................................... 303

Tabelul 173: Prevalența violenței domestice și a violenței de gen în rândul femeilor, la nivel național și media UE-

28 (2012) ............................................................................................................................................................. 304

Tabelul 174: Proporția persoanelor expuse la locul de muncă la comportamente din sfera violenței de gen, la nivel

național și media UE-28 (2015) .......................................................................................................................... 304

Tabelul 175: Serviciile de sprijin pentru victimele violenței domestice și violenței de gen, la nivel național (2014-

2016) ................................................................................................................................................................... 305

Tabelul 176: Principalii indicatori privind centrele de găzduire și asistență pentru femei, la nivel național și media

UE-28 (2014-2016) ............................................................................................................................................. 305

Tabelul 177: Proporția persoanelor care au auzit de existența a cel puțin unui serviciu de sprijin pentru femei

victime ale violenței domestice, la nivel național și media UE28 (2016) ........................................................... 305

Figura 59: Distribuția numărului de victime ale traficului de persoane, în funcție de sex și vârstă (2014-2018) 306

Tabelul 178: Distribuția victimelor traficului de persoane, în funcție de sex (2014-2018) ................................. 306

Tabelul 179: Distribuția victimelor traficului de persoane, în funcție de mediul de rezidență (2014-2018) ....... 307

Tabelul 180: Distribuția victimelor traficului de persoane, în funcție de nivelul de educație (2014-2017) ........ 307

Tabelul 181: Distribuția victimelor traficului de persoane, în funcție de modul de exploatare (2014-2018) ...... 307

16

1. CUPRINS REZUMATIV

Prezenta analiza de diagnostic are ca obiectiv identificarea stării de fapt în domeniul egalității

de gen în România, în perioada 2014-2019, în vederea elaborării Strategiei Naționale și a

Planului de acțiuni privind egalitatea de gen post 2020. În conformitate cu obiectivele

proiectului „Incluziune și egalitate de șanse post 2020 - Cadrul strategic național de politică

pentru incluziunea socială și egalitatea de șanse post 2020” (SMIS 129157) diagnosticul

vizează realizarea unei „analize detaliate a situației egalității de gen la nivel național și în

profil teritorial, cu evidențierea evoluțiilor recente înregistrate de către indicatorii

relevanți și cu prezentarea, pe baza datelor statistice, a principalelor coordonate ale

domeniilor/ sferelor în care sunt înregistrate disparități femei/ bărbați”.

Analiza diagnostic este structurată în trei mari arii de analiză. În prima parte (Capitolul 2) este

descris contextul internațional și european pentru a surprinde principalele tendințe și evoluții în

domeniul egalității de gen în perioada 2014-2019. În cea de-a doua parte (Capitolul 3) analiza

detaliază stadiul actual al cadrului normativ intern din domeniul egalității de șanse și de

tratament între femei și bărbați reflectă în ce măsură a fost atins acest obiectiv sub aspect

legislativ. În această parte a analizei diagnostic este inclusă prezentarea unor strategii-cadru din

România relevante pentru egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați. Partea a treia

(Capitolul 4) vizează identificarea stării de fapt în domeniul egalității de gen în România prin

intermediul datelor statistice relevante pentru identificarea disparităților dintre femei și bărbați.

Această secțiune include date statistice obținute și/sau prelucrate din principalele surse la nivel

național (INS) și european (EUROSTAT), completate de alte date, studii și cercetări în funcție

de domeniul abordat și disponibilitatea informațiilor. Din necesitatea de a surprinde o imagine

cât mai detaliată a egalității de gen în România, datele statistice au fost completate de date

provenite din cercetări de tip academic sau ale unor organizații recunoscute în domeniu. Datele

statistice sunt prezentate într-o formă narativ-sintetică la începutul fiecărui subcapitol. În cadrul

acestor sinteze sunt prezentate pe de o parte modalitățile în care aspectele evidențiate de datele

statistice sunt tratate în strategiile românești și/sau la nivelul UE, iar pe de alta, progresele

realizate în domeniul respectiv dar și aspectele care necesită intervenție concentrată în

următoarea perioadă. Pe parcursul analizei am subliniat importanța pe care o are existența unor

strategii specifice pentru domeniul egalității de șanse între femei și bărbați precum și pentru

17

prevenirea și combaterea fenomenului violenței în familie1. În realizarea diagnozei,

documentele elaborate de către Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și

Bărbați (ANES) în vederea monitorizării implementării Strategiilor 2014-2017 și 2018-2021

au constituit un sprijin valoros în ceea ce privește identificarea unor aspecte relevante, dar și a

domeniilor prioritare de intervenție în domeniul egalității de gen. Acestea sunt: educație,

sănătate, piața muncii, participarea la decizie, echilibrul dintre muncă și viața privată2, violența

domestică și de gen, abordarea integratoare de gen.

1.1 Definiții și termeni utilizați în analiza diagnostic privind egalitatea de

gen

Pe parcursul analizei diagnostic privind egalitatea de gen termenii specifici domeniului sunt

utilizați în principal în conformitate cu definițiile oferite de Institutul European pentru

Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE)3. Unii dintre acești termeni sunt prezentați în

cele ce urmează, datorită importanței acestora pentru analiza diagnostic. Acolo unde a fost

necesar, unii termeni sunt definiți pe baza altor resurse bibliografice.

EIGE definește egalitatea de gen ca drepturi, responsabilități și oportunități egale pentru femei

și bărbați, fete și băieți. În accepțiunea aceasta: „Egalitatea de gen nu înseamnă că femeile și

bărbații vor deveni la fel, ci că drepturile și responsabilitățile și posibilitățile lor nu vor depinde

de nașterea ca femeie sau ca bărbat. Egalitatea de gen presupune să fie luate în considerare atât

interesele, nevoile și prioritățile femeilor cât și ale bărbaților, recunoscând în acest fel

diversitatea diferitelor grupuri de femei și de bărbați. Egalitatea de gen nu este o problemă a

femeilor, ci ar trebui să privească și să angajeze pe deplin atât bărbații cât și femeile. Egalitatea

dintre femei și bărbați este considerată o problemă de drepturi ale omului și o condiție, un

indicator al dezvoltării și democrației axate pe om.”

Egalitatea de șanse se referă la lipsa de bariere, explicite sau implicite, în calea participării

economice, politice și sociale pe criterii de sex și de gen (EIGE). În accepțiunea aceasta:

„Asemenea bariere sunt de multe ori indirecte, dificil de distins, cauzate și menținute de

fenomene structurale și reprezentări sociale care s-au dovedit deosebit de rezistente la

schimbare. Șansele egale ca parte a setului de obiective de egalitate de gen se bazează pe

1 Strategia națională în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați 2014-2017 și Strategia națională pentru

prevenirea și combaterea fenomenului violenței în familie 2014-2017, însoțite de Planurile generale de acțiuni în

vederea implementării celor două strategii; Strategia naţională privind promovarea egalității de șanse între femei

și bărbați și prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021, însoțită de Planul operațional

privind implementarea strategiei naţionale privind promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și

prevenirea și combaterii violenței domestice 2018-2021. 2 Până de curând, domeniul purta numele generic reconcilierea dintre viața profesională și cea private, abordarea

recentă a UE preferă sintagma echilibru: https://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=1311&langId=ro. Vezi și

Directiva privind echilibrul muncă-viață personală: https://data.consilium.europa.eu/doc/document/PE-20-2019-

INIT/en/pdf. Termenul a fost preluat și utilizat și de către Presedinția română a Consiliului Uniunii Europene:

https://www.romania2019.eu/2019/06/13/un-echilibru-mai-bun-intre-viata-profesionala-si-cea-privata-a-

parintilor-si-ingrijitorilor-in-ue-consiliul-adopta-noi-norme/. 3 Institutul European pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/thesaurus/overview.

https://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=1311&langId=ro

https://data.consilium.europa.eu/doc/document/PE-20-2019-INIT/en/pdf


https://www.romania2019.eu/2019/06/13/un-echilibru-mai-bun-intre-viata-profesionala-si-cea-privata-a-parintilor-si-ingrijitorilor-in-ue-consiliul-adopta-noi-norme/

https://www.romania2019.eu/2019/06/13/un-echilibru-mai-bun-intre-viata-profesionala-si-cea-privata-a-parintilor-si-ingrijitorilor-in-ue-consiliul-adopta-noi-norme/

https://eige.europa.eu/thesaurus/overview

18

raționamentul că sunt necesare o serie întreagă de strategii, acțiuni și măsuri pentru a redresa

inegalități adânc înrădăcinate și persistente.”

Egalitatea de tratament se referă la contextul în care nu există discriminare directă sau

indirectă pe criterii de sex și gen, inclusiv nu există un tratament mai puțin favorabil al femeilor

pe motive precum sarcina și maternitatea (EIGE). În accepțiunea aceasta: „Dispoziții mai

favorabile pentru protecția femeilor în ceea ce privește sarcina și maternitatea și măsuri pozitive

cu scopul de a atinge egalitatea de gen substanțială nu sunt contrare principiului tratamentului

egal.”

Disparitatea salarială de gen desemnează diferența dintre câștigurile salariale orare brute

medii dintre angajații femei și bărbați (EIGE).

Abordarea integratoare de gen: „abordarea integratoare a egalității de gen nu presupune

numai a face eforturi pentru promovarea egalității și a merge până la a pune în aplicare măsuri

specifice pentru ajutarea femeilor, ci presupune și mobilizarea tuturor politicilor și măsurilor

generale în mod specific în scopul realizării egalității, luând în considerare în mod activ și

deschis, în stadiul de proiect, posibilele efecte asupra respectivei situații a femeilor și a

bărbaților (perspectiva de gen). Aceasta presupune examinarea sistematică a măsurilor și a

politicilor și luarea în considerare a unor astfel de efecte posibile în definirea și în punerea lor

în aplicare”4.

Rate de participare: pe parcursul analizei diagnostic utilizăm ratele de participare ale unor

grupuri specifice – ex. femei, bărbați, părinți singuri etc – ca procent din rata de participare

totală (Comisia Europeană, 19985).

Statistici segregate pe sex: colectarea și raportarea datelor statistice ținând cont de variabila

sex pentru a facilita analiza comparativă a situației bărbaţilor și a femeilor din diferite domenii.

(Comisia Europeană, 19986)

Stereotipuri de gen: Conform Lexiconului Feminist7 stereotipurile de gen reprezintă ”sisteme

organizate de credințe și opinii consensuale în legătură cu caracteristicile femeilor și bărbaților,

precum și despre calitățile presupuse ale masculinității și feminității. Trăsăturile pe care

oamenii le asociază bărbaților și femeilor au un caracter nu numai descriptiv, ci și prescriptiv.

Credințele stereotipuri ne spun nu numai cum sunt femeile și bărbații, dar și cum ar trebui ei să

fie. Stereotipurile de gen fac parte dintr-un sistem mai larg de credințe despre gen care

influențează percepțiile despre cele două sexe. Acest sistem de credințe se transmite mai ales

prin așteptările societale, el incluzând totodată și atitudinile față de rolurile adecvate fiecărui

4 Communication of the European Commission: Incorporating equal opportunities for women and men into all

Community policies and activities, COM (1996) 67 final 5 Conform glosarului de termeni furnizați de ANES, realizat în cadrul proiectului EU -TWINNING PROJECT:

“SUPPORT TO THE IMPLEMENTATION OF GENDER EQUALITY”. 6 Idem. 7 Otilia Dragomir, Mihaela Miroiu, Lexicon feminist, Iași, Polirom, 2001, p. 341.

19

sex, percepțiile cu privire la cei care violează aceste norme, precum și percepția de sine ca

persoană de un anumit gen”. Stereotipurile transmit viziuni negative asupra membrilor unui

grup specific, viziuni bazate pe prejudecăți (Comisia Europeană, 19988)

Segregarea ocupațională (verticală și orizontală): reprezintă comasarea femeilor sau a

bărbaților într-un anumit sector al pieței muncii; segregarea ocupațională orizontală reprezintă

tendința de a angaja bărbații și femeile în ocupații diferite din care rezultă tendința spre crearea

domeniilor feminizate și masculinizate; segregarea ocupațională verticală reprezintă tendința

de a angaja bărbații și femeile pentru poziții diferite în cadrul aceleiași profesii sau domeniu

profesional.

Violență de gen: prin legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei

și bărbați, republicată, cu modificările și completările ulterioare se stabilește că „prin violența

de gen se înțelege fapta de violență direcționată împotriva unei femei sau, după caz, a unui

bărbat, motivată de apartenența de sex. Violența de gen este violența care afectează femeile în

mod disproporționat. Violența de gen cuprinde, fără a se limita însă la acestea, următoarele

fapte: violența domestică, violența sexuală, mutilarea genitală a femeilor, căsătoria forțată,

avortul forțat și sterilizarea forțată, hărțuirea sexuală, traficul de ființe umane și prostituția

forțată.”

În ceea ce privește tipologia specifică a hărțuirii sexuale, conform definiției formulate de

EIGE, aceasta desemnează o formă specifică de violență pe criterii de gen care cuprinde acte

de conduită nedorită de natură fizică, verbală sau non-verbală de natură sexuală cu scopul sau

efectul de a viola demnitatea victimei și de a crea un mediu ostil, degradant, umilitor sau

jignitor.

Abordarea terminologică stabilește drept categorie generală egalitatea de gen, iar egalitatea de

șanse și tratament reprezintă o componentă a acesteia. Din punct de vedere al prevederilor

legale naționale, sintagma egalitate de șanse și de tratament vizează totalitatea legilor,

politicilor și strategiilor cu efect în România și va fi utilizat ca atare. Termenul egalitate de gen

este utilizat în analiza de diagnostic acolo unde se are în vedere prezentarea ”evoluțiilor recente

înregistrate de către indicatorii relevanți și cu prezentarea, pe baza datelor statistice, a

principalelor coordonate ale domeniilor/sferelor în care sunt înregistrate disparități

femei/bărbați”.

1.2. Repere metodologice

Prima parte a analizei diagnostic (Context internațional și la nivelul UE și Evoluția cadrului

normativ) s-a bazat pe analiza secundară a documentelor relevante pentru identificarea

aspectelor semnificative pentru conturarea imaginii generale a egalității de șanse și de tratament

între femei și bărbați din România în perioada 2014-2019. Selecția documentelor s-a bazat pe

metoda Evaluării impactului de gen (EIG în continuare), mai specific am avut în vedere acele

8 Conform glosarului de termeni furnizați de ANES, realizat în cadrul proiectului EU -TWINNING PROJECT:

“SUPPORT TO THE IMPLEMENTATION OF GENDER EQUALITY”.

20

documente și studii care permit prin relevanța lor să contribuie la: a. conturarea imaginii

tendințelor egalității de șanse între femei și bărbați (2014-2019); b. oferă posibilității de a

identifica măsuri prioritare de abordare a disparităților de gen, în concordanță cu datele

statistice prezentate în analiza domeniilor (educație, piața muncii, etc.).

EIG reprezintă una dintre metodele prin care instituțiile guvernamentale pot redacta,

implementa și monitoriza politicile publice, strategiile și planurile de acțiune care vizează

abordarea integratoare de gen (AIG în continuare) (EIGE, 2016). Specific, EIG reprezintă

metoda prin care egalitatea de gen este integrată în momentul definirii și elaborării

politicilor, strategiilor și planurilor de acțiune de către statele membre în vederea îndeplinirii

prin intermediul AIG al indicatorilor propuși privind egalitatea de gen.

EIG permite evaluarea ex-ante a modului în care politicile publice, strategiile și planurile de

acțiune respectă și integrează principiile egalității de gen în două domenii fundamentale pentru

AIG:

1. Mecanisme instituționale: existența și funcționarea mecanismelor instituționale care

vizează, transversal sau specific, egalitatea de gen (ex. activitatea ANES,

departamentele/expertele din cadrul ministerelor cu rol în AIG);

2. Politici specifice sectoriale: politici sectoriale (ex. măsuri care vizează creșterea nivelului

de ocupare al femeilor pe piața muncii) care vizează atingerea unui indicator specific al

egalității de gen.

EIG și AIG se află, la nivelul procesului de elaborare și implementare al politicilor publice,

într-o relație complementară, de sprijin reciproc. În ceea ce privește analiza domeniilor

relevante pentru egalitatea de gen în România, în cadrul acesteia au fost utilizate două metode

specifice studiilor de gen:

1. identificarea și utilizarea unor statistici diferențiate în funcție de sex pentru a descrie

evoluțiile și tendințele din domeniile relevante identificate; din necesitatea de a surprinde o

imagine cât mai detaliată a egalității de gen în România, datele statistice au fost completate de

date provenite din cercetării de tip academic sau ale unor organizații recunoscute în domeniu

(de exemplu, pentru a suplini absența informațiilor cu privire la unele aspecte puțin

documentate sau unde datele lipsesc, de exemplu participarea la programele de screening

parental).

2. abordarea intersecțională (existența discriminărilor duble sau multiple care se

cumulează și intersectează în cazul multor persoane) , care permite în special urmărirea

evoluțiilor și a tendințelor principalilor indicatori privind diferitele categorii ale populației

feminine și masculine. Abordarea intersecțională ține cont de modul în care diversitatea

identităților bărbaților și femeilor (alături de gen, cele care decurg din faptul că bărbații și

femeile au vârste, religii, orientări sexuale, etnii, statut social etc. diferite) poate influența

șansele indivizilor în societate și, în unele cazuri, poate determina vulnerabilități și chiar poate

duce la discriminări. Inițial un concept utilizat de către literatura academică a studiilor de gen

21

(Crenshaw, 1991; Hancock, 2007), abordarea intersecțională este utilizată actualmente de către

organizații regionale și internaționale9 cu scopul de a identifica mecanisme instituționale care

să integreze în combaterea discriminării pe criteriile de gen și sex caracterul structural al

acesteia.

9 Cum ar fi ONU (https://www.ohchr.org/EN/Issues/Pages/WhatareHumanRights.aspx); OMS

(https://apps.who.int/iris/bitstream/handle/10665/77421/WHO_RHR_12.38_eng.pdf;jsessionid=5F6443EAC1F

DAF60323DE8D96FF27F6F?sequence=1); Banca Mondială, cu anumite limite

(https://www.worldbank.org/en/news/press-release/2016/06/07/world-bank-partners-with-once-foundation-to-

advance-inclusion-of-persons-with-disabilities).

https://www.ohchr.org/EN/Issues/Pages/WhatareHumanRights.aspx

https://apps.who.int/iris/bitstream/handle/10665/77421/WHO_RHR_12.38_eng.pdf;jsessionid=5F6443EAC1FDAF60323DE8D96FF27F6F?sequence=1


https://www.worldbank.org/en/news/press-release/2016/06/07/world-bank-partners-with-once-foundation-to-advance-inclusion-of-persons-with-disabilities


22

2. CONTEXTUL GENERAL INTERNAȚIONAL ȘI EUROPEAN AL EGALITĂȚII DE GEN

2.1 Context internațional

Evoluția egalității de gen la nivel global în perioada de referință (2014-2019) evidențiază unele

tendințe pozitive, cum ar fi creșterea participării fetelor și femeilor la educația formală, acces

mai bun la servicii de sănătate pentru unele regiuni anterior deficitare (cum ar fi Africa Sub-

sahariană), îmbunătățirea măsurilor privind combaterea violenței domestice10, dar și stagnări

sau chiar un regres al situației femeilor în unele domenii. În timp ce în continuare inegalitatea

de gen rămâne la niveluri mai ridicate în statele mai puțin dezvoltate, disparități ale situației

femeilor și bărbaților se regăsesc la un nivel încă ridicat și în statele dezvoltate.

Imaginea globală în date a egalității de gen este surprinsă de către două cercetări recente (2019),

pe care le menționăm datorită numărului ridicat de state pe care le au în vedere. Raportul

Organizației Internaționale a Muncii privind egalitatea de gen pe piața muncii11 evidențiază în

mod special două tendințe globale care necesită intervenții concentrate din partea autorităților

publice, datorită faptului că se influențează reciproc negativ și determină stagnarea nivelului

egalității de gen. Pe de-o parte, disparitatea salarială între femei și bărbați la nivel global a

rămas blocată în ultima decadă în jurul valorii de 20% (în defavoarea femeilor) și reprezintă un

factor principal al vulnerabilităților economice, politice și sociale ale femeilor12. În absența unor

intervenții guvernamentale susținute și concentrate disparitatea salarială nu va fi redusă în

următorii 100 de ani. Un alt aspect semnificativ care determină ritmul lent al progresului

egalității de gen îl reprezintă nivelul mai scăzut al participării și veniturilor înregistrate de

femeile cu copii pe piața muncii. Denumit în cadrul literaturii de specialitate penalizarea

10 Date disponibile pentru progresul în unele domenii ale egalității de gen:

https://www.un.org/sustainabledevelopment/gender-equality/. 11 International Labour Office. A Quantum Leap for Gender Equality. For a Better Future of Work for All, Geneva:

ILO, 2019. 12 Trebuie precizat faptul că disparitatea salarială de gen calculată la nivel global reprezintă un indicator foarte util

pentru evaluarea nivelului egalității de gen, însă metoda sa de calcul (medie aritmetică) maschează diferențe foarte

mari între state și regiuni: în Coreea de Sud femeile câștigă cu 34,5 mai puțin decât bărbații (date OECD); conform

unui alt studiu ILO femeile din India câștigă cu 34% mai puțin decât bărbații; în Brazilia procentul este de 23%;

SUA 20% (date pentru 2017 – Biroul Statistic SUA) iar dintre statele europene Estonia raportează (date Eurostat)

cea mai mare disparitate salarială – 25,6%.. International Labour Office. A Quantum Leap for Gender Equality.

For a Better Future of Work for All, - Geneva: ILO, 2019

https://www.un.org/sustainabledevelopment/gender-equality/

23

maternității (maternity penalty; Grimshaw și Rubery 2015), acest indicator al egalității de gen

măsoară disparitățile de venit și ocupare între femeile cu copii și restul populației ocupate;

indicatorul ne arată că după apariția copiilor femeile tind să câștige în medie mai puțin raportat

la veniturile taților, precum și să fie mai înclinate să opteze pentru locuri de muncă cu normă

redusă. Diferența nu se produce doar în raport cu tații, în 2015, în medie la nivel global, exista

diferență de aproape 10 procente a prezenței pe piața muncii a femeilor cu copii cu vârsta între

0-5 și cea a femeilor fără copii; diferența procentuală este în creștere față de anul 2005 (ILO,

2019).

Raportul SIGI 2019 Global Report. Transforming Challenges into Opportunities13 estimează

că progresul la nivel global al egalității de gen este încetinit în special de persistența normelor

sociale tradiționale și de către bariere instituționale care împiedică realizarea potențialului

deplin al femeilor și bărbaților. În mod particular, Raportul subliniază două aspecte unde

intervenția autorităților publice poate contribui într-o foarte mare măsură la îmbunătățirea

nivelului general al egalității de gen: violența de gen și statutul femeilor în familie. Violența de

gen rămâne la cote alarmante, 1 din 5 femei raportând că a fost victima violenței domestice sau

sexuale14, chiar dacă toleranța față de acest fenomen este în scădere dramatică (în 2012, 50%

dintre femei erau de părere că unele cazuri violența domestică este acceptabilă; în 2018 acest

procent a scăzut la 27%, date OECD 2019). Se impun măsuri care să conducă la diminuarea

acestui fenomen, printre care un rol proeminent îl are aplicarea prevederilor convențiilor

internaționale privind egalitatea de gen și combaterea violenței domestice. Al doilea aspect

vizează persistența rolurilor tradiționale de gen în interiorul familiei și efectul negativ pe care

munca domestică neplătită, cumulată cu munca salariată (dubla zi de muncă), realizată

preponderent de către femei (la nivel global, 75% din munca domestică și de îngrijire este

realizată de către femei) îl are asupra îmbunătățirii echilibrului de gen în ceea ce privește

participarea politică, pe piața muncii, independenței economice etc. la nivel global.

Aspectele prezentate mai sus sunt puse în evidență și subliniate și în cadrul celui mai recent

raport al ONU privind egalitatea de gen la nivel global15. Raportul prezintă, pe baza datelor

statistice la nivel global și a analizei unor cazuri particulare, rolul fundamental pe care familiile

și, în special, rolul pe care femeile și fetele îl dețin în combaterea inegalităților de gen. Analizele

prezentate în Raportul UN Women menționează faptul că familiile sunt un mediu care poate

determina în mod direct capacitarea fetelor și a femeilor, însă doar dacă în aceste medii este

încurajată și susținută egalitatea de gen. În absența violenței domestice și cu sprijinul

modernizării a rolurilor de gen (inclusiv în ceea ce privește distribuția muncilor domestice),

familiile sunt un mediu propice pentru cultivarea bazelor egalității de gen. Însă, persistența

relațiilor și rolurilor tradiționale de gen, precum și absența unor politici publice care să

gestioneze în mod direct contracararea efectelor culturii patriarhale, întârzie sau chiar împiedică

modernizarea familiilor prin modificarea rolurilor de gen din interiorul acestora. Intervenția

13 OECD. Social Institutions and Gender Index 2019 Global Report. Transforming Challenges into Opportunities. 14 Date furnizate de Organizația Națiunilor Unite, disponibile:

https://www.un.org/sustainabledevelopment/gender-equality/. 15 Organizația Națiunilor Unite, UN Women: Progress of the World’s Women 2019-2020.


24

guvernamentală, concluzionează Raportul, este fundamentală în special (dar nu exclusiv) în

societățile unde problemele cu care se confruntă fetele și femeile rămân acute și vizează accesul

la drepturi fundamentale care țin de autonomia individuală, cum ar fi societăți unde practici

precum mariajele timpurii, mutilarea genitală sau absența (uneori interzicerea) accesului la

drepturi reproductive și la exercitarea acestor drepturi reprezintă în continuare norma juridică

sau culturală și sunt tolerate explicit sau implicit.

Față de aspectele prezentate mai sus, dezechilibrele între situația femeilor și a bărbaților

prezintă aspecte particulare la nivel național sau regional, însă o concluzie care se desprinde

din studiile menționate anterior, susținută și de alte cercetări globale16 sau regionale17, este că

realizarea egalității de gen la nivel global presupune intervenții guvernamentale concentrate

deoarece inegalitatea de gen continuă să aibă cauze structurale și, o consecință directă, aceste

intervenții trebuie să țină cont de multi-cauzalitatea diferențelor de statut economic, social și

politic între femei și bărbați. De exemplu, diferența globală între ratele de ocupare și veniturile

femeilor (în special cele cu copii mici) și ale bărbaților nu va fi redusă într-un orizont de timp

rezonabil18 prin intervenții care vizează exclusiv domeniul pieței muncii; este nevoie să fie

adoptate măsuri care vizează cauzele acestor disparități: munca domestică și de îngrijire

genizată, combaterea violenței domestice, combaterea stereotipurilor de gen (inclusiv prin

educație).

Principalele tendințe evidențiate pe scurt anterior se reflectă și în evenimentele semnificative

cu implicații globale în perioada 2014-2019:

Eforturile internaționale de a finaliza ratificarea Convenției Consiliului Europei

privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice

(denumire utilizată uzual - Convenția de la Istanbul), concomitent cu cele care vizează

implementarea sa în statele semnatare;

Aportul pe care Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă îl are asupra cooperării

internaționale în domeniul egalității de gen;

Inițiative sau mișcări de tipul grass-roots, printre care #metoo sau #NiUnaMenos, care

au adus discriminarea de gen în prim-planul publicului larg.

Agenda 2030: Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD) și egalitatea de gen.

16 The Global Gender Gap Report 2018, World Economic Forum; Harnessing the Power of Data for Gender

Equality, 2019, Equal Measures 2030; Key Global and Regional Commitments to Gender Equality, Annexes to

the UNDP Gender Equality Strategy 2014-2017: The Future We Want: Rights and Empowerment) 17 Gender Equality and the Sustainable Development Goals in Asia and the Pacific: Baseline and Pathways for

Transformative Change by 2030, 2018, ADB and UN Women; Africa Gender Equality Index 2015, African

Development Bank. 18 Estimările diverselor organizații variază cu privire orizontul de timp în care disparitățile de plată și ocupare se

vor reduce dacă nu sunt implementate măsuri suplimentare; una dintre cele mai optimiste estimări este că

disparitatea salarială va dispărea în 70 de ani (ILO 2018).

25

Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă reprezintă continuarea inițiativei Organizației

Națiunilor Unite (ONU) de reducere a sărăciei globale prin care statele semnatare se angajau

printr-o declarație comună (Declarația Mileniului, adoptată în septembrie 2000) să acționeze în

jurul a opt Obiective de Dezvoltare ale Mileniului (ODM). În 2015, cele 193 de state semnatare

ale Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă recunoșteau progresele realizate la nivel global

pentru reducerea sărăciei, însă ritmul mai lent decât cel preconizat în 2000, disparitățile

regionale și globale în unele domenii (inclusiv egalitatea de gen) dar și noile provocări globale

(migrație, schimbările climatice) reclamau o nouă abordare multidimensională a cooperării

internaționale. Cu toate că egalitatea de gen este integrată transversal în cadrul celor 17

obiective de dezvoltare durabilă ale Agendei 2030, obiectivul 5 abordează direct necesitatea de

a realiza egalitatea de gen și a capacitării fetelor și femeilor la nivel global.

Țintele obiectivului care vizează egalitatea de gen (obiectivul 5) sunt:

5.1. Eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva tuturor femeilor și fetelor

de pretutindeni.

5.2. Eliminarea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și fetelor, în sfera

publică și privată, inclusiv a traficului, exploatării sexuale și a altor tipuri de exploatare.

5.3. Eliminarea tuturor practicilor dăunătoare, precum căsătoriile cu copii, căsătoriile

timpurii și forțate, cât și mutilarea genitală a femeilor.

5.4. Recunoașterea și aprecierea îngrijirii neremunerate și a muncii casnice prin

furnizarea de servicii publice, infrastructură și politici de protecție socială și

promovarea responsabilității partajate în gospodărie și familie, după caz la nivel

național.

5.5. Asigurarea participării depline și eficiente a femeilor și a egalității de șanse la

ocuparea de posturi de conducere la toate nivelurile de luare a deciziilor în viața

politică, economică și publică.

5.A Implementarea reformelor care să ofere femeilor acces egal la resursele

economice, precum și la dreptul de proprietate și control asupra pământului și a altor

forme de proprietate, servicii financiare, drept la moștenire și asupra resurselor

naturale, în concordanță cu legislația națională.

5.B Îmbunătățirea utilizării tehnologiilor care facilitează dezvoltarea capitalului uman,

în mod special tehnologii de comunicație și acces la informații, pentru a promova

capacitarea femeilor.

5.C Adoptarea și întărirea politicilor substanțiale și a legislației care să susțină

promovarea egalității de gen și capacitarea tuturor femeilor și fetelor la toate

nivelurile.19

19 https://www.un.org/sustainabledevelopment/gender-equality/ și

http://dezvoltaredurabila.gov.ro/web/obiective/. Notă internă: traducerea obiectivelor 5.A, 5.B, 5.C aparține

echipei de lucru egalitate de gen. Traducerea oficială disponibilă aici nu include și acești indicatori.


http://dezvoltaredurabila.gov.ro/web/obiective/

26

România și-a propus prin propria Strategia națională pentru dezvoltare durabilă 2030

următoarele ținte privind egalitatea de gen în contextul ODD20:

Până în 2020: Organizarea de campanii de informare și sensibilizare privind împărțirea

echitabilă a responsabilităților în cadrul gospodăriei și familiei, îmbunătățirea serviciilor

sociale relevante și concilierea obligațiilor profesionale cu viața personală și de familie,

având ca obiect creșterea implicării bărbaților în viața de familie și frecventarea

cursurilor pentru tineri părinți; reglementarea funcției de expert în egalitate de șanse

între femei și bărbați și a posibilității desemnării persoanelor cu aceste atribuții în toate

instituțiile și autoritățile publice, precum și în companiile private cu peste 50 de angajați;

crearea unui sistem integrat de monitorizare și raportare privind cazurile de violență

domestică; includerea perspectivei de gen în programa școlară și în manuale,

organizarea unor campanii de informare și sensibilizare pentru combaterea

stereotipurilor de gen în rândul tinerilor; monitorizarea implementării dispozițiilor

legale privind sănătatea sexuală și reproductivă și organizarea de campanii de informare

pentru prevenirea și combaterea abuzurilor sexuale și respectarea drepturilor la

nediscriminare și identitate;

Ținte 2030: continuarea reducerii disparității salariale dintre sexe; eliminarea tuturor

formelor de violență împotriva femeilor și fetelor, în sfera publică și privată, inclusiv a

traficului, exploatării sexuale și a altor tipuri de exploatare; asigurarea participării

depline și eficiente a femeilor și a egalității de șanse la ocuparea posturilor de conducere

la toate nivelurile de luare a deciziilor în viața politică, economică și publică.

Menționăm aici această inițiativă globală deoarece în ultima perioadă s-a conturat o agendă

comună a eforturilor Uniunii Europene (UE) și ONU de a implementa măsuri menite să ducă

la îndeplinirea obiectivelor Agendei 2030 privind Obiectivele de Dezvoltare, agendă

evidențiată prin intermediul raportului Reflection Paper “Towards a Sustainable Europe by

2030”21. În ceea ce privește specific obiectivul 5, egalitate de gen, UE și ONU implementează

în parteneriat proiectul Spotlight Initiative privind combaterea violenței de gen (descrisă în

următoarea secțiune).

2.2 Contextul egalității de gen în Uniunea Europeană

Egalitatea de gen reprezintă una dintre valorile fundamentale ale Uniunii Europene (UE), fapt

consfințit prin articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană

(TUE) care stipulează faptul că egalitatea între femei și bărbați reprezintă un principiu

constitutiv al UE. Instrumentele UE pentru implementarea în statele membre a măsurilor care

vizează realizarea egalității de gen se pot încadra în două categorii: directive cu impact direct

20 Disponibilă: http://dezvoltaredurabila.gov.ro/web/wp-content/uploads/2018/12/Strategia-

na%C8%9Bional%C4%83-pentru-dezvoltarea-durabil%C4%83-a-Rom%C3%A2niei-2030.pdf. Vezi și

prezentarea Strategiei Naționale pentru Dezvoltare Durabilă din cadrul capitolului 3

http://dezvoltaredurabila.gov.ro/web/obiective/ 21 Comisia Europeană, Reflection Paper “Towards a sustainable Europe by 2030,

https://ec.europa.eu/commission/sites/beta-political/files/factsheets_sustainable_europe_012019_v3.pdf.

http://dezvoltaredurabila.gov.ro/web/wp-content/uploads/2018/12/Strategia-na%C8%9Bional%C4%83-pentru-dezvoltarea-durabil%C4%83-a-Rom%C3%A2niei-2030.pdf


http://dezvoltaredurabila.gov.ro/web/obiective/

https://ec.europa.eu/commission/sites/beta-political/files/factsheets_sustainable_europe_012019_v3.pdf

27

asupra cadrului legislativ național (CE/UE au emis 16 astfel de documente în perioada 1975-

201922) și prevederi cu caracter necoercitiv, de tipul strategii, foi de parcurs, planuri de acțiune

și recomandări specifice. Cu toate acestea, ambele abordări sunt susținute de către Comisia

Europeană (CE) prin programe de finanțare care au permis o bună integrare a directivelor și a

strategiilor privind egalitatea de gen la nivelul statelor membre. O altă contribuție semnificativă

o are jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) care a adoptat începând cu

1976 o serie de hotărâri importante în domeniul egalității între bărbați și femei23.

Egalitatea de gen este integrată la nivelul tratatelor constitutive ale CEE/UE încă de la

momentul înființării prin Tratatul de la Roma (1957), prin introducerea, la acel moment,

articolului 153 (actualmente 157) care viza remunerație egală pentru muncă egală. Pentru

următoarele patru decade și în special începând cu anii 197024, reglementările CEE/UE din

domeniul egalitate de gen au vizat în special asigurarea principiului non-discriminării pe

criteriul de sex (și ulterior protejarea maternității) pe piața muncii. Începând cu finalul anilor

1970, egalitatea de gen este inclusă și în Pilonul social, prin Directiva 79/7/CEE a Consiliului

din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între

bărbați și femei în domeniul securității sociale25. Odată cu anii 1990 (în special după cea de-a

patra Conferință Mondială privind Condiția Femeilor, Beijing, 1995) abordarea integratoare de

gen a constituit noul cadru prin care se urmărea realizarea egalității de gen la nivelul UE26.

Modul în care abordarea integratoare de gen a fost definită presupune că aceasta oferă

instrumente (în special în domeniul politicilor publice) pentru realizarea egalității de gen care

completează politicile din domeniul egalității de gen (Manual pentru abordarea integratoare a

egalității de gen, 2008).

În ceea ce privește perioada de referință 2014-2019, la nivelul Uniunii Europene, aceasta poate

fi descrisă din punct de vedere al egalității de gen ca o perioadă de tranziție, având ca punct de

plecare urmările și efectele crizei economice care a debutat în 2008, care au dus la o reevaluare

și reordonare a priorităților și politicilor în toate aspectele funcționării UE, inclusiv în ceea ce

privește egalitatea de gen. Strategia Europa 2020 sublinia în special importanța economică a

realizării egalității de gen și stabilea ținte în special în domeniul pieței muncii (75% rată de

ocupare pentru femei și bărbați până în 202027). Egalitatea de gen a fost abordată în special în

cadrul Strategiei prin Inițiativa emblematică „O agendă pentru noi competențe și noi locuri de

22 Cea mai recentă - DIRECTIVE OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL on work-life

balance for parents and carers and repealing Council Directive 2010/18/EU – este discutată în detaliu în această

secțiune. 23 Vezi capitolul 4 al acestei analize pentru informații detaliate. 24 Prin Directiva Consiliului din 9 februarie 1976 privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament

între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională,

precum și condițiile de muncă: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A31976L0207. 25 Parlamentul European, http://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/59/egalitatea-intre-barbati-si-femei. 26 Communication: Incorporating equal opportunities for women and men into all Community policies and

activities” (COM(96)67final); http://europa.eu.int/comm/employment_social/equ_opp/gms_en.htm 27 EUROPA 2020, O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii,

COM(2010) 2020 final, https://www. mae.ro/sites/default/files/file/Europa2021/Strategia_Europa_2020.pdf

https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A31976L0207

http://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/59/egalitatea-intre-barbati-si-femei

http://europa.eu.int/comm/employment_social/equ_opp/gms_en.htm

28

muncă”, unde alături de nivelul de ocupare se menționează că statele membre trebuie ”să

promoveze noi forme de reconciliere a vieții profesionale cu cea privată și politici de

îmbătrânire activă și să sporească egalitatea de șanse între femei și bărbați”28.

Chiar dacă egalitatea de gen la nivelul UE a cunoscut o evoluție pozitivă, aceasta este apreciată

de către cel mai recent raport al Comisiei Europene (Report on equality between women and

men in the EU 2019) drept mult prea lentă, iar disparitățile dintre bărbați și femei rămân

pronunțate atât în domenii cheie cât și între statele membre UE. Datele statistice prezentate în

raportul Comisiei arătau că, la nivelul UE, în 2017 rata participării femeilor pe piața muncii,

chiar dacă înregistrează cel mai înalt nivel istoric, este în continuare semnificativ mai redusă de

cât cea a bărbaților (cu 11,5%); femeile câștigă în continuare mai puțin (cu 16%) și sunt aproape

absente din cele mai înalte poziții de conducere a companiilor private (doar 6,3% dintre

companiile private listate public aveau o femeie în poziția de CEO).

Abordările recente ale egalității de gen în cadrul UE propun o viziune mai comprehensivă, axată

pe multidimensionalitatea fenomenului discriminării de gen, pentru a include aspectele sale

economice alături de cele sociale. Un exemplu în acest sens îl constituie încadrarea directivelor

privind echilibrul muncă-viață privată în cadrul eforturilor de conturare a unui nou rol mai

pregnant al UE în domeniul social, prin intermediul Pilonului european al drepturilor sociale,

fapt care conduce către o reevaluare a conceptului de excluziune și vulnerabilitate socială a

femeilor. O serie de noi provocări (femeile migrante, sprijin pentru dezvoltarea internațională,

complementaritatea cu Agenda 2030 etc) și instrumentele conturate la nivelul UE pentru a le

gestiona, completează imaginea unei noi abordări în lucru a egalității de gen.

Multe dintre propunerile pentru reducerea decalajelor de gen în UE formulate în cadrul

rapoartelor și documentelor emise de către instituțiile europene vizează în mod special

accelerarea eforturilor la nivelul statelor membre de a implementa măsuri care să vizeze

echilibrul dintre muncă și viața privată. Aceste propuneri vizează implementarea unei varietăți

de intervenții publice și private (printre altele, promovarea flexibilității la locul de muncă,

continuarea implementării Strategiei Barcelona care vizează sporirea nivelului de participare în

îngrijirea și educația pre-școlară, dar și promovarea măsurilor menite să crească nivelul

partenerial și implicarea bărbaților în activități domestice și de îngrijire), așa cum prezentăm

mai jos în descrierea Angajamentului strategic pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați

2016-2019. Motivul principal al accentului pus pe echilibrul muncă-viață privată îl reprezintă

studiile care arată faptul că atât persistența rolurilor tradiționale de gen la nivelul familiilor și a

mentalului colectiv (inclusiv la nivelul angajatorilor) au impact direct și negativ asupra

participării femeilor pe piața muncii, cât și aspecte care aparent au cauze și efecte diferite (cum

ar fi violența de gen și concediul parental – un studiu recent al Schappell D'Inverno et al. 2018

arată că concediul parental plătit contribuie la reducerea violenței domestice, în special pentru

categoriile vulnerabile) pot fi îmbunătățite într-o cultură partenerială cum este cea promovată

de măsurile care vizează distribuția echitabilă a rolurilor de gen în viața privată și la muncă.

28 Idem.

29

Documentele cadru care delimitează obiectivele în materie de egalitate de gen pentru perioada

de referință 2014-2019 la nivelul UE sunt Strategia pentru egalitatea între femei și bărbați

(2010-2015) și Angajamentul strategic pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați 2016-

2019 (SWD(2015) 278 final)29.

Principele repere ale Angajamentului strategic pentru egalitatea de șanse între femei și

bărbați 2016-2019 sunt definite în jurul următoarelor cinci domenii-cheie de acțiune:

independență economică egală pentru femei și bărbați;

remunerație egală pentru munca de valoare egală;

egalitatea în luarea de decizii;

demnitate, integritate și încetarea violenței bazate pe gen;

promovarea egalității de șanse între femei și bărbați în afara UE.

Domeniile și măsurile specifice propuse în cadrul Angajamentului strategic pentru realizarea

egalității de gen corespund domeniilor evidențiate în această analiză diagnostic și în Capitolul

4 (Date statistice indicatori - Analiză de diagnostic privind egalitatea de gen în România 2014-

2019), unde vom reveni asupra unor măsuri specifice relevante în contextul românesc.

Totodată, Angajamentul strategic pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați 2016-2019

subliniază necesitatea ca strategiile naționale privind egalitatea de șanse între femei și bărbați

să își extindă aria de intervenție pentru a cuprinde caracterul multidimensional al egalității de

gen, iar domeniul pieței muncii (diferența de remunerare, timpul de lucru, echilibrul dintre viața

profesională și cea privată) să fie completat de prevederi privind violența împotriva femeilor,

sănătatea și luarea deciziilor economice și politice.

Angajamentul este completat de către Planul de acțiune privind egalitatea de gen 2016-2020,

care vizează promovarea egalității de gen prin intermediul relațiilor externe și subliniază

”necesitatea ca femeile și fetele să beneficieze pe deplin și în mod egal de toate drepturile

omului și libertățile fundamentale, precum și necesitatea realizării egalității de gen și a

capacitării femeilor și fetelor”30.

În perioada de referință (2014-2019) a fost inițiată, dezbătută și adoptată cea mai recentă

directivă (și prima începând cu 2010) care se adresează direct egalitatea de gen, respectiv

Directiva 2019/1158 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind

echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor și de abrogare a

Directivei 2010/18/UE a Consiliului31. Principalele prevederi vizează:

29 Textul integral: https://publications.europa.eu/ro/publication-detail/-/publication/24968221-eb81-11e5-8a81-

01aa75ed71a1/language-ro. 30 http://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/59/egalitatea-intre-barbati-si-femei. 31https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32019L1158&from=EN. Directiva se

bazează pe Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European

și Comitetul Regiunilor: O inițiativă pentru sprijinirea echilibrului dintre viața profesională și cea privată a

părinților și îngrijitorilor care lucrează (COM/2017/0252 final).

https://publications.europa.eu/ro/publication-detail/-/publication/24968221-eb81-11e5-8a81-01aa75ed71a1/language-ro

https://publications.europa.eu/ro/publication-detail/-/publication/24968221-eb81-11e5-8a81-01aa75ed71a1/language-ro


https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32019L1158&from=EN

30

concediul paternal – tații (naturali sau vitregi) vor putea să beneficieze de un concediu

de cel puțin 10 zile (disponibil în perioada nașterii copilului), concediu plătit la un nivel

echivalent cu cel stabilit la nivelul UE pentru concediul de maternitate (prin articolul 11

al Directivei 92/85/CEE). Dreptul la a beneficia de acest concediu nu este condiționat

de statutul ocupațional, însă plata sa poate fi condiționată de acesta, respectiv faptul ca

persoana să fi fost angajată cu 6 luni înainte de accesarea sa. Statele membre care oferă

concedii paternale mai generoase își pot păstra statutul actual.

concediul parental – Directiva include prevederi privind dreptul individual (al oricărui

dintre părinți) de a beneficia de un concediu parental de minimum 4 luni, dintre care 2

luni nu sunt transferabile între părinți și sunt plătite. Cuantumul plății concediului

precum și vârsta maximă a copilului până când poate fi accesat acest concediu pot fi

stabilite de către statele membre.

concediul pentru persoanele care au în îngrijire alte persoane – acesta reprezintă un nou

concept la nivelul UE care acordă angajaților care au grijă de rude care necesită sprijin

pe motiv de dizabilitate sau de sănătate precară posibilitatea de a beneficia de un

concediu de 5 zile lucrătoare (în total) pe an. Statele membre pot utiliza o altă perioadă

de referință decât cea anuală, pot decide privind alocarea concediului de la caz la caz și

pot introduce noi condiționalități pentru accesarea acestuia.

aranjamente de lucru flexibil – dreptul de a solicita condiții de muncă flexibilă anterior

disponibil părinților a fost extins pentru persoanele care au în îngrijire alte persoane.

Tot în această perioadă a fost inițiat Planul de acțiune pentru combaterea diferenței de

remunerare între femei și bărbați 2017-201932. Direcțiile principale de acțiune menționate în

Plan sunt:

1. O mai bună aplicare a principiului egalității de remunerare;

2. Combaterea segregării la nivel profesional și sectorial;

3. Eliminarea „plafonului de sticlă”: inițiative de combatere a segregării pe verticală;

4. Soluții la problema privării de oportunități profesionale a persoanelor care oferă

îngrijiri;

5. O mai bună punere în valoare a competențelor, a eforturilor și a responsabilităților

femeilor;

6. Ridicarea vălului: scoaterea la lumină a inegalităților și a stereotipurilor;

7. Avertizare și informare cu privire la diferența de remunerare între femei și bărbați;

8. Consolidarea parteneriatelor în vederea combaterii diferenței de remunerare între femei

și bărbați.

Alte inițiative/măsuri notabile la nivelul Uniunii Europene:

32 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European: Planul

de acțiune al UE 2017-2019 Combaterea diferenței de remunerare între femei și bărbaţi și Anexă (COM(2017)

678 final). https://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:19320cc0-cde3-11e7-a5d5-

01aa75ed71a1.0005.02/DOC_1&format=PDF

https://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:19320cc0-cde3-11e7-a5d5-01aa75ed71a1.0005.02/DOC_1&format=PDF


31

2017 a fost declarat Anul eliminării violenței împotriva femeilor. Acțiunile au vizat în special

companii publice privind recunoașterea semnelor și combaterea violenței domestice (de

exemplu campania #SayNoStopVaw).

Spotlight Initiative – inițiativă comună cu ONU care vizează eliminarea tuturor formelor de

violență împotriva fetelor și femeilor; inițiativa vizează plasarea eforturilor de a combate

violența domestică în centrul egalității de gen și coordonarea acestora cu Obiectivele de

Dezvoltare Durabilă; UE este principalul contributor la bugetul inițiativei (500 milioane Euro).

Women in Digital – inițiativa Comisiei Europene care vizează creșterea numărului de femei

care participă în sectorul digital, prin combaterea stereotipurilor de gen în mediul online;

promovarea abilităților și educației digitale în rândul fetelor și femeilor; promovarea mai multor

femei antreprenor în domeniu33.

Foaia de parcurs privind Spațiul european de cercetare pentru perioada 2015-2020 –

conține un set de 8 indicatori principali pentru a evalua progresul statelor membre în ceea ce

privește cercetarea; obiectivul 4 vizează ”Egalitatea de gen și integrarea acestui principiu în

cercetare”.

Women in transport – EU Platform for change – inițiativa Comisiei Europene lansată în

2017 și care reunește actori-cheie din domeniul transporturilor cu scopul de a crea o platformă

comună pentru implementarea măsurilor care să ducă întărirea egalității de șanse între femei și

bărbați și la un grad mai ridicat de ocupare în acest domeniu.

Indicele egalității de gen 2017 realizat de către Institutul European pentru Egalitatea de

Șanse între Femei și Bărbați - analizează ”evoluția și provocările în contextul realizării

egalității de gen în întreaga Uniune Europeană între 2005 și 2015. Folosind o scară de la 1

(inegalitate totală) la 100 (egalitate deplină), indicele măsoară diferențele dintre femei și bărbați

în domenii-cheie ale cadrului de politici al UE (muncă, bani, nivel de cunoștințe, timp liber,

putere și sănătate). Indicele măsoară totodată violența împotriva femeilor și inegalitățile

multiple. Acestea sunt domenii-satelit și fac parte din cadrul Indicelui egalității de gen, fără a

avea însă un impact asupra scorului general”34.

În martie 2019 România, Finlanda și Croația (statele care asigură consecutiv Președinția

Consiliului European în perioada ianuarie 2019-iunie 2020) au semnat o declarație comună

privind abordarea egalității de șanse și de tratament a femeilor și bărbaților post 201935.

Declarația propune elaborarea unei Strategii Europene în domeniul egalității de șanse și de

tratament între femei și bărbați, care să aibă ca obiectiv accelerarea eforturilor la nivelul statelor

33 https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/news/increase-gender-gap-digital-sector-study-women-digital-age 34 Disponibil: http://eige.europa.eu/gender-statistics/gender-equality-index. 35 Joint Trio Declaration on equal opportunities between women and men.

(https://www.romania2019.eu/2019/03/15/romania-finland-and-croatia-signed-the-joint-trio-declaration-on-

gender-equality/).

https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/news/increase-gender-gap-digital-sector-study-women-digital-age

32

membre, atât în ceea ce privește deciziile și măsurile adoptate la cel mai înalt nivel cât și

implementarea politicilor publice și a activităților specifice. Declarația subliniază și rolul mai

ridicat care ar trebui să îl aibă procesul de monitorizare al implementării politicilor din

domeniul egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați. Declarația comună identifică

domeniile prioritare de intervenție pentru a asigura progresul egalității de șanse și de tratament

între femei și bărbați: promovarea participării femeilor pe piața muncii, în special prin

promovarea reinserției profesionale după perioade de absență datorate maternității sau

șomajului; întărirea eforturilor de a sprijini femeile antreprenor; îmbunătățirea calității vieții

tuturor femeilor aflate în situații vulnerabile.

33

3. ANALIZA LEGISLAȚIEI NAȚIONALE ÎN DOMENIUL EGALITĂȚII DE ȘANSE ȘI DE TRATAMENT ÎNTRE FEMEI ȘI BĂRBAȚI

Considerații introductive

Alinierea legislației interne la normele și la politicile europene și internaționale în

domeniul egalității de gen, precum și asigurarea implementării adecvate a acestei legislații

constituie un angajament cu caracter juridic și un obiectiv politic asumat de statul

român36 în calitate de membru al ONU, Consiliului Europei, Uniunii Europene și al altor

organizații internaționale care promovează valori democratice.37 Analiza stadiului actual

al cadrului normativ intern relevant pentru implementarea principiului egalității de șanse

și de tratament între femei și bărbați în România reflectă în ce măsură a fost atins acest

obiectiv sub aspect legislativ.

Prima parte a analizei urmărește evoluția recentă a cadrului legal general și expres, precum

și cadrul instituțional al egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați în România,

în raport cu modificările și completările legii speciale – Legea nr. 202/2002, adoptate după:

(1) ratificarea de către statul român a Convenției de la Istanbul (în 2016),

(2) adoptarea Angajamentului Strategic al Comisiei Europene pentru Egalitate de Șanse

între Femei și Bărbați pentru perioada 2016-2019 de către Comisia Europeană și

(3) transmiterea Observațiilor finale privind rapoartele periodice combinate 7 și 8 ale

României de către Comitetul pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare

împotriva femeilor (în 2017).

Întrucât problematica de gen intersectează în mod inevitabil toate sferele și toate

nivelurile vieții sociale, iar o abordare integratoare a perspectivei de gen constituie o

36 A se vedea:

- Programul de Guvernare, capitolul Politici publice în domeniul muncii și justiției sociale, Punctul 8

„Respect și demnitate pentru femei”;

- Strategia națională privind promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și prevenirea și

combaterea violenței domestic pentru perioada 2018-2021;

- Strategia națională pentru dezvoltare durabilă a României 2030. 37 Fără a neglija importanța aportului tuturor organizațiilor internaționale sau regionale care au facilitat

adoptarea unor convenții în domeniu sau au făcut recomandări importante, această analiză se rezumă la

cadrul normativ și politic al ONU, Consiliului Europei și Uniunii Europene, întrucât acestea fixează

standardele de bază și cele mai relevante pentru România.

34

prioritate la nivel european – a doua parte a analizei urmărește reglementările relevante

din următoarele domenii prioritare:

(1) piața muncii,

(2) echilibrul dintre viața profesională și de familie,

(3) violența de gen și domestică,

(4) accesul la justiție,

(5) educație,

(6) sănătate,

(7) participarea echilibrată la viața publică și accesul la funcții de conducere.

Nu în toate domeniile menționate mai sus există și alte norme exprese care să reglementeze, în

afară de prevederile Legii nr. 202/2002, elemente specifice ale problematicii de gen. Pentru a

avea o perspectivă cât mai completă, am urmărit în cadrul analizei:

- norme exprese în sfera egalității de șanse și de tratament dintre femei și bărbați;

- norme cu incidență implicită asupra egalității de gen 38 și

- eventuale „lacune” ale legii. 39

De asemenea, pentru a evalua progresele și vulnerabilitățile de natură legislativă, atât în analiza

legislației având ca obiect explicit egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați (și

care stabilește coordonatele generale ale domeniului), cât și în analiza legislației din domeniile

prioritare enumerate mai sus, am avut în vedere:

Obligațiile care revin statului român:

- în baza semnării tratatelor și convențiilor internaționale din sfera egalității de gen;

- prin angajamentele politice care decurg din calitatea de stat membru al ONU, al

Consiliului Europei și al Uniunii Europene.

Observațiile finale privind rapoartele periodice combinate 7 și 8 ale României

transmise de Comitetul CEDAW în 2017 – document menționat anterior, care fixează

recomandări foarte concrete, aliniate cu standardele internaționale, cu privire la ceea

ce ar trebui să facă România pentru a implementa în mod adecvat și efectiv principiul

egalității de gen prin măsuri legislative.

Precizăm că nu am efectuat o analiză exhaustivă a legislației din România și a modului în care

aceasta intersectează sau exclude problematica de gen. Este o limită necesară a analizei, care

38 Anumite reglementări, deși nu au o componentă explicită de gen, pot afecta indirect (în mod pozitiv sau

negativ) gradul de implementare a principiului egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați în

domeniul respectiv. 39 Analiza a încercat să identifice cazurile în care anumite lipsesc reglementări exprese sau care să iau în

calcul dimensiunea de gen, deși sunt absolut necesare pentru a încadra juridic un fenomen social

problematic.

35

decurge din constrângerile temporale ale proiectului. Acest lucru a impus o limitare la analiza

celor mai relevante norme, care au un impact direct sau indirect important asupra fenomenelor

sociale asociate inegalităților în drepturi, șanse sau tratament între femei și bărbați la nivel

național. Totodată, am luat în considerare proiecte de acte normative relevante, în măsura în

care am avut acces la ele.

3.1 Evoluția legislației naționale în materia egalității de șanse și de

tratament între femei și bărbați

- Prima sub-secțiune conține o centralizare a cadrului juridic general expres din

sfera egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați în România.

- A doua sub-secțiune se concentrează doar asupra legii speciale (Legea nr. 202/2002)

și analizează progresele juridice recente și posibilele vulnerabilități actuale ale

acesteia.

- A treia sub-secțiune se concentrează asupra cadrului instituțional, având în vedere

rolul important pe care îl are consolidarea lui pentru a garanta o abordare

integrată a perspectivei de gen.

3.1.1 Cadru general

Tabelul L140 enumeră principalele acte normative în vigoare în România (legi, hotărâri de

guvern, ordonanțe de urgență, și ordine de ministru) care:

- fie au ca obiect expres de reglementare,

- fie conțin reglementări exprese

în sfera egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați.41

Aceste acte normative conturează cadrul legal, politic și instituțional de bază, general,

expres și actual al promovării și implementării egalității de șanse de tratament între femei și

bărbați în România. Pentru a situa această analiză în contextul internațional și European la care

se raportează analiza, reamintim mai jos câteva dintre principalele angajamente.

Aceste acte normative conturează cadrul legal, politic și instituțional de bază, general,

expres și actual al promovării și implementării egalității de șanse de tratament între femei și

bărbați în România. Pentru a situa această analiză în contextul internațional și european la care

se raportează analiza, reamintim sumar câteva dintre principalele angajamente.

40 A se vedea pagina 38 din prezenta analiză diagnostic. 41 Principala sursă de informare pentru întocmirea tabelului a fost pagina oficială web a Agenției Naționale pentru

Egalitate de Șanse (Secțiunea - Legislație națională). În afară de această sursă, am utilizat portalul legislativ:

http://legislatie.just.ro/.

http://legislatie.just.ro/

36

La nivel internațional

Agenda ONU 2030 pentru dezvoltare durabilă, ca program de acțiune globală în domeniul

dezvoltării, promovează echilibrul între cele trei dimensiuni ale dezvoltării durabile –

economic, social și de mediu. În acest sens, Obiectivul de dezvoltare durabilă (ODD) 5

vizează explicit obținerea egalității de gen și consolidarea statutului tuturor femeilor și fetelor,

stabilind direcții strategice actuale importante în acest domeniu pentru toate statele membre:

5.1 Eradicarea tuturor formelor de discriminare împotriva tuturor femeilor și fetelor de

pretutindeni;

5.2 Eliminarea tuturor formelor de violență împotriva tuturor femeilor și fetelor, inclusiv

în domeniul public și privat, în ceea ce privește traficul de persoane, exploatarea sexuală

sau alte tipuri de exploatare.

România și-a asumat de aproape 37 de ani angajamentul privind eliminarea discriminării față

de femei, odată cu ratificarea Convenției ONU privind eliminarea tuturor formelor de

discriminare împotriva femeilor (CEDAW), la 7 ianuarie 1982, fapt ce impune adoptarea

măsurilor legislative și a altor măsuri necesare pentru a eradica orice discrimină sub toate

formele lor.

De asemenea, România a semnat Protocolul Opțional la CEDAW la data de 6 septembrie 2000

și l-a ratificat în ianuarie 2003. Acest angajament este reafirmat în prezent la nivel

guvernamental, prin viziunea Programului de guvernare pentru perioada 2018-2020, din

perspectiva căruia, egalitatea de gen reprezintă un domeniu prioritar în modelul social

propus și, pentru prima oară, putem regăsi un capitol distinct dedicat acestui principiu,

la Punctul 8 - Respect și demnitate pentru femei din Capitolul - Politici în domeniul muncii și

justiției sociale.

În anul 2017, în urma prezentării rapoartelor periodice 7 și 8 privind aplicarea CEDAW la nivel

național, Comitetul CEDAW a publicat Recomandările finale privind rapoartele periodice

combinate 7 și 8 ale României. Ele constituie un reper important pentru a evalua progresul și

vulnerabilitățile legislației naționale în domeniu.

La nivel european

37

Egalitatea între femei și bărbați este o valoare fundamentală a Uniunii Europene, consacrată

de tratate42 și comună statelor membre ca o cerință esențială pentru o democație stabilă.

Uniunea Europeană are ca obiectiv integrarea acestui principiu în toate activitățile sale43,

sarcină care incumbă implicit și statelor membre. Totodată, egalitatea de tratament între femei

și bărbați este un drept fundamental, consacrat în art. 23 din Carta Drepturilor Fundamentale

a Uniunii Europene, dar și o precondiție pentru respectarea celorlalte drepturi și libertăți

fundamentale. În plus, ea constituie un factor de creștere economică, necesar pentru o

dezvoltare durabilă echitabilă și favorabilă incluziunii.44

Obiectivul promovării și integrării egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați

este o prioritate politică în Uniunea Europeană, consolidată constant prin instrumente

legislative și nelegislative, la nivel jurisprudențial și la nivel politic.

Încă de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam (1999), Uniunea Europeană s-a

angajat în mod ferm să promoveze și să integreze principiul egalității de gen la toate nivelurile

și în toate activitățile comunitare (gender mainstreaming process).

În prezent, prin Angajamentul strategic pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați 2016-

2019, Comisia Europeană a stabilit ca va acorda importanță în continuare celor cinci domenii

tematice prioritare identificate și definite anterior în Strategia Comisiei pentru egalitatea între

femei și bărbați 2010-2015:

- creșterea gradului de participare a femeilor pe piața forței de muncă și independența

economică egală pentru femei și bărbați;

- reducerea diferenței de remunerare, de câștiguri și de pensii între femei și bărbați și,

prin urmare, combaterea sărăciei în rândul femeilor;

- promovarea egalității între femei și bărbați în procesul decizional;

- combaterea violenței bazate pe gen și sprijinirea și protejarea victimelor;

- promovarea egalității de gen și a drepturilor femeilor în întreaga lume.

Aceste direcții de acțiune au rămas valabile și pentru perioada 2016-2019, în ciuda progreselor

înregistrate în ultimii ani. De aceea, ele reprezintă un punct de pornire esențial în elaboarea

prezentei diagnoze, inclusiv pentru analiza legislației. Angajamentul strategic pentru egalitatea

de șanse între femei și bărbați 2016-2019, care vine în completarea Pactului european pentru

egalitatea de gen 2011-2020, este și un cadru de referință pentru intensificarea eforturilor la

toate nivelurile, european, național, regional sau local.

42 Art. 2 TUE. 43 Art. 8 TFUE. 44 A se vedea Angajamentul strategic pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați 2016-2019, p. 16.

38

Prin semnarea Tratatului de Aderare la Uniunea Europeană, România și-a asumat o serie de

angajamente importante printre care și asigurarea egalității de șanse între femei și bărbați.45

Acest lucru presupune, pe de o parte, transpunerea adecvată a directivelor din acest domeniu

(aspect care va fi discutat în cadrul analizei) și armonizarea cu standardele în materie fixate

de documentele cu caracter politic.

La nivel național

Sediul materiei pentru problematica egalității de șanse de tratament între femei și bărbați în

România este legea specială în domeniu – Legea nr. 202/2002 cu modificările și completările

ulterioare.

În tabelul L1, am grupat tematic actele normative relevante în vigoare (legi, hotărâri de guvern,

ordonanțe de urgență, și ordine de ministru) din sfera egalității de șanse și de tratament între

femei și bărbați, după cum urmează46:

- legislația principală, specifică și expresă în materia egalității de șanse și de tratament

între femei și bărbați;

- norme specifice de implementare a legislației principale;

- legislație care reglementează cadrul instituțional;

- norme având ca scop promovarea egalității de gen;

- norme privind combaterea discriminării pe baza criteriilor de sex și de gen.

Pentru o imagine mai cuprinzătoare, Tabelul L2 enumeră alte acte normative și legi care au ca

obiect de reglementare diverse dimensiuni importante ale problematicii egalității de șanse și de

tratament între femei și bărbați în domenii specifice: (1) prevenirea și combaterea violenței

de gen, (2) accesul la bunuri și servicii și (3) concediul parental.

Există și alte acte normative care conțin prevederi relevante, exprese sau cu impact indirect

pentru implementarea principiului egalității gen, dar nu le-am inclus aici. O parte dintre ele vor

fi discutate în analiza dedicată domeniilor-cheie.

45 A se vedea Nota de fundamentare a Hotărârii privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a

prevederilor Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse şi de tratament între femei și bărbați, republicată, cu

modificările şi completările ulterioare, Secțiunea a 2-a privind Motivul emiterii actului normativ. Accesibilă online

la adresa:

http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/MMJS/Transparentadecizionala/2019/20190117-

NF_ANES_NM_Lg_202-2018.pdf. 46 Principala sursă de informare pentru întocmirea tabelului a fost pagina web oficială a Agenției Naționale pentru

Egalitate de Șanse (Secțiunea - Legislație națională).

http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/MMJS/Transparenta-decizionala/2019/20190117-NF_ANES_NM_Lg_202-2018.pdf


39

Legislație

specifică

Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei și bărbați

Acte modificatoare:

- Legea nr. 178/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 202/2002 privind

egalitatea de șanse şi de tratament între femei şi bărbați





- Legea nr. 115/2013 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2012

pentru modificarea şi completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse şi de

tratament între femei şi bărbați

- Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2012 pentru modificarea şi completarea

Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse şi de tratament între femei şi bărbați

Cadru instituțional

HG nr. 177 din 23 martie 2016 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Egalitate de Șanse între

Femei și Bărbați

HG nr. 1054/2005 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a comisiilor județene și a

municipiului București în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați (COJES)

HG nr. 933/2013 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Comisiei naționale în domeniul

egalității de șanse între (CONES)

40

Tabelul L1: Cadrul legal general și expres al promovării și implementării principiului egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați în România

HG nr. 262/2019 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 202/2002 privind

egalitatea de șanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

Norme de

implementare

Promovarea

egalității de

șanse și de

tratament

între femei și

bărbați

HG nr. 365/2018 privind aprobarea Strategiei naționale privind promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și

prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021 și a Planului operațional privind

implementarea strategiei naționale privind promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și prevenirea și

combaterii violenței domestice

HG nr. 877/2018 privind adoptarea Strategiei naționale pentru dezvoltarea durabilă a României 2030

Legea nr. 22/2016 pentru declararea zilei de 8 martie – Ziua femeii și zilei de 19 noiembrie – Ziua bărbatului

Legea nr. 23/2015 pentru declararea zilei de 8 mai Ziua egalității de șanse între femei și bărbați

Combaterea

tuturor

formelor de

discriminare

O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, cu modificările și

completările ulterioare

41

Prevenirea și

combaterea

violenței

- Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenței în familie, republicată, cu modificările și completările

ulterioare

- Legea nr. 174/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenței în

familie, republicată, cu modificările și completările ulterioare

- Ordonanța de urgență nr. 24/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru

asigurarea protecției victimelor infracțiunilor, precum și a altor acte normative

- Ordin nr. 2524/2018 al ministrului muncii și justiției sociale pentru aprobarea Metodologiei privind modalitatea de

participare la programele speciale de consiliere psihologică, organizate de către serviciile de specialitate publice sau

private

- Ordin nr. 2525/2018 al ministrului muncii și justiției sociale privind aprobarea Procedurii pentru intervenţia de

urgenţă în cazurile de violenţă domestică Ordin comun nr. 146/2578/2018 al ministrului afacerilor interne și

ministrului muncii și justiției sociale privind modalitatea de gestionare de către polițiști a cazurilor de violență

domestică

42

Accesul la servicii

sociale

- HG nr. 476/2019 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.

197/2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale, aprobate prin HG nr. 118/2014 și a HG nr.

867/2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum și a regulamentelor-cadru de organizare și

funționare a serviciilor sociale

- HG nr. 29/2019 pentru aprobarea Standardelor minime de calitate pentru acreditarea serviciilor sociale destinate

persoanelor vârstnice, persoanelor fără adăpost, tinerilor care au părăsit sistemul de protecție a copilului și altor

categorii de persoane adulte aflate în dificultate, precum și pentru serviciile acordate în comunitate, serviciile acordate

în sistem integrat și cantinele sociale

- Proiectul de Hotărâre privind modificarea HG nr. 978/2015 privind aprobarea standardelor minime de cost pentru

serviciile sociale şi a nivelului venitului lunar pe membru de familie în baza căruia se stabilește contribuția lunară de

întreținere datorată de către susținătorii legali ai persoanelor vârstnice din centrele rezidenţiale – în avizare

interministerială

- Legea nr. 62/2009 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 61/2008 privind implementarea

principiului egalității de tratament între femei și bărbați în cee ace privește accesul la nunuri și servicii și furnizarea de

bunuri și servicii;

- O.U.G. nr. 61/2008 privind implementarea principiului egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte

accesul la bunuri şi servicii şi furnizarea de bunuri şi servicii, cu modificările și completările ulterioare.

- O.U.G. nr. 67 din 27 iunie 2007 privind aplicarea prinicpiului egalității de tratament între bărbați și femei în cadrul

schemelor profesionale de securitate socială

Concediul parental

- Legea 66/2016 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru

creșterea copiilor

- creșterea copiilor

Legea concediului paternal nr. 210/1999

Tabelul L2: Acte normative relevante în domeniul egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați

http://anes.gov.ro/wp-content/uploads/2018/07/O.U.G.61.2008.pdf

http://anes.gov.ro/wp-content/uploads/2018/07/O.U.G.61.2008.pdf

43

3.1.2 Evoluția recentă a cadrului legislativ al egalității de șanse și de tratament între

femei și bărbați

Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați

reglementează măsurile pentru promovarea egalității de gen, în vederea eliminării tuturor

formelor de discriminare bazate pe acest criteriu, în toate sferele vieții sociale: în sectorul public

și privat, în domeniul muncii, educației, sănătății, culturii si informării, politicii, participării la

decizie, furnizării și accesului la bunuri și servicii, cu privire la constituirea, echiparea sau

extinderea unei întreprinderi ori începerea sau extinderea oricărei alte forme de activitate

independentă, precum și în alte domenii reglementate distinct prin legi speciale. Legea nr.

202/2002 a fost amendată în 2012, 2015 și 2018.

În această sub-secțiune menționăm și, ulterior, comentăm, în tabelul L3, cele mai importante

amendamente recente.

Pe scurt, Legea nr. 178/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 202/2002 privind

egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați, publicată în Monitorul Oficial, Partea

I, nr. 627 din data de 19 iulie 2018, a adus următoarele amendamente principale:

1. introducerea definiției violenței de gen - conform art. 3 lit. d) din Convenția de la

Istanbul;

2. reglementarea regimului general al ocupațiilor de expert în egalitate de șanse și de

tehnician în egalitate de șanse, precum și a atribuțiilor acestor ocupații;

3. introducerea posibilității, pentru persoanele juridice din sectorul public și din sectorul

privat care au peste 50 de salariați, pentru instituțiile și autoritățile publice centrale și

locale, civile și militare, de a identifica un angajat căruia să-i repartizeze, prin fișa

postului, atribuții în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați;

4. introducerea posibilității, pentru persoanele juridice din sectorul public și din sectorul

privat, de a opta pentru angajarea unui expert/tehnician în egalitate de șanse, în limita

bugetului existent pentru cheltuieli salariale;

5. includerea în componența COJES a reprezentanților DGASPC și ai Consiliului județean,

respectiv ai Consiliului General al Municipiului București.

Legea nr. 232/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 202/2002 privind

egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați, publicată în Monitorul Oficial, Partea

I, nr. 679 din data de 6 august 2018, a interzis expres orice comportament de hărțuire, hărțuire

sexuală sau hărțuire psihologică, manifestate atât în public, cât şi în privat. În Tabelul L3, am

inclus observații cu privire la amendamentele menționate.

44

Definiția

violenței de

gen

Introducerea definiției violenței de gen prin art. 4 lit. l) este un pas

important ce contribuie la convergența cadrului normativ intern cu

cerințele Convenției de la Istanbul, precum și la o mai bună aplicare a

principiului egalității de gen.

Legea 202/2002 prevede că: „prin violență de gen se înțelege fapta de

violență direcționată împotriva unei femei sau, după caz, a unui bărbat,

motivată de apartenența de sex. Violența de gen împotriva femeilor este

violența care afectează femeile în mod disproporționat. Violența de gen

cuprinde, fără a se limita însă la acestea, următoarele fapte: violența

domestică, violența sexuală, mutilarea genitală a femeilor, căsătoria

forțată, avortul forțat și sterilizarea forțată, hărțuirea sexuală, traficul de

ființe umane și prostituția forțată.”

Deși cuprinzătoare, definiția legală nu surprinde întregul spectru de

complexitate și de gravitate al fenomenului violenței de gen. De

exemplu, legea nu face referire expresă la faptul că vătămările ce rezultă

sau pot rezulta din violența de gen pot fi nu doar de natură fizică și sexuală,

ci și psihologică sau economică. De asemenea, definiția legală nu

asimilează expres cu violența de gen amenințările cu asemenea acțiuni,

coerciția sau deprivarea arbitrară de libertate, indiferent dacă acestea

survin în public sau în viață privată. Elementele amintite se regăsesc în

mod explicit în definiția oferită de Convenția de la Istanbul. Legea nr.

217/2003 la art. 4 include toate elementele amintite dar numai cu privire

la violența domestică, ce constituie obiectul reglementării Legii nr.

217/2003. Însă nu există o suprapunere între violența de gen și violența

domestică, prima având o sferă mult mai extinsă, atât în mediul public, cât

și în cel privat. În lipsa unor referiri clare și exprese, anumite forme grave

de riscă să rămână descoperite din punct de vedere legal.

Deși art. 4 din Legea nr. 202/2002 precizează că enumerarea situațiilor

de violență de gen pe care o realizează are caracter exemplificativ, nu

exhaustiv, și chiar dacă această enumerare este utilă pentru a oferi o

imagine mai amplă asupra conceptului, considerăm că lista ar fi

trebuit să includă în mod explicit și „mariajele timpurii”47 (nu doar

căsătoria forțată) sau o formulare juridică echivalentă adecvată care

să trimită direct la acest fenomen, din cel puțin trei considerente.

47 În absența unei formule consacrate juridic care să se refere expres la acest fenomen și având în vedere încadrarea

lui juridică incertă (neputând fi în sinonim cu căsătoria), am optat pentru formulările „mariaje timpurii” sau mariaje

între copii”.

45

În primul rând, fenomenul „mariajelor timpurii” este încă prezent în

anumite regiuni din România48 și are un statut juridic incert întrucât nu

constituie nici căsătorie sau logodnă conform legii civile49, nici nu este

expres interzis în Codul penal. Cu toate acestea, „mariajele timpurii”

constituie o formă specifică și frecventă de violență de gen și o încălcare

a drepturilor omului50, inclusiv a dreptului la educație, care afectează în

mod disproporționat o categorie extrem de vulnerabilă: minorele și

minorii, în special (dar nu exclusiv) din anumite comunități rome. Absența

clarității juridice cu privire la această formă de violență de gen poate

conduce la dificultăți de încadrare juridică a faptei și chiar la situația în

care apartenența la o minoritate etno-culturală este utilizată drept

circumstanță atenuantă de instanța penală, contrar prevederilor art. 12

alin. (1) și alin. (5) și art. 42 alin. (1) din Convenția de la Istanbul, precum

și ale art. 2 lit. f) și art. 5 lit. a) din Convenția privind eliminarea tuturor

formelor de discriminare împotriva femeilor.51

Trebuie precizat că Art. 4 alin. (2) din Legea nr. 217/2003 contribuie

la clarificarea problemei amintite, în sensul că stipulează expres că,

pentru niciun tip de acte de violență definite în cadrul ei, obiceiul,

cultura, religia, tradiția și onoarea nu pot fi considerate drept

justificare în nicio formă și în nicio împrejurare. Dar nici în acest caz

nu reiese integral dacă mariajele timpurii intră sub incidența Legii nr.

2017/2003.

Pentru aceste motive, considerăm că includerea unei trimiteri exprese

în art. 4 din Legea nr. 202/2002 la această practică și formă specifică

de violență ar contribui la eradicarea ei.

Concluzii preliminare:

48 A se vedea:

- Raportul ECRI (Comisia Europeană împotriva rasismului și intoleranței) privind România (al cincilea

ciclu de monitorizare), adoptat pe 3 aprilie 2019 și publicat pe 5 iunie 2019;

- Raportul CAHROM (Comitetul ad-hoc de experţi pentru problemele romilor): „Early and Forced

Marriages in Roma Communities Country Report: Romania din 2015; 49 A se vedea art. 259, art. 271 și art. 272 din Codul civil. 50 A se vedea Raportul „Adressing forced marriage in the EU: legal provisions and promising practices” (2014)

al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene 51 A se vedea:

- Constantin, Măriuca-Oana, „Tipare de aplicare a legii penale în jurisprudența din România, conexă

cutumei mariajelor timpurii”, Noua Revistă de Drepturile Omului, nr. 4/2016, ISSN: 1841-4710;

- Constantin, Măriuca-Oana, „Identitatea culturală – o posibilă circumstanță atenuantă? Admisibilitatea

clauzei culturale în procesele penale din România, Noua Revistă de Drepturile Omului, nr. 4/2015, ISSN:

1841-4710;

- Constantin, Măriuca-Oana, „Clauza culturală în jurisprudența penală din România. Cazul mariajelor

timpurii în comunitățile rome tradiționale”, Noua Revistă de Drepturile Omului, nr. 3/2011, ISSN: 1841-

4710.

46

Din punctul nostru de vedere, definiția legală, deși are un nivel consistent

de precizie juridică, nu surprinde întreaga gravitate a acțiunilor care intră

în sfera violenței de gen. Aceasta este o vulnerabilitate de fond, nu doar

una semantică. Având în vedere consecințele concrete importante pe

care le are corespondența dintre realitatea socială, terminologia

adecvată utilizată și încadrarea juridică, este necesar un nivel mai

mare de exactitate care să faciliteze încadrarea juridică

corespunzătoare a situației de fapt, cu toate consecințele juridice și

sociale ce decurg de aici. Acest lucru este cu atât mai important cu cât

normele cuprinse în Legea 202/2002 servesc drept punct de referință

pentru a asigura o abordare integrată de gen în toate celelalte domenii.

Reglementarea

ocupațiilor de

expert în

egalitate de

șanse și

tehnician în

egalitate de

șanse

Prin Legea nr. 178/2018 a fost reglementată posibilitatea

angajatorilor, atât din sectorul public, cât și din cel privat, care au

peste 50 de angajați, de a avea în structura de personal un expert în

egalitate de șanse, un tehnician în egalitate de șanse, sau, după caz, de

a repartiza în sarcina unui salariat, prin fișa postului, atribuții

specifice în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați, în scopul

de a promova și de asigura, la locul de muncă, respectarea legislației

din domeniul egalității de șanse. Printre atribuțiile celor două ocupații

noi se numără: (1) analizarea contextului de apariție și evoluție a

fenomenului de discriminare de gen și a respectării principiului egalității

de șanse între femei și bărbați; (2) elaborarea unor recomandări, observații

sau propuneri în vederea prevenirii, gestionării sau remedierii contextului

de risc care ar putea conduce la încălcarea acestui principiu; (3) elaborarea

de planuri de acțiune privind implementarea aceluiași principiu.

Concret, având în vedere diversitatea domeniilor de activitate, în anul 2014

a fost introdusă în Clasificarea Ocupațiilor din România ocupația de expert

în egalitate de șanse - COR 242230 care a devenit recunoscută la nivel

național potrivit Ordinului comun MMFPSPV si INS nr. 1419/328/2014

privind modificarea și completarea Clasificării ocupațiilor din România.

În 2015, a fost introdusă în Clasificarea Ocupațiilor din România ocupația

de tehnician în egalitate de șanse - COR 341207 (conform Ordinului

comun MMFPSPV și INS nr. 2196/513/2015 privind modificarea și

completarea Clasificării ocupațiilor din România. De asemenea, au fost

elaborate standarde ocupaționale pentru ambele.”52

52 A se vedea Nota de fundamentare a Hotărârii privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a

prevederilor Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse şi de tratament între femei și bărbați, republicată, cu

47

Potențialul de dezvoltare al acestor ocupații este important, în special în

contextul în care egalitatea de gen constituie o prioritate politică actuală la

nivel internațional și european, atât în cadrul Obiectivelor de dezvoltare

durabilă (ODD) cuprinse în Agenda ONU 2030, cât și ca temă transversală

cuprinsă în Strategia Europa 2020, precum și în conformitate cu actualul

program de guvernare. O serie de aspecte pozitive pot fi preconizate ca

urmare a reglementării acestor ocupații:

contribuția la o mai bună înțelegere și aplicare a dispozițiilor legale

din domeniul egalității de șanse și de tratament între femei și

bărbați atât în instituțiile publice, cât și în cele private, cu un impact

direct pe piața muncii și indirect, într-o sferă extinsă de domenii.

contribuția indirectă la respectarea efectivă a obligațiilor asumate

de statul român la nivel european și internațional, în principal:

- eradicarea tuturor formelor de discriminare împotriva tuturor femeilor

și fetelor și eliminarea tuturor formelor de violență împotriva tuturor

femeilor și fetelor;

- asigurarea unui cadru eficient de integrare a perspectivei de gen, în

conformitate cu politicile europene în materie și cu Angajamentul

Strategic pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați 2016-2019 al

Comisiei Europene;

- în cadrul campaniei HeForShe, inițiată de UN Women, lansată pe 20

septembrie 2014, în care România și-a asumat explicit:

o angajamentul de a crea noi ocupații cu scopul implementării efective a

principiului egalității de gen, inclusiv ocupația de expert în egalitate de

șanse;

o angajamentul ca, până în 2020, 70% din cele 1.680 de instituții publice

naționale și locale din România să cuprindă în structura lor de personal

experți sau tehnicieni în egalitate de șanse între femei și bărbați.

Considerăm că obținerea acestor rezultate pozitive este condiționată

în primul rând de implementarea efectivă a acestei prevederi legale,

fapt care este problematic având în vedere caracterul esențialmente

opțional (nu obligatoriu) pe care îl are, conform legii, introducerea

acestor ocupații în structura de personal a instituțiilor din sectorul

modificările şi completările ulterioare, Secțiunea a 2-a privind Motivul emiterii actului normativ. Accesibilă online

la adresa:

http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/MMJS/Transparentadecizionala/2019/20190117-

NF_ANES_NM_Lg_202-2018.pdf.



48

public și privat sau a unor persoane cu atribuții corespunzătoare în

fișa postului.

Caracterul opțional poate fi justificat pentru o perioadă limitată de

timp de la intrarea în vigoare a noii reglementări, pentru a permite

pregătirea adecvată a acestui personal cu rol crucial în gestionarea

unei problematici complexe, dar numai caracterul obligatoriu ulterior

poate crea premisele unor progrese reale.

În al doilea rând, deși este important ca experții și tehnicienii în

domeniul egalității de șanse să cunoască foarte bine și să aplice

întocmai prevederile legale, acest lucru nu este suficient. Este în egală

măsură necesar ca aceștia să aibă o viziune asupra fenomenului și

problematicii „gender equality”, în toată complexitatea sa, dincolo de

sfera juridică, pentru a putea să o aplice în mod adecvat sectorului

propriu de activitate, în spiritul, nu doar în litera legii. Prin urmare,

este necesară asigurarea unui cadru adecvat de formare, asigurat de

către persoane care au deja o expertiză validată prin studii în acest

domeniu. În al treilea rând, rezultatele dorite sunt condiționate de

elaborarea și de implementarea unor măsuri concrete ulterioare, de către

experții și tehnicienii în egalitate de șanse. Sfera de aplicare a acestor

măsuri este vastă și complexă, fiind necesară în toate ariile de activitate și

la toate nivelurile de intervenție, atât în sectorul public, cât și în cel privat.

Concluzii preliminare: Această noutate legislativă conferă o mai

bună înțelegere a art. 2, 7 și 9 din Legea nr. 202/2002, în sensul

consolidării aplicării legii din perspectiva egalității de șanse și de

tratament între femei și bărbați, în special în relațiile de muncă și,

respectiv, a art. 11 din lege, în vederea prevenirii, combaterii și

eliminării discriminării bazate pe criteriul de sex și de gen. Este pe

deplin justificată includerea acestor ocupații în sectorul public și

privat. Dar implementarea efectivă a acestei măsuri exclude, în

principiu, caracterul opțional, ce poate fi acceptabil pentru doar o

perioadă determinată, necesară formării adecvate a resurselor

umane necesare.

Componența

COJES

Includerea în componența COJES a reprezentanților DGASPC și ai

Consiliului județean, respectiv ai Consiliului General al Municipiului

București are potențialul de a consolida o abordare integrată a principiului

egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați în mod corelat atât

cu probleme specifice care afectează categorii sociale vulnerabile precum

minorii, cât și probleme regionale specifice, corelate egalității de șanse și

de tratament între femei și bărbați.

49

Regimul

juridic al

hărțuirii

Legea nr. 232/2018 pentru modificarea și completarea legii nr.

202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și

bărbați a interzis în mod expres orice comportament de hărțuire,

hărțuire sexuală sau hărțuire psihologică, manifestat atât în public, cât

și în privat, inclusiv hărțuire stradală. Această reglementare permite

sancționarea efectivă a comportamentelor de hărțuire, în toate formele ei,

manifestate în special în spațiile publice, prin aplicarea de amenzi

contravenționale în cuantum de 3.000 până la 10.000 de lei, de către Poliția

sau Jandarmeria Română. Este esențial faptul că, dacă astfel de acte de

hărțuire îndeplinesc condițiile legale pentru atragerea răspunderii penale a

făptuitorului, îmbrăcând forma infracțiunii, urmează a fi aplicate

dispozițiile penale. Hărțuirea este deja reglementată expres ca formă

particulară de discriminare în O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și

sancționarea tuturor formelor de discriminare. Art. 2 alin. 5 dispune:

„constituie hărțuire și se sancționează contravențional orice

comportament pe criteriu de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie,

categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenență la o

categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau

orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant

ori ofensiv. Această dispoziție este necesară, dar ea asigură doar un

cadru de protecție de bază, nefiind suficientă pentru a îndeplini

obligațiile asumate de România prin ratificarea Convenției de la

Istanbul. Hărțuirea este o formă particulară de discriminare pe

criterii de gen, care se manifestă cu precădere în sfera relațiilor de

muncă, dar și în toate celelalte domenii ale vieții sociale. În același

timp, hărțuirea pe criterii de gen, în diversele forme pe care le

îmbracă, reprezintă o formă de violență specifică împotriva femeilor

și un fenomen social per se, cu grave implicații în consolidarea

relațiilor istoric inegale de putere dintre femei și bărbați și a

caracterului structural al violenței împotriva femeilor.

Tabelul L3: – Evoluția recentă a cadrului normativ al egalității de șanse și de tratament între femei

și bărbați - Observații privind noile modificări și completări legislative

3.1.3 Cadrul instituțional

Am enumerat mai jos, instituțiile din România cu atribuții exprese și specifice în domeniul

egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați. Comentariile sunt minimale întrucât

obiectivul acestei sub-secțiuni este acela de a include în diagnoză doar mecanismele

instituționale care alcătuiesc cadrul de bază pentru aplicarea unei abordări integrate a

principiului egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați în diversele domenii

ale vieții sociale. O resursă importantă și utilă pentru realizarea acestei părți a analizei a fost

50

Raportul de monitorizare din 2018 al ANES privind stadiul implementării Planului

Operațional pentru Implementarea Strategiei Naționale privind promovarea

egalității de șanse între femei și bărbați și prevenirea și combaterea violenței

domestice pentru perioada 2018-2021.

Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES)

ANES este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică,

aflat în subordinea Ministerului Muncii și Justiției Sociale, și promovează principiul egalității

de șanse și de tratament între femei și bărbați în vederea eliminării tuturor formelor de

discriminare bazate pe criteriul de sex, în toate politicile și programele naționale.53 Funcțiile,

atribuțiile și modul de organizare și funcționare al ANES au fost reglementate prin Hotărârea

Guvernului nr. 177/2006 privind funcțiile organizarea și funcționarea ANES.

Conform legii, misiunea ANES este: (1) de a promova principiul egalității de șanse și de

tratament între femei și bărbați în vederea eliminării tuturor formelor de discriminare bazate

pe criteriul de sex și (2) de a preveni și combate violența în familie prin implementarea unor

măsuri, politici și programe adaptate nevoilor victimelor. În exercitarea funcției sale de

autoritate de stat în aceste două domenii de competență, ANES asigură coordonarea

implementării celor două documente programatice esențiale: Convenția ONU privind

eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW) și Convenția

Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței

domestice (Convenția de la Istanbul).

Întreaga activitate a ANES este guvernată de: (1) Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de

șanse și de tratament între femei și bărbați, republicată, cu modificările și completările

ulterioare și (2) Legea nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței domestice,

republicată, cu modificările și completările ulterioare.”54 Principalele acte normative care

reglementează activitatea ANES sunt următoarele:

53 Art. 23 din Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați. 54 A se vedea Raportul de activitate al Agenției Naționale pentru Egalitate de Șanse (2017).

51

- HG nr. 177/2016 privind organizarea și funcționarea ANES;

- HG nr. 12/2017 privind organizarea și funcționarea MMJS;

- Legea nr. 229/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 202/200. 55

Alte autorități de stat cu competențe în domeniu conform Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tatament între femei și bărbați, republicată, cu modificările și completările ulterioare

Art. 26 – 30 din Legea nr. 202/2002 enumeră instituțiile centrale cu rol în integrarea

principiului egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați în domeniul specific de

activitate. Sintetizăm mai jos aceste prevederi legislative.

Ministerul Muncii și Justiției Sociale asigură respectarea și exercită controlul asupra

aplicării prevederilor normelor Legii nr. 202/2002 în domeniul specific de activitate,

prin instituțiile aflate în structura, subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea

sa și care aplică măsuri pentru promovarea și respectarea egalității de șanse și de

tratament între femei și bărbați, precum și pentru eliminarea discriminării, în

domeniile specifice de activitate:

- Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă – pentru stimularea

ocupării forței de muncă, precum și în domeniul protecției sociale a persoanelor

neîncadrate în muncă;

- Casa Națională de Pensii Publice și Inspecția Muncii – în domeniul administrării

și gestionării sistemului public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale;

- Institutul National de Cercetare Științifică în Domeniul Muncii și Protecției

Sociale – pune la dispoziție datele și informațiile pe care le deține, necesare

elaborării strategiilor și politicilor în domeniu);

- Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială - în elaborarea și aplicarea

politicilor și strategiilor din domeniul asistenței sociale.

Ministerul Cercetării și Inovării asigură respectarea și exercită controlul asupra

aplicării prevederilor Legii nr. 202/2002 prin Institutul Național de Cercetare-

Dezvoltare pentru Protecția Muncii "Alexandru Darabont" (INCDPM București),

care este responsabil cu promovarea și asigurarea egalității de șanse și de tratament între

femei și bărbați în domeniul specific de activitate și care pune la dispoziție datele și

informațiile pe care le deține, necesare elaborării strategiilor și politicilor în domeniu.

55 A se vedea site-ul oficial ANES.

52

Institutul National de Statistică sprijină activitatea și colaborează cu ANES pentru

dezvoltarea statisticii de gen și pentru implementarea în România a indicatorilor de gen

promovați de Comisia Europeană.

Consiliul Economic și Social, prin comisia de specialitate, sprijină, în conformitate

cu atribuțiile sale, integrarea principiului egalității de șanse și de tratament între femei

și bărbați în actele normative cu implicații asupra vieții economice și sociale.

Confederațiile sindicale desemnează, în cadrul organizațiilor sindicale din unități,

reprezentanți cu atribuții pentru asigurarea respectării egalității de șanse și de tratament

între femei și bărbați la locul de muncă. Aceștia primesc de la persoanele care se

consideră discriminate pe baza criteriului de sex sesizări și reclamații, aplică procedurile

de soluționare a acestora și solicită angajatorului rezolvarea cererilor angajaților, în

conformitate cu prevederile Legii nr. 202/2002.

Comisiile Județene pentru Egalitate de Șanse (COJES)

Conform Legii nr. 202/2002, începând din anul 2005, în toate unitățile administrativ teritoriale

ale României (41 de județe și Municipiul București) funcționează, sub coordonarea ANES,

Comisii județene în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați (COJES). COJES este

alcătuită din reprezentanți ai serviciilor publice deconcentrate și ai altor organe de specialitate

ale administrației publice locale sau ai autorităților administrative locale, ai organizațiilor

sindicale și ai asociațiilor patronale, precum și din reprezentanți ai organizațiilor

neguvernamentale, de la nivel local. COJES sunt structuri cu caracter informativ și

consultativ, având ca principală responsabilitate promovarea și implementarea la nivel local

a principiului egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați. Organizarea COJES

a fost reglementată prin HG nr. 1054/2005 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și

funcționare al comisiilor județene și a municipiului București în domeniul egalității de șanse și

de tratament între femei și bărbați.

În 2017, prin HG nr. 774/2017, au fost amendate prevederile HG nr. 1054/2005 în vederea

eficientizării activității COJES în ceea ce privește:

- condițiile de încetare a mandatelor membrilor COJES;

- asigurarea prezenței instituțiilor membre prin desemnarea unor membri supleanți;

- reglementarea locului de desfășurare, precum și periodicitatea acestora - trimestrial

sau ori de câte ori este necesar.

53

Comisia Națională în domeniul Egalității de Șanse între Femei și Bărbați (CONES)

CONES își desfășoară activitatea sub coordonarea ANES și a fost înființată prin Legea nr.

202/2002, Capitolul V privind Abordarea integrată de gen în politicile naționale. Rolul

CONES este acela de a de a sprijini activitățile desfășurate de ANES, având un rol

important în introducerea perspectivei de gen în politicile și în programele derulate la

nivelul fiecărui domeniu de activitate. CONES este un mecanism de colaborare la nivel

național, în domeniul egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați, aflat în

coordonarea Secretarului de stat al ANES conform HG nr. 933/2013 pentru aprobarea

Regulamentului de organizare și funcționare a Comisiei naționale în domeniul egalității de

șanse între femei și bărbați (CONES). CONES este alcătuită din:

- reprezentanți ai ministerelor și ai altor organe de specialitate ale administrației

publice centrale din subordinea Guvernului;

- reprezentanți ai autorităților administrative autonome;

- reprezentanți ai organizațiilor sindicale și ai asociațiilor patronale reprezentative la

nivel național;

- reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale, cu activitate recunoscută în

domeniu, desemnați prin consens de acestea56.

Conform Strategiei Naționale în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați pentru

perioada 2014-2017 și a Planului general de acțiuni pentru implementarea Strategiei (adoptate

în data de 18 noiembrie 2014, prin HG nr. 1050/2014), a constituit o prioritate: continuarea

politicilor din domeniul egalității de șanse între femei și bărbați dezvoltate până la momentul

respectiv și promovarea la nivel național a valorilor și principiilor nediscriminării pe criteriul

de sex, prin măsuri și acțiuni concrete, în diferite arii de intervenție. În principal, planul a inclus:

introducerea perspectivei de gen în politicile naționale, prin implicarea activă a CONES

în implementarea și multiplicarea tuturor activităților din Strategie.

56 A se vedea Raportul de activitate al Agenției Naționale pentru Egalitate de Șanse din 2018.

54

Comitetul Interministerial Pentru Prevenirea și Combaterea Violenței Domestice

Comitetul interministerial a fost înființat în 2016, prin aprobarea unui Memorandum. Comitetul

are rol consultativ în domeniul prevenirii și combaterii violenței în familie și trebuie să asigure

facilitarea implementării Convenției de la Istanbul prin coeziunea tuturor actorilor relevanți în

domeniu, răspunzând prevederilor art. 10 din Convenția de la Istanbul. Comitetul facilitează

cooperarea interinstituțională și implicarea societății civile în problematica prevenirii și

combaterii violenței domestice.

Președintele Comitetului este Secretarul de stat al Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse

între Femei și Bărbați. Comitetul este alcătuit din câte un reprezentant, cu funcție de conducere,

din următoarele ministere (cu desemnarea unui membru supleant): Ministerului Muncii și

Justiției Sociale, Ministerului Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerului

Educației Naționale, Ministerului Sănătății,Ministerului Dezvoltării Regionale și

Administrației Publice,Ministerului Justiției.

Comitetul are următoarele atribuții principale:

- asigură cooperarea dintre instituțiile și organizațiile ai căror reprezentanți îl compun,

în vederea realizării politicii publice naționale și a Planului de guvernare în domeniul

prevenirii și combaterii violenței domestice;

- monitorizează aplicarea legislației naționale în domeniul prevenirii și combaterii

violenței în familie;

- sprijină procesul de implementare și monitorizare a Convenției de la Istanbul;

- participă la evaluarea efectelor măsurilor privind aplicarea acquis-ului comunitar în

domeniu;

- sprijină propunerile privind îmbunătățirea cadrului normativ în domeniul prevenirii și

combaterii violenței în familie;

- formulează propuneri privind îmbunătățirea și consolidarea relațiilor

interinstituționale dintre autoritățile publice implicate în domeniul prevenirii și

combaterii violenței în familie.

Expert și tehnician în egalitate de șanse A se vedea Tabelul L3 din sub-secțiunea anterioară privind evoluția recentă a cadrului

legislativ specific.

55

3.1.4 Comentarii concluzive privind evoluția recentă a cadrului instituțional al egalității

de șanse și de tratament între femei și bărbați.

Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES) fost

reînființată prin Legea nr. 229/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 202/2002

privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați.57 În 2017, în Observațiile

finale privind rapoartele periodice combinate 7 și 8 ale României, Comitetul CEDAW saluta

reînființarea ANES și activitatea acesteia în elaborarea strategiilor specifice în domeniu. Cu

toate acestea, Comitetul CEDAW își exprima îngrijorarea cu privire la:

- resursele umane, financiare și tehnice insuficiente alocate pentru ANES în

vederea implementării Legii nr. 202/2002;

- absența unui mecanism de monitorizare a acestei implementări și colaborarea

insuficientă cu societatea civilă în acest sens;

- implementarea redusă a Legii nr. 202/2002 și a strategiilor privind egalitatea de

șanseîntre femei și bărbați, din cauza resurselor limitate;

- lipsa integrării perspectivei de gen în strategiile guvernamentale.

Există câteva progrese recente importante pe care trebuie să le menționăm în analiză:

- consolidarea mecanismelor concrete de cooperare interinstituțională precum:

o înființarea Comitetului Interministerial Pentru Prevenirea și

Combaterea Violenței Domestice

o reglementarea unor măsuri concrete privind eficientizarea activității

desfășurate de COJES (prin HG nr. 774/2017 care a adus amendamente HG

nr. 1054/2005), având în vedere promovarea și implementarea la nivel local

a principiului egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați.

Este esențială promovarea și susținerea prin mecanisme instituționale

și financiare efeiciente a implementării efective la nivel local a principiul

egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați, ținând cont în

principal de problemele specifice și diferențele ce caracterizează

diversle județe. O colectare eficientă a datelor din teritoriu și o

interpretare coerentă a acestora sunt cerințe sine qua non pentru ca

acest deziderat să poată deveni realizabil.

57 După ce a fost desființată în 2013.

56

- creșterea nivelului de implementare a dimensiunii de gen în politicile specifice

altor domenii de activitate, deși nu întotdeauna dublată de măsuri legislative

corespunzătoare;58

- consolidarea capacității de monitorizare, reflectată de Raportul de monitorizare

din 2018 al ANES privind stadiul implementării Planului Operațional pentru

Implementarea Strategiei Naționale privind promovarea egalității de șanse între

femei și bărbați și prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada

2018-2021 precum și reglementarea unor atribuții specifice de monitorizare

specifică în domeniul violenței domestice în sarcina unor instituții care fac parte din

Comitetul Interministerial pentru Prevenirea și Combaterea Violenței

Domestice;

- adoptarea unor modificări legislative care să faciliteze implementarea efectivă

a Legii nr. 202/2002.59

Toate progresele menționate, inclusiv sub aspectul modificărilor și completărilor

legislative, sunt utile, dar insuficiente pentru atingerea obiectivelor politice profunde și pe

termen lung. Sunt necesare măsuri suplimentare consistente până la asigurarea unei

abordări integratoare și substanțiale a principiului egalității de șanse și de tratament între

femei și bărbați, cu câteva direcții principale pe care le identificăm sub aspect

instituțional:

(1) Extinderea mecanismelor de cooperare interinstituțională și consolidarea

mecanismelor de monitorizare corelate a în vederea implementării efective a

principiului egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați în toate

domeniile vieții sociale;

(2) Consolidarea mecanismelor de cooperare interinstituțională între autoritățile

centrale și cele locale pentru a putea ține cont de specificul problemelor regionale

și de elemente intersecționale.

58 Pentru o analiză detaliată, a se vedea secțiunea intitulată Strategii-cadru care vizează dimensiunea egalității de

șanse între femei și bărbați asumate la nivel național. 59 Pentru o analiză detaliată a se vedea sub-secțiunea anterioară privind Evoluția recentă a cadrului legislativ al

egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați și Secțiunea 3.2.

57

Cu privire la extinderea sferei de cooperare pe domenii

Comisia Națională în domeniul Egalității de Șanse între Femei și Bărbați (CONES) este

cel mai vizibil mecanism de colaborare la nivel național cu vocație să includă principiul

egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați în toate domeniile. Consolidarea rolului

său a fost o prioritate în Strategia Națională în domeniul egalității de șanse între femei și

bărbați pentru perioada 2014-2017, dar procesul acestei consolidări nu este finalizat nici la ora

actuală, fiind necesară aprofundarea lui.

De asemenea, remarcăm faptul că, prin prevederile enumerate la art. 26-30 din Legea nr.

202/2002, sunt trasate linii generale ale unui cadru instituțional concret, dar minimal de

protecție, iar acest cadru nu acoperă toate domeniile vieții sociale – element indispensabil

al unei abordări integratoare de gen – ci se situează, cu precădere în sfera relațiilor de muncă

și justiție socială.

Pe de altă parte, Comitetul Interministerial pentru Prevenirea și Combaterea Violentei

Domestice a fost înființat în 2016, după ratificarea Convenției de la Istanbul pentru a satisface

cu urgență implementarea adecvată a acesteia și respectarea obligațiilor statului român. Rolul

consultativ al acestui comitet a presupus implicarea tuturor instituțiilor reprezentate în cadrul

său în avizarea propunerilor de îmbunătățire a cadrului normativ din sfera prevenirii și

combaterii violenței în familie. Din acest punct de vedere, Comitetul este un exemplu de bună

practică în materie de cooperare interinstituțională concretă și precisă (destinată unei

tematici specifice) în vederea implementării efective și nu doar formale din sfera egalității

de gen. Acest lucru este reflectat de modificările aduse, pe baza activității Comitetului Legii

nr. 217/2003, precum și de pachetul legislativ complex necesar aplicării lor.60 Obiectul de

activitate al acestui Comitet a fost specific și limitat.

Considerăm că, pentru a asigura integrarea principiului egalității de șanse și de tratament

între femei și bărbați, acest model de cooperare poate fi extrapolat cu aceeași eficiență și

pentru alte problematici presante care afectează egalitatea de șanse între femei și bărbați

în România, cu scopul de a garanta și nu doar de a promova o abordare integratoare a

principiului egalității de gen.

Remarcăm, de asemenea, că introducerea ocupațiilor de expert în egalitate de șanse și

tehnician în egalitate de șanse creează premisele unei abordări integratoare în instituții

publice și în mediul privat, dar caracterul esențialmente opțional împiedică

implementarea lor efectivă.

60 Pentru o analiză detaliată, secțiunea următoare conține o sub-secțiune destinată legislației din domeniul violenței

pe criterii de gen.

58

Cu privire la extinderea sferei de cooperare între nivelurile administrației publice:

Am arătat în sub-secțiunea precedentă că includerea în componența COJES a reprezentanților

DGASPC și ai Consiliului județean, respectiv ai Consiliului General al Municipiului București

are potențialul de a aborda integrat principiul egalității de șanse și de tratament între femei și

bărbați:

- atât cu probleme specifice care afectează categorii sociale vulnerabile precum

minorii,

- cât și probleme regionale specifice din sfera egalității de șanse și de tratament

între femei și bărbați.

Consolidarea rolului COJES este un pas esențial în integrarea dimensiunii la nivel local, și

pentru o coordonare mai eficientă între nivelurile administrației publice. În acest sens, se impun:

- consolidarea mecanismelor de cooperare interinstituțională care să-și extindă

aria de cooperare în vederea integrării efective a dimensiunii de gen nu doar la

tema violenței;

- participarea membrilor COJES la cursuri de perfecționare și schimburi de

experiență asigurată de persoane cu formare academică specifică domeniului

și de instituții cu experiență specifică aceluiași domeniu;

- introducerea obligativității angajării experților și tehnicienilor în egalitate de

șanse atât în mediul public, cât și în cel privat, după un timp rezonabil necesar

pregătirii lor de persoane cu formare academică specifică domeniului și de

instituții cu experiență specifică aceluiași domeniu;

- consolidarea suplimentară a ANES pentru a putea coordona și gestiona

gestiona un mecanism instituțional și de cooperare mai complex, dar mai

eficient, inclusiv prin crearea unui compartiment distinct care să vizeze

activitatea de cooperare/colaborare cu COJES și CONES.

59

3.2 Analiza legislației în vigoare cu impact asupra egalității de șanse și de

tratament între femei și bărbați în domenii-cheie ale vieții sociale

Acest subcapitol al analizei urmărește cadrul juridic specific unor domenii-cheie pentru

garantarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați: piața muncii și justiție

socială; echilibrul dintre viața profesională și de familie; violența pe criterii de gen împotriva

femeilor; accesul la justiție (în special al victimelor violenței pe criterii de gen); educație;

sănătate; participarea echilibrată în viața politică și publică. Deși fiecare subcapitol are propria

secțiune, am divizat analiza în trei părți, grupând domeniile menționate în funcție de:

- corelațiile fundamentale existente între ele fie la nivel normativ și de implementare

(pentru domeniile analizate în Partea I și Partea a II-a) ,

- stadiul actual al evoluției reglementărilor în domeniu. (în Partea a III-a).

Partea I

Egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați în muncă și asigurarea

echilibrului dintre viața profesională și cea de familie

Atât asigurarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați pe piața muncii, cât și

echilibrarea responsabilităților profesionale și familiale între femei și bărbați sunt principii

reafirmate la nivel european în cadrul Pilonului european al drepturilor sociale – proclamat de

Parlamentul European, Consiliu și Comisie la 17 noiembrie 2017, conform căruia:

Principiul 2: „Egalitatea de tratament și de șanse între femei și bărbați trebuie asigurată și

promovată în toate domeniile, inclusiv în ceea ce privește participarea pe piața forței de

muncă, condițiile de angajare și evoluția carierei.”

Principiul 9: Părinții și persoanele cu responsabilități de îngrijire au dreptul la concediu

adecvat, forme de muncă flexibile și dreptul de acces la servicii de îngrijire. Femeile și

bărbații au un drept egal de acces la concedii speciale în vederea îndeplinirii

responsabilităților de îngrijire și trebuie încurajați să le utilizeze în mod echilibrat.”

Cele două principii și domeniile vieții sociale cărora le corespund sunt profund corelate,

fără a se suprapune. Chiar dacă dimensiunea echilibrării responsabilităților profesionale

și familiale între femei și bărbați poate apărea ca o subtemă în ce privește egalitatea de

gen pe piața muncii, ea este și trebuie tratată ca o prioritate distinctă, având în vedere

importanța globală pe care o are și impactul său extins. Ultimele reglementări adoptate la

nivel european, precum și actualul Angajament strategic pentru egalitate de șanse și de

tratament între femei și bărbați reflectă această viziune. Analiza legislației trebuie realizată în

mod corespunzător.

60

3.2.1 Piața muncii

Asigurarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați pe piața muncii reprezintă

un principiu de bază al Uniunii Europene, conform art. 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea

Europeană (TUE) și art. 8, 10, 19 și 157 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

(TFUE). Angajamentul strategic pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați al Comisiei

Europene (2016-2019) definește 5 domenii-cheie de acțiune pentru a accelera implementarea

acestui principiu. Dintre acestea, primele două vizează în mod explicit eliminarea inegalităților

privind participarea femeilor pe piața forței de muncă, mai exact:

- creșterea gradului de participare a femeilor pe piața muncii și independența

economică egală pentru femei și bărbați;

- reducerea diferenței de remunerare, de câștiguri și de pensii între femei și

bărbați și, prin urmare, combaterea sărăciei în rândul femeilor.

Angajamentul strategic subliniază că atingerea acestor obiective strategice va presupune atât

acțiunea continua cu privire la creșterea gradului de participare a femeilor pe piața muncii, cât

și facilitarea echilibrarii responsabilitaților profesionale și familiale, fapt care implica o

repartizare mai egala a timpului alocat responsabilitaților casnice și de îngrijire a familiei.

Pentru ambele, sunt necesare masuri legislative și politici publice adecvate la nivelul statelor

membre. În sub-secțiunile urmatoare vom analiza cadrul juridic din România cu privire la

aceste elemente.

În același timp, spiritul antreprenorial al femeilor, egalitatea de șanse între femei și barbați în

domeniul cercetarii și integrarea pe piața forței de munca a femeilor migrate sunt componente

suplimentare ale unei independențe economice egale în viziunea strategiilor politice ale Uniunii

Europene.

La nivel internațional, în Agenda ONU pentru Dezvoltare Durabilă (Agenda 2030). De

asemenea, art. 11 din Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare

împotriva femeilor (CEDAW), la care România este parte, sunt reglementate măsurile pe care

statele părți se angajează sa le adopte pentru a elimina discriminarea față de femei în domeniul

muncii și pentru a garanta aceleași drepturi între femei și bărbați.61

61 Conform art. 11 alin (1) CEDAW, statele parți se angajează să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a

asigura egalitatea între femei și bărbați în ce privește:

- dreptul la muncă, ca drept inalienabil pentru toate ființele umane;

- dreptul la aceleași posibilități de angajare în munca, inclusiv în privința aplicării acelorași criterii de selecție în

materie de angajare;

- dreptul la libera alegere a profesiei și a locului de muncă;

- dreptul la promovare, la stabilirea locului de muncă și la toate facilitățile și condițiile de lucru;

- dreptul la formare profesională, inclusiv ucenicie, perfecționare profesională și pregătire permanentă;

- dreptul la egalitate de remunerație, inclusiv în ceea ce privește și alte avantaje,

61

În plan legislativ, România a îndeplinit obligațiile care decurg din ratificarea CEDAW –

reglementând în mod expres drepturile enumerate de art. 11, precum și din semnarea altor

convenții în calitate de stat membru al Organizației Națiunilor Unite.62 Dincolo de îndeplinirea

formală, statelor părți la CEDAW le incumbă și obligația de a adopta un cadru legislativ

adecvat, care să conducă la eliminarea efectivă a discriminării femeilor pe piața muncii, prin

implementarea la nivel național a standardelor pe care CEDAW le formulează.

De asemenea, România a transpus în legislația internă directivele europene din domeniul

muncii și justiției sociale:

- Directiva 2010/41/EC privind aplicarea principiului egalității de tratament între

bărbații și femeile care desfășoară activități independente, inclusiv agricole, precum și

protecția femeilor care desfășoară activități independente, pe durata sarcinii și a

maternității, care abrogă Directiva 86/613/CEE a Consiliului;

- Directiva 2019/1158 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019

privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor și

de abrogare a Directivei 2010/18/UE a Consiliului;

- dreptul la egalitate de tratament pentru o muncă de o valoare egală și, de asemenea, la egalitate de tratament în

privința calității muncii;

- dreptul la securitate socială, în special la pensie, ajutoare de șomaj, de boală, de invaliditate, de bătrânețe sau

pentru orice altă situație de pierdere a capacității de muncă, ca și dreptul la concediu plătit;

- dreptul la ocrotirea sănătății și la securitatea condițiilor de munca, inclusiv la salvgardarea funcțiilor de

reproducere.

În plus, alin. (2) prevede că pentru a preveni discriminarea față de femei bazată pe căsătorie sau maternitate și

pentru a le garanta în mod efectiv dreptul la muncă, statele parți se angajează să ia masuri corespunzătoare, având

drept obiect:

- interzicerea, sau pedeapsa sancțiunilor, a concedierii pentru cauza de graviditate sau concediu de maternitate și

a discriminării în ceea ce privește concedierile bazate pe statutul matrimonial;

- instituirea acordării concediului de maternitate plătit sau care ar crea drepturi la prestări sociale similare, cu

garantarea menținerii locului de muncă avut anterior, a drepturilor de vechime și a avantajelor sociale;

- încurajarea creării de servicii sociale de sprijin, necesare pentru a permite părinților să-și combine obligațiile

familiale cu responsabilitățile profesionale și cu participarea la viată publică, favorizând îndeosebi crearea și

dezvoltarea unei rețele de grădinițe de copii;

- asigurarea unei protecții speciale pentru femeile însărcinate, pentru care s-a dovedit ca munca le este nocivă.

Alin. (3) prevede că normele care au drept obiect sa protejeze femeile in domeniile vizate de art. 11 vor fi revăzute

periodic, in funcție de cunoștințele științifice si tehnice, vor fi abrogate sau extinse, in funcție de necesitați. 62 Menționăm o listă de Convenții la care România este parte și care au la bază principiul egalității de șanse și de

tratament între femei și bărbați pe piața muncii:

- Convenția nr. 183/2000 privind revizuirea Convenției asupra protecției maternității din 1952;

- Convenția nr. 122/1964 privind politica de ocupare a forței de muncă;

- Convenția nr. 117/1962 privind obiectivele și normele de bază ale politicii sociale;

- Convenția nr. 111/1958 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării

profesiei;

- Convenția nr. 100/1951 privind egalitatea de remunerare a mâinii de lucru masculină şi a mâinii de

lucru feminină, pentru o muncă de valoare egală;

- Convenția nr. 89/1948 privind munca de noapte a femeilor care lucrează în industrie ;

- Convenția nr. 4/1919 privind munca de noapte a femeilor;

- Convenția nr. 3/1919 privind protecția maternității.

http://anes.gov.ro/wp-content/uploads/2018/07/Directiva-CE-41-2010-privind-egalitatea-de-tratament-a-lucratorilor-ro.pdf

http://anes.gov.ro/wp-content/uploads/2018/07/CONVENTIA-nr183-2000.pdf

http://anes.gov.ro/wp-content/uploads/2018/07/Conventia-nr.122-1964-politica-de-ocupare-a-fortei-de-munca.pdf

http://anes.gov.ro/wp-content/uploads/2018/07/Conventia-nr.-117-1962-obiectivele-si-normele-de-baza-ale-politicii-sociale.pdf

http://anes.gov.ro/wp-content/uploads/2018/07/Conventia-111-1958-privind-discriminarea-in-domeniul-ocuparii-fortei-de-munca-si-exercitarii-profesiei.pdf

http://anes.gov.ro/wp-content/uploads/2018/07/Conventia-111-1958-privind-discriminarea-in-domeniul-ocuparii-fortei-de-munca-si-exercitarii-profesiei.pdf

http://anes.gov.ro/wp-content/uploads/2018/07/Conventia-100-1951-privind-egalitatea-de-remunerare-a-mainii-de-lucru-masculinepdf.pdf

http://anes.gov.ro/wp-content/uploads/2018/07/Conventia-100-1951-privind-egalitatea-de-remunerare-a-mainii-de-lucru-masculinepdf.pdf

http://anes.gov.ro/wp-content/uploads/2018/07/Conventia-89-1948-privind-munca-de-noapte-a-femeilor-ce-lucreaza-in-industrie.pdf

http://anes.gov.ro/wp-content/uploads/2018/07/Conv-OIM-4-1919-munca-timp-de-noapte-a-femeilor-ro.pdf

http://anes.gov.ro/wp-content/uploads/2018/07/Conv-OIM-3-1919-protectia-maternitatii-ro.pdf

62

- Directiva 2006/54/CE - În 2006, au fost abrogate o serie de acte legislative care au

fost înlocuite de Directiva 2006/54/CE din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a

principiului egalității de șanse și egalității de tratament între bărbați și femei în materie

de încadrare în muncă și de muncă (reformare);

- Directiva 2004/113/CE care implementează principiul egalității de tratament între

femei și bărbați pentru accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii;

- Directiva 92/85/CEE care introduce măsuri menite să îmbunătățească siguranța și

sănătatea la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând

sau care alăptează;

- Directiva 79/7/CEE care obligă statele membre să aplice progresiv principiul

egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale.

Această sub-secțiune analizează modul și gradul în care a fost integrat în legislația internă

principiul egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați, după ratificarea

convențiilor și transpunerea directivelor în materie. Analiza urmărește stadiul actual al

legislației și nivelul de armonizare cu directivele europene și cu standardele stabilite de

CEDAW și de Recomandările subsecvente. Analiza urmarește urmatoarele sub-teme

esențiale pentru domeniul studiat:

- remunerarea egala între femei și barbați;

- egalitatea de șanse și de tratament între femei și barbați în materie de încadrare de

munca și în munca, precum și în privința condițiilor de pensionare;

- protecția lucratoarelor gravide, care au nascut de curând sau care alapteaza, mai exact:

o protecția în raport cu riscurile la adresa sanatații și securitații la locul de

munca;

o încetarea raporturilor de munca;

o concediul de maternitate;

o indemnizația de maternitate;

o întoarcerea din concediul de maternitate;

- concediul paternal;

- concediul pentru creșterea copiilor;

La finalul sub-secțiunii, am inclus Tabelul L4 care centralizeaza atât documentele legislative

și nelegislative internaționale și europene relevante, cât și normele interne cele mai relevante

pentru prezenta analiza.

http://anes.gov.ro/wp-content/uploads/2018/07/Directiva-2006-54-PE.pdf

http://anes.gov.ro/wp-content/uploads/2018/07/Directiva-2004-113-CE.pdf

http://anes.gov.ro/wp-content/uploads/2018/07/Directiva-92-85-CEE.pdf

http://anes.gov.ro/wp-content/uploads/2018/07/directiva-79-7.pdf

63

Trebuie menționat că, în cursul anului 2019, Organizația Internațională a Muncii (OIM)

a adoptat primul tratat internațional privind violența și hărțuirea la locul de muncă,

denumit Convenția privind violența și hărțuirea. România va trebui să respecte standardele

stabilite de OIM conform noii convenții. Dacă până în prezent, accentul a fost plasat pe

discriminare pe criteriul de sex și de gen în muncă, precum și pe hărțuirea pe criteriul de

sex și de gen la locul de muncă, violența la locul de muncă, incluzând hărțuirea, dar fără

a se limita la aceasta, devine o temă proeminentă, care, dincolo de aspectele deja rezolvate,

trebuie adaptată standardelor internaționale actuale, în mod eficient, în perioada

următoare, atât prin măsuri legislative, cât și prin politici publice adecvate. Nu vom

insista asupra acestui fenomen în cadrul actualei sub-secțiuni, pentru a nu repeta

aspectele pe care deja le-am surprins în prima secțiune a acestui capitol și cele pe care

urmează să le notăm în cadrul părții a doua privind violența pe criterii de gen.

Principiul remunerării egale între femei și bărbați

Principiul remunerării egale între femei și bărbați, prevăzut de art. 157 TFUE și de Directiva

2006/54/CE63 a fost transpus în legislația internă. Art. 41 alin. (4) din Constituția României

privind Munca și protecția socială a muncii stipulează că „la muncă egală, femeile au salariu

egal cu bărbații”. Principiul este reglementat la nivel constituțional, dar cu o aplicare limitată.

În primul rând, se referă exclusiv la salarii, nu și la alte tipuri de beneficii pecuniare în relațiile

de muncă. În al doilea rând, vizează exclusiv remunerarea egală pentru muncă egală, fără a

acoperi și remunerarea egală pentru muncă de valoare egală. Cu toate acestea, Codul muncii

transpune integral principiul la art. 6 alin. (3), stabilind că „pentru muncă egală sau de valoare

egală, este interzisă orice discriminare bazată pe criteriul de sex cu privire la toate elementele

și condițiile de remunerare. În plus, conform art. 160 din Codul muncii, „salariul cuprinde:

salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri”, reglementare care se află

în armonie cu prevederile art. 157 alin. (2) TUE.64

Legislația internă interzice în mod expres discriminarea directă și indirectă pe criteriul

de sex cu privire la toate aspectele și condițiile remunerării, în conformitate cu art. 4 din

Directiva 2006/54/CE.

Art. 59 alin. (3) din Codul muncii prevede că, „la stabilirea și la acordarea salariului este

interzisă orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă,

apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap,

situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală.” Reglementări

63 Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare

a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în

muncă și de muncă (reformă). 64 A se vedea: Ionescu, Iustina, Raportul de țară privind egalitatea de gen – Cum sunt transpuse normele UE în

legislația națională – România, 2018 [Country report on Gender equality. How are EU rules transposed into

national law?- Romania, 2018], perioada de raportare: 1 ianuarie 2017 – 31 decembrie 2017.

64

similare mai detaliate sunt cuprinse în art. 6 lit. b) și c)65 din Ordonanța nr. 137/2000 privind

sancționarea tuturor formelor de discriminare și în Legea 202/2002 – Capitolul II privind

Egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați în domeniul muncii.66

Cu toate acestea, legislația națională nu stabilește explicit criterii pentru a distinge ce

constituie muncă de valoare egală, care sunt criteriile prin care o muncă este valorizată

sau cum este stabilită o ierarhie între diferite categorii de muncă (cu oxcepția schemelor

salariale pentru funcționarii publici). Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene

arată că statele membre ar trebui să clarifice conceptul de „muncă de aceeași valoare” în

legislația internă și că valoarea muncii ar trebui evaluată și comparată pe baza unor criterii

obiective, cum ar fi: cerințele educaționale, profesionale și în materie de formare;

competențele, efortul și răspunderea; munca prestată și natura sarcinilor în cauză.

Recomandarea Comisiei 2014/124/UE privind consolidarea principiului egalității de

65 Conform art. 6 din Ordonanța nr. 137/2000: „constituie contravenție […] discriminarea unei persoane pentru

motivul că aparține unei anumite rase, naționalități, etnii, religii, categorii sociale sau unei categorii defavorizate,

respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a acesteia, într-un raport de muncă și

protecție socială, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, manifestată în următoarele domenii: […] b) stabilirea și

modificarea atribuțiilor de serviciu, locului de muncă sau a salariului; c) acordarea altor drepturi sociale decât cele

reprezentând salariul. 66 Art. 7 - (1) Prin egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în relaţiile de muncă se înţelege accesul

nediscriminatoriu la: a) alegerea ori exercitarea liberă a unei profesii sau activităţi; b) angajare în toate posturile

sau locurile de muncă vacante şi la toate nivelurile ierarhiei profesionale; c) venituri egale pentru muncă de valoare

egală; d) informare şi consiliere profesională, programe de iniţiere, calificare, perfecţionare, specializare şi

recalificare profesională, inclusiv ucenicia; e) promovare la orice nivel ierarhic şi profesional; f) condiţii de

încadrare în muncă şi de muncă ce respectă normele de sănătate şi securitate în muncă, conform prevederilor

legislaţiei în vigoare, inclusiv condiţiile de concediere; g) beneficii, altele decât cele de natură salarială, precum şi

la sistemele publice şi private de securitate socială; h) organizaţii patronale, sindicale şi organisme profesionale,

precum şi la beneficiile acordate de acestea; i) prestaţii şi servicii sociale, acordate în conformitate cu legislaţia în

vigoare. […] Art. 8 - Pentru prevenirea şi eliminarea oricăror comportamente, definite drept discriminare bazată

pe criteriul de sex, angajatorul are următoarele obligaţii: a) să asigure egalitatea de şanse şi de tratament între

angajaţi, femei şi bărbaţi, în cadrul relaţiilor de muncă de orice fel, inclusiv prin introducerea de dispoziţii pentru

interzicerea discriminărilor bazate pe criteriul de sex în regulamentele de organizare şi funcţionare şi în

regulamentele interne ale unităţilor; b) să prevadă în regulamentele interne ale unităţilor sancţiuni disciplinare, în

condiţiile prevăzute de lege, pentru angajaţii care încalcă demnitatea personală a altor angajaţi prin crearea de

medii degradante, de intimidare, de ostilitate, de umilire sau ofensatoare, prin acţiuni de discriminare, astfel cum

sunt definite la art. 4 lit. a) - e) şi la art. 11; c) să îi informeze permanent pe angajaţi, inclusiv prin afişare în locuri

vizibile, asupra drepturilor pe care aceştia le au în ceea ce priveşte respectarea egalităţii de şanse şi de tratament

între femei şi bărbaţi în relaţiile de muncă; d) să informeze imediat după ce a fost sesizat autorităţile publice

abilitate cu aplicarea şi controlul respectării legislaţiei privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi

bărbaţi. Art. 9 - (1) Este interzisă discriminarea prin utilizarea de către angajator a unor practici care

dezavantajează persoanele de un anumit sex, în legătură cu relaţiile de muncă, referitoare la: a) anunţarea,

organizarea concursurilor sau examenelor şi selecţia candidaţilor pentru ocuparea posturilor vacante din sectorul

public sau privat; b) încheierea, suspendarea, modificarea şi/sau încetarea raportului juridic de muncă ori de

serviciu; c) stabilirea sau modificarea atribuţiilor din fişa postului; d) stabilirea remuneraţiei; e) beneficii, altele

decât cele de natură salarială, precum şi la securitate socială; f) informare şi consiliere profesională, programe de

iniţiere, calificare, perfecţionare, specializare şi recalificare profesională; g) evaluarea performanţelor profesionale

individuale; h) promovarea profesională; i) aplicarea măsurilor disciplinare; j) dreptul de aderare la sindicat şi

accesul la facilităţile acordate de acesta; k) orice alte condiţii de prestare a muncii, potrivit legislaţiei în vigoare.

(2) Sunt exceptate de la aplicarea prevederilor alin. (1) lit. a) locurile de muncă în care, datorită naturii activităţilor

profesionale respective sau cadrului în care acestea sunt desfăşurate, o caracteristică legată de sex este o cerinţă

profesională autentică şi determinantă, cu condiţia ca obiectivul urmărit să fie legitim şi cerinţa să fie proporţională.

65

remunerare între bărbați și femei prin transparență invită statele membre să instituie

măsuri care să abordeze cauzele profunde ale diferențelor de remunerare dintre femei și

bărbați, în special pe cele care promovează transparența salarială (deopotrivă în

domeniul public și în cel privat), precum și evaluarea și clasificarea funcțiilor neutre din

punctul de vedere al genului. Recomandarea oferă orientări statelor membre pentru a le

sprijini să pună în aplicare mai bine și mai eficient principiul egalității de remunerare.

Este o problemă cu caracter general la nivelul Uniunii Europene faptul că femeile continuă să

fie afectate de discriminare sub forma diferenței de remunerare dintre femei și bărbați și de

inegalități pe piața muncii care le împiedică să își valorifice întregul potențial. Capitolul 4 al

analizei diagnostic arată cu date că România este departe de a constitui o excepție. În timp ce

discriminarea salarială directă evidentă pentru muncă egală nu mai este foarte frecventă, cadrul

juridic existent nu a reușit să garanteze aplicarea principiului egalității de remunerare pentru o

muncă de aceeași valoare. Este mai puțin probabil ca acest tip de discriminare să facă obiectul

unui litigiu în fața instanțelor naționale , dat fiind că victimele potențiale nu cunosc,

remunerare. În plus, sarcina probei poate fi problematică în astfel de spețe, intrucât pentru a

putea transfera sarcina probei asupra angajatorului, victimele trebuie să probeze mai întâi

faptele care dau naștere unei prezumții de discriminare. Lipsa transparenței salariale

pentru angajații care prestează aceeași muncă sau o muncă de aceeași valoare este un

factor-cheie care contribuie la aceste dificultăți, dar poate constitui și calea către o mai

bună integrare a principiului egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați în

domeniul muncii, cu condiția completărilor legislative care se impun.67

În acest sens, conform Recomandării Comisiei nr. 2014/124/UE, statele membre ar trebui

să pună în aplicare măsuri legislative și la nivelul politicilor publice, corespunzătoare și

proporționale, pentru a garanta faptul că angajații pot solicita informații privind

nivelurile de remunerare, dezagregate în funcție de criteriul de sex, pentru categoriile de

angajați care prestează aceeași muncă sau o muncă de aceeași valoare. Aceste informații

ar trebui să includă componentele complementare sau variabile în afara salariului fix de

bază, cum ar fi plățile în natură și primele. Aceste elemente definesc conținutul dreptului

angajaților de a obține informații privind nivelurile de remunerare. Recomandarea mai

specifică faptul că statele membre ar trebui să se asigure că problema egalității de

remunerare, inclusiv auditurile salariale, se discută la nivelul adecvat al negocierilor

colective, fără a aduce atingere autonomiei partenerilor sociali și în conformitate cu

legislația și practicile naționale.

67 A se vedea:

- Recomandarea Comisiei nr. 2014/124/UE din 7 martie 2014 referitoare la consolidarea principiului

egalității de remunerare între bărbați și femei prin transparență;

- Ionescu, Iustina, Raportul de țară privind egalitatea de gen – Cum sunt transpuse normele UE în

legislația națională – România, 2018 [Country report on Gender equality. How are EU rules transposed

into national law?- Romania, 2018], perioada de raportare: 1 ianuarie 2017 – 31 decembrie 2017.

66

La acest moment, legislația internă nu aplică și nu transpune prevederile Recomandării

Comisiei nr. 2014/124/UE, fiindcă nu există norme care să corespundă acestor standarde

și care să îndeplinească aceste cerințe.

Pe de altă parte, legislația națională nu reglementează expres condițiile care ar putea să

justifice existența unor diferențe de remunerare. Art. 162 alin. (2) din Codul muncii prevede

că salariul individual se stabilește prin negocieri individuale între angajator și salariat. Conform

art. 163, salariul este confidențial, angajatorul având obligația de a lua măsurile necesare pentru

asigurarea confidențialității68. În scopul promovării intereselor și apărării drepturilor

salariaților, confidențialitatea salariilor nu poate fi opusă sindicatelor sau, după caz,

reprezentanților salariaților, când se află în strictă legătură cu interesele acestora în

relația lor directă cu angajatorul69. Spre deosebire de sectorul public, în sectorul privat

există o discreție totală în negocierea salariilor între angajator și angajat, fapt care are

potențialul de a genera anumite dificultăți specifice pentru femei în ce privește aplicarea

principiului remunerării egale pentru muncă egală sau de valoare egală.

Trebuie menționat în acest context că introducerea ocupațiilor de expert în egalitate de

șanse și de tehnician în egalitate de șanse ar putea contribui substanțial la o mai bună

aplicare a principiului egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați în

rapoartele juridice de muncă, atât în sectorul public, cât și în mediul privat, în ce privește

remunerarea egală și pentru muncă de valoare egală – în contrapondere pentru limitele

descrise mai sus, precum și față de celelalte teme pe care le discutăm în cadrul prezentei

secțiuni.70

68 Art. 163 alin. (1) Codul Muncii. 69 Art. 163 alin. (2) Codul Muncii. 70 Pentru mai multe detalii, a se vedea comentariile din secțiunea precedentă privind evoluția recentă a cadrului

legislativ al egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați.

67

Egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați în materie de încadrare în muncă

Legislația națională transpune Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a

Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și de

tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă. Art. 14 alin.

(1) din Directiva 2006/54/CE interzice orice discriminare directă sau indirectă pe criteriul de

sex în sectoarele public sau privat, inclusiv în organismele publice, în ceea ce privește:

(a) condițiile de acces la încadrare în muncă, la activitățile nesalariale sau la muncă,

inclusiv criteriile de selecție și condițiile de recrutare, oricare ar fi ramura de

activitate și la toate nivelurile ierarhiei profesionale, inclusiv în materie de

promovare;

(b) accesul la toate tipurile și la toate nivelurile de orientare profesională, de formare

profesională, de perfecționare și de reconversie profesională, inclusiv la dobândirea

unei experiențe practice în muncă;

(c) condițiile de încadrare în muncă și de muncă, inclusiv condițiile de concediere,

precum și remunerația;

(d) afilierea la și angajarea în cadrul unei organizații sindicale sau patronale sau în cadrul

oricărei organizații ai cărei membri exercită o profesie dată, inclusiv avantajele

oferite de acest tip de organizare.

Alin. (2) al aceluiași articol stipulează că Statele membre pot prevedea, în ceea ce privește

accesul la muncă și formarea care facilitează acest acces, o diferență de tratament bazată pe o

caracteristică întemeiată pe criteriul de sex nu va constitui discriminare atunci când, având în

vedere natura activităților profesionale speciale în cauză sau cadrul în care acestea se

desfășoară, o astfel de caracteristică reprezintă o exigență profesională veritabilă și

determinantă, cu condiția ca obiectivul să fie legitim, iar exigența să fie proporțională.

Legea nr. 202/2002 definește o sferă de aplicare atât personală, cât și materială mai extinsă

decât cea prevăzută de art. 14 alin. (1) din Directiva 2006/54/CE pentru a preveni

discriminarea pe criteriul de sex în sfera relațiilor de muncă.71

Conform art. 7 din Legea nr. 202/2002, toți lucrătorii beneficiază de principiul egalității de

șanse și de tratament între femei și bărbați în relațiile de muncă, inclusiv persoanele care

exercită o activitate independentă. Aceste dispoziții legale se aplică tuturor persoanelor,

inclusiv funcționarilor publici și personalului contractual din sectorul public și privat, din

71 A se vedea Ionescu, Iustina, Raportul de țară privind egalitatea de gen – Cum sunt transpuse normele UE în

legislația națională – România, 2018 [Country report on Gender equality. How are EU rules transposed into

national law?- Romania, 2018], perioada de raportare: 1 ianuarie 2017 – 31 decembrie 2017.

68

instituțiile publice, precum și cadrelor militare din sectorul public și tuturor celorlalte categorii

de persoane al căror statut este reglementat prin legi speciale.72

În mod corespunzător excepției reglementate de Directiva 2006/54/CE, art. 9 alin. (2) din

Legea nr. 202/2002 dispune că sunt exceptate din sfera de aplicare a principiului egalității de

șanse și de tratament între femei și bărbați în materie de încadrare în muncă și de muncă –

locurile de muncă în care, ca urmare a naturii activităților profesionale sau a cadrului în care

acestea se desfășoară, o caracteristică legată de criteriul sexului este o cerință profesională

autentică și determinantă. Excepția este de strictă interpretare și aplicare, dacă și numai

dacă obiectivul urmărit este legitim și cerința este proporțională.

Conform art. 10 alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 202/2002, este interzis să i se solicite unei

candidate, în vederea angajării, să prezinte un test de sarcină și/sau să semneze un angajament

că nu va rămâne însărcinată sau că nu va naște pe durata de valabilitate a contractului individual

de muncă. Fac excepție acele locuri de muncă interzise femeilor gravide și/sau care alăptează,

din cauza naturii ori condițiilor particulare de prestare a muncii.

Vârsta de pensionare

O temă îndelung disputată privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați pe

piața muncii vizează vârsta de pensionare. Disputa a fost soluționată recent pe cale

legislativă, o dată cu ultimele modificări aduse Codului Muncii prin Ordonanța de urgență

a Guvernului nr. 96/2018, dar este util să descriem pe scurt, în cadrul acestei analize, cât

de lung a fost drumul până la noua reglementare. Parcursul reflectă, în mare măsură,

rezistența cu care sunt întâmpinate în plan legislativ (dar și în justiție) anumite teme

specifice principiului egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați și necesare

implementării efective a acestui principiu. Parcursul gradual mai reflectă și faptul că

anumite modificări sau inovații legislative necesită să fie precedate de o schimbare de

mentalitate sau de raporturi la nivel social, iar acest proces este, în sine, de durată.

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice dispune, la art. 53 alin. (1) că

„vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și 63 de ani pentru femei”.

Conform art. 56 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, contractul individual de muncă încetează de

drept la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de

cotizare pentru pensionare. Diferența vârstei standard de pensionare pentru femei și bărbați

constituie o problemă atât sub aspectul tratamentului egal, cât și în ce privește conformitatea cu

drepturile prevăzute de Constituția României, cu directivele europene și cu respectarea

drepturilor și libertăților fundamentale.

Prin Decizia nr. 387/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 632/24 iulie 2018, Curtea

Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 56 alin.

72 Art. 7 alin. (3) din Legea nr. 202/2002.

69

(1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii. Curtea a constatat că dispozițiile

art. 56 sunt constituționale doar în măsura în care sintagma „condiții de vârstă standard”

nu exclude posibilitatea femeii de a solicita continuarea executării contractului individual

de muncă, în condiții identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de

ani.

Curtea Constituțională a argumentat că aprecierea inițială a legiuitorului a fost aceea că

impunerea unui tratament juridic uniform și egalizarea vârstei de pensionare între femei și

bărbați ar echivala cu o aplicare rigidă a principiului egalității în drepturi între bărbați și femei,

care nu se află în situații. Curtea mai arată că, în vreme ce dispozițiile art. 53 din Legea nr.

263/2010 stabilesc condițiile necesare pentru a dobândi pensia pentru limită de vârstă, art.

56 din Codul muncii nu instituie o opțiune pentru salariat cu privire la continuarea

raportului de muncă aflat în desfășurare la împlinirea vârstei de pensionare. În plus, încetarea

contractului individual de muncă nu este lăsată nici la dispoziția angajatorului. Astfel, singura

posibilitate a unei persoane care îndeplinește condițiile de vârstă standard și de stagiu minim

de cotizare pentru pensionare de a continua raporturile de muncă în temeiul unui contract

individual de muncă o reprezintă încheierea unui nou contract, la aceleași angajator, dacă acesta

va fi dispus, ori la un alt angajator. Curtea constată că, in această perspectivă, diferența de

tratament juridic între bărbați și femei sub aspectul vârstei la care încetează de drept

contractul individual de muncă își pierde, în mod evident, caracterul de măsură menită

să vină în sprijinul femeilor, în considerarea unor condiții sociale, familiale și economice

mai puțin favorabile, ci, dimpotrivă, creează o situație dezavantajoasă pentru acele femei

care doresc să-și exercite acest drept în condiții egale cu bărbații. Astfel, ca efect al

dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. c) teza întâi din Codul muncii, reglementarea cu efect social

reparator pentru femei, conținută de art. 53 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 263/2010, se

transformă într-o reglementare discriminatorie, care afectează exercițiul dreptului la

muncă al femeilor în raport cu cel al bărbaților.

Trebuie să menționăm că a existat o evoluție graduală, a poziției Curții Constituționale cu

privire la această problematică:

- de la respingerea ca neîntemeiată a criticilor, în Decizia nr. 107/1995, justificând că

„datorită imperativelor legate de creșterea și educarea copiilor, îndeosebi în primii ani,

sarcinilor sporite ce revin femeilor în gospodărie, lipsei unor modalități sociale și

economice larg accesibile, în perioada actuală de tranziție, care să le degreveze de aceste

obligații, precum și altor aspecte care îngreunează ascensiunea lor profesională (concedii

de maternitate, concedii postnatale, concedii pentru îngrijirea copilului bolnav,

interdicțiile cu scop de protecție de a lucra în anumite condiții etc.), precum și altor

împrejurări, femeile sunt în situații ce le dezavantajează față de bărbați”,

- până la a admite, de principiu, dar nu suficient de tranșant, prin Decizia nr. 1.237/2010

că realitățile sociale au cunoscut modificări, fapt care generează premisele unei evoluții

gradate a reglementării uniforme a condițiilor de pensionare, pentru femei și bărbați,

70

caracterul gradat justificându-se prin faptul că există încă deosebiri între condițiile sociale

din România și standardele întrunite în alte țări,

Prin Decizia nr. 387/2018, Curtea Constituțională a considerat că jurisprudența sa anterioară

referitoare la reglementarea care stabilește vârste diferite de pensionare pentru femei în raport

cu bărbații nu este aplicabilă și cu privire la prevederile de lege care stabilesc condițiile încetării

de drept a contractului individual de muncă.

Ulterior, prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 96/2018, art. 56 alin. (1)

lit. c) din Codul Muncii a fost amendat în mod corespunzător, după cum urmează:

„Contractul individual de muncă existent încetează de drept: la data îndeplinirii

cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru

pensionare sau, cu caracter excepțional, pentru salariata care optează în scris pentru

continuarea executării contractului individual de muncă, în termen de 60 de zile

calendaristice anterior împlinirii condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de

cotizare pentru pensionare, la vârsta de 65 de ani; la data comunicării deciziei de pensie

în cazul pensiei de invaliditate de gradul III, pensiei anticipate parțiale, pensiei anticipate,

pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare; la data

comunicării deciziei medicale asupra capacității de muncă în cazul invalidității de gradul

I sau II.”

Protecția lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează

În ce privește protecția maternității, Ordonanța de urgență nr. 96/2003 reglementează în mod

expres măsuri de protecție socială pentru salariate gravide și mame care au născut recent sau

care alăptează și care au raporturi de muncă sau raporturi de serviciu cu un angajator73. Actul

normativ definește categoriile de persoane care beneficiază de această protecție specifică, în

armonie cu normele europene în materie74:

- salariata gravidă este femeia care anunță în scris angajatorul asupra stării sale

fiziologice de graviditate și anexează un document medical eliberat de medicul de

familie sau de medicul specialist care să ateste această stare (art. 2, lit. c);

- salariata care a născut recent este femeia care și-a reluat activitatea după efectuarea

concediului de lăuzie şi solicită angajatorului în scris măsurile de protecție prevăzute

73 A se vedea art. 4-14 din OUG 96/2003 și art. 4-7 din Directiva 92/85/CEE. 74 Conform art. 2 din Directiva 92/85/CEE: (a) prin lucrătoare gravidă se înțelege orice lucrătoare gravidă care își

informează angajatorul despre starea sa, în conformitate cu legislațiile și/sau practicile naționale; (b) prin

lucrătoare care a născut de curând se înțelege orice lucrătoare care a născut de curând, în sensul legislației și/sau

al practicilor naționale, și care își informează angajatorul asupra stării sale, în conformitate cu aceste legislații

și/sau practici; (c) prin lucrătoare care alăptează se înțelege orice lucrătoare care alăptează, în sensul legislației și

practicii naționale, și care își informează angajatorul asupra stării sale, în conformitate cu aceste legislații și/sau

practici.

71

de lege, anexând un document medical eliberat de medicul de familie, dar nu mai

târziu de 6 luni de la data la care a născut (art. 2, lit. d);

- salariata care alăptează este femeia care, la reluarea activității după efectuarea

concediului de lăuzie, își alăptează copilul și anunță angajatorul în scris cu privire la

începutul și sfârșitul prezumat al perioadei de alăptare, anexând documente medicale

eliberate de medicul de familie în acest sens (art. 2, lit. e).

Normele europene relevante aplicabile – Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie

1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății

la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează

și Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind

punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și de tratament între bărbați și femei în

materie de încadrare în muncă și de muncă au fost transpuse în legislația națională prin O.u.G.

nr. 96/2003 (sus-menționată), O.u.G. nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de

asigurări sociale de sănătate. Noile amendamente introduse în O.u.G. nr. 96/2003 prin Legea

nr. 154/18 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 445 din 22 iunie 2015 au contribuit la

o transpunere adecvată a acestor directive sus-menționate. Prevederile din Codul Muncii se află

în armonie cu legislația europeană. Trebuie menționat faptul că legislația internă transpune și

Directiva 2010/18/UE a Consiliului din 8 martie 2010 de punere în aplicare a Acordului-cadru

revizuit privind concediul pentru creșterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE,

UEAPME, CEEP și CES, dar aceasta a fost abrogată prin Directiva (UE) 2019/1158 a

Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind echilibrul dintre viața

profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor și de abrogare a Directivei 2010/18/UE

a Consiliului, despre care vom discuta într-o sub-secțiune distinctă.

Directiva 92/85/CEE reglementează drepturi și garanții cu scopul de a preveni defavorizarea

femeilor pe piața muncii ca urmare a vulnerabilităților specifice ce pot apărea în contextul

maternității. Conform acestei directive, lucrătoarele gravide, cele care au născut de curând sau

cele care alăptează trebuie considerate, sub multiple aspecte, un grup expus unor riscuri

specifice, fapt ce impune garantarea protecției sănătății și securității la locul de muncă, a

egalității de șanse și de tratament pe piața muncii, precum și a unor garanții specifice, care țin

cont de vulnerabilitatea lor. Conform art. 10 din Legea nr. 202/2002, maternitatea nu poate

constitui un motiv de discriminare. Orice tratament mai puțin favorabil aplicat unei femei legat

de sarcină sau de concediul de maternitate constituie discriminare în sensul acestei legi. Orice

tratament mai puțin favorabil aplicat unei femei sau unui bărbat, privind concediul pentru

creșterea copiilor sau concediul paternal, constituie discriminare.

Protecția în raport cu riscurile la adresa sănătății și securității la locul de muncă

72

Conform Directivei 92/85/CEE angajatorii au obligația să adopte măsurile necesare, astfel încât

să prevină expunerea lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează la riscuri

ce le pot afecta sănătatea și securitatea la locul de muncă. Salariatele din categoriile menționate

nu pot fi constrânse să efectueze o muncă dăunătoare sănătății, stării lor de graviditate sau

copilului nou-născut (după caz). Pentru ca angajatorului să îi revină aceste obligații, este

necesar ca salariatele care se găsesc în una dintre cele trei situații menționate să se prezinte la

medicul de familie pentru eliberarea unui document medical care le atestă starea. În cazul în

care salariatele nu îndeplinesc această condiție și nu informează în scris angajatorul despre

starea lor, acesta este exonerat de obligațiile care îi revin conform O.u.G. nr. 96/2003.

Art. 5 din O.u.G. nr. 96/2003 reglementează obligația angajatorului de a evalua orice risc la

adresa sănătății sau securității la locul de muncă al salariatelor, precum și orice efect potențial

dăunător asupra sarcinii sau alăptării și de a decide ce măsuri de protecție trebuie adoptate în

acest sens75. Fără a aduce atingere art. 6 și 7 din Legea nr. 319/2006, cu modificările și

completările ulterioare, în cazul în care rezultatele evaluării evidențiază un risc pentru sănătatea

sau securitatea la locul de muncă, respectiv o repercusiune asupra sarcinii ori alăptării,

angajatorul trebuie să ia măsurile necesare astfel încât, printr-o modificare temporară a

condițiilor de muncă și/sau a programului de lucru al salariatei, să fie evitată expunerea acesteia

la riscurile evidențiate, ținând cont de recomandarea medicului de medicina muncii sau a

medicului de familie, cu menținerea veniturilor salariale76.

Dacă modificarea condițiilor de muncă și/sau a programului de lucru nu este posibilă ori nu

poate fi realizată din motive întemeiate, angajatorul va lua măsuri pentru a repartiza salariata la

alt post de lucru fără riscuri pentru sănătatea ori siguranța acesteia, conform recomandărilor

medicale77.

În cazul în care angajatorul, din motive justificate obiectiv, nu poate să îndeplinească această

obligație, salariatele au dreptul la concediu de risc maternal78. Concediul de risc maternal se

poate acorda, în întregime sau fracționat, pe o perioadă ce nu poate depăși 120 de zile, pe baza

certificatului medical eliberat de către medicul de familie sau de medicul specialist, fără a putea

fi acordat simultan cu alte concedii prevăzute de O.u.G nr. 158/2005, aprobată prin Legea nr.

399/2006, cu modificările și completările ulterioare.79

75 art. 5 OuG nr. 96/2003. 76 art. 9 alin. (1) OuG nr. 96/2003. 77 art. 9 alin. (2) OuG nr. 96/2003. 78 Art. 10 alin. (1) O.u.G nr. 96/2003. 79 Art. 10 alin. (2) O.u.G nr. 96/2003.

73

Încetarea raporturilor de muncă

În ceea ce privește încetarea raporturilor de muncă, în preambulul Directivei 92/85/CEE este

subliniat riscul pe care îl poate avea asupra stării fizice și psihice a lucrătoarelor gravide, a celor

care au născut de curând sau a celor care alăptează, concedierea din motive corelate stării lor.

Statelor membre le revine obligația de a adopta toate măsurile legislative necesare pentru a

interzice concedierea lucrătoarelor în perioada de la începutul sarcinii și până la terminarea

concediului de maternitate, cu excepția cazurilor speciale, care nu au legătură cu starea lor,

admise de legislațiile sau practicile naționale și, dacă este cazul, pentru care autoritatea

competentă și-a dat acordul. În cazul în care o lucrătoare este concediată în timpul acestei

perioade, angajatorul trebuie să prezinte în scris motive bine întemeiate pentru concediere. În

concordanță, Art. 59 lit. a) din Codul Muncii interzice concedierea salariaților pe criterii de

sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie,

religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială,

apartenență ori activitate sindicală.

Conform art. 60 lit. c) – f) din Codul Muncii80, concedierea salariaților nu poate fi dispusă:

- pe durata în care femeia salariată este gravidă, în măsura în care angajatorul a luat

cunoștință de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere;

- pe durata concediului de maternitate;

- pe durata concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul

copilului cu dizabilități, până la împlinirea vârstei de 3 ani;

- pe durata concediului pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau,

în cazul copilului cu dizabilități, pentru afecțiuni intercurente, până la împlinirea

vârstei de 18 ani.

Conform art. 10 din Legea nr. 202/2002, concedierea nu poate fi dispusă cât timp:

a) salariata este gravidă sau se află în concediu de maternitate;

b) salariata/salariatul se află în concediul pentru creșterea copiilor în vârstă de până la 2

ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu dizabilități;

c) salariatul se află în concediu paternal.

Este exceptată de la aceste reguli concedierea pentru motive ce intervin ca urmare a

reorganizării judiciare, a falimentului sau a dizolvării angajatorului, în condițiile legii.

Conform art. 21 alin. (1) din O.u.G nr. 96/2003, încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu

este expres interzisă angajatorului, în cazul:

80 A se vedea Capitolul V din Codul Muncii, privind Încetarea contractului individual de muncă.

74

a) salariatei gravide, care a născut de curând sau care alăptează, din motive care au

legătură directă cu starea sa;

b) salariatei care se află în concediu de risc maternal81;

c) salariatei care se află în concediu de maternitate;

d) salariatei care se află în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani

sau, în cazul copilului cu dizabilități, în vârstă de până la 3 ani;

e) salariatei care se află în concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la

7 ani sau, în cazul copilului cu dizabilități cu afecțiuni intercurente, până la împlinirea

vârstei de 18 ani.

Excepțiile de la această interdicție vizează situațiile în care concedierea a fost dispusă pentru

motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare, a dizolvării sau falimentului

angajatorului82.

Enumerând toate aceste prevederi, observăm că legislația internă este unitară, explicită

și conformă normelor europene în formularea garanțiilor pentru salariatele gravide, celor

care au născut recent și celor care alăptează, precum și salariaților aflați în concediu

parental sau de îngrijire a copilului, în ce privește încetarea raporturilor de muncă.

În toate situațiile menționate, conform art. 62 alin. (3) din Codul Muncii, atunci când

concedierea a fost dispusă pentru motive care țin de persoana salariatului sau a salariatei,

decizia de concediere se emite în scris și, sub sancțiunea nulității absolute, trebuie să fie

motivată în fapt și în drept și să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi

contestată și la instanța judecătorească la care se contestă.

În plus, O.u.G nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate

stipulează că, în cazul în care salariata (concediată) a pierdut calitatea de asigurat din motive ce

nu îi sunt imputabile, va beneficia de drepturile menționate în Ordonanță, cu condiția ca aceasta

să nască în termen de 9 luni de la data pierderii calității de asigurată83.

Concediul de maternitate

Conform Directivei nr. 92/85/CEE, lucrătoarele gravide, cele care au născut de curând sau cele

care alăptează trebuie să beneficieze de:

81 Conform art. 21 alin. (2) din O.u.G nr. 96/2003, interdicția prevăzută la alin. (1) lit. b) se extinde, o singură dată,

cu până la 6 luni după revenirea salariatei în unitate. 82 Art. 21 alin. (3) O.u.G nr. 96/2003. Aceeași excepție este prevăzută și de art. 60 alin. (2) din Codul Muncii. 83 Faptul că pierderea calității de asigurat nu s-a produs din motive imputabile persoanei în cauză se dovedește cu

acte oficiale eliberate de către angajatori sau asimilații acestora.

75

- un concediu de maternitate de cel puțin 14 săptămâni consecutive, repartizate înainte

și/sau după naștere;

- efectuarea unui concediu de maternitate obligatoriu de cel puțin două săptămâni,

repartizat înainte și/sau după naștere, în conformitate cu legislațiile și/sau practicile

naționale84.

O.u.G nr. 158/2005 prevede dreptul la concedii pentru sarcină și lăuzie, pentru o perioadă de

126 de zile calendaristice, perioadă în care beneficiază de indemnizație de maternitate85.

Concediul pentru sarcină se acordă pe o perioadă de 63 de zile înainte de naștere, iar concediul

pentru lăuzie pe o perioadă de 63 de zile după naștere86. Legislația națională prevede o durată

minimă obligatorie a concediului de lăuzie de 42 de zile calendaristice.87

Concediul de maternitate trebuie însoțit de garanția unei remunerații și a drepturilor legate de

contractul de muncă sau de acordarea unei prestații adecvate88. Conform art. 10 alin. (3) din

Directiva 92/85/CEE, prestația este considerată ca fiind adecvată dacă garantează un venit cel

puțin echivalent cu cel pe care lucrătoarea respectivă l-ar primi în cazul întreruperii activității

din motive legate de starea sănătății sale, în limita unui plafon stabilit de legislațiile naționale.

Statele membre pot condiționa dreptul la această remunerație sau prestație de îndeplinirea de

către salariată a condițiilor legale de acordare a acestor prestații în temeiul legislației naționale.

Indemnizația de maternitate

Conform O.u.G nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de

sănătate89, asigurații au dreptul la:

- concedii medicale și indemnizații pentru maternitate;

- concedii medicale și indemnizații pentru îngrijirea copilului bolnav;

- concedii medicale și indemnizații de risc maternal.

Prin urmare, asiguratele gravide, cele care au născut de curând sau a cele care alăptează au

dreptul, pe perioada sarcinii și a concediului de maternitate, la o indemnizație de maternitate,

legislația internă fiind conformă cu directivele europene în materie. Cuantumul brut lunar al

indemnizației de maternitate este de 85% din baza de calcul stabilită conform art. 10 din O.u.G

nr. 158/2005. Indemnizația de maternitate se suportă integral din bugetul Fondului național

84 Art. 8 din Directiva 92/85/CEE. 85 Art. 23 alin. (1) O.u.G 158/2005. 86 Art. 24 alin. (1) O.u.G 158/2005. 87 Art. 24 alin. (2) O.u.G 158/2005. 88 Argumente extrase din Preambulului Directivei 92/85/CEE. 89 Art. 2 lit. c) – e) din OuG nr. 158/2005.

76

unic de asigurări sociale de sănătate. Cuantumul este același precum cel prevăzut de lege pentru

concediul medical.

Conform art. 31 din O.u.G nr. 158/2005, dreptul la concediul de risc maternal se acordă în

condițiile prevăzute de O.u.G nr. 96/2003 privind protecția maternității la locurile de muncă,

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 25/2004. Pe durata concediului de risc

maternal se acordă o indemnizație de risc maternal care se suportă integral din bugetul Fondului

național unic de asigurări sociale de sănătate. Concediul și indemnizația de risc maternal se

acordă fără condiție de stagiu de cotizare. Cuantumul indemnizației de risc maternal reprezintă

75% din baza de calcul stabilită conform prevederilor art. 19 din O.u.G nr. 158/2005.

Conform art. 8 alin. (2) din O.u.G nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară

pentru creșterea copiilor, beneficiază de indemnizația lunară și de stimulentul de inserție,

întocmai precum părinții naturali ai copilului, persoanele care au adoptat copilul, cărora li s-a

încredințat copilul în vederea adopției, în plasament ori în plasament în regim de urgență, cu

excepția asistentului maternal profesionist care poate beneficia de aceste drepturi numai pentru

copiii săi, precum și persoana care a fost numită tutore.

Întoarcerea din concediul de maternitate

Directiva 2006/54/CE prevede că o femeie aflată în concediu de maternitate are dreptul, la

încheierea acestui concediu, să își regăsească locul de muncă sau un loc de muncă echivalent

în condiții care nu sunt mai puțin favorabile pentru aceasta și să beneficieze de orice

îmbunătățire a condițiilor de muncă la care ar fi avut dreptul în timpul absenței sale.

În mod corespunzător, conform art. 10 alin. (8) din Legea nr. 202/2002, la încetarea

concediului de maternitate, a concediului pentru creșterea copiilor în vârstă de până la 2 ani,

respectiv 3 ani în cazul copilului cu dizabilități sau a concediului paternal, salariata/salariatul

are dreptul de a se întoarce la ultimul loc de muncă ori la un loc de muncă echivalent, având

condiții de muncă echivalente, și, de asemenea, de a beneficia de orice îmbunătățire a condițiilor

de muncă la care ar fi avut dreptul în timpul absenței.

77

3.2.2 Echilibrarea responsabilităților profesionale și familiale între femei și bărbați

Echilibrarea responsabilităților profesionale și familiale între femei și bărbați este

actualmente o prioritate atât la nivelul Uniunii Europene, cât și în România, așa cum

reflectă capitolul următor.

La data de 2 august 2019 a intrat în vigoare Directiva 2019/1158/UE a Parlamentului

European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind echilibrul dintre viața profesională și

cea privată a părinților și îngrijitorilor.

Noua directivă abrogă Directiva 2010/18/UE și stabilește standarde noi pentru:

(1) concediul de creștere a copilului,

(2) concediul de paternitate și

(3) concediul de îngrijitor, precum și

(4) dreptul de a solicita timp flexibil de lucru.

Măsurile propuse urmăresc, în principal:

- să reducă diferența dintre femei și bărbați în ce privește rata de ocupare a forței de

muncă și ocuparea funcțiilor de conducere, sporind participarea femeilor pe piața

muncii;

- să încurajeze utilizarea de către bărbați a concediilor paternale și de îngrijire, în

beneficiul minorilor;

- să le ofere lucrătorilor posibilitatea de a beneficia de concediu pentru îngrijirea rudelor

care au nevoie de sprijin.

Pe scurt, conform directivei, standardul european minim este de 10 zile de concediu de

paternitate în perioada ulterioară nașterii copilului lor, tații fiind compensați la nivelul

indemnizației pentru concediul medical. Directiva consolidează dreptul existent la 4 luni de

concediu pentru creșterea copilului, 2 luni fiind netransferabile între părinți, și introduce

compensații pentru aceste 2 luni – la un nivel care urmează să fie stabilit de statele membre.

Este reglementat expres un drept al lucrătorilor de a beneficia de concediu de îngrijitor, fiind

fixată o durată de 5 zile per lucrător per an. Noile norme consolidează dreptul tuturor părinților

și îngrijitorilor de a solicita formule flexibile de lucru.

Noua directivă este completată de măsuri de politică și de finanțare, pentru a sprijini statele

membre în ceea ce privește asigurarea aplicării legislației în vigoare în materia protecției

împotriva concedierii, dezvoltarea unor servicii de îngrijire formală și abordarea factorilor

economici care descurajează o a doua persoană care contribuie la venitul familiei să lucreze.

78

Obiectivul principal al noilor reglementări europene este acela de a genera cadrul legislativ

adecvat care să încurajeze în mod efectiv bărbații și femeile să-și asume o parte egală a

responsabilităților familiale și, în același timp, de a remedia inegalitățile existente încă pe piața

muncii.

Pe aceeași linie, Convenția ONU pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva

femeilor (CEDAW) stabilește la art. 5 lit. b) obligația statelor părți de a asigura „recunoașterea

responsabilității comune a bărbatului și a femeii în creșterea, în educarea copiilor și în

asigurarea dezvoltării lor, ținând seama că interesul copilului este condiția prioritară în toate

cazurile”.

În România, există dispoziții exprese în Codul Muncii, precum și legi speciale care

reglementează:

- concediul de paternitate (Legea concediului paternal nr. 210/1999);

- concediul pentru creșterea copiilor (O.u.G nr. 111/2010 privind concediul şi

indemnizația lunară pentru creșterea copiilor),

Cu toate că aceste reglementări există, procentul situațiilor concrete în care se aplică este

foarte redus, întrucât numărul bărbaților care le utilizează este, de asemenea, redus.

Totodată, normele actuale nu corespund întocmai standardelor noi fixate de Directiva

2019/1158/UE. România are obligația de a transpune dispozițiile în legislația națională

până la data de 2 august 2022.90

Strategia națională privind promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și prevenirea

și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021 subliniază reticența la nivelul

angajatorilor pentru utilizarea unor contracte de muncă atipice, precum și persistența unor

stereotipuri de gen, în sensul că mentalitatea generală continuă să acorde în mod prevalent

femeii responsabilitatea aproape exclusivă a creșterii copilului, îngrijirii vârstnicilor și a altor

persoane dependente din familie, a întreținerii gospodăriei și a muncii domestice. Prin urmare,

strategia actuală include între obiectivele sale consolidarea si îmbunătățirea cadrului

legislativ privind crearea unor mecanisme de sprijin a părinților și de asigurare a unui

echilibru între viața de familie și cea profesională. Între măsurile legislative care

funcționează drept indicatori în acest sens, conform aceleiași strategii, se află modificarea și

completarea actelor normative privind crearea unor mecanisme de sprijin a părinților

pentru concilierea vieții profesionale cu viața de familie și cea privată.

90 Statele membre care dispun deja de prevederi mai favorabile în materie decât cele din Directivă nu vor trebui să

își modifice legislația. Statele membre pot decide, de asemenea, să meargă dincolo de standardele minime

prevăzute în acest document.

79

În continuare, analizăm comparativ legislația internă actuală și prevederile Directivei

2019/1158/UE, urmărind următoarele teme:

- concediul paternal,

- concediul și indemnizația pentru creșterea copiilor,

- concediul de îngrijitor

- timpul flexibil de lucru.

Concediul paternal

Până la intrarea în vigoare a Directivei 2019/1158/UE nu existau standarde minime la nivelul

UE pentru concediul de paternitate. Art. 4 din directivă introduce dreptul taților de a-și lua

concediu de paternitate sub forma unei scurte perioade de concediu, de minimum 10 zile

lucrătoare, după nașterea copilului.

În România, legislația reglementează expres dreptul la concediu paternal plătit în baza Legii

concediului paternal nr. 210/1999, conform căreia, tatăl copilului nou-născut are dreptul la un

concediu paternal de 5 zile lucrătoare91, în cazul în care titularul dreptului la concediu paternal

este asigurat în sistemul asigurărilor sociale92. După ultimele modificări și completări, tatăl care

satisface serviciul militar obligatoriu are dreptul, la nașterea propriului copil, la o permisie de

7 zile calendaristice93. Concediul paternal se acordă la cerere, în primele 8 săptămâni de la

nașterea copilului, justificat cu certificatul de naștere al acestuia, din care rezultă calitatea de

tată asolicitantului94. În cazul în care tatăl copilului nou-născut a obținut atestatul de absolvire

a cursului de puericultură, durata concediului paternal, acordat în condițiile art. 2, se majorează

cu 10 zile lucrătoare, dar poate beneficia de această prevedere numai o singură dată95.

Forma actuală a legii este lacunară și nu corespunde în mod adecvat realităților sociale

pe care le reglementează, fapt ce poate determina aplicarea prevederilor legale într-un

mod inechitabil. Ea va trebui modificată conform Directivei 2019/1158/UE, atât pentru a

respecta obligația de transpunere în legislația internă ce revine României, cât și în vederea

soluționării problemei posibilităților inegale pentru femei și bărbați de a-și lua concediu

în jurul datei nașterii unui copil și a asumării unei părți mai echitabile a

responsabilităților de îngrijire de către bărbați, permițând astfel crearea timpurie a unei

legături între tați și copii. Introducerea acestei măsuri trebuie să evite orice discriminare

între cuplurile căsătorite și cele necăsătorite.

91 art. 1 din Legea nr. 210/1999. 92 art. 2 alin. (1) din Legea nr. 210/1999. 93 art. 3 din Legea nr. 210/1999. 94 art. 2 alin. (2) din Legea nr. 210/1999. 95 art. 4 din Legea nr. 210/1999.

80

Dincolo de obligația de transpunere a noii directive, modificarea este necesară pentru

îmbunătățirea cadrului legislativ și pentru soluționarea următoarelor probleme:

(1) numărul redus de zile de concediu paternal la care are drept tatăl imediat după

naștere,

(2) lipsa de diferențiere în ceea ce privește numărul de zile libere acordate în cazul

nașterii unui singur copil și în cazul nașterii multiple.

Prin ultimele modificări ale Legii nr. 202/2002, legislația internă a fost armonizată cu

prevederile Directivei 2006/54/CE, care reglementează concediul de paternitate și de adopție și

dispune că statele membre care recunosc dreptul la concediu paternal trebuie să adopte și

măsurile necesare pentru a-i proteja pe lucrători și lucrătoare împotriva concedierilor rezultând

din exercitarea acestor drepturi și pentru a se asigura că aceștia au dreptul, la încheierea acestui

concediu, de a-și regăsi locul de muncă sau un loc de muncă echivalent în condiții care să nu le

fie mai puțin favorabile, precum și să beneficieze de orice îmbunătățire a condițiilor de muncă

la care ar fi avut dreptul pe durata absenței lor.

Noul art. 10 alin. (8) din Legea nr. 202/2002 prevede că, întocmai ca în cazul încetării

concediului de maternitate sau a concediului pentru creșterea copiilor în vârstă de până la 2 ani

(respectiv 3 ani în cazul copilului cu dizabilități), și după încheierea concediului paternal,

salariatul are dreptul de a se întoarce la ultimul loc de muncă ori la un loc de muncă echivalent,

având condiții de muncă echivalente și, de asemenea, de a beneficia de orice îmbunătățire a

condițiilor de muncă la care ar fi avut dreptul în timpul absenței. De asemenea, nu poate fi

dispusă concedierea salariatului care se află în concediu paternal.

Concediul și indemnizația lunară de creștere a copiilor

O.u.G nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor,

actualmente în vigoare, transpune Directiva 2010/18/UE a Consiliului din 8 martie 2010,

abrogată prin Directiva 2019/1158/UE. În expunerea de motive, instituțiile europene implicate

în procesul decizional de adoptare a noii directive au arătat că Directiva 2010/18/UE:

- nu a permis în mod suficient ambilor părinți să-și utilizeze drepturile în mod egal, având

în vedere că ea nu garanta o indemnizație pe durata concediului pentru creșterea

copilului;

- nu a reușit să promoveze o mai mare implicare a taților în responsabilitățile de îngrijire,

fapt ce a condus la diferențe marcante între rata medie de utilizare a concediului pentru

creșterea copilului între mame și tați.

Art. 5 din Directiva 2019/1158/UE urmărește soluționarea acestor deficiențe prin:

81

- stabilirea unei perioade minime de cel puțin două luni a concediului pentru creșterea

copilului, care nu poate fi transferată între părinți;

- introducerea unei mai mari flexibilități la nivelul formei în care se poate lua concediul

pentru creșterea copilului (pe bază de normă întreagă sau cu fracțiune de normă, precum

și în alte forme flexibile), având în vedere faptul că flexibilitatea mărește șansele ca

părinții, în special tații, să facă uz de dreptul lor la un astfel de concediu.

Conform legislației interne actuale, după finalizarea concediului de maternitate, persoanele

care, în ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului, au realizat, timp de cel puțin 12 luni,

venituri (din salarii și asimilate salariilor; din activități independente; din drepturi de proprietate

intelectuală; din activități agricole, silvicultură și piscicultură) supuse impozitului pe venit,

beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în

cazul copilului cu dizabilități. Angajatul va primi o indemnizație lunară în cuantum de 85% din

media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei nașterii

copilului. Există și un cuantum minim și maxim al indemnizației lunare96.

Aceste prevederi sunt aplicabile atât în sectorul public, cât și în sectorul privat, fără a

distinge între situația în care contractul de angajare a fost încheiat în regim cu fracțiune

de normă sau cu normă întreagă.

Ambii părinți au dreptul la concediu parental. Dreptul este individual și netransferabil conform

art. 11 din O.u.G nr. 111/2010. Conform legii, o lună de concediu este rezervată pentru unul

dintre părinți, în timp ce de diferența până la 2 ani (respectiv 3 ani în cazul copilului cu

dizabilități) poate beneficia celălalt părinte. În total, durata maximă a concediului pentru

creșterea copiilor este de 2 ani (respectiv 3 ani). Legea internă nu prevede posibilitatea unui

regim part-time pentru concediul parental sau a altor formule flexibile.

Pe durata concediului parental, contractul de muncă este suspendat, dar drepturile dobândite

sau în curs de dobândire care existau la data la care a început concediul parental se mențin și

vor fi reluate după încheierea concediului. Aceste garanții sunt reglementate expres de art. 10

din Legea 202/2002. Alin. (6) lit. b) stipulează că nu poate fi dispusă concedierea salariatei sau

salariatului care se află în concediu pentru creșterea copiilor. Orice tratament mai puțin

favorabil aplicat unei femei sau unui bărbat în ce privește concediul pentru creșterea copiilor

sau concediul paternal, constituie discriminare în sensul Legii nr. 202/2002. Această prevedere,

cuprinsă de art. 19 alin (3) din Legea nr. 202/2002 transpune clauza 5 a Directivei 2010/18/CE.

Jurisprudența Colegiului Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării

aplică aceste principii. Un exemplu relevant este Hotărârea Colegiului Director al CNCD nr.

125/10.02.2016.

96 A se vedea Legea nr. 111/2010.

82

Concediul de îngrijitor

Concediul de îngrijitor este o instituție nou introdusă de Directiva 2019/1158/UE, cu scopul de

a crea mecanisme care să asigure echilibrul între viața profesională și de familie. Nu există încă

prevederi specifice în legislația internă, dar acestea urmează a fi introduse prin transpunerea

directivei.

Art. 6 din Directiva 2019/1158/UE prevede un drept anual al lucrătorilor de a-și lua concediu

de la locul de muncă în caz de boală gravă sau de dependență a unei rude, așa cum sunt definite

în cadrul directivei.

Pentru a proteja angajatorul de abuzarea acestui drept, legea poate impune obligația de a aduce

acte doveditoare privind boala sau situația de dependență înainte de acordarea concediului.

Raționamentul care stă la baza introducerii acestui drept este faptul că îmbunătățirea

posibilităților lucrătorilor de a-și lua o scurtă perioadă de timp liber pentru a îngriji o rudă poate

contribui la îmbunătățirea echilibrului dintre viața lor profesională și cea privată și, în același

timp, poate preveni ieșirea completă a acestora de pe piața muncii.

Timpul flexibil de lucru

Legislația națională reglementează activitatea de telemuncă prin Legea nr. 81/2018,

posibilitatea de a încheia un contract individual de muncă cu timp parțial97 și munca la

domiciliu98 în Codul Muncii, dar nu într-un mod care să pună aceste formule în legătură directă

cu problematica egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați sau cu problematica

echilibrului între viața familială și profesională. De asemenea, normele interne nu

reglementează:

- un drept al angajatelor și al angajaților de a ajusta și a distribui numărul de ore din timpul

de lucru;

- dreptul și condițiile în care angajatele și angajații pot beneficia de un orar flexibil de

muncă, precum posibilitatea de a lucra un număr inegal de ore în zile diferite sau de a

cumula ore pentru a putea dispune ulterior de mai mult timp liber.

Directiva 2019/1158/UE introduce expres formule flexibile de lucru pentru părinții care revin

din concediul pentru creșterea copilului, pentru a-i încuraja pe părinții care lucrează și au copii

mici, precum și pe îngrijitori, să rămână pe piața forței de muncă, având asigurată posibilitatea

97 art. 103-107 din Codul Muncii. 98 art. 108-110 din Codul Muncii.

83

adaptării programului de muncă în funcție de necesitățile personale. Potrivit art. 9, aceștia pot

solicita trei tipuri de formule flexibile de lucru:

(1) reducerea timpului de lucru;

(2) programele de muncă flexibile și

(3) munca la distanță (telemunca).

Aceste formule flexibile de lucru trebuie introduse în mod explicit în legislația internă.

Noua directivă extinde sfera de aplicare personală a acestor drepturi la toți îngrijitorii și la toți

lucrătorii cu copii de până la doisprezece ani.

Pentru a ține seama deopotrivă de nevoile angajatorilor și ale lucrătorilor, această dispoziție dă

statelor membre posibilitatea de a limita durata formulelor flexibile de lucru. Această

posibilitate este relevantă în special în ceea ce privește munca cu timp parțial. Mai exact, deși

s-a dovedit utilă prin faptul că permite anumitor femei să rămână pe piața muncii după nașterea

copiilor, s-a observat că perioadele lungi de muncă cu timp redus pot conduce la contribuții

reduse la asigurările sociale, care se traduc, ulterior, prin drepturi de pensie reduse sau

inexistente și afectează nivelul de trai al femeilor.

Strategia națională privind promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și prevenirea

și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021, prevede organizarea de

campanii pentru a stimula conștientizarea aplicării unor instrumente de lucru alternative,

precum munca cu timp flexibil și telemunca pentru părinți. Cu toate acestea, campaniile sunt

insuficiente pentru a garanta implementarea adecvată, eficientă și echitabilă a acestor prevederi,

fiind necesar un pachet legislativ cuprinzător și unitar care să surprindă și să abordeze toate

aceste dimensiuni. În condițiile obligației de transpunere a Directivei 2019/1158/UE, adoptarea

acestui pachet legislativ este inevitabilă și are caracter urgent.

84

Documente internaționale relevante

Organizația Națiunilor Unite

Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW) (art. 11)

Agenda ONU pentru Dezvoltare Durabilă (Agenda 2030)

Convenția privind violența și hărțuirea adoptată în cadrul Organizației internaționale a Muncii (OIM) (2019)

Recomandarea generală nr. 27 privind femeile în vârstă și protejarea drepturilor fundamentale ale acestora

Recomandarea generală nr. 26 privind lucrătoarele migrante

Convenția nr. 183/2000 privind revizuirea Convenției asupra protecției maternității din 1952

Convenția nr. 122/1964 privind politica de ocupare a forței de muncă

Convenția nr. 117/1962 privind obiectivele și normele de bază ale politicii sociale

Convenția nr. 111/1958 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei

Convenția nr. 100/1951 privind egalitatea de remunerare a mâinii de lucru masculină și feminină, pentru o muncă de valoare egală

Convenția nr. 89/1948 privind munca de noapte a femeilor care lucrează în industrie

Convenția nr. 4/1919 privind munca de noapte a femeilor

Convenția nr. 3/1919 privind protecția maternității

Uniunea Europeană

Pilonul european al drepturilor sociale – proclamat de Parlamentul European, Consiliu și Comisie la 17 noiembrie 2017 (Principiile 2 și 9)

Carta Socială Europeană

Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) (art. 2 și 3)

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) (art. 8, 10, 19, 157)

Angajamentul strategic pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați al Comisiei Europene (2016-2019)

Directiva 2010/41/CE



Directiva 92/85/CEE

Directiva 79/7/CEE

Recomandarea Comisiei nr. 2014/124/UE privind consolidarea principiului egalității de remunerare între bărbați și femei prin transparență

Directiva 2019/1158/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind echilibrul dintre viața profesională și cea

privată a părinților și îngrijitorilor

85

Tabelul L4: Documente legislative și nelegislative pentru egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați pe piața muncii

Legislație internă relevantă

Constituția României

Legea 53/2003 - Codul muncii

Legea nr. 202/2002 privind Egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați, Capitolul II – Egalitatea de șanse și de tratament între

femei și bărbați în domeniul muncii

Ordonanța nr. 137/2000 privind sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modoficările și completările ulterioare

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2018 privind prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte

normative Ordonanța de urgență nr. 96/2003 privind protecția maternității la locurile de muncă, cu modificările și completările ulterioare

Legea nr. 25/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă

Legea nr. 154/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la

locurile de muncă

O.u.G. nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările și completările ulterioare

Legea nr. 399/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări

sociale de sănătate

Legea nr. 319/2006 - Legea securităţii şi sănătăţii în muncă

OuG nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, cu modoficările și completările ulterioare

Legea nr. 210/1999 – Legea concediului paternal

Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă

86

Partea a II-a

3.2.3 Violența pe criterii de gen împotriva femeilor și accesul la justiție al victimelor

Fenomenul violenței pe criterii de gen împotriva femeilor este prezent la toate nivelurile vieții

sociale, atât în spațiul public, cât și în sfera privată, cu consecințe grave asupra victimelor, pe

termen scurt și pe termen lung și, uneori, pe parcursul mai multor generații99. Violența

împotriva femeilor, sub toate formele ei, încalcă sau restrânge exercițiul deplin al celorlalte

drepturi. În Recomandarea generală nr. 35 din 26 iulie 2017 privind violența de gen împotriva

femeilor (care completează Recomandarea generală nr. 19), Comitetul pentru Eliminarea

tuturor Formelor de Discriminare împotriva Femeilor sublinia că dreptul la o viață liberă de

violență este o componentă indivizibilă a celorlalte drepturi fundamentale: „dreptul la viață,

liberate și siguranță, viață privată și de familie – incluzând protecția egală în cadrul familiei,

dreptul de a nu fi supus(ă) torturii, tratamentelor inumane și degradante, libertatea de exprimare,

de asociere sau de circulație100”. În cazul violenței împotriva minorilor – fete și băieți – riscurile

și vulnerabilitatea sunt mult mai accentuate.

Eradicarea violenței domestice și de gen față de femei și fete constituie un imperativ legal,

moral și economic asumat prin garanții normative exprese atât la nivel internațional, cât

și de statul român. Pentru îndeplinirea angajamentelor normative asumate în acest

domeniu sunt necesare reglementări adecvate bazate pe o abordare integrată, centrată pe

victimă, precum și implementarea efectivă a acestor norme. Acest lucru presupune

adoptarea unor măsuri legislative care să asigure prevenția tuturor formelor de violență

împotriva femeilor și fetelor, protecția victimelor, condamnarea agresorilor cu remedii

echitabile pentru victime101.

Secțiunea analizează cadrul legislativ intern privind prevenirea și combaterea violenței

pecriteriul de gen. De asemenea, am analizat normele privind accesul la justiție în mod corelat

cu tema „violența de gen”, având în vedere conexiunea profundă dintre acestea. Tabelul L5

enumeră documentele internaționale legislative și nelegislative relevante din care rezultă

angajamente în plan normativ în acest domeniu pentru România și centralizează legislația

naționala relevanta. Analiza propriu-zisa a cadrului legislativ intern se regasește în sub-

secțiunile urmatoare.

99 Strategia Consiliului Europei privind Egalitatea de Gen 2018-2023, Obiectivul strategic nr. 2 - Prevenirea și

combaterea violenței împotriva femeilor și violenței domestice. 100 Recomandarea generală nr. 35 din 26 iulie 2017 privind violența de gen împotriva femeilor. 101 Conform Convenției pentru Eliminarea tuturor Formelor de Discriminare împotriva Femeilor (CEDAW), o

recomandare cu caracter legislative și general este ca Statele semnatare să adopte: (1) măsuri legislative generale;

(2) măsuri legislative privind prevenția; (3) măsuri legislative privind protecția victimelor; (4) măsuri legislative

privind condamnarea și pedeapsa infractorilor; (5) măsuri legislative privind reparațiile echitabile și daunele.

87

Pentru a urmări progresele și vulnerabilitățile actuale ale legislației interne în materie,

am analizat evoluția legislației după ratificarea Convenției de la Istanbul, ținând cont de:

- gradul de armonizare a legislației interne cu prevederile Convenției de la Istanbul;

- recomandările generale ale Comitetului CEDAW privind măsurile legislative

concrete pe care ar trebui să le adopte Statele părți în scopul eradicării violenței

pe criteriul de gen (în special Recomandarea generală nr. 35 din 26 iulie 2017

privind violența degen împotriva femeilor);

- Observațiile finale ale Comitetului CEDAW privind rapoartele periodice combinate

7 și 8 ale României, care conțin recomandări specifice pentru statul român;

- principalele obligații juridice și angajamente politice asumate de România, în

calitate de stat membru al Organizației Națiunilor Unite, la Consiliul Europei și

la Uniunea Europeană.

Am avut în vedere următoarele teme principale:

1. sfera de aplicare a normelor interne privind protecția împotriva actelor de violență pe

criteriul de gen;

2. interzicerea practicilor vătămătoare ca justificări pentru violența pe criteriul de gen;

3. în ce măsură au fost completate măsurile de protecție urgentă a victimelor violenței

prin reglementarea ordinului de protecție provizoriu;

4. emiterea legislației secundare în vederea implementării efective și adecvate a noilor

norme;

5. existența unor măsuri legislative care să garanteze pentru victimele violenței de gen

accesul la asistență pe mai multe niveluri;

6. existența posibilității declanșării urmăririi penale ex-officio în cazul infracțiunilor

de violență pe criteriul de gen împotriva femeilor;

7. în ce măsură este influențată urmărirea penală în cazurile de violență pe criterii de gen

împotriva femeilor, de intervenția retragerii plângerii prealabile de către victima

violenței și de împăcarea părților.

Sub-secțiunile următoare vor analiza aspectele enumerate mai sus, cu precizarea că Punctele 6

și 7 vor fi incluse în cea privind accesul la justiție.

Înainte de analiza propriu-zisă, mai este necesară o prevedere importantă pentru a clarifica ce

obligații de conformitate legislativă îi revin statului român în raport cu ratificarea Convenției

de la Istanbul. Armonizarea legislației interne cu prevederile acestei convenții a constituit

o prioritate în plan legislativ, contribuind substanțial la consolidarea legislației interne în

88

domeniul egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați și al prevenirii și

combaterii violenței domestice. Această convenție este larg recunoscută drept cel mai

cuprinzător tratat internațional care abordează violența pe criterii de gen împotriva femeilor și

fetelor. România a ratificat Convenția de la Istanbul, prin Legea nr. 30/2016, publicată în

Monitorul Oficial din 25 martie 2016, dar ratificarea a fost făcută cu rezerve.

- Prima rezervă este aceea de a nu aplica sau de a aplica doar în anumite situații

prevederile art. 30 alin. (2)102, art. 35103, art. 44 alin. (1) lit. e), alin. (3) și alin. (4)104,

art. 55 alin. (1)105 și art. 59106 din Convenție.

- În al doilea rând, România și-a rezervat dreptul de a nu incrimina comportamentele

prevăzute de art. 33107 și art. 34108, prevăzând pentru acestea sancțiuni civile pe terenul

răspunderii delictuale și nu pedepse penale.

Pentru prevederile de mai sus, statul român nu are obligații de conformitate legislativă. Pentru

restul prevederilor Convenției, ratificarea ei generează obligația adaptării cadrului legal și

constituțional. În consecință, legea specială (Legea nr. 217/2003) a fost amendată în mod

corespunzător. Ulterior, a fost adoptat un pachet de legislație secundară și terțiară pentru

implementarea efectivă a noilor reglementări.

102 Art. 30 alin. (2) din Convenția de la Istanbul privește compensațiile pentru victime și are următorul conținut:

„Acelora care au suferit vătămări corporale grave sau deteriorarea sănătăţii li se va acorda o compensaţie adecvată

din partea Statului, în măsura în care prejudiciul nu este acoperit din alte 12 surse, precum agresorul, asigurarea

sau pensii medicale şi sociale finanţate de Stat. Acest fapt nu împiedică Părţile să pretindă retragerea pentru

compensaţia acordată din partea agresorului, atâta timp cât este acordată atenţia cuvenită siguranţei victimei.” 103 Articolul 35 privind violenţa fizică dispune că: „Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare

pentru a asigura faptul că este incriminat comportamentul de comitere de acte de violenţă fizică împotriva unei

alte persoane.” 104 Articolul 44 privind jurisdicţia prevede că: alin (1) lit. e) „Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri

necesare pentru a stabili jurisdicţia asupra oricărei infracţiuni stabilite în conformitate cu prezenta Convenţie, în

cazul în care infracţiunea este comisă:de către o persoană care are reşedinţa obişnuită pe teritoriul lor.” (3) „Pentru

urmărirea penală a infracţiunilor stabilite în conformitate cu articolele 36, 37, 38 şi 39 din prezenta Convenţie,

părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a se asigura că jurisdicţia lor nu este subordonată

condiţiei ca faptele să fie incriminate pe teritoriul unde au fost comise.” (4) „Pentru urmărirea penală a

infracţiunilor stabilite în conformitate cu articolele 36, 37, 38 şi 39 din prezenta Convenţie, Părţile vor lua măsurile

legislative sau alte măsuri necesare pentru a se asigura că jurisdicţia lor în ceea ce privește punctele d) şi e) ale

alin. (1) nu este subordonată condiţiei conform căreia urmărirea penală poate fi iniţiată doar în urma raportării de

către victimă a infracţiunii sau a stabilirii informaţiilor de către Stat cu privire la locul unde a fost comisă

infracţiunea. 105 Articolul 55 – Procedurile ex parte şi ex officio: (1) Părţile vor asigura faptul că investigaţiile sau urmărirea

judiciară a infracţiunilor stabilite în conformitate cu Articolele 35, 36, 37, 38 şi 39 ale prezentei Convenţii nu vor

fi dependente în întregime de o raportare sau plângere depusă de victimă, dacă infracţiunea a fost comisă în

întregime sau parţial pe teritoriul său, precum şi că procedurile pot continua chiar dacă victima îşi retrage declaraţia

sau plângerea. 106 Articolul 59 conține reglementări despre statutul reşedinţei în contextul migrației și azilului. 107 Art. 33 privește violenţa psihologică și dispune că: „Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare

pentru a asigura faptul că este incriminat comportamentul intenţionat de prejudiciere a integrităţii psihologice a

unei persoane prin coerciţie sau ameninţări.” 108 Art. 34 privește urmărirea și dispune că: „Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a

asigura faptul că este incriminat comportamentul intenţionat de angajare repetată într-un comportament

ameninţător direcţionat către o altă persoană, determinând-o pe aceasta să se teamă pentru siguranţa sa.”

89

În plus, Strategia națională privind promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și

prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021 și Planul operațional

privind implementarea strategiei naționale privind promovarea egalității de șanse între femei și

bărbați și prevenirea și combaterii violenței domestice 2018-2021, aprobate și adoptate prin HG

nr. 365/2018 realizează în premieră o abordare integrată și corelată a celor două domenii.

90



Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW)

Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului(CRC)

Recomandarea generală nr. 19/1992 privind violența împotriva femeilor

Recomandarea generală nr. 35/ 2017 privind violența de gen împotriva femeilor (care completează Recomandarea generală nr. 19)

Recomandarea generală nr. 33/ 2015 privind accesul femeilor la justiție

Declarația și Platforma de Acțiune de la Beijing


Convenția privind violența și hărțuirea adoptată în cadrul Organizației Internaționale a Muncii (OIM) (2019)

Consiliul Europei

Convenția Europeană a Drepturilor Omului

Convenţia Consiliului Europei privind Lupta împotriva Traficului de Fiinţe Umane

Convenţia Consiliului Europei pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale (Convenția de la Lanzarote)

Convenția Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenței împotriva femeilor şi a violenței domestice (Convenția de la Istanbul)

Strategia Consiliului Europei privind Egalitatea de Gen 2018-2023

Uniunea Europeană

Regulamentul (UE) nr. 606/2013 al Parlamanetului European și al Consiliului privind recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie

civilă

Directiva 2012/29/UE a Parlamanetului European și a Consiliului de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția

victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului

Directiva 2011/99/UE a Parlamanetului European și a Consiliului privind ordinul european de protecție

Directiva 2011/36/UE a Parlamanetului European și a Consiliului privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor

acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului

Angajamentul strategic pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați 2016-2019 (Comisia Europeană)

Legislație internă

Constituția României

Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, republicată, cu modificările și completările ulterioa re

91

Legea nr. 174/2018 privind modificarea şi completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie

Legea nr. 178/2018 privind modificarea şi completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse şi de tratament între femei şi bărbați,

republicată, cu modificările și completările ulterioare

OUG nr. 24/2019 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor,

precum şi a altor acte normative

Legea nr. 30/2016 pentru ratificarea Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a

violenței domestice, adoptată la Istanbul la 11 mai 2011

Ordin nr. 2524/2018 al ministrului muncii si justiției sociale privind Metodologia de participare la programele de consiliere

psihologică

Ordinul nr. 2525/2018 al ministrului muncii si justitiei sociale privind aprobarea Procedurii pentru intervenția de urgență în

cazurile de violență domestică

Legea nr. 118/2019 privind Registrul național automatizat cu privire la persoanele care au comis infracțiuni sexuale, de exploatare a unor

persoane sau asupra minorilor, precum și pentru completarea Legii nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de

Date Genetice Judiciare.

Ordin comun nr. 146/2578/2018 al ministrului afacerilor interne și ministrului muncii și justiției sociale privind modalitatea de

gestionare a cazurilor de violenţă domestică de către poliţişti

Ordin nr. 28/2019 al ministrului muncii și justiției sociale privind aprobarea standardelor minime de calitate pentru acreditarea

serviciilor sociale destinate prevenirii şi combaterii violenţei domestice

Legea nr. 286/2009 privind Codul penal al României, republicată, cu modificările și completările ulterioare

Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare

Hotărârea Guvernului nr. 797/2017 pentru aprobarea regulamentelor-cadru de organizare și funcționare ale serviciilor publice

de asistență socială și a structurii orientative de personal, cu modificările și completările ulterioare

Hotărârea Guvernului nr. 49/2011 pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind prevenirea și intervenția în echipă multidisciplinară

și în rețea în situațiile de violență asupra copilului și de violență în familie și a Metodologiei de intervenție multidisciplinară și

interinstituțională privind copiii exploatați și aflați în situații de risc de exploatare prin muncă, copiii victime ale traficului de

persoane, precum și copiii români migrați victime ale altor forme de violență pe teritoriul altor state

Legea nr. 197/2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale, cu modificările și completările ulterioare

Hotărârea Guvernului nr. 867/2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum și a regulamentelor-cadru de

organizare și funcționare a serviciilor sociale, cu modificările și completările ulterioare

92

Tabelul L5: - Documente legislative și nelegislative pentru egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați privind eradicarea violenței pe criterii de gen împotriva femeilor și fetelor

Legea asistenței sociale nr. 292/2011, cu modificările și completările ulterioare

Hotărârea Guvernului nr. 365/2018 pentru aprobarea Strategiei naționale privind promovarea egalității de șanse și de

tratament între femei și bărbați și prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018 - 2021 și a Planului

operațional pentru implementarea Strategiei naționale privind promovarea egalității de șanse și de tratament între femei și

bărbați și prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018 - 2021

93

Sfera de aplicare

Discuția despre domeniul de aplicare al legislației interne privind actele de violență pe criteriul

de gen este necesară și pentru o clarificare cu caracter terminologic.

În România, atât legea specială, cât și strategia națională fac referire explicită doar la

violență domestică, fără a menționa „violența împotriva femeilor” sau „violența pe

criteriul de gen împotriva femeilor”. Convenția de la Istanbul le include în mod expres pe

ambele, chiar din titlu: Convenția Consiliului Europei pentru Prevenirea și Combaterea

Violenței împotriva Femeilor și a Violenței Domestice. În cadrul acestei analize am utilizat

constant formulările „violența împotriva femeilor” și „violență pe criteriul de gen

împotriva femeilor”, considerând că este mult mai cuprinzătoare în raport cu fenomenul

social propriu-zis, fără a se limita la sfera privată, așa cum face sintagma „violență

domestică”.

În 2017, Comitetul CEDAW, în Observațiile finale privind rapoartele periodice combinate 7

și 8 ale României, își exprima preocuparea față de domeniul de aplicare limitat al legislației

naționale în vigoare privind violența pe criterii de gen împotriva femeilor, al legislației privind

ordinele de protecție, precum și al strategiei preconizate pentru egalitatea de șanse între femei

și bărbați și violența domestică - toate excluzând:

- violența bazată pe criteriul de gen în afara căminului și

- violența comisă în uniunile consensuale din domeniul de aplicare al cadrului

legislativ, fără a se referi în mod explicit la viol, la violul marital și la combaterea

violenței împotriva femeilor rome.

Această preocupare se raporta cu precădere la faptul că inclusiv în Strategia Națională

anterioară, pentru perioada 2013-2017, era abordat fenomenul prevenirii și combaterii violenței

în familie, nu fenomenul violenței domestice. Prin actele modificatoare ulterioare, în special

după adoptarea Legii nr. 174/2018, au fost clarificate aspecte care au extins explicit

aplicarea cadrului legislativ la violența comisă în uniunile consensuale.

Prin amendamentele aduse de Legea nr. 174/2018, în forma actuală, Legea nr. 217/2003:

- definește „violența domestică” la art. 3 drept:

„orice inacțiune sau acțiune intenționată de violență fizică, sexuală, psihologică,

economică, socială sau spirituală care se produce în mediul familial sau domestic ori

între soți sau foști soți, precum și între actuali sau foști parteneri, indiferent dacă

agresorul locuiește sau a locuit împreună cu victima;

- extinde sfera de protecție și la alte forme de violență (în sfera domestică): violența

psihologică, fizică,socială și spirituală prin completarea art. 4 alin. (1) cu lit. b), lit.

c). lit.f) și lit. g), forme care nu erau reglementate anterior;

94

- explică sensul noțiunii de „membru de familie” incluzând la art. 5 lit. c): „persoanele

care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, actuali

sau foști parteneri, indiferent dacă acestea au locuit sau nu cu agresorul, ascendenții și

descendenții partenerei/partenerului, precum și frații și surorile acestora.”

Legea nr. 178/2018 la pct. 2 pentru completarea art. 4 cu lit. l) al Legii nr. 202/2002 definește:

„violența de gen” ca fiind: fapta de violenţă direcţionată împotriva unei femei sau, după caz, a

unui bărbat, motivată de apartenenţa de sex. Conform legii, violenţa de gen împotriva femeilor

este violenţa care afectează femeile în mod disproporţionat. Totodată, violenţa de gen cuprinde,

fără a se limita însă la acestea, următoarele fapte: violenţa domestică, violenţa sexuală,

mutilarea genitală a femeilor, căsătoria forţată, avortul forţat şi sterilizarea forţată,

hărţuirea sexuală, traficul de fiinţe umane şi prostituţia forţată."

Legea nr. 232/2018 pentru modificarea și completarea legii nr. 202/2002 privind egalitatea

de șanse și de tratament între femei și bărbați a interzis în mod expres orice

comportament de hărțuire, hărțuire sexuală sau hărțuire psihologică, manifestat atât în

public, cât și în privat, inclusiv hărțuirea stradală, aceasta fiind o formă specifică,

recurentă și persistentă de discriminare, dar și de violență împotriva femeilor pe criteriul

de sex și de gen. Deși legea nu îl definește în acest mod expresis verbis, noua reglementare

permite sancționarea efectivă a comportamentelor de hărțuire, în toate formele ei,

manifestate în special în spațiile publice, prin aplicarea de amenzi contravenționale în

cuantum de 3.000 până la 10.000 de lei, de către Poliția sau Jandarmeria Română. Este

esențial faptul că, dacă astfel de acte de hărțuire îndeplinesc condițiile legale pentru

atragerea răspunderii penale a făptuitorului, îmbrăcând forma infracțiunii, urmează a fi

aplicate dispozițiile penale.

Aceste modificări și completări reprezintă un progres în completarea adecvată a

domeniului de aplicare a legislației privind violența pe criterii de gen împotriva femeilor.

Reglementarea violenței din cadrul uniunilor consensuale și a anumitor forme specifice

de violență din afara sferei domestice sunt elementele-cheie ale acestei evoluții. Progresul

este, însă, unul parțial întrucât nici legea specială, nici Codul Penal, nici alte acte

normative nu conțin prevederi exprese privind prevenirea, combaterea sau pedepsirea

actelor de violență pe criterii de gen împotriva femeilor și fetelor în afara căminului (cu

excepția hărțuirii în spațiul public), privind violul marital sau diverse forme de violență

împotriva femeilor rome sau împotriva femeilor aparținând diferitor grupuri vulnerabile,

fapt care ignoră caracterul intersecțional și transversal al violenței împotriva femeilor.

Codul Penal reglementează expres infracțiunea de violență în familie la art. 199 din

Capitolul III: Infracțiuni săvârșite asupra unui membru de familie. Aparent, alte reglementări

acoperă situațiile de violență din sfera domestică ce nu se suprapun definiției legale a familiei,

precum și cele care se produc în afara zonei domestice – mai exact prevederile Codului Penal

– Titlul I privind infracțiunile contra persoanei: Capitolul I privind infracțiunile contra vieții;

Capitolul II privind infracțiunile contra integrității corporale sau sănătății și Capitolul VIII

privind infracțiunile contra libertății și integrității sexuale.

95

Deși nu putem vorbi despre o lacună legislativă, reglementările penale interne existente,

în formularea actuală, nu surprind suficient pericolul social real și amploarea

fenomenului violenței pe criterii de gen împotriva femeilor. Vulnerabilitatea legii rezultă

din faptul că nici prevederile penale menționate, nici legea specială nu realizează o

reglementare care să protejeze femeile și fetele în mod explicit, neechivoc și exhaustiv –

adică în fața tuturor formelor de violență, în toate domeniile și în toate contextele vieții

sociale, ținând cont și de particularități intersecționale cu care se confruntă, conform

datelor, anumite grupuri vulnerabile sau marginalizate.

Pentru o armonizare substanțială cu normele și cu principiile Convenției de la Istanbul și

pentru îndeplinirea de fond a altor angajamente politice și juridice asumate la nivel

european și internațional, precum Declarația și Platforma de acțiune Beijing care prevede

că Statele părți trebuie să condamne violența împotriva femeilor, în toate formele sale –

este necesară o completare corespunzătoare a sferei de reglementare și de aplicare. La

acestea se adaugă și standardele fixate prin Convenția privind hărțuirea și violența

adoptată recent în cadrul OIM, în 2019. Aceste prevederi impun urgentarea unor

completări legislative interne, cu politici publice care să asigure implementarea lor

efectivă.

Interzicerea practicilor vătămătoare

Un progres obținut prin ultima amendare a Legii nr. 217/2003 este interzicerea expresă a

utilizării argumentelor de natură culturală sau religioasă pentru justificarea unor practici

vătămătoare care echivalează cu acte de violență pe criterii de gen.

Art. 4 alin. (2) stipulează că: „În nicio formă și în nicio împrejurare, obiceiul, cultura, religia,

tradiția și onoarea nu pot fi considerate drept justificare pentru niciun tip de acte de violență

definite în prezenta lege”. Această prevedere este importantă din cel puțin trei puncte de vedere.

În primul rând, aliniază legislația internă la standardele internaționale prevăzute de:

- Art. 12 din Convenția de la Istanbul, privind obligațiile generale ale statelor

semnatare, conform căruia: „părțile vor lua toate măsurile legislative necesare pentru

a promova schimbările în modelele sociale și culturale de comportament al femeilor și

al bărbaților, în vederea eradicării prejudecăților, obiceiurilor, tradițiilor și a altor

practici care sunt bazate pe ideea inferiorității femeilor sau pe roluri stereotipale pentru

femei și bărbați” (alin. 1) și „părțile se vor asigura că obiceiul, cultura, religia, tradiția

sau așa-numita onoare nu vor fi considerate drept justificare pentru orice acte de

violență acoperite de sfera de aplicare a prezentei Convenții” (alin. 2).

- Obiectivele strategice din Declarația și Platforma de acțiune Beijing, care recomandă

Guvernelor, pentru îndeplinirea acestor obiective să nu admită invocarea obiceiurilor,

96

tradițiilor sau a practicilor religioase care constituie sau generează violență pe criterii

de gen împotriva femeilor și fetelor;

- Recomandarea generală nr. 35 din 2017 privind violența de gen împotriva femeilor

(care completează Recomandarea generală nr. 19), care include în măsurile

legislative privind condamnarea și pedeapsa pe care trebuie să le adopte Statele părți:

eliminarea practicilor vătămătoare, precum căsătoria timpurie a copiilor, căsătoria

forțată și mutilarea genitală a femeilor.

În al doilea rând, introducerea acestei prevederi constituie o interdicție expresă și

neechivocă a excepțiilor culturale sau religioase cu caracter abuziv, problemă pe care o

vom explica pe scurt în paragrafele următoare. În 2017, Comitetul CEDAW constata absența

unor măsuri din partea statului român în ce privește prevenția practicilor dăunătoare și în

legătură cu căsătoriile timpurii sub vârsta de 18 ani. În acest sens, Comitetul CEDAW

recomanda expres statului român să adopte acțiuni urgente pentru a preveni căsătoriile

timpurii, prin creșterea gradului de conștientizare al impactului extrem de negativ al

acestei practici asupra fetelor, în conformitate cu Recomandările generale comune nr. 31

și nr. 18 ale CEDAW. Totodată, CEDAW recomanda expres statului român modificarea

legislației pentru a elimina orice excepție care ar putea conduce la acceptarea căsătoriilor

sub vârsta de 18 ani, precum și urmărirea penală sau pedepsirea adecvată a autorilor

acestor practici dăunătoare.

În România, excepția culturală109 nu este o instituție juridică reglementată per se, dar este

invocată implicit sau explicit în unele litigii în care elementele și argumentele culturale sau

religioase pot părea decisive pentru situația de fapt, de exemplu în cazul spețelor derivate din

mariaje timpurii. 110 În aceste cauze, deși nu pot fi reținute drept circumstanțe atenuante legale,

excepțiile culturale pot ajunge să opereze drept circumstanțe atenuante judiciare. În absența

unor criterii expres prevăzute de lege, aplicarea unor circumstanțe atenuante bazate pe

argumente culturale poate fi riscantă în măsura în care recunoaște tacit sau contribuie implicit

la perpetuarea practicii vătămătoare respective. De aceea, în doctrina de specialitate care a

dezvoltat teoria excepției culturale, testul aplicării legitime a excepțiilor culturale include, între

altele, două criterii: dacă practica produce vătămări și dacă practica perpetuează patriarhatul111.

În România, absența unei astfel de interdicții era, până la amendarea Legii nr. 217/2003

prin Legea nr. 174/2018, o reală lacună legislativă, implicit remediată prin dispozițiile art.

109 A se vedea: F. Palermo, M. Nicolini, For a New Semantics of Cultural Differences: Cultural Exception and the

Law, în Polemos – Journal of Law, Literature and Culture, vol. 8, nr. 1/2014, p. 95.și A.D. Renteln, The Cultural

Defense, New York, Oxford University Press, 2008. 110 A se vedea:

- Constantin, Măriuca-Oana, „Tipare de aplicare a legii penale în jurisprudența din România conexă

cutumei mariajelor timpurii”, Noua Revistă de Drepturile Omului, nr. 4/2016, ISSN: 1841-4710 și

- Constantin, Măriuca-Oana, „Un punct de vedere asupra rolului magistraților în problematica diversității

culturale” Noua Revistă de Drepturile Omului, nr. 4/2017, ISSN: 1841-4710. 111 A se vedea I. Ruggiu, Il giudice antropologo e il test culturale, în Questione Justizia nr. 1/2017

97

4 alin. (2). Noua reglementare poate fi invocată și aplicată inclusiv în spețele penale

derivate din așa-zisa cutumă a mariajelor timpurii, fenomen social ce nu a fost încă

eradicat total. Jurisprudența penală anterioară din România având ca obiect infracțiuni

de act sexual cu minor și instigare la act sexual cu minor, rele tratamente aplicate minorului

sau viol, rezultate din mariaje timpurii, conține exemple frecvente de utilizare a

argumentelor culturale pentru a justifica practici vătămătoare și cu caracter patriarhal.

Prin urmare, în al treilea rând, art. 4 alin. (2) contribuie implicit și la soluționarea unor

vulnerabilități intersecționale. În ciuda acestui progres legislativ, o vulnerabilitate care

persistă se regăsește la nivelul aplicării ei, din cauza unei vizibilități slabe a legislației și

problematicilor specifice domeniului, atât pentru justițiabili, cât și pentru avocați sau

magistrați. De altfel, o problemă semnalată anterior, în 2017, de Comitetul CEDAW, în

Observațiile finale ale privind rapoartelor periodice combinate 7 și 8 ale României este

tocmai jurisprudența redusă care utilizează prevederile acestui act normativ, chiar și în

situații în care aplicarea lui este necesară.

Pe baza acelorași considerente, Observațiile reiterau o recomandare anterioară (A/55/38,

paragraful 305) prin care se menționează că România trebuie să se asigure de faptul că:

Convenția, Protocolul opțional la aceasta, recomandările generale ale Comitetului,

opiniile sale privind comunicările individuale și anchetele sale, precum și legislația

națională relevantă, constituie o parte integrantă a educației și formării juridice pentru

toți judecătorii, procurorii și avocații, pentru a le permite să aplice Convenția în mod

direct și/sau să interpreteze normele interne în conformitate cu aceasta.

Protecția victimelor

În 2017, în Observațiile finale privind rapoartele periodice combinate 7 și 8 ale României,

Comitetul își exprima preocuparea în legătură cu următoarele aspecte corelate:

- faptul că poliția intervine în cazurile de violență pe criterii de gen împotriva

femeilor numai în baza mandatelor instanțelor, observând astfel o colaborare

insuficientă între instanțe, poliție și asistenți sociali în cazurile de violență în

familie;

- ratele ridicate de retragere a plângerilor de către victime și lipsa de urmăriri

penale ex-officio pentru infracțiunile de violență pe criterii de gen, precum și

utilizarea medierii în cazurile de violență în familie;

- existența cerinței justificării legale a violenței suferite pentru solicitarea unui ordin

de protecție, a ratelor scăzute de emitere a acestora, a implementării slabe a

ordinelor de protecție, precum și a eficienței limitate a distanțelor de securitate

impuse și a ratelor scăzute de investigare pentru încălcarea proprietății și

urmărirea victimei.

98

În consecință, în 2017, Comitetul CEDAW recomanda statului român:

- să introducă ordinele de protecție eliberate de poliție, în plus față de ordinele de protecție

existente în instanță, să furnizeze rapid un temei juridic pentru emiterea ordinelor de

protecție de urgență și să le aplice atât persoanelor căsătorite, cât și celor aflate în uniuni

consensuale;

- să accelereze punerea în aplicare a inițiativelor poliției pentru a preveni retragerea

plângerii de către victimă, introducerea urmăririi penale ex-officio pentru infracțiunile

de violență pe criterii de gen împotriva femeilor și să se asigure că respectivele cazuri,

inclusiv de violență domestică, nu sunt supuse în niciun caz procedurilor de mediere;

- să ușureze sarcina aducerii de probe victimelor care solicită ordine de protecție, să

garanteze punerea lor în aplicare de către poliție și instanțe, să garanteze accesul la

asistență juridică gratuită în procedurile legate de ordinele de protecție, să consolideze

colaborarea dintre poliție și asistenții sociali în investigarea cazurilor de violență criterii

de gen împotriva femeilor și fetelor și să ia măsuri pentru a preveni în mod eficient

încălcarea proprietății și urmărirea victimei de către agresor.

Amendamentele aduse în 2018 reglementează, în materie administrativă, o formă

specifică de protecție a victimelor violenței domestice aflate în situații de pericol iminent

– ordinul de protecție provizoriu (OPP)112. Acest instrument este distinct de ordinul de

protecție (OP)113 reglementat în 2002, având caracter complementar față de acesta.

Potrivit noilor reglementări interne, OPP este emis de către polițist, de îndată,

executoriu, fără termen și fără somație și are o valabilitate de 5 zile care poate

fi prelungită până la emiterea ordinului de protecție. Conform actualei

reglementări, polițistul are dreptul și obligația să se deplaseze la domiciliul victimei,

să intre în domiciliu chiar si cu forța și să emită un OPP prin care să înlăture

de îndată agresorul chiar și în cazurile în care acesta este proprietarul

imobilului.

Dacă riscul pentru victimă este mare, polițistul emite un OPP prin care pot fi

dispuse următoarele măsuri față de agresor:

- evacuarea din domiciliu cu interdicția de a reveni pe toată durata OPP;

- stabilirea unei distanțe minime de apropiere de victimă (de domiciliu, de locul

de muncă, de școală, după caz), confiscarea cheilor, a armelor etc.

Întocmai ca în cazul OP, OPP este monitorizat ulterior de către polițiști, iar nerespectarea

măsurilor dispuse constituie infracțiune pentru care este prevăzută pedeapsa cu

închisoarea cuprinsă între 1 lună și 1 an. După emiterea OPP polițistul trebuie să se

112 A se vedea art. 22 din Legea nr. 217/2003 cu modificările și completările ulterioare. 113 A se vedea art. 23 din Legea nr. 217/2003 cu modificările și completările ulterioare.

99

asigure că și drepturile agresorului sunt respectate prin măsuri care vizează

informarea corectă și respectiv îndrumarea și orientarea acestuia către un serviciu

social specializat pentru găzduire și consiliere.

OPP extinde prerogativele polițiștilor în sensul de a asigura protecția victimelor prin

înlăturarea imediată a agresorului din domiciliu în situațiile de pericol imediat, în acord

cu prevederile art. 52 din Convenția de la Istanbul care dispune că:

„Părțile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul

că autorităților competente le este acordată puterea de a dispune, în situații de

pericol imediat, ca un autor al violenței domestice să părăsească domiciliul victimei

sau al persoanei la risc pentru o perioadă de timp suficientă și de a-i interzice

agresorului să intre în domiciliu sau să contacteze victima sau persoana la risc.

Măsurile adoptate conform prezentului articol vor da prioritate siguranței victimelor

sau celei a persoanelor la risc.”

De asemenea, reglementarea OPP este în deplină concordanță cu jurisprudența CEDO, care a

confirmat într-o serie de spețe că obligația statelor de a proteja viața persoanelor aflate sub

jurisdicția lor „presupune implementarea unei legislații penale concrete care să descurajeze

atingerile aduse persoanei și care se bazează pe un mecanism de punere în aplicare conceput

pentru prevenirea, eliminarea și sancționarea încălcărilor. Acest lucru poate însemna, de

asemenea, însărcinarea autorităților cu obligația pozitivă de a lua în mod preventiv măsuri de

ordin practic pentru protejarea individului a cărui viață este amenințată de actele criminale ale

altor persoane”114.

Scopul noii reglementări este asigurarea posibilității de intervenție imediată și adecvată

din partea tuturor factorilor responsabili de sprijinul victimelor violenței domestice și

reflectă o abordare centrată pe victimă și pe prevenirea violenței domestice, conformă cu

standardele internaționale. Recomandarea generală nr. 35 sublinia în secțiunea privind

măsurile legislative cu caracter general că: „în toate situațiile, statele părți trebuie să se asigure

că interesele victimelor sau ale supraviețuitoarelor sunt considerate și primesc prioritate, fără a

le periclita sau limita capacitatea de a reclama violența a cărei victime au fost către autoritățile

și serviciile competente”.

Rezultă că reglementarea OPP este un progres important în direcția satisfacerii

obligațiilor care îi revin statului român în plan legislativ după ratificarea Convenției de la

Istanbul, dar și pentru respectarea recomandărilor Comitetului pentru Eliminarea

tuturor Formelor de Discriminare împotriva Femeilor (atât cele generale, cât și cele

specifice pentru România).

114 A se vedea Opuz v. Turcia, cererea nr. 33401/02CEDO 2009, pcr. 128-130 și 183-202 și Hüseyin PAȘALI și

alții împotriva Turcia, Cererea nr. 26029/11, depusă la 7 martie 2011 și comunicată la 7 septembrie 2018.

100

Pe baza datelor furnizate de ANES conform datelor primite de la IGPR că, în anul 2018

au fost emise 3775 de ordine de protecție, iar în primele 7 luni ale anului 2019 au fost

emise 4166 de ordine de protecție și 4195 de ordine provizorii de protecție.

Implementarea efectivă a noilor reglementări

Adoptarea unui pachet de legislație terțiară necesar pentru implementarea

efectivă a prevederilor Legii nr. 174/2018 privind modificarea și completarea

Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, este un

alt progres în plan legislativ, care contribuie la armonizarea cadrului

juridic intern cu reglementările Convenției Consiliului Europei privind

prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice.

Enumerarea de mai jos este preluată din Raportul de monitorizare a stadiului

implementării Planului Operațional pentru Implementarea Strategiei Naționale

privind promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și prevenirea și

combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021:115

115 A se vedea pe larg: Raportul de monitorizare din 2016 a stadiului implementării Planului general de acțiuni

pentru implementarea Strategiei naționale în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați pentru perioada

2014-2017.

101

- Ordinul comun MMJS/MAI nr. 146/2578 din data de 18 decembrie 2018

privind modalitatea de gestionare a cazurilor de violență domestică de

către polițiști, publicat în Monitorul Oficial nr. 1110 din 28.12.2018. Actul

normativ stabilește procedura de intervenție a polițiștilor, de cooperare cu

celelalte instituții cu atribuții în prevenirea și combaterea violenței domestice,

metodologia de utilizare a formularului de evaluare a riscului și procedura

de emitere a ordinului de protecție provizoriu, precum și cea de punere în

executare a acestuia.

- Ordinul nr. 2524/2018 al ministrului muncii si justiției sociale privind

Metodologia de participare la programele de consiliere psihologică, publicat

în Monitorul Oficial nr. 74/30.01.2019. Obiectul de reglementare al ordinului

vizează Metodologia privind modalitatea de participare la programele speciale

de consiliere psihologică, organizate de către serviciile de specialitate publice

sau private. Actul normativ are ca element central atât nevoile victimei, cât

si ale agresorului, din perspectiva dezvoltării unor măsuri concrete de

prevenire a faptelor de violență domestică. În acest context, în cadrul

măsurilor care au ca scop rezolvarea problemei violenței domestice,

consilierea psihologică a agresorului reprezintă o necesitate pentru reducerea

comportamentului violent al acestuia și sporește eficiența intervenției,

precum și șansele refacerii echilibrului familial.

- Ordinul nr. 2525/2018 al ministrului muncii si justiției sociale privind

aprobarea Procedurii pentru intervenția de urgență în cazurile de violență

domestică, publicat în Monitorul Oficial nr. 95/06.02.2019. Prin acest ordin a

fost aprobată procedura pentru intervenția de urgență în cazurile de violență

domestică, precum și instrumentul specific de evaluare a gradului de

risc realizată de către personalul din cadrul SPAS/DGASPC, respectiv

fișa de evaluare a gradului de risc, din perspectiva acordării serviciilor

sociale.

102

Accesul victimelor la servicii sociale

O obligație importantă care revine statelor semnatare ale CEDAW și ale Convenției de la

Istanbul este aceea de a se asigura în mod efectiv că femeile și fetele victime ale violenței bazate

pe criteriul de gen beneficiază de acces liber și fără obstacole la asistență medicală și

psihologică, la adăposturi sigure aflate la distanțe rezonabile, precum și la servicii de consiliere

și reabilitare în toate regiunile.

În acest sens, Legea nr. 174/2018 din 13 iulie 2018 privind modificarea și completarea Legii

nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie reglementează la art. 13

alin. (1) lit. c) obligația autorităților administrației publice locale de a înființa direct, în

parteneriat public sau, după caz, în parteneriat public-privat, servicii sociale pentru prevenirea

și combaterea violenței domestice și de a susține funcționarea acestora. Art. 15 prevede tipurile

de servicii sociale la care pot avea acces victimele violenței domestice. Art. 19 stabilește

tipurile de servicii sociale de care pot beneficia agresorii în centrele de asistență destinate

acestora.

Trebuie menționat și Ordinul nr. 28/2019 al ministrului muncii și justiției sociale

prin care au fost aprobate noile standarde minime de calitate pentru serviciile

sociale din domeniul violenței domestice, publicat în Monitorul Oficial nr.

90/05.02.2019 completează reglementările existente, mai precis:

- Legea nr. 197/2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor

sociale, cu modificările și completările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 867/2015 pentru aprobarea Nomenclatorului

serviciilor sociale, precum și a regulamentelor-cadru de organizare și

funcționare a serviciilor sociale, cu modificările și completările ulterioare;.

Măsura legislativă a completării cadrului juridic aplicabil constituie un progres, dar

rămân persistente, următoarele probleme, în special la nivel de implementare:

- Cerința la adresa victimei de a prezenta documente de identitate pentru a avea

acces la adăposturile și serviciile de sănătate, conform Standardului 2, Punctul 1

din Ordinul nr. 28/2019;

În acest sens, trebuie precizat că Standardul 2 pct. 1 prevede că „Adăpostul

elaborează şi aplică o procedură proprie de admitere, care face parte integrantă din

regulamentul de organizare și funcționare”. Acestea trebuie să facă parte din dosarul

beneficiarului, însă, formalitățile pot fi ulterioare accesului în serviciile sociale.

Nu există nicio condiționare legală propriu-zisă cu privire la prezentarea

documentelor de identitate, dar nici o norme sau politici unitare care să evite

condiții exagerat de stricte ce pot avea efectul contrar al scopului pentru care au

fost formulate. În ceea ce privește serviciile de sănătate, acestea exced competenței

serviciilor sociale fiind furnizate numai de catre unitatile sanitare.

103

- Lipsa de conștientizare publică a mecanismelor de recuperare;

Raportul de monitorizare din 2016 a stadiului implementării Planului general de

acțiuni pentru implementarea Strategiei naționale în domeniul egalității de șanse între

femei și bărbați pentru perioada 2014-2017 este unul dintre documentele care indică

două fenomene complementare și problematice: pe de o parte, cunoașterea și

informarea insuficicente ale victimelor și ale potențialelor victime; pe de altă

parte insuficienta pregatire a profesioniștilor în domeniu, fapt ce împiedică

acordarea unui sprijin cu adevărat eficient victimelor. Aceste două probleme au

caracter persistent și se impune remedierea lor prin măsuri legislative și

nelegislative.

- Stadiul colaborării dintre poliție și asistenții sociali în investigarea cazurilor de

violență pe criteriul de gen împotriva femeilor și fetelor și în vederea prevenției

eficiente;

Este absolut necesară cooperarea interinstituțională efectivă și eficientă între toți

actorii implicați în gestionarea problematicii violenței domestice si violenței bazate

pe criterii de gen atât pentru prevenire, cât și pentru protectia victimelor.

Raportul de monitorizare din 2018 a stadiului implementării Planului general de acțiuni pentru

implementarea Strategiei naționale în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați pentru

perioada 2014-2017 pentru Pilonul Prevenirea și Combaterea Violenței Domestice

centralizează date statistice din domeniul violenței domestice în România, mai exact, numărul

total al cazurilor de violență domestică ce au beneficiat la cerere de servicii sociale, în perioada

2009-2018.

Observăm, de la început, câteva dintre limitele acestor date. În primul rând, ele vizează

exclusiv violența domestică, nu și situații de violență în afara căminului. În al doilea rând,

așa cum am evidențiat în această sub-secțiune, a existat o evoluție a definiței legale a

violenței domestice. Raportul urmărește datele care au fost strânse conform cu definiția

legală aplicabilă în momentul colectării lor. Prin urmare, situațiile de violență domestică

incluse pentru 2009 se raportează la un alt orizont conceptual asupra acestui fenomen

decât datele din 2018, ulterioare modificărilor legislative privind sfera violenței

domestice. În al trelea rând, raportul conține doar cazurile de violență domestică ce au

beneficiat la cerere de servicii sociale. În al patrulea rând, datele nu sunt colectate

segregat astfel încât să surprindă aspecte intersecționale, singurul grup vulnerabil vizibil

fiind cel al minorilor. Cu atenția cuvenită pentru aceste detalii, menționăm că, în baza

raportului, în anul 2011 au fost înregistrate 12205 cazuri de violență domestică din care 1723

de victime adulte de sex feminin și 10787 de victime minori cu vârste cuprinse între <1 și 17

ani. Comparativ, în anul 2018 (date parțiale) au fost înregistrate 13182 de cazuri de violență

domestică din care 2149 de victime adulte de sex feminin și 172 de sex masculin, precum și

10861 de victime copii cu vârste cuprinse între <1 și 17 ani. Raportul evidențiază că, în ceea ce

privește evoluția fenomenului violenței domestice din anul 2018 (față de anul 2017), numărul

104

cazurilor a crescut cu 0,6%. Tot Raportul subliniază că „datele pe care le conține nu reprezintă

dimensiunea reală a fenomenului, ci doar numărul victimelor violenței domestice beneficare de

servicii sociale, înregistrate și centralizate la nivel național de către ANES, extrase de direcțiile

generale de asistență socială și protecția copilului (DGASPC), instituții aflate în subordinea

consiliilor județene și ale consiliilor locale ale sectoarelor Municipiului București. [...] Astfel,

cazurile de violență domestică înregistrate și centralizate la nivel național de ANES reprezintă,

în fapt, numărul de cazuri care au fost raportate și înregistrate la nivelul autorităților locale.”

Creșterea numărului de cazuri înregistrate începând cu anul 2012 nu a însemnat în mod

obligatoriu o creștere a fenomenului violenței domestice, ci poate reflecta o îmbunătățire

sau o vizibilitate mai mare a mecanismelor legale și instituționale de protecție împotriva

violenței domestice. Cu toate acestea, absența unor date complete care:

- să includă toate tipurile de violență pe criterii de gen, deopotrivă cele

incriminate penal, cât și cele sancționate civil, atât din sfera rivată, cât și din

spațiul public;

- să centralizeze în mod distinct situația diferitelor grupuri vulnerabile pentru

fiecare dintre aceste forme de violență;

- să reflecte diferențe specifice la nivel local, pentru fiecare județ în parte,

precum și la nivel central;

- să nu se limiteze la sfera serviciilor sociale, ci să detalieze și evoluția cazurilor

la nivel judiciar, acolo unde aest lucru este posibil.

Doar îmbunătățirea mecanismelor de colectare a datelor și colectarea lor reală, cât mai

completă li eficientă, care să reducă omisiunile și să ofere atât o perspectivă de ansamblu

cât și una de detaliu poate oferi o imagine completă. Prezenta analiză diagnostic a lucrat

cu date limitate și într-un orizont de timp redus. Este esențial ca în perioada următoare

să fie desfășurate studii suplimentare și complete asupra fenomenului vizibilității de gen,

mai ales din cauză că, în ciuda evoluției legislației și a creșterii numărului de cazuri

beneficiare de asistență socială, acest număr rămâne redus comparativ cu amploarea

reală a fenomenului, exclude forme specifice de violență (precum, de exemplu, situația

mariajelor timpurii care nu echivalează cu o căsătorie forțată), vizibilitatea legislației și a

noilor mecanisme de protecție este în continuare redusă, iar cazurile de violență domestică

sunt în continuare subreprezentate în instanțe. Vom detalia aceste elemente în secțiunea

următoare.

105

Accesul la justiție

Teme cu caracter general

Accesul la justiție este un drept fundamental (consacrat, sub diferite formulări, în Declarația

Universală a Drepturilor Omului, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale și de Carta Drepturilor Fundamentale în Uniunea Europeană). În același timp,

accesul la justiție este un concept central și o temă de bază în domeniul extins al justiției116.

Această analiză se concentrează asupra unei sub-teme, constând în accesul la justiție al

victimelor violenței pe criterii de gen.

Recomandarea generală nr. 33 a Comitetului pentru Eliminarea tuturor formelor de

Discriminare împotriva Femeilor din 3 august 2015 privind accesul femeilor la justiție

consemna obligația statelor semnatare CEDAW de a se asigura că victimele au acces la justiție

și la remedii efective, în conformitate cu prescripțiile generale formulate de Recomandarea nr.

33.

În 2017, Comitetului remarca măsurile pozitive luate de statul român pentru a facilita

accesul femeilor la justiție, inclusiv instituirea unui sistem public de asistență juridică și

consolidarea capacității magistraților în materia combaterii discriminării. Cu toate

acestea, Comitetul își exprima preocuparea față de câteva vulnerabilități corelate

legislației aplicabile și implementării ei:

- stigmatizarea victimelor, inclusiv în ceea ce privește violența psihologică și

economică, hărțuirea sexuală și violul marital;

- subreprezentarea în instanțe a cazurilor de violență împotriva femeilor și

fetelor;

- ratele ridicate de retragere a plângerilor de către victime;

- lipsa de urmăriri penale ex-officio pentru infracțiunile de violență pe

criteriul de gen.

Totodată, Comitetul semnala lipsa consolidării capacității poliției și a sistemului judiciar în

ceea ce privește luarea de măsuri în cazurile de violență pe criteriul de gen, într-un mod

care ia în calcul în mod adecvat dimensiunea și particularitățile de gen. Noile reglementări

adoptate după ratificarea Convenției de la Istanbul au abordat în mod direct cel puțin o parte

dintre problemele semnalate de Comitet.

116 Conform art. 15 din Convenția ONU pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare împotriva Femeilor:

(1) Statele parti recunosc egalitatea femeii cu barbatul in fata legii. (2) Statele parti recunosc femeia, in materie

civila, ca avand o capacitate juridica identica cu aceea a barbatului si aceleasi posibilitati pentru a o exercita. Ele

ii recunosc, in special, drepturi egale in ceea ce priveste incheierea de contracte si administrarea bunurilor si ii vor

acorda acelasi tratament in toate fazele procedurii judiciare. (3) Statele convin ca orice contract si orice act privat,

de orice natura, avand un efect juridic care vizeaza limitarea capacitatii juridice a femeii, trebuielsa fie considerat

ca nub si neavenit. 4. Statele parti vor acorda barbatului si femeii aceleasi drepturi in ceea ce priveste legislatia

referitoare la dreptul persoanelor de a circula liber side a-si alege resedinta si domiciliul lor.

106

Sesizarea din oficiu

În primul rând, posibilitatea sesizării din oficiu este recunoscută explicit de Codul Penal

doar pentru unele dintre infracțiunile sub umbrela cărora se poate manifesta violența

domestică și, de cele mai multe ori, doar ca o alternativă la plângerea prealabilă a victimei.

Deși începerea urmăririi penale nu este condiționată în toate cazurile de existența unei

plângeri prealabile, acest format este, de fapt, realitate persistă, ca regulă tacită

generalizată, inclusiv în cazul unor infracțiuni cu pericol social grav. De exemplu, art. 218

alin. (5) din Codul Penal în vigoare dispune că acțiunea penală pentru fapta de viol

prevăzută la alin. (1) și alin. (2) se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei

vătămate.

Considerăm că infracțiunile cu pericol social grav care se pot suprapune și cu violența pe

criterii de sex sau de gen ar trebui să includă explicit posibilitatea începerii urmăririi

penale din oficiu. Infracțiunile contra libertății și integrității sexuale prevăzute în Partea

Specială a Codului Penal, Titlul I, Capitolul VIII, constituie un exemplu relevant, dar nu

singura situație.

În această ordine de idei, este util să menționăm că, la data de 29 iunie 2019 a fost adoptată

Legea nr. 118/2019 privind Registrul național automatizat cu privire la persoanele care au

comis infracțiuni sexuale, de exploatare a unor persoane sau asupra minorilor, precum și

pentru completarea Legii nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național

de Date Genetice Judiciare. Aceste completări vin în sprijinul persoanelor ce sunt victime ale

unor infracțiuni cu pericol social grav (printre care și cele enunțate mai sus), care constituie în

acelașii timp și forme de violență pe criterii de gen

Pe lângă problema menționată mai sus privind începerea urmăririi penale, se impune să

facem câteva precizări și cu privire la sesizarea din oficiu în cazurile de violență domestică

și pe criterii de gen.

În acest sens, ramintim că Ordinul nr. 146/2578/2018 din 11 decembrie 2018 privind

modalitatea de gestionare a cazurilor de violență domestică de către polițiști dispune la art. 2

alin. (1) că intervențiile polițiștilor la cazurile de violență domestică se realizează ca urmare a

sesizărilor:

a) prin sistemul național unic pentru apeluri de urgență;

b) formulate în scris sau oral, direct ori telefonic la sediul unităților de poliție de către

persoanele implicate în actele de violență domestică, de către persoanele care au asistat la

producerea actelor de violență domestică sau de către alte persoane;

c) din oficiu.”

107

Alin. (2) stabilește că, în situația prevăzută la alin. (1) lit. b), polițistul care preia sesizarea va

gestiona intervenția și emiterea ordinului de protecție provizoriu, indiferent dacă victima

reclamă sau nu săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, aplicând în mod corespunzător

prevederile prezentului ordin.

În baza ultimelor modificări, Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei

domestice, republicată, cu modificările și completările ulterioare stipulează, la art. 22^4 alin.

(7) (nou introdus) că autoritățile și instituțiile publice competente au obligația ca, din oficiu

sau la solicitarea unităților de poliție ori a oricărei persoane interesate, să pună în aplicare

măsuri de protecție urgente și specifice cu privire la minori, persoane cu dizabilități sau

persoane cu nevoi speciale, vizate de ordinul de protecție provizoriu.

Este de remarcat că această nouă reglementare se referă în mod specific la trei categorii

de grupuri vulnerabile, în cazul cărora se impune posibilitatea sesizării din oficiu și a

intervenției prompte a autorităților. Acest fapt constituie un progres important fiindcă

are potențialul de a garanta intervenția autorităților competente pentru anumite categorii

de persoane vulnerabile, incluzând minori și persoane cu dizabilități. Sunt generate,

într-o anumită măsură, premisele unei abordări intersecționale. Considerăm că sfera de

aplicare a acestei prevederi ar trebui să fie extinsă explicit, pentru a putea trata cu aceeași

diligență și alte situații de vulnerabilitate. Relevante pentru identificarea grupurilor celor

mai vulnerabile sunt Recomandările nr. 28 și nr. 33, în care Comitetul CEDAW a

confirmat că discriminarea împotriva femeilor a fost inextricabil corelată de alți factori.

Jurisprudența Comitetului a subliniat că, printre acești factori, se numără: „originea

etnică, culoarea pielii, apartenența la o minoritate, statutul marital, maternitatea, vârsta,

apartenența la mediul rural sau urban, starea de sănătate, infectarea cu HIV/SIDA,

dizabilitatea, proprietatea, orientarea sexuală sau identitatea de gen, analfabetismul,

statutul de refugiat, solicitant de azil sau apatrid, privarea de libertate, statutul de

lucrătoare sexual sau de victimă a traficului de persoane, statutul de casnică, situațiile de

conflict armat sau izolare geografică, stigmatizarea femeilor care luptă pentru drepturile

lor.” Dat fiind că femeile se confruntă cu forme variate și intersectate de discriminare,

fapt care are un impact agravant, Comitetul apreciază că violența de gen poate afecta

femeile și fetele în mod diferit și într-un grad diferit, iar acest lucru constrânge statele să

adapteze reacțiile legislative și politice în mod corespunzător.

Implementarea acestor progrese legislative rămâne, totuși, problematică fără o pregătire

corespunzătoare cu privire la fenomenul violenței pe criterii de gen a personalului care

gestionează cazurile de violență la toate nivelurile (poliție, asistenți sociali, medici,

justiție). În plus, pe termen lung, sunt indispensabile măsuri care să abordeze cauzele

profunde ale fenomenului, prin intermediul formării specifice domeniului.

O prevedere importantă privind accesul la justiție al victimelor violenței în familie se află în

art. 199 din Noul Codul Penal (Titlul I: Infracțiuni contra persoanei, Capitolul III: Infracțiuni

săvârșite asupra unui membri de familie) care reglementează expres infracțiunea de violență

în familie și dispune la alin. (1) că, dacă faptele prevăzute la art. 188 (omorul), art. 189

108

(omorul calificat), art. 193 (lovirea sau alte violențe), art. 194 (vătămarea corporală), art. 195

(lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte) sunt săvârșite asupra unui membru de familie,

maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentru acestea se majorează cu o pătrime. Pentru

infracțiunile enumerate, violența în familie are caracter agravant.

Problema împăcării părților și retragerii plângerii prealabile

Alin. (2) al art. 195 din Codul Penal stipulează că, în cazul infracțiunilor prevăzute de art.

193 (lovirea sau alte violențe) și art. 196 (vătămarea corporală din culpă), săvârșite asupra unui

membru de familie, acțiunea penală poate fi pusă în mișcare și din oficiu. Articolul mai adaugă

că, pentru aceste situații, împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Această ultimă prevedere a generat dezbateri la nivelul instanțelor privind modul în care trebuie

aplicate creând premisele unei jurisprudențe neunitare. Unele instanțe au reținut că, în general,

împăcarea părților va duce la oprirea procesului penal, în cazul faptei de loviri sau alte violențe

săvârșite asupra unui membru de familie. Altele au reținut că împăcarea ar avea efecte asupra

procesului doar dacă acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu (lucru posibil în cazul

faptei de loviri sau alte violențe și doar dacă victima este un membru de familie). Divergența

a fost generată, în principal, de faptul că împăcarea înlătură răspunderea (și, astfel, duce la

oprirea procesului) doar dacă legea prevede expres această posibilitate. Dar ea nu era prevăzută

expres decât în cazul în care punerea în mișcare a acțiunii penale, pentru loviri săvârșite asupra

unui membru de familie, s-a făcut din oficiu. Astfel, era neclar ce se întâmpla când acțiunea

penală a fost pornită în baza unei plângeri prealabile a victimei. Pentru a pune capăt acestei

divergențe, a fost necesar un recurs în interesul legii (RIL), adoptat recent și publicat în

Monitorul Oficial nr. 477 din 12 iunie 2019.

Prin acest RIL, Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a decis că persoanele cercetate penal

pentru violență în familie vor fi în continuare cercetate penal chiar dacă intervine împăcarea cu

victima care a formulat plângerea prealabilă. Deși împăcarea ar putea conduce la încetarea

procesului penal în anumite cazuri, acest lucru nu se aplică în situațiile prevăzute de art.

199 NCP. Chiar dacă are loc împăcarea (după ce victima a făcut plângere), inculpatul va fi

cercetat în continuare, putând fi condamnat pentru comiterea infracțiunii de violență în familie.

Totuși, se impun a fi făcute două precizări, rezultate dintr-o interpretare per a contrario. În

primul rând, inculpatul poate fi exonerat de răspundere dacă intervine retragerea plângerii

prealabile (nu împăcarea), atunci când aceasta a fost modalitatea punere în mișcare a acțiunii

penale cu privire la o faptă de loviri sau alte violențe săvârșită asupra unui membru de familie.

În al doilea rând, în procesele având ca obiect violența în familie, cercetarea penală poate înceta

și ca urmare a împăcării dacă și numai dacă a avut loc o sesizare din oficiu și nu ca urmare a

depunerii unei plângeri din partea victimei. Împăcarea va avea efecte asupra procesului

penal când acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu. ICCJ a reținut că, într-o astfel de

situație, împăcarea va determina „încetarea procesului penal”.

109

Pe scurt „pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe săvârșită asupra unui membru de

familie [...], atunci când acțiunea penală a fost pusă în mișcare la plângerea prealabilă a

persoanei vătămate, încetarea procesului penal poate fi dispusă numai ca efect al retragerii

plângerii prealabile și nu ca efect al împăcării”117. Considerăm că acest RIL era necesar,

dar, raportat la Recomandările CEDAW și la prevederile Convenției de la Istanbul,

considerăm că aceste clarificări rezolvă doar incidental, nu substanțial problema de fond.

Date relevante privind accesul la justiție al victimelor violenței domestice

Raportul de monitorizare din 2018 a stadiului implementării Planului general de acțiuni pentru

implementarea Strategiei naționale în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați pentru

perioada 2014-2017 pentru Pilonul Prevenirea și Combaterea Violenței Domestice subliniază

că un indicator relevant pentru fenomenul violenței domestice îl reprezintă numărul de inculpați

trimiși în judecată în cauze care au avut ca obiect fapte ce se circumscriu cazuisticii violenței

domestice, conform datelor furnizate privind activitatea desfășurată de Ministerul Public în anii

2012-2018. În anul 2018, din datele statistice preliminare din Raport rezultă că un număr de

1360 de inculpați au fost trimiși în judecată, precum și un număr de 1647 de victime ale

violenței domestice la nivel național. Pentru a evita subreprezentarea spețelor având ca obiect

situații de violență pe criterii de gen sunt necesare, pe de o parte, coerența legislației care

acoperă acest fenomen social și, pe de altă parte, formarea adecvată a persoanelor din instituțiile

implicate direct în soluționarea lor.

Un alt element important care reiese cu claritate din toate datele Raportului menționat

este că, în ce privește violența domestică, minorele și minorii alcătuiesc și rămân cel mai

vulnerabil grup. Acest lucru impune generarea unor instrumente de politici publice care

să abordeze în mod specific acest fenomen. De asemenea, strategia din domeniul egalității

de șanse și de tratament, pentru ambii piloni care o alcătuiesc, trebuie corelată cu

strategiile și reglementările exprese care vizează alte două fenomene sociale grave unde

minorele (și minorii) sunt cele mai expuse victime: traficul de ființe umane și prostituția

forțată.

Partea a III-a

Egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați în domeniul educației, sănătății

și participării la viața publică

Gruparea acestor trei domenii în cadrul analizei se datorează mai puțin eventualelor corelații

dintre ele, cât unei trăsături problematice comune sub aspect legislativ. Dacă domeniul egalității

de șanse și de tratament pe piața muncii și cel al combaterii violenței sunt vast reglementate, în

117 Decizia nr.11 în dosarul nr.198/1/2019.

110

domeniile incluse în această secțiune, integrarea dimensiunii de gen în reglementările specifice

acestor domenii are caracter relativ redus și incipient.

3.2.4. Egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați în domeniul educației

Educația are un rol pivotal și transformator în consolidarea și promovarea drepturilor omului și

valorilor democratice, fiind o cale către a asigura o egalitate de șanse și de tratament efectivă

între femei și bărbați. După adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului, dreptul la

educație a fost general recunoscut ca drept fundamental. În același timp, egalitatea de șanse

între femei și bărbați este indisolubil legată de dreptul universal la educație, iar acest lucru

implică necesitatea unei abordări centrate pe drepturi, astfel încât toate elevele și toți elevii nu

numai să încheie ciclurile de educație, dar să aibă și șanse egale ulterioare ca urmare a

completării acestora118. Viziunea aceasta este reflectată de instrumente internaționale și

regionale cu caracter obligatoriu, care generează pentru Statele părți angajamentul de a

respecta, proteja și garanta, prin măsuri legislative: accesul, tratamentul egal și șansele egale

dintre femei și bărbați, respectiv dintre fete și băieți, la toate nivelurile educaționale.

Angajamente similare, însoțite de recomandări concrete de implementare, sunt reiterate în

cadrul unor strategii și instrumente politice fără caracter obligatoriu.

În Tabelul L6 am enumerat cele mai relevante documente obligatorii și neobligatorii

internaționale și regionale, precum și normele naționale specifice din sfera asigurării egalității

de șanse între femei și bărbați, respectiv între fete și băieți în domeniul educației.

118 Cadrul de Acţiune pentru Educație 2030.

111



Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW) – (art. 10 și art. 14)

Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale (art. 13)

Recomandarea generala nr. 36 din 27 noiembrie 2017 privind dreptul fetelor și femeilor la educație

Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități (art. 24)

Convenția ONU cu privire la drepturile copilului (art. 28)

Cadrul de Acțiune pentru Educație 2030 adoptat în 2015 în cadrul UNESCO

Declarația și Platforma de Acțiune de la Beijing

Cadrul de Acțiune Dakar adoptat în cadrul Forumului mondial privind educația în 2000


Consiliul Europei

Convenția Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenței împotriva femeilor şi a violenței domestice (Convenția de la Istanbul)

– (art. 14)

Strategia pentru egalitate de gen a Consiliului Europei 2018-2021

Recomandarea Consiliului Europei privind integrarea dimensiunii de gen în educație (2007)

Uniunea Europeană

Angajamentul strategic pentru egalitatea dintre femei și bărbați (2016-2019)

Cadrul strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale (ET2020)

112

Tabelul L6: – Documente legislative și nelegislative pentru egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați în domeniul educației

Declarația cu privire la promovarea cetățeniei și a valorilor comune ale libertății, toleranței și nediscriminării prin educație (adoptată la Paris, în

2015)

Rezoluția Parlamentului European din 9 septembrie 2015 referitoare la capacitarea fetelor prin educație în UE


Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați – Cap. III – art. 14 și 15

O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare

113

Aspecte generale

Comparând cele două tabele, observăm că reglementările interne din sfera egalității de

gen în educație sunt restrânse atât cantitativ, cât și cu privire cu privire la obiectul de

reglementare. În legislația națională, problematica de gen a fost abordată pentru

domeniul educației doar în legea specială și în legislația combaterii discriminării și doar

pentru chestiuni de bază. Dezvoltarea cadrului normativ al egalității de gen în domeniul

educației este necesară din cel puțin trei motive.

În primul rând, modul în care este abordată egalitatea de gen în educație se repercutează asupra

altor sfere ale vieții publice precum piața muncii, justiția, sănătatea, precum și în viața privată.

Stereotipurile de gen necontracarate în plan educațional se perpetuează și pot degenera în

violență de gen119. Ele pot, de asemenea, menține, un nivel crescut de toleranță față de

inegalitățile sistemice, practicile vătămătoare și discriminări pe criteriul de sex în toate sferele

vieții sociale.

În al doilea rând, în baza instrumentelor internaționale enumerate, atât cele cu caracter normativ

și obligatoriu, cât și cele de natură politică, rezultă angajamente pentru statele membre

constând, între altele, în adoptarea unor măsuri legislative în sfera educației, care să abordeze

impedimentele variate în calea egalității de gen în acest domeniu, nu doar temele corelate

discriminării.

În al treilea rând, domeniului educației este consemnat explicit ca prioritar în Strategia

naţională privind promovarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați și

prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021: „În cadrul acestui

document strategic, educaţia a fost apreciată ca fiind unul dintre domeniile prioritare de

intervenţie pentru promovarea unei societăţi axate pe respectarea drepturilor omului şi

susţinerea diversităţii”. Strategia a relevat faptul că, dincolo de intervenţii legislative punctuale,

combaterea discriminării de gen per ansamblu este condiţionată de existenţa unui sistem

educativ favorabil egalităţii de şanse și de tratament între femei și bărbați. Obiectivul general

pentru această arie de intervenţie a fost introducerea perspectivei de gen în educaţie. Mai

precis, Strategia menționează ca indicator pentru acest obiectiv o măsură cu caracter

legislativ: adoptarea unui ordin al ministrului educației naționale privind includerea în

curricula școlră a unor noțiuni privind violența de gen și egalitatea de gen.

Reglementarea acestei măsuri are virtutea de a alinia sistemul de educație național la standarde

internaționale și europene, prevăzute de documentele relevante în domeniu. Menționăm câteva

dintre cele mai importante:

- Art. 10 lit. (a) din Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de

discriminare împotriva femeilor (CEDAW) dispune că: eliminarea tuturor

119 A se vedea Strategia Consiliului Europei pentru Egalitate de Gen (2018-2023) și Simone

Cusack, Eliminating Judicial Stereotyping. Equal Justice for Women in Gender-based Violence Cases (Raport

transmis către Oficiul Înaltului Comisar pentru Drepturile omului la 9 iunie 2014).

114

stereotipurilor privind rolul bărbaților si al femeilor la toate nivelurile și în cadrul

tuturor formelor de învățământ contribuie la eradicarea tuturor formelor de

discriminare pe criteriul de sex și poate fi realizată prin revizuirea manualelor si

curriculei, precum și prin adaptarea corespunzătoare a metodelor pedagogice. Aceeași

viziune este reiterată de Recomandarea generală nr. 36 din 27 noiembrie 2017

privind dreptul fetelor și femeilor la educație.

- Declarația de la Beijing solicită statelor părți să adopte urgent acțiuni care să elimine

orice discriminare împotriva femeilor și fetelor, iar Platforma de Acțiune Beijing

cuprinde recomandări concrete în cadrul Obiectivului Strategic B12, între care se

regăsește și revizuirea manualelor și a curriculei.

- Recomandarea Consiliului Europei privind integrarea dimensiunii de gen în educație

(2007) reunește un număr consistent de obiective, între care:

o Încurajarea cadrelor didactice să analizeze, să contrazică și să elimine

stereotipurile sexiste conținute de manuale și alte materiale de studiu (punctul

30);

o Încurajarea fetelor și băieților de a explora varietatea rolurilor sociale, a

activităților și a domeniilor de studiu, de a avea acces egal în aprofundarea

oricărei discipline studiate și la aceleași experiențe de învățare (punctul 35);

o Statele membre trebuie să se asigure că nu este utilizat un limbaj cu caracter

sexist în materialele de studiu sau în procesul educațional și să-și asume

responsabilitatea privind integrarea dimensiunii de gen în educație.

- Convenția de la Istanbul conține prevederi privind educația, astfel încât

reglementările din acest domeniu și implementarea lor să contribuie la eradicarea

tuturor formelor de violență pe criterii de gen împotriva femeilor și fetelor. Art. 14

dispune că statele părți vor face, acolo unde este cazul, demersurile necesare pentru

a include material didactic pe probleme precum egalitatea între femei şi bărbaţi,

rolurile de gen nestereotipe, respectul reciproc, rezolvarea non-violentă a conflictelor

în relaţiile interpersonale, violenţa de gen împotriva femeilor şi dreptul la integritate

personală, adaptate capacităţii în evoluţie a elevilor, în curriculumul formal şi la toate

nivelurile de educaţie.

- Prin Declarația cu privire la promovarea cetățeniei și a valorilor comune ale

libertății, toleranței și nediscriminării prin educație, adoptată la Paris, în 2015,

miniștrii statelor membre ale Uniunii Europene în domeniul educației și Comisarul

European responsabil pentru educație, cultură, tineret și sport au convenit să adopte

în plan legislativ și la nivelul politicilor publice măsuri menite să consolideze inter

alia egalitatea de gen în sfera educației.

115

Art. 14 alin. (2) din Legea nr. 202/2002 instituie obligația expresă pentru toate instituţiile de

învăţământ de toate gradele şi toţi furnizorii de servicii de formare şi de perfecţionare, autorizaţi

conform legii, de a include în programele naţionale de educaţie teme şi activităţi privind la

egalitatea de şanse și de tratament între femei şi bărbaţi. Complementar, art. 15 din Legea nr.

202/2002 subliniază rolul Ministerului Educației în:

- instruirea, pregătirea şi informarea corespunzătoare a cadrelor didactice, la toate

formele de învăţământ, public şi privat, pe tema egalităţii de şanse pentru femei şi

bărbaţi;

- promovarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați, în mod direct sau

prin intermediul organelor şi instituţiilor specializate din subordine, prin recomandări

privind realizarea cursurilor universitare, prin instrumente de evaluare a manualelor

şcolare, prin programe şcolare și ghiduri pentru aplicarea programelor şcolare care să

excludă aspectele de discriminare între sexe, precum şi modelele şi stereotipurile

comportamentale negative în ceea ce priveşte rolul femeilor şi al bărbaţilor în viaţa

publică şi familială;

- monitorizarea modului de respectare a principiului egalităţii de şanse şi de tratament

între femei şi bărbaţi, în activitatea curentă a unităţilor de învăţământ.

Prevederile cuprinse în Legea nr. 202/2002 și menționate mai sus, deși utile și necesare în

integrarea dimensiunii de gen în educație, nu sunt și suficiente pentru atingerea acestui

obiectiv. În absența unei viziuni globale coerente, acestea nu pot conduce prin ele însele

la eliminarea stereotipurilor, inegalităților, discriminării și, în general, a clivajelor de gen

din domeniul educației și nici la îndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor ce revin

României ca stat membru al ONU, Consiliului Europei și Uniunii Europene.

Până la momentul realizării prezentei analize, nu a fost încă adoptat ordinul de ministru

menționat ca indicator în Strategia naţională privind promovarea egalității de șanse și de

tratament între femei și bărbați și prevenirea și combaterea violenței domestice pentru

perioada 2018-2021. Adoptarea lui are, însă, caracter urgent.

În 2017, Comitetul CEDAW sublinia „lipsa de conștientizare pe probleme de gen în rândul

cadrelor didactice, care transmit frecvent o înțelegere stereotipă a rolurilor de gen, așa cum sunt

ele reflectate în manualele școlare, și faptul că aceste cărți nu dispun de informații despre rolul

istoric al femeilor, inclusiv al femeilor rome, și despre contribuția lor atât în cultura românească,

precum și în știință.” De aceea, Comitetul CEDAW recomanda statului român să accelereze

revizuirea manualelor școlare pentru eliminarea stereotipurilor discriminatorii pe criterii

de gen și etnice, să includă module obligatorii privind educația pe problemele de gen în

programele școlare și să ofere cadrelor didactice formare în domeniul egalității de gen.

De asemenea, Comitetul recomanda consolidarea formarii cadrelor didactice cu privire la

drepturile femeilor și egalitatea de gen.

www.poca.ro

Totodată, prin ratificarea CEDAW, România și-a asumat obligația de a asigura drepturi egale

pentru femei și bărbați în și prin educație. Art. 10 din CEDAW dispune că: Statele părți vor lua

măsurile corespunzătoare pentru a elimina discriminarea împotriva femeilor, cu scopul de a le

asigura drepturi egale cu cele ale bărbaților în ceea ce privește educația și, în special, pentru

a asigura, pe baza egalității între femei și bărbați:

a) aceleași condiții de orientare profesională, de acces la studii și la obținerea de

diplome în toate instituțiile de învățământ, atât în mediul rural, cât și în cel urban;

această egalitate trebuie să fie asiguraă în învățământul preșcolar, general, tehnic,

profesional și în învățământul tehnic superior, precum și în cadrul oricărui alt mijloc

de formare profesională;

b) accesul la aceleași programe, la aceleași examene, la un corp didactic cu o calificare

de același nivel și la școli și echipamente școlare de aceeași calitate;

c) [...]

d) aceleași oportunități de acces la burse și alte subvenții pentru studii;

e) aceleași oportunități de acces la programele de educație continuă, inclusiv la

programele de alfabetizare pentru adulți și la programele de alfabetizare speciale,

îndeosebi în vederea reducerii cât mai rapide a oricărei segregări în domeniul educației

între femei și bărbați;

f) reducerea abandonului școlar în rândul femeilor și organizarea de programe pentru

tinerele fete si pentru femeile care părăsesc școala înainte de finalizarea studiilor;

g) aceleași oportunități de participare la educație fizică și sport;

h) accesul la educație specială care contribuie la sănătatea și bunăstarea familială,

inclusiv informații și consiliere în sfera planificării familiale.

În principiu, sub aspect legislativ, aceste obligații sunt îndeplinite, prin reglementările exprese

care interzic orice fel de discriminare, inclusiv în domeniul educației, cuprinse atât în O.u.G nr.

137/2000, precum și prin prevederile legii speciale. Art. 14 alin. (1) din Legea nr. 202/2002

interzice orice formă de discriminare bazată pe criteriul de sex în ceea ce priveşte accesul

femeilor şi bărbaţilor la toate nivelurile de instruire şi de formare profesională, inclusiv

ucenicia la locul de muncă, la perfecţionare şi, în general, la educaţia continuă. Alin. (4)

stipulează că restricţionarea accesului unuia dintre sexe în instituţii de învăţământ publice sau

private se face pe criterii obiective, anunţate public, în conformitate cu prevederile legislaţiei

din domeniul combaterii discriminării. Totodată, art. 14. Alin. (5) interzice în mod expres să

http://www.poca.ro/

www.poca.ro

se solicite candidatelor, la orice formă de învăţământ, să prezinte un test de graviditate şi/sau

să semneze un angajament că nu vor rămâne însărcinate sau că nu vor naşte pe durata studiilor.

Urmărind cadrul juridic din România, observam ca doua teme par a avea la acest moment o

vizibilitate mai mare, sub aspect legislativ, în sfera educației. Prima este combaterea

discriminarii iar a doua este o problema în curs de rezolvare privind modificarea manualelor

școlare. Totuși, problemele privind egalitatea de gen în educație care pot face obiectul unor

reglementari sunt mult mai numeroase și nu pot fi soluționate exclusiv prin campanii de

informare.

Un prim aspect, accentuat atât de CEDAW, cât și de Cadrul de Acţiune pentru Educație 2030

este accesul la educație al fetelor din zone marginalizate și considerarea vulnerabilităților

intersecționale în procesul legislativ în domeniul educației. Preambulul CEDAW subliniază că

„în situaţii de sărăcie, femeile au cel mai limitat acces la educaţie, alimentaţie, servicii medicale,

pregătire profesională, precum şi la angajarea în muncă. Cadrul de Acţiune pentru Educație

2030 împărtășește această viziune subliniind că există factori care afectează în mod

disproporționat participarea fetelor și a femeilor, împiedicându-le exercițiul plenar al dreptului

fundamental la educție. Printre acești factori se enumeră: obstacolele care decurg din

apartenența la o categorie defavorizată sau la un grup marginalizat; sărăcia extremă;

stereotipurile de gen prezente în curricula, manuale și în activitatea educațională; violența

împotriva fetelor și femeilor în școală și în afara ei; limitările structurale și ideologice în cazul

implicării în medii academice și vocaționale dominate de bărbați. CEDAW reglementează

obligația statelor părți de a lua toate măsurile corespunzătoare, inclusiv în plan legislativ

pentru a asigura aplicarea dispoziţiilor acestei Convenţii femeilor din zonele rurale,

femeilor rome și femeilor din medii marginalizate.

Al doilea aspect, recomandat ca direcție prioritară de lucru (Raportul comun al Comisiei și

Consiliului din 2015 privind progresul în implementarea Cadrului strategic ET 2020 pentru

cooperare europeană în educație și formare) este clivajul privind opțiunile de studiu între fete

și băieți și promovarea unei abordări mai echilibrate în acest sens, inclusiv prin măsuri

legislative. UE a urmărit în mod special segregarea din domeniul tehnologic. De asemenea,

Comitetul CEDAW recomanda statului român, în 2017, prioritizarea eliminării stereotipurilor

tradiționale și a barierelor structurale care ar putea descuraja fetele să se înscrie în domenii de

studiu tradiționale dominate de bărbați, cum ar fi știința și tehnologia și să intensifice eforturile

de a oferi fetelor consiliere în carieră cu privire la domeniile de activitate netradiționale.

Egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați în mediul științific și universitar

O problemă importantă semnalată la nivel european este garantarea egalității de șanse și de

http://www.poca.ro/

www.poca.ro

tratament între femei și bărbați, fiind o temă care se intersectează cu sfera relațiilor de muncă,

domeniul educației și problematica accesului echilibrat la funcții de conducere.

Rezoluția Parlamentului European referitoare la carierele femeilor în mediul științific și

universitar și „plafoanele de sticlă” susține că Statele membre ar trebui să adopte politici

privind practici mai bune în materie de recrutare și de angajare a oamenilor de știință și să

consolideze legislația aplicabilă în domeniu (cu măsuri afirmative și sancțiuni exprese). În

pofida eforturilor existente de a promova egalitatea de gen și șansele egale, femeile încă se

confruntă cu un acces inegal la posturile de cercetare. Carierele academice ale femeilor sunt în

continuare marcate semnificativ și de o puternică segregare verticală, numai un procent foarte

mic de femei ocupând cele mai înalte poziții academice.

„Plafonul de sticlă” poate fi definit ca una dintre barierele cu care se confruntă femeile,

împiedicându-le să ajungă în poziții de conducere în domeniul științific, universitar și

profesional. Deși au existat unele evoluții pozitive pentru cercetătoarele europene și

participarea acestora a crescut mai rapid decât cea a bărbaților în ultimii ani, numărul lor este

încă semnificativ mai mic decât al cercetătorilor. Motivele pentru această situație sunt

numeroase și complexe și nu vor fi detaliate în cadrul acestei secțiuni, dar se impune să reluăm

trei elemente.

În primul rând, fetele devin mai puțin interesate de materiile din școli din domeniile științifice

și tehnice, fiind puțin probabil ca ele să ajungă să urmeze o specializare în domeniul științific

în învățământul superior. În al doilea rând, femeile care lucrează în cercetare, ca și în toate

celelalte domenii, sunt obligate să își asume și o parte mai mare a obligațiilor de creștere a

copiilor sau de familie decât colegii lor bărbați. În al treilea rând, se acordă puțină atenție

integrării dimensiunii de gen în programele de cercetare naționale sau în includerea unor

prevederi referitoare la egalitatea de gen în cadrul juridic din domeniul cercetării. Acest

lucru este reflectat și de ultima ordonanță, O.u.G. privind activitatea de cercetare-

dezvoltare și inovare și pentru modificarea unor acte normative.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro

Concluzii preliminare

Normele interne privind egalitatea de gen în domeniul educației sunt concentrate în art. 14 și

15 din Legea nr. 202/2002 și reglementează, în principal, interzicerea oricărei discriminări pe

criteriul de sex în educație și rolul ministerului de resort în promovarea, implementarea și

monitorizarea principiului egalității de gen în acest domeniu. Caracterul minimal actual al

reglementărilor contrastează cu declarația din Strategia națională privind promovarea

egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați și prevenirea și combaterea violenței

domestice pentru perioada 2018-2021, caracterul prioritar al integrării dimensiunii de gen în

educație. Până la acest moment, nu a fost adoptat ordinul ministrului educației naționale

pentru includerea în curricula școlară a unor noțiuni privind violența de gen și egalitatea

de gen, deși este consemnat ca indicator al îndeplinirii obiectivelor strategiei în acest

domeniu. În consecință finalizarea revizuirii a manualelor școlare constituie principala

prioritate legislativă actuală în domeniu, necesară pentru aplicarea efectivă a principiului

egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați în sfera educației, dar și pentru

respectarea recomandărilor CEDAW și angajamentelor internaționale asumate de statul român.

Totodată, persistă anumite probleme, ce nu fac obiectul unor reglementări exprese și nici nu

sunt suficient abordate la nivelul politicilor publice. În primul rând, vulnerabilitățile

intersecționale…... Astfel, accesul la educație al fetelor din mediul rural fetelor, al fetelor de

etnie romă și al celor care provin din medii marginalizate sau afectate de sărăcie este extrem de

redus. În al doilea rând, clivajul dintre fete și băieți cu privire la opțiunile de specializare nu

sunt abordate prin măsuri afirmative, ajungând să consolideze segregarea corespunzătoare pe

piața muncii.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro

3.2.5 Egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați în domeniul sănătății

Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor

(CEDAW) dispune că statelor părți le revine obligația de a elimina discriminarea împotriva

femeilor prin măsuri de natură legislativă și politică, inclusiv în domeniul sănătății. Mai precis,

art. 21 din CEDAW stabilește că statele vor lua toate măsurile necesare pentru eliminarea

discriminării față de femei în domeniul sănătății și pentru a asigura, pe baza principiului

egalității, accesul acestora la serviciile medicale, inclusiv la planificare familială. Alin. (2) al

aceluiași articol prevede că statele vor asigura pentru femei în timpul gravidității, la naștere și

după naștere servicii corespunzătoare și, dacă este cazul, gratuite.

În mod corespunzător, atât O.u.G. 137/2000 (în Secțiunea a II-a privind Accesul la serviciile

publice administrative și juridice, de sănătate, la alte servicii, bunuri și facilități), cât și Legea

nr. 202/2002 (în Capitolul III privind egalitatea de șanse și de tratament în ceea ce privește

accesul la educație, la sănătate, la cultură și la informare) conțin prevederi care interzic expres

discriminarea în domeniul sănătății.

Art. 16 din Legea nr. 202/2002 dispune că este interzisă orice formă de discriminare bazată pe

criteriul de sex în ceea ce privește accesul femeilor și bărbaților la toate nivelurile de asistență

medicală, la programele de prevenire a îmbolnăvirilor și de promovare a sănătății. Art. 29 din

Capitolul IV despre Drepturile pacientului la tratament și îngrijiri medicale din Legea nr.

46/2003 privind drepturile pacientului, completează garanțiile legislative privind

nediscriminarea și stipulează că: în cazul în care furnizorii sunt obligați sa recurgă la selectarea

pacienților pentru anumite tipuri de tratament care sunt disponibile în număr limitat, selectarea

se face numai pe baza criteriilor medicale.

Toate aceste dispoziții asigură o bază normativă clară, specifică și utilă pentru egalitatea

de șanse și de tratament între femei și bărbați în domeniul medical. Cu toate acestea, sunt

cel puțin patru situații care pot conduce la discriminare împotriva femeilor și la

perpetuarea inegalităților de gen, în absența unor reglementări sau a unor politici care să

le abordeze în mod specific:

(1) accesul la servicii medicale al femeilor și fetelor provenind din medii

marginalizate sau din mediul rural;

(2) includerea diferențelor specifice de gen în norme exprese;

(3) accesul la servicii medicale al victimelor violenței pe criterii de gen;

(4) accesul la servicii specifice sănătății sexuale și reproductive.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro

Accesul la servicii medicale al femeilor și fetelor provenind din medii marginalizate sau din mediul rural

Femeile rome, femeile cu dizabilitați, femeile migrate, femeile care traiesc cu HIV/SIDA,

femeile în vârsta și femeile care traiesc pe strada au un acces mult mai redus la servicii de

îngrijire medicala, în special în zonele rurale unde serviciile medicale pot lipsi. Comitetul

CEDAW sublinia acest lucru în Observațiile finale privind rapoartele periodice combinate 7

și 8 ale României.

În conformitate cu Recomandarea sa generală nr. 24 (1999) privind femeile și sănătatea,

Comitetul recomanda ca România sa adopte măsuri legislative și nelegislative care să asigure

accesul la servicii de îngrijire medicală accesibile și de calitate pentru femeile aparținând

grupurilor vulnerabile sau marginalizate, inclusiv servicii medicale privind sanatatea

sexuala și reproductiva, în special în zonele rurale și pentru: femei însarcinate, femei în vârsta,

femei cu dizabilitați, femei migrate și femei rome.

Integrarea diferențelor specifice de gen în norme exprese privind serviciile medicale

Recomandarea CM/Rec(2008) privind integrarea diferențelor de gen în politicile de sănătate

arata ca varietatea de factori care generează diferențe între sănătatea bărbaților și femeilor

trebuie abordată în politici și reflectată în legislația statelor membre. Recomandarea mai arata

ca, pe lângă factorii de natură biologică, normele sociale au un impact diferit asupra stării de

sănătate sau asupra accesului la servicii medicale pentru femei și pentru bărbați. În domeniul

sănătății este de importanță fundamentală să fie conștientizată distincția dintre „sex” și

„gen”, cu toate diferențele ce decurg de aici. În plus, abuzurile sexuale asupra femeilor și

violența pe criterii de gen afectează în mod disproporționat femeile și fetele în toate statele și

la toate nivelurile sociale. Accesul la servicii medicale în aceste cazuri este esențial.

Din acest punct de vedere, două măsuri adoptate de România și consacrate prin norme exprese

abordează în mod direct probleme specifice de gen. Primul este Programul de screening pentru

cancerul de col uterin adoptat de Ministerul Sănătății. Al doilea este adoptarea Proiectului de

lege privind reglementarea marketingului înlocuitorilor laptelui matern și promovarea

alăptării. Schimbările preconizate în cadrul Notei de fundamentare120 a proiectului sunt:

armonizarea legislației interne cu legislația Uniunii Europene și ameliorarea unor probleme de

120 A se vedea Nota de fundamentare a Legii privind reglementarea marketingului înlocuitorilor laptelui matern

şi promovarea alăptării, accesibilă online la adresa: http://www.ms.ro/wp-content/uploads/2019/09/Nota-de-

fundamentare-legea-laptelui-matern.pdf.

http://www.poca.ro/

http://www.ms.ro/wp-content/uploads/2019/09/Nota-de-fundamentare-legea-laptelui-matern.pdf


www.poca.ro

sănătate publică precum îmbunătățirea nutriției copilului și scăderea riscului de apariție a

obezității. Nota de fundamentare mai precizează: „Codul Internațional de Marketing al

Substituenților de Lapte Matern, elaborat de către Organizația Mondială a Sănătății și UNICEF,

a fost adoptat, cu titlu de recomandare, la a 34-a ediție a Adunării Mondiale a Sănătății, prin

Rezoluția nr. 34.22 din 21 mai 1981. România are o obligație principială și politică atât de a

prelua în legislația internă principiile Codului Internațional de Marketing al Substituenților de

Lapte Matern, cât și de a le implementa și de a atinge astfel obiectivele acestuia. Totodată,

Convenția cu privire la drepturile copilului stipulează la art. 24 pct. 2 lit. e), obligația statelor

părți de a lua măsurile corespunzătoare pentru asigurarea că toate segmentele societății, în mod

deosebit părinții și copiii, sunt informate, au acces la educație și sunt sprijinite în folosirea

cunoștințelor de bază despre sănătatea și alimentația copilului, despre avantajele alăptării.

Prevederea menționată este întărită de art. 43 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 272/2004 privind

protecția și promovarea drepturilor copilului, cu modificările ulterioare.”121

Accesul la servicii medicale al victimelor violenței pe criterii de gen

În amendamente aduse Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței

domestice prin Legea nr. 174/2018, s-au adoptat o serie de reglementări concrete, specifice

și cuprinzătoare, care să garanteze accesul victimelor violenței domestice la servicii

medicale corespunzătoare. Cu toate acestea, încă persistă problema implementării efective.

Art. 6 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, enumeră drepturile victimelor violenței

domestice, între care lit. D) include accesul la servicii de asistență medicală gratuită. Art. 9

alin. (2) stabilește în sarcina Ministerului Sănătății obligația de a elabora instrucțiuni pentru a

se asigura de faptul că medicii de familie și medicii specialiști din sistemul de sănătate public

sau privatnotează în fișa pacientului suspiciunile de violență domestică. Art. 13 alin. (1)

stabilește în sarcina autorităților administrației publice locale, obligația de a lua măsuri

specifice. Lit. H) obligă aceste autorități să suporte, din bugetul local, în cazurile de violență

domestică constatate în urma luării în evidență a victimei de către serviciile publice de asistență

socială, cheltuielile cu întocmirea actelor juridice, precum și cele necesare pentru obținerea

certificatelor medico-legale pentru victimele violenței domestice. Lit. H^1) obligă aceleași

autorități să suporte, din bugetul local, în cazurile de violență domestică constatate în urma

luării în evidență a victimei de către serviciile publice de asistență socială, cheltuielile cu

asistenţa medicală a victimelor violenţei domestice care nu sunt asigurate medical. Art. 17 alin.

(2) dispune că adăposturile asigură gratuit, pe o perioadă determinată, asistenţă familială atât

121 Idem.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro

victimei, cât şi minorilor aflaţi în îngrijirea acesteia, protecţie împotriva agresorului, asistenţă

medicală şi îngrijire, hrană, cazare, consiliere psihologică şi consiliere juridică, potrivit

instrucţiunilor de organizare şi funcţionare elaborate de autoritate. Alin. (6) al aceluiași articol

obligă toate adăposturile să încheie o convenţie de colaborare cu un spital sau cu altă unitate

sanitară, care să asigure îngrijirea medicală şi psihiatrică. Ultima modificare din 2018 adaugă

la art. 21^2 și prevederea că centrele integrate de urgenţă în caz de violenţă sexuală asigură

examinarea medicală şi medico-legală, asistenţă posttraumatică şi consiliere pentru victimele

violenţei sexuale.

Este foarte important că, în baza ultimelor amedamente, refuzul primirii în adăpost ori refuzul

de a acorda, la solicitarea motivată a asistentului social, îngrijire medicală gratuită celui aflat în

suferinţă vizibilă, pentru înlăturarea consecinţelor violenţelor constituie contravenție (dacă

potrivit legii penale nu întrunește elementele unei infracţiuni) și se sancţionează cu amendă

între 1.000 lei şi 5.000 lei. Reglementarea acestei contravenții și adoptarea unei sancțiuni

exprese funcționează drept granție pentru accesul la servicii medicale a victimelor

violenței domestice. Existența unor norme specifice în acest domeniu constituie un progres

substanțial care aliniază legislația internă la standardele juridice fixate de Convenția de la

Istanbul, dar și la recomandări importante în domeniu, precum Recomandarea CM/Rec(2008)

privind integrarea diferențelor de gen în politicile de sănătate.

Sănătatea sexuală și reproductivă

O problemă importantă semnalată de Observațiile finale ale Comitetului CEDAW privind

rapoartele periodice combinate 7 și 8 ale României în 2017 se încadrează în sfera sănătății

reproductive. Comitetul CEDAW își exprima îngrijorarea în legătură cu:

- refuzul profesioniștilor din domeniul sanatații și al spitalelor de a efectua avorturi

medicale;

- întreruperea finanțarii pentru furnizarea contraceptivelor gratuite înca din 2013;

- lipsa de conștientizare în rândul populației adulte cu privire la mijloacele moderne

de contracepție.

Recomandarile Comitetului CEDAW vizau adoptarea unor politici și a unor masuri legislative

care sa soluționeze în mod efectiv problemele semnalate și care:

- sa asigure accesul liber și adecvat la serviciile privind avortul legal și post-avort;

- sa garanteze ca instituțiile competente nu refuza avortul în scop medical;

http://www.poca.ro/

www.poca.ro

- sa creasca gradul de conștientizare cu privire la mijloacele de contracepție și la

drepturile din sfera sanatații reproductive;

- sa garanteze disponibilitatea și accesibilitatea tuturor formelor moderne de

contracepție pentru toate femeile și fetele, inclusiv pentru cele din grupurile

dezavantajate.

În legislația actuală, Noul Cod Penal (Legea nr. 286/2009) stipulează la art. 201 alin (7) că nu

se pedepsește femeia însărcinată care își întrerupe cursul sarcinii. Mențiunea este importantă

întrucât elimină cu claritate orice dezbatere asupra legalității acestei teme. Normele în vigoare

în România prevăd că avortul „la cerere” este permis până la 14 săptămâni (art. 201 alin. 1),

iar avortul în scop medical este permis până la 24 de săptămâni (art. 201 alin. 6).

În situația tinerelor sub 16 ani, Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii dispune

că acestea trebuie însoțite de către unul din părinți sau de reprezentantul legal pentru a-și

exprima consimțământul informat pentru avort. În practică, pentru pacienții sub 18 ani este

necesar consimțământul părinților în toate cazurile.122

Art. 22 din Noul Cod de Deontologie Medicală al Colegiului Medicilor din România prevede

că atât refuzul acordării serviciilor medicale, cât și abandonarea unui pacient care necesită

servicii de urgență sau care se află în pericol (fără asigurarea că acesta a fost preluat de o altă

unitate medicală) sunt contrare principiilor fundamentale ale exercitării profesiei de medic.

Refuzul de a practica avortul în scop medical intră sub incidența acestei prevederi. Trebuie

specificat că din perspectiva CEDAW, a nega dreptul femeilor la întreruperi de sarcină în

condiții sigure constituie un act de violență împotriva femeilor. Prin urmare, pentru a

implementa în mod adecvat atât legislația internă, cât și normele europene și internaționale,

deopotrivă în litera și în spiritul lor, este necesară modificarea cadrului legislativ intern prin

stipularea unor sancțiuni clare aplicabile personalului medical care refuză să efectueze

întreruperi de sarcină în scop medical. În același timp, sunt necesare: armonizarea normelor

deontologice și formarea inițială a medicilor în care să se regăsească elementele practice pentru

acordarea serviciului de întrerupere de sarcină prin metode sigure.

În Tabelul L7, am centralizat principalele documente legislative și nelegislative pentru

egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați în domeniul sănătății.

122 Raport de cercetare - Refuzul la Efectuarea Avortului la Cerere în România 2019, Centrul FILIA și Centrul

Euroregional pentru Inițiative Publice – ECPI.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW) (art. 21)

Recomandarea generala a CEDAW nr. 24 (1999) privind femeile și sanatatea

Observațiile finale ale Comitetului CEDAW privind rapoartele periodice combinate 7 și 8 ale României în 2017

Codul Internațional de Marketing al Substituenților de Lapte Matern, elaborat de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi UNICEF, adoptat

cu titlu de recomandare, la a 34-a ediție a Adunării Mondiale a Sănătății Rezoluţia nr. 34.22 din 21 mai 1981

Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului (art. 24)

Recomandarea Comisiei Europene CM/Rec(2008) privind integrarea diferențelor de gen în politicile de sanatate


Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați, republicată, cu modificările și completările ulterioare (în Capitolul

III privind egalitatea de șanse și de tratament în ceea ce privește accesul la educație, la sănătate, la cultură și la informare)

O.G. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată (în Secțiunea a II-a privind Accesul la serviciile publice

administrative și juridice, de sănătate, la alte servicii, bunuri și facilități)

Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului (art. 16)

Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare.”

http://www.poca.ro/

www.poca.ro

Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, republicată, cu modificările și completările ulterioare

Legea nr. 174/2018 privind modificarea şi completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie

Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal (art. 201)

Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările și completările ulterioare

Noul Cod de Deontologie Medicală al Colegiului Medicilor din România (art.22)

Tabelul L7: Documente legislative și nelegislative pentru egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați în domeniul sănătății

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 127

3.2.6. Egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați în participarea la viața

politică și publică

Egalitatea de șanse dintre femei și bărbați în ocuparea funcțiilor și demnităților publice este

garantată expres de art. 16 alin. (3) din Constituția României. De asemenea, Legea nr. 202/2002

conține reglementări exprese privind echilibrul de gen în viața politică și publică în Capitolul IV

privind Egalitatea de șanse între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte participarea la luarea

deciziei. Art. 21 alin. (1) dispune că instituţiile şi autorităţile publice centrale şi locale, civile şi

militare, unităţile economice şi sociale, precum şi partidele politice, organizaţiile patronale şi

sindicale şi alte entităţi nonprofit, care îşi desfăşoară activitatea în baza unor statute proprii,

promovează şi susţin participarea echilibrată a femeilor şi bărbaţilor la conducere şi la decizie şi

adoptă măsurile necesare pentru asigurarea participării echilibrate a femeilor şi bărbaţilor la

conducere şi decizie. Aceste prevederi se aplică şi pentru nominalizarea membrilor şi/sau

participanţilor în orice consiliu, grup de experţi şi alte structuri lucrative manageriale şi/sau de

consultanţă.

Conform art. 22, pentru realizarea în fapt a egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi,

instituţiile şi autorităţile publice centrale şi locale, structurile de dialog social, patronatele şi

sindicatele, partidele politice asigură reprezentarea echitabilă şi echilibrată a femeilor şi bărbaţilor

la toate nivelurile decizionale. Toate comisiile şi comitetele guvernamentale şi parlamentare

asigură reprezentarea echitabilă şi paritară a femeilor şi bărbaţilor în componenţa lor.

Partidele politice au obligaţia să prevadă în statutele şi regulamentele interne acţiuni pozitive în

favoarea sexului subreprezentat la nivel de decizie, precum şi să asigure reprezentarea echilibrată

a femeilor şi bărbaţilor în propunerea candidaţilor la alegerile locale, generale şi pentru

Parlamentul European. Mai jos, am grupat principalele acte normative relevante.


Constituția României (art. 16)

Legea 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați – Cap. IV – art. 21

și 22

O.u.G. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare

Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale,

republicată – art. 18 alin. (2)

Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru

organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente – art. 52 alin. (2) Tabelul L8: Legislație internă relevanță pentru participarea echilibrată la viața publică și politică

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 128

Observăm că domeniul de aplicare al normelor privind participarea echilibrată la decizie

este extins și clar delimitat, însă normele privind implementarea nu sunt caracterizate de

aceeași claritate, nefiind prevăzute nici în acest act normativ, nici prin legislație secundară,

măsuri sau sancțiuni concrete prin care obiectivul să fie realizat în mod efectiv. Excepție face

Legea nr. 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice şi a campaniilor electorale,

republicată, care, la art. 18 alin. (2) are inclusă o măsură afirmativă concretă conform căreia:

pentru partidele politice care promovează femei pe listele electorale, pe locuri eligibile, suma

alocată de la bugetul de stat va fi majorată dublu proporțional cu numărul mandatelor obținute în

alegeri de candidații femei.”

În rest, un impediment major al unei reprezentări echilibrate (și echitabile) între femei și bărbați

în procesul decizional, semnalat și de Comitetul CEDAW în 2017, este absența măsurilor eficiente

de implementare a Capitolului IV din Legea nr. 202/2002, dublată de absența unor măsuri speciale

de monitorizare a aplicării acestor dispoziții.

În ciuda creșterii numărului de femei reprezentante în Parlament, reprezentarea femeilor în

instituțiile decizionale centrale și locale este în continuare redusă. În 2016, a fost inițiată o

Propunere legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 208/2015 privind alegerea

Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii

Electorale Permanente.

Proiectul de lege a propus modificarea art. 52 din această lege cu includerea expresă a măsurii

implementării unei cote de gen minime de 30% atât pentru femei, cât și pentru bărbați, care să

constituie o condiție pentru validarea listelor de candidați în cadrul alegerilor parlamentare.

Propunerea nu consta în predefinirea unui număr de mandate pe criteriul de gen, ci avea ca scop

asigurarea egalității de șanse pentru locurile eligibile. Sistemul cotelor are valența de a accelera

echilibrarea participării ambelor sexe în politică și în viața publică. În 2017, Comitetul CEDAW

saluta această inițiativă legislativă privind introducerea cotelor minime de reprezentare. Dar, în

forma actuală, accesibilă pe site-ul oficial, art. 52 alin. (2), legislația prevede că listele de candidați

pentru alegerea senatorilor și deputaților trebuie întocmite astfel încât să asigure reprezentarea

ambelor sexe, cu excepția listelor care conțin un singur candidat.

În concluzie, recomandările Comitetului CEDAW de la punctul 25 din Observații finale privind

rapoartele periodice recomandă:

- Punerea în aplicare a dispozițiilor capitolului 4 din Legea nr. 202/2002 și accelerarea

creșterii reprezentării femeilor în pozițiile la nivel înalt din administrația publică națională

și locală, inclusiv prin oferirea de formare femeilor, cu privire la abilitățile de leadership

și adoptarea măsurilor, cum ar fi cele speciale temporare, în conformitate cu articolul 4

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 129

alineatul (1) din Convenție și cu recomandările generale ale Comitetului nr. 25 (2004)

privind măsurile speciale temporare;

- Adoptarea și punerea în aplicare a inițiativelor legislative de introducere a cotelor de

reprezentare în Parlament, în conformitate cu Recomandarea generală a Comitetului nr.

23 (1997) privind femeile în viața publică, de exemplu prin plasarea candidaților, femei

și bărbați, în poziții alternative pe listele electorale (așa- numit sistem "slide" sau "zip")

pentru a atinge paritatea;

- Introducerea de stimulente și sancțiuni pentru a asigura respectarea dispozițiilor legale în

vigoare, pentru a accelera participarea femeilor la viața politică și publică și pentru a

consolida rolul de monitorizare al Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între

Femei și Bărbați, în această privință.

Scurt rezumat al analizei legislative

Acest capitol a analizat stadiul actual al legislației interne relevante pentru implementarea

principiului egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați.

În primul rând, am urmărit nivelul de armonizare cu standardele stabilite în domeniu prin

documentele cu caracter juridic și nejuridic adoptate în cadrul principalelor organizații regionale

și internaționale la care România Scopul a fost acela de a înțelege în ce măsură statul român și-a

îndeplinit obligațiile ce îi revin conform normelor și recomandărilor prevăzute de aceste

documente.

În al doilea rând, am urmărit cele mai recente modificări și completări ale legilor speciale cu

caracter esențial pentru domeniul egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați: Legea

nr. 202/2002 și Legea nr. 217/2003. Obiectivul a fost acela de a identifica principalele progrese și

vulnerabilități actuale, sub aspect legislativ, în vedere formulării viitoarei strategii în materie.

În al treilea rând, am separat analiza pe domenii-cheie: (1) piața muncii, (2) echilibrul dintre viața

profesională și de familie, (3) violența de gen și domestică, (4) accesul la justiție, (5) educație, (6)

sănătate și (7) participarea echilibrată la viața publică și accesul la funcții de conducere. Scopul a

fost acela de identifica progrese (acolo unde există) și vulnerabilități specifice acestor domenii în

implementarea efectivă a principiului egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 130

În continuare, sintetizăm concluziile analizei legislative, înainte de a prezenta, în subcapitolul

următor, strategiile-cadru care vizează dimensiunea egalității de șanse între femei și bărbați,

asumate la nivel național.

1. Introducerea ocupațiilor de expert în egalitate de șanse și tehnician în egalitate de

șanse, prin Legea nr. 178/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 202/2002

privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați constituie un progres

important, cu următoarele precizări:

Are potențialul de a contribui la o mai bună integrare, dar și la vizibilitatea principiului

egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați, în toate domeniile de activitate.

Are potențialul de a consolida aplicarea efectivă a dispozițiilor Legii nr. 202/2002, în

special în raporturile juridice de muncă și în combaterea discriminării bazate pe criteriile

de sex și de gen;

Contribuie la îndeplinirea obligațiilor ce revin statului român în context european și

internațional, în principal:

- implementarea efectivă a CEDAW și a Convenției de la Istanbul;

- angajamentele asumate explicit în cadrul campaniei HeForShe:

o de a crea noi ocupații cu scopul implementării efective a principiului egalității de

gen, inclusiv ocupația de expert în egalitate de șanse;

o până în 2020, 70% din cele 1.680 de instituții publice naționale și locale din

România să cuprindă în structura lor de personal experți sau tehnicieni în egalitate

de șanse între femei și bărbați.

- pregătirea unui cadru eficient de armonizare cu politicile și directivele europene în

materie, în special cu Angajamentul Strategic pentru egalitatea de șanse între femei și

bărbați 2016-2019 al Comisiei Europene.

Pe lângă aspectele pozitive, există și o vulnerabilitate importantă constând în caracterul

(cel puțin pentru moment) opțional al includerii acestor ocupații în structura de personal

atât în mediul public, cât și în mediul privat. Caracterul opțional poate fi justificat pentru

o perioadă limitată de timp, ulterioară intrării în vigoare a noilor reglementări, pentru a

permite pregătirea adecvată, dar, pe termen mediu și lung este necesar să devină obligatorii,

astfel încât progresul să fie unul real, nu doar potențial.

2. Adoptarea unor modificări și completări legislative și a unui pachet consistent de

legislație secundară care să faciliteze implementarea efectivă a prevederilor

Convenției de la Istanbul. Acest lucru a constituit, de altfel, o prioritate pentru statul

român, conform obligațiilor ulterioare ratificării. Principalele progrese sunt următoarele:

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 131

a) Legea 232/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 202/2002 a interzis în

mod expres orice comportament de hărțuire, hărțuire sexuală sau hărțuire

psihologică, manifestat atât în public, cât și în privat. Această reglementare este

fundamentul unei sancționări efective a acestor comportamente, ca forme specifice de

violență pe criterii de gen împotriva femeilor și fetelor.

b) Introducerea definiției violenței de gen la art. 4 lit. l) din Legea nr. 202/2002 este un

pas important pentru convergența cadrului normativ intern cu cerințele Convenției de

la Istanbul, precum și pentru o aplicare mai integrată a principiului egalității de gen.

Definiția nu surprinde întreaga gravitate a acțiunilor care intră în sfera violenței de gen

fiindcă nu face referire expresă la ele, spre deosebire de Convenția de la Istanbul.

Aceasta este o vulnerabilitate de fond, nu doar una semantică, având în vedere

consecințele concrete importante pe care le are corespondența dintre realitatea socială,

terminologia adecvată utilizată și încadrarea juridică. Este necesar un nivel mai mare

de acuratețe care să faciliteze încadrarea juridică corespunzătoare a raporturilor sociale

și juridice care intră în sfera violenței de gen. Acest lucru este cu atât mai important cu

cât normele cuprinse în legea specială servesc drept punct de reper pentru celelalte

domenii.

c) Ultimele modificări aduse Legii nr. 217/2003 (prin Legea nr. 174/2018), privind

definiția violenței domestice (art. 3), completarea formelor de violență domestică

protejate (art. 4 alin. 1 lit. b și f) și explicarea noțiunii de membru de familie (art. 5 lit.

c) extind sfera de aplicare și, implicit, de protecție a acestei legi în sensul includerii

violenței din cadrul uniunilor consensuale, nu doar din familie stricto sensu. Extinderea

expresă este doar parțială întrucât nici legea specială, nici Codul Penal, nici alte acte

normative nu conțin prevederi exprese privind prevenirea, combaterea sau pedepsirea

actelor de violența pe criterii de gen împotriva femeilor și fetelor în afara căminului,

violul marital sau anumite forme de violență împotriva femeilor rome (precum așa-

numitele „mariaje timpurii”). Nu putem vorbi despre o lacună legislativă propriu-zisă

întrucât prevederile Codului penal de la art. 199 privind infracțiunea de violență în

familie pot fi coroborate cu cele din capitolul I privind infracțiunile contra vieții,

capitolul II privind infracțiunile contra integrității corporale sau sănătății, capitolul

VIII privind infracțiunile contra libertății și integrității sexuale, acoperind situațiile de

violență ce se pot produce în afara sferei domestice.

Cu toate acestea, reglementările, în forma lor actuală, nu surprind suficient pericolul

social real al fenomenului violenței pe criterii de gen împotriva femeilor. Riscul este

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 132

acela că, deși există cadru normativ, absența anumitor clarificări exprese suplimentare

poate conduce la o protecție diminuată și neexhaustivă a femeilor și fetelor, contrar

obiectivelor Convenției de la Istanbul care urmărește eradicarea tuturor formelor de

violență, în toate domeniile și în toate contextele vieții sociale. Pentru o armonizare

substanțială cu normele și cu principiile Convenției de la Istanbul și pentru îndeplinirea

de fond a altor angajamente politice și juridice asumate la nivel european și

internațional de statul român, precum Declarația și Platforma de acțiune Beijing – este

necesară o completare corespunzătoare. Din același motiv, are caracter urgent și o mai

bună corelare a politicilor și strategiilor din domeniul egalității de șanse și de tratament

între femei și bărbați cu cele privind traficul de ființe umane.

d) Un progres important care rezultă din completarea Legii nr. 217/2003 este interzicerea

expresă a utilizării argumentelor de natură culturală sau religioasă pentru justificarea

unor practici vătămătoare care echivalează cu acte de violență pe criterii de gen la art.

4 alin. (2). În nicio formă și în nicio împrejurare, obiceiul, cultura, religia, tradiția și

onoarea nu pot fi considerate drept justificare pentru niciun tip de acte de violență.

Anterior, absența acestei reglementări constituia o lacună legislativă care genera

premisele unei jurisprudențe neunitare sau contrare principiului egalității de șanse și

de tratament între femei și bărbați, în litigiile cu specific cultural-identitar sau religios.

Vulnerabilitatea care persistă este vizibilitatea slabă a prevederilor în acest domeniu,

atât pentru magistrați și avocați, cât și pentru cetățeni. Observațiile finale ale

Comitetului CEDAW privind rapoartele periodice combinate 7 și 8 ale României

sublinia tocmai jurisprudența redusă care face trimitere la prevederile Legii nr.

202/2002 și Legii nr. 217/2003, chiar și în situații în care aplicarea lor este necesară.

Reiterând recomandările din aceste Observații: România trebuie să se asigure de faptul

că CEDAW, Protocolul opțional la aceasta, recomandările generale ale Comitetului,

Convenția de la Istanbul, precum și legislația internă specială constituie o parte

integrantă a educației și formării juridice pentru toți judecătorii, procurorii și avocații.

e) Prin ultimele modificări aduse Legii nr. 217/2003, a fost reglementat ordinul provizoriu

de protecție (OPP), suplimentar față de ordinele de protecție (OP), care vine în sprijinul

victimelor violenței domestice aflate în situații de pericol iminent și extinde

prerogativele polițiștilor în acord cu prevederile art. 52 din Convenția de la Istanbul.

Aceasta este un progres fundamental la nivelul măsurilor legislative adoptate pentru

implementarea efectivă a principiului egalității de gen.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 133

f) Corelat cu punctul e), constituie un progres important și adoptarea unui amplu pachet

de legislație secundară, necesar pentru implementarea prevederilor Legii nr. 174/2018

privind modificarea și completarea Legii nr. 217/2003.

g) Ultimele modificări legislative au făcut pași importanți în garantarea accesului efectiv

al victimelor la servicii sociale. Legea nr. 174/2018 reglementează la art. 13 alin. (1)

lit. c) obligația autorităților administrației publice locale de a înființa direct, în

parteneriat public sau, după caz, în parteneriat public-privat, servicii sociale pentru

prevenirea și combaterea violenței domestice și de a susține funcționarea acestora. Art.

15 prevede tipurile de servicii sociale la care pot avea acces victimele violenței

domestice. Art. 19 stabilește tipurile de servicii sociale de care pot beneficia agresorii

în centrele de asistență destinate acestora.

Rămân persistente, următoarele probleme, în special la nivel de implementare:

- condiția impusă victimelor de a prezenta documente de identitate pentru a putea avea

acces la adăposturile și serviciile de sănătate, conform Standardului 2, Punctul 1 din

Ordinul nr. 28/2019;

- este necesară o mai bună colaborare între poliție și asistenții sociali în investigarea

cazurilor de violență pe criterii de gen împotriva femeilor și fetelor și în vederea

prevenției eficiente.

h) Este reglementată expres posibilitatea sesizării din oficiu pentru a putea declanșa

acțiunea penală în contextul violenței domestice. Este un progres important fiindcă

apropie normele interne de procedură penală de standardele Convenției de la Istanbul

și, în același timp, răspunde Observațiilor finale ale Comitetului CEDAW privind

rapoartele periodice combinate 7 și 8 ale României care semnalau lipsa consolidării

capacității poliției și a sistemului judiciar în ceea ce privește luarea de măsuri în cazurile

de violență pe criterii de gen, într-un mod care ia în calcul adecvat dimensiunea și

particularitățile de gen. Astfel, în 2017 Comitetul CEDAW a recomandat României să

introducă în legislație urmărirea penale ex-officio pentru infracțiunile de violență pe

criterii de gen împotriva femeilor. În 2018 a fost modificat art. 199 alin. (2) din Codul

Penal care dispune că, în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 193 și art. 196, acțiunea

penală poate fi pusă în mișcare și din oficiu.

Cu toate acestea, observăm că evoluția este limitată. În primul rând, punerea în

mișcarea a acțiunii penale din oficiu este prevăzută expres doar pentru infracțiunile

prevăzute de art. 193 (lovirea sau alte violențe) și art. 196 (vătămarea corporală din

culpă), săvârșite asupra unui membru de familie, posibilitatea declanșării urmăririi

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 134

penale din oficiu nefiind prevăzută și pentru alte forme de violență pe criterii de gen.

De exemplu, art. 218 privind infracțiunea de viol stabilește la alin. (5) că acțiunea

penală pentru această faptă se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei

vătămate.

i) Persistă problema ratelor ridicate de împăcare a părților și de retragere a plângerilor

prealabile de către victime, fapt care conduce la nepedepsirea agresorilor, în spețle

respective. Comitetul CEDAW a semnalat această vulnerabilitate în 2017,

recomandând României să accelereze punerea în aplicare a inițiativelor poliției, pentru

a preveni retragerea plângerii de către victimă, și să se asigure că respectivele cazuri,

inclusiv de violență domestică, nu sunt supuse în niciun caz procedurilor de mediere.

Art. 19 din Legea nr. 217/2003 a fost modificat în sensul că nu mai reglementează

explicit medierea, dar nici nu o exclude în mod categoric conform recomandării

CEDAW. În ce privește retragerea plângerii prealabile și împăcarea părților, printr-un

recurs în interesul legii (RIL), adoptat recent și publicat în Monitorul Oficial nr. 477

din 12 iunie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a decis că persoanele

cercetate penal pentru violență în familie vor fi în continuare cercetați penal chiar dacă

intervine împăcarea cu victima care a formulat plângerea prealabilă. În acest mod, a

fost remediată, într-o anumită măsură, o neclaritate legislativă.

3. În domeniul muncii, România a transpus în mod satisfăcător în legislația internă

directivele europene. De asemenea, a îndeplinit obligațiile formal-legislative care decurg

din ratificarea CEDAW, precum și din alte convenții la care este parte în cadrul ONU.

Câteva precizări:

Legislația internă interzice în mod expres discriminarea directă și indirectă pe criteriul de

sex cu privire la toate aspectele și condițiile remunerării, în conformitate cu art. 4 din

Directiva 2006/54/CE. Cu toate acestea, legislația națională nu stabilește explicit criterii

pentru a distinge ce constituie munca de valoare egală. Jurisprudența Curții de Justiție a

Uniunii Europene arată că statele membre ar trebui să clarifice conceptul de „muncă de

aceeași valoare” în legislația lor internă și că valoarea muncii ar trebui evaluată și

comparată pe baza unor criterii obiective. Recomandarea Comisiei nr. 2014/124/UE

privind consolidarea principiului egalității de remunerare între bărbați și femei prin

transparență invită statele membre să instituie măsuri care să abordeze cauzele diferențelor

de remunerare dintre femei și bărbați, în special pe cele care promovează transparența

salarială, precum și evaluarea și clasificarea funcțiilor neutre din punctul de vedere al

genului. Conform acestei recomandări, statele membre ar trebui să pună în aplicare măsuri

legislative și la nivelul politicilor publice, corespunzătoare și proporționale, pentru a

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 135

garanta faptul că angajații pot solicita informații privind nivelurile de remunerare,

dezagregate în funcție de criteriul de sex, pentru categoriile de angajați care prestează

aceeași muncă sau o muncă de aceeași valoare. La acest moment, legislația internă nu

aplică și nu transpune prevederile Recomandării Comisiei nr. 2014/124/UE.

Totodată, este necesară consolidarea măsurilor legislative, dublate de politici adecvate, prin

care se garantează atât accesul, cât și egalitatea de șanse și de tratament pentru femeile care

pot proveni din grupuri vulnerabile, precum: femeile din mediul rural, femeile în vârstă,

femeile din categorii sociale defavorizate, femeile rome, lucrătoarele migrante etc.

Legislația internă este unitară, explicită și conformă normelor și standardelor europene în

formularea garanțiilor pentru salariatele gravide, cele care au născut recent și cele care

alăptează, în ce privește concediul de maternitate și încetarea contractului de muncă. Odată

cu intrarea în vigoare a Directivei 2019/1158/UE, sunt fixate standarde minime la nivelul

UE pentru concediul de paternitate, sub forma unei scurte perioade de concediu, de

minimum 10 zile lucrătoare, după nașterea copilului. În România, legislația reglementează

expres dreptul la concediu paternal plătit în baza Legii concediului paternal nr. 210/1999,

conform căreia, tatăl copilului nou-născut are dreptul la un concediu paternal de 5 zile

lucrătoare. Forma actuală a legii va trebui modificată conform Directivei 2019/1158/UE,

atât pentru a respecta obligația de transpunere în legislația internă ce revine României, cât

și în vederea soluționării problemei posibilităților inegale pentru femei și bărbați de a-și

lua concediu în jurul datei nașterii unui copil. Introducerea acestei măsuri trebuie să evite

orice discriminare între cuplurile căsătorite și cele necăsătorite.

După o evoluție graduală a jurisprudenței sale privind problema vârstei inegală de

pensionare între femei și bărbați, prin Decizia nr. 387/2018, Curtea Constituțională a arătat

că această inegalitate are caracter discriminatoriu și afectează exercițiul dreptului la muncă

al femeilor în raport cu cel al bărbaților. Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.

96/2018, art. 56 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii a fost modificat în mod corespunzător.

Potrivit noii reglementări, contractul individual de muncă existent încetează de drept: la

data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare

pentru pensionare sau, cu caracter excepțional, pentru salariata care optează în scris pentru

continuarea executării contractului individual de muncă, în termen de 60 de zile

calendaristice anterior împlinirii condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de

cotizare pentru pensionare, la vârsta de 65 de ani.

4. Problematica echilibrului dintre viața profesională și de familie constituie o prioritate

și o preocupare la nivelul Uniunii Europene, fapt reflectat deopotrivă de Angajamentul

strategic pentru egalitate între femei și bărbați și de adoptarea Directivei 2019/1158/UE a

Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind echilibrul dintre viața

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 136

profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor, intrată în vigoare la 2 august 2019.

Noua directivă abrogă Directiva 2010/18/UE și stabilește standarde noi pentru: concediul

de creștere a copilului, concediul de paternitate și concediul de îngrijitor, precum și

dreptul de a solicita timp flexibil de lucru.

România are obligația de a transpune dispozițiile în legislația națională până la 2 august

2022.

La acest moment, legislația internă reglementează activitatea de telemuncă prin Legea nr.

81/2018, posibilitatea de a încheia un contract individual de muncă cu timp parțial și

munca la domiciliu în Codul Muncii, dar nu într-un mod care să pună aceste formule în

legătură directă cu problematica egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați sau

cu problematica echilibrului între viața familială și profesională.

De asemenea, normele interne nu reglementează: concediul de îngrijitor, posibilitatea unui

regim part-time pentru concediul parental sau a altor formule flexibile de lucru. Dincolo de

obligația de transpunere, România trebuie să realizeze un efort legislativ de armonizare

efectivă cu standardele europene în materie.

5. În domeniul educației, normele interne privind egalitatea de gen sunt concentrate în art.

14 și 15 din Legea nr. 202/2002 și reglementează, în principal, interzicerea oricărei

discriminări pe criteriul de sex în educație și rolul ministerului de resort în promovarea,

implementarea și monitorizarea principiului egalității de gen în acest domeniu.

Caracterul minimal actual al reglementărilor contrastează cu declarația din Strategia

naţională privind promovarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați și

prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021 care sublinia

caracterul prioritar al integrării dimensiunii de gen în educație. Până la acest moment, nu a

fost adoptat ordinul ministrului educației naționale pentru includerea în curricula școlară a

unor noțiuni privind violența de gen și egalitatea de gen, deși este consemnat ca indicator

al îndeplinirii obiectivelor strategiei în acest domeniu. În consecință finalizarea revizuirii a

manualelor școlare constituie principala prioritate legislativă actuală în domeniu, necesară

pentru aplicarea efectivă a principiului egalității de șanse și de tratament între femei și

bărbați în sfera educației, dar și pentru respectarea recomandărilor CEDAW și

angajamentelor internaționale asumate de statul român.

Rezoluția Parlamentului European referitoare la carierele femeilor în mediul științific și

universitar și „plafoanele de sticlă” susține că Statele membre ar trebui să adopte politici

privind practici mai bune în materie de recrutare și de angajare a oamenilor de știință și să

consolideze legislația aplicabilă în domeniu (cu măsuri afirmative și sancțiuni exprese). În

prezent, se acordă puțină atenție integrării dimensiunii de gen în programele de cercetare

naționale sau includerii unor prevederi referitoare la egalitatea de gen în cadrul juridic din

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 137

domeniul cercetării. Acest lucru este reflectat și de ultima ordonanță, O.u.G. privind

activitatea de cercetare-dezvoltare și inovare și pentru modificarea unor acte normative.

Persistă anumite probleme, ce nu fac obiectul unor reglementări exprese și nici nu sunt

suficient abordate la nivelul politicilor publice. În primul rând, vulnerabilitățile

intersecționale. Accesul la educație al fetelor din mediul rural, al fetelor de etnie romă și al

celor care provin din medii marginalizate sau afectate de sărăcie este extrem de redus. În

al doilea rând, clivajul dintre fete și băieți cu privire la opțiunile de specializare nu este

abordat prin măsuri afirmative, ajungând să consolideze segregarea pe domenii ulterior,

pe piața muncii.

6. În domeniul sănătății, în mod corespunzător prevederilor art. 21 din CEDAW, atât O.u.G.

137/2000 (în Secțiunea a II-a privind Accesul la serviciile publice administrative și

juridice, de sănătate, la alte servicii, bunuri și facilități), cât și Legea nr. 202/2002 (în

Capitolul III privind egalitatea de șanse și de tratament în ceea ce privește accesul la

educație, la sănătate, la cultură și la informare la art. 16) conțin prevederi care interzic

expres discriminarea în domeniul sănătății. Art. 29 din Capitolul IV despre Drepturile

pacientului la tratament și îngrijiri medicale din Legea nr. 46/2003 privind drepturile

pacientului, completează garanțiile legislative privind nediscriminarea și stipulează că: în

cazul în care furnizorii sunt obligați sa recurgă la selectarea pacienților pentru anumite

tipuri de tratament care sunt disponibile în număr limitat, selectarea se face numai pe baza

criteriilor medicale.

Aceste dispoziții asigură o bază normativă clară pentru egalitatea de șanse și de tratament

între femei și bărbați în domeniul medical, dar există cel puțin patru situații care pot

conduce la discriminare împotriva femeilor și la perpetuarea inegalităților de gen, în

absența unor reglementări sau a unor politici care să le abordeze în mod specific: (1) accesul

la servicii medicale al femeilor și fetelor provenind din medii marginalizate sau din mediul

rural; (2) includerea diferențelor specifice de gen în norme exprese; (3) accesul la servicii

medicale al victimelor violenței pe criterii de gen; (4) accesul la servicii specifice sănătății

sexuale și reproductive. Este necesar ca România să adopte măsuri legislative și

nelegislative care să asigure accesul efectiv la servicii de îngrijire medicală accesibile și de

calitate pentru femeile aparținând grupurilor vulnerabile sau marginalizate, inclusiv servicii

medicale privind sănătatea sexuală și reproductivă, în special în zonele rurale și pentru:

femei însărcinate, femei în vârstă, femei cu dizabilități, în conformitate cu Recomandarea

generală a CEDAW nr. 24 (1999) privind femeile și sănătatea și cu recomandările specifice

pentru statul român.

Recomandarea CM/Rec(2008) privind integrarea diferențelor de gen în politicile de

sănătate susține că varietatea de factori care generează diferențe între sănătatea bărbaților

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 138

și femeilor trebuie abordată în politici și reflectată în legislația statelor membre. Din acest

punct de vedere, două măsuri adoptate de România și consacrate prin norme exprese

abordează în mod direct probleme specifice de gen. Primul este Programul de screening

pentru cancerul de col uterin adoptat de Ministerul Sănătății. Al doilea este adoptarea

Proiectului de lege privind reglementarea marketingului înlocuitorilor laptelui matern și

promovarea alăptării. Este necesară dezvoltarea mai multor măsuri legislative și

nelegislative care să integreze diferențele de gen.

Ultimele amendamente aduse Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenţei

domestice prin Legea nr. 174/2018 conțin o serie de reglementări concrete, specifice și

cuprinzătoare, care să garanteze accesul victimelor violenței domestice la servicii medicale

corespunzătoare. Persistă problema implementării efective.

7. În ce privește participarea echilibrată la viața publică și politică, principiul egalității

de șanse dintre femei și bărbați în ocuparea funcțiilor și demnităților publice este garantat

expres de art. 16 alin. (3) din Constituția României și consolidat prin Legea nr. 202/2002

conține reglementări exprese privind echilibrul de gen în viața politică și publică în

Capitolul IV privind Egalitatea de șanse între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte

participarea la luarea deciziei. De asemenea, Legea nr. 334/2006 din 17 iulie 2006 privind

finanțarea activității partidelor politice şi a campaniilor electorale, republicată prevede

la art. 18 alin. (2) o măsură afirmativă concretă conform căreia: pentru partidele politice

care promovează femei pe listele electorale, pe locuri eligibile, suma alocată de la bugetul

de stat va fi majorată dublu proporțional cu numărul mandatelor obținute în alegeri de

candidații femei.

În ciuda creșterii numărului de femei reprezentante în Parlament, reprezentarea femeilor în

instituțiile decizionale centrale și locale este în continuare redusă. Un impediment major al

unei reprezentări echilibrate (și echitabile) între femei și bărbați în procesul decizional,

semnalat și de Comitetul CEDAW în 2017, este absența măsurilor eficiente de

implementare a Capitolului IV din Legea nr. 202/2002, dublată de absența unor măsuri

speciale de monitorizare a aplicării acestor dispoziții. Prin urmare, recomandările

Comitetului CEDAW din 2017 rămân de actualitate ( - adoptarea și punerea în aplicare a

inițiativelor legislative de introducere a cotelor de reprezentare în Parlament, în

conformitate cu Recomandarea generală a Comitetului nr. 23 (1997) privind femeile în

viața publică, de exemplu prin plasarea candidaților, femei și bărbați, în poziții alternative

pe listele electorale (așa-numitul sistem "slide" sau "zip") pentru a atinge paritatea);

Este important să fie adoptate măsuri legislative și nelegislative exprese care să vizeze

accesul femeilor la funcții de conducere și în mediul privat, precum și participarea

echilibrată între femei și bărbați în cadrul companiilor.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 139

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 140

3.3 Strategii-cadru care vizează dimensiunea egalității de șanse între femei și

bărbați asumate la nivel național.

O serie de Strategii-cadru, asumate la nivel național, sunt relevante pentru egalitatea de șanse între

femei și bărbați, fie prin faptul că adresează direct componenta egalității de gen fie prin implicațiile

pe care implementarea acestora le pot avea asupra reducerii decalajelor de gen. Prezentăm aici o

analiză succintă a Strategiilor identificate ca fiind relevante pentru analiza de diagnostic în

domeniul egalității de gen.

Strategia pentru Consolidarea Administrației Publice 2014-2020 este bazată pe principiul

egalității de șanse între femei și bărbați, prin care se înțelege că se asigură participarea echilibrată

a femeilor și bărbaților pe piața muncii, a tinerilor, precum și egalitatea de șanse și de tratament

între angajați, femei și bărbați, în cadrul relațiilor de muncă de orice fel, inclusiv prin introducerea

de dispoziții pentru interzicerea discriminărilor bazate pe criterii de sex, apartenență la grupuri

minoritare, rasă, religie, dizabilități123.

Unul dintre domeniile prioritare identificate în Strategie este implementarea la termen a

elementelor esențiale ale Planului național pentru investiții strategice şi crearea de locuri de muncă,

cu accent pe angajarea tinerilor în câmpul muncii, prin implicarea mai multor instituții (Cancelaria

Primului-Ministru, Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției

Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Ministerul Educației Naționale, Agenția Națională pentru

Ocuparea Forței de Muncă, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Departamentul pentru

Întreprinderi Mici și Mijlocii, Mediu de Afaceri și Turism, Ministerul Tineretului şi Sportului)124.

Mai mult, administrația publică, chiar dacă nu este un domeniu direct legat de țintele Strategiei

Europa 2020, joacă un rol cheie în coordonarea, reglementarea, promovarea și implementarea

politicilor și acțiunilor care creează cadrul pentru atingerea acestora125.

Strategia menționează că în conceperea şi furnizarea serviciilor, ca şi în luarea altor tipuri de

decizii, administrația publică se va sprijini pe participarea cetățenilor, implicarea experților şi a

actorilor cheie din societate, prin mecanisme stabile de consultare126, fără a exista date segregate

cu privire la participarea femeilor și bărbaților.

Strategia Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă 2014-2020 enumeră printre provocările

specifice pieței muncii din România rata de ocupare scăzută a femeilor în comparație cu bărbații,

furnizarea insuficientă a facilităților de îngrijire de calitate a copiilor şi/ sau a persoanelor

123 Strategia pentru Consolidarea Administrației Publice 2014 - 2020, pg. 18. 124 Idem, pg. 27. 125 Idem, pg. 13. 126 Idem, pg. 6.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 141

dependente, incidență ridicată a inactivității şi a muncii cu normă redusă involuntară (n.n. termenul

în engleză: involuntary part-time employment) și decalajul ridicat între femei şi bărbaţi în ceea ce

priveşte rata de ocupare.

Strategia identifică nivelul ridicat al abandonului școlar/părăsire timpurie a școlii şi a ratei NEET

printre punctele slabe care afectează domeniul ocupării forței de muncă127. Mai mult, reducerea

abandonului școlar şi a părăsirii timpurii a scolii, precum şi implementarea de programe pentru

persoanele care au un nivel scăzut de educație se numără printre condiționalitățile identificate în

vederea atingerii obiectivului de atingere a unui nivel sustenabil de ocupare a forței de muncă

susținut de competitivitate economică, coeziune socială şi dezvoltare durabilă128. Un alt punct slab

este participarea redusă pe piaţa muncii a tinerilor, a femeilor, lucrătorilor vârstnici concomitent

cu durata redusă a vieții profesionale129.

Al doilea obiectiv al Strategiei este legat de îmbunătățirea structurii ocupaționale şi participării pe

piaţa muncii în rândul femeilor şi persoanelor aparținând grupurilor vulnerabile, două dintre

direcțiile de acțiune fiind centrate pe creșterea participării femeilor pe piaţa muncii, inclusiv prin

măsuri suport de reconciliere a vieții profesionale cu cea de familie, respectiv pe creşterea

participării persoanelor aparținând grupurilor vulnerabile pe piaţa muncii prin dezvoltarea de

măsuri care să combine suportul social cu activarea, cele două fiind foarte importante pentru

atingerea acestui obiectiv, dat fiind că femeile se situează într-o poziție vulnerabilă pe piaţa muncii

din România, generată de factori care vizează nivelul educațional, perioade de întrerupere a

carierei (nașterea unui copil, concediu de maternitate) în care se pierd oportunități de formare

profesională în vederea adaptării la cerințele de competențe de pe piaţa muncii, insuficienta

dezvoltare a facilităților de creștere şi îngrijire a copiilor sau a altor persoane dependente şi prețul

inaccesibil al multora dintre cele existente pentru a permite o bună conciliere a vieții profesionale

cu cea de familie, atitudinile preconcepute ale angajatorilor privind femeile, pe care le consideră

forța de muncă inferioară cu productivitate redusă, performanţa lor fiind întreruptă de

maternitate130. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv sunt enumerate acțiunile propuse de strategie şi

orientate către sprijinirea femeilor pentru revenirea pe piaţa muncii şi reintegrarea profesională,

inclusiv prin promovarea antreprenorialului şi a programelor de tip “a doua șansă” pentru

dobândirea de competențe şi calificări cerute pe piaţa muncii, dezvoltarea infrastructurii pentru a

asigura facilități de îngrijire a copiilor şi a serviciilor suport pentru îngrijirea membrilor de familie

dependenți, activitățile de conștientizare cu privire la flexibilizarea timpului de lucru şi diferenţa

salarială între femei şi bărbaţi, precum şi cele legate de combaterea stereotipurilor de gen131. Mai

127 Strategia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă 2014-2020, pg. 42. 128 Idem, pg. 45. 129 Idem, pg. 41. 130 Idem, pg. 49-50. 131 Strategia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă 2014-2020, pg. 51.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 142

mult, strategia propune acţiuni care vor viza: acordarea de facilităţi fiscale angajatorilor în vederea

stimulării incluziunii pe piaţa muncii a persoanelor vulnerabile concomitent cu sprijinirea acestora

pentru a facilita un acces mai uşor la mediul fizic, informaţional şi comunicaţional, în scopul

asigurării protecţiei, sănătăţii şi securităţii la locul de muncă, precum şi stimularea economiei

sociale şi a antreprenoriatului social, precum și extinderea la nivel naţional a reţelei de centre de

consiliere, orientare şi reconversie profesională, inclusiv evaluarea gratuită a abilităţilor şi

competenţelor 132.

Din perspectivă intersecțională, este important de subliniat că sunt prevăzute programe de

reintegrare profesională şi reabilitare vocaţională şi profesională destinate persoanelor cu

dizabilităţi și măsuri integrate destinate creşterii gradului de ocupare a persoanelor din grupurile

vulnerabile în scopul reducerii riscului de sărăcie şi excluziune socială, concomitent cu stimularea

participării la programe de educaţie şi formare personalizate, cu mențiunea că asigurarea unor

servicii suport pentru persoanele de etnie romă inactive pe piaţa muncii pot fi realizate prin

eforturile conjugate ale tuturor instituţiilor cu atribuţii în domeniu, în paralel cu asigurarea

accesului la servicii de asistenţă socială în funcţie de nevoia specifică a persoanei, în special în

comunităţile marginalizate, inclusiv în cele rurale133.

Strategia naţională privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei 2015-2020 propune ca

obiectiv al Guvernului României ca toți cetățenii să aibă oportunități egale de a participa în

societate, să fie apreciați și valorizați, să trăiască în demnitate, iar nevoile lor elementare să fie

satisfăcute și diferențele respectate (acestea putând fi determinate de rasă, gen, etnie, situație

socioeconomică, vârstă, orientare sexuală și convingeri religioase, politice sau de altă natură,

precum și de abilitățile fizice, cognitive sau sociale)134.

Acest document identifică problemele sociale ale României ca ținând de nutriția copiilor,

neglijarea şi abuzul asupra copiilor, participarea redusă la învățământul preşcolar şi abandonul sau

părăsirea timpurie a şcolii, şomajul în rândul tinerilor, serviciile medicale primare insuficiente,

locuințele sociale prea puține sau subdezvoltarea serviciilor de suport pentru o gamă largă de nevoi

(precum dizabilitățile, dependența de droguri şi alcoolismul, violența în familie, lipsa de adăpost

şi nevoile de integrare ale foştilor deținuți, reliefând că sărăcia adânceşte şi mai mult toate aceste

vulnerabilități)135.

Ca urmare, este conturat Pachetul minim de intervenție (pentru a cărui implementare efectivă

universitățile şi Colegiul Național al Asistenților Sociali din România ar trebui să dezvolte

132 Idem, pg. 51-52. 133 Idem, pg. 53. 134 Strategia Naţională privind Incluziunea Socială şi Reducerea Sărăciei 2015-2020, pg. 8. 135 Idem, pg. 50.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 143

instrumente şi metodologii centrate pe familie şi persoană privind evaluarea nevoilor, planificarea,

proiectarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea serviciilor şi a asistenței, care să stea la

baza programului de formare continuă pentru personalul cu atribuții de asistență socială de la nivel

local), care trebuie să includă:

a) activități de teren care sunt cruciale pentru identificarea potențialilor beneficiari şi pentru

serviciile de intervenție timpurie;

b) evaluarea nevoilor comunității, gospodăriilor şi persoanelor vulnerabile sau în situații de

risc social, precum şi planificarea serviciilor necesare, folosind o abordare centrată pe

familie şi pe persoană;

c) servicii de informare şi consiliere îndreptate în special spre grupurile vulnerabile sau în

situații de risc social, inclusiv victime ale violenței sau neglijării, persoanele dependente

de substanțe (droguri sau alcool), foştii deținuți, familiile monoparentale cu venituri mici

sau tinerii expuşi riscurilor (precum tinerii infractori, tinerii care au abandonat sau părăsit

timpuriu şcoala sau tinerii şi copiii din gospodăriile cu venituri mici);

d) servicii de sprijin administrativ (precum ajutorul acordat beneficiarilor privind completarea

formularelor de solicitare a diferitelor tipuri de beneficii), precum şi asistență medicală şi

juridică;

e) servicii de referire către serviciile specializate;

f) monitorizarea tuturor persoanelor din comunitate aflate în situații vulnerabile şi vizite la

domiciliul acestora (diferite alte servicii, cum ar fi cantină socială, centru de zi etc., putând

fi adăugate la acest pachet minim de intervenție, în funcție de nevoile şi resursele specifice

comunității)136.

Așadar, această strategie este importantă din punct de vedere intersecțional, dat fiind că aceasta

vizează grupuri dezavantajate, prevăzând că măsurile Guvernului vor urmări: (i) organizarea de

campanii de sensibilizare a opiniei publice pentru reducerea discriminării grupurilor vulnerabile,

în special a romilor, persoanelor cu dizabilități şi a femeilor care îşi caută un loc de muncă; (ii)

proiectarea şi furnizarea de cursuri de formare profesională, calificare sau recalificare în diverse

meserii, respectiv accesibilizarea căilor de acces în clădiri şi a posturilor de lucru care să faciliteze

angajarea romilor şi a persoanelor cu dizabilități; (iii) reabilitarea, modernizarea şi dezvoltarea

fondului locativ existent, respectiv înființarea şi extinderea rutelor şi mijloacelor de transport

pentru includerea pe piața muncii a şomerilor, în special a celor din zonele rurale; (iv) facilități

fiscale pentru întreprinzătorii care demarează afaceri în mediul rural şi creează locuri de muncă

adresate grupurilor dezavantajate, (v) scheme de garanții pentru persoane defavorizate din mediul

rural şi pentru tineri, şi (vi) sprijinirea activităților de antreprenoriat, în special pentru tineri137.

136 Strategia Naţională privind Incluziunea Socială şi Reducerea Sărăciei 2015-2020, pg. 56. 137 Strategia Naţională privind Incluziunea Socială şi Reducerea Sărăciei 2015-2020, pg. 39.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 144

Proiectul de strategie pentru învățarea pe tot parcursul vieții, din 2014, include inițiative cu scopul

îmbunătățirii serviciilor de consiliere cu privire la educație şi formare pentru elevii din

învățământul secundar şi terțiar și furnizării către şomeri de vouchere şi granturi pentru continuarea

studiilor138. Pe de altă parte, prin prevederea creării de activități de formare, stagii profesionale și

programe de plasare în poziții administrative la nivel central, regional sau local pentru tinerele

femei rome139, Strategia încurajează și participarea femeilor în administrația publică.

Accesul la educație este însă împiedicat în mediul rural sau zonele urbane marginalizate, mai ales

din perspectiva de gen, date fiind obstacolele ce țin de siguranța fetelor în drumul către și de la

școală ori lipsa unor condiții optime de funcționare și a unor resurse educaționale corespunzătoare,

măsurile prevăzute de Strategie fiind investiția în infrastructura de transport, în alte proiecte

aferente pentru a asigura accesul la educație de calitate al copiilor din comunități rurale îndepărtate

şi slab conectate, precum și în instalațiile sanitare şi de încălzire, precum şi în acordarea gratuită

de materiale educaționale şi dotarea cu echipamente moderne140.

În plus, în ceea ce privește accesul la educație, strategia identifică două tipuri de măsuri cheie: a)

îmbunătățirea capacității personalului didactic de a integra practicile educaționale incluzive în

relația cu elevii romi şi b) eliminarea din şcoli a segregării, discriminării şi stereotipurilor negative

față de elevii romi, conturând măsuri menite să crească participarea copiilor romi la toate nivelurile

de învăţământ obligatoriu (dezvoltarea unui sistem de avertizare timpurie pentru a identifica elevii

cu risc de abandon şcolar sau părăsire timpurie a şcolii; extinderea şi îmbunătăţirea activităților de

mentorat şi de tutorat; promovarea şi susținerea şcolilor incluzive, relevante şi încurajatoare pentru

copiii romi; facilitarea implicării părinților în procesul de educaţie al copiilor; şi investiția în

transportul copiilor romi care locuiesc departe de şcoli) și la nivelul învățământului secundar

(extinderea şi creşterea eficacității programului de mediatorii romi; creşterea substanțială a

disponibilității programului „A doua şansă” şi a stagiilor de ucenicie; şi crearea de stagii de

ucenicie şi servicii de plasament pe piața muncii, în special pentru tinerele femei rome)141.

Printre măsurile prioritare pentru promovarea unui acces mai larg la învățământ terțiar

(nonuniversitar) a grupurilor sub-reprezentate (abordarea nefiind una gender mainstreaming) se

numără: a) elaborarea unor trasee clare de tranziție de la învățământul profesional şi forme de

învățământ secundar la învățământul terțiar; b) lansarea unui program de acordare de credite pentru

continuarea studiilor în condiții favorabile pentru elevi; c) conceperea unor măsuri speciale pentru

138 Idem, pg. 63. 139 Idem, pg. 90. 140 Idem, pg. 64. 141 Idem, pg. 64.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 145

a identifica şi sprijini elevii din grupuri subreprezentate; şi d) creşterea transparenței informațiilor

privind oportunitățile educaționale142.

Mai mult, un element prevăzut de Strategie ar produce efecte din perspectiva de gen, atât pentru

fete, ca beneficiare ale serviciilor de îngrijire și educație preșcolară, cât și pentru femei, ca mame

în vederea reconcilierii vieții profesionale cu cea privată, dat fiind că se referă la formare

profesională sistematică a profesorilor și furnizorilor de servicii de îngrijire în furnizarea de

educație preșcolară pentru copiii din familii sărace și vulnerabile143.

Astfel, este evidențiată relația dintre educație, echilibrul vieții profesionale și a celei private, rata

de ocupare și nivelul veniturilor pe parcursul diferitelor etape ale vieții mai ales prin faptul că

Guvernul își propune să creeze noi oportunități de angajare și să promoveze egalitatea de șanse

prin: a) creșterea nivelului abilităților, educației și experienței pe piața muncii a persoanelor sărace

și a celor provenind din alte grupuri vulnerabile; b) creșterea ratei de ocupare a forței de muncă a

acestor persoane/grupuri; și c) implementarea de măsuri care ar putea determina creșterea nivelului

de salarizare a grupului țintă (de exemplu măsuri vizând reducerea discriminării), principala

prioritate fiind prevenirea șomajului și creșterea ocupării forței de muncă în rândul persoanelor în

căutarea unui loc de muncă, inclusiv pentru populația vulnerabilă prin aplicarea eficace a

politicilor active de ocupare a forței de muncă, subliniind că aceste măsuri vor fi doar parțial

eficiente dacă nu sunt însoțite de politici economice care să determine crearea de locuri de muncă

sustenabile și bine plătite144.

Tocmai pentru că sărăcia nu este prezentă doar în exemplele de șomaj, ci și în unele cazuri ale

persoanelor încadrate în muncă, pentru a reduce intensitatea acestui fenomen, Guvernul va urmări:

(i) modificarea metodologiei acordării ajutoarelor bazate pe evaluarea mijloacelor de trai pentru a

mări stimulentele de angajare formală; (ii) realizarea continuă de investiții în productivitatea

lucrătorilor cu venituri mici, fie prin formare la locul de muncă, fie prin învățare pe tot parcursul

vieții; şi (iii) reglementarea pieței muncii şi a dialogului social pentru a sprijini şi dezvolta

abilitatea lucrătorilor de a negocia salarii proporționale cu productivitatea lor145.

Mai mult, persoanele active se confruntă cu o sărăcie care va produce efecte și după ce acestea se

pensionează, femeile resimțind această realitate mai acut decât bărbații, din cauza unor factori

precum diferențele de venituri de-a lungul vieții profesionale, concediilor de maternitate și

numărului de persoane cu venit din gospodărie în perioada pensiei, astfel că strategia impune

142 Strategia Naţională privind Incluziunea Socială şi Reducerea Sărăciei 2015-2020, pg. 63. 143 Idem, pg. 90. 144 Idem, pg 34. 145 Idem, pg. 37.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 146

asigurarea furnizării unui nivel adecvat al veniturilor din pensii pentru persoanele vârstnice cu

cariere formale scurte şi venituri salariale scăzute, precum şi pentru persoanele vârstnice care

trăiesc singure146.

Ținând cont de ineficiența serviciilor actuale de planificare familiară, în special în cazul femeilor

sărace şi vulnerabile sau numărul mare de sarcini ale minorelor, prioritatea principală a Strategiei

în domeniul sănătății constă în revizuirea şi actualizarea programelor naționale pentru sănătatea

reproducerii şi de planificare familială ale Ministerului Sănătății și mărirea alocărilor bugetare

pentru serviciile preventive în aceste arii, împreună cu implementarea unor mecanisme de

monitorizare, evaluare şi de control a furnizorilor de astfel de servicii147.

De asemenea, în ciuda derulării programelor naționale de imunizare şi de sănătate a femeii şi

copilului, mortalitatea infantilă este încă ridicată, în special în zonele rurale şi în rândul celor mai

vulnerabile grupuri, copiii care provin din gospodării sărace și rome confruntându-se cu

dezavantaje privind sănătatea și bunăstarea, scăderea rata națională de imunizări este scăzută și se

înregistrează deficiențe nutriționale la copii din cauza accesului limitat la hrană şi/sau boli ale

copilului, astfel că măsurile propuse țin de a) creşterea acoperirii vaccinării pentru copiii

vulnerabili; b) creşterea acoperirii furnizorilor de servicii de sănătate de bază la nivel local, pe

întregul teritoriu al țării; şi c) îmbunătățirea calității îngrijirii pre-natale şi post-natale şi a îngrijirii

copilului prin dezvoltarea standardelor de practică, formarea furnizorilor de servicii de sănătate în

comunitate, precum şi monitorizarea şi evaluarea calității îngrijirii148.

O altă problemă ce ține de domeniul sănătății este răspândirea bolilor infecțioase, în special

tuberculoza (TB) şi HIV/ SIDA în rândul grupurilor vulnerabile149, neexistând însă măsuri

prevăzute pentru remedierea deficiențelor respective.

Una dintre concluziile fundamentale ale Strategiei este că în prezent, familiile aflate în sărăcie

extremă se confruntă cu multe obstacole atunci când încearcă să acceseze serviciile sociale, în

primul rând, pentru că adesea nu ştiu că aceste servicii există, dar chiar şi atunci când dispun de

această informație, nu pot utiliza aceste servicii din cauza discriminării sau pentru că sunt

insuficiente, complicat sau costisitor de accesat, rezultând vitală atât integrarea la nivel

instituțional (presupunând abandonarea abordării fragmentare prin care fiecare instituție lucrează

numai în cadrul propriului domeniu specific de responsabilitate şi adoptarea echipelor inter-

instituționale, la nivelurile național, regional şi local) a diferitelor servicii (asistență socială,

146 Strategia Naţională privind Incluziunea Socială şi Reducerea Sărăciei 2015-2020, pg. 48. 147 Idem, pg. 67. 148 Idem, pg. 67. 149 Idem, pg. 67.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 147

locuire, ocuparea forței de muncă, educație, sănătate şi alte servicii publice) prin coordonarea reală

între instituțiile implicate, pe orizontală şi pe verticală, cât și realizarea programelor de mediere

sau facilitare socială (în special din zonele marginalizate) pentru a ajuta aceste familii să acceseze

beneficii şi servicii sociale, atât în zonele rurale, cât şi în cele urbane150.

Strategia privind reducerea părăsirii timpurii a școlii în România utilizează parțial date

segregate și evidențiază faptul că:

băieții au performanțe mai bune decât fetele la matematică, dar rămân cu aproape un an în

urmă la lectură;

copiii cei mai săraci sunt la un nivel cu 2,5 ani în urma copiilor care provin din familii cu

venituri mai mari din perspectiva competențelor de bază (citit și scris);

copiii din mediul rural sunt aproape cu un an în urma celor din mediul urban din perspectiva

competențelor de bază (citit și scris);

scorurile scăzute la evaluările PISA la citire, matematică și științe au drept cauză

diferențele semnificative dintre școlile din mediul rural și cele din mediul urban, ceea ce

reflectă discrepanțe socio-economice și culturale semnificative151;

părăsirea timpurie a școlii este mai ridicată în rândul băieților, decât al fetelor, la fiecare

nivel de învățământ, cu excepția învățământului profesional și tehnic152.

Principalele grupuri aflate în situație de risc de părăsire timpurie a școlii în România sunt

minoritățile și alte grupuri marginalizate (principalele motive ale abandonului școlar sunt direct

asociate dificultăților financiare, iar populația de etnie romă este cea mai vulnerabilă în fața

acestora, iar situația este cu atât mai gravă în cazul fetelor de etnie romă, din cauza condițiilor de

trai precare și a tradițiilor), copiii din comunitățile rurale (criza economică aducând noi provocări:

probleme privind accesul la nivelul învățământului secundar superior și impactul crizei economice

asupra veniturilor familiilor din mediul rural, însemnând costuri de transport și alte costuri directe

și indirecte de școlarizare mai greu de suportat), elevii care repetă sau care abandonează școala

(riscul de abandon al elevilor cu rezultate slabe sau a celor cu vârsta mai mare pentru nivelul la

care sunt înscriși), copiii/tinerii cu cerințe educative speciale (din cauza numărului insuficient de

cadre didactice de sprijin, desființării școlilor de arte și meserii și prin neadaptării finanțării

școlarizării elevilor cu cerințe educaționale speciale, înscriși în învățământul de masă, în vederea

150 Strategia Naţională privind Incluziunea Socială şi Reducerea Sărăciei 2015-2020, pg. 57. 151 Strategia privind Reducerea Părăsirii Timpurii a Școlii în România, pg. 18. 152 Idem, pg. 23.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 148

costurilor suplimentare cu noile cadre didactice și asistenți, echipamentelor și materialelor

adecvate pentru creșterea accesibilității și pentru modificarea claselor)153.

Acest document vizează grupuri precum: a) copii și tineri care se vor încadra în grupa de vârstă

18-24 de ani în 2020; b) copii și tineri din familii cu statut socioeconomic scăzut (sărace); c) copii

și tineri din zonele rurale; și d) copii și tineri romi și alte grupuri marginalizate sau

subreprezentate154 și este construită pe 4 piloni. Dintre acești Pilonul 1 - Asigurarea accesului la

educație și o educație de calitate pentru toți copiii – presupune implementarea unui program cu

implicații directe asupra problematicii egalității de gen. Programul reprezentativ 1.1, inclus în

Pilonul 1, constă în creșterea accesului la îngrijire și educație timpurie a copiilor (ÎETC) prin

consolidarea învățământului preșcolar (3-6 ani) și extinderea rapidă a furnizării de servicii ÎETC

pentru copiii sub 3 ani (îndeosebi pentru copiii cu vârste între 2-3 ani)155.

Strategia Guvernului României de Incluziune a Cetăţenilor Români aparținând Minorității

Rome pentru Perioada 2014-2020 propune ca obiectiv în domeniul sănătății creşterea prevalenței

utilizării planificării familiale, în special în rândul tinerelor rome şi implementarea de intervenții

adresate sănătăţii femeii şi copilului, prin informarea şi consilierea femeilor şi fetelor rome privind

sănătatea reproducerii, riscurile asociate mariajelor timpurii, sănătatea mamei şi copilului,

prevenirea şi combaterea violenţei domestice şi a traficului de persoane, extinderea gradului de

acoperire teritorială cu măsuri de contracepție gratuite și creşterea capacităţii personalului din

rețeaua comunitară în domeniul sănătăţii reproducerii şi sănătăţii mamei şi copilului156. În ceea ce

privește domeniul ocupării, strategia impune creşterea numărului femeilor rome, active pe piața

muncii157.

Strategia Națională privind Incluziunea Socială a Persoanelor cu Dizabilități 2014-2020 este

constituită în jurul principiilor afirmate de Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu

dizabilități, printre care și egalitatea între bărbaţi şi femei158, astfel că în cadrul Direcțiilor

strategice ale politicilor sociale în favoarea persoanelor cu dizabilități în perioada 2014-2020 se

află și capitole precum:

153 Strategia privind Reducerea Părăsirii Timpurii a Școlii în România, pg. 26-29. 154 Idem, pg. 7. 155 Idem, pg. 8. 156 Strategia Guvernului României de Incluziune a Cetăţenilor Români aparţinând Minorităţii Rome pentru Perioada

2014-2020, pg. 22. 157 Idem, pg. 24. 158 Strategia Națională privind Incluziunea Socială a Persoanelor cu Dizabiltăţi 2014-2020, pg. 5.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 149

Egalitate, printre ale cărui obiective specifice regăsim promovarea unor măsuri de

prevenire și combatere a discriminării, abuzării femeilor și fetelor cu dizabilități159

Ocuparea forței de muncă, printre ale cărei obiective specifice regăsim includerea în

sistemul de asistenţă pentru muncă a tuturor categoriilor de persoane cu dizabilități apte

de muncă (până la vârsta de pensionare), cu o atenție specială pentru grupurile cele mai

vulnerabile: tineri şi femei cu dizabilități, şomeri, persoane din mediul rural, persoane

condamnate aflate în evidența serviciilor de probațiune şi a celor care execută sau au

executat în parte, sau în întregime o pedeapsă privativă de libertate160

Sănătate, printre ale cărui obiective specifice regăsim finanţarea cu prioritate a măsurilor

privind îmbunătățirea calității şi accesibilității serviciilor sociale şi de sănătate, mai ales

pentru persoanele cele mai vulnerabile (vârstnici, copii, femeilor şi fetelor cu dizabilități,

persoane cu dizabilități din mediul rural)161.

În Strategia Naţională "O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilități" 2015-2020

prioritatea pentru Obiectivul-cheie 2, Promovarea participării femeilor cu dizabilități în scopul

creşterii calității vieţii lor, este promovarea unor măsuri de prevenire şi combatere a discriminării

femeilor cu dizabilități în vederea respectării drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului,

acestea fiind transpuse în direcții de acţiune precum:

a) sprijinirea femeilor cu dizabilități de a trăi o viaţă independentă, ținând cont de exemple

din domeniul sănătății (precum acela al femeilor cu deficiențe de mobilitate, care nu au

adesea acces la programele de screening pentru cancerul de col uterin sau de sân, deoarece

mesele de examinare nu au înălțime reglabilă, sau mamografele nu se pot adapta la poziţia

lor de examinare162), ocupării (îmbunătățirea participării pe piaţa muncii a grupurilor celor

mai vulnerabile din populaţia cu dizabilități - tineri şi femei cu dizabilități, şomeri,

persoane din mediul rural, persoane condamnate aflate în evidenţa serviciilor de probațiune

şi a celor care execută sau au executat în parte, sau în întregime o pedeapsă privativă de

libertate163), protecției sociale (analiza şi revizuirea, după caz, a cadrului general şi specific

privind asigurarea accesului persoanelor cu dizabilități, în special al femeilor şi persoanelor

vârstnice cu dizabilități, la programe de protecţie socială şi de diminuare a sărăciei164)

159 Idem, pg. 24. 160 Idem, pg. 26. 161 Idem, pg. 33. 162 Idem, pg. 16. 163 Idem, pg. 36. 164 Idem, pg. 40.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 150

b) asigurarea accesului femeilor cu dizabilități, în condiţii de egalitate, la informații şi

tratamente privind educația sexuală şi planificare familială165.

Strategia Naţională pentru Protecția și Promovarea Drepturilor Copilului propune obiective

generale și specifice care nu vizează o abordare integratoare a genului:

1. Îmbunătățirea accesului tuturor copiilor la servicii de calitate

1.1. Creşterea gradului de acoperire a serviciilor la nivel local

1.2. Creşterea calității tuturor serviciilor furnizate copiilor

1.3. Creșterea capacității beneficiarilor de a accesa şi utiliza serviciile destinate copilului

şi familiei

1.4. Întărirea capacităţii de evaluare și monitorizare a drepturilor copilului și a situației

sociale

2. Respectarea drepturilor şi promovarea incluziunii sociale a copiilor aflaţi în situaţii

vulnerabile

2.1. Asigurarea unui minim de resurse pentru toți copiii, în cadrul unui program național

anti-sărăcie, cu atenție specială pe copii

2.2. Reducerea decalajelor existente între copiii din mediul rural şi copiii din mediul urban

2.3. Eliminarea barierelor de atitudine şi mediu în vederea reabilitării şi reintegrării sociale

a copiilor cu dizabilități

2.4. Reducerea decalajului de oportunități dintre copiii romi și ne-romi

2.5. Continuarea tranziției de la îngrijirea instituţională a copiilor la îngrijire comunitară

2.6. Reducerea fenomenului copiii străzii

2.7. Încurajarea reintegrării sociale şi familiale a copiilor în conflict cu legea şi prevenirea

recidivelor

2.8. Întărirea controlului consumului de droguri sau alte substanțe nocive în rândul copiilor

şi reducerea consecinţelor acestui fenomen

2.9. Oferirea de sprijin adecvat copiilor cu părinți plecați la muncă în străinătate precum și

persoanelor care îi îngrijesc

2.10. Prevenirea sarcinilor nedorite în rândul adolescentelor

3. Prevenirea şi combaterea oricăror forme de violenţă

3.1. Promovarea valorilor nonviolenței și implementarea unor acțiuni de sensibilizare

3.2. Reducerea fenomenului violenţei în rândul copiilor

4. Încurajarea participării copiilor la luarea deciziilor care îi privesc)

4.1. Dezvoltarea mecanismelor care să asigure participarea copiilor166.

165 Strategia naţională "O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilităţi" 2015-2020, pg. 8. 166 Strategia Naţională pentru Protecția și Promovarea Drepturilor Copilului 2014-2020, pg. 41-43.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 151

Astfel, Strategia presupune îndeplinirea până în 2020 a următoarelor rezultate fără a menționa însă

faptul că majoritatea indicatorilor au o componentă care vizează și egalitatea de gen:

Ieşirea copiilor din sărăcie sau excluziune socială

Reducerea cu 5% a decalajului de acces al copiilor, din mediul rural, la servicii

Reducerea cu 30% a numărului copiilor separaţi temporar sau definitiv de familie

Închiderea tuturor instituţiilor clasice destinate copiilor separaţi temporar sau definitiv

de familie

Copiii de vârstă mică separaţi temporar sau definitiv de familie beneficiază de îngrijire

în servicii de tip familial

Copiii cu cerinţe educative speciale au acces la educaţie incluzivă

Copiii cu dizabilități au acces la servicii de depistare precoce, evaluare şi reabilitare

Reducerea semnificativă a numărului copiilor victime ale oricarei forme de violenţă

Implicarea activă a copiilor în elaborarea strategiilor şi documentelor de politică

publică

Abandonul şcolar în învăţământul obligatoriu scade la jumătate în comparaţie cu

situaţia actuală

Numărul copiilor 0-3 ani care beneficiază de servicii de educaţie şi îngrijire timpurie

se dublează

Cel puţin 95% dintre copii cu vârsta cuprinsă între 4-6 ani frecventează învăţământul

preşcolar

Numărul adolescenţilor (15-18 ani) care nu sunt cuprinşi în sistemul de educaţie sau

formare profesională şi nici nu au loc de muncă scade cu cel puţin 30%

Copiii au competenţe de bază dezvoltate la finalizarea învăţământului obligatoriu

Mortalitatea infantilă scade cu cel puţin 30% - 3 la mie

Copiii au acces la pachetul de bază de servicii de sănătate și la programele naționale de

sănătate

Acoperire vaccinală de cel puțin 95% pentru copiii cu vârsta de până la 2 ani cu

vaccinurile din calendarul național de imunizare

Copiii cunosc riscurile şi efectele grave ale consumului de droguri sau de alte substanţe

nocive

Copiii, în funcție de caracteristicile vârstei, au acces la servicii de sănătate a

reproducerii167.

167 Strategia Naţională pentru Protecția și Promovarea Drepturilor Copilului 2014-2020, pg. 43.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 152

Strategia naţională împotriva traficului de persoane pentru perioada 2012–2016 identifică

responsabilitățile instituțiilor implicate în activităţi de prevenire şi combatere a traficului de

persoane, dar şi de asistenţă şi reintegrare a victimelor, dintre care reies: Agenţia Naţională pentru

Ocuparea Forţei de Muncă (prin măsurile active de stimulare a ocupării forţei de muncă, asigură

egalitatea de şanse pe piaţa muncii tuturor categoriilor de persoane aflate în căutarea unui loc de

muncă şi, în special, persoanelor care prezintă dificultăţi de inserţie pe piaţa muncii: femei, victime

ale traficului de persoane, persoane cu handicap, persoane de etnie romă etc și dezvoltă programe

de informare pentru persoanele cu risc ridicat de a fi traficate privind piaţa muncii şi drepturile

angajaţilor, programe de formare profesională, precum şi de informare a operatorilor economici

pentru angajarea acestora cu prioritate) și Inspecţia Muncii (activitatea de control fiind structurată

pe următoarele direcţii: identificarea angajatorilor care folosesc munca nedeclarată; depistarea

cazurilor de nerespectare a celorlalte acte normative care reglementează activitatea relaţiilor de

muncă; identificarea şi eliminarea formelor de exploatare a muncii copilului; respectarea

prevederilor legale referitoare la încadrarea în muncă a cetăţenilor străini, protecţia cetăţenilor

români care lucrează în străinătate, egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi)168.

Mai mult, Strategia Națională Împotriva Traficului de Persoane 2018-2022169 își propune să

meargă mai departe, prin dinamizarea activităților instituțiilor statului, încurajarea participării și

implicării organizațiilor internaționale și neguvernamentale în lupta împotriva traficului de

persoane, motivarea cooperării interinstituționale și internaționale (în special dat fiind că acesta

este unul dintre elementele cele mai importante atunci când este vorba despre relația dintre țările

de origine și tările de destinație, România făcând parte din primul grup de state în general),

aducerea în mentalitatea colectivă a realității problematice a acestui fenomen prin trimitere la

efectele negative implicate și adaptarea și îmbunătățirea calității serviciilor de asistență oferite

victimelor traficului de persoane.

Astfel, acțiunile prevăzute în Strategie țin atât de prevenirea traficului de persoane (bazată pe 3

direcții: creșterea nivelului de informare a populației în vederea conștientizării implicațiilor

traficului de persoane, reducerea factorilor de risc ce conduc la victimizare, monitorizarea

activității operatorilor economici din domeniile profesionale cu fluctuație mare a forței de muncă

- construcții, agricultură, exploatarea lemnului, turism etc.), cât și de protecția, asistența și

reintegrarea socială a victimelor traficului de persoane (având în vedere consolidarea dialogului

interinstituțional și a coordonării asistenței și protecției victimelor traficului de persoane și

traficului de minori, creșterea capacității sistemului de asistență socială de răspuns la nevoile

specifice victimelor traficului de persoane, asigurarea asistenței și protecției specifice principalelor

168 Idem, pg. 43. 169 Strategia Națională Împotriva Traficului de Persoane 2018-2022, pg. 20.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 153

categorii de victime identificate) și de combaterea fenomenului în sine (dezvoltarea și consolidarea

cunoștințelor și competențelor profesionale prin formarea și pregătirea continuă, necesară și

adaptată a profesioniștilor din domeniul judiciar antitrafic și a celor din cadrul celorlalte structuri

de aplicare a legii, creșterea gradului de participare a victimelor traficului de persoane în procesul

penal, dezvoltarea capacității de utilizare a investigațiilor financiare în cercetarea infracțiunii de

trafic de persoane și trafic de minori, precum și în identificarea și urmărirea bunurilor și profiturilor

obținute din săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, îmbunătățirea tehnicilor și instrumentelor

de lucru în scopul optimizării identificării, urmăririi și confiscării bunurilor și profiturilor obținute

din comiterea infracțiunii de trafic de persoane/minori, dezvoltarea cooperării judiciare dintre

structurile din domeniile conexe traficului de persoane ce pot contribui la cercetarea infracțiunilor

de trafic de persoane și trafic de minori, la nivel național, consolidarea cooperării judiciare

internaționale dintre structurile de combatere a criminalității organizate în domeniul traficului de

persoane), alcătuind secțiuni aparte dedicate dimensiunii instituționale, precum monitorizarea și

evaluarea traficului de persoane și a implementării politicilor (prin îmbunătățirea datelor colectate

și a modului de colectare a datelor de către instituțiile cu responsabilități în domeniu, precum și a

cunoștințelor referitoare la dimensiunea fenomenului traficului de persoane), cooperarea

interinstituțională și internațională (accentul fiind pus pe consolidarea cooperării dintre instituțiile

relevante cu responsabilități în prevenirea și combaterea traficului de persoane și în oferirea de

asistență și protecție victimelor traficului de persoane, diversificarea colaborării în domeniul

traficului de persoane între instituțiile publice, societatea civilă și reprezentanții sectorului privat,

dezvoltarea relațiilor de cooperare internațională cu instituții similare din străinătate, organizații și

organisme internaționale sau instituții/organisme ale Uniunii Europene, aprofundarea cooperării

cu statele de destinație în scopul coordonării acțiunilor și eforturilor de prevenire și descurajare a

traficului de persoane și al asistenței acordate cetățenilor români, continuarea politicii de atragere

a fondurilor externe nerambursabile).

Strategia Națională pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030 cuprinde un capitol aparte

pentru egalitatea de gen, provocările în acest domeniu fiind legate de preconcepțiile populației în

privința rolului femeii în societate și familie, participarea femeilor la luarea deciziilor, disparitatea

salarială și violența împotriva femeilor, obiectivele fiind formulate în jurul următoarelor aspecte:

prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și fetelor, în sfera publică și cea privată,

asigurarea participării echilibrate și efective a femeilor și a egalității de șanse la ocuparea posturilor

de conducere la toate nivelurile de luare a deciziilor în viața politică, economică și publică170.

Țintele pentru anul 2030 sunt continuarea reducerii disparității salariale dintre sexe, eliminarea

tuturor formelor de violență împotriva femeilor și fetelor, în sferele publice și private, inclusiv a

170 Strategia Națională pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030, pg. 43.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 154

traficului, exploatării sexuale și a altor tipuri de exploatare și asigurarea participării depline și

eficiente a femeilor și a egalității de șanse la ocuparea posturilor de conducere la toate nivelurile

de luare a deciziilor în viața politică, economică și publică, urmând ca până în 2020 să fie

îndeplinite următoarele acțiuni:

Organizarea de campanii de informare și sensibilizare privind partajarea echitabilă a

responsabilităților în cadrul gospodăriei și familiei, îmbunătățirea serviciilor sociale

relevante și concilierea obligațiilor profesionale cu viața personală și de familie având ca

obiect creșterea implicării bărbaților în viața de familie și frecventarea cursurilor pentru

tineri părinți

Reglementarea funcției de expert în egalitate de șanse între femei și bărbați și a posibilității

desemnării persoanelor cu aceste atribuții în toate instituțiile și autoritățile publice, precum

și în companiile private cu peste 50 de angajați

Crearea unui sistem integrat de monitorizare și raportare privind cazurile de violență

domestică

Includerea perspectivei de gen în programa școlară și în manuale; organizarea unor

campanii de informare și sensibilizare pentru combaterea stereotipurilor de gen în rândul

tinerilor.

Monitorizarea implementării dispozițiilor legale privind sănătatea sexuală și reproductivă

și organizarea de campanii de informare pentru prevenirea și combaterea abuzurilor

sexuale și respectarea drepturilor la nediscriminare și identitate171.

Relevant este și capitolul privind Reducerea inegalităților, care subliniază necesitatea abordării

intersecționale, dat fiind că unele grupuri vulnerabile, cum ar fi femeile cu dizabilități sau cele de

etnie romă, se confruntă cu discriminare intersecțională, prin care mai multe caracteristici ale

grupului sunt supuse fenomenelor discriminatorii, acesta devenind astfel în mod particular

dezavantajat172.

De asemenea, capitolul privind Dezvoltarea oraşelor şi a aşezărilor umane pentru ca ele să fie

deschise tuturor, sigure, reziliente şi durabile prevede asigurarea accesului până în 2030 la sisteme

de transport sigure, la prețuri echitabile, accesibile și durabile pentru toți, în special prin extinderea

rețelelor de transport public, acordând o atenție deosebită nevoilor celor aflați în situații

vulnerabile, femei, copii, persoane cu dizabilități și în etate173.

171 Strategia Națională pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030, pg. 44. 172 Idem, pg. 66. 173 Idem, pg. 75.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 155

Mai mult, capitolul privind Promovarea unor societăți pașnice şi incluzive pentru o dezvoltare

durabilă, a accesului la justiție pentru toți şi crearea unor instituții eficiente, responsabile şi

incluzive la toate nivelurile prevede ca până în 2020, să se ajungă la aplicarea riguroasă a

prevederilor legale existente privind combaterea și condamnarea oricăror acte de violență, abuz,

exploatare, trafic de persoane sau discriminare de orice fel, îndeosebi în privința copiilor, femeilor

sau persoanelor cu dizabilități, indiferent de rasă, religie, gen sau orientare sexuală174.

174 Strategia Națională pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030, pg. 100.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 156

4. DATE STATISTICE ȘI INDICATORI - ANALIZA DIAGNOSTIC PRIVIND EGALITATEA DE GEN ÎN ROMÂNIA 2014-2019

Acest capitol vizează identificarea prin intermediul datelor statistice disponibile a principalelor

tendințe în ceea ce privește situația femeilor și a bărbaților în domeniile analizate în perioada 2104-

2019, date statistice obținute și/ sau prelucrate din principalele surse la nivel național (INS) și

european (EUROSTAT), completate de alte date, studii și cercetări în funcție de domeniul abordat

și disponibilitatea informațiilor. Datele statistice sunt prezentate într-o formă narativ-sintetică la

începutul fiecărui sub-capitol. În cadrul acestor sinteze sunt prezentate și modul în care aspectele

evidențiate de datele statistice sunt tratate în strategiile românești și/sau la nivelul UE, prezentarea

progreselor realizate în domeniul respectiv dar și aspectele care necesită intervenție concentrată în

următoarea perioadă. Am inclus în acest capitol o secțiune dedicată bunelor practici în domeniile

analizate, cu scopul identificării unor politici publice sau proiecte ale societății civile care ar putea

fi adaptate contextului românesc în vederea reducerii disparităților semnalate de către datele

statistice.

Importanța egalității de gen este adesea tradusă în termeni economici, menționându-se pierderile

pe care economia le înregistrează datorită persistenței disparităților, în special pe piața muncii. De

exemplu, raportul Decalaje de gen în ceea ce privește ocuparea forței de muncă: provocări și

soluții (Eurofound 2016) estimează că pierderea economică cauzată de inegalitatea de gen la

nivelul ocupării forței de muncă se ridică la 370 de miliarde EUR pe an. Această abordare a dus la

prevalența în ultima perioadă a unor abordări cantitativiste în ceea ce privește măsurarea egalității

de gen. Însă utilizarea de date statistice în cercetarea aspectelor ce țin de egalitatea de gen este

adesea controversată în literatura de specialitate și constituie în special practica instituțiilor

internaționale sau regionale (vezi capitolul 2 al analizei diagnostic). Controversa provine din faptul

că imaginea macro a egalității de gen, surprinsă la nivel de indicatori statistici principali, poate

masca inegalități micro, ce țin adesea de imposibilitatea ca unele grupuri marginalizate să fie

„înregistrate” statistic (Cancian 1992; Metso, Le Feuvre 2006).

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 157

O abordare alternativă nu contestă sau minimalizează importanța datelor statistice dar propune o

construcție și semnificare a termenului egalitate de gen în funcție de multitudinea de aspecte,

adesea contextualizate spațial, care o compun. Astfel înțeleasă, egalitatea de gen sau egalitatea de

șanse între femei și bărbați nu necesită neapărat o definiție pre-stabilită pentru a fi relevantă din

punct de vedere practic, dar se compune din și înglobează realitățile trăite (Verloo și Lombardo

2007). Astfel, pe parcursul analizei diagnostic și în special în cadrul acestui capitol, am încercat să

surprindem diversitatea femeilor și bărbaților din România pentru a contura o imagine cât mai

detaliată a egalității de gen în România, completând datele statistice cu studii sectoriale sau

calitative provenite din cercetării de tip academic sau ale unor organizații recunoscute în domeniu.

Considerăm că această abordare (care reprezintă o opțiune normativă și metodologică completată

prin abordarea interjecțională) contribuie la înțelegerea faptului că egalitatea de gen trebuie

abordată structural, la nivelul politicilor publice și al priorităților de bugetare, iar domeniile

analizate aici trebuie tratate în totalitatea inter-conectivității lor.

O notă suplimentară ține de clarificarea conceptului de grup vulnerabil, utilizat în special în cadrul

acestui capitol, în secțiunile care vizează propunerea principalelor măsuri de abordare a

principalelor disparități de gen identificate. Prin conceptul de grup vulnerabil avem în vedere

definiția utilizată de instituțiile UE175, respectiv acele grupuri care se confruntă cu un risc de sărăcie

și excluziune socială mai ridicat decât restul populației. Aceste grupuri pot fi minorități etnice,

migranți, persoane cu disabilități, persoane fără adăpost sau domiciliu, persoane dependente de

droguri, persoane în vârstă izolate social și copii aflați în diverse circumstanțe marginalizante

Această definiție s-a regăsit în Legea Asistenței sociale (292/2011), Art. 6 litera p cu câteva

precizări diferite: grupul vulnerabil desemnează persoane sau familii care sunt în risc de a-şi pierde

capacitatea de satisfacere a nevoilor zilnice de trai din cauza unor situaţii de boală, dizabilitate,

sărăcie, dependenţă de droguri sau de alcool ori a altor situaţii care conduc la vulnerabilitate

economică şi socială. Aceste definiţii suprind contribuţia adusă de cercetarea academică privind

sărăcia și exlcluziunea socială, care a pus în evidență modul în care vulnerabilitatea este mai

ridicată în cadrul unor grupuri sociale și identitare176.

Abordarea normativă și metodologică pe care am avut-o în vedere pentru realizarea analizei

diagnostic, expusă anterior și în cadrul primului capitol, implică completarea acestor definiții prin

utilizarea abordării intersecționale. În timp ce grup vulnerabil reprezintă o abordare descriptivă

bazată pe măsurarea a cine este expusă sau riscă marginalizarea economică și/sau socială,

intersecționalitatea se concentrează pe înțelegerea cauzelor marginalizării. Astfel, pentru a

evidenția unele dintre aspectele disparităților de gen, este importantă identificarea și menționarea

175 Vezi: http://ec.europa.eu/employment_social/spsi/vulnerable_groups_en.htm. 176 Alwang, J, Siegel, PB, Jorgensen, SL. Vulnerability: a view from different disciplines. Social Protection Discussion

Paper Series 23304. Washington, D.C., USA: The World Bank; 2001.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 158

acelor caracteristici individuale sau de grup (etnia, orientarea sexuală, dizabilitatea etc. – toate

criterii protejate de către legislația națională) care pot adânci situația de vulnerabilitate datorită

faptului că fie au fost ignorate fie există o reticență în abordarea lor la nivel de politici publice. În

România, cercetările (citate anterior sau pe parcursul analizelor din acest capitol) care au vizat

modul în care etnia și genul se intersectează în cazul femeilor rome din România pentru a duce la

una dintre cele mai vulnerabile situații incluzând recomandări privind abordarea sistemică a

cauzelor acestei stări de fapt, respectiv combaterea discriminării instituționale. Oferim în capitolul

care vizează sănătate un exemplu în acest sens, respectiv modul în care campaniile de testare pentru

cancerul de col uterin eșuează în a oferi acoperire adecvată celui mai marginalizat grup, femeile

rome din mediul rural, deoarece nu iau în considerare cauzele discriminării istorice. În completarea

acestei abordări, punctăm faptul că există grupuri în România pentru care vulnerabilitatea este

adâncită în raport cu unele dintre dimensiunile abordate aici, cum ar fi situația femeilor cu

disabilități sau a femeilor cu altă orientare sexuală pe piața muncii, în accesarea serviciilor de

sănătate etc., a căror situație este puțin cercetată și abordată însă reprezintă o problemă ce ține de

drepturile fundamentale ale omului.

4.1.1 Context general socio-economic

În perioada 2014-2019 România a înregistrat o creștere economică relativ stabilă și situată peste

media UE, având în 2018 o creștere de 4.1% a PIB (dar această valoare reprezentând o încetinire

de aproape 3 puncte procentuale față de anul precedent), în comparație cu media UE de 1,8% 177.

Nivelul general al ocupării forţei de muncă a crescut constant în această perioadă, ajungând în

2018 la procentul de 69.9% iar predicțiile pentru 2019 arată că România va atinge ținta națională

de 70% ocupare stabilită prin Strategia Europa 2020, dar cel mai probabil va rata ținta europeană

de 75%178. Alte tendințe macroeconomice relevante în perioada 2014-2019 au fost creșterea

consumului individual (în 2017 a generat 90% din avansul PIB real - Starea economică și socială

a României, INS179) și creșterea a gradului de ocupare pe piața muncii (vezi datele prezentate în

sub-capitolul 4.3).

Veniturile salariale ale populației au cunoscut o creștere robustă, pe fundalul majorării salariilor

din sectorul bugetar. Anumite măsuri din sfera fiscal-bugetară, precum creșterile salariale din

sectorul bugetar, ridicarea pragului minim de salarizare pe economie, majorarea pensiilor, au avut

un impact direct asupra femeilor. Cu toate acestea, creșterea economică nu s-a reflectat și în

îmbunătățirea unor indicatori care măsoară nivelul de dezvoltare umană și riscul de excluziune

socială și sărăcie. Aceștia nu au cunoscut o îmbunătățire proporțională, în special în privința

177 Comisia Europeană. Raportul de țară din 2019 privind România. SWD (2019) 1022 final,

https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/file_import/2019-european-semester-country-report-romania_ro.pdf. 178 Idem. 179 Disponibil: http://www.insse.ro/cms/ro/tags/starea-economica-si-sociala-romaniei.

http://www.poca.ro/

http://www.insse.ro/cms/ro/tags/starea-economica-si-sociala-romaniei

www.poca.ro 159

categoriilor vulnerabile. Un alt aspect al contextului socio-economic general relevant pentru

analiza diagnostic privind egalitatea de gen îl constituie evoluția generală principalilor indicatori

ai nivelului de dezvoltare umană: participarea la educație, sănătate, bunăstarea populației etc. O

parte dintre aceste date sunt incluse în analiza statistică din cadrul capitolului 5. Menționăm aici,

pentru context, faptul că procentul persoanelor aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială se

află în tendință descendentă în România în perioada analizată, însă rămâne substanțial mai ridicat

în comparație cu media europeană. Semnificativ este faptul că femeile au un risc mai ridicat de

sărăcie în comparație cu bărbații, diferența generală fiind de aproximativ 2 procente, însă diferențe

de gen mai accentuate regăsim în funcție de educație și vârstă (vezi pentru completări secțiunea

Piața muncii: Salarizare).

Sistemul de educație în perioada analizată a continuat tendințele din perioadele anterioare, care au

avut ca repere principale reformele succesive și scăderea populației școlare. Ratele de abandon

timpuriu rămân pronunțate (vezi analiza domeniului educație), iar participarea la educația terțiară

rămâne cea mai scăzută din Europa.

Tabelul 1: Câștiguri salariale medii pe lună – net (RON/ salariat)

2014 2015 2016 2017 2018 2019 (august)

1697 1859 2046 2338 2642 3044

Sursă: INS http://www.insse.ro/cms/ro/content/c%C3%A2%C8%99tiguri-salariale-din-1938-serie-anual%C4%83-0

Tabelul 2: Riscul de sărăcie sau excluziune socială 2014-2018, total populație (2014-2018)

2014 2015 2016 2017 2018

UE 28 24,4 23,8 23,5 22,4 :

România 40,3 37,4 38,8 35,7 32,5

Sursă: Eurostat [ilc_peps04]

În ceea ce privește tendințe demografice, populația României a înregistrat o scădere de aproximativ

400.000 de persoane în perioada 2014-2018, continuând tendința negativă din anii precedenți.

Scăderea demografică s-a datorat în principal migrației, care a continuat să rămână la cote ridicate,

în timp ce nașterile au cunoscut o tendință fluctuantă, cu cel mai scăzut număr de nașteri

înregistrându-se în 2018.

http://www.poca.ro/

http://www.insse.ro/cms/ro/content/c%C3%A2%C8%99tiguri-salariale-din-1938-serie-anual%C4%83-0

http://www.insse.ro/cms/ro/content/c%C3%A2%C8%99tiguri-salariale-din-1938-serie-anual%C4%83-0

www.poca.ro 160

Tabelul 3: Populația României pe sexe (mil.) (2014-2018)

2014 2015 2016 2017 2018

Total 19,947,311 19,870,647 19,760,585 19,644,350 19,530,631

M 9,746,052 9,707,074 9,649,733 9,602,578 9,553,249

F 10,201,259 10,163,573 10,110,852 10,041,772 9,977,382

Sursă: Eurostat [demo_pjan]

Tabelul 4: Nașteri total

2014 2015 2016 2017 2018

198,740 201,995 200,009 202,151 187,824

Sursă: Eurostat [demo_gind]

Tabelul 5: Nașteri în funcție de nivelul de educaţie al mamei

2014 2015 2016 2017

ISCED 0-2 65,124 61,292 59,568 57,354

ISCED 3-4 71,391 73,975 73,487 74,915

ISCED 5-8 53,759 55,605 58,493 60,833

Sursă: Eurostat [demo_faeduc]

În ceea ce privește specific evoluția egalității de șanse și tratament între femei și bărbați, aceasta a

înregistrat anumite tendințe pozitive în raport cu anii precedenți, aspecte care vor fi detaliate în

acest capitol. Reperul care permite comparația îl reprezintă Indicele egalității de gen realizat de

către Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE) publicat în 2017,

deoarece acoperă perioada anterioară celei analizate aici (respectiv 2010-2015) precum și date

statistice și tendințe congruente cu cele selectate în vederea realizării analizei diagnostic. Astfel,

în ceea ce privește indicatorii statistici care măsoară disparitățile dintre femei și bărbați, România

a înregistrat progrese în ceea ce privește egalitatea de șanse între femei și bărbați în perioada de

referință (2014-2019), însă mai rămân o serie de domenii și zone unde nivelul inegalității de gen

și a situațiilor vulnerabile cu care se confruntă femeile din România rămân ridicate. În cadrul

Indicelui egalității de gen 2017180 181, România a obținut un scor de 52,4 din 100, reprezentând o

creștere de 2,5 puncte față de Indicele măsurat în 2010. Clasamentul realizat de EIGE a reflectat o

îmbunătățire a egalității de gen în domeniile bani și educație, unde progresele au înregistrat un ritm

mai rapid în raport cu media UE. Un progres mai limitat a fost înregistrat și în domeniul sănătății.

Indicele EIGE identifică ca zone vulnerabile diviziunea de gen a timpului dedicat activităților de

îngrijire (creștere a inegalități), egalitatea de gen în procesul decizional și egalitatea de șanse între

180 Scorul mediu la nivelul UE era 66,2 din 100. Dintre statele incluse în Indice, Suedia a înregistrat cel mai bun scor

(82.6), pe ultimul loc plasându-se Grecia (50). 181 Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați Gender Equality Index 2017 – Measuring

gender equality in the European Union 2005-2015.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 161

femei și bărbați în domeniul economic (domeniu care a înregistrat o înrăutățire, contrar tendinței

europene).

În România, egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați este reglementată prin Legea

nr. 202/2002 (republicată, cu modificările și completările ulterioare). Tot la nivel legislativ,

violența împotriva femeilor este reglementată prin Legea nr. 217/2003 privind prevenirea și

combaterea violenței domestice (republicată, cu modificările și completările ulterioare). La nivel

instituțional, Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES)

reprezintă organizația care asigură promovarea principiului egalității de șanse între femei și bărbați

și prevenirea și combaterea violenței domestice182. Unul dintre principalele domenii de activitate

al ANES îl reprezintă coordonarea procesului de implementare a Convenției de la Istanbul și de a

raporta stadiul implementării acesteia. Activitatea ANES este completată de către alte organisme

în domeniul egalității de șanse și tratament, precum CONES și COJES, însă activitatea acestora a

fost limitată în perioada de referință a analizei. Evoluțiile legislative din perioada analizată și, acolo

unde este cazul, impactul la nivel instituțional, sunt descrise pe larg în cadrul capitolului 3.

În perioada analizată (2014-2019) România a avut două cadre strategice specifice egalității de

șanse și tratament, documente-cadru care evidențiază unele dintre prioritățile din domeniul

egalității de gen:

Strategia naționala în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați 2014-2017;

Strategia națională pentru prevenirea și combaterea fenomenului violenței în familie 2014-

2017; Planurile generale de acțiuni în vederea implementării celor două strategii.

Strategia națională privind promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și

prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021; Planul

operațional privind implementarea strategiei naționale privind promovarea egalității de

șanse între femei și bărbați și prevenirea și combaterii violenței domestice 2018-2021.

ANES elaborează anual rapoarte de monitorizare ale Strategiilor183, iar pe parcursul acestui capitol

vom sublinia indicatorii privind egalitatea de șanse între femei și bărbați asumați și modul în care

aceștia corespund unora dintre disparitățile de gen evidențiate de către datele statistice. În plus,

selectarea inițială a principalilor indicatori statistici analizați s-a bazat pe parcurgerea acestor

strategii, alături de care am identificat următoarele documente fundamentale pentru analiza stării

de fapt privind egalitatea de gen:

182 Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse, Raport de activitate ANES 2018, http://anes.gov.ro/wp-

content/uploads/2017/09/Raport-activitate-ANES-anul-2018-PDF.pdf. 183 Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse, http://anes.gov.ro/rapoarte/.

http://www.poca.ro/

http://anes.gov.ro/wp-content/uploads/2017/09/Raport-activitate-ANES-anul-2018-PDF.pdf

http://anes.gov.ro/wp-content/uploads/2017/09/Raport-activitate-ANES-anul-2018-PDF.pdf

http://anes.gov.ro/rapoarte/

www.poca.ro 162

Angajamentul Strategic pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați 2016-2019,

Comisia Europeană;

Strategia Europa 2020;

Agenda 2030 pentru dezvoltarea durabilă.

Începând cu mijlocul anilor 1990, în România s-au realizat și publicat studii academice și cercetării

care au abordat în mod direct experiențele și problemele cu care se confruntă femeile din România.

Odată cu anii 2000 consolidarea studiilor de gen în România, în special prin organizarea de

programe masterale specializate în cadrul SNSPA, UB sau UBB, dar și debutul și extinderea

activismului feminist, au dus la abordarea experiențelor specific femeiești184 și a relațiilor de gen

în special din perspectiva politizării inechităților, plecând de la premisa comun împărtășită că atât

orientările dominante ale științelor sociale cât și principalii actori politici din România în cel mai

bun caz ignoră, în cel mai rău caz marginalizează interesele femeilor.

Unul dintre domeniile cele mai des abordate de cercetare l-a reprezentat participarea femeilor pe

piața muncii. Vladimir Pasti185, Alina Dragolea186 sau Oana Băluță187 au analizat și teoretizat

modul în care se produc disparitățile de statut, venit și perspective ale femeilor și bărbaţilor din

România. Concluziile acestor studii, chiar și atunci când premisele teoretice și instrumentele

utilizate au fost diferite, se apropie de cele incluse în analiza diagnostic de față. O primă constatare

este că inegalitatea de gen pe piața muncii se produce (și) anterior începerii activității profesionale,

prin educația diferențiată la nivel de specializării dar și prin transmiterea pe parcursul traseului

educațional că există așteptări diferite pentru băieți și fete privind cariera (vezi secțiunea educație).

Impactul educației genizată asupra traseelor profesionale a fost analizat și de către Mihaela

Miroiu188 sau Doina Olga Ștefănescu189. Un alt aspect evidențiat de Alina Dragolea și Oana Băluță,

subliniat pe parcursul analizei diagnostic privind egalitatea de gen, îl reprezintă modul în care

184 Miroiu, Mihaela. 2004. Drumul către autonomie. Iași: Polirom. 185 Pasti, Vladimir. 2003. Ultima inegalitate. Relațiile de gen în România. 186 Dragolea, Alina. 2007. “Dimensiunea de gen a pieței muncii.” în Băluță, Oana, Alice Iancu, și Alina Dragolea.

Parteneri egali, competitori egali: integrarea dimensiunii de gen în procesul de elaborare a politicilor publice.

București: Maiko; Dragolea, Alina. 2007. Preferinţe şi mecanisme pe piaţa muncii – o abordare de gen sau cum „aleg”

femeile performanţe profesionale mai scăzute şi bani mai puţini, în Băluţă, Oana; Dragolea, Alina; Iancu, Alice, Gen

şi interese politice.Teorii si practici, Editura Polirom, Iaşi. Dragolea, Alina. 2016. Statul bunăstării după criza

economică. București: Tritonic. Pp 181-226. 187 Băluță, Oana. 2007. Dimensiunea de gen a reconcilierii dintre muncă, familie şi viaţă privată. în Băluță, Oana,

Alice Iancu, și Alina Dragolea. Parteneri egali, competitori egali: integrarea dimensiunii de gen în procesul de

elaborare a politicilor publice. București: Maiko. 188 Miroiu, Mihaela, 2003, Guidelines for Promoting Gender Equity in Higher Education in Central and eastern

Europe, CEPES, UNESCO, Bucharest. 189 Ștefănescu, Doina-Olga. 2003. Dilema de gen a educaţiei. Iași: Polirom.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 163

absența echilibrului între muncă și viața privată contribuie în România la adâncirea și menținerea

inegalităților între femei și bărbați pe piața muncii.

În domeniul egalității de gen în participarea la decizii, Oana Băluță190 a coordonat unul dintre

primele studii care a pus în discuție cauzele și efectele sub-reprezentării de gen în politica

românească, temă pe care autoarea a reluat-o în studii ulterioare în care a subliniat, printre altele,

modul în care absența femeilor din forurile politice decizionale duce la ignorarea intereselor

acestora și absența lor de pe agenda publică. La rândul său, Diana Neaga191 analizează participarea

politică a femeilor, abordarea autoarei analizând absența echității reprezentării în contextul mai

amplu al exercitării (sau al absenței) drepturilor cetățenești.

O contribuție semnificativă în ceea ce privește abordarea în cadrul studiilor de gen a modului în

care genul și etnia se intersectează și duce la marginalizarea femeilor rome au avut-o feministele

rome. Nicoleta Bițu192 sau Carmen Gheorge193 au abordat teme diverse precum identitatea romă,

locul feminismului rom în cadrul studiilor de gen sau discriminările multiple la care sunt supuse

femeile rome.

Alte studii au abordat aspecte ale unor teme cruciale pentru egalitatea de gen, însă ”invizibile”

politic, precum violența de gen194, familiile monoparentale195 sau maternitatea196. O contribuție

foarte importantă la delimitarea agendei egalității de gen în România au avut-o abordările

sociologice ale cercetătoarelor Eniko Vincze sau Laura Grunberg. Eniko Vincze197 a cercetat

sistematic intersecția dintre gen, etnie și clasă socială pentru a evidenția modul în care se produce

marginalizarea socială, în timp ce Laura Grunberg198 a abordat teme diverse precum educația sau

190 Băluță, Oana, ed. 2006. Gen și putere: Partea leului în politica românească. Iași: Polirom. 191 Neaga, Diana Elena. 2013. Gen şi cetăţenie în România: între formal şi substanţial, normal şi normativ. Iaşi:

Polirom. 192 Bițu. Nicoleta. Council of Europe. 1997. “Report on the Situation of the Romani/Gypsy Women in Europe”; Bițu,

Nicoleta; Vincze, Eniko. 2012. Personal encounters and parallel paths toward Romani feminism. Signs: Journal of

Women in Culture and Society 38 (1), 44-46. 193 Gheorghe, Carmen (coord.). 2012. Sindicatele la intersecția dintre gen și etnie. Agenția de dezvoltare comunitară

”Împreună”. 194 Bragă, Andreea; Neaga, Diana-Elena; Nica, Georgiana Anca. 2017. „Toată lumea ştia!”. Violenţa împotriva

femeilor rome şi nerome între „normal” şi normativ. Editura Hecate: București. 195 Ștefan, Cristina. 2006, Familia monoparentală. O abordare politică. Iași : Polirom. 196 Păunescu, Ramona. 2012. Evoluții politice ale maternității. Iași: Polirom. 197 Vincze. Eniko. 2006. Social Exclusion at the Crossroads of Gender, Ethnicity and Class. A View of Romani

Women’s Reproductive Health. Open Society Institute; Vincze, Eniko2013. Socio-spatial marginality of Roma as

form of intersectional injustice. Studia Universitatis Babes-Bolyai-Sociologia. Volume 58, Issue 2. 198 Grunberg, Laura. 2008. BiONGrafie: AnA, istoria trăită a unui ONG de femei. Iași: Polirom; Rughiniș Cosima,

Grünberg Laura, Popescu Raluca (coord.). 2017. Alice în Țara Manualelor - O explorare a personajelor care îi inspiră

pe copii în școală, Universitatea din București.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 164

organizațiilor non-guvernamentale din România. Recent, Laura Grunberg a coordonat realizarea

cele mai extinse cercetării sociologice după anul 2000 - când apărea primul Barometrul de gen

realizat de către Fundația pentru o Societate Deschisă - privind opiniile populației referitoare la

statutul femeilor și relațiile de gen din România199.

Aderarea României în 2007 a dus la un alt tip ce cercetare în domeniul egalității de gen, cel facilitat

de către fondurile europene. Axate în special pe problematica pieței muncii, studiile realizate în

cadrul unor proiecte au completat studiile feministe și de gen academice și au furnizat în special

date statistice privind diverse aspecte ale nivelului de ocupare, veniturile și barierele formale sau

informale cu care se confruntă femeile la locul de muncă. Un proiect reprezentativ l-a constituit

cel implementat de către Centrul parteneriat pentru egalitate, împreună cu TBWA și Active Watch,

intitulat ALTFEM - Îmbunătățirea percepției asupra femeilor și creşterea gradului de

conștientizare a experților și operatorilor mass media, a partenerilor sociali, autorităților publice și

femeilor asupra problematicii egalității de şanse ți gen pe piaţa muncii. Tot aici menționăm

proiectele implementate de către ANES a căror descriere poate fi consultată pe site-ul anes.gov.ro.

199 Centrul Filia. 2018. Barometrul de gen. Disponibil: https://centrulfilia.ro/new/wp-

content/uploads/2019/05/Barometru_de_gen.Romania_2018.pdf

http://www.poca.ro/

https://centrulfilia.ro/new/wp-content/uploads/2019/05/Barometru_de_gen.Romania_2018.pdf

https://centrulfilia.ro/new/wp-content/uploads/2019/05/Barometru_de_gen.Romania_2018.pdf

www.poca.ro 165

4.1 EDUCAȚIE

4.1.1 Descrierea narativ-sintetică a principalelor evoluții, tendințe și disparități

ale situației femeilor și bărbaților în domeniul educației

În România, când analizăm distribuția populație cu vârste cuprinse între 15 și 65 de ani pe niveluri

educaționale absolvite, se remarcă ponderea semnificativ mai mare de persoane care au absolvit

cel mult nivelul liceal (sau post liceal). Altfel spus, anual (în cei patru ani analizați), aproximativ

jumătate din populația României a finalizat doar studiile liceale și în proporție de 15% studiile

universitare. Această situație este și mai evidențiată în momentul în care România este comparată

(pe această dimensiune) cu media europeană: distribuția persoanelor pe niveluri educaționale

finalizate, este mai mare pentru nivelul liceal (46% media UE-28, respectiv 58% România în 2018)

și semnificativ mai redusă pentru nivelul terțiar. Dacă la nivel UE-28 aproximativ 29% din

populația de referință a finalizat studii universitare, România se remarcă printr-o pondere foarte

scăzută a acestei categorii, plasându-se în jurul valorii de 15% în 2018.

Totodată, important de subliniat sunt diferențele de la nivel național între ponderea persoanelor de

sex masculin și cele de sex feminin care au absolvit doar învățământul liceal. Practic, ponderea

bărbaților cu studii liceale este mai mare (60,7% în 2018) comparativ cu cea a persoanelor de sex

feminin (55,7% în 2018). Raportul se schimbă în cazul persoanelor care au finalizat studiile

universitare (în favoarea femeilor): 14,3% bărbați, respectiv 16,7% femei (tabel 6). Această

tendință se înregistrează și la nivel european, procentul persoanelor de sex feminin care finalizează

studiile universitare este mai mare decât cel al persoanelor de sex masculin cu același nivel de

studii. Însă, diferența de la nivel european este mai accentuată decât cea de la nivel național (30,8%

femei, respectiv 26,5% în cazul bărbaților) (tabel 7 și tabel 8).

În 2018, România înregistrează printre cele mai scăzute valori din Uniunea Europeană ale

ponderii persoanelor cu studii universitare, aceste ponderi aferente categoriei de vârstă 30-

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 166

34 de ani fiind de 24,6% sub ținta asumată de România pentru 2020 de 26,7% . Însă, dacă

comparăm pe această categorie de vârstă procentul persoanelor de sex feminin cu cele de sex

masculin, observăm faptul că raportul este mai ridicat în cazul femeilor (28%), comparativ cu cel

al bărbaților (21%) la nivel național (tabel 9 și 10), aceste rapoarte fiind însă semnificativ mai mici

comparativ cu media UE28: 48% femei, respectiv 36% bărbați.

O altă tendință care merită menționată este diferența importantă între categoriile de vârstă în

privința celui mai înalt nivel educațional finalizat. Cu toate că în perioada analizată se remarcă o

scădere a procentului de persoane în vârstă care au finalizat doar școala gimnazială, diferențele

între aceste categorii rămân semnificative. Totodată, pe același grup de vârstă se înregistrează

diferențe sistematice și semnificative între ponderea femeilor și cea a bărbaților care au absolvit

același nivel educațional. Cea mai accentuată diferență este în cazul categoriei 55-74 de ani:

în 2018, 45% din femei au finalizat cel mult școala gimnazială, comparativ cu 29% din

bărbați (aceste valori înregistrând o scădere în cei patru ani analizați), respectiv 47% au

absolvit nivelul liceal, comparativ cu 61% din persoanele de sex masculin) (tabel 9 și 10).

România se confruntă cu o scădere a populației școlare, cea mai însemnată evoluție negativă

înregistrându-se în rândul populației de sex masculin. Cu toate că în 2017 valorile populației de

sex masculin se apropie de cele ale populației de sex feminin, ponderea populației școlare

masculine se menține mai mare, tendință înregistrată pe întreagă perioada de referință (figura 1).

În 2017, aproximativ 49% din populația școlară este înscrisă în învățământul primar și gimnazial

(tabel 11), în cadrul acestui nivel educațional majoritatea elevilor fiind băieți (51%). Raportul se

modifică la nivel de liceu: 48% elevi și 52% eleve (2017). Însă, dacă luăm în calcul și învățământul

profesional (învățământul secundar – ciclul 2) observăm faptul că în cadrul acestui ciclu sunt

înscriși o pondere mai ridicată de elevi (50,8% elevi, respectiv 49,2% eleve în 2017) (tabel 12).

O posibilă explicație pentru această tendință poate fi faptul că la finalul nivelului gimnazial, elevii

și elevele trec printr-un examen standardizat care evaluează cunoștințele dobândite în ultimii patru

ani de studiu, iar rezultatele obținute reprezintă criteriul principal pentru admiterea la nivelul liceal.

Ținând cont de faptul că băieții au obținut scoruri mai scăzute la testările PISA de matematică și

citire (la 15 ani în clasa IX, comparativ cu fetele), putem extrapola aceste rezultate și la nivelul

evaluărilor naționale și afirma faptul că există o probabilitate ridicată ca aceștia să înregistreze

rezultate mai slabe, fapt care a avut un impact asupra deciziei sau a posibilității de a continua

studiile la liceu (teoretic, vocațional), ci mai degrabă la nivel de studii liceale profesionale (figura

2).

Această tendință (pondere mai ridicată a fetelor înscrise la studii teoretice) o regăsim inclusiv la

nivelul studiilor de licență și master. Mai mult, ponderea studentelor este mai mare la nivel de

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 167

masterat, decât la nivel de licență. Diferențele între femei și bărbați sunt și mai evidente dacă

analizăm domeniile de studiu în care sunt înscriși/se studenții și studentele. Astfel, se poate observa

faptul că o pondere importantă din populația școlară de la acest nivel educațional studiază în două

domenii (45%): „Afaceri, administrație si drept” și „Inginerie, prelucrare si construcții”, din

acestea primul putând fi considerat un domeniu feminizat, având în vedere că la nivel de licență și

master, peste 61% din populația înscrisă este de sex feminin. Totodată, această tendință de

feminizare a anumitor domenii (la nivel de licență și masterat) se remarcă și în cazul „Științelor

educaționale”, „Arte și științe umaniste”, „Științe sociale, jurnalism si informații”, „Științe

naturale, matematica și statistică”, majoritatea populației care se specializează în aceste domenii

(peste 50%) fiind de sex feminin. Însă, important de subliniat este că la nivel de doctorat ponderea

femeilor înscrise scade semnificativ față de master, indiferent de specializarea urmată, dacă

domeniul este feminizat sau nu. Tendința aceasta ar putea fi explicată prin faptul că femeile nu

sunt încurajate să urmeze studii avansate în specializarea pe care au urmat-o (tabel 14).

Dacă analizăm rata de ocupare a absolvenților recenți (care au finalizat cel puțin studiile liceale)

observăm la nivel național o disparitate între ponderea femeilor și cea a bărbaților, în favoarea

bărbaților (82,8% bărbați, respectiv 72,3% femei în 2018), tendință care se menține pe parcursul

perioadei de referință. Însă, trebuie menționat că acest indicator înregistrează o creștere în cei patru

ani analizați atât la nivel național (de la 66% în 2014, la 77% în 2018), cât și la nivel UE-28 (76,1%

în 2014 la 81,2% în 2018) cu toate că se mențin diferențele mari între valorile indicatorului la nivel

față de european (tabel 28).

În ceea ce privește rata abandonului școlar timpuriu, România înregistrează una din cel mai ridicate

ponderi de la nivelul UE a persoanelor între 18 și 24 de ani care au finalizat cel mult școala generală

și nu sunt înscriși în educația formală: 16,4% în 2018, media UE-28 fiind de 10,6%. Cu toate că

valorile acestui indicator au o evoluție negativă în perioada analizată (ex. o scădere de aprox. 2%

față de 2017), România se poziționează în 2018 la 5% în plus față de ținta asumată pentru 2020 de

11,3%. Tema abandonului școlar timpuri este extrem de relevantă în contextul în care persoanele

se regăsesc în această situație au o probabilitate mai mică de a fi angajate sau desfășoară munci

slab plătite. Astfel, acest indicator poate reprezenta un factor explicativ pentru aspecte ce țin de

piața muncii precum: rata de ocuparea și șomaj sau salarizare.

Analizând la nivel național rata de abandon școlar timpuriu în funcție de statutul pe piața muncii,

observăm un procent mai ridicat al acestei ponderi în rândul persoanelor de sex masculin ocupate

pe piața forței de muncă (11% în 2018), aproape dublu față de populația de sex feminin (5,7% în

2018), această tendință menținându-se pe întreaga perioadă de referință. Însă, acest raport se

schimbă în cazul persoanelor care nu au un loc de muncă (10,4% pentru femei, respectiv 5,7%

pentru bărbați în 2018) sau care nu sunt dispuși să muncească (8,1% pentru femei, respectiv 2,6%

pentru bărbați în 2018), evoluția indicatorului pe aceste două dimensiuni variind în perioada

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 168

analizată (tabel 20). Acest lucru rămâne valabil și dacă comparăm valorile indicatorului de la nivel

național cu media UE-28 în funcție de gen, însă diferențele sunt mai accentuate între ponderea

femeilor din RO care au abandonat timpuriu sistemul educațional formal și categoria echivalentă

de la nivel european, în special în rândul populației care nu este ocupată sau care nu este dispusă

să muncească. Totodată, datele de indică faptul că ponderea populației de sex feminin care a

abandonat timpuriu educația formală și nu este dispusă să muncească este printre cele mai ridicate

din UE-28 (tabel 21), alături de Bulgaria.

O variabilă explicativă puternică pentru nivelul ridicat al ratei abandonului timpuriu în cazul

României o reprezintă mediul de rezidență. Astfel, populația care locuiește în mediul rural are o

probabilitate mai ridicată de abandon școlar, comparativ cu cea din mediul urban. Acest lucru

poate fi explicat și prin lipsa acută de unități școlare de la nivelul liceal din mediul rural, fapt care

face dificilă continuarea studiilor obligatorii în special pentru copiii din familiile care se confruntă

cu dificultăți materiale (tabel 23). Există, de asemenea, disparități regionale, în ceea ce privește

rata de abandon școlar timpuri, cele mai afectate regiuni fiind Sud-Est și Centru cu cele mai mari

ponderi de persoane cu vârste între 18 si 24 de ani care părăsesc timpuriu sistemul educațional

formal. În plus, se observă diferențe între regiuni dacă analizăm rata de abandon timpuri în funcție

de gen: dacă în Nord-Vest, Sud-Est și în Nord-Est rata de abandon este mai ridicată în rândul

băieților, în regiunea Centru, Sud-Muntenia, Sud-Vest Oltenia și regiunea Vest ponderea crește în

defavoarea femeilor, tendință care se menține pe întreaga perioadă analizată, deși înregistrează o

scădere în ultimii ani (tabel 24).

Învățarea continuă a adulților reprezintă o temă de interes la nivel european, fiind considerat unul

din mecanismele prin care se asigură creșterea ponderii persoanelor ocupate pe piața forței de

muncă și implicit a incluziunii sociale. În contextul unei piețe a muncii supusă constant

transformărilor se recunoaște importanța creării de instrumente (programe de studiu, servicii de

orientare în carieră) care să le permită adulților dezvoltarea de competențe și calificări necesare

pentru integrarea și mobilitatea pe piața muncii200. În privința indicatorului care măsoară rata de

participare a persoanelor cuprinse între 25 și 64 ani, la activități de învățarea formală și non-

formală, după părăsirea educației formale (în ultimele patru săptămâni de la realizarea sondajului),

România este țara cu cea mai scăzută rată de participare, comparativ cu celelalte state ale Uniunii

Europene (0,9% comparativ cu 11,1% UE-28). Un aspect care trebuie evidențiat este că în cazul

României, rata de participare la învățare continuă a adulților este în scădere (cu toate că la nivel

UE-28 are o tendință pozitivă), atât la nivelul populației de sex masculin, cât și în rândul celei de

sex feminin. Mai mult, dacă în 2014 se înregistrau diferențe în funcție de sexul persoanelor

participante la învățarea continuă (1,7% pentru bărbați, respectiv 1,4% pentru femei), diferențele

200Eurostat, https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Adult_learning_statistics.

http://www.poca.ro/

https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Adult_learning_statistics

www.poca.ro 169

se aplatizează în 2018 (la 1% bărbați și 0,9% femei). Astfel, se poate observa o scădere în această

perioadă mai accentuată în cazul bărbaților (tabel 25).

4.1.2 Strategii, măsuri prioritare și exemple de bune practici din domeniul

educației din perspectiva egalității de gen

Descrierea modului în care aspectele evidențiate sunt tratate în strategiile românești și/sau la nivelul UE

1. Accesul la educație este egal din punct de vedere al genului iar cifrele de școlarizare o

tendință ascendentă a participării la educația terțiară. Cu toate acestea, disparitățile semnalate de

către datele statistice se referă în principal la domeniile de studiu urmate, absența femeilor din

domeniile STEM având un impact și asupra structurii ocupațiilor pe piața muncii.

2. Problema egalității de gen în educație este actualmente mai larg abordată în contextul finalității

și scopului studiilor, iar datele statistice prezentate în această analiză indică faptul că până în acest

moment tendințele pozitive din domeniul educației nu sunt transpuse de către femei în poziționări

mai bune pe piața muncii (vezi nivelurile de salarizare și ocupare, descrise în secțiunile următoare)

sau participarea la decizii. Un cadru eficient pentru abordarea acestui aspect îl reprezintă

Obiectivele de Dezvoltare Durabilă care accentuează calitatea procesului de educație (Obiectivul

4), inclusiv în ceea ce privește finalităților acestuia, respectiv dezvoltarea capitalului uman și

valorificarea oportunităților pe tot parcursul vieții.

Totodată, Angajamentul strategic 2016-2019 și Cadrul strategic pentru cooperarea

europeană în domeniul educației și formării profesionale (ET 2020) indică necesitatea de a

elimina stereotipurile de gen, nu numai la nivelul manualelor școlare dar și în ceea ce privește

consilierea privind opțiunile de carieră și studiu. Conform unui studiu recent201, stereotipurile de

gen se fac în continuare simțite în atitudinea cadrelor didactice la clasă (prin remarcile și limbajul

utilizat), precum și în modul în care acestea îndrumă sau ghidează elevii în procesul de găsire

a vocației. Angajamentul strategic stabilește ca măsuri prioritare în acest sens: promovarea

egalității de gen la toate nivelurile și în toate tipurile de educație, inclusiv în ceea ce privește

opțiunile de carieră și de studiu influențate de gen, utilizând instrumentele de cooperare politică și

instrumentele de finanțare existente, după caz, în conformitate cu prioritățile stabilite în cadrul

programului Educație și formare 2020.

Existența unor politici/ strategii în domeniul egalității de gen în educație

201 Asociația pentru Libertate și Egalitate de Gen - A.L.E.G.. GenderEd: „Combaterea stereotipurilor de gen în educație

și în orientare profesională” Analiză privind stereotipurile de gen în educație și orientare profesională în România.

2018. Disponibil: http://aleg-romania.eu/wp-content/uploads/2018/09/Analiza-privind-stereotipurile-de-gen-in-

Romania.pdf.

http://www.poca.ro/

http://aleg-romania.eu/wp-content/uploads/2018/09/Analiza-privind-stereotipurile-de-gen-in-Romania.pdf


www.poca.ro 170

Strategia națională privind promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și prevenirea și

combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021 menționează ca direcții de acțiune în

domeniul educației:

Creșterea gradului de conștientizare a copiilor și tinerilor cu privire la prevederile legale din

domeniul egalității de șanse între femei și bărbați prin:

a) Includerea în programa școlară a unor noțiuni privind violența de gen și egalitatea de gen;

b) Integrarea perspectivei de gen în manualele școlare;

c) Organizarea unei campanii de informare și sensibilizare în rândul elevilor și studenților cu

privire la semnificația și importanta respectării dreptului la nediscriminare și egalitate de șanse

între femei și bărbați, inclusiv a faptului că femeile și fetele cu dizabilități sunt supuse

discriminărilor multiple.

d) Organizarea unei campanii de informare și sensibilizare în rândul elevilor și studenților cu

ocazia zilei de 8 mai, Ziua Egalității de Șanse între Femei și Bărbați (evenimentul „Săptămâna

Egalității de șanse între femei și bărbați”).

Combaterea stereotipurilor de gen în rândul tinerilor prin:

a) Organizarea unei campanii de sensibilizare destinată elevilor de liceu privind încurajarea

alegerii unei cariere în domeniile știință, tehnologie, inginerie și matematică și în domeniile

tehnologiilor informaționale și de comunicații;

b) Organizarea unei campanii de sensibilizare și promovare a rolului și importanța dezvoltării

abilităților non - cognitive la adolescenți cu accent pe eliminarea stereotipurilor, prejudecăților

și a tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor și a fetelor, inclusiv a formelor de

discriminare multiplă cu care se confruntă femeile și fetele cu dizabilități202.

Unele dintre măsurile care pot contribui la reducerea suplimentară a unor disparități țin în mod

direct de combaterea stereotipurilor din educație, iar în acest sens unele politici publice sau

strategii acoperă această nevoie la nivel principial. Menționăm aici inițiativa care vizează

introducerea principiilor egalității de gen în manuale școlare, aspect în continuare problematic

relevat de către studiul Alice în Țara Manualelor. O explorare a personajelor care îi inspiră pe

202 Strategia națională privind promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și prevenirea și combaterea violenței

domestice pentru perioada 2018-2021, disponibilă: http://anes.gov.ro/wp-content/uploads/2018/06/Strategia-

Nationala-ES-si-VD.pdf.

http://www.poca.ro/

http://anes.gov.ro/wp-content/uploads/2018/06/Strategia-Nationala-ES-si-VD.pdf

http://anes.gov.ro/wp-content/uploads/2018/06/Strategia-Nationala-ES-si-VD.pdf

www.poca.ro 171

copii în școală203, dar care deocamdată se află la stadiul de planificare și nu pot fi furnizați

indicatori de rezultat204.

O serie de alte strategii în vigoare la nivel național în perioada analizată integrează dimensiunea

egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați.

Strategia națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei 2015-2020 vizează

accesul persoanelor care aparțin grupurilor vulnerabile la educație, în special accesul copiilor romi.

Măsurile menționate vizează: a) îmbunătățirea capacității personalului didactic de a integra

practicile educaționale incluzive în relația cu elevii romi și b) eliminarea din școli a segregării,

discriminării și stereotipurilor negative față de elevii romi, conturând măsuri menite să crească

participarea copiilor romi la toate nivelurile de învățământ obligatoriu (dezvoltarea unui sistem de

avertizare timpurie pentru a identifica elevii cu risc de abandon școlar sau părăsire timpurie a

școlii; extinderea și îmbunătățirea activităților de mentorat și de tutorat; promovarea și susținerea

școlilor incluzive, relevante și încurajatoare pentru copiii romi; facilitarea implicării părinților în

procesul de educație al copiilor; și investiția în transportul copiilor romi care locuiesc departe de

școli) și la nivelul învățământului secundar (extinderea și creșterea eficacității programului de

mediatorii romi; creșterea substanțială a disponibilității programului „A doua șansă” și a stagiilor

de ucenicie; și crearea de stagii de ucenicie și servicii de plasament pe piața muncii, în special

pentru tinerele femei rome.

Strategia privind reducerea părăsirii timpurii a școlii în România utilizează parțial date

segregate și menționează o serie dintre aspectele menționate aici, printre care și faptul că părăsirea

timpurie a școlii este mai ridicată în rândul băieților, decât al fetelor, la fiecare nivel de învățământ,

cu excepția învățământului profesional și tehnic.

Alte proiecte semnificative în domeniul educației sunt:

Proiectul „Justice has no Gender” - ANES în parteneriat cu Autoritatea Națională pentru

Persoanele cu Dizabilități și organizația ActiveWatch implementează în perioada mai 2017-

decembrie 2019 proiectul „Justice has no gender”. Proiectul vizează creșterea gradului de

conștientizare în rândul elevilor și cadre didactice de liceu cu privire la violența cauzată de

discriminare, cu accent pe violența de gen (inclusiv violența sexuală și violența împotriva fetelor

și femeilor cu handicap) și egalitatea de șanse între femei și bărbați, prin dezvoltarea de activități

203 Rughiniș Cosima, Grünberg Laura, Popescu Raluca (coordonatoare), Alice în Țara Manualelor - O explorare a

personajelor care îi inspiră pe copii în școală, Universitatea din București, 2017. 204 Planul operațional pentru implementarea Strategiei naționale privind egalitatea de șanse între femei și bărbați,

2018-2021, disponibil: http://anes.gov.ro/wp-content/uploads/2018/06/Plan-operational-2018-2021-SN-PILON-ES-

SI-VD.pdf.

http://www.poca.ro/

http://anes.gov.ro/wp-content/uploads/2018/06/Plan-operational-2018-2021-SN-PILON-ES-SI-VD.pdf

http://anes.gov.ro/wp-content/uploads/2018/06/Plan-operational-2018-2021-SN-PILON-ES-SI-VD.pdf

www.poca.ro 172

educaționale non-formale. Astfel, peste 15.000 de elevi de liceu au format grupul țintă pentru 27

campanii de conștientizare cu privire la efectele negative ale stereotipurilor de gen și discriminarea

bazată pe criterii de gen, dizabilitate și/sau etnie în societatea românească205.

GENDER-ED: Combaterea stereotipurilor de gen în educație și consiliere vocațională –

proiect implementat de ALEG România.

Domenii prioritare de abordare a disparităților de gen în ceea ce privește domeniul educație:

1. Fetele și femeile sunt subreprezentate în domeniile educaționale STEM (la toate nivelurile

ISCED care permit măsurarea), în timp ce băieții sunt sub-reprezentați în cadrul absolvenților

de studii liceale. Conform datelor statistice prezentate mai jos, discrepanța de gen în ceea ce

privește domeniile de studii se produce altfel destul de devreme, începând cu domeniile urmate în

cadrul studiilor liceale. Trebuie încurajate măsurile care urmăresc promovarea femeilor în domenii

în care sunt sub-reprezentate, inclusiv prin analizarea cauzelor pentru care procentul femeilor care

urează studii masterale și doctorale este în continuare scăzut în domeniile STEM.

2. Sistemul educațional românesc reprezintă unul din sectoarele care a suferit cele mai multe

transformări în ultimii 30 de ani, realizate pe fondul tranziției la un sistem democratic și la o

economie de piața, de tip capitalist. Astfel, dacă analizăm principalele preocupări și măsuri

adoptate din zona asigurarea egalității de șanse între femei și bărbați, observăm faptul că acest

concept a fost înțeles într-un sens mai larg, fără să se vizeze adoptarea de măsuri centrate pe

echilibrarea inegalităților de gen. De exemplu, problema hărțuirii sexuale în mediul universitar

nu este încă conștientizată la nivelul universităților și a ministerului de resort, cu toate că există un

studiu care atestă prevalența fenomenului206. Cu toate că discutăm despre un cumul de structuri

instituționale care își pun puternic amprenta asupra inegalităților de gen, sistemul educațional

românesc nu tratează problematica egalității de șanse între femei și bărbați ca fiind o tematică

relevantă, cu impact asupra populației școlare, viitori cetățeni integrați activ pe piața forței de

muncă.

3. Ponderea populației care a finalizat învățământul universitar este mai mică decât la nivel UE-

28, raportul fiind mai mic în defavoarea bărbaților iar rata de abandon timpuriu școlar rămâne

foarte ridicată.

205 Raport de activitate ANES. 206 Campania “Stop hărțuirii sexuale în universități”, coordonată de Centrul FILIA, ca acțiune a Coaliției pentru

Egalitate de Gen și cu sprijinul oferit de CeRe: Centrul de Resurse pentru Participare Publică, prin proiectul “Așa se

Ce-Re”, finanțat prin granturile SEE 2009-2014, în cadrul Fondului ONG în România:

https://centrulfilia.ro/hartuirea-sexuala-in-universitati/

http://www.poca.ro/

https://centrulfilia.ro/hartuirea-sexuala-in-universitati/

www.poca.ro 173

Exemple de bune practici în domeniul educației în statele membre UE care vizează creșterea nivelului egalității de gen

Structura pentru controlul privind genul și diversitatea din cadrul Goethe University Frankfurt din

Germania207 are ca scop monitorizarea evoluțiilor în ceea ce privește egalitatea de gen în toată

universitatea, precum și oferirea de îndrumare și sprijin și monitorizarea eforturilor legate de

egalitatea de gen în cadrul celor 16 facultăți (în cadrul cărora este obligatoriu să se stabilească un

Plan de acțiune privind egalitatea și diversitatea de gen la fiecare doi ani pentru a se respecta

cerințele de raportare) ale universității (coordonatorul de control al genului și diversității fiind

responsabil de conducerea procedurilor de control / monitorizare și de gestionare a compilării

statisticilor de gen și diversitate în cadrul universității).

Din 2012, Universidade da Beira Interior din Portugalia208 realizează Rapoarte anuale privind

egalitatea de gen pentru a monitoriza progresul către egalitatea de gen în universitate, acestea fiind

accesibile publicului și fiind bazate pe evaluarea inițială efectuată la începutul procesului de

elaborare a planului de egalitate de gen al UBI (având în vedere echilibrul de gen în ceea ce privește

disciplinele predate și pe pozițiile de luare a deciziilor și de conducere, diferența de remunerare

între femei și bărbați, utilizarea unor măsuri pentru reconcilierea vieții profesionale și personale -

cum ar fi programul de lucru flexibil, o analiză de gen privind utilizarea concediilor și informații

despre numărul de studenți dezagregate.

Tot referitor la participarea femeilor în mediul universitar, regăsim exemplul Universității

Santiago de Compostela din Spania209, care acordă un premiu prin intermediul căruia să

recunoască și să facă vizibile proiectele de cercetare existente și practicile didactice care se

evidențiază pentru integrarea unei dimensiuni de gen.

O cale de a combate stereotipurile de gen privind domeniile de studiu și meseriile a fost identificată

în Germania210, unde universitățile și companiile organizează zile deschise, ateliere, cursuri de

vară și alte inițiative pentru eleve, în vederea promovării studiilor și profesiilor din domeniul TIC.

207 Institutul European pentru EgalitateaEgalitate de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-

mainstreaming/good-practices/germany/gender-diversity-controlling-goethe-university-frankfurt. 208 Institutul European pentru Egalitatea Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-

mainstreaming/good-practices/portugal/gender-equality-report. 209 Institutul European pentru Egalitatea Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-

mainstreaming/good-practices/spain/gender-perspective-research-and-teaching-award. 210 Institutul European pentru Egalitatea Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-

mainstreaming/good-practices/germany/work-life-balance-innovation-deutsche-telekom-ag.

http://www.poca.ro/

https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/germany/gender-diversity-controlling-goethe-university-frankfurt


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/portugal/gender-equality-report


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/spain/gender-perspective-research-and-teaching-award


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/germany/work-life-balance-innovation-deutsche-telekom-ag


www.poca.ro 174

Austria211 este o altă țară care a adoptat astfel de măsuri de către ministere precum Ministerul

Federal al Educației și Ministerul Federal al Științei, Cercetării și Economiei, în vederea creșterii

numărului de femei care studiază informatică/științele calculatorului, inginerie și alte specialități

tehnice (Girl’s Day, Meine Technik, MINT Unterricht, FIT – Frauen in der Technik, MINT –

Fächer in Theorie und Praxis).

Astfel de inițiative se regăsesc și în Croația212, sub forma unei zile tematice în care Microsoft

organizează ateliere și prelegeri pentru eleve de liceu sau în Polonia213, ca de exemplu Girls as

Engineers! și Girls Go Science!, care au scopul de a promova beneficiile potențiale pe termen lung

ale unei cariere într-una din profesiile tehnologice și de a arăta că studiile tehnice pot aborda o

nevoie recunoscută în afaceri și industrie: atragerea lucrătorilor cu pregătire înaltă, cu o gamă largă

de competențe (instituțiile responsabile de gestionarea acestor programe sunt ministerele Științei

și Învățământului Superior, Educației Naționale, Administrației și Digitizării și al Muncii și

Politicii Sociale, Plenipotențiarul Guvernului pentru Egalitate de Tratament, Oficiul pentru

Brevete și Ombudsmanul).

Mai mult, în cadrul programului DigiPippi din Danemarca214 sunt organizate ateliere de

tehnologie și brunch-uri cu tematică TIC pentru mame și fiice, adresându-se în principal fetelor cu

vârste cuprinse între 7 și 13 ani, care sunt deja consumatoare digitale, dar care adesea nu au o bază

fundamentală pentru tehnologie și competențele de care au nevoie pentru a prelua controlul asupra

vieții lor digitale.

Bulgaria215 încearcă de asemenea să crească participarea fetelor în domeniul TIC prin proiecte

precum Enterpregirl V.1. to V.4 (o competiție în care 200 de fete din întreaga țară își prezintă

proiectele inovatoare), Move It Forward Sofia (sub forma unei activități de un weekend care

reunește fetele și femeile pentru a dezvolta proiecte digitale cu și pentru femeile rome), Breakfast

Club (rețele lunare și evenimente educaționale care abordează provocările cotidiene cu care se

confruntă femeile, propunându-și să creeze un mediu sigur pentru discuții deschise între

211 Institutul European pentru Egalitatea Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-

mainstreaming/good-practices/austria/how-attract-women-workplace-and-keep-them-there. 212 Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-

mainstreaming/good-practices/croatia/microsoft-croatia-empowering-girls-choose-ict-digigirlz. 213 Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-

mainstreaming/good-practices/poland/girls-engineers-and-girls-go-science-motivation-and-support-girls-it-and-

stem. 214 Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-

mainstreaming/good-practices/denmark/digipippi-coolest-girls-club-denmark. 215 Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-

mainstreaming/good-practices/bulgaria/bulgarian-centre-women-technology-initiatives-promote-women-ict-

entrepreneurship-and-science.

http://www.poca.ro/

https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/austria/how-attract-women-workplace-and-keep-them-there


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/croatia/microsoft-croatia-empowering-girls-choose-ict-digigirlz


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/poland/girls-engineers-and-girls-go-science-motivation-and-support-girls-it-and-stem



https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/denmark/digipippi-coolest-girls-club-denmark


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/bulgaria/bulgarian-centre-women-technology-initiatives-promote-women-ict-entrepreneurship-and-science



www.poca.ro 175

participanți și profesioniști cu privire la posibile soluții și pași suplimentari pentru cooperarea între

diferiți actori, incluzând subiecte precum: cum este să fii femeie într-un sector dominat de bărbați;

provocări legate de concediul de maternitate și reîntoarcerea la muncă; iluminatoare digitale; rolul

organizațiilor de femei pentru emanciparea femeilor; și fondatoarele de start-up-uri de succes).

Belgia216 se alătură statelor în care regăsim astfel de planuri, prin Interface3, care încă din anii ’80

oferă module de orientare care le permit femeilor să exploreze cariere în diferite profesii de calcul

și oferă scheme de instruire calificate și certificate care duc la angajare în profesii de calcul

(precum administrator de rețea, designer de aplicații web, webmaster) sau în profesii care folosesc

intens instrumente de calcul (cum ar fi asistent administrativ).

216 Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-

mainstreaming/good-practices/belgium/interface3

http://www.poca.ro/

https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/belgium/interface3


www.poca.ro 176

4.1.3 Date statistice în domeniul educației

4.1.3.1 Participarea la educație

Tabelul 6: Ponderea populației (15-64 ani) pe nivel de educație și sexe, la nivel național (2014-2018) 2014 2015 2016 2017 2018

M F M F M F M F M F

Cel mult scoala gimnaziala 29,1 33,3 27,4 31,4 26,3 29,8 25,5 28,4 25 27,6

Cel mult liceu sau post-liceal 57,3 51,9 58,3 52,8 59,5 54,2 60,3 55,1 60,7 55,7

Educație terțiară 13,5 14,8 14,2 15,8 14,2 16 14,2 16,5 14,3 16,7

Sursa: EUROSTAT [edat_lfse_03]

Tabelul 7: Ponderea populației de sex feminin (15-64 ani) pe nivel de educație, la nivel național și european (2014-2018) 2014 2015 2016 2017 2018

EU28 RO EU28 RO EU28 RO EU28 RO EU28 RO

Cel mult scoala gimnaziala 27,3 33,3 26,6 31,4 26 29,8 25,4 28,4 24,7 27,6

Cel mult liceu sau post-liceal 45,2 51,9 45 52,8 44,9 54,2 44,6 55,1 44,4 55,7

Educație terțiară 27,5 14,8 28,5 15,8 29,1 16 30 16,5 30,8 16,7


Tabelul 8: Ponderea populației de sex masculin (15-64 ani) pe nivel de educație, la nivel național și european (2014-2018) 2014 2015 2016 2017 2018


Cel mult scoala gimnaziala 27,7 29,1 27,3 27,4 27 26,3 26,6 25,5 26,3 25


Educație terțiară 24,4 13,5 24,9 14,2 25,4 14,2 25,9 14,2 26,5 14,3


Tabelul 9: Ponderea populației de sex feminin pe categorii de vârste și nivel de educație, la nivel național (2014-2018)

2014 2015 2016 2017 2018

ISCED 0-2 3-4 5-8 0-2 3-4 5-8 0-2 3-4 5-8 0-2 3-4 5-8 0-2 3-4 5-8

15–19 84,1 15,9 : 83,6 16,4 : 84,6 15,4 : 83,4 16,6 : 82,9 17,1 :

20–24 18,9 68,4 12,7 19,8 70,7 9,5 20,7 71 8,3 20,5 70,1 9,4 18,3 73 8,7

25–34 24,4 47,5 28,1 23,7 48 28,3 23,2 49,4 27,4 23,1 48,1 28,8 22,8 49 28,2

30-34 25,6 47,2 27,2 24,9 48,0 27,2 23,9 48,6 27,4 24,3 46,8 28,9 23,7 48,2 28,1

35–44 23,7 57,7 18,6 22,7 55,5 21,7 21,2 56 22,8 20,6 56,5 22,9 20,6 54,6 24,8

45–54 24,5 63,3 12,1 20,9 65,4 13,7 19,5 66,1 14,4 18,4 66,8 14,8 17,9 67,4 14,7

55–64 46,5 46,3 7,1 42,5 49,4 8,1 37,8 53,4 8,8 33,5 57,5 9 31,9 59,1 9,1

55-74 56,2 37,4 6,4 53,6 39,6 6,8 49,9 42,9 7,3 46,7 46 7,4 45,2 47,5 7,3

Sursa: EUROSTAT [edat_lfs_9903]

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 177

Tabelul 10: Ponderea populației de sex masculin pe categorii de vârste și nivel de educație, la nivel național (2014-2018)

2014 2015 2016 2017 2018

ISCED 0-2 3-4 5-8 0-2 3-4 5-8 0-2 3-4 5-8 0-2 3-4 5-8 0-2 3-4 5-8

15 - 19 84,9 15,1 : 85,7 14,3 : 85,6 14,4 : 83,9 16,1 : 83,3 16,7 :

20 - 24 21,6 69,1 9,3 20,7 73 6,3 19,5 75,5 5 20 74,2 5,8 18,4 75,9 5,7

25 - 34 24,7 52,5 22,8 23,9 53,2 22,9 23,9 53,6 22,4 24 53,5 22,5 23,2 55 21,8

30 – 34 24,0 53,1 22,9 23,7 52,1 24,2 22,9 53,2 23,9 23,1 53,0 23,9 23,9 54,7 21,4

35 - 44 22,8 61,5 15,7 22,7 59,1 18,1 22,6 58,8 18,6 21,4 59,8 18,8 21,2 58,2 20,6

45 - 54 21 67,1 11,9 17 70,1 13 15 71,3 13,6 15 71,5 13,5 15 71,9 13

55 - 64 29,8 60,1 10 26,1 63,2 10,7 22,6 66,9 10,6 20,9 68,8 10,3 20,6 69,6 9,9

55 - 74 38,7 52,2 9,2 35,3 55 9,7 31,4 58,7 9,9 30 60,3 9,7 29,6 61 9,4


Populația școlară

Figura 1: Evoluția populației școlare, la nivel național (2014-2017)

Sursa: INS [SCL103A]

Tabelul 11: Ponderea populației școlare pe nivel de educație (2014-2017) 2014 2015 2016 2017

Învățământ anteprescolar 0,5% 0,5% 0,6% 0,6%

Învățământ preșcolar 15,7% 15,5% 15,3% 15,4%

Învățământul primar 26,4% 27,0% 27,1% 27,8%

Învățământ gimnazial 21,8% 22,1% 22,3% 21,3%

Învățământ liceal 20,4% 19,5% 19,1% 18,9%

Învățământ superior – licență 11,5% 11,9% 11,9% 12,1%

Învățământ superior - master, cursuri postuniversitare 3,1% 3,1% 3,1% 3,3%

Învățământ superior - doctorat si programe postdoctorale 0,5% 0,5% 0,6% 0,6%

Sursa: Calcule proprii pe baza datelor de la INS [SCL103A]

1,878,229

1,830,8671,805,801 1,792,9931,857,323

1,811,7651,791,479 1,785,568

2014 2015 2016 2017

M F

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 178

Tabelul 12: Ponderea populației școlare pe nivel de educație și sexe (2014-2017) 2014 2015 2016 2017

M F M F M F M F

Total 50,3% 49,7% 50,3% 49,7% 50,2% 49,8% 50,1% 49,9%

Învățământ anteprescolar 53,4% 46,6% 53,0% 47,0% 52,9% 47,1% 52,9% 47,1%

Învățământ preșcolar 51,3% 48,7% 51,3% 48,7% 51,4% 48,6% 51,3% 48,7%

Învățământ primar si gimnazial 51,7% 48,3% 51,6% 48,4% 51,6% 48,4% 51,6% 48,4%

Învățământul primar 51,6% 48,4% 51,6% 48,4% 51,6% 48,4% 51,5% 48,5%

Învățământ gimnazial 51,7% 48,3% 51,7% 48,3% 51,6% 48,4% 51,8% 48,2%

Învățământ liceal 49,4% 50,6% 49,0% 51,0% 48,4% 51,6% 48,2% 51,8%

Învățământul secundar ciclul 2 (liceal si profesional)

51,0% 49,0% 51,1% 48,9% 50,9% 49,1% 50,8% 49,2%

Învățământ superior – licență 47,0% 53,0% 46,7% 53,3% 46,7% 53,3% 46,4% 53,6%

Învățământ superior - master, cursuri postuniversitare

42,9% 57,1% 43,0% 57,0% 42,7% 57,3% 42,8% 57,2%

Învățământ superior - doctorat si programe postdoctorale

51,9% 48,1% 50,7% 49,3% 51,5% 48,5% 51,0% 49,0%

Sursa: Calcule proprii pe baza datelor de la INS [SCL103A]

Tabelul 13: Ponderea populației școlare înscrise în învățământul superior (total) pe domenii de studiu, la nivel național (2014-2017)

2014 2015 2016 2017

Științele educației 1,9 2,6 3 3,2

Arte și științe umaniste 9,1 9,2 9,2 9,1

Științe sociale, jurnalism si informații 14,1 8,6 8,7 8,5

Afaceri, administrație si drept 23,1 25,3 24 23,9

Științe naturale, matematica si statistica 5,2 5,3 5,1 4,6

Tehnologiile informației si comunicațiilor (TIC) 2 6,4 6,1 6,5

Inginerie, prelucrare si construcții 25,6 21,5 22,2 21,6

Agricultura, silvicultura, piscicultura si științe veterinare 3,2 4,7 4,8 4,8

Sănătate si asistenta sociala 12,9 12,6 12,9 13,6

Servicii 2,9 3,8 4 4

Sursa: EUROSTAT [educ_uoe_enrt04]

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 179

Tabelul 14: Ponderea populației școlare de sex feminin înscrisă în învățământul superior pe domenii și cicluri de studiu, la nivel național (2014-2017) 2014 2015 2016 2017

L M D L M D L M D L M D

Științele educației 97 na na 97 86 81 93 88 71 92 87 71

Arte și științe umaniste 60 65 55 62 63 54 63 62 54 62 61 52

Științe sociale, jurnalism si informații

67 73 58 70 76 56 69 76 60 70 77 57

Afaceri, administrație si drept 61 66 51 62 69 54 63 69 59 62 69 55

Științe naturale, matematica si statistica

67 58 58 60 66 59 61 67 58 61 67 59

Tehnologiile informației si comunicațiilor (TIC)

42 na na 27 34 31 28 35 38 29 34 36

Inginerie, prelucrare si construcții

27 38 33 29 39 35 28 38 37 29 39 36

Agricultura, silvicultura, piscicultura si științe veterinare

23 53 46 34 55 46 33 52 48 33 53 48

Sănătate si asistenta sociala 76 64 64 80 65 54 78 65 59 79 65 57

Servicii 22 37 40 30 31 28 32 29 27 31 31 26

Sursa: Calcule proprii, pe baza datelor EUROSTAT [educ_uoe_enra03]

4.1.3.2 Rezultate educaționale și rata de absolvire

Tabelul 15: Rata brută de cuprindere la finalul învățământului obligatoriu. 2014 2015 2016 2017

Total 81,5 80,9 81,2 80,4

M 41,7 41,4 41,8 41,2

F 39,8 39,5 39,5 39,2

Sursa: EUROSTAT [educ_uoe_enra09]

Tabelul 16: Ponderea elevilor (15 ani) care nu au competențe de bază, pe domenii și sexe, la nivel național (2009-2015) – rezultate PISA 2009 2012 2015

M F M F M F

Matematică 46,8 47,2 40,4 41,2 39,9 40

Citire 50,7 30,4 46,8 28,1 41,8 35,7

Științe 44,7 38,2 39,5 35,3 40,1 37

Sursa: EUROSTAT [educ_outc_pisa]

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 180

Figura 2: Ponderea elevilor (15 ani) care nu au competențe de bază, pe domenii și sexe la nivel național și european (2015) – rezultate PISA

Sursa: EUROSTAT [educ_outc_pisa]

Tabelul 17: Rata absolvenților pe sexe și nivel de educație, la nivel național (2014-2017) 2014 2015 2016 2017

M F M F M F M F

Liceu 51,2 48,8 50,4 49,6 50,9 49,1 51,2 48,8

Învățământ terțiar (5-8) (din care)

41,3 58,7 41,7 58,3 41,5 58,5 40,8 59,2

Licență sau nivel echivalent 43,2 56,8 43 57 42,8 57,2 42,9 57,1

Masterat sau nivel echivalent 38,6 61,4 39,3 60,7 39,3 60,7 37,7 62,3

Doctorat sau nivel echivalent 48,8 51,2 47,8 52,2 45,2 54,8 45,6 54,4

Sursa: EUROSTAT [educ_uoe_grad03]

22.2

39.9

19.7

38.7

20.6

38.5

21.2

39.9

23.5

41.8

20.7

40.1

23.2

40.0

15.9

35.7

20.4

37.0

Matematica Matematica Citire Citire Stiinte Stiinte

EU28 Romania EU28 Romania EU28 Romania

Total M F

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 181

Tabelul 18: Rata de absolvenți din învățământul terțiar pe sexe și domenii de studiu, la nivel național (2014-2017) 2014 2015 2016 2017

M F M F M F M F

Total 41,3 58,7 41,7 58,3 41,5 58,5 40,8 59,2

Științele educației 0,1 1,9 0,3 3,2 0,4 3,8 0,6 4,4

Arte și științe umaniste 3,2 5,4 3,4 5,8 3,3 6,4 3,2 5,9

Științe sociale, jurnalism si informații 4,6 10,0 2,3 6,8 2,2 6,9 2,1 6,6

Afaceri, administrație si drept 9,3 17,6 9,9 19,8 9,4 19,0 8,9 18,8

Științe naturale, matematica si statistica 1,7 3,1 2,0 3,8 1,9 3,8 1,7 3,6

Tehnologiile informației si comunicațiilor (TIC) 0,6 0,3 3,6 1,8 3,3 1,6 3,7 1,9

Inginerie, prelucrare si construcții 14,1 8,1 10,9 6,3 11,7 6,4 11,7 6,6

Agricultura, silvicultura, piscicultura si științe veterinare

1,3 0,8 2,4 1,7 2,4 1,6 2,5 1,9

Sănătate si asistenta sociala 4,3 10,5 3,4 7,6 2,9 7,4 3,4 8,2

Servicii 2,2 0,8 3,4 1,6 3,9 1,6 3,1 1,4

Sursa: EUROSTAT [educ_uoe_grad03]

Tabelul 19: Rata absolvenților de sex feminin pe nivel educațional, național și european (2014-2017) 2014 2015 2016 2017

EU28 RO EU28 RO EU28 RO EU28 RO

Liceu : 48,8 : 49,6 50,2 49,1 50,5 48,8

Învățământ terțiar, din care: 57,9 58,7 57,6 58,3 : 58,5 57,6 59,2

Licență sau nivel echivalent 58,7 56,8 58,5 57 58,6 57,2 58,7 57,1

Masterat sau nivel echivalent 58,5 61,4 58,3 60,7 58,3 60,7 58,3 62,3

Doctorat sau nivel echivalent 47,7 51,2 47,5 52,2 : 54,8 47,6 54,4

Sursa: EUROSTAT [educ_uoe_grad03], [educ_uoe_grad01]

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 182

4.1.3.3 Abandonul școlar

Tabelul 20: Rata de abandon timpuriu (18-24 de ani) pe sexe și statutul pe piața muncii, la nivel național.

2014 2015 2016 2017 2018

M F M F M F M F M F

Populație 19,5 16,7 19,5 18,5 18,4 18,7 18 18,1 16,7 16,1

Populație ocupata 11,5 6,5 11,9 6,6 11,4 5,9 12,1 6,4 11 5,7

Populație care nu are un loc de muncă 7,9 10,2 7,6 11,9 7 12,8 5,9 11,7 5,7 10,4

Persoane care își doresc să muncească (caută sau nu de lucru)

6,1 3,4 5,3 3,6 4,9 3,7 4 3,3 3,1 2,3

Persoane care nu doresc să muncească 1,9 6,8 2,4 8,4 2,1 9,1 1,9 8,4 2,6 8,1


Tabelul 21: Rata de abandon timpuriu (18-24 de ani) al personaelor de sex feminin, statutul pe piața muncii, la nivel național și european

2014 2015 2016 2017 2018

EU28 RO EU28

RO EU28

RO EU28

RO EU28

RO

Populație 9,6 16,7 9,5 18,5

9,2 18,7

8,9 18,1

8,9 16,1

Populație ocupata 3,1 6,5 3,2 6,6 3,1 5,9 3,2 6,4 3,4 5,7

Populație care nu este ocupata 6,5 10,2 6,3 11,9

6,1 12,8

5,7 11,7

5,5 10,4


3,8 3,4 3,6 3,6 3,2 3,7 2,9 3,3 2,8 2,3

Persoane care nu doresc să muncească

2,6 6,8 2,7 8,4 2,8 9,1 2,8 8,4 2,7 8,1


Tabelul 22: Rata de abandon timpuriu (18-24 de ani) al personaelor de sex masculin, statutul pe piața muncii, la nivel național șieuropean

2014 2015 2016 2017 2018

EU28

RO EU28

RO EU28

RO EU28

RO EU28

RO

Populație 12,7 19,5 12,4 19,5 12,2 18,4 12,1 18 12,2 16,7

Populație ocupata 5,9 11,5 5,9 11,9 5,9 11,4 6,1 12,1 6,4 11

Populație care nu este ocupata 6,9 7,9 6,5 7,6 6,3 7 6 5,9 5,8 5,7


5,5 6,1 5 5,3 4,8 4,9 4,4 4 4,1 3,1

Persane care nu doresc să muncească

1,4 1,9 1,5 2,4 1,6 2,1 1,7 1,9 1,7 2,6


http://www.poca.ro/

www.poca.ro 183

Tabelul 23: Rata de abandon timpuriu (18-24 de ani) pe sexe, statutul pe piața muncii și mediul de rezidență

2014 2015 2016 2017 2018 2014 2015 2016 2017 2018

Grad de urbanizare M F

Populație

Zone urbane 5,5 6,1 5,3 3,6 4,2 4,9 5,7 7,1 5,5 4,1

Suburbii și orașe mici

18,8 19,9 17,2 16,1 14,6 15,0 18,7 17,5 19,0 15,3

Zone rurale 30,2 28,0 26,7 28,0 25,7 28,0 27,6 26,5 26,0 24,9

Populație ocupata

Zone urbane 2,7 3,1 3,2 : : : : : : :


10,6 11,0 9,6 8,7 7,9 5,1 : 4,2 5,2 4,1

Zone rurale 18,6 18,1 17,1 20,2 18,1 12,0 11,8 9,0 10,6 10,2

Populație care nu este ocupata

Zone urbane 2,8 3,0 : : : 3,8 4,4 4,9 4,2 3,4


8,2 9,0 7,6 7,4 6,6 9,9 14,9 13,4 13,8 11,3

Zone rurale 11,7 9,9 9,6 7,9 7,7 16,0 15,8 17,5 15,4 14,8


Tabelul 24: Rata de abandon timpuriu (18-24 de ani) pe sexe și regiuni georgrafice (2014-2018)

GEO/TIME 2014 2015 2016 2017 2018

M F M F M F M F M F

Nord-Vest 19,6 15,8 16,4 17,3 17,3 19,4 16,3 16,3 16,8 12,9

Centru 21,0 14,6 25,5 22,7 20,9 19,6 20,5 21,7 17,4 20,2

Nord-Est 23,4 19,8 26,8 23,6 25,9 23,3 25,9 21,0 21,9 16,8

Sud-Est 27,3 22,4 24,4 25,5 24,6 24,1 22,0 22,7 22,3 20,2

Sud - Muntenia 22,4 21,5 18,7 18,7 16,7 19,0 19,1 18,5 16,4 20,5

București - Ilfov : 10,1 11,6 9,9 10,3 10,7 : : : :

Sud-Vest Oltenia 17,0 14,7 15,1 17,5 16,1 15,8 16,3 18,9 12,0 14,3

Vest 10,3 11,2 9,9 : : 10,9 : 15,1 9,8 11,8


4.1.3.4 Participarea la educație și tranziția pe piața muncii

Tabelul 25: Rata de participare (25-64 ani) la activități de învățarea formală și non-formală, după părăsirea educației formale - pe sexe, la nivel național și european (2014-2018) 2014 2015 2016 2017 2018

M F M F M F M F M F

EU28 9,9 11,8 9,7 11,7 9,8 11,7 10 11,8 10,1 12,1

RO 1,7 1,4 1,3 1,3 1,2 1,2 1,1 1 1 0,9

Sursa: EUROSTAT [trng_lfse_01]

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 184

Tabelul 26: Rata de participare a populației tinere (25-34) în educația formală în funcție de sex și statutul pe piața muncii, la nivel național (2014-2018) 2014 2015 2016 2017 2018

M F M F M F M F M F

Persoane Ocupate

Educație sau formare 0,8 0,6 : 0,5 : : 0,6 : 0,6 :

Nu sunt în educația formală sau formare

81,2 67,2 82,6 65,8 82,7 65,2 84,2 68,1 85,8 67,8

Persoane neocupate

Educație sau formare 2,3 2,2 1,5 1,2 1,7 1,7 1,7 1,4 1,6 1,5

Nu sunt în educația formală sau formare

15,8 30 15,6 32,5 15,2 32,8 13,5 30,2 12,1 30,5


Tabelul 27: Rata de ocupare a populației tinere (15-34 ani) care nu sunt înscriși în educația formală, pe sexe și nivele de educație absolvite, la nivel național. (2014-2018)

2014 2015 2016 2017 2018

M F M F M F M F M F

Cel mult scoală gimnazială 67,3 46,3 69,8 41,4 68,6 39 72,4 41,8 73,7 41,2

Cel mult liceu sau post-liceal 81,7 66,1 81,4 63,5 82 63,4 83,7 66,5 86,1 66,6



Tabelul 28: Rata de ocupare a absolvenților recenți (20-34 ani, cel puțin liceu), pe sexe, la nivel național și european (2014-2018)

2014 2015 2016 2017 2018 EU28 RO EU28 RO EU28 RO EU28 RO EU28 RO

M 77,9 70,6 78,6 74,1 80,8 75,1 82,0 77,6 83,3 82,8

F 74,3 61,7 75,3 62,0 76,1 63,6 78,4 74,5 80,0 72,3

Sursa: EUROSTAT [tps00053]

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 185

4.2. SĂNĂTATE


ale situației femeilor și bărbaților în domeniul sănătății

Durata medie de viață a populației României a rămas relativ stabilă în perioada 2014-2018,

menținându-se decalajul de aproape 7 ani în favoarea femeilor (figura 3). Se observă o disparitate

în ceea ce privește durata de viață între bărbații și femeile care trăiesc în mediul urban (73,9,

respectiv 80,2 ani) și cei care trăiesc în mediul rural (70,6 ani, respectiv 78,4 ani) (figura 4). Însă,

chiar dacă au speranță de viață mai ridicată în comparație cu cea a bărbaților, femeile din România

se confruntă cu o rată mult mai scăzută a anilor sănătoși de viață, atât în comparație cu bărbații dar

și față de media UE. În 2017 (ultimul an pentru care există date oficiale), speranța de ani sănătoși

la naștere a femeilor din România era de 58,3 ani, aproximativ aceeași cu a bărbaților, însă, având

în vedere faptul că trăiesc mai puțin, aceștia trăiesc sănătoși un procent mai semnificativ din viață.

Datele ne situează sub media europeană, unde media indicatorului ani sănătoși de viață atinge

valoarea de 64 ani (tabel 29).

Datele indică faptul că femeile din România apelează mai des la servicii medicale (figura 5 și tabel

33), însă rămâne alarmant procentul celor care au declarat că nu au mers nici odată la doctor într-

un an, mai mulți bărbați (82,6%) față de femei (72,9) afirmând că nu au făcut nicio vizită la doctor

în 2014 (ultimul an pentru care există date în acest sens). Datele analizate aici indică faptul că

nivelul nevoilor medicale de examinare neîndeplinite rămâne ridicat. În acest context, este

important de subliniat faptul că femeile din România înregistrează cel mai ridicat nivel din UE

în ceea ce privește rata mortalității evitabile prin asistență medicală (și ocupă locul al treilea

la nivelul bărbaților)217.

217 https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/file_import/2019-european-semester-country-report-romania_ro.pdf.

http://www.poca.ro/

https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/file_import/2019-european-semester-country-report-romania_ro.pdf

www.poca.ro 186

Așa cum este indicat și în cadrul altor rapoarte și studii, procentul femeilor care s-au testat pentru

cancerul cervical sau de col uterin (testul Papanicolau) rămâne foarte scăzut. 67,2% dintre femeile

din România nu s-au testat niciodată (comparat cu media europeană de 20,1%). Datele sunt

alarmante și contribuie la faptul că cancerul de col uterin este principala cauză a deceselor la

femeile cu vârsta între 15 și 44 de ani la nivel național218, chiar dacă acest tip de cancer reprezintă

cea mai prevenibilă formă a bolii. România implementează un program național de testare

(screening) care ar trebui să furnizeze acest serviciu gratuit pentru categoriile vulnerabile ale

populației feminine, însă datele prezentate în tabelul 39 indică faptul că femeile din mediul rural

au cea mai scăzută rată de testare.

O situație similară găsim și în cazul testării pentru cancerul de sân, în acest caz datele statistice

indică atât o rată deosebit de scăzută a testării anuale (doar 1,4% din femei declarau în 2014 că au

realizat o radiografie în anul anterior sondajului) cât și o diferență semnificativă între femeile din

urban și cele din rural, 77,5% dintre femeile din urban nu făcuseră niciodată o radiografie mamară,

în timp ce pentru femeile din urban procentul atingea valoarea alarmantă de 91,9%. (figura 11,

tabelul 41).

Datele furnizate în această secțiune indică o situație similară și în cazul nivelului de testare pentru

boli care afectează preponderent bărbații. În 2014, un procent alarmant de bărbați - 97.3% - nu s-

au testat niciodată pentru cancerul colorectal (tabel 43).

Tendințele privind natalitatea și sănătatea reproducerii indică o imagine în evoluție pozitivă, însă

unele aspecte rămân problematice. Nașterile au cunoscut în perioada analizată o tendință

fluctuantă, cu cel mai scăzut număr de nașteri înregistrându-se în 2018, 187,824 față de 202,151

înregistrate în anul anterior (tabel 51). În România, vârsta medie a femeilor la naştere rămâne mai

scăzută în comparație cu media UE (27,9 ani, respectiv 30,7 ani), același lucru constatând-se și

pentru vârsta la prima naştere (26,5 ani, respectiv 29,1 ani), conform datelor Eurostat pentru 2017

(figura 14). România a înregistrat în continuare cea mai ridicată proporție a nașterilor de către

mame minore din UE (tabel 53): în 2017, din totalul nașterilor, 4,5% aveau mame minore, în timp

ce media europeană era de 1,1%. Un aspect pozitiv îl constituie scăderea ratei mortalității infantile

în perioada 2014-2018 (tabel 57), însă procentul de 6,4 rămâne mult peste media europeană.

În ceea ce priveşte accesul la drepturi reproductive, un punct important al agendei globale și

europene a egalității de gen, datele analizate indică o tendință descendentă la nivel național al

numărului avorturilor (78.371 în 2014 la 56.238 în 2017 – tabel 60), dar datele nu ne permit să

spunem ce conduce la această tendință, în special dacă avortul ca metodă de contracepție (un aspect

problematic al drepturilor reproductive, care sugerează acces defectuos la alte metode de

218 http://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/2018/05/Analiza-de-situatie-Cancer-col-uterin-2018.pdf.

http://www.poca.ro/

http://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/2018/05/Analiza-de-situatie-Cancer-col-uterin-2018.pdf

www.poca.ro 187

contracepție) a înregistrat o tendință descendentă similară. Și nivelul utilizării de metode de

contracepție moderne de către femeile cu vârsta de 15-49 de ani a cunoscut o tendință pozitivă în

perioada 2014-2019 (tabel 62), în timp ce o tendință descendentă a fost înregistrată în ceea ce

priveşte nevoia de contracepție utilizând metode moderne neîndeplinită a femeilor din grupul de

vârstă 15-49. Cu toate acestea, dreptul la avort în condiții de siguranță rămâne o problemă pentru

unele grupuri sociale cu venituri/statut social scăzut, așa cum reiese din alte studii și cercetări219.

Una dintre cele mai acută problemă relevată de datele statistice și analiza altor documente o

reprezintă îngrijirea medicală pre și post-natală a femeilor și copiilor. Un prim aspect problematic

este dat de absența unui proces de colectare a datelor privind îngrijirea pre și post-natală la nivel

național. Datele disponibile și prezentate în analiza diagnostic sunt extrase din raportul UNICEF220

și indică un nivel care ne plasează pe ultimele locuri în clasamentele internaționale în ceea ce

privește îngrijirea medicală pre și post-natală. Conform Raportului UNICEF, 76,3% dintre

femeile însărcinate au beneficiat de îngrijire medicală pre-natală, procent care ne plasează

sub media statelor cel mai puțin dezvoltate (conform clasificării ONU) și semnificativ sub

media globală, care se situează la 80,3%, respectiv 86,2%.

Conform Organizației Mondiale a Sănătății221, îmbunătățirea condițiilor și frecvenței vizitelor (mai

mult de o vizită) la medic în perioada sarcinii și în primul an de viață al copilului reduce

semnificativ rata de mortalitate a mamelor și copiilor, precum și are efecte benefice pe termen

scurt, mediu și lung asupra nivelului de sănătate general al acestora222. Îmbunătățirea îngrijirii pre

și post-natală reprezintă la nivel global o prioritate a Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă,

reprezentând o continuare a țintelor propuse prin Declarația Mileniului (2000). În termeni concreți,

contribuția măsurilor propuse în contextul Declarației Mileniului au contribuit la reducerea la

jumătate a mortalității materne și a copiilor la naștere în 2015 față de nivelul înregistrat în 1990223.

219 Anibal Faúndes, Iqbal H. Shah. 2015. Evidence supporting broader access to safe legal abortion. International

Journal of Gynecology & Obstetrics. Volume 131, Issue S1; Lorena Anton. 2018. Forgetting Pronatalism? Abortion

Governance and Pro-life Discourses in Post-communist Romania. Antropologia, Vol. 5, Numero 2 n.s.; raportul

”Refuzul la efectuarea avortului la cerere în România”, realizat de Centrul FILIA, în parteneriat cu ECPI – Centrul

Euroregional pentru Inițiative Publice în 2019: https://centrulfilia.ro/avortul-un-drept-legiferat-dar-greu-de-accesat-

in-romania-anului-2019/. 220 UNICEF, State of the World's Children, Childinfo, and Demographic and Health Surveys, 2015. 221 World Health Organization, Postnatal Care for Mothers and Newborns Highlights from the World Health

Organization 2013 Guidelines, disponibil: https://www.who.int/maternal_child_adolescent/publications/WHO-

MCA-PNC-2014-Briefer_A4.pdf. 222 Thomas, Timothy N; Gausman, Jewel; Lattof, Samantha R.; Mary, Nell Wegner; Kearns, Annie D.; Langer, Ana.

2015. Improved maternal health since the ICPD: 20 years of progress. Contraception. Volume 60. Issue 6.

223 Idem.

http://www.poca.ro/

https://centrulfilia.ro/avortul-un-drept-legiferat-dar-greu-de-accesat-in-romania-anului-2019/

https://centrulfilia.ro/avortul-un-drept-legiferat-dar-greu-de-accesat-in-romania-anului-2019/

https://www.who.int/maternal_child_adolescent/publications/WHO-MCA-PNC-2014-Briefer_A4.pdf

https://www.who.int/maternal_child_adolescent/publications/WHO-MCA-PNC-2014-Briefer_A4.pdf

www.poca.ro 188

4.2.2 Strategii, măsuri prioritare și exemple de bune practici în domeniul

sănătății din perspectiva egalității de gen


În perioada analizată, au fost derulate sau se derulează proiecte și programe care vizează

îmbunătățirea unora dintre aspectele menționate aici.

Strategia națională privind promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și

prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021 prevede faptul că

asigurarea accesului universal al fetelor și femeilor la sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile

reproductive reprezintă un obiectiv specific și o arie de intervenție prioritară.

Ca și indicatori de rezultat Strategia menționează:

Campanii de informare privind importanța educației pentru sănătatea reproducerii din

perspectiva prevenirii și combaterii abuzurilor sexuale și respectarea drepturilor la

nediscriminare și identitate (sexuale și reproductive) și a prevalenței crescute a mortalității

infantile, mortalității materne, cancerului de sân și sarcinilor la adolescente, precum și a

lipsei educației sexuale în școli, mai ales în rândul grupurilor vulnerabile și anume, femei

rome, femei cu dizabilități, femei migrante, femei cu HIV/SIDA, femei în vârstă și femei

fără adăpost.

Campanii de informare și conștientizare privind importanța screening –ului prenatal, a

cancerului de col uterin și a cancerului la sân224.

O serie de probleme evidențiate în urma analizei principalelor date statistice din domeniul sănătății

prezentate aici sunt incluse și în cadrul strategiilor naționale (discutate în capitolul 3). La nivel

național, România și-a propus, prin Strategia națională pentru dezvoltare durabilă, a României ca

țintă, monitorizarea implementării dispozițiilor legale privind sănătatea sexuală și reproductivă.

Angajamentul strategic pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați 2016-2019 subliniază

necesitatea ca strategiile naționale privind egalitatea de șanse între femei și bărbați să își extindă

aria de intervenție pentru a cuprinde caracterul multidimensional al egalității de gen, inclusiv prin

includerea de strategii și ținte privind sănătatea femeilor.

Importanța sănătății reproductive pentru egalitatea de gen este subliniată și în cadrul Strategiei

naționale privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei 2015-2020 (descrisă în capitolul

224 Menționăm și introducerea unui alt indicator, relevant în contextul discuțiilor referitoare la fertilitate: Sprijin prin

susținerea de la bugetul de stat a până la 4 proceduri FIV (Fertilizare in vitro), fără condiționalități medicale

nejustificate gen valoare AMH (Hormon Anti-Mullerian) mai mare de 1,1 ng/ml., pentru cuplurile căsătorite de minim

2 ani, în care femeia are vârsta între 30-42 de ani și o vechime în muncă de minim 5 ani.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 189

3). Aceasta menționează că, ținând cont de ineficiența serviciilor actuale de planificare familiară,

în special în cazul femeilor sărace şi vulnerabile sau numărul mare de sarcini ale minorelor,

prioritatea principală a Strategiei în domeniul sănătății constă în revizuirea şi actualizarea

programelor naționale pentru sănătatea reproducerii şi de planificare familială ale Ministerului

Sănătății și mărirea alocărilor bugetare pentru serviciile preventive în aceste arii, împreună cu

implementarea unor mecanisme de monitorizare, evaluare şi de control a furnizorilor de astfel de

servicii225. De asemenea, în ciuda derulării programelor naționale de imunizare şi de sănătate a

femeii şi copilului, mortalitatea infantilă este încă ridicată, în special în zonele rurale şi în rândul

celor mai vulnerabile grupuri, copiii care provin din gospodării sărace și rome confruntându-se cu

dezavantaje privind sănătatea și bunăstarea, rata națională de imunizări este scăzută și se

înregistrează deficiențe nutriționale la copii din cauza accesului limitat la hrană şi/sau boli ale

copilului, astfel că măsurile propuse țin de a) creşterea acoperirii vaccinării pentru copiii

vulnerabili; b) creşterea acoperirii furnizorilor de servicii de sănătate de bază la nivel local, pe

întregul teritoriu al țării; şi c) îmbunătățirea calității îngrijirii pre-natale şi post-natale şi a îngrijirii

copilului prin dezvoltarea standardelor de practică, formarea furnizorilor de servicii de sănătate în

comunitate, precum şi monitorizarea şi evaluarea calității îngrijirii226.

Strategia Guvernului României de Incluziune a Cetățenilor Români aparținând Minorității

Rome pentru Perioada 2014-2020 propune ca obiectiv în domeniul sănătății creşterea prevalenței

utilizării planificării familiale, în special în rândul tinerelor rome şi implementarea de intervenții

adresate sănătății femeii şi copilului, prin informarea şi consilierea femeilor şi fetelor rome privind

sănătatea reproducerii, riscurile asociate mariajelor timpurii, sănătatea mamei şi copilului,

prevenirea şi combaterea violenței domestice şi a traficului de persoane, extinderea gradului de

acoperire teritorială cu măsuri de contracepție gratuite și creşterea capacității personalului din

rețeaua comunitară în domeniul sănătății reproducerii şi sănătății mamei şi copilului227. În ceea ce

privește domeniul ocupării, strategia impune creşterea numărului femeilor rome, active pe piața

muncii228.

Multe dintre programele derulate în România în perioada 2014-2019 de către instituții publice,

non-guvernamentale sau în parteneriat au vizat specific problema accesului și calității îngrijirii pre

și post-natale și multe dintre acestea au vizat în mod special accesul femeilor defavorizate la

acestea. Prezentăm pe scurt câteva dintre acestea, în dorința de a realiza o imagine cât mai completă

a evoluțiilor din acest domeniu.

225 Strategia Naţională privind Incluziunea Socială şi Reducerea Sărăciei 2015-2020, pg. 67. 226 Strategia Naţională privind Incluziunea Socială şi Reducerea Sărăciei 2015-2020, pg. 67. 227 Strategia Guvernului României de Incluziune a Cetăţenilor Români aparţinând Minorităţii Rome pentru Perioada

2014-2020, pg. 22 228 Idem, pg. 24

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 190

Dă o șansă vieții – Program național de îngrijire a gravidei și copilului (Ministerul Sănătății prin

Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului „Alessandrescu-Rusescu”)) destinat

secțiilor spitalicești de obstetrică-ginecologie prin care se urmărește dezvoltarea la nivel național

a unor ghiduri de intervenție, informare, educare, nediscriminare și conștientizare în rândul

femeilor privind importanța controalelor medicale prenatale; proiectul urmărește să dezvolte o

metodologie de prevenție, depistare precoce, diagnostic și tratament precoce prenatal; vor fi

recrutați și formați 376 de medici și personal din asistența medicală, din care 90% vor proveni din

regiunile defavorizate ale României.

Programul Național de Sănătate a Femeii și Copilului - derulat de către Institutul Național

pentru Sănătatea Mamei și Copilului „Alessandrescu-Rusescu”. Acesta vizează reducerea

inegalităților prin sprijinirea tratamentului copiilor cu diverse deficiențe (boli înnăscute de

metabolism, prevenirea deficiențelor de auz prin screening auditiv la nou-născuți, profilaxia

malnutriției la copiii cu greutate mică la naştere etc.) și prin creşterea accesului la servicii de

planificare familială, prevenirea morbidității şi mortalității materne prin creşterea accesului la

servicii medicale, sporirea calității şi eficienței serviciilor medicale specifice pentru gravidă şi

lăuză etc.

Bona Dea – implementat de Centrul FILIA. Vizează sporirea nivelului de informare cu privire la

sănătatea reproducerii și sexuale în comunități diverse. A constat în oferirea unui spațiu sigur prin

organizarea a 90 evenimente pentru peste 1700 de femei din 24 de comunități rurale și urbane, în

cadrul cărora participantele au putut discuta cu experți despre problemele cu care se confruntă pe

teme legate de sănătate maternală și alăptare, prevenirea cancerului de col uterin și de sân, violența

împotriva femeilor și fetelor, hărțuirea sexuală sau discriminarea pe piața muncii.

RENASC – Reţea Naţională De Promovare A Sănătăţii Reproducerii Prin Politici Publice

Integrate – parteneriat Institutul Naţional pentru Sănătatea Mamei şi Copilului „Alessandrescu-

Rusescu”, Asociaţia PartNET – Parteneriat pentru Dezvoltare Durabilă, Asociaţia SAMAS şi

Asociaţia Moaşelor Independente (iunie 2018 – octombrie 2019). Proiectul vizează monitorizarea

efectelor politicilor publice din domeniul sănătății reproducerii, urmărește elaborarea unor

propuneri alternative la politicile în vigoare din acest domeniu în vederea rezolvării problemelor

existente (declinul demografic şi rata ridicată a mortalității materne şi infantile din România).

Vizează creşterea accesului la servicii şi îngrijiri medicale a femeilor însărcinate, creşterea

informării şi educării sexuale și sporirea nivelului de accesare al screeningului pre-concepțional şi

pre-natal.

SPITAL-COMUNITATE, flux de îngrijire continuă a nou-născutului și a sugarului cu risc

crescut de îmbolnăvire și deces – derulat de Institutul Național Pentru Sănătatea Mamei și

Copilului „Alessandrescu-Rusescu”, împreună cu Fundația CRED și Centrul Româno-Elveţian

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 191

pentru Dezvoltarea Sistemului de Sănătate. Urmărește instruirea personalului medical și ne-

medical în vederea oferirii de servicii medicale adecvate și de calitate nou-născutului și sugarului

care să conducă la scăderea numărului de decese neonatale și infantile.

Voucher Materna – derulat de Primăria Municipiului București, prin Direcția Generală de

Asistență Socială a Municipiului București. Proiectul vizează acordarea unui sprijin financiar

femeilor gravide din București pentru achitarea medicamentelor și serviciilor medicale. Conform

obiectivelor descrise, Voucher-ul Materna București se acordă oricărei femei cu vârsta de peste 18

ani, cu domiciliul stabil în București sau viză de reședință, de cel puțin 6 luni pe raza Capitalei, la

data depunerii cererii, după săptămâna a 10 – a de sarcină. Pe baza voucher-ului primit, femeile

însărcinate pot achiziționa: orice serviciu medical necesar monitorizării sarcinii, din orice clinică

publică sau privată, cu care societatea emițătoare a voucher-ului are contract. Serviciul medical nu

trebuie să fie neapărat de ginecologie-obstetrică și/sau orice tratament medicamentos, inclusiv

suplimente nutritive sau dispozitive medicale.

Mame pentru Viață. Viață pentru mame – derulat de World Vision în perioada 2015-2016, a

vizat reducerea mortalității infantile, susținerea serviciilor medicale materne integrate, planificării

familiale și reducerea ratei mortalității materne, a sarcinilor nedorite și a avortului (în special în

cazul adolescentelor).

Fiecare Copil Contează – derulat de Salvați Copiii începând cu 2010. Proiectul are și o

componentă prin care vizează dezvoltarea programelor de suport parental adresate familiilor din

comunitățile defavorizate.

Cutia Bebelușului – derulat de Asociația Samas, reprezintă oferirea unui ajutor material destinat

familiilor din medii defavorizate, constând în special în produse destinate îngrijirii post-natale a

mamei și copilului. Până la finalul anului 2019, Asociația SAMAS dorește să echipeze și să

distribuie 2.000 de astfel de cutii.

Măsuri prioritare de abordare a disparităților de gen în ceea ce priveşte domeniul sănătate:

1. Cu câteva excepții, toți indicatorii analizați și prezentați în cadrul domeniului sănătate indică o

ameliorare a stării de sănătate a femeilor la nivel general. Cu toate acestea, datele prezentate aici,

coroborate cu alte studii din acest domeniu, permit identificarea a două categorii vulnerabile din

perspectiva stării de sănătate și a accesului la îngrijire și servicii medicale: femeile din mediul

rural și femeile rome.

Cu toate că datele statistice analizate aici nu permit identificarea situației femeilor rome din

perspectiva domeniului sănătate, studii complementare indică faptul că femeile rome au cel mai

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 192

redus acces la servicii de sănătate, inclusiv programele de testare națională229. Aceste studii pun în

evidență situația deficitară a persoanelor de etnie romă230 și, în special, al femeilor rome și

obstacolele cu care se confruntă în ceea ce privește accesul la servicii de sănătate:

- Accesul general al populației roma la îngrijire medicală este scăzut comparativ cu restul

populației, iar printre factorii identificați de raportul Roma Health Report Health status of

the Roma population 2014, EC menționează că 20% dintre cetăţenii romi, s-au confruntat

cu refuzul fără motiv la îngrijirea medicală.

- Datele de care dispunem indică faptul că femeile rome au cea mai scăzută rată de testare

pentru cancerul de col uterin și de sân (84% dintre femeile roma nu s-au testat niciodată

pentru cancer de col uterin și aproape 90% pentru cel de sân; datele sunt însă vechi - 2009).

Două studii recente au identificat o serie de cauze posibile: sistemul de testare nu este

adaptat realităților și experiențelor femeilor rome, acestea nu primesc destul de multe

informații medicale privind procedurile de testare și astfel dezvoltă un grad foarte scăzut

de încredere și chiar respingere a actului de screening231; un alt studiu, publicat în 2017,

indica faptul că accesul femeilor rome din mediul rural la programul de screening pentru

cancerul de col uterin este cel mai scăzut în comparație cu toate categoriile de femei din

România iar, parțial, explicațiile țin de costurile în continuare prea ridicate232;

229 Comisia Europeană. „Roma Health Report Health status of the Roma population. Data collection in the Member

States of the European Union. 2014. Disponibil:

https://ec.europa.eu/health/sites/health/files/social_determinants/docs/2014_roma_health_report_en.pdf;

Andreassen, Trude; Weiderpass, Elisabete; Nicula, Florian; Suteu, Ofelia; Itu, Andreea; Bumbu, Minodora, Tincu,

Aida; Ursin, Giske; Moen, Kare. 2017. Controversies about cervical cancer screening: a qualitative study of Roma

women’s (non) participation in cervical cancer screening in Romania. Soc Sci Med. June 183:48–55. Disponibil:

https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0277953617302708?via%3Dihub;

Grigore, Mihaela; Popovici, Razvan; Pristavu, Anda; Grigore, Ana Maria; Matei, Mioara; Gafitanu, Dumitru. 2017.

“Perception and use of Pap smear screening among rural and urban women in Romania.” European Journal of Public

Health 27(6): 1084-1088.

Disponibil: https://ec.europa.eu/health/sites/health/files/social_determinants/docs/2014_roma_health_report_en.pdf 230 Persoanele de etnie romă trăiesc în mediu cu 12 ani mai puțin comparativ cu restul populației (Roma Health Report

Health status of the Roma population 2014, EC) 231 Andreassen, Trude; Weiderpass, Elisabete; Nicula, Florian; Suteu, Ofelia; Itu, Andreea; Bumbu, Minodora, Tincu,

Aida; Ursin, Giske; Moen, Kare. 2017. Controversies about cervical cancer screening: a qualitative study of Roma

women’s (non) participation in cervical cancer screening in Romania. Soc Sci Med. June 183:48–55. Disponibil:

https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0277953617302708?via%3Dihub 232 Grigore, Mihaela; Popovici, Razvan; Pristavu, Anda; Grigore, Ana Maria; Matei, Mioara; Gafitanu, Dumitru. 2017.

“Perception and use of Pap smear screening among rural and urban women in Romania.” European Journal of Public

Health 27(6): 1084-1088

http://www.poca.ro/

https://ec.europa.eu/health/sites/health/files/social_determinants/docs/2014_roma_health_report_en.pdf

https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0277953617302708?via%3Dihub

www.poca.ro 193

- Accesul la îngrijire pre și post-natală a femeilor rome este deosebit de scăzut iar

mortalitatea maternă a femeilor rome este de 15 ori mai mare comparativ cu femeile non-

rome233.

2. Accesul și participarea femeilor la programele de testare/screening este în continuare

deficitar. Accesul la acestea trebuie îmbunătățit ținând cont de două coordonate: 1. Desfășurarea

de campanii de informare țintite către nevoile și specificul grupurilor vulnerabile; 2. Costurile de

participare pentru unele grupuri sunt în continuare prohibitive, de exemplu dacă implică deplasarea

într-o altă localitate decât cea de domiciliu/muncă.

3. Lipsesc datele statistice recente privind indicatori importanți ai sănătății și sănătății

reproducerii. În unele cazuri, lipsesc analizele sistematice la nivel național și regional. În

special, nu există date și/sau informații legate de starea de sănătate și accesul la servicii de

sănătate al femeilor cu dizabilități și LGBTQ.

Exemple de bune practici în statele membre UE care vizează creşterea nivelului egalității de gen în domeniul sănătății.

În Olanda234 a fost dezvoltat modelul de îngrijiri medicale pentru femei și fete cu MGF care este

o inițiativă comună a mai multor organizații profesionale medicale. Face recomandări cu privire

la modul în care profesioniștii pot oferi îngrijiri medicale, psihosociale și sexuale fetelor și femeilor

care sunt victime ale MGF. Protocolul vizează prevenirea, ajutorul urgent și îngrijirea de lungă

durată. Sunt făcute declarații cu privire la înregistrarea și raportarea cazurilor (potențiale) de MGF.

În Marea Britanie235 una dintre acțiunile programului de prevenire a MGF a Departamentului

Sănătății este reprezentată de Female Genital Mutilation Enhanced Dataset, care este un program

național de schimbare, de 3 milioane lire sterline, pentru a îmbunătăți modul în care NHS răspunde

nevoilor de sănătate ale fetelor și femeilor care au avut MGM și pentru a sprijini activ prevenirea.

Pe de altă parte, Portugalia236 a avut până în prezent trei programe de acțiune pentru eliminarea

mutilării genitale feminine, acestea fiind implementate de un grup intersectorial compus din

233 Comisia Europeană. „Roma Health Report Health status of the Roma population. Data collection in the Member

States of the European Union. 2014. Disponibil:

https://ec.europa.eu/health/sites/health/files/social_determinants/docs/2014_roma_health_report_en.pdf 234 Institutul European pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-based-

violence/good-practices/netherlands/model-protocol-medical-care-women-and-girls-fgm 235 Institutul European pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-based-

violence/good-practices/united-kingdom/fgm-enhanced-dataset 236 Institutul European pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-based-

violence/good-practices/portugal/health-database-fgm

http://www.poca.ro/

https://eige.europa.eu/gender-based-violence/good-practices/netherlands/model-protocol-medical-care-women-and-girls-fgm


https://eige.europa.eu/gender-based-violence/good-practices/united-kingdom/fgm-enhanced-dataset


https://eige.europa.eu/gender-based-violence/good-practices/portugal/health-database-fgm


www.poca.ro 194

72.0 71.9 72.1 72.3 72.4

78.9 78.9 79.1 79.2 79.4

2014 2015 2016 2017 2018

Masculin Feminin

73.4 73.4 73.6 73.7 73.9

70.3 70.2 70.4 70.6 70.6

79.7 79.6 79.9 80.1 80.2

77.9 77.9 78.1 78.2 78.4

2014 2015 2016 2017 2018

Urban Masculin Rural Masculin Urban Feminin Rural Feminin

reprezentanții mai multor organisme (entități publice din cele mai relevante ministere, organizații

internaționale și ONG-uri) și coordonate de Comisia pentru cetățenie și egalitate de gen (CIG).

Scopul unui studiu din Belgia237 a fost de a evalua dacă procedurile de înregistrare existente în

spitale sunt suficiente pentru a asigura înregistrarea adecvată a cazurilor de MGF, astfel că un

număr de cazuri a fost monitorizat pentru o perioadă de 12 luni (pentru acest studiu de monitorizare

fiind alese 10 spitale), rezultatele studiului arătând că numărul de cazuri de MGF înregistrat după

sesiuni de sensibilizare/formare este de 2,5 ori mai mare decât media anilor precedenți (de 1,6 ori

mai mare decât în 2011).

4.2.3 Date statistice în domeniul sănătății

4.2.3.1 Speranța de viață și ani sănătoși de viață

Figura 3: Durata medie de viață la nivel național, pe sexe (2014-2018)

Sursa: INS [POP217A]

Figura 4: Durata medie de viață, pe sexe și medii de rezidență (2014-2018)

237 Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-based-

violence/good-practices/belgium/registration-fgm-hospitals

http://www.poca.ro/

https://eige.europa.eu/gender-based-violence/good-practices/belgium/registration-fgm-hospitals


www.poca.ro 195


Tabelul 29: Ani sănătoși de viață la naștere, la nivel național și medie UE28, pe sexe (2014-2017)

Perioada 2014 2015 2016 2017

România

Masculin 59.0 59.4 59.0 58.3

Feminin 59.0 59.4 59.0 58.3

UE 28

Masculin 61.4 62.6 63.5 63.5

Feminin 61.8 63.3 64.2 64.0

Sursa: EUROSTAT [hlth_hlye]

Tabelul 30: Ani sănătoși de viață la naștere ca procent din speranța de viață, la nivel național și media UE28, pe sexe (2014-2017)

Perioada 2014 2015 2016 2017

România

Masculin 82.6% 82.6% 83.4% 82.5%

Feminin 74.9% 75.4% 74.6% 73.7%

UE 28

Masculin 78.6% 80.3% 81.2% 81.1%

Feminin 73.9% 76.0% 76.8% 76.6%


Tabelul 31: Ani sănătoși de viață la 50 de ani și 65 de ani ca procent din speranța de viață, la nivel național și media UE28, pe sexe (2014-2017)

2014 2015 2016 2017

La 50 de ani România Masculin 57.0% 58.0% 58.8% 56.6%

Feminin 44.5% 46.7% 45.6% 43.7%

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 196

UE28 Masculin 57.7% 61.4% 63.0% 63.3%

Feminin 50.9% 55.0% 56.9% 57.2%

La 65 de ani

România Masculin 40.3% 43.2% 42.4% 40.0%

Feminin 31.5% 31.8% 30.7% 27.7%

UE28 Masculin 47.2% 52.2% 54.0% 54.0%

Feminin 39.8% 44.4% 46.8% 47.6%


Tabelul 32: Rata mortalității (decese la 1000 de locuitori), pe sexe (2014-2018)

Perioada 2014 2015 2016 2017 2018

Masculin 12.3 12.6 12.4 12.6 12.7

Feminin 10.7 11.1 10.8 11.0 11.1

Total 11.5 11.8 11.6 11.8 11.9

Sursa: INS [POP207B]

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 197

4.2.3.2 Accesarea serviciilor de sănătate

Figura 5: Numărul de vizite la medic în ultima lună, la nivel național și media UE28, pe sexe (date auto-raportate, 2014)

sursa: EUROSTAT [hlth_ehis_am2u]

Figura 6: Numărul de vizite la medic în ultima lună, în funcție de gradul de urbanizare), la nivel național (date auto-raportate, 2014)

Sursa: EUROSTAT [hlth_ehis_am2u]

52.5%

63.9%

72.9%

82.6%

24.4%

19.2%

20.8%

13.4%

12.5%

9.4%

5.0%

3.3%

10.6%

7.5%

1.4%

0.7%

UE28 Feminin

UE28 Masculin

RO Feminin

RO Masculin

Nicio consultație 1 consultație 2 consultații 3 sau mai multe consultații

74.9%

78.2%

79.5%

18.8%

17.4%

15.8%

5.2%

3.5%

3.7%

1.1%

0.9%

1.0%

Zone urbane

Orașe și suburbii

Zone rurale

Nicio consultație 1 consultație 2 consultații 3 sau mai multe consultații

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 198

Figura 7: Data ultimei vizite la medic, la nivel național și media UE28, pe sexe (date auto-raportate, 2014)


Figura 8: Data ultimei vizite la dentist, la nivel național și media UE28, pe sexe (date auto-raportate, 2014)


Tabelul 33: Data ultimei vizite la medic, la nivel național, pe sexe și grad de urbanizare (date auto-raportate, 2014)

Mai puțin de 1

an 1 an sau mai

mult Niciodată Total

Masculin

Zone urbane 44.1% 54.1% 1.8% 100%

Orașe și suburbii 40.0% 56.0% 4.0% 100%

Zone rurale 36.7% 57.6% 5.7% 100%

40.0%

51.9%

75.1%

85.9%

56.1%

46.0%

23.4%

13.5%

4.0%

2.1%

1.5%

0.6%

RO Masculin

RO Feminin

UE28 Masculin

UE28 Feminin

Mai puțin de 1 an 1 an sau mai mult Niciodată

14.7%

15.3%

57.2%

62.8%

75.2%

76.9%

39.5%

34.9%

10.1%

7.8%

3.4%

2.3%

RO Masculin

RO Feminin

UE28 Masculin

UE28 Feminin

Mai puțin de 1 an 1 an sau mai mult Niciodată

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 199

Mai puțin de 1

an 1 an sau mai


Feminin

Zone urbane 55.0% 43.4% 1.6% 100%

Orașe și suburbii 51.2% 46.4% 2.4% 100%

Zone rurale 49.5% 48.1% 2.5% 100%


Tabelul 34: Data ultimei vizite la dentist, la nivel național, pe sexe și grad de urbanizare (date auto-raportate, 2014)

Mai puțin de 1 an 1 an sau mai


Masculin

Zone urbane 18.4% 77.2% 4.4% 18.4%

Orașe și suburbii 14.5% 74.8% 10.7% 14.5%

Zone rurale 11.9% 73.7% 14.4% 11.9%

Feminin

Zone urbane 18.1% 77.9% 4.0% 18.1%

Orașe și suburbii 17.2% 74.8% 8.1% 17.2%

Zone rurale 12.0% 77.0% 11.0% 12.0%


Tabelul 35: Data ultimei vizite la medic/ dentist, pe categorii de vârstă, la nivel național (date auto-raportate, 2014)

Mai puțin de 1

an 1 an sau mai


Ultima vizită la Medic

15-24 ani 24.4% 67.4% 8.2% 100%

25-34 ani 28.8% 67.0% 4.1% 100%

35-44 ani 33.5% 63.5% 3.0% 100%

45-64 ani 51.6% 46.6% 1.7% 100%

65 de ani și peste 78.0% 21.2% 0.7% 100%

Toate vârstele 46.1% 50.8% 3.0% 100%

Ultima vizită la Dentist

15-24 ani 19.3% 63.0% 17.8% 100%

25-34 ani 18.1% 70.2% 11.7% 100%

35-44 ani 16.4% 75.3% 8.3% 100%

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 200

Mai puțin de 1

an 1 an sau mai


Ultima vizită la Medic

45-64 ani 14.5% 79.7% 5.8% 100%

65 de ani și peste 9.3% 84.4% 6.3% 100%

Toate vârstele 15.0% 76.0% 8.9% 100%


Tabelul 36: Data ultimului control medical pentru boli cardiovasculare și diabet, pe sexe (date auto-raportate, 2014)

Sursa: EUROSTAT [hlth_ehis_pa2u]

Masculin Feminin

Măsurarea tensiunii arteriale

Mai puțin de 1 an 33.9% 44.9%

1-3 ani 36.1% 33.4%

3-5 ani 10.3% 8.6%

5 ani și peste 7.7% 5.5%

Niciodată 12.1% 7.5%

Total 100.0% 100.0%

Măsurarea colesterolului din sânge


1-3 ani 35.8% 35.8%

3-5 ani 13.0% 11.1%



Total 100.0% 100.0%

Măsurarea glicemiei


1-3 ani 36.1% 36.1%

3-5 ani 12.4% 10.7%



Total 100.0% 100.0%

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 201

Figura 9: Proporția persoanelor vaccinate împotriva gripei în ultimele 12 luni, la nivel național și media UE28, pe sexe (date auto-raportate, 2014)


Tabelul 37: Proporția persoanelor vaccinate împotriva gripei în ultimele 12 luni, pe sexe și grad de urbanizare (date auto-raportate, 2014)

Grad de urbanizare Masculin Feminin

Zone urbane 3.3% 4.7%

Orașe și suburbii 3.7% 5.0%

Zone rurale 1.7% 2.9%

TOTAL 2.7% 4.0%


Tabelul 38: Proporția persoanelor vaccinate împotriva gripei în ultimele 12 luni, pe sexe și vârstă (date auto-raportate, 2014)

Grupe de vârstă Masculin Feminin

15-24 ani 1.6% 2.2%

25-34 ani 2.1% 3.7%

35-44 ani 1.9% 3.2%

45-64 ani 2.7% 3.9%

65 de ani și peste 5.0% 5.9%

Total 2.7% 4.0%


18.5%16.9%

4.0%2.7%

UE28 Feminin UE28 Masculin RO Feminin RO Masculin

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 202

Figura 10: Data ultimului test în rândul femeilor pentru cancerul cervical, la nivel național și media UE28 (date auto-raportate, 2014)


Tabelul 39: Data ultimului test în rândul femeilor pentru cancerul cervical, pe grad de urbanizare (date auto-raportate, 2014)

Grad de urbanizare Niciodată 3 ani și peste Între 2 și 3

ani Între 1 an și

2 ani Mai puțin de

1 an

Zone urbane 54.1% 15.1% 11.9% 14.4% 4.4%

Orașe și suburbii 67.5% 10.3% 5.7% 11.4% 5.2%

Zone rurale 78.7% 7.8% 4.8% 6.4% 2.3%

TOTAL 67.2% 11.0% 7.6% 10.4% 3.7%


Tabelul 40: Data ultimului test în rândul femeilor pentru cancerul cervical, pe vârste (date auto-raportate, 2014)

Grupe de vârstă Niciodată 3 ani și peste Între 2 și 3

ani Între 1 an și

2 ani Mai puțin de

1 an

15-24 ani 93.1% 0.8% 1.8% 2.8% 1.5%

25-34 ani 62.8% 5.8% 8.8% 16.1% 6.6%

35-44 ani 55.7% 9.1% 11.8% 17.2% 6.1%

45-64 ani 58.6% 14.8% 9.8% 12.7% 4.1%

65 de ani și peste 77.1% 16.3% 3.6% 2.3% 0.7%

TOTAL 67.2% 11.0% 7.6% 10.4% 3.7%


20.1%

67.2%

19.6%

11.0%

9.5%

7.6%

20.3%

10.4%

30.5%

3.7%

UE28

RO

Niciodată 3 ani și peste Între 2 și 3 ani Între 1 an și 2 ani Mai puțin de 1 an

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 203

Figura 11: Data ultimei radiografii la sân în rândul femeilor, la nivel național și media UE28 (date auto-raportate, 2014)


Tabelul 41: Data ultimei radiografii la sân în rândul femeilor, pe grad de urbanizare (date auto-raportate, 2014)

Grad de urbanizare Niciodată 3 ani și peste Între 2 și 3

ani Între 1 an și

2 ani Mai puțin de

1 an

Zone urbane 77.5% 9.8% 5.6% 5.3% 1.8%

Orașe și suburbii 84.6% 5.0% 3.7% 4.8% 2.0%

Zone rurale 91.9% 3.2% 2.3% 1.8% 0.8%

TOTAL 85.0% 6.0% 3.8% 3.7% 1.4%


Tabelul 42: Data ultimei radiografii la sân în rândul femeilor, pe vârste (date auto-raportate, 2014)

Grupe de vârstă Niciodată 3 ani și peste Între 2 și 3

ani Între 1 an și

2 ani Mai puțin de

1 an

15-24 ani 98.0% 0.9% 0.2% 0.6% 0.3%

25-34 ani 87.7% 2.2% 3.3% 4.5% 2.2%

35-44 ani 83.9% 5.2% 5.1% 4.5% 1.2%

45-64 ani 77.2% 9.0% 5.9% 5.9% 2.1%

65 de ani și peste 87.8% 8.0% 2.2% 1.4% 0.7%

TOTAL 85.0% 6.0% 3.8% 3.7% 1.4%


44.7%

85.0%

13.0%

6.0%

7.0%

3.8%

16.5%

3.7%

18.9%

1.4%

UE28

RO


http://www.poca.ro/

www.poca.ro 204

Figura 12: Data ultimului test pentru cancerul colorectal, la nivel național și media UE28 (date auto-raportate, 2014)


Tabelul 43: Data ultimului test pentru cancerul colorectal, la nivel național, pe sexe (date auto-raportate, 2014)


Tabelul 44: Proporția persoanelor care nu au făcut niciodată238 un test pentru cancerul colorectal, la nivel național, pe sexe și grad de urbanizare (date auto-raportate, 2014)


Zone urbane 97.1% 95.7%

Orașe și suburbii 98.1% 97.5%

Zone rurale 97.1% 96.9%

TOTAL 97.3% 96.6%


238 Proporția la nivel național a persoanelor care au făcut testul pentru cancerul colorectal este de doar 3.1%. Distribuția

acestora în 4 intervale de timp de la data ultimul test (Mai puțin de un an, Între 1 și 2 ani, Între 2 și 3 ani, 3 ani și

peste) produce procente foarte mici de respondenți în cadrul fiecărei categorii. Tocmai de aceea, comparațiile în

funcție de gradul de urbanizare și grupe de vârstă vor fi prezentate doar pentru respondenții care nu au făcut niciodată

acest test.

Masculin Feminin Total

Niciodată 97.3% 96.6% 96.9%

3 ani și peste 0.5% 0.5% 0.5%

Între 2 și 3 ani 0.3% 0.5% 0.4%

Între 1 an și 2 ani 0.9% 1.1% 1.0%

Mai puțin de 1 an 1.0% 1.3% 1.1%

70.2%

96.9%

8.4%

0.5%

3.7%

0.4%

7.3%

1.0%

10.4%

1.1%

UE28

RO


http://www.poca.ro/

www.poca.ro 205

Tabelul 45: Proporția persoanelor care nu au făcut niciodată un test pentru cancerul colorectal, la nivel național, pe sexe și vârstă (date auto-raportate, 2014)


15-24 ani 99.4% 98.6%

25-34 ani 99.4% 97.9%

35-44 ani 98.6% 97.9%

45-64 ani 95.6% 95.2%

65 de ani și peste 95.3% 95.4%

Total 97.3% 96.6%


Figura 13: Data ultimei colonoscopii, la nivel național și media UE28 (date auto-raportate, 2014)


Tabelul 46: Data ultimei colonoscopii, la nivel național, pe sexe (date auto-raportate, 2014)



Niciodată 97.7 97.4 97.5

10 ani și peste 0.1 0.1 0.1

Între 5 și 10 ani 0.4 0.6 0.5

Între 1 și 5 ani 1.4 1.2 1.3

Mai puțin de 1 an 0.5 0.7 0.6

80.3%

97.5%

3.6%

0.1%

4.1%

0.5%

8.2%

1.3%

3.8%

0.6%

UE28

RO

Niciodată 10 ani și peste Între 5 și 10 ani Între 1 și 5 ani Mai puțin de 1 an

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 206

Tabelul 47: Proporția persoanelor care nu au făcut niciodată239 o colonoscopie, la nivel național, pe sexe și grad de urbanizare (date auto-raportate, 2014)


Zone urbane 97.2 96.6

Orașe și suburbii 97.9 97.7

Zone rurale 97.9 97.9

TOTAL 97.7 97.4


Tabelul 48: Proporția persoanelor care nu au făcut niciodată o colonoscopie, la nivel național, pe sexe și vârstă (date auto-raportate, 2014)


15-24 ani 99.7 99.6

25-34 ani 99.6 99.2

35-44 ani 99.1 97.7

45-64 ani 96.5 96.6

65 de ani și peste 94.6 95.9

Total 97.7 97.4

Sursa: EUROSTAT [hlth_ehis_pa6e]

Tabelul 49: Proporția persoanelor care au raportat nevoi medicale de examinare neîndeplinite, la nivel național și media UE28, pe sexe (2014-2018)

Perioada 2014 2015 2016 2017 2018

România

Masculin 9.3% 9.0% 6.6% 5.1% 5.5%

Feminin 14.4% 13.9% 10.4% 8.2% 8.4%

Total 11.9% 11.5% 8.6% 6.7% 6.9%

UE 28

Masculin 6.4% 4.7% 3.9% 2.9% 0.0%

Feminin 7.1% 5.6% 4.7% 3.4% 0.0%

Total 6.7% 5.2% 4.3% 3.1% 0.0%

Sursa: EUROSTAT [hlth_silc_08]

239 Similar cu data ultimului pentru cancerul colorectal, comparațiile între respondenți în funcție de gradul de

urbanizare și grupe de vârstă vor fi prezentate doar pentru respondenții care nu au făcut niciodată o colonoscopie.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 207

Tabelul 50: Motivele raportate pentru nevoile medicale de examinare neîndeplinite, la nivel național, pe sexe (2018)

Bărbați Femei

Costuri prea mari 2.7% 4.1%

Am vrut să aștept să văd dacă problema medicală se rezolvă de la sine 0.6% 1.2%

Timpul de așteptare 0.8% 1.1%

Distanța prea mare pentru a călători 0.3% 0.7%

Lipsa timpului 0.4% 0.4%

Frica de doctor, spital, consultație sau tratament 0.3% 0.4%

Altele 0.3% 0.3%

TOTAL 5.5% 8.4%

Sursa: EUROSTAT [hlth_silc_08]

4.2.3.3 Îngrijirea pre-natală și post-natală

Figura 14: Vârsta medie a femeilor la naștere, la nivel național și media UE28 (2014-2017)


Figura 15: Vârsta medie a femeilor la prima naștere, la nivel național și media UE28 (2014-2017)


30.4 30.5 30.6 30.7

27.5 27.6 27.8 27.9

2014 2015 2016 2017

UE28 România

28.8 28.9 29.0 29.1

26.2 26.3 26.4 26.5

2014 2015 2016 2017

UE28 România

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 208

Tabelul 51: Numărul de nașteri în funcție de vârsta mamei, la nivel național (2014-2017)

Categoria de vârstă 2014 2015 2016 2017

Mame minore (10-17 ani)

9,482 9,571 9,374 9,154

18-24 ani 50,868 49,078 47,777 47,627

25-34 110,881 114,123 112,989 114,506

35-50 de ani 27,509 29,223 29,869 30,864

Total 198,740 201,995 200,009 202,151

Sursa: EUROSTAT [demo_faeduc]

Tabelul 52: Numărul de nașteri cu mame minore, în funcție de vârsta mamei minore, la nivel național (2014-2017)

Vârsta 2014 2015 2016 2017

10-14 ani 723 695 700 742

15 ani 1,654 1,624 1,580 1,564

16 ani 3,041 2,999 2,955 2,846

17 ani 4,064 4,253 4,139 4,002

Total (mame minore) 9,482 9,571 9,374 9,154


Tabelul 53: Proporția nașterilor cu mame minore din totalul nașterilor, la nivel național și alte state UE (2014-2017)

Țara 2014 2015 2016 2017

Romania 4.8% 4.7% 4.7% 4.5%

Ungaria 2.5% 2.3% 2.4% 2.2%

Slovacia 2.5% 2.4% 2.4% 2.2%

Grecia 1.1% 1.0% 1.1% 1.1%

Portugalia 1.0% 0.9% 0.9% 0.8%

Polonia 0.9% 0.8% 0.7% 0.6%

Croația 0.8% 0.8% 0.7% 0.7%

Spania 0.7% 0.7% 0.7% 0.7%

Cehia 0.6% 0.6% 0.6% 0.6%

Belgia 0.5% Na na na

Finlanda 0.3% 0.3% 0.3% 0.2%

Danemarca 0.2% 0.1% 0.1% 0.1%

Suedia 0.2% 0.2% 0.2% 0.2%

Letonia na Na na 0.9%

Slovenia na Na 0.3% 0.3%

MEDIE LA NIVELUL STATELOR UE

1.2% 1.2% 1.1% 1.1%


http://www.poca.ro/

www.poca.ro 209

3.7 3.6 3.6 3.6

8.27.5

7.0 6.7

2014 2015 2016 2017

UE28 Romania

Tabelul 54: Numărul de nașteri în funcție de nivelul de instruire al mamei, la nivel național (2014-2017)

Nivelul de instruire 2014 2015 2016 2017

Cel mult școală gimnazială 65,124 61,292 59,568 57,354

Cel mult liceu sau post-liceal

71,391 73,975 73,487 74,915

Educație terțiară 53,759 55,605 58,493 60,833

NA 8,466 11,123 8,461 9,049

Total 198,740 201,995 200,009 202,151


Tabelul 55: Numărul de decese în rândul femeilor, cauzate de sarcină, naștere și post-partum, la nivel național și total UE28 (2014-2016)

2014 2015 2016

România 24 27 17

TOTAL UE28 232 232 232

Sursa: EUROSTAT [hlth_cd_aro]

Figura 16: Rata mortalității infantile (decedați sub 1 an la 1000 de născuți vii), la nivel național și media UE28 (2014-2017)

Sursa: EUROSTAT [demo_minfind]

Tabelul 56: Mortalitatea infantilă (numărul de decese sub 1 an), la nivel național, pe sexe (2014-2017)

2014 2015 2016 2017

Masculin 971 849 813 779

Feminin 661 658 585 585

Total 1,632 1,507 1,398 1,364

Sursa: EUROSTAT [demo_minfs]

Tabelul 57: Rata mortalității infantile (decedați sub 1 an la 1000 de născuți vii), la nivel național, pe medii de rezidență (2014-2018)

Mediul de rezidență 2014 2015 2016 2017 2018

Urban 5.9 5.7 5.6 5.2 5.2

Rural 10.7 9.3 8.5 8.4 7.8

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 210

Mediul de rezidență 2014 2015 2016 2017 2018

Total 8.1 7.3 6.9 6.6 6.4


Tabelul 58: Rata mortalității infantile (decedați sub 1 an la 1000 de născuți vii), pe regiuni de dezvoltare (2014-2018)

Regiuni de dezvoltare 2014 2015 2016 2017 2018

Regiunea NORD-EST 8.4 7.4 7.1 6.7 7.6

Regiunea SUD-EST 10.2 8.1 8.7 7.8 7.5

Regiunea NORD-VEST 7.3 7.7 7.0 6.7 7.2

Regiunea CENTRU 8.4 7.7 7.3 6.9 6.6

Regiunea SUD-MUNTENIA 9.4 7.2 7.2 6.7 6.3

Regiunea SUD-VEST OLTENIA 8.2 8.3 6.8 6.8 6.0

Regiunea VEST 7.5 7.4 6.4 7.2 5.3

Regiunea BUCURESTI - ILFOV 4.8 5.0 4.1 4.6 3.7

TOTAL 8.1 7.3 6.9 6.6 6.4


Tabelul 59: Proporția femeilor însărcinate care beneficiază de îngrijire medicală pre-natală240, la nivel național și mondial (2014-2015)

2014 2015

România 76.3%

Media pentru statele cel mai puțin dezvoltate (Clasificarea ONU)

80.3%

Media la nivel mondial 86.2%

Sursa: UNICEF, State of the World's Children, Childinfo, and Demographic and Health Surveys.

4.2.3.4 Drepturile reproductive

Tabelul 60: Numărul de avorturi la nivel național și media UE241 (2014-2017)

2014 2015 2016 2017

România 78.371 70.885 63.518 56.238

Media UE 32.989 41.124 39.775 29.881

Sursa: EUROSTAT [demo_fabort]

Tabelul 61: Rata avorturilor la nivel național și media UE (2014-2017)

2014 2015 2016 2017

România 13.6 12.4 11.3 10.1

Media UE 7.5 7.3 7.0 6.6

240 Îngrijirea medicală pre-natală se referă la cel puțin o consultație de către un specialist medical pe perioada sarcinii,

pentru motive legate de sarcină. 241 Date disponibile pentru 19 țări UE.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 211

Sursa: EUROSTAT [demo_fabortind]

Tabelul 62: Procentul femeilor242 cu vârsta de 15-49 de ani, care utilizează metode de contracepție, la nivel național, în funcție de metoda de contracepție (2014-2019)

2014 2015 2016 2017 2018 2019

Metode de contracepție moderne

53.3% 54.2% 55.1% 55.8% 56.5% 57.3%

Metode de contracepție tradiționale

17.9% 17% 16.2% 15.6% 14.9% 14.2%

Orice metodă de contracepție

71.2% 71.2% 71.2% 71.4% 71.4% 71.5%

Sursa: United Nations, Department of Economic and Social Affairs, Population Division. Estimates and Projections of Family Planning Indicators 2019

Tabelul 63: Nevoi de contracepție utilizând metode moderne neîndeplinite pentru femeile cu vârsta de 15-49 de ani, la nivel național (2014-2019)

2014 2015 2016 2017 2018 2019

Procent din totalul femeilor 15-49 ani

26.3% 25.4% 24.5% 23.9% 23.2% 22.5%

Număr de femei 15-49 de ani (mii de persoane)

738 703 667 637 602 570

Sursa: United Nations, Department of Economic and Social Affairs, Population Division. Estimates and Projections of Family Planning Indicators 2019

242 Datele reprezintă proiecții realizate de Națiunile Unite... Valorile prezentate sunt calculate ca valori mediane

standardizate.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 212

4.3. PIAȚA MUNCII: OCUPARE


ale situației femeilor și bărbaților pe piața muncii (ocupare)

Datorită complexității domeniului și a importanței sale pentru egalitatea de gen, piața muncii va

fi analizată ținând cont de mai multe paliere: ocupare, șomaj și situația tinerilor NEETs243,

venituri și sărăcia în muncă. Analiza a pus în evidență însă o serie de aspecte transversale și

interconectate cu alte domenii ale analizei care vor fi subliniate pe parcurs.

Rata de activitate a persoanelor 15-64 ani a cunoscut o creștere în perioada 2014-2018, mai

pronunțată în cazul femeilor, însă aflată mult sub media europeană. Astfel, în 2018 rata de

activitate a femeilor 15-64 se situa cu 19 puncte procentuale sub cea a bărbaților din România și

cu 10 puncte procentuale sub media femeilor din UE (figura 17, tabel 65). Analizând rata de

activitate în funcție de mediul de rezidență observăm, la nivel național, disparități între valorile

acestui indicator între mediul rural și cel urban, în favoarea celui urban care înregistrează o creștere

constantă în perioada analizată. Totodată, diferențe semnificative ale ratei de activitate feminină

regăsim între regiunile de dezvoltare, la extrema negativă fiind regiunea Centru (51,5% rată de

activitate a femeilor) iar la cea pozitivă regiunea București-Ilfov (68,8%), în această regiune

înregistrându-se cea mai accentuată creștere față de 2014 (cu aproximativ 6 puncte procentuale

62.1% în 2014, tabelul 66).

În funcție de vârstă, cea mai semnificativă discrepanță de gen în ceea ce privește rata de activitate

o regăsim pe categoria de vârstă 55-64 ani, 59% în 2019 (trimestrul I) dintre bărbați sunt activi

243 Tineri care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare. EUROFOUND:

https://www.eurofound.europa.eu/ro/topic/NEETs.

http://www.poca.ro/

https://www.eurofound.europa.eu/ro/topic/NEETs

www.poca.ro 213

comparat cu 36,2% femei, trend care se menține pe întreaga perioadă analizată. Însă diferențe

semnificative (de aproximativ 20 puncte procentuale) sunt și în cazul categoriei de vârstă 25-34

ani (90,6% bărbați, respectiv 70,5% femei în anul 2019, trimestrul I) (tabel 67).

Numărul total al persoanelor considerate inactive rămâne relativ constant în perioada analizată, cu

o ușoară creștere pentru populația de sex masculin (în 2019 față de 2018). Mediul de rezidență nu

reprezintă un factor explicativ semnificativ pentru numărul de persoane inactive, neînregistrându-

se diferențe semnificative între populația din mediul urban și cea din rural (tabel 68 și 69).

Însă, un aspect important care trebuie menționat este creșterea ponderii persoanelor de sex feminin

care sunt descurajate să își găsească un loc de muncă: dacă în 2014 vorbeam de aproximativ 40%

femei din total persoane care se regăseau în această situație, în 2018 sunt 56,1% femei, fiind

înregistrată o creștere de aproximativ 16 puncte procentuale (tabel 72). Aspect relevant pentru

corelarea cu alte domenii îl reprezintă faptul că femeile sunt, în comparație cu bărbații, mai

descurajate în a mai găsi un loc de muncă la nivel național, menționând ca motiv principal

responsabilitățile familiale/ de îngrijire (tabel 73). Astfel, discrepanțe mari între femei și bărbați

se înregistrează și în cazul motivelor invocate pentru inactivitatea pe piața muncii. Astfel, este

important de subliniat faptul că „Responsabilități familiale/ de îngrijire” reprezintă principalul

motiv al populației de sex feminin pentru faptul că nu își caută un loc de muncă: ne referim la o

diferență de 26,9 puncte procentuale între ponderea femeilor și cea a bărbaților care nu lucrează

din cauza responsabilităților familiale (1,5% bărbați și 28,4% femei). În schimb, pentru bărbați,

participarea la educație este principalul motiv pentru care nu sunt în căutarea unui loc de muncă

(43,1% bărbați), acest motiv fiind invocat doar de către 24% din femei (în anul 2018) (tabel 73).

Rata de ocupare a persoanelor cu vârste între 15 și 64 de ani este indicatorul care înregistrează cele

mai mari discrepanțe între populația de sex feminin și masculin la nivel național (55,7% în 2019

pentru femei 72,4% în 2019 pentru bărbați), dar și european (63,4% în 2018 pentru femei și 73,9%

în 2018 pentru bărbați). Mai mult, în cazul României se observă o creștere în perioada 2014-2018

a decalajului de gen privind ocuparea forței de muncă (de la 16,7 în 2014 la 18,3 în 2018), cu toate

că la nivel european valorile acestui indicator rămân constante (figura 19). Indiferent de

dimensiunea în funcție de care analizăm acest indicator, fie că ne referim la categorii de

vârstă, mediul de rezidență sau nivel educațional, ponderea femeilor ocupate este mai mică

decât cea a bărbaților, disparitate care se menține pe întreaga perioadă de referință (2014-

2019).

Cu toate că și la nivel european observăm diferențe între femei și bărbați în privința ratei de

ocupare, ponderea femeilor ocupate din România este semnificativ mai mică decât media de la

nivelul UE-28 (56,2% România, 63,4% UE-28 pentru 2018), aspect care este și mai evidențiat în

contextul în care diferențele de ponderi între persoanele de sex masculin de la nivel european și

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 214

național sunt semnificativ mai mici (73,9% UE-28 și 73,2% RO pentru 2018). Însă, este necesar

de evidențiat faptul că indicatorul înregistrează, la nivel național, în ultimii cinci ani o evoluție

pozitivă atât în rândul populației feminine, cât și masculine (53,3% în 2014, 55,7% în 2019 pentru

femei, respectiv 68,7% în 2014 și 72,4% în 2019 pentru bărbați) (figura 20).

În ceea ce privește rata de ocupare pe categorii de vârste, la fel ca și în cazul ratei de activitate, se

observă diferențe semnificative de gen, în special în cazul categoriilor 25 - 34 de ani (85,8% bărbați

și 67,7 femei în 2019*) și 55 - 64 ani (57,5% bărbați și 35,5% femei în 2019*), tendință care se

menține pe întreaga perioadă analizată (tabel 75).

Și în cazul mediului de rezidență sau a regiunii de dezvoltare observăm diferențe semnificative

între ponderea femeilor ocupate și cea a bărbaților. Ca și în cazul populației active, în Regiunea

București-Ilfov se regăsesc cele mai mari ponderi de populație feminină ocupată, această zonă

înregistrând și cea mai accentuată creștere. La polul opus este regiunea Sud-Est unde ponderea

persoanelor ocupate este cea mai scăzută și în rândul femeilor, dar și a bărbaților, comparativ cu

celelalte regiuni ale României (57,8% bărbați, respectiv 36,3% femei în 2019*) (tabel 76). În ceea

ce privește mediul de rezidență se observă diferențe importante între ponderea femeilor ocupate în

mediul urban (63,8% în 2018) și cea din mediul rural (52,3% în 2018), de aproximativ 11 puncte

procentuale. Diferența este accentuată și de faptul că acest indicator a înregistrat o evoluție pozitivă

mai accentuată, cu aproximativ 7 puncte procentuale, în cazul femeilor care locuiesc în zona

urbană (de la 56% în 2014, la 63,8% în 2018). Această diferență între mediul urban și cel rural se

observă și în cazul mediei UE-28, însă este mult mai mică de aproximativ 2 puncte procentuale

(64,2% urban, respectiv 62,4% rural) (tabel 78).

Totodată, se observă o creștere direct proporțională a ratei de ocupare, o dată cu nivelul educațional

absolvit. Astfel, ponderea femeilor care au finalizat cel mult școala generală este semnificativ mai

mică comparativ cu cea a femeilor care au finalizat studiile liceale, respectiv studiile universitare.

Un aspect important de menționat este ponderea mai mare de bărbați ocupați, decât femei care au

finalizat studiile universitare (90,4% bărbați, 88,1% femei) (tabel 81), cu toate că rata de absolvire

a acestui nivel este în favoarea femeilor (40,8% bărbați, 59,2% femei în 2017) (tabel 17).

Dacă ne uităm la domeniile de activitate ale populației ocupate, observăm o serie de domenii

feminizate precum: „Intermedieri financiare și asigurări”, „Tranzacții imobiliare”, „Administrație

publică și apărare; asigurări sociale din sistemul public”, „Activități de spectacole, culturale și

recreative; activități ale gospodăriei și ale organizațiilor extrateritoriale”, domenii care corespund

cu cele universitare în care ponderea studenților este în favoarea femeilor (tabel 95).

Analizând ponderea populației ocupate pe structuri ocupaționale, observăm faptul că rata

femeilor salariate este mai mare decât cea a bărbaților, acest indicator înregistrând o creștere de 9

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 215

puncte procentuale în perioada 2014-2019 (72% în 2014, respectiv 81% în 2019 – tabel 84). Dacă

comparăm rata la nivel național a femeilor salarizate cu media UE-28, observăm că în 2018

diferența între cele două valori scade (datorită tendinței pozitive înregistrat la nivel național), deși

valorile se mențin sub media UE-28 cu aproximativ 8 puncte procentuale (81% RO, 89% UE-28

– figura 21). În ceea ce privește nivelul educațional al persoanelor salarizate, observăm faptul că

peste 60% sunt absolvenți de liceu și în jur de 26% au finalizat studiile universitare. Ponderea

femeilor în acest caz, al nivelului educațional terțiar, este mai mare decât cea a bărbaților (21,9%

bărbați, respectiv 31,3% femei în 2018 – tabel 85), aspect care este consistent cu rata de absolvire

a studiilor universitare. Analizând ponderea persoanelor salariate pe categorii de ocupații, la nivel

național, observăm o serie de categorii în care procentul femeilor salarizate este mai mare decât al

bărbaților, precum: specialiști, tehnicieni si specialiști asociați, funcționari administrativi sau

lucrători în domeniul serviciilor, această tendință menținându-se pe întreaga perioadă de referință

(tabel 98).

În ceea ce privește lucrătorii pe cont propriu, ponderea este în favoarea bărbaților, înregistrând

pe parcursului celor patru ani o scădere treptată. În plus, se observă faptul că persoanele cu astfel

de caracteristici sunt mai degrabă absolvente de școală generală și liceu și doar 7,6% femei (2018)

care au finalizând studiile universitare sunt lucrătoare pe cont propriu (tabel 86).

Totodată se remarcă tendința negativă din perioada 2014-2019 a ponderii femeilor care sunt

lucrătoare familiale neremunerate (17% în 2014, respectiv 10% în 2019 – figura 23). Cu toate

acestea, se mențin decalajele între femei și bărbați (din această categorie), rata femeilor angrenate

în munci familiale neplătite fiind mai mare decât cea a bărbaților (4% bărbați, 10% femei în 2019

– tabel 84). Comparativ cu media UE-28 observăm diferențe importante, România înregistrând în

2019 o rată mai mare (cu 9 puncte procentuale) de persoane neplătite care lucrează în familie (10%

RO, 1% UE-28 figura 23).

Rata persoanelor angajate cu normă parțială înregistrează o stagnare la nivel UE-28 în perioada

2014-2018, cu toate că valorile acestui indicator au avut o evoluție pozitivă și constantă începând

cu 2002244. Comparând datele în funcție de gen, observăm faptul la nivelul UE-28, o pondere

însemnată de femei sunt angajate cu normă parțială (31,3% în 2018), semnificativ mai mare decât

cea a bărbaților (8,7% - tabel 87). În cazul României, rata persoanelor angajate cu normă parțială

este mult sub media UE-28, având o evoluție negativă în cei patru ani analizați, atât pentru femei,

cât și pentru bărbați. Acest aspect este evidențiat și de indicatorul care măsoară decalajele de gen

244 Definiție: https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Employment_statistics#Rise_in_part-

time_and_temporary_work

http://www.poca.ro/

https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Employment_statistics#Rise_in_part-time_and_temporary_work

https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Employment_statistics#Rise_in_part-time_and_temporary_work

www.poca.ro 216

în ocuparea cu normă redusă: la nivelul UE-28 având valori care se plasează între 23,5 (în 2014)

și 22,7 (în 2018), respectiv la nivel național 1,2 (în 2014) și 0,6 (în 2018) (figura 24).

Cea mai mare pondere, de la nivel național, de femei angajate cu normă parțială au vârste cuprinse

între 15-24 de ani și 55-64 de ani, tendință care se regăsește și la nivel UE-28 (în proporții diferite

– tabel 88 și 89). Principalul motiv invocat de către persoanele angajate cu normă parțială pentru

acest statut pe piața muncii se leagă de faptul că nu au găsit un loc de muncă cu normă întreagă

(64,7% bărbați, 41,4% femei în 2018 la nivel național – tabel 91). Se remarcă însă diferența de gen

în privința motivului privind responsabilitățile familiale/de îngrijire care îi determină să opteze

pentru un loc de muncă cu normă parțială, ponderea femeilor fiind semnificativ mai ridicată decât

cea a bărbaților (3,9% bărbați, 14,9% femei – în 2018, tabel 93). Ponderea persoanelor care sunt

angajate involuntar cu normă parțială (pentru că nu au găsit un loc de muncă cu normă întreagă)

este mai mare la nivel național (53% în 2018), comparativ cu media UE-28 (28% în 2018 – tabel

93).

Un alt indicator relevant în contextul analizei diferențelor de gen este numărul de persoane care

au un al doilea loc de muncă, în cazul României numărul bărbaților fiind semnificativ mai mare

decât al femeilor în această situație. Cea mai accentuată discrepanță în funcție de sex este în rândul

persoanelor care au finalizat liceul, 63,4 mii din această categorie fiind bărbați și doar 34,9 mii

femei (în 2018). Astfel, sunt șanse mai mari ca persoanele de sex masculin care au finalizat liceul

să opteze pentru angajarea la cel puțin două locuri de muncă în paralel245 (tabel 94).

În ceea ce privește munca precară, România înregistrează printre cele mai mici ponderi ale

persoanelor care sunt angajate cu contracte pe perioade mai scurte de trei luni, comparativ cu

celelalte state UE (0,2% RO și 2,3 EU-28). Totodată, nu se observă diferențe în privința acestui

indicator între rata femeilor și cea a bărbaților (tabel 99).

Cu toate că rata șomajului înregistrează o scădere accentuată în perioada 2014-2018, diferențele

între ponderea persoanelor de sex masculin și cele de sex feminin persistă, rata șomajului fiind mai

ridicată în rândul bărbaților (4,6 bărbați și 3,5 femei în 2019), raport care se menține indiferent de

dimensiunea în funcție de care examinăm acest raport (figura 25).

Analizând numărul șomerilor pe categorii de vârstă, se remarcă un număr mai mare de șomeri între

35 și 49 ani, tendință valabilă atât pentru populația de sex masculin (73 mii, în 2019), cât și pentru

cea de sex feminin (48 mii, în 2019) (tabel 107). Totodată, observăm că nivelul educațional poate

reprezenta un indicator puternic, indiferent de gen, pentru ponderea șomerilor, majoritatea

245 Vezi și datele disponibile : https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-

explained/index.php?title=File:Persons_in_employment_who_have_a_second_job,_by_educational_attainment_leve

l,_age_group_20-64,_2018_(%25_of_total_employment)

http://www.poca.ro/

https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=File:Persons_in_employment_who_have_a_second_job,_by_educational_attainment_level,_age_group_20-64,_2018_(%25_of_total_employment)



www.poca.ro 217

finalizând nivelul de studiu gimnazial (57 mii bărbați, 22 mii femei în 2019) și liceal (98 mii

bărbați,73 mii femei în 2019) (tabel 108).

Diferențe importante în privința ratei șomajului se observă și în cazul regiunilor de dezvoltare,

cele mai mici rate ale șomajului sunt în regiunile Nord-Vest și Nord-Est (2,9% bărbați, 2,5% femei,

respectiv 2,8% bărbați, 2,4% femei în 2019* tabel 100), pe când cele mai ridicate ponderi ale

persoanelor șomere sunt în Sud-Vest Oltenia și Sud Est, aceasta din urmă având o rată mai mare

de femei șomere (7,2% bărbați și 5,4% femei, respectiv 5,7% bărbați și 7,2% femei) (tabel 100).

Dacă în 2014 rata șomajului era mai ridicată în mediul urban (8,1% urban, 5,3% în rural), în 2019

raportul urban-rural se modifică, rata șomajului fiind mai mare în mediul rural (tabel 101). Această

tendință se poate explica prin faptul că rata șomajului din mediul urban a înregistrat o scădere

importantă în perioada analizată.

Totodată, analizând rata șomajului în funcție de durată, observăm faptul că o pondere importantă

din totalul șomerilor sunt în șomaj de lungă și foarte lungă durată. Practic, în 2018, 67,8% din

bărbați, respectiv 57,4% din femei sunt șomeri/șomere de cel puțin 12 luni (tabel 106).

Ponderea persoanelor între 15 și 34 ani care nu au un loc de muncă și nu urmează niciun

program educațional sau de formare profesională (rata NEET) este în scădere în perioada

analizată, atât la nivel național, cât și european. Cu toate acestea, la fel ca și în cazul ratei

persoanelor aflate în risc de sărăcie și excluziune socială, România înregistrează printre cele mai

ridicate procente în raport cu celelalte state membre UE la acest indicator. Atât la nivel național,

cât și european se remarcă o disparitate între ponderea femeilor NEETs și cea a bărbaților NEETs,

rata femeilor fiind cu aproximativ 12 puncte procentuale mai mare la nivel național (în 2018) și 6

puncte procentuale la nivel european (în 2018) decât cea a populației de sex masculin (figura 27).

Disparitățile pe gen la nivel național în privința ratei NEETs sunt și mai pregnante dacă analizăm

acest indicator pe dimensiuni cum ar fi categoriile de vârstă sau nivelul educațional absolvit. Spre

exemplu, după împlinirea vârstei de 25 de ani este mai probabil ca una din trei femei (până în 34

de ani) să nu aibă un loc de muncă sau să nu fie înscrisă într-un program de educație sau formare

profesională (30,6% comparativ cu 13,1% bărbați – 25-29 ani, 30,3% comparativ cu 11,1% bărbați

– 30,3 femei, 30-34 ani, în 2018 – tabel 110). Totodată, se înregistrează o diferență importantă

între femei și bărbați a ratei NEETs și în funcție de nivelul educațional finalizat: cea mai mare

disparitate fiind înregistrată în rândul persoanelor care au finalizat cel mult nivelul gimnazial

(15,6% bărbați, 31,4% femei în 2018 – tabel 112).

Mediul de rezidență reprezintă o altă dimensiune unde se observă disparități de gen, însă un aspect

care trebuie menționat este diferența mare între ponderea persoanelor de sex feminin NEETs care

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 218

locuiesc în zonele urbane și cele care au domiciliul în mediul rural (13,5% zone urbane respectiv

24,6% în zonele rurale – tabel 114).

4.3.2 Strategii, măsuri prioritare și exemple de bune practici în domeniul

muncii (ocupare) din perspectiva egalității de gen


Politicile și strategiile europene care vizează domeniul piața muncii ocupă cel mai important rol

în cadrul Strategiei Europa 2020, inclusiv prioritățile și direcțiile de acțiune în domeniul egalității

de șanse între femei și bărbați în ceea ce privește nivelul de ocupare și veniturile femeilor și

bărbaților. Importanța domeniului este evidențiată și în cadrul Programul Național de Reformă

(PNR)246 2019, care constituie o platformă-cadru pentru definirea priorităților de dezvoltare care

ghidează evoluția României în vederea atingerii obiectivelor Strategiei Europa 2020. Conform

datelor pe care le prezentăm aici, dar și a prognozelor incluse în PNR 2019, atingerea obiectivului

asumat la nivel național de 70 % femei și bărbați încadrați în muncă în 2020 și reducerea

decalajului de încadrare în muncă pentru femei poate fi ratat de către România.

Angajamentul strategic 2016-2019 alocă cea mai semnificativă parte a sa direcțiilor de acțiune

pentru reducerea decalajelor de gen pe piața muncii și măsurilor care vizează direct sau indirect

creșterea participării și îmbunătățirii statutului femeilor pe piața muncii.

Abordarea UE, evidențiată prin Angajamentul strategic 2016-2019 dar și prin Pilonul european

al drepturilor sociale, în ceea ce privește reducerea decalajelor de gen privind ratele de ocupare,

vizează accelerarea implementării măsurilor care vizează echilibrarea muncii cu viața privată.

La nivel național, decalajul de gen în ceea ce privește ocuparea este tratat în cadrul strategiilor

specifice din două perspective majore (care înglobează mai multe direcții):

1. Creșterea generală a nivelului de ocupare al femeilor;

2. Includerea grupurilor vulnerabile și/sau defavorizate pe piața muncii, în special tinerii NEETs

și femeile rome.

Măsuri prioritare de abordare a disparităților de gen în ceea ce priveşte domeniul pieței muncii – ocupare:

246 Guvernul României, Programul Național de Reformă 2019, disponibil:

https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/2019-european-semester-national-reform-programme-romania_ro.pdf.

http://www.poca.ro/

https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/2019-european-semester-national-reform-programme-romania_ro.pdf

www.poca.ro 219

1. Nivelul de ocupare al femeilor rămâne considerabil mai redus comparativ cu cel al

bărbaţilor și cu media UE, ceea ce indică necesitatea asumării la nivel național a unor măsuri

care să reducă acest decalaj. Datele statistice prezentate în această analiză diagnostic indică faptul

că responsabilitățile familiale/de îngrijire au un impact puternic negativ asupra participării

femeilor pe piața muncii și, așa cum vom sublinia în analiza domeniului echilibrul muncă-viață

privată, intervenția întărită prin politici publice constituie o necesitate în acest moment.

2. Combaterea discriminării de gen pe piața muncii. Menționăm aici faptul că recent a fost

adoptată Legea 232/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea

de șanse și de tratament între femei și bărbați, prin care se interzice expres orice comportament de

hărțuire, hărțuire sexuală sau hărțuire psihologică, manifestat atât în public, cât şi în privat.

Implementarea acestei legi trebuie susținută prin măsuri care să vizeze conștientizarea impactului

negativ al acestor fenomene asupra participării femeilor pe piața muncii și indicăm necesitatea ca

măsuri care vizează campanii de informare/diseminare să fie completate prin implementarea cât

mai rapidă a legii 178/2018 prin care a fost reglementată posibilitatea angajatorilor atât din sectorul

public, cât și din cel privat, care au peste 50 de angajați, de a avea în structura de personal un

expert în egalitate de șanse, un tehnician în egalitate de șanse, sau, după caz, de a repartiza în

sarcina unui salariat, prin fișa postului, atribuții specifice în domeniul egalității de șanse între femei

și bărbați, în scopul de a promova și de asigura, la locul de muncă, respectarea legislației din

domeniul egalității de șanse247.

3. În ceea ce privește specific participarea femeilor rome pe piața muncii, datele statistice colectate

la nivel național nu permit conturarea tendințelor în perioada analizată. Datele statistice secundare

sau alte rapoarte permit identificarea femeilor rome ca reprezentând cel mai defavorizat grup și în

ceea ce privește participarea pe piața muncii. Strategia Guvernului României de incluziune a

cetățenilor români aparținând minorității rome pentru perioada 2015-2020 prezintă date bazate

pe Recensământul național din 2011. În rândul persoanelor aparținând minorității rome rata

ocupării a fost estimată în anul 2011 la nivelul de 36,3%, șomajul estimat în rândul persoanelor

aparținând minorității rome a fost de 48,6%. Femeile rome manifestă o slabă participare pe piața

muncii, doar 27% fiind angajate și 36 % declarând că sunt în căutarea unui loc de muncă. Conform

raportului Sărăcia și ocuparea forței de muncă: situația romilor în 11 state membre ale UE248,

35% dintre femeile rome declară că sunt casnice (dar este neclar dacă această încadrare reflectă o

opțiune) și doar 17% declarau că au un loc de muncă. Cauzele acestei situaţii sunt multi-factoriale

și corect identificate în cadrul unor strategii naționale specifice, însă considerăm că o abordare a

dezavantajelor cu care se confruntă femeile rome pe piața muncii ar trebui să țină cont de aspecte

247 Analiza detaliată a legii se regăsesște în cadrul capitolului 3. 248 Fundamental Rights Agency (Violence against women: an EU-wide survey, 2012) Sărăcia și ocuparea forței de

muncă: situația romilor în 11 state membre ale UE, 2016.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 220

ce țin nu doar de paradigma clasică a integrării, dar și de modul în care discriminarea instituţională

(la toate nivelurile: educaţie, piața muncii, sănătate) determină excluderea acestora.

Exemple de bune practici în domeniul educației în statele membre UE care vizează creșterea nivelului egalității de gen

Autoritățile și instituțiile publice au rolul de a asigura o participare adecvată a femeilor pe piața

muncii, astfel că municipalitatea din Avesta, Suedia249, a implementat un proiect al Fondului

Social European, prin care urmărea angajabilitatea cu normă întreagă (obținând un scor de 90%).

Pe de altă parte, compania Prezi din Ungaria250 implementează măsuri în vederea egalității de gen

precum un program de lucru flexibil, o politică de vacanță adaptabilă, servicii corporative de

îngrijire de zi, un sistem de compensare care garantează că nu există niciun decalaj de remunerare

între femei și bărbați și programe care ajută fetele să dobândească abilități legate de TIC.

Parteneriatul pentru schimbare și dezvoltare pe piața locală a forței de muncă (Partnerstvo za

promjene i razvoj na lokalnom tržištu rada) este o inițiativă din Croația251 privind egalitatea de

gen care are ca scop creșterea participării femeilor din mediul rural la angajare, lansată în Croația

în 2013 și care s-a concentrat asupra femeilor șomere dintr-o zonă rurală din județul Karlovac,

unul dintre județele cel mai puțin dezvoltate din Croația, cu o rată de angajare foarte scăzută

(proiectul a dezvoltat un program de abilitare personalizat, axat pe îmbunătățirea gradului de

angajare și capacitate antreprenorială a femeilor, combinat cu o strategie inovatoare de marketing

pentru consolidarea șanselor femeilor pe piața forței de muncă, dezvoltând un brand numit

„zdravKA”, care a adunat o serie de producători agricoli din județul Karlovac - de la producător

de fructe, miere și alune până la brânză de vaci și caprine - și care a beneficiat de activități de

marketing comune și puncte de vânzare comune).


mainstreaming/good-practices/sweden/promoting-full-time-employment. 250 Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-

mainstreaming/good-practices/hungary/diversity-core-corporate-value-prezi-encouraging-womens-employment-

tech. 251 Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-

mainstreaming/good-practices/croatia/partnership-change-and-development-local-labour-market.

http://www.poca.ro/

https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/sweden/promoting-full-time-employment


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/hungary/diversity-core-corporate-value-prezi-encouraging-womens-employment-tech



https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/croatia/partnership-change-and-development-local-labour-market


www.poca.ro 221

65.8 65.9 66.4

67.9 68.4 68.4

65.566.4

64.6

66.6 66.9

65.2

2014 2015 2016 2017 2018 2019*

Urban Rural

4.3.3 Date statistice piața muncii: ocupare

4.3.3.1 Populația Activă

Tabelul 64: Populația activă (milioane de persoane) la nivel național, pe sexe (2014-2019)

Perioada 2014 2015 2016 2017 2018 2019*

Masculin 5.23 5.24 5.15 5.18 5.19 5.06

Feminin 4.01 3.92 3.83 3.94 3.88 3.79

Total 9.24 9.16 8.98 9.12 9.07 8.85

Sursa: INS [AMG101A]

Figura 17: Rata de activitate 15-64 ani (%) la nivel național, pe sexe (2014-2019)

Sursa: INS [AMG1010]

Tabelul 65: Rata de activitate 15-64 ani (%) la nivel național și media UE 28, pe sexe (2014-2018)

Perioada 2014 2015 2016 2017 2018

M F M F M F M F M F

UE 28 78.1 66.5 78.3 66.8 78.5 67.3 78.9 67.8 79.2 68.2

România 74.3 56.9 75.3 56.7 74.8 56.2 76.2 58.2 76.9 58.3

Sursa: EUROSTAT [lfsa_argan]

Figura 18: Rata de activitate 15-64 ani (%) la nivel național, pe medii de rezidență (2014-2019)

Sursa: INS [AMG1010]

74.3 75.3 74.8 76.2 76.9 75.9

56.9 56.7 56.2 58.2 58.3 57.8

2014 2015 2016 2017 2018 2019*Masculin Feminin

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 222

Tabelul 66: Rata de activitate 15-64 ani (%) la nivel național, pe sexe și regiuni de dezvoltare (2014-2019)

Perioada 2014 2015 2016 2017 2018 2019*

Regiunea de dezvoltare

M F M F M F M F M F M F

Nord-Vest 73.6 59.1 75 58.1 75.8 57.8 77.3 60.3 77.4 60.6 76.5 59.8

Centru 69.1 51.4 71.1 51.2 71.3 51.7 73.1 53.6 72.8 50.1 70.8 51.4

Nord-Est 75.1 64.5 79.2 66 78.1 64.1 79.2 64.7 80.7 66.1 79.8 64.7

Sud-Est 73.8 47.7 75.8 50.4 73.1 49.1 73.4 49.6 74.5 51.1 74.3 51.6

Sud-Muntenia 76.1 57.2 76.7 56.6 76 55.6 76.6 58.2 77.2 58.1 76.1 55.2

Bucuresti-Ilfov 77.5 62.1 77.9 62.6 78.1 64.8 80.3 66.7 81.2 67.4 79.9 68.8

Sud-Vest Oltenia 74.9 58.4 72.5 52.9 71.9 52 75.7 56.7 76.5 57.1 76.1 54.7

Vest 73.5 51.3 71.6 50.3 71.2 49 71.4 51.9 72.7 51.1 71.2 51.5

Total 74.3 56.9 75.3 56.7 74.8 56.2 76.2 58.2 76.9 58.3 75.9 57.8

Sursa: INS [AMG155F]

Tabelul 67: Rata de activitate (%) la nivel național, pe sexe și grupe de vârstă (2014-2019)

Perioada 2014 2015 2016 2017 2018 2019*

Grupa de vârstă M F M F M F M F M F M F

15-24 ani 34.8 24 37 25.2 33.9 21.8 34.6 25 34.6 24.2 33.4 20.9

25-34 ani 89.8 72.8 91.3 71 90.4 69.9 91.6 71.5 91.6 70.6 90.6 70.5

35-54 ani 90.9 73.6 91.7 73.8 91.3 73.5 92.4 75.4 92.8 75.7 91.4 75.5

55-64 ani 55.4 35 53.8 32.8 55.1 34.4 57.4 35.7 59.7 36.4 59 36.2

15-64 ani 74.3 56.9 75.3 56.7 74.8 56.2 76.2 58.2 76.9 58.3 75.9 57.8

65 de ani și peste 21.8 19.0 18.1 15.2 16.8 13.3 17.3 14.2 16.7 13.8 13.3 11.7

15 ani și peste 64.2 46.2 64.5 45.2 63.6 44.4 64.6 45.9 64.9 45.6 63.6 44.8

Sursa: INS [AMG155A, AMG155C]

Tabelul 68: Populația inactivă (milioane persoane) la nivel național, pe sexe (2014-2019)

Perioada 2014 2015 2016 2017 2018 2019*

Masculin 5.23 5.24 5.15 5.18 5.19 6.15

Feminin 4.01 3.92 3.83 3.94 3.88 4.45

Total 10.68 10.70 10.80 10.54 10.46 10.60


http://www.poca.ro/

www.poca.ro 223

Tabelul 69: Populația inactivă (milioane persoane) la nivel național, pe medii de rezidență (2014-2019)

Perioada 2014 2015 2016 2017 2018 2019*

Urban 5.66 5.68 5.66 5.56 5.55 5.57

Rural 5.03 5.02 5.14 4.98 4.91 5.04

Total 10.68 10.70 10.80 10.54 10.46 10.60

Sursa: INS [AMG145B]

Tabelul 70: Populația inactivă (mii de persoane) la nivel național, pe sexe și grupe de vârstă (2014-2019)

Perioada 2014 2015 2016 2017 2018 2019*

Grupa de vârstă


15 - 24 ani 761 833 711 793 736 823 716 779 705 779 711 805

25 - 34 ani 146 364 124 383 133 386 112 355 110 355 121 350

35 - 49 ani 178 544 161 550 182 571 155 540 135 501 154 493

50 - 64 ani 666 1151 673 1151 638 1098 592 1034 559 1024 580 1020

65 ani și peste 1167 1790 1221 1867 1252 1916 1264 1934 1290 1967 1330 2008

Total 2919 4683 2890 4743 2940 4794 2838 4642 2800 4627 2897 4676

Sursa: INS [AMG146E]

Tabelul 71: Populația inactivă (mii de persoane) la nivel național, pe sexe și nivel de instruire (2014-2019)

Perioada 2014 2015 2016 2017 2018 2019*

Nivelul de instruire M F M F M F M F M F M F

Fără școală absolvită 54 140 50 135 49 129 46 114 51 108 59 107

Primar 390 807 348 818 347 810 327 765 319 740 297 724

Gimnazial 1067 1762 1075 1793 1046 1769 1011 1730 996 1705 1010 1711

Profesional, complementar sau de ucenici

482 418 525 459 556 488 537 490 518 486 559 507

Liceal 621 1219 600 1226 658 1284 651 1251 650 1292 693 1343

Postliceal de specialitate sau tehnic de maiștri

118 108 112 93 108 85 96 79 96 80 103 85

Superior 187 229 179 220 176 228 169 213 170 216 177 199

TOTAL 2919 4683 2890 4743 2940 4794 2838 4642 2800 4627 2897 4676

Sursa: INS [AMG146E]

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 224

Tabelul 72: Persoane descurajate în a mai găsi un loc de muncă la nivel național, pe sexe (2014-2019)

Perioada 2014 2015 2016 2017 2018 2019*

Masculin 60,6% 52,0% 55,1% 52,5% 45,1% 43,9%

Feminin 39,4% 48,0% 44,9% 47,5% 54,9% 56,1%

Sursa: Calcule proprii, pe baza datelor INS [AMG152A]

Tabelul 73: Populația inactivă (15-64 de ani), pe sexe și principalul motiv (%) pentru care nu sunt în căutarea unui loc de muncă (2014-2018)

Perioada 2014 2015 2016 2017 2018

Principalul motiv M F M F M F M F M F

Responsabilități familiale/ de îngrijire

0.9 25.6 1.3 26.9 1.1 27.3 1.2 27.6 1.5 28.4

Educație sau formare 39.8 24.5 37.8 21.9 39.1 22.9 41.9 23.8 43.1 24.1

Pensionare 15.8 14.4 19.4 16.4 17.7 14.8 17.9 15.0 16.8 14.7

Boală sau dizabilitate 14.8 10.4 15.5 9.4 13.8 8.5 13.3 8.3 13.4 8.0

Cred că nu există oportunități de muncă

11.9 6.6 4.2 3.1 9.3 5.3 7.5 4.9 6.8 4.0

Alte motive 16.5 18.4 21.4 22.2 18.7 21.1 18.0 20.3 18.2 20.7

Sursa: EUROSTAT [lfsa_igar]

4.3.4 Date statistice ocuparea forței de muncă

4.3.4.1 Populația ocupată și rata de ocupare – date statistice

Figura 19: Rata de ocupare (%) la nivel național (15-64 ani), pe sexe (2014-2019)


61 61.4 61.663.9 64.8 64.2

68.7 69.5 69.771.8 73.2 72.4

53.3 53.2 53.355.8 56.2 55.7

2014 2015 2016 2017 2018 2019*

T M F

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 225

Figura 20: Rata de ocupare (%) la nivel național și european (15-64 ani), pe sexe (2014-2019)

Sursa: INS și EUROSTAT [AMG156F] și [lfsi_emp_a]

Tabelul 74: Decalajul de gen în ceea ce privește ocuparea forței de muncă (20-64 de ani) la nivel național și european

Sursa: Eurostat [sdg_05_30]

Tabelul 75: Rata de ocupare (%) la nivel național, pe grupe de vârstă și sexe (2014-2019)

Perioada 2014 2015 2016 2017 2018 2019*

Vârstă M F M F M F M F M F M F

15 - 24 ani 26.6 18 29.4 19.3 27.2 17.1 28.4 20.4 28.9 20.3 28,1 17,7

25 - 34 ani 82.0 67.8 82.9 66.3 83.1 65.5 84.8 68.4 86.4 68.0 85,8 67,7

25 - 54 ani 84.6 69.3 85.2 69.2 85.5 69.2 87.6 71.8 88.7 72.1 88,3 73,5

35 - 54 ani 85.9 70.0 86.4 70.5 86.6 70.9 88.9 73.3 89.7 73.8 87,5 71,8

55 - 64 ani 53.2 34.2 51.2 32.1 53 33.6 55.3 34.9 57.9 35.7 57,5 35,5

15 - 64 ani 68.7 53.3 69.5 53.2 69.7 53.3 71.8 55.8 73.2 56.2 72,4 55,7

15 ani si peste 59.5 43.3 59.6 42.6 59.4 42.2 61.0 44.0 61.9 44.0 60,7 43,2


64.8

61 6

5.7

61.4 66.7

61.6 67.7

63.9 68.6

64.8

64.270.1

68.7

70.9

69.5

71.9

69.7

73

71.8

73.9

73.2

72.4

59.6

53.3 6

0.4

53.2 6

1.4

53.3 6

2.5

55.8 6

3.4

56.2

55.7

EU28 RO EU28 RO EU28 RO EU28 RO EU28 RO EU28 RO

2014 2015 2016 2017 2018 2019*

T M F

11.5 11.6 11.6 11.5 11.6

16.7 17.5 17.6 17.1 18.3

2014 2015 2016 2017 2018

EU28 RO

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 226

Tabelul 76: Rata de ocupare (%) la nivel național, pe sexe și regiuni de dezvoltare (2014-2019)

Perioada 2014 2015 2016 2017 2018 2019*

Regiunea De Dezvoltare M F M F M F M F M F M F

Regiunea Nord-Vest 61.5 46.2 61.4 44.5 61.8 44.5 63.7 46.5 64 46.4 62,8 45,6

Regiunea Centru 53.2 36.8 55.1 37.2 56.1 38.3 57.9 39.9 57.0 37.0 54,8 37,5

Regiunea Nord-Est 63.2 52.1 67.0 53.1 66.1 51.4 66.9 52.0 68.6 52.9 67,1 51,2

Regiunea Sud-Est 55.9 34.2 57.7 36.1 56.4 35.8 56.7 36.2 57.9 36.9 57,8 36,3

Regiunea Sud-Muntenia 59.2 42.2 58.1 40.1 58.3 38.8 59.5 41.9 60.9 42.1 60 39,9

Regiunea Bucuresti-Ilfov 62.0 46.8 63.1 48.1 63.3 49.9 65.0 51.3 66.1 51.6 64,8 53,3

Regiunea Sud-Vest Oltenia 59.9 46.1 54.2 39.9 53.8 38.5 59.0 42.1 59.6 43.0 58,3 39,5

Regiunea Vest 59.5 39.4 57.1 37.4 56.3 36.6 56.3 38.9 57.4 38.5 56,4 38,3

Sursa: INS [AMG156F – AMIGO]

Tabelul 77: Rata de ocupare (%) la nivel național, pe grad de urbanizare și sexe (2014-2018)

Perioada 2014 2015 2016 2017 2018

Grad de urbanizare M F M F M F M F M F

Zone urbane 69.1 56 70.9 59.1 72.4 61.1 73.9 63.5 75.6 63.8

Suburbii și orașe mici 66.9 51.2 67.3 49.3 68 49.8 69.7 51.5 71.4 51.7

Zone rurale 69.2 51.8 69.6 50.2 68.7 48.5 71.5 51.6 72.5 52.3

Sursa: EUROSTAT [lfst_r_ergau]

Tabelul 78: Rata de ocupare a femeilor(%) (15-64 ani) la nivel național și UE28, pe grad de urbanizare (2014-2018)

Perioada 2014 2015 2016 2017 2018

Grad de urbanizare EU28 RO EU28 RO EU28 RO EU28 RO EU28 RO

Zone urbane 60.5 56 61.5 59.1 62.5 61.1 63.1 63.5 64.2 63.8

Suburbii și orașe mici 59.5 51.2 60.2 49.3 61.1 49.8 62 51.5 62.9 51.7

Zone rurale 58.1 51.8 58.9 50.2 59.8 48.5 61.8 51.6 62.4 52.3


http://www.poca.ro/

www.poca.ro 227

Tabelul 79: Rata de ocupare (%) din zonele urbane, pe sex și categorii de vârstă (2014-2018)

Perioada 2014 2015 2016 2017 2018

Categorii de vârstă M F M F M F M F M F

15 – 24 16.8 11.9 19.1 14.9 16.2 12.8 16.6 15.4 17.3 14.8

25 – 29 77.4 70.6 82 74.9 82.7 75.2 84.1 78.5 87 77.6

30 – 34 90.7 80.9 90.5 79.6 92.2 80.6 93.5 83.4 94.8 84

35 – 39 91.9 80.5 92.8 83.8 92.4 85.3 94.6 86.5 94.4 86

50 – 64 58.9 36.4 58.4 39.4 61.4 43 63.6 44.5 66.9 46.2

15 – 64 69.1 56 70.9 59.1 72.4 61.1 73.9 63.5 75.6 63.8


Tabelul 80: Rata de ocupare (%) din zonele rurale, pe sex și categorii de vârstă (2014-2018)

Perioada 2014 2015 2016 2017 2018

Categorii vârste M F M F M F M F M F

15 – 24 31.4 22.5 36.7 24.7 35.2 24.7 34.5 23.2 36.1 23.4

25 – 29 76.6 58.2 78 60.3 78.5 58.4 77.2 57.4 79.2 54.2

30 – 34 83.2 62.5 82.8 60.7 80.3 59 81.8 59.2 83.6 60.2

35 – 39 84.2 66.8 86.6 66.6 85.6 65.2 83.7 63 86.2 64.9

50 – 64 59.2 44.3 65.8 50.9 66.2 50.6 66.5 51.3 63.3 45.1

15 – 64 66.1 50.5 69.7 52.8 69.8 52.3 69.2 51.8 69.6 50.2


Tabelul 81: Rata de ocupare (%) (15-64 de ani) la nivel național, pe nivele de educație și sexe (2014-2019)

Perioada 2014 2015 2016 2017 2018 2019*

Nivel de educație (ISCED11) M F M F M F M F M F M F

Cel mult scoală gimnazială 52.9 36.9 53.2 33.3 52.1 31.1 53.9 32.1 54.1 32.0 53.4 31.9

Cel mult liceu sau post-liceal 72.9 56.1 72.7 56.2 72.9 56.5 75.2 58.9 77.0 59.2 76.0 57.8

Educație terțiară 84.8 80.3 88.1 82.9 89.1 83.6 89.7 86.4 90.6 86.4 90.4 88.1

Sursa: Calcule proprii, pe baza datelor EUROSTAT [lfsq_ergaed]

Tabelul 82: Rata de ocupare a populației tinere (15-34 ani) care nu sunt înscriși în educația formală, pe sexe și nivele de educație absolvite, la nivel național (2014-2018)

Perioada 2014 2015 2016 2017 2018

Nivel de educație (ISCED11) M F M F M F M F M F

Cel mult scoală gimnazială 67,3 46,3 69,8 41,4 68,6 39 72,4 41,8 73,7 41,2




http://www.poca.ro/

www.poca.ro 228

Tabelul 83: Rata de ocupare (15-64 de ani) pe nivele de educație și sexe – comparativ cu media UE28 (2014-2019)

Nivel de educație (ISCED11)

2014 2015 2016 2017 2018 2019*


Cel mult scoală gimnazială UE 28 50,6 36,0 51,2 36,1 52,2 36,5 53,4 37,3 54,3 37,8 53.6 37.2

RO 52,9 36,9 53,2 33,3 52,1 31,1 53,9 32,1 54,1 32,0 53.4 31.9

Cel mult liceu sau post-liceal UE 28 73,9 62,6 74,5 63,2 75,5 64,1 76,4 65,0 77,3 65,6 77.2 65.5

RO 72,9 56,1 72,7 56,2 72,9 56,5 75,2 58,9 77,0 59,2 76.0 57.8

Educație terțiară UE 28 85,7 78,8 86,4 79,4 87,1 80,2 87,7 80,7 88,2 81,4 88.1 82.0

RO 84,8 80,3 88,1 82,9 89,1 83,6 89,7 86,4 90,6 86,4 90.4 88.1

Sursa: Calcule proprii, pe baza datelor de la EUROSTAT (lfsq_ergaed)

4.3.4.2 Populația ocupată: structuri ocupaționale – date statistice

Tabelul 84: Rata de ocupare la nivel național, pe structuri ocupaționale (2014-2019)

Perioada 2014 2015 2016 2017 2018 2019

Structuri ocupaționale M F M F M F M F M F M F

Salariați 70% 72% 72% 75% 74% 78% 74% 79% 76% 79% 77% 81%

Lucrători pe cont propriu 24% 11% 22% 11% 21% 10% 21% 10% 20% 10% 19% 9%

Lucrători familiali neremunerați 6% 17% 5% 13% 5% 12% 5% 11% 4% 11% 4% 10%

Sursa: Calcule proprii, pe baza datelor EUROSTAT [lfsq_eftpt]

Salariați

Figura 21: Ponderea salariatelor (femei) comparativ cu media UE 28 (2014-2019)

Sursa: EUROSTAT [lfsq_eftpt]

88% 89% 89% 89% 89% 89%

72% 75% 78% 79% 79% 81%

2014 2015 2016 2017 2018 2019UE 28 Romania

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 229

Tabelul 85: Ponderea salariaților, pe niveluri de educație la nivel național (2014-2018)

Perioada 2014 2015 2016 2017 2018

Nivel de educatie M F M F M F M F M F

Cel mult scoală gimnazială 11.3 9.1 10.6 8.3 10.6 8.0 10.0 7.4 9.9 7.0

Cel mult liceu sau post-liceal 66.6 61.3 66.0 60.2 66.4 61.0 67.7 61.4 68.3 61.6

Educație terțiară 22.1 29.6 23.4 31.5 23.1 31.0 22.3 31.2 21.9 31.3


Lucrători pe cont propriu Figura 22: Ponderea lucrătoarelor pe cont propriu (femei) comparativ cu media UE 28 (2014-2019)

Sursa: EUROSTAT [lfsq_eftpt]

Tabelul 86: Ponderea lucrătorilor pe cont propriu, pe nivele de educație la nivel național (2014-2018)

Perioada 2014 2015 2016 2017 2018

Nivel de educație M F M F M F M F M F

Cel mult scoală gimnazială 46,0% 49,1% 45,0% 46,1% 42,6% 40,4% 42,8% 39,0% 42,4% 39,0%

Cel mult liceu sau post-liceal 48,9% 42,7% 50,2% 46,4% 52,5% 51,0% 51,8% 51,8% 52,1% 53,4%

Educație terțiară 5,1% 8,1% 4,9% 7,5% 4,9% 8,6% 5,4% 9,1% 5,5% 7,6%

Sursa: EUROSTAT [lfsa_esgaed]

Lucrători familiali neremunerați

10% 10% 10% 10% 10% 9%

11% 11%10% 10% 10%

9%

2014 2015 2016 2017 2018 2019

UE 28 Romania

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 230

Figura 23: Ponderea lucrătoarelor familiale neremunerate (femei) comparativ cu media UE 28 (2014-2019)

Sursa: Eurostat [lfsq_eftpt]

4.3.4.3 Populația ocupată cu normă parțială – date statistice

Tabelul 87: Ponderea persoanelor angajate cu normă parțială (15-64 de ani) din total populație ocupată (2014-2018) 2014 2015 2016 2017 2018

M F M F M F M F M F

EU28 8,8 32,2 8,9 32,1 8,8 31,9 8,8 31,7 8,7 31,3

RO 8,2 9,5 8,5 9,2 7,3 7,7 6,7 6,9 6,2 6,9

Sursa: EUROSTAT [lfsi_pt_a]

Figura 24: Decalajul de gen în ocuparea cu normă redusă (2014-2018)

Sursa: EUROSTAT [tepsr_lm210]

2% 1% 1% 1% 1% 1%

17%

13%12% 11% 11% 10%

2014 2015 2016 2017 2018 2019

UE 28 Romania

23.5 23.3 23.2 23 22.8

1.2 0.6 0.4 0.2 0.6

2014 2015 2016 2017 2018

EU28 RO

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 231

Tabelul 88: Ponderea persoanelor angajate cu normă parțială din total populație ocupată, pe categorii de vârstă (2014-2018) 2014 2015 2016 2017 2018

Vârstă M F M F M F M F M F

15 – 24 17,6 16,4 19,7 18,4 16,4 16,7 16,3 15,5 14 16,4

20 – 64 8 9,2 8,2 8,8 7 7,4 6,4 6,6 6 6,6

25 – 64 6,7 7,1 6,9 6,9 5,9 5,7 5,4 5,3 5,1 5,2

55 – 64 11,9 20 12,3 19,2 10,7 16,2 9,5 13,2 9 12,9

15 – 64 8,2 9,5 8,5 9,2 7,3 7,7 6,7 6,9 6,2 6,9

Sursa: Eurostat [lfsi_pt_a]

Tabelul 89: Ponderea femeilor angajate cu normă parțială din total populație ocupată, pe categorii de vârstă, comparativ cu nivelul european (2014-2018) 2014 2015 2016 2017 2018


15 – 24 40 16,4 40,6 18,4 40,8 16,7 40,5 15,5 40,5 16,4

20 – 64 31,7 9,2 31,5 8,8 31,4 7,4 31,1 6,6 30,8 6,6

25 – 64 30,5 7,1 30,3 6,9 30,1 5,7 29,8 5,3 29,3 5,2

55 – 64 36,4 20 35,9 19,2 35,7 16,2 35,5 13,2 35,7 12,9

15 – 64 32,2 9,5 32,1 9,2 31,9 7,7 31,7 6,9 31,3 6,9

Sursa: Eurostat [lfsi_pt_a]

Tabelul 90: Ponderea angajaților cu normă parțială din total populație ocupată, pe nivel de educație și sexe (2014-2019) 2014 2015 2016 2017 2018 2019


Cel mult scoala gimnaziala

18,8% 23,8% 21,8% 26,6% 18,5% 23,6% 18,4% 22,5% 18,2% 22,7% 16,4% 20,8%


6,4% 6,8% 6,2% 6,7% 5,6% 5,9% 4,9% 5,3% 4,3% 5,4% 4,4% 4,9%

Educație tertiara 0,9% 1,2% 1,0% 0,9% 0,9% 0,9% na 0,8% na na na na

Sursa: Calcule proprii, pe baza datelor EUROSTAT [lfsq_epgaed]

Tabelul 91: Principalele motive pentru care persoanele sunt angajate cu normă parțială 2014 2015 2016 2017 2018

M F M F M F M F M F

Nu au găsit un loc de muncă cu normă întreagă

69,5 42,5 70,2 45 68,1 44,8 66,2 42,5 64,7 41,4

Boală sau dizabilități 3,6 2,7 2,7 2,5 2,7 2,5 2,6 2,6 2,9 3,2

Responsabilități familiale/ de îngrijire 2,4 9,8 2,4 14,1 2,8 14,3 3,7 15,4 3,9 14,9

Îngrijirea copilului sau a persoanelor care nu se află în capacitate de muncă

: 5 : 3,9 : 3,5 : 4,4 : 4,8

Educație sau formare : : : 2,2 2,2 : 2,7 2,9 3,1 4,3

Alte motive 23,2 38,8 22,6 32,3 24 32,5 24,7 32,1 25,1 31,4

Sursa: EUROSTAT [lfsa_epgar]

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 232

Tabelul 92: Principalele motive ale femeilor pentru angajarea cu normă parțială, comparativ cu media UE28 (2014-2018) 2014 2015 2016 2017 2018 EU28 RO EU28 RO EU28 RO EU28 RO EU28 RO

Nu au găsit un loc de muncă cu normă întreagă

26,3 42,5 25,7 45 24,6 44,8 23,2 42,5 22,1 41,4

Boală sau dizabilități 3,3 2,7 3,4 2,5 3,5 2,5 3,8 2,6 4 3,2

Responsabilități familiale/ de îngrijire 15,1 9,8 15,2 14,1 15,3 14,3 15,1 15,4 14,8 14,9

Îngrijirea copilului sau a persoanelor care nu se află în capacitate de muncă

27,1 5 27,2 3,9 27,4 3,5 27,5 4,4 27,7 4,8

Educație sau formare 7,5 : 7,5 2,2 7,8 : 8,2 2,9 8,4 4,3

Alte motive 20,6 38,8 20,9 32,3 21,5 32,5 22,1 32,1 22,9 31,4

Sursa: EUROSTAT [lfsa_epgar]

Tabelul 93: Rata de angajare cu normă parțială involuntară (din total ocupare cu normă parțială), comparativ cu media UE28 (2014-2018)

zona sex 2014 2015 2016 2017 2018

EU28 M 40,2 39,9 37,6 36,2 33,4

EU28 F 26,3 25,7 24,6 23,2 22,1

RO M 69,5 70,2 68,1 66,2 64,7

RO F 42,5 45 44,8 42,5 41,4

Sursa: EUROSTAT [lfsa_eppgai]

Tabelul 94: Populația ocupată (mii) care are un al doilea loc de muncă, pe niveluri educaționale la nivel național (2014-2019) 2014 2015 2016 2017 2018 2019*

Nivel de educație M F M F M F M F M F M F

Cel mult scoală gimnaziala

16,4 13,3 14,9 7,1 13,3 NA 11,9 7,7 10,8 8,4 NA 6,7


76,7 40,8 66,4 31,9 65,5 32,1 64,1 33,5 63,4 34,9 65,5 25,8

Educație terțiară 8,8 9,8 8,4 8,7 7,4 7,9 NA 7,4 7,6 7,3 NA NA

Sursa: Calcule proprii, pe baza datelor EUROSTAT [lfsq_e2ged]

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 233

4.3.4.4 Populația ocupată pe tipuri de ocupație – date statistice

Tabelul 95: Ponderea persoanelor ocupate la nivel național, pe tipuri de activități economice (2014-2018)

2014 2015 2016 2017 2018 M F M F M F M F M F

Agricultura, silvicultura si pescuit

56% 44% 58% 42% 59% 41% 59% 41% 59% 41%

Industria extractiva 61% 39% 61% 39% 61% 39% 59% 41% 61% 39%

Industria prelucrătoare 92% 8% 93% 7% 94% 6% 94% 6% 94% 6%

Comerț cu ridicata si cu amănuntul, transport, cazare și servicii alimentare

54% 46% 55% 45% 54% 46% 55% 45% 56% 44%

Informații si comunicații 64% 36% 59% 41% 63% 37% 63% 37% 65% 35%

Intermedieri financiare si asigurări

34% 66% 35% 65% 36% 64% 33% 67% 33% 67%

Tranzacții imobiliare 64% 36% 57% 43% 53% 47% 51% 49% 45% 55%

Activități profesionale, științifice si tehnice; activități de suport și administrative

60% 40% 60% 40% 58% 42% 57% 43% 56% 44%

Administrație publica si apărare; asigurări sociale din sistemul public

37% 63% 38% 62% 37% 63% 35% 65% 36% 64%

Activități de spectacole, culturale si recreative; activități ale gospodăriei și ale organizațiilor extrateritoriale

40% 60% 38% 62% 36% 64% 38% 62% 39% 61%

Sursa: Calcule proprii, pe baza datelor EUROSTAT [lfsa_epgn62]

Tabelul 96: Ponderea persoanelor ocupate de sex feminin, la nivel național, pe grupuri de ocupatii (2014-2018) 2014 2015 2016 2017 2018 2019*

Membri ai corpului legislativ ai executivului, înalți conducători ai administrației publice, conducători si funcționari superiori

31,7% 31,5% 33,6% 30,4% 31,6% 34,0%

Specialiști in diverse domenii de activitate 56,9% 56,2% 56,1% 57,4% 57,5% 57,4%

Tehnicieni si alți specialiști din domeniul tehnic 53,0% 54,4% 53,9% 54,2% 51,8% 50,4%

Funcționari administrativi 63,9% 62,1% 61,8% 63,6% 62,7% 63,7%

Lucrători in domeniul serviciilor 60,4% 60,6% 61,5% 61,8% 62,0% 63,2%

Lucrători calificați in agricultura, silvicultura si pescuit 47,1% 45,2% 44,8% 45,6% 45,9% 44,3%

Muncitori calificați si asimilați 21,7% 20,5% 21,0% 21,4% 20,8% 20,5%

Alte categorii de ocupații 32,4% 31,4% 30,8% 30,6% 29,7% 29,9%

Muncitori necalificați 43,2% 42,9% 41,4% 40,6% 40,4% 43,0%

Sursa: Calcule proprii, pe baza datelor INS [AMG110U]

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 234

Tabelul 97: Pondere persoane ocupate cu normă parțială pe categorii de activități economice, la nivel național. 2014 2015 2016 2017 2018 M F M F M F M F M F

Agricultura, silvicultura si pescuit

14% 14% 16% 15% 15% 14% 14% 13% 14% 13%

Industria prelucrătoare 6% 6% 7% 6% 5%

Comerț cu ridicata si cu amănuntul, transport, cazare și servicii alimentare

1% 1% 1% 1% 1% 1% 1% 1%

Activități de spectacole, culturale si recreative; activități ale gospodăriei și ale organizațiilor extrateritoriale

7% 6% 5% 4% 3% 5% 4% 4% 5% 3%

Sursa: Calcule proprii, pe baza datelor EUROSTAT [lfsa_epgn62]

Tabelul 98: Ponderea persoanelor salariate pe categorii de ocupații, la nivel național. 2014 2015 2016 2017 2018 2019*


Manageri 65% 35% 64% 36% 62% 38% 66% 34% 65% 35% 58% 42%

Specialiști 43% 57% 43% 57% 44% 56% 42% 58% 42% 58% 42% 58%

Tehnicieni si specialiști asociați 47% 53% 45% 55% 46% 54% 45% 55% 48% 52% 49% 51%

Funcționari administrativi 36% 64% 38% 62% 38% 62% 36% 64% 37% 63% 36% 64%

Lucrători în domeniul serviciilor 38% 62% 38% 62% 38% 62% 37% 63% 37% 63% 36% 64%

Lucrători calificați în agricultură, silvicultură şi pescuit

77% 23% 74% 26% 74% 26% 71% 29% 75% 25% 67% 33%

Muncitori calificați şi asimilați 76% 24% 77% 23% 76% 24% 76% 24% 77% 23% 77% 23%

Operatori la instalații şi mașini; asamblori de mașini şi echipamente

75% 25% 77% 23% 76% 24% 76% 24% 77% 23% 78% 22%

Ocupații elementare 56% 44% 56% 44% 57% 43% 58% 42% 59% 41% 57% 43%

Armata 94% 6% 93% 7% 90% 10% 88% 12% 88% 12% 91% 9%

Sursa: Calcule proprii, pe baza datelor EUROSTAT [lfsq_eegais]

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 235

4.3.4.5 Ocupare precară – date statistice

Tabelul 99: Ponderea persoanelor ocupate care prestează o muncă precară la nivel național și european, pe categorii de vârstă și sexe 2014 2015 2016 2017 2018

M F M F M F M F M F

EU28 15 – 64

2,3 2,2 2,3 2,2 2,4 2,3 2,4 2,3 2,4 2,3

RO 0,3 0,3 0,3 0,3 0,2

EU28 20 – 64

2,2 2,1 2,2 2,1 2,3 2,1 2,2 2,1 2,2 2,1

RO 0,3 0,3 0,3 0,3 0,2

EU28 15 ani si peste

2,3 2,2 2,3 2,2 2,4 2,3 2,4 2,3 2,4 2,3

RO 0,3 0,3 0,3 0,3 0,2

Sursa: EUROSTAT [lfsa_qoe_4ax1r2]

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 236

4.3.5 Date statistice șomaj

Figura 25: Rata șomajului BIM la nivel național, pe sexe (2014-2019)


Tabelul 100: Rata șomajului, pe sexe și regiuni de dezvoltare (2014-2019)

Perioada 2014 2015 2016 2017 2018 2019*

Regiunea de dezvoltare


NORD-VEST 3.7 3.9 4.8 4.5 4.8 3.5 3.9 3.2 3.0 2.7 2.9 2.5

CENTRU 9.1 9.4 7.7 6.9 5.9 4.1 4.9 3.1 5.0 2.9 5.9 3.8

NORD-EST 4.9 3.3 3.9 3.3 3.2 2.8 3.3 2.3 2.4 2.3 2.8 2.4

SUD-EST 11.0 9.4 9.6 8.2 8.5 6.5 7.4 5.2 6.5 5.5 5.7 7.2

SUD-MUNTENIA 9.6 8.1 11.0 9.3 8.9 9.1 7.2 6.3 5.5 5.4 4.9 4.4

BUCURESTI-ILFOV 7.4 7.0 6.2 4.2 5.6 3.8 5.3 3.2 4.2 3.0 4.1 1.6

SUD-VEST OLTENIA 7.9 4.7 12.5 6.7 11.7 7.3 8.3 6.9 7.7 4.5 7.2 5.4

VEST 5.3 4.1 5.6 5.0 5.8 3.6 5.6 2.8 5.0 1.7 4.5 2.4

TOTAL 7.3 6.1 7.5 5.8 6.6 5.0 5.6 4.0 4.7 3.5 4.6 3.5


Tabelul 101: Rata șomajului la nivel național, pe medii de rezidență (2014-2019)

Perioada 2014 2015 2016 2017 2018 2019*

Urban 8.1 7 5.6 4.5 3.8 3.8

Rural 5.3 6.6 6.3 5.4 4.7 4.5

Total 6.8 6.8 5.9 4.9 4.2 4.1

Sursa: INS [AMG157B]

7.3 7.5

6.6

5.6

4.7 4.66.1 5.8

5.0

4.03.5 3.5

2014 2015 2016 2017 2018 2019

Masculin Feminin

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 237

Tabelul 102: Număr șomeri BIM la nivel național, pe sexe (2014-2019)

Perioada 2014 2015 2016 2017 2018 2019*

Masculin 384,089 394,898 338,928 290,406 244,352 230,847

Feminin 244,593 229,012 190,941 158,925 135,327 133,050

Total 628,682 623,910 529,869 449,331 379,678 363,898


Tabelul 103: Număr șomeri (mii de persoane), 15-64 ani, în funcție de durata șomajului, sex MASCULIN (2014-2018)

Durata șomajului 2014 2015 2016 2017 2018

Mai puțin de o lună 18.2 20.9 13.4 21.3 18.3

1-2 luni 80.5 67.5 64.8 52.4 37.6

3-5 luni 52.2 56.8 36.4 36.6 32.0

6-11 luni 72.4 76.6 54.0 53.2 40.8

12-17 luni 58.4 62.2 61.5 46.5 45.0

18-23 luni 29.3 28.3 33.5 22.8 19.3

24-47 luni 57.0 70.2 63.8 49.5 44.4

48 de luni și peste 15.6 12.3 11.1 7.7 NA

Total 383.6 394.8 338.5 290.0 237.4

Sursa: EUROSTAT [lfsa_ugad]

Tabelul 104: Număr șomeri (mii de persoane), 15-64 ani, în funcție de durata șomajului, sex FEMININ (2014-2018)

Durata șomajului 2014 2015 2016 2017 2018

Mai puțin de o lună 15.7 14.1 14.8 20.7 19.2

1-2 luni 46.3 34.2 31.4 24.9 19.9

3-5 luni 34.6 36.0 20.3 25.0 24.3

6-11 luni 50.0 43.8 29.2 28.5 19.0

12-17 luni 36.5 36.5 31.2 17.1 17.4

18-23 luni 16.4 18.5 18.2 10.2 9.5

24-47 luni 36.5 39.7 38.6 28.5 21.2

48 de luni și peste 8.5 NA 7.0 NA NA

Total 244.5 222.8 190.7 154.9 130.5

Sursa: EUROSTAT [lfsa_ugad]

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 238

Tabelul 105: Număr șomeri de lungă durată (mii de persoane), 15-74 ani, pe sexe, la nivel național (2014-2018)

2014 2015 2016 2017 2018

Șomaj de lungă durată M 161 173 170 127 115

F 98 101 95 60 52

Șomaj de foarte lungă durată M 73 83 75 57 51

F 45 46 46 32 25

TOTAL (Șomaj de lungă și foarte lungă durată)

M 234 256 245 184 166

F 143 147 141 92 77

Sursa: EUROSTAT [une_ltu_a]

Tabelul 106: Proporția (%) șomajului de lungă durată (15-74 ani) în totalul șomajului, pe sexe la nivel național (2014-2018)

2014 2015 2016 2017 2018

Șomaj de lungă durată M 41.8 43.8 50.1 43.6 47.1

F 40.0 44.1 49.8 37.5 38.6

Șomaj de foarte lungă durată M 18.9 20.9 22.1 19.7 20.7

F 18.4 20.0 23.9 20.3 18.8

TOTAL (Șomaj de lungă și foarte lungă durată)

M 60.7 64.7 72.2 63.3 67.8

F 58.4 64.1 73.7 57.8 57.4

Sursa: EUROSTAT [une_ltu_a]

Tabelul 107: Șomeri (mii de persoane), pe sexe și grupe de vârstă, la nivel național (2014-2019)

Perioada 2014 2015 2016 2017 2018 2019*

Grupa de vârstă M F M F M F M F M F M F

15 - 24 ani 96 65 86 62 75 50 69 48 61 40 56 32

25 - 34 ani 112 68 119 62 101 56 90 38 68 31 62 34

35 - 49 ani 123 81 132 76 116 59 87 52 77 45 73 48

50 ani si peste 53 31 58 28 47 26 44 20 38 19 39 19

Total 384 245 395 229 339 191 290 159 244 135 231 133

Sursa: INS [AMG155G]

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 239

Tabelul 108: Șomeri (mii de persoane), pe sexe și nivel de instruire (2014-2019)

Perioada 2014 2015 2016 2017 2018 2019*

Nivelul de instruire M F M F M F M F M F M F

Fără școală absolvită 5 2 4 2 4 2 5 1 5 2 3 1

Primar 17 8 22 7 16 5 17 4 17 3 21 3

Gimnazial 89 35 88 45 76 40 66 31 53 22 57 22

Profesional, complementar sau de ucenici

77 25 79 23 69 17 52 19 40 15 31 17

Liceal 140 117 161 105 141 91 122 79 106 73 98 73

Postliceal de specialitate sau tehnic de maiștri

8 7 5 8 6 6 4 5 3 2 2 2

Superior 48 50 34 40 27 29 25 20 20 19 18 15

TOTAL 384 245 395 229 339 191 290 159 244 135 231 133

Sursa: INS [AMG155G]

4.3.6 Date statistice NEET - Persoane tinere (15-34 ani) care nu au un loc de

muncă și nu urmează niciun program educațional sau de formare

profesională –

Figura 26: Persoane tinere (15-34 ani) care nu au un loc de muncă și nu urmează niciun program educațional sau de formare profesională (rata NEET) la nivel național, pe sexe (2014-2018)


15.5 15.2 14.712.9

11.7

24.9

27.4 27.3

24.8 24.6

20.021.1 20.8

18.7 18.0

2014 2015 2016 2017 2018


http://www.poca.ro/

www.poca.ro 240

Figura 27: Persoane tinere (15-34 ani) care nu au un loc de muncă și nu urmează niciun program educațional sau de formare profesională (rata NEET) la nivel național și media UE 28, pe sexe (2014-2018)


Tabelul 109: Persoane tinere care nu au un loc de muncă și nu urmează niciun program educațional sau de formare profesională (rata NEET), pe grupe de vârstă (2014-2018)

Grupa de vârstă 2014 2015 2016 2017 2018

15-19 ani 10.4 12.0 11.1 9.4 9.2

20-24 ani 23.1 24.1 23.6 21.0 19.9

25-29 ani 24.6 25.3 24.7 22.2 21.5

30-34 ani 20.4 21.6 22.3 20.9 20.3


Tabelul 110: Persoane tinere care nu au un loc de muncă și nu urmează niciun program educațional sau de formare profesională (rata NEET), pe grupe de vârstă și sexe (2014-2018)

Perioada 2014 2015 2016 2017 2018

Grupa de vârstă M F M F M F M F M F

15-19 ani 10.1 10.7 10.8 13.2 10.6 11.7 7.9 11.0 8.0 10.4

20-24 ani 20.1 26.3 19.0 29.5 17.6 30.0 16.3 25.9 14.7 25.3

25-29 ani 18.3 31.3 17.7 33.6 16.9 33.1 15.2 29.7 13.1 30.6

30-34 ani 12.9 28.4 13.0 30.8 13.2 31.9 11.9 30.6 11.1 30.3


13.6 13.0 12.311.5 10.8

15.5 15.2 14.712.9

11.7

19.6 19.3 18.918.0 17.5

24.9

27.4 27.3

24.8 24.6

2014 2015 2016 2017 2018

UE28 Masculin RO Masculin UE28 Feminin RO Feminin

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 241

Tabelul 111: Persoane tinere (15-34 ani) care nu au un loc de muncă și nu urmează niciun program educațional sau de formare profesională (rata NEET), pe nivel de instruire (2014-2018)

Nivelul de instruire 2014 2015 2016 2017 2018

Cel mult școală gimnazială 25.0 25.8 26.0 23.5 23.2

Cel mult liceu sau post-liceal 19.0 20.7 20.1 18.3 17.2

Educație terțiară 12.3 11.8 10.2 8.2 8.2

Total 20.0 21.1 20.8 18.7 18.0


Tabelul 112: Persoane tinere (15-34 ani) care nu au un loc de muncă și nu urmează niciun program educațional sau de formare profesională (rata NEET), pe nivel de instruire și sexe (2014-2018)

Perioada 2014 2015 2016 2017 2018

Nivelul de instruire M F M F M F M F M F

Cel mult școală gimnazială

19.6 30.7 18.4 33.7 18.6 33.9 15.9 31.7 15.6 31.4


14.1 24.5 14.8 27.4 14.0 27.1 12.6 25.0 10.8 24.6


Total 15.5 24.9 15.2 27.4 14.7 27.3 12.9 24.8 11.7 24.6


Tabelul 113: Persoane tinere (15-34 ani) care nu au un loc de muncă și nu urmează niciun program educațional sau de formare profesională (rata NEET), pe grad de urbanizare (2014-2018)

Grad de urbanizare 2014 2015 2016 2017 2018

Zone urbane 14.1 14.2 12.4 10.3 9.8

Suburbii și orașe 20.2 23.9 23.1 22.6 21.2

Zone rurale 25.3 25.2 25.9 23.0 22.6

Total 20.0 21.1 20.8 18.7 18.0


http://www.poca.ro/

www.poca.ro 242

Tabelul 114: Persoane tinere (15-34 ani) care nu au un loc de muncă și nu urmează niciun program educațional sau de formare profesională (rata NEET), pe grad de urbanizare și sexe (2014-2018)

Perioada 2014 2015 2016 2017 2018

Grad de urbanizare M F M F M F M F M F

Zone urbane 11.3 17.1 10.6 17.8 8.8 15.9 7.4 13.2 6.0 13.5

Suburbii și orașe 16.0 24.3 17.5 30.8 16.6 30.0 15.5 30.1 13.5 29.4

Zone rurale 18.9 32.6 17.7 33.9 17.9 35.0 15.4 31.5 15.0 31.2

Total 15.5 24.9 15.2 27.4 14.7 27.3 12.9 24.8 11.7 24.6


http://www.poca.ro/

www.poca.ro 243

4.4. PIAȚA MUNCII: SALARIZARE


ale situației femeilor și bărbaților pe piața muncii (salarizare)

La nivel național, venitul mediu lunar (atât cel brut, cât și cel net) a înregistrat o creștere treptată

în perioada 2014-2018 (de la aprox. 900 lei în 2014 la 1.457 lei în 2018), observându-se diferențe

între veniturile femeilor cu cele ale bărbaților, în favoarea acestora din urmă (figura 28). Însă,

conform celor mai recente date disponibile (2014), aceste disparități de câștiguri salariale

(generale) între femei și bărbați tind să scadă atât la nivel european, cât și la nivel național (41,2

în 2010, 36,6 în 2014 – european, 29,9 în 2010, 26,8 în 2014 – național – figura 33). Totodată,

România se remarcă printr-o valoare semnificativ mai mică a acestui indicator, comparativ cu

media UE-28.

Analizând indicatorul care măsoară disparitatea de câștiguri salariale brute (în forma neajustată)

între femei și bărbați pe categorii de vârstă, se poate observa faptul că cele mai mari diferențe

pozitive sunt între persoanele care au mai mult de 65 de ani. Un aspect important de menționat

este creșterea bruscă a disparităților salariale, de la 1,1 pentru 25-34 ani, la 6,7 pentru 35-44 ani

(tendință care poate fi observată pe întreaga perioadă analizată) pentru ca acestea să scadă treptat,

odată cu vârsta (excepție fac persoanele peste 65 de ani care pot să crească din nou brusc) (figura

35).

Chiar dacă disparitatea de venit între bărbaţi și femei la nivel național se situează sub media UE,

structura veniturilor pe domenii de activitate indică faptul că femeile sunt suprareprezentate în

cadrul nivelurilor inferioare de salarizare, chiar și în domenii unde sunt covârșitor majoritare (de

exemplu, domeniul sănătății). Astfel, în perioada 2014-2017, din totalul de 18 domenii de activitate

(NACE Rev. 2), în cazul a 12 domenii se înregistrează diferențe pozitive care indică faptul că

bărbații, în aceste domenii, au salarii mai mari decât ale femeilor. Printre domeniile cu cele mai

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 244

mari diferențe se numără: Intermedieri financiare si asigurări, Tranzacții imobiliare, Activități de

spectacole, culturale si recreative, cu toate că aceste domenii pot fi considerate mai degrabă

feminizate (datorită ratei mari de femei angajate). În schimb, cea mai ridicată diferență negativă

este în cazul Activităților de servicii administrative si activități de servicii suport, aspect care poate

fi explicat prin ponderea mare de salariate femei angajate în cadrul instituțiilor care activează în

acest domeniu (tabel 117).

Totodată, diferențele de gen devin și mai evidente dacă analizăm câștigurile salariale în funcție de

forma de proprietate a angajatorului. Astfel, conform celor mai recente date disponibile (2017),

persoanele care obțin cele mai mici câștiguri salariale sunt femeile care lucrează în mediul privat

(comparativ cu bărbații cu același tip de angajator, dar și cu femeile angajate în spațiul public)

(figura 29 și 30). Mai mult, valorile indicatorului (la nivel național) care măsoară disparitate de

câștiguri salariale (în formă neajustată) între femei și bărbați în funcție de forma de proprietate a

angajatorului indică faptul că în mediul public aceste diferențe au înregistrat o scădere (în special

între 2015 – 12,2 și 2017 – 5,4), pe când în mediul privat, diferențele salariale au crescut ușor (de

la 4,6 în 2014, la 7 în 2017). Însă nu trebuie ignorată diferența salarială mare care se regăsea în

mediul public față de cel privat (în perioada 2014-2016), în favoarea celui din urmă (figura 36).

Principala explicație privind aceste diferențe pe care o regăsim în rapoartele Eurostat se leagă de

caracteristicile diferite pe care le au angajații (precum „sectoarele economice în care sunt angajați,

ocupații, responsabilități de management etc.252)”, caracteristici care sunt în favoarea bărbaților.

Astfel, în cazul României, sectorul economic este una din variabilele explicative puternice253,

bărbații fiind mai degrabă angajați în domenii de activitate în care salarizarea este mai ridicată.

Sărăcia în muncă și deprivare materială

Scăderea numărului de persoane aflate în risc de sărăcie și excluziune socială reprezintă una din

cele cinci ținte asumate de către Uniunea Europeană pentru 2020, obiectiv cuantificat prin

reducerea cu 20 milioane față de 2008 a numărului de persoane aflate în această situație, în cazul

particular al României, ținta fiind de 580.000254. În valori absolute, România înregistra în 2008

9.115.000 persoane expuse riscului de sărăcie și excluziune socială, pentru ca în 2018 valoarea

acestui indicator să scadă la 6.360.000, diferența între cele două perioade de referință fiind cu mult

peste valoarea propusă.

252 Eurostat, https://ec.europa.eu/eurostat/documents/3888793/8979317/KS-TC-18-003-EN-N.pdf/3a6c9295-5e66-

4b79-b009-ea1604770676, p.21 253 Eurostat https://ec.europa.eu/eurostat/documents/3888793/8979317/KS-TC-18-003-EN-N.pdf/3a6c9295-5e66-

4b79-b009-ea1604770676, p. 16 254 Eurostat, https://ec.europa.eu/eurostat/documents/4411192/4411431/Europe_2020_Targets.pdf

http://www.poca.ro/

https://ec.europa.eu/eurostat/documents/3888793/8979317/KS-TC-18-003-EN-N.pdf/3a6c9295-5e66-4b79-b009-ea1604770676




https://ec.europa.eu/eurostat/documents/4411192/4411431/Europe_2020_Targets.pdf

www.poca.ro 245

Din punctul de vedere al distribuției în funcție de gen, indicatorul care măsoară riscului de sărăcie

și excluziune socială indică faptul că ponderea femeilor în această situație este mai mare decât

cea a bărbaților, tendință care se observă atât la nivel național (32,9% femei, 29,3% bărbați în

2018), cât și la nivel european (23,1% femei, 20,9% bărbați în 2018) (figura 42 și 43). Cu toate că

acest indicator a înregistrat o evoluție negativă în perioada 2014-2018, valorile de la nivel național

sunt cu mult peste media de la nivel UE-28 (cu aproximativ 12 puncte procentuale atât în cazul

femeilor, cât și în cazul bărbaților, în 2018). Mai mult, România este printre țările de la nivelul UE

28 care înregistrează cele mai ridicate valori ale acestui indicator. Practic 35,7% din populația

României, cu vârstă mai mare de 18 ani, sunt în risc de sărăcie (23,5%) sau deprivare materială

severă (10,6%) sau trăiesc în gospodării cu intensitate scăzute a muncii (1,6%), indicatorul agregat

luând în calcul persoanele care se află în cel puțin una din aceste trei situații.

Conform datelor EUROSTAT, înaintarea în vârstă creștere disparitatea între ponderea femeilor și

a bărbaților expuse/expuși riscului de sărăcie și excluziune socială. Astfel, începând cu vârsta de

50 de ani, se remarcă o pondere mai ridicată a populației feminine, comparativ cu cea bărbaților

din aceeași categorie de vârstă (29,7 bărbați, 34,9 femei cu vârste între 50 și 64 de ani, 25,8 bărbați,

37,4 femei cu vârste între 65 ani și peste – tabel 120) care se confruntă cu un risc ridicat de sărăcie,

deprivare materială severă sau trăiesc în gospodării cu intensitate scăzute a muncii. O posibilă

explicație pentru acest lucru ar putea fi faptul că disparitățile salariale între femei și bărbați se

transferă și la nivelul pensiilor, fapt care accentuează riscul de sărăcie sau excluziune socială în

rândul femeilor255.

Totodată, nivelul de studii absolvit reprezintă o variabilă explicativă puternică pentru valorile

înregistrate la indicatorul care măsoară ponderea persoanelor în risc de sărăcie și excluziune

socială. Astfel, persoanele care au finalizat cel mult școala gimnazială sunt mai predispuse să se

afle în această situație (55,2% bărbați, 54% femei, în 2018), urmate de cele care au absolvit studiile

liceale (25% bărbați, 24,8% femei, în 2018). O tendință care necesită subliniată este faptul că

raportul femeilor cu studii universitare expuse riscului de sărăcie și excluziune socială este mai

mare decât cel al bărbaților (4,9% bărbați, 6,8% femei în 2018), aspect care poate fi explicat prin

faptul că ponderea populației cu studii universitare ocupate este mai mică în rândul femeilor cu

acest nivel de studii finalizat sau din cauza disparităților salariale în defavoarea femeilor (tabel

122).

În plus, dacă analizăm acest indicator în funcție de statusul ocupațional observăm disparitate între

ponderea populației de sex feminin și cea de sex masculin, cu o pondere mai ridicată în rândul

255 Definiție conform Eurostat:

https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-

explained/index.php/People_at_risk_of_poverty_or_social_exclusion#Analysis_of_populations_at_risk

http://www.poca.ro/

https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/People_at_risk_of_poverty_or_social_exclusion#Analysis_of_populations_at_risk


www.poca.ro 246

femeilor neocupate sau pensionare. În schimb, ponderea bărbaților aflați în risc de sărăcie și

excluziune socială este mai ridicată în rândul persoanelor ocupate, salariați sau șomeri (tabel 124).

Valorile indicatorului care măsoară riscul de sărăcie sau excluziune socială variază și în funcție de

tipul de gospodărie. Astfel, datele indică faptul că persoanele care locuiesc singure (31,6% în 2018)

sau persoanele singure peste 65 de ani (36,7% în 2018) sunt mai predispuse să se afle în această

situație, valori care au înregistrat o creștere ușoară în 2018 față de 2017. Dacă analizăm diferențele

în funcție de gen și tipul de gospodărie, observăm faptul că ponderea femeilor singure aflate în risc

de sărăcie sau excluziune socială (37,2% în 2018) este mai mare decât cea a bărbaților singuri

(23,5% în 2018). În plus, numărul de copii poate reprezenta un indicator pentru probabilitatea mai

ridicată de a fi expus riscului de sărăcie și excluziunii sociale: gospodăriile unde locuiesc doi adulți

și cel puțin trei copii (53,4% în 2018) și persoanele singure cu un singur copil în îngrijire (41,6%

în 2018) au printre cele mai ridicate ponderi, comparativ cu celelalte categorii de gospodării (tabel

125).

Un alt indicator care ne ajută să conturăm o imagine privind relația dintre ocupare, salarizare și

sărăcie este cel care măsoară sărăcia în muncă (ponderea persoanelor care, cu toate că sunt ocupate,

se află în risc de sărăcie, obținând venituri sub 60% sub venitul median). La nivel național, în

perioada 2014-2018, indicatorul înregistrează o scădere treptată, ponderea bărbaților aflați în

această situație fiind mai mare decât al femeilor cu aproximativ 5 puncte procentuale (17,9%

bărbați, 11,4% femei în 2018 – tabel 126). Însă, daca analizăm indicatorul pe categorii de vârstă

observăm că această ponderă suferă modificări. Practic, femeile ocupate (inclusiv cele salariate

salariate) cu vârste cuprinse între 20 și 24 de ani au o probabilitate mai ridicată să fie expuse

riscului de sărăcie sau excluziune socială (comparativ cu bărbații cu aceeași vârstă). Însă, dacă

raportăm ponderile persoanelor de sex feminin ocupate, aflate în risc de sărăcie cu valorile de la

nivel european, observăm că România înregistrează valori mai mari decât media UE-28 (9,1 UE-

28; 13,6 RO în 2017) (tabel 126 și 127). La fel ca și în cazul riscului de sărăcie și excluziune

socială, tipul de gospodărie în care locuiesc, reprezintă un factor explicativ pentru variațiile

indicatorului care măsoară sărăcia persoanelor ocupate. Astfel, persoanele singure (18,2% în

2018), persoanele singure cu un copil în întreținere (21,4% în 2018), dar și persoanele care locuiesc

în gospodării cu doi copii în întreținere (25,3% în 2018) au cea mai ridicată probabilitate de a fi în

risc de sărăcie cu toate că sunt ocupate pe piața muncii, valori cu mult peste media UE-28 (pentru

anul 2017, în cazul valorilor referitoare la ponderea persoanelor ocupate aflate în sărăcie, observăm

o scădere la 19,6, de la 27,9 în 2016, pentru că valoarea indicatorului pe această dimensiune să

crească la 25,3 în 2018) (tabel 128).

Dacă analizăm indicatorul care măsoară rata persoanelor aflate în incapacitatea de a achiziționa

cel puțin patru bunuri „pe care alte persoane le consideră importante sau chiar elementare pentru

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 247

a trăi rezonabil256” din total populație, observăm că ponderea femeilor care se află în deprivare

materială severă este, în general, mai mare decât a bărbaților, indiferent de categoria de vârstă în

care se află (cu excepția categoriei 25-49 de ani, unde raportul se inversează). Mai mult, acest

indicator înregistrează o scădere importantă în perioada 2014-2018, cu toate acestea diferențele

față de valorile de la nivel UE rămân constante, atât între persoanele de sex feminin, cât și între

cele de sex masculin (figura 44 și tabel 129).

Deprivarea materială în funcție de dimensiunea durabilă („'Durables' dimension”), la fel ca în

cazul indicatorilor care măsoară riscul de sărăcie și excluziune socială sau a sărăciei în muncă,

variază în funcție de tipul de gospodărie. Indicatorul agregat ia în calcul persoanele care nu pot

achiziționa cel puțin unul din cele cinci bunuri considerate importante pentru asigurarea unei

calități a vieții: telefon, TV color, computer, mașină de spălat haine sau mașină personală. Astfel,

persoanele care sunt cel mai expuse riscului de deprivare materială sunt cele care locuiesc în

gospodării în care există copii aflați în întreținere (ponderea persoanelor aflate în această situație

crescând proporțional cu numărul de copii) sau locuiesc singure. Analizând rezultatele acestui

indicator în funcție de numărul de bunuri de care nu pot dispune, observăm că cea mai mare rată

de persoane aflate în această situație nu își permit unul din cele cinci bunuri menționate mai sus.

Însă, tendința care rămâne constantă, indiferent de numărul de itemi de care nu dispun, este faptul

că numărul copiilor aflați în întreținere este o variabilă explicativă pentru creșterea ponderii

persoanelor aflate în risc de deprivare materială (tabel 130).

Dacă analizăm însă ponderea persoanelor pe categorii de gospodării, care nu au posibilitatea să

achiziționeze o mașină de spălat, bun care poate fi considerat vital într-o gospodărie, observăm

faptul că mai degrabă persoanele singure (indiferent de sex sau vârstă) tind să nu aibă posibilitatea

să achiziționeze acest tip de bun (tabel 131).

Un alt indicator relevant în contextul analizei privind relația între salarizare și sărăcie este cel care

măsoară incapacitatea de a face față unor cheltuieli neprevăzute. Cu toate că acest indicator a avut

o tendință negativă din 2014 până în 2018, observăm diferențe importante pe tipuri de gospodării

(atât la nivel european, cât și la nivel național), comparând grupurile între ele. Astfel, persoanele

cele mai predispuse incapacității de a face față la situații neprevăzute care ar presupune cheltuieli

suplimentare sunt persoanele singure (femeie singură 63,9% în 2018), un adult cu vârstă mai mare

de 65 de ani (66,3%), persoane singure cu copii aflați în întreținere (55,3% în 2018) (tabel 132).

Transferurile sociale (prin care înțelegem toate beneficiile de asistență și asigurări sociale) au o

contribuție importantă la scăderea ponderii persoanelor aflate în risc de sărăcie relativă. În primul

rând observăm că valorile indicatorului care măsoară rata riscului de sărăcie relativă (fie că vorbim

256 Eurostat, https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-datasets/product?code=tespm030

http://www.poca.ro/

https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-datasets/product?code=tespm030

www.poca.ro 248

de cel care ia în calcul transferurile sociale sau nu (cu excepția pensiilor)), sunt într-o ușoară

scădere în perioada 2014-2018, cea mai accentuată fiind în cadrul categoriei de vârstă <16 ani

(40,6% bărbați, 39,4% femei în 2018 înainte de transferurile sociale, respectiv 31,3% bărbați,

32,3% femei în 2018 după transferurile sociale). Însă, un aspect important care trebuie menționat

este faptul că, deși rata populației aflată în sărăcie relativă scade după transferul beneficiilor

sociale, disparitățile de gen se mențin (în defavoarea femeilor), în special pentru persoanele care

au vârsta mai mare de 65 de ani (15,9% bărbați, 27,5% femei în 2018) (tabel 133).

Pensii:

În România majoritatea persoanelor care beneficiază de pensii sunt femei, ponderea acestora

înregistrând o ușoară creștere în perioada 2014-2016 (57% în 2014, 58% în 2016 – figura 37). În

plus, datele indică faptul că disparitățile salariale dintre femei și bărbați se transferă și în sistemul

de pensii, putând fi identificate diferențe între valorile pensiilor primite de către bărbați și femei.

Spre exemplu, în perioada 2014-2016 vorbim de diferențe aflate în jurul valorii medii de 470 lei,

în favoarea bărbaților, pentru ca această diferență să scadă brusc în 2017 la 57 lei257. Cu toate că

aceste discrepanțe se regăsesc indiferent de tipul de pensie de care beneficiază pensionarii și

pensionarele, se observă însă că cele mai mari diferențe sunt la pensia anticipată sau cea anticipată

parțial (figura 39).

Valoarea pensiilor este un indicator puternic pentru variațiile indicatorului care măsoară ponderea

persoanelor aflate la pensie în risc de sărăcie, acesta înregistrând o tendință ascendentă în perioada

2014-2018. Astfel, în ultimii cinci ani, ponderea pensionarilor aflați în risc de sărăcie a crescut cu

aproape 7 puncte procentuale în 2018, față de 2014, discrepanța între femei și bărbați rămânând

constantă în perioada analizată, în defavoarea femeilor, pensionarele având o probabilitate mult

mai ridicată de a fi expuse riscului de sărăcie (22,3% femei, 15,6% bărbați în 2018 – figura 41).

Analizând rezultatele obținute la Indexul îmbătrânirii active (UNECE), observăm faptul că

România se plasează printre țările de la nivelul Uniunii Europene cu cele mai mici scoruri ale

acestui indicator agregat. Indexul îmbătrânirii active ia în calcul patru dimensiuni: rata de angajare,

participare în societate, locuire independentă și sigură, capacitatea de a oferi un mediu propice

îmbătrânirii active. Acest indicator este utilizat pentru a măsura gradul de ocupare (fie pe piața

muncii sau în cadrul familiei, prestând activități neremunerate), autonomie sau al calității vieții

persoanelor aflate la vârsta pensiei. Scorurile iau valori între 0 și 100, aproprierea de 100 indicând

un scor ridicat al îmbătrânirii active. Analizând aceste patru dimensiuni în funcție de gen,

observăm faptul că scorurile obținute de către bărbați sunt mai mari comparativ cu cele ale

257 Institutul Național de Statistică, 2019, Women and Men. Work and Living Partnersip,

http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/women_and_men_working_and_living_partnership_2019.

pdf

http://www.poca.ro/

http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/women_and_men_working_and_living_partnership_2019.pdf


www.poca.ro 249

femeilor, ceea ce poate indica faptul că, în cazul României, bărbații pensionați, comparativ cu

femeile, tind să fie mai activi pe piața muncii sau se bucură de o locuire independentă și sigură.

Acest raport tinde să rămână constant în cei trei ani analizați (2014-2018, studiul desfășurându-se

o dată la doi ani). Singura dimensiune unde femeile au obținut scoruri mai mari este cea care

măsoară participarea în societate (care ia în calcul orice formă de activitate voluntară desfășurată-

tabel 118).

4.4.2 Strategii și măsuri prioritare din domeniul muncii (ocupare) din

perspectiva egalității de gen

Descrierea modului în care aspectele evidențiate sunt tratate în strategiile românești și/sau la nivelul UE.

Recomandarea Comisiei nr. 2014/124/UE privind consolidarea principiului egalității de

remunerare între bărbați și femei prin transparență invită statele membre să instituie măsuri care

să abordeze cauzele diferențelor de remunerare dintre femei și bărbați, în special pe cele care

promovează transparența salarială, precum și evaluarea și clasificarea funcțiilor neutre din punct

de vedere al genului. Recomandarea oferă orientări statelor membre pentru a le sprijini să pună în

aplicare mai bine și mai eficient principiul egalității de remunerare, în scopul de a combate

discriminarea salarială și de a contribui la combaterea diferențelor de remunerare dintre femei și

bărbați. Această recomandare este însoțită de Planul de acțiune pentru combaterea diferenței de

remunerare între femei și bărbați 2017-2019258.

În ceea ce privește decalajul de pensii, Angajamentul strategic 2106-2019 menționează faptul că

reducerea decalajelor între femei și bărbați la vârsta pensionării depinde de scăderea disparității de

gen în ceea ce privește accesul la resurse financiare pe toată durata vieții. Diferența de venituri

între femei și bărbați la vârsta pensionării, diferență care se adâncește pe parcursul anilor inactivi

după pensionare, a fost semnalată ca reprezentând un aspect problematic pentru România în cadrul

raportului de țară pentru Semestrul European 2019.

Strategia naţională privind promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și

prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021 menționează la aria

de intervenție „Piața muncii” măsuri în vederea reducerii disparităților salariale și combaterea

segregării ocupaționale. În acest sens, măsurile cuprinse în strategie prevăd organizarea unei

campanii social-media de eliminare a segregării profesionale femei/bărbați pe piața muncii precum

258 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European: Planul

de acțiune al UE 2017-2019 Combaterea diferenței de remunerare între femei și bărbaţi și Anexă (COM(2017) 678

final). https://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:19320cc0-cde3-11e7-a5d5-

01aa75ed71a1.0005.02/DOC_1&format=PDF

http://www.poca.ro/



www.poca.ro 250

și organizarea de campanii de promovare a importanței respectării principiului egalității de șanse

între femei și bărbați în procesul de recrutare și ocupare, în domeniul public și privat.

Măsuri prioritare de abordare a disparităților de gen în ceea ce priveşte domeniul piața muncii – salarizare

Chiar dacă disparitatea de venit între bărbaţi și femei la nivel național se situează sub media UE,

structura veniturilor pe domenii de activitate indică faptul că femeile sunt suprareprezentate în

cadrul nivelurilor inferioare de salarizare, chiar și în domenii unde sunt covârșitor majoritare (de

exemplu, domeniul sănătății). Datele prezentate aici, coroborate cu concluziile exprimate de

rapoarte asumate la nivelul UE259, indică faptul că diferența de venit între femei și bărbați se

accelerează pe parcursul vieții adulte și contribuie la creșterea riscului de sărăcie și sărăcia

mai accentuată a femeilor la vârsta pensionării.

În acest sens, considerăm necesară implementarea principiilor Recomandării Comisiei nr.

2014/124/UE privind consolidarea principiului egalității de remunerare între bărbați și femei

prin transparență care invită statele membre să instituie măsuri care să abordeze cauzele

diferențelor de remunerare dintre femei și bărbați, în special pe cele care promovează transparența

salarială, precum și evaluarea și clasificarea funcțiilor neutre din punct de vedere al genului260.

Recomandările UE261 privind reducerea disparităților salariale între femei și bărbați indică trei arii

prioritare de intervenție:

combaterea stereotipurilor de gen în educație și pe piața muncii în vederea reducerii

segregării ocupaționale, veriticală și orizontală;

re-evaluarea diferenței de plată între domeniile feminizate și cele tradițional

considerate masculine, cele din urmă fiind superior salarizate chiar și la nivelul UE;

accelerarea eforturilor de echilibrare a muncii cu viața privată.

Cele trei arii sunt, așa cum am precizat pe parcursul analizei dignostic, cruciale pentru promovarea

egalității de gen în general și indică faptul că reducerea disparităților pe piața muncii (în ceea

ce privește nivelul de salarizare și ratele de ocupare) necesită intervenții publice în mai multe

domenii – educație și echilibrul muncă-viață privată fiind prioritare – datorită cauzelor

interconectate ale acestora.

259 Comisia Europeană. Raportul de țară din 2019 privind România. SWD (2019) 1022 final,

https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/file_import/2019-european-semester-country-report-romania_ro.pdf; EIGE

2019.https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/file_import/2019-european-semester-country-report-romania_ro.pdf 260 Analiza completă a acestei recomandări se regăsește în capitolul 3. 261 Comisia Europeană. Raportul de țară din 2019 privind România. SWD (2019) 1022 final,


http://www.poca.ro/


www.poca.ro 251

4.3.3 Date statistice piața muncii: salarizare

4.4.3.1 Structura câștigurilor salariale și venituri

Figura 28: Venitul mediu lunar pe sexe, la nivel națioal – anchetele EU-SILC și ECHP (2014-2018)

Sursa: EUROSTAT [ilc_di03]

Figura 29: Castig salarial nominal mediu net lunar (lei) Figura 30: Castig salarial nominal mediu brut lunar (lei)

Sursa: INS [FOM106E] Sursa: INS [FOM107E]

17611928

21162383

16271783

1968

2288

2014 2015 2016 2017

M F

24122646

29003280

22342453

2707

3159

2014 2015 2016 2017

M F

9121009 1032

1164

1482

887973 1003

1127

1432

2014 2015 2016 2017 2018

M F

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 252

Tabelul 115: Castigul salarial nominal mediu net lunar pe activitati ale economiei naționale (2014-2017)

2014 2015 2016 2017 M F M F M F M F

Agricultura, silvicultura si pescuit 1.279 1.240 1.377 1.353 1.626 1.603 1.871 1.813

Industria extractiva 3.235 3.390 3.415 3.649 3.334 3.807 3.624 3.867

Industria prelucrătoare 1.758 1.378 1.882 1.506 2.068 1.677 2.297 1.890

Producția si furnizarea de energie electrica si termica, gaze, apa calda si aer condiționat

3.120 3.007 3.098 3.010 3.243 3.166 3.442 3.418

Distribuția apei; salubritate, gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare

1.496 1.544 1.566 1.600 1.738 1.752 1.969 1.960

Construcții 1.204 1.473 1.385 1.674 1.493 1.727 1.658 1.927

Comerț cu ridicata si cu amănuntul; repararea autovehiculelor si motocicletelor

1.547 1.294 1.755 1.432 1.930 1.560 2.196 1.854

Transport si depozitare 1.676 1.805 1.834 1.954 1.966 2.089 2.204 2.287

Hoteluri si restaurante 1.014 923 1.134 1.045 1.289 1.195 1.478 1.389

Informații si comunicații 3.514 3.117 4.070 3.439 4.632 3.939 5.050 4.256

Intermedieri financiare si asigurări 4.653 3.292 5.035 3.560 5.232 3.568 5.402 3.844

Tranzacții imobiliare 1.343 1.345 1.554 1.472 1.879 1.753 2.056 1.800

Activități profesionale, științifice si tehnice 2.510 2.363 2.793 2.698 3.057 2.964 3.189 3.070

Activități de servicii administrative si activități de servicii suport

1.162 1.464 1.331 1.615 1.490 1.847 1.737 2.109


2.603 2.865 2.770 2.983 2.992 3.151 3.722 3.929

Învățământ 1.851 1.684 1.978 1.848 2.263 1.945 2.592 2.309

Sănătate si asistenta sociala 1.655 1.456 1.794 1.622 2.225 2.024 2.906 2.615

Activități de spectacole, culturale si recreative 1.326 1.197 1.498 1.306 1.735 1.488 2.147 1.909

Alte activități de servicii 1.300 1.017 1.483 1.153 1.536 1.264 1.709 1.413

Sursa: INS [FOM106E]

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 253

Figura 31: Castigul salarial nominal mediu net lunar (RON), pe forme de proprietate, la nivel națioal (2014-2017)

Sursa: INS [FOM106F]

Figura 32: Castigul salarial nominal mediu brut lunar (RON), pe forme de proprietate, la nivel național (2014-2017)


Tabelul 116: Castigul salarial nominal mediu net lunar (femei), pe forme de proprietate și activitati, la nivel național (2014-2017)

2014 2015 2016 2017 Public Privat Public Privat Public Privat Public Privat

2960

2557

2262

2066

3153

2771

2518

2291

3476

3101

2760

2515

4090

3823

3089

2844

M F M F

Proprietate publica Proprietate privata2014 2015 2016 2017

2147

1852

1655

1510

2281

2000

1838

1673

2514

2231

2019

1840

2945

2740

2251

2072

M F M F

Proprietate publica Proprietate privata

2014 2015 2016 2017

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 254

Agricultura, silvicultura si pescuit 1.771 1.134 1.890 1.247 2.263 1.474 2.755 1.626

Industria extractiva 2.767 3.813 2.754 4.250 2.792 4.377 2.960 4.439

Industria prelucrătoare 1.916 1.371 2.022 1.500 2.182 1.672 2.431 1.884

Producția si furnizarea de energie electrica si termica, gaze, apa calda si aer condiționat

2.787 3.540 2.790 3.388 2.842 3.620 3.156 3.752

Distribuția apei; salubritate, gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare

1.680 1.399 1.735 1.461 1.853 1.640 2.072 1.839

Construcții 2.148 1.404 2.528 1.592 2.505 1.649 2.768 1.848

Comerț cu ridicata si cu amănuntul; repararea autovehiculelor si motocicletelor

2.024 1.293 1.715 1.432 3.125 1.559 3.695 1.852

Transport si depozitare 1.993 1.471 2.164 1.622 2.293 1.777 2.500 1.992

Hoteluri si restaurante 951 922 1.261 1.038 1.563 1.185 1.837 1.380

Informații si comunicații 2.888 3.133 2.993 3.468 3.332 3.975 3.421 4.299

Intermedieri financiare si asigurări 3.509 3.266 3.619 3.553 3.863 3.533 4.165 3.806

Tranzacții imobiliare 1.236 1.382 1.389 1.502 1.676 1.779 1.849 1.785

Activități profesionale, științifice si tehnice 2.287 2.389 2.441 2.774 2.916 2.977 3.356 2.998

Activități de servicii administrative si activități de servicii suport

1.468 1.463 1.455 1.628 1.551 1.866 1.846 2.127


2.865 2.983 3.151 3.929

Învățământ 1.688 1.535 1.849 1.831 1.953 1.686 2.326 1.763

Sănătate si asistenta sociala 1.445 1.554 1.614 1.685 2.032 1.960 2.655 2.293

Activități de spectacole, culturale si recreative 1.291 1.110 1.388 1.229 1.601 1.392 2.190 1.672

Alte activități de servicii 2.764 933 2.913 1.069 3.430 1.174 3.873 1.304


4.4.3.2 Disparitate salarială între femei si bărbaţi

Figura 33: Disparitate de câștiguri salariale (generală) între bărbați și femei, la nivel național și european (2014-2017)

Sursa: EUROSTAT [teqges01]

41.2 39.6

29.9 26.8

2010 2014EU28 RO

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 255

Figura 34: Disparitate de câștiguri salariale brute (în formă neajustată) între bărbați și femei, la nivel național și european (2014-2017)

Sursa: EUROSTAT [sdg_05_20]

Figura 35: Disparitate de câștiguri salariale (în formă neajustată) între între bărbați și femei pe categorii de vârste, la nivel național (2014-2017)

Sursa: EUROSTAT [earn_gr_gpgr2ag]

Tabelul 117: Disparitate de câștiguri salariale (în formă neajustată) între bărbați și femei pe tipuri de activități economice, la nivel național (2014-2017)

2014 2015 2016 2017

Industria extractiva -9,5 -12,9 -17,2 -14,1

Industria prelucrătoare 19,6 17,9 18,6 18,2

Producția si furnizarea de energie electrica si termica, gaze, apa calda si aer condiționat 0,8 2,3 2,6 3,6

Distribuția apei; salubritate, gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare -5,0 -2,6 -2 -0,1

Construcții -26,1 -24,2 -20,5 -20,9

Comerț cu ridicata si cu amănuntul; repararea autovehiculelor si motocicletelor 9,0 13 13,6 11,8

16.6 16.5 16.3 16

4.55.8 5.2

3.5

2014 2015 2016 2017

EU28 RO

-1.1

-1.1

-1.1

-1.1

1.1

1.1

1.1

1.1

6.7

6.6 6.7

6.7

4.8 4.9

4.8

4.8

2.8

2.8

2.8

2.8

18.0

17.5

17.5

17.6

2014 2015 2016 2017

< 25 ani 25-34 35-44 45-54 55-64 65 <

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 256

2014 2015 2016 2017

Transport si depozitare -8,9 -8,7 -6 -2,1

Hoteluri si restaurante 4,1 5,2 4,4 4,7

Informații si comunicații 16,6 19,1 16,8 16,3

Intermedieri financiare si asigurări 20,9 24,2 29,2 28,2

Tranzacții imobiliare 0,6 4,9 10 10,6

Activități profesionale, științifice si tehnice 1,1 0,6 -1,4 1,8

Activități de servicii administrative si activități de servicii suport -30,3 -27,9 -27,8 -24,2

Administrație publica si apărare; asigurări sociale din sistemul public -1,1 0,6 0,3 3,3

Învățământ 3,3 2,2 9,8 9,4

Sănătate si asistenta sociala 8,9 6,8 7,4 8,5

Activități de spectacole, culturale si recreative 4,6 14,2 15,7 13,3

Alte activități de servicii 13,1 16,2 18,3 18,1

Sursa: EUROSTAT [earn_gr_gpgr2]

Figura 36: Disparitate de câștiguri salariale (în formă neajustată) între între bărbați și femei în funcție de forma de proprietate, la nivel național (2014-2017)

Sursa: EUROSTAT [earn_gr_gpgr2ct]

4.4.3.3 Pensii

Figura 37: Ponderea persoanelor care beneficiază de pensie pe sexe, la nivel național (2014-2016)

Sursa: EUROSTAT [spr_pns_ben]

42.2%

41.9%

41.9%

57.8%

58.1%

58.1%

2014

2015

2016

M F

12.3 12.2

9.9

5.44.6

6 6.8 7

2014 2015 2016 2017

Public Privat

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 257

Figura 38: Diferența (%) de pensii între femei și bărbați

Sursa: EIGE (https://eige.europa.eu/gender-statistics/dgs/indicator/gei_context_edlm__gei_context_pengap)

Figura 39: Diferențe de pensii (RON) între bărbați și femei

Sursa: INS (Women and men: work and life partnership: 2019. p.66)

Figura 40: Valoarea medie lunară a pensiilor pe categorii de pensii și sexe (2017)

Sursa: INS (Women and men: work and life partnership: 2019. p.66)

450 465500

57

2014 2015 2016 2017RON

12341177

1312

1152

946

707 674545

M F M F M F M F

Pentru limita de varsta Anticipată Anticipată parțial Invaliditate

3831

2012

EU28 RO

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 258

Figura 41:Ponderea persoanelor aflate la pensie în risc de sărăcie pe sexe (EU-SILC survey) (2014-2018)

Sursa: EUROSTAT [TESPN100]

Tabelul 118: Indexul îmbătrânirii active

An Sex

Indicatori

Valoare globală Index

Rank (din 28) Rata de

angajare Participare in societate

Locuire independentă

și sigură

Capacitatea de a oferi un mediu

propice îmbătrânirii active

RO

2018 M 34,8 11,3 66,0 46,2 32,0 26

F 23,7 15,3 61,5 43,6 28,5 26

2016 M 37,1 11,3 64,9 44,8 32,4 23

F 26,5 15,3 62,6 42,4 29,4 22

2014 M 36,8 11,7 63,7 43,1 32,0 21

F 26,4 13,4 61,0 40,0 28,0 23

EU28

2018 M 35,5 17,5 72,6 57,6 37,3

F 27,0 18,2 69,4 57,6 34,3

2016 M 34,0 17,5 73,1 56,6 36,6

F 24,7 18,2 70,0 56,5 33,3

2014 M 32,8 17,5 72,1 55,3 35,9

F 23,3 17,5 69,5 55,0 32,2

Sursa: UNECE (https://statswiki.unece.org/pages/viewpage.action?pageId=76287845)

9.7

12.811.6 12.4

15.614.8

17.8 18.9 18.8

22.3

2014 2015 2016 2017 2018

M F

http://www.poca.ro/

https://statswiki.unece.org/pages/viewpage.action?pageId=76287845

www.poca.ro 259

36.9

33.834.7

33.1

29.3

38.8

36.337.8

35.4

32.9

2014 2015 2016 2017 2018

Masculin Feminin

22.4 22.1 21.6 20.9

24.7 24.0 23.9 23.1

36.9

33.8 34.733.1

38.8 36.3 37.835.4

2014 2015 2016 2017

UE28 Masculin UE28 Feminin RO Masculin RO Feminin

4.4.3.4. Sărăcia în muncă și deprivare materială – date statistice

Figura 42: Proporția persoanelor în risc de sărăcie sau excluziune socială (peste 18 ani) la nivel național, pe sexe (2014-2018)

Sursa: EUROSTAT [ilc_peps04]

Figura 43: Proporția persoanelor în risc de sărăcie sau excluziune socială la nivel național și media UE28, pe sexe (2014-2017)


Tabelul 119: Proporția persoanelor în risc de sărăcie sau excluziune socială, pe grupe de vârstă, la nivel național (2014-2018)

Grupa de vârstă 2014 2015 2016 2017 2018

18-24 ani 47.6 45.1 45.6 42.4 36.7

25-49 ani 36.3 34.2 35.3 32.4 28.7

50-64 39.3 34.7 36.8 35.9 32.4

65 ani și peste 34.9 33.3 34.0 33.3 32.7


http://www.poca.ro/

www.poca.ro 260

Tabelul 120: Proporția persoanelor în risc de sărăcie sau excluziune socială, pe grupe de vârstă și sexe (2014-2018)

Perioada 2014 2015 2016 2017 2018

Grupa de vârstă M F M F M F M F M F

18-24 ani 48.6 46.5 44.7 45.5 46.4 44.8 43.6 41.2 35.2 38.4

25-49 ani 36.7 35.8 34.6 33.7 35.2 35.4 33.1 31.8 29.3 28.0

50-64 38.3 40.3 33.6 35.6 34.6 38.8 33.7 37.8 29.7 34.9

65 ani și peste 28.2 39.5 25.8 38.4 27.0 38.8 26.7 37.7 25.8 37.4


Tabelul 121: Proporția persoanelor în risc de sărăcie sau excluziune socială, pe nivel de instruire (2014-2018)

Nivelul de instruire 2014 2015 2016 2017 2018

Cel mult școală gimnazială 57.1 50.1 51.0 56.2 54.5

Cel mult liceu sau post-liceal 33.8 29.3 29.2 28.7 24.9

Educație terțiară 9.8 8.3 11.9 7.1 5.9

Total 37.9 35.1 36.3 34.3 31.2


Tabelul 122: Proporția persoanelor în risc de sărăcie sau excluziune socială, pe nivel de instruire și sexe (2014-2018)

Perioada 2014 2015 2016 2017 2018

Nivelul de instruire M F M F M F M F M F


59.2 55.9 49.4 50.7 50.1 51.6 58.0 55.2 55.2 54.0


34.2 33.3 29.7 28.8 29.6 28.6 29.5 27.8 25.0 24.8


Total 36.9 38.8 33.8 36.3 34.7 37.8 33.1 35.4 29.3 32.9


http://www.poca.ro/

www.poca.ro 261

Tabelul 123: Proporția persoanelor în risc de sărăcie sau excluziune socială, în funcție de statusul ocupațional la nivel națioanal (2014-2018)

Status ocupațional 2014 2015 2016 2017 2018

Persoane ocupate 31.2 27.9 29.2 26.8 22.8

Salariați 18.6 15.5 17.4 15.0 12.5

Persoane ocupate, nesalariați

65.8 63.1 64.1 62.4 58.8

Persoane neocupate 45.2 43.1 44.2 42.4 40.3

Șomeri 77.3 75.0 73.5 67.0 60.9

Pensionari 36.6 34.1 35.4 33.4 32.1

Alte persoane inactive 56.7 55.3 56.7 56.0 52.5

Total 37.9 35.1 36.3 34.2 31.2


Tabelul 124: Proporția persoanelor în risc de sărăcie sau excluziune socială, în funcție de statusul ocupațional și sex, la nivel național (2014-2018)

Perioada 2014 2015 2016 2017 2018

Status ocupațional M F M F M F M F M F

Persoane ocupate 34.3 26.9 30.5 24.2 31.8 25.5 30.1 22.1 25.4 19.1

Salariați 20.6 15.9 17.0 13.5 18.6 15.7 17.0 12.4 13.5 11.1

Persoane ocupate, nesalariați

69.9 59.5 67.2 56.9 67.0 59.1 65.1 57.6 62.0 52.7

Persoane neocupate 41.4 47.5 39.1 45.4 39.6 46.9 38.0 44.9 36.2 42.7

Șomeri 82.6 66.0 81.7 54.6 81.0 52.1 72.3 51.6 64.1 49.6

Pensionari 32.7 39.3 29.6 37.3 30.2 39.0 29.1 36.5 27.4 35.5

Alte persoane inactive 51.8 58.6 51.4 56.7 53.2 57.9 55.3 56.3 54.4 51.9

Total 37.0 38.8 33.7 36.3 34.6 37.9 33.0 35.4 29.3 32.9


http://www.poca.ro/

www.poca.ro 262

Tabelul 125: Proporția persoanelor în risc de sărăcie sau excluziune socială pe tipul de gospodărie, la nivel național (2014-2018). 2014 2015 2016 2017 2018

Total 25 25,4 25,2 23,6 23,5

Persoana singura 25,6 29,8 30,2 28,7 31,6

Un adult cu vârsta mai mică de 65 ani 25 26,1 27,2 24,6 25,6

Un adult cu vârsta mai mare de 65 ani 26 32,5 32,4 32 36,7

Femeie singură 27 31,6 33,2 33,2 37,2

Bărbat singur 23,2 26,9 25,9 22,4 23,5

Doi adulți 12 13,5 13,9 14,2 15,9

Doi adulți cu vârstă mai mică de 65 de ani 15 16 16,3 15,9 15

Persoană singură cu copii în îngrijire 31,3 39,7 41,4 31,2 41,6

Două persoane adulte cu un copil în îngrijire 13,6 15,3 16,4 13,2 15,4

Două persoane adulte cu doi copii în îngrijire 30,9 26,1 28,1 26,3 26,6

Două persoane adulte cu trei sau mai multi copii în îngrijire

70,5 69,5 61,9 61,9 53,4

Gospodărie fără copil în îngrijire 16 17,2 18,3 17,8 19,2

Gospodărie cu copii în îngrijire 32 31,8 30,8 28,1 27

Sursa: EUROSTAT [ilc_li03]

Tabelul 126: Sărăcia în muncă a persoanelor ocupate pe categorii de vârstă și sexe, la nivel național (2014-2018) 2014 2015 2016 2017 2018

M F M F M F M F M F

16 - 19 ani 77,8 0 78,8 0 69,8 0 39,7 0 39,1 0

20 - 24 ani 29,3 25,8 28,8 28,5 28 26,3 30,1 22,2 19 24,9

25 - 54 ani 21,8 14,5 20,7 14 20,9 13,7 19 12 16,9 9,8

55 - 64 ani 20,6 19,8 17 18 19,7 16,7 20,7 17,6 20,8 13,4

18 și peste 22,6 16,1 21 15,7 21,5 15,2 20,1 13,6 17,9 11,4

65 și peste 35,1 40,6 21,9 44,8 35,8 50,3 42,9 52,3 40,6 51,8

Sursa: EUROSTAT [ilc_iw01]

Tabelul 127: Sărăcia în muncă a persoanelor ocupate de sex feminin pe categorii de vârstă, la nivel național și european (2014-2018)

2014 2015 2016 2017 2018 EU28 RO EU28 RO EU28 RO EU28 RO EU28 RO

20 - 24 ani 14,2 25,8 11,8 28,5 12,3 26,3 10,8 22,2 NA 24,9

25 - 54 ani 8,8 14,5 8,6 14 9 13,7 8,9 12 NA 9,8

55 - 64 ani 8,3 19,8 8,1 18 8,3 16,7 9,2 17,6 NA 13,4

18 și peste 9,1 16,1 8,7 15,7 9,1 15,2 9,1 13,6 NA 11,4

65 și peste 9,1 40,6 7,1 44,8 9,9 50,3 10,4 52,3 NA 51,8


http://www.poca.ro/

www.poca.ro 263

Tabelul 128: Sărăcia în muncă pe tipuri de gospodării la nivel național și european (2014-2018) 2014 2015 2016 2017 2018 EU28 RO EU28 RO EU28 RO EU28 RO EU28 RO

Persoana singură 13,5 20,9 13,2 21,3 13,9 22,6 13,5 21,4 NA 18,2

Persoana singură cu un copil în întreținere

20 22,3 19,9 27,3 21,6 27,9 21,9 19,6 NA 25,3

Doi sau mai mulți adulți fără copii în întreținere

6,1 13,9 6,1 13,1 6,2 13,9 6 12,6 NA 11,6

Doi sau mai mulți adulți cu copii în întreținere

10,5 23,6 10,6 22,1 10,4 21,8 10,4 20,2 NA 17,2

Gospodării fără copii în întreținere 8 14,9 8 14,3 8,2 15,3 7,9 14,1 NA 12,8

Gospodării cu copii în întreținere 11,1 23,5 11,2 22,3 11,2 22 11,1 20,2 NA 17,4


Figura 44: Ponderea persoanelor aflate în deprivare materială severă pe sexe, la nivel național și european

..Sursa: EUROSTAT [ilc_mddd11]

8.8 8 7.3 6.4 5.7

26.6

23.1 23.8

19.7

16.3

9 8.2 7.7 6.8 6.1

25.2

22.423.7

19.7

17.2

2014 2015 2016 2017 2018

M (EU28) M (RO) F (EU28) F (RO)

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 264

Tabelul 129: Ponderea persoanelor aflate în deprivare materială severă pe categorii de vârste, la nivel național (2014-2019) 2014 2015 2016 2017 2018

M F M F M F M F M F

< 16 ani 33,3 28,8 29,8 29,1 31 29 21,1 21,3 18,8 21,2

16 - 24 ani 32,5 25,3 27,1 25,1 27,6 28,6 22,2 20,1 16,8 17,6

25 - 49 ani 24,2 22,7 22 19,5 22,4 21,1 19,3 17,4 15,9 14,4

50 - 64 ani 24,8 23,2 21,2 18,8 21,6 20,7 19,4 19,1 15,7 16,6

65 - 74 ani 20,7 24,5 16 21,2 18 19,3 16,8 17,6 13,8 16,2

65 < 22,8 29 17,1 24,5 18,9 25 17,4 22,7 14,7 19,2

75 < 25,5 33,7 18,6 28 20 30,8 18,5 28,6 16,2 23,2

.Sursa: EUROSTAT [ilc_mddd11]

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 265

Tabelul 130: Ponderea persoanelor aflate în deprivare materială, deprivați de unul sau mai multe bunuri (telefon, TV color, computer, mașină de spălat haine, mașină personală), la nivel național

(2014-2018) Sursa: EUROSTAT [ilc_mddd02]

Nr. itemi Tip gospodărie 2014 2015 2016 2017 2018

1 bun

Persoană singură 27,5 25,4 29,8 30,9 25,1

Un adult cu vârstă mai mare de 65 ani 28,5 27,7 28,8 28,8 23,7

Persoane singure cu copii aflați în întreținere 17,6 42,8 25,2 35,9 37,1

Femeie singură 28,4 28,2 30,1 31 25,1

Bărbat singur 25,9 20,3 29,4 30,6 25,1

Doi adulți 28,5 27,9 29 25,7 25,1

Doi adulți cu un copil aflat în întreținere 26,2 32,7 24,1 27,6 31,5

Doi adulți cu doi copii aflați în întreținere 27,3 30,4 25,7 36,9 43,6

Doi adulți cu trei sau mai multi copii aflați în întreținere 14,8 21,2 25,7 27,3 33,3

Gospodării fără copii aflați în întreținere 25,5 24,8 28,9 29,7 27,3

Gospodării cu copii aflați în întreținere 22,2 26,6 25,3 29,2 34,9

2 bunuri


Un adult cu vârstă mai mare de 65 ani 16 11,8 13,1 8,6 7,6

Persoane singure cu copii aflați în întreținere 36,8 14,5 14,9 21,7 12,4

Femeie singură 16,8 12,1 13,4 9,6 8,7

Bărbat singur 15,8 18 15,3 15,7 11,1

Doi adulți 19,6 19,2 17,1 15,8 11,5

Doi adulți cu un copil aflat în întreținere 24 21 16,6 21,5 14,9

Doi adulți cu doi copii aflați în întreținere 11,7 13,3 22,4 17,6 15

Doi adulți cu trei sau mai multi copii aflați în întreținere 19,5 15,5 17,2 23,1 18,1


Gospodării cu copii aflați în întreținere 24 18,2 20,3 19,9 20,1

3 bunuri


Un adult cu vârstă mai mare de 65 ani 7,7 6,6 8,2 5 3,1

Persoane singure cu copii aflați în întreținere 15,8 11,1 20,4 0 7,8

Femeie singură 9,2 7,4 8 4,7 3

Bărbat singur 18,6 16,8 18,4 13,3 13,2

Doi adulți 16,5 11,8 10,8 10,7 9,5

Doi adulți cu un copil aflat în întreținere 11,4 14,4 12,4 12,9 11,5

Doi adulți cu doi copii aflați în întreținere 12,9 20,7 9 5,9 6,1

Doi adulți cu trei sau mai multi copii aflați în întreținere 13 10,5 7,3 16,2 18,1


Gospodării cu copii aflați în întreținere 12,2 16,2 11,3 10,9 11,2

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 266

Tabelul 131: Ponderea persoanelor aflate în risc de sărăcie care nu-și permit o mașină de spălat haine, la nivel național (2014-2018) 2014 2015 2016 2017 2018


Persoana singura 6,3 47,3 6,5 43,7 7 43 5 37,2 : 29,1

Un adult cu vârsta pe 65 ani 5,5 48,6 6 43,8 6,7 42,2 5,7 37,7 : 27,9

Persoane singure cu copii aflați în întreținere

2,3 39,1 2 26,4 3 34,7 2,2 5,1 : 16,2

Femeie singură 4,8 45,7 5 41,9 5,9 41,1 4,6 37,4 : 26,2

Bărbat singur 8,2 50,4 8,4 47 8,7 46,6 5,5 37 : 35,7

Doi adulți 3,2 33,2 3 28,2 3,3 24,1 2,8 24,2 : 20,8

Doi adulți cu un copil aflat în întreținere

2,3 25,5 2,4 28,4 2,3 22,5 1,9 18,5 : 16,8

Doi adulți cu doi copii aflați în întreținere

2,7 21,8 2,5 24,7 3,4 22,3 2,4 12,9 : 12

Doi adulți cu trei sau mai multi copii aflați în întreținere

5,5 30,1 4,6 28,3 5,7 27 3,2 16,9 : 28,7

Gospodării fără copii aflați în întreținere

4,9 44,1 4,8 38,4 5 34,6 4 31 : 24,5

Gospodării cu copii aflați în întreținere

3,8 28 3,6 29,2 4,1 25,6 3,1 18 : 19,4

Sursa: EUROSTAT [ilc_mddu04]

Tabelul 132: Incapacitatea de a face față la cheltuieli neprevăzute pe categorii de gospodării, la nivel național și european (2014-2018) 2014 2015 2016 2017 2018


Bărbat singur 41,7 62,3 41 60,7 39,7 60,6 37,5 58,3 36,6 54,7

Femeie singură 48,7 70,3 47 71 46,5 72,3 44,2 69,9 43,9 63,9

Un adult cu vârstă mai mică de 65 ani 47,9 58 46,6 59 45,5 59,4 43,7 58,8 42,9 52,8

Un adult cu vârstă mai mare de 65 ani 42,5 73,8 41,4 72,7 41 73,8 38 70,2 37,9 66,3

Doi adulți, din care cel puțin unul cu vârstă mai mare de 65 ani

26,1 51 25,1 49,7 25,7 49,8 23,4 54,1 22,6 49,1

Gospodării fără copii aflați în întreținere

35,6 53,1 34,5 51,7 33,6 53,4 31,4 52,6 30,6 47,8

Gospodării cu copii aflați în întreținere 42,4 52,4 40,6 51,1 39,3 55,4 36,3 52,3 34,5 44,4

Persoane singure cu copii aflați în întreținere

67,6 74 65,5 68,3 65,2 74,7 60,8 64,2 60 55,3

Doi adulți cu un copil aflat în întreținere

35,8 39,6 33,9 39 32,6 45 31,3 44,8 28,7 36,9

Doi adulți cu doi copii aflați în întreținere

34,5 47,6 33,4 47,2 31,6 52 28,9 49,3 27,5 43,4

Sursa: EUROSTAT [ilc_mdes04]

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 267

Tabelul 133: Rata sărăciei înainte și după transferurile sociale pe sexe, la nivel național (2014-2018) 2014 2015 2016 2017 2018

M F M F M F M F M F

Rata de sărăcie înainte de transferurile sociale (fără pensii)

< 16 ani 43,3 42,8 41,1 44,8 44,3 44,6 39,9 39,8 40,6 39,4

16 - 64 ani 29,1 27,1 28,7 27,2 28,8 27,5 27,6 27 25,7 26,2

16 < 26,1 25,8 26,4 26,8 26,1 26,9 25,2 26,7 24,2 27,1

25 - 54 ani 27,8 26,5 27,5 26,5 27,9 26,9 26 25,9 24,7 24,9

55 - 64 ani 24 20,7 23,1 20,7 24,2 22,3 26 23,4 25,6 23,5

65 < 10,6 21,5 14,7 25,4 13,3 24,9 14,2 25,8 17,4 29,7

Rata de sărăcie după transferurile sociale

< 16 ani 38,7 38,8 36,3 38,4 36,6 37,8 30,6 32,4 31,3 32,3

16 - 64 ani 25 23,1 24,7 23,3 24,5 23,3 23 22,1 21,6 21,6

16 < 22,5 22,3 22,8 23,3 22,3 23,4 21,2 22,7 20,6 23,1

25 - 54 ani 24,5 22,8 24,2 22,7 24,3 22,9 21,6 21,1 20,7 20,3

55 - 64 ani 17,7 15,7 16,8 15,6 18 17,3 19,6 17,6 20,8 19,6

65 < 9,7 19,7 13,3 23,5 12,2 23,7 13,2 24,5 15,9 27,5

Sursa: EUROSTAT [ilc_li10]; [ilc_li02]

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 268

4.5. ECHILIBRUL DINTRE VIAȚA PRIVATĂ ȘI VIAȚA PROFESIONALĂ


ale situației femeilor și bărbaților în privința echilibrului dintre viața privată

și cea profesională

Rata de ocupare (15-64 ani) în funcție de sex și numărul de copii (2014-2018) relevă disparități

semnificative pe piața muncii între femei și bărbaţi, iar diferențele sunt accentuate de creşterea

numărului de copii în gospodărie. Astfel, în 2018, rata de ocupare a bărbaţilor care trăiesc în

gospodării cu un copil era de 87,6% în timp ce pentru femei era de 68,3%. În timp ce procentele

ocupării rămân stabile pentru bărbaţii care trăiesc în gospodării cu doi sau trei copii (87,2%,

respectiv 80,3%), rata de ocupare a femeilor descrește dramatic, doar 49,5% dintre femeile cu trei

copii fiind ocupate pe piața muncii. Ratele de ocupare au variaţii semnificative și în funcţie de

vârsta copiilor și nivelul de educaţie al părinților. În funcţie de acești indicatori, cea mai scăzută

rată de ocupare o au femeile care au absolvit cel mult școala gimnazială și au un copil cu vârsta

până în șase ani – doar 34,4% dintre acestea sunt ocupate pe piața muncii. Disparitățile nivelului

de ocupare între femei și bărbaţi rămân semnificative pentru toate nivelurile de educaţie, număr de

copii și vârsta acestora, dar sunt comparativ mai scăzute pentru absolvenții de educație terțiară

(tabel 136). Totodată, ratele de ocupare parţială ale persoanelor cu trei copii sunt aproape duble

față de restul populaţiei, cele mai ridicate valori înregistrându-se în rândul femeilor care au trei

copii în gospodărie (însă acestea se situează mult sub media europeană – tabel 135).

Impactul negativ pe care absenţa echilibrului între muncă și viața privată îl are asupra egalității de

șanse între femei și bărbați este subliniat în numeroase documente la nivel european și național,

inclusiv în cadrul Strategiei Europa 2020, Angajamentul strategic 2016-2019 sau Strategia

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 269

naţională privind promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și prevenirea și combaterea

violenței domestice pentru perioada 2018-2021. Unul dintre aspectele subliniate în cadrul acestor

documente, și care a reieșit din analiza diagnostic de față, îl reprezintă modul în care persistența

rolurilor tradiționale de gen în familii/cupluri și absența mecanismelor instituționale de

reconciliere între muncă-viață privată și determină în continuare o distribuție inegală a muncii

domestice și de îngrijire. Femeile rămân responsabile în continuare de mare parte din aceste

activități, chiar dacă s-au înregistrat unele progrese în integrarea unei culturi parteneriale, însă

acestea sunt inegale la nivelul statelor membre, iar România se plasează pe ultimele locuri în ceea

ce privește echilibrul muncă-viață privată262. Unul dintre factorii explicativi îl reprezintă

inadecvarea facilităților de îngrijire și educație a copiilor preșcolari în România, în special numărul

mic de creșe raportat la nevoile populației. La nivelul anului școlar 2016-2017, conform INS263, în

învăţământul antepreşcolar au funcţionat 363 creşe (unităţi independente şi secţii din cadrul altor

unităţi care şcolarizează acest nivel de învăţământ - grupuri şcolare). În 2018, un număr de

aproximativ 20 de mii de copii cu vârsta de 1 și 2 ani erau înscriși în grădinițe (date INS), număr

nesemnificativ în raport cu totalul copiilor de această vârstă. Conform datelor colectate de INS,

majoritatea copiilor înscrişi în învăţământul antepreşcolar sunt cuprinşi în creşele aparținând

sectorului public (95,4%), însă acest procent, precum și numărul total al copiilor înscriși, poate fi

mai scăzut datorită ambiguităților legislative privind funcționarea creșelor private, însă considerăm

că diferența nu este foarte mare. Situația este relativ mai bună în cazul copiilor cu vârsta de 3 ani

și până în vârsta de școlarizare, unde datele statistice sunt complete și arată faptul că, în 2017,

82,6% dintre copiii cu vârsta de 3 ani sunt înscriși la grădiniță. Chiar dacă acest procent a crescut

în ultimii ani, el se situează sub media europeană (93,3%) și sub obiectivele Barcelona (vezi și

obiectivele stabilite prin Angajamentul strategic – capitolul 2.2). Menționăm faptul că procentul

scade semnifcativ în cazul copiilor romi, doar 38% erau înscriși în grădinițe în anul 2015264, iar

studii recente demonstrează faptul că neparticiparea la educația preșcolară adâncește riscul de

excluziune, decalajele dintre copii formate de mediul de proveniență crește și riscul de abandon

școlar.

Un efect al lipsei de acoperire adecvată al necesităților de îngrijire a copiiilor o reprezintă și

persistența rolurilor de gen tradiționale în ceea ce privește accesarea concediului de creștere și

îngrijire a copilului. Datele prezentate în această secțiune sunt completate de cele care vizează

262 Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați. Gender Equality Index 2017 – Measuring

gender equality in the European Union 2005-2015. 263 Institutul Național de Statistică, Sistemul educațional din România. Date sintetice 2016-2017, 2018, disponibil:

http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/sistemul_educational_in_romania_2016_2017.pdf 264 Fundamental Rights Agency (Violence against women: an EU-wide survey, 2012) Sărăcia și ocuparea forței de

muncă: situația romilor în 11 state membre ale UE, 2016.

http://www.poca.ro/

http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/sistemul_educational_in_romania_2016_2017.pdf

www.poca.ro 270

accesarea concediului pentru creșterea și îngrijirea copilului în perioada 2014-2019265. Acestea

indică faptul că tați acesează semnificativ mai puțin acest concediu, cu toate că datele prezentate

mai jos nu cuprinde și accesarea lunii netransferabile din concediul parental.

Tabelul 134: Persoane beneficiare de concediu de creștere și îngrijire a copilului, date segregate pe gen.

Tați (nr. mediu) Mame (nr. mediu) Total (nr. mediu)

2014 26.971 191.521 218.492

2015 25.364 190.523 215.887

2016 25.299 199.227 224.526

2017 28.879 217.678 246.557

2018 32.473 232.055 264.528

2019 28.248 206.702 234.950

Sursă: Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială

Rata scăzută a îngrijirii formale a copiilor, în special a celor antepreșcolari, reprezintă o cauză

directă a declajelor de gen în ceea ce priveşte ocuparea, veniturile femeilor și perspectivele de

evoluție profesională. Acest fapt este recunoscut și subliniat în cadrul Strategiei naționale privind

promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și prevenirea și combaterea violenței

domestice pentru perioada 2018-2021, dar și în cadrul altor documente strategice la nivel național.

Menționarea absenței echilibrului datorat absenței facilităților adecvate de îngrijire în cadrul

Strategiei Naționale pentru Ocuparea Forţei de Muncă 2014-2020 este importantă datorită

recunoașterii directe a legăturii dintre ocuparea femeilor și responsabilitățile de îngrijire. Mai mult,

Strategia naţională privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei 2015-2020 identifică

faptul că absenţa echilibrului are un impact negativ mai pronunțat asupra categoriilor deja

vulnerabile ale populaţiei și, în special, asupra femeilor aflate în risc de sărăcie și excluziune

socială. Datele colectate și prezentate aici susţin acest argument, problema echilibrului între

muncă și viața privată fiind în România (și) o problemă socială. Motivele financiare

reprezintă cel mai invocat argument pentru neaccesarea serviciilor formale de îngrijire a

copiilor, mai ales de către familiile/cuplurile din mediul rural (tabel 142). Absența efectivă a

creșelor, costurile asociate participării (de exemplu, transport în altă localitate) dar și situaţia

precară a părinților fac ca doar 1,4% din totalul copiilor înscriși în creșe să provină din mediul

rural.

265 Datele au fost furnizate de către Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială în urma unei solicitări formulată

de către "Federația PUBLISIND" în baza legii 544/2001 privind accesul la informații de interes public. Datele sunt

reproduse în analiza diagnostic prin colaborarea informală cu această instituție și prin intermediul Elenei Marinescu,

Asistentă de comunicare în cadrul Federației.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 271

În ceea ce priveşte îngrijirea altor persoane din gospodărie (persoane cu dizabilități, persoane în

vârstă), datele auto-raportate arată că situația este mai echilibrată în România în raport cu media

europeană (tabel 150). Rata accesării concediului paternal rămâne scăzută în România, 3% dintre

tați afirmă că au accesat acest concediu, față de media europeană de 9%.

4.5.2 Strategii și măsuri prioritare din domeniul echilibrului muncă-viață

privată din perspectiva egalității de gen

Descrierea modului în care aspectele evidențiate sunt tratate în strategiile românești și/ sau la nivelul UE.

1. Conform Angajamenului strategic (2016-2019) o împărțire mai echilibrată între femei și

bărbați a timpului alocat responsabilităților casnice, îmbunătățirea posibilităților de echilibrare

a responsabilităților profesionale și familiale și atingerea obiectivelor de la Barcelona privind

îngrijirea copiilor și luarea în considerare a unei reflecții profunde cu statele membre în ceea ce

privește posibilele modalități de a face obiectivele mai ambițioase și de a le extinde pentru a

acoperi îngrijirea altor persoane aflate în întreținere reprezintă principalele instrumente pentru

atingerea egalității de gen și corectarea unor disparități persistente, în special pe piața muncii.

Conform datelor prezentate în analiza diagnostic, aceste aspecte necesită o atenție sporită în

România.

2. Includerea echilibrului muncă-viață privată în rândul priorităților strategice ale României. În

acest sens, este inclusă și în cadrul Strategiei naționale privind egalitatea de șanse între femei și

bărbați și prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021, care prevede

faptul că ”participarea echilibrată pe piaţa muncii atât a femeilor, cât şi a bărbaţilor - în termeni de

ocupare, salarizare, promovare şi participare la formare continuă - este strâns legată de contextul

familial”.

3. Existența unor programe/ proiecte dezvoltate de sectorul public sau privat care vizează în mod

special accesul persoanelor și al femeilor care se confruntă cu risc de sărăcie la facilități de creștere

și îngrijire a copiilor. Un exemplu de bună practică îl constituie proiectul Fiecare copil în

grădiniță266, implementat inițial de către Asociația OvidiuRo care prevedea acordarea de tichete

sociale familiilor defavorizate cu scopul de a încuraja participarea la învățământul pre-școlar, care

a devenit politică implementată la nivel național (prin legea nr. 248/2015 privind stimularea

participării în învăţământul preşcolar a copiilor provenind din familii defavorizate, cu modificările

și completările ulterioare). Astfel de proiecte, care vizează și componenta excluziunii sociale, pot

contribui la reducerea decalajelor privind echilibrarea muncii cu viața privată care reies din datele

statistice prezentate aici.

266 Informații despre proiect: http://fiecarecopilingradinita.ro/

http://www.poca.ro/

http://fiecarecopilingradinita.ro/

www.poca.ro 272

Măsuri prioritare de abordare a disparităților de gen în ceea ce priveşte domeniul echilibrului muncă-viață privată:

1. Accelerarea stadiului îndeplinirii obiectivelor Barcelona, în special prin investiția

prioritară în creșe și măsuri care să sporească nivelul de includere a copiilor din medii

defavorizate în grădinițe și creșe.

2. Promovarea culturii parteneriale prin educație cu scopul de a prezenta o imagine pozitivă a

participării bărbaților și taților la activitățile domestice și de îngrijire.

3. Corelarea noii Directive UE privind echilibrul muncă-viață profesională cu prevederile

legislative naționale. La nivelul Uniunii Europene, la 2 august 2019 a intrat în vigoare Directiva

2019/1158/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind echilibrul

dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor. Noua directivă abrogă

Directiva 2010/18/UE și stabilește standarde noi pentru: (1) concediul de creștere a copilului, (2)

concediul de paternitate și (3) concediul de îngrijitor, precum și (4) dreptul de a solicita timp

flexibil de lucru. Măsurile propuse urmăresc, în principal:

- să reducă diferența dintre femei și bărbați în ce privește rata de ocupare a forței de muncă

și ocuparea funcțiilor de conducere, sporind participarea femeilor pe piața muncii;

- să încurajeze utilizarea de către bărbați a concediilor paternale și de îngrijire, în beneficiul

minorilor;

- să le ofere lucrătorilor posibilitatea de a beneficia de concediu pentru îngrijirea rudelor

care au nevoie de sprijin267.

Directiva 2019/1158/UE introduce expres formule flexibile de lucru pentru părinții care revin

din concediul pentru creșterea copilului, pentru a-i încuraja pe părinții care lucrează și au copii

mici, precum și pe îngrijitori, să rămână pe piața forței de muncă, având asigurată posibilitatea

adaptării programului de muncă în funcție de necesitățile personale. Potrivit art. 9, aceștia au

posibilitatea de a solicita trei tipuri de formule flexibile de lucru: (1) reducerea timpului de lucru;

(2) programele de muncă flexibile și (3) munca la distanță. Aceste formule flexibile de lucru

trebuie introduse în mod explicit în legislația internă.

Exemple de bune practică în statele membre UE care vizează creşterea nivelului egalității de gen în domeniul echilibrului muncă-viață privată

În Austria268 atelierele companiei referitoare la concediul paternal au fost proiectate și desfășurate

de organizația non-profit abz*austria și finanțate de Ministerul Federal pentru Femei și Serviciul

267 Analiza detaliată a noii Directive se regăsește în capitolul 3. 268 Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-

mainstreaming/good-practices/austria/encouraging-smes-give-fathers-time-their-kids

http://www.poca.ro/

https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/austria/encouraging-smes-give-fathers-time-their-kids


www.poca.ro 273

Public, Ministerul Federal al Muncii, Afaceri Sociale și Protecției Consumatorilor, partenerii

sociali și Federația Industriilor Austriece. Acestea oferă un exemplu interesant de inițiativă

concertată de sensibilizare și schimbare a culturii companiei cu privire la concediul paternal ca

obiectiv al egalității de gen, fiind, de asemenea, un bun exemplu de cooperare cu angajatorii și

sindícatele și deschizând oportunități pentru crearea de rețele, munca în grup, crearea de legături,

lucrul la strategiile companiei, prezentarea de studii de caz și discutarea soluțiilor.

Mai mult, în Danemarca269, proiectul Børnepasning (Proiectul de îngrijire a copiilor), o

comunitate de interes între sindicate, angajatori și întreprinderi, își propune să facă schimb de

experiențe între companii, pentru a convinge municipalitățile să ofere îngrijirea copiilor în afara

timpului normal de lucru, pentru ca părinții să poată lucra ore flexibile, acest lucru fiind foarte

necesar, deoarece modelul danez de flexicuritate promovează programul de lucru flexibil, iar

serviciile precum spitalele și transporturile nu pot funcționa fără ele.

Women-ReBoot este un program din Irlanda270 care abordează deficitul de competențe din

industria tehnologică, permițând femeilor deja calificate să reintre pe piața forței de muncă după o

pauză de carieră. Femeile participante beneficiază de o combinație de oportunități în actualizarea

cunoștințelor și abilităților, pregătirea și experiența muncii, coaching și mentorat individual. Ca

măsură a succesului, numărul companiilor participante și numărul de participanți recrutați s-au

dublat aproape între prima și a doua rundă a Femei-ReBoot. Inițiativa este finanțată de guvernul

irlandez prin intermediul organismului Skillnets Ireland. Acest program are un dublu rol, fiind util

atât din punct de vedere al participării femeilor în sectoare de activitate masculinizate, cât și din

acela al reconcilierii dintre viața privată și cea profesională, facilitându-le femeilor revenirea pe

plan profesional.

Mai mult, în Finlanda271 toți partenerii companiei Netlight semnează Declarația de egalitate a

companiei, o clauză de egalitate este inclusă în toate acordurile semnate de aceasta și oferă

compensații pentru perioadele de concediu de creștere copil, ore de lucru reduse după concediul

pentru creșterea copilului și săli de joacă pentru copii în toate sediile sale.

În ceea ce privește concediul de creștere a copilului în mediul universitar, în Marea Britanie272 a

fost dezvoltat Fondul pentru acoperirea maternității, care permite femeilor din toată universitatea,


mainstreaming/good-practices/denmark/round-clock-childcare-suits-flexible-workers 270 Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-

mainstreaming/good-practices/ireland/women-reboot-have-you-still-got-it 271 Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-

mainstreaming/good-practices/finland/equality-and-diversity-netlights-cornerstone-and-strategic-objective 272 Institutul European Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-

practices/united-kingdom/maternity-cover-fund

http://www.poca.ro/

https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/denmark/round-clock-childcare-suits-flexible-workers


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/ireland/women-reboot-have-you-still-got-it


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/finland/equality-and-diversity-netlights-cornerstone-and-strategic-objective


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/united-kingdom/maternity-cover-fund


www.poca.ro 274

academicienii și personalul profesionist/personal de asistență, să ia concediu de maternitate fără

să-și facă griji de muncă și îi permite managerului/șefului de departament să solicite fonduri pentru

a angaja înlocuitori pentru a desfășura activitatea mamei în timp ce este în concediu.

4.5.3 Date statistice echilibru dintre viața privată și cea profesională.

4.5.3.1 Ocuparea forței de muncă și activitățile domestice/ de îngrijire

Tabelul 135: Rata de ocupare (15-64 ani) în funcție de sex și numărul de copii (2014-2018)

2014 2015 2016 2017 2018

M F M F M F M F M F

1 copil 82,9 66,1 82,5 65,4 83,7 66,4 85,7 68,9 87,6 68,3

2 copii 83,8 63,6 85,5 63,3 85 62,2 85,8 65,7 87,3 67,5

3 copii 72,3 50,2 77,7 49,4 76 47 80,3 49,9 80,3 49,5

Sursa: EUROSTAT [lfst_hheredch]

Tabelul 136: Rata de ocupare (15-64 ani) în funcție de sex, nivelul de educație absolvit, nr. de copii și vârsta celui mai mic copil

Nr. copii Vârstă cel mai mic copil 2014 2015 2016 2017 2018

M F M F M F M F M F


1 copil < 6 ani 68,2 41,1 70 34,2 70,7 30,9 75,7 38,5 77,7 34,4

6 - 11 ani 69,7 44,3 69,5 44 72,3 42 76,1 43,2 80,7 39,8

2 copii < 6 ani 71 38,6 76,6 38,1 72,6 30,9 70,5 37,4 70,4 39,8

6 - 11 ani 71,9 53,2 77,4 48,8 77,6 48,3 74 48 72,8 45,3

3 copii sau mai multi

< 6 ani 62,6 35 71,2 39,6 66,8 35,8 70,8 34,7 76,8 39

6 - 11 ani 66,5 43,6 70 44,4 73,8 36,3 74,3 42,7 69,6 41,8


1 copil < 6 ani 81,9 59 82,6 58,6 84,5 57,5 87,9 59,8 91,1 57,7

6 - 11 ani 87 66,1 83,2 65,1 85,2 64,5 87,4 66,5 87,6 66,6

2 copii < 6 ani 83,9 55,7 85,7 58,6 82 54,5 83,6 60,5 88 61,3

6 - 11 ani 87,7 66,5 87 67,9 89,1 68,5 89,1 67,7 91,5 72,1


< 6 ani 79,3 54,8 83,6 53,1 78,2 48,8 83,1 47 81,6 50,3

6 - 11 ani 80,1 67,6 82,2 63 85,3 63,6 92 64,1 90,1 58,7

Educație terțiară

1 copil < 6 ani 94,1 85,1 95,5 82,4 96,5 82,3 98,7 87,7 98,7 86,3

6 - 11 ani 96,5 87,9 96,8 90,9 97,4 91,7 96,2 93,5 96,5 91,6

2 copii < 6 ani 93,3 87,9 97 86,2 96,7 84,2 97,9 84,6 97,2 86,2

6 - 11 ani 92,2 89,2 96,6 90,4 96,2 87,7 95,8 92,6 98,2 93,6


< 6 ani 85,3 80,4 93,7 84 89,1 91,3 92 95,2 92,9 80

6 - 11 ani : : 96,5 : 93,6 : 94,2 89,3 96,9 89,4

Sursa: EUROSTAT [lfst_hheredch]

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 275

Tabelul 137: Rata de ocupare (15-64 ani) în funcție de sex, nivelul de educație absolvit și compoziția gospodăriei

2014 2015 2016 2017 2018

M F M F M F M F M F

Adult singur cu copil în îngrijire

Cel mult școală gimnazială : 44,8 : 52,3 : 42,5 : 43,1 : 48,5


Educație terțiară : 89 : 91 : 93,4 : 90,9 : 93,9

Adult singur fără copil în îngrijire

Cel mult școală gimnazială 61 38,9 65,4 33,5 62,1 30,7 66,7 30,6 64,5 32,4



Adult în cuplu cu copil în îngrijire

Cel mult școală gimnazială 75 48 79,1 44,5 76,5 41,6 78,8 43,3 78,3 41,2

Cel mult liceu sau post-liceal 88,7 69,7 88,5 68,7 89,2 68,6 92,1 69,8 93 71


Adult în cuplu fără copil în îngrijire

Cel mult școală gimnazială 61,5 40,3 56,4 34,4 58,7 35,9 61,6 36,8 62 36,2

Cel mult liceu sau post-liceal 65,1 49,5 65 50,8 67 51,5 68,7 53,3 69,2 54,4

Educație terțiară 81,8 78,7 84,3 81,4 85,9 83,1 87 84,7 87 85,1

Sursa: EUROSTAT [lfst_hheredty]

Tabelul 138: Pondere persoane ocupate partial (15-64) pe sexe, nr. de copii și vârsta celui mai mic copil

Nr. copii Vârstă cel mai mic copil

2014 2015 2016 2017 2018

M F M F M F M F M F

1 copil Mai mic de 6 ani 4,8 5,8 5,4 6,8 4,6 5,2 4,8 5,2 4,6 5,3

6 - 11 ani 6,6 9 8 8,7 6,4 6,1 5,4 5,8 5,3 5,7

2 copii Mai mic de 6 ani 7,8 7,9 7,1 8,9 6,1 6,1 5,5 6,1 5,2 6,8

6 - 11 ani 7,7 11,7 7,8 9,7 6,5 7,6 6,4 8,6 5,7 8


Mai mic de 6 ani 17,1 17,3 14,2 22,5 11,7 19,7 12,6 12,7 11,4 12

6 - 11 ani 8,1 14,5 14,5 21,3 8,9 14,6 10,4 12,7 9,7 13,8

Sursa: EUROSTAT [lfst_hhptechi]

Tabelul 139: Pondere persoane ocupate partial de sex feminin (15-64) pe nr. de copii și vârsta celui mai mic copil, la nivel național și european

Nr. copii Vârstă cel mai mic copil

2014 2015 2016 2017 2018

UE28 RO UE28 RO UE28 RO UE28 RO UE28 RO

1 copil Mai mic de 6 ani 32,6 5,8 33,1 6,8 33,3 5,2 33,9 5,2 34 5,3

6 - 11 ani 33,7 9 33,5 8,7 33,2 6,1 32,6 5,8 31,9 5,7

2 copii Mai mic de 6 ani 41,6 7,9 41,5 8,9 41,5 6,1 41,1 6,1 40,8 6,8

6 - 11 ani 39,8 11,7 39,3 9,7 37,6 7,6 37,7 8,6 37 8


Mai mic de 6 ani 46,1 17,3 46,7 22,5 47,5 19,7 46,6 12,7 46 12

6 - 11 ani 44 14,5 44,2 21,3 43,9 14,6 44,1 12,7 42,9 13,8

Sursa: EUROSTAT [lfst_hhptechi]

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 276

Tabelul 140: Ponderea copiilor înscriși în învățământ, cu vârsta cuprinsă între 3, 4, 5 ani și vârsta începerii învățământului obligatoriu, ca procent din populația de vârstă echivalentă, la nivel național și european

Ani 2014 2015 2016 2017

Vârsta EU28 RO EU28 RO EU28 RO EU28 RO

3 ani – vârsta aferentă educației obligatorii 91,2 84,2 92,6 84,6 : 84,5 93,3 82,6

4 ani – vârsta aferentă educației obligatorii 94,2 86,4 94,9 87,6 95,3 88,2 95,4 89,6

5 ani – vârsta aferentă educației obligatorii 96 87,8 96,1 88,8 96,3 88,4 96,2 90

Sursa: EUROSTAT [educ_uoe_enra21]; [educ_uoe_enra10]; [educ_uoe_enra18]

Tabelul 141: Ponderea copiilor înscriși în învățământ, cu vârsta cuprinsă între 3, 4, 5 ani și vârsta începerii învățământului obligatoriu, ca procent din populația de vârstă echivalentă, pe sexe, la nivel național și european

Ani 2014 2015 2016 2017

Romania M F M F M F M F



5 ani – vârsta aferentă educației obligatorii 87,5 88 89,1 88,5 88,7 88,1 90,2 89,8

EU28 M F M F M F M F

3 ani – vârsta aferentă educației obligatorii 91,1 91,2 92,6 92,7 : : 92,7 92,8


5 ani – vârsta aferentă educației obligatorii 96 95,9 96,1 96 96,4 96,2 96,3 96,2

Sursa: EUROSTAT [educ_uoe_enra21]; [educ_uoe_enra10]; [educ_uoe_enra18]

Tabelul 142: Principalele motive pentru neaccesarea serviciilor formale de îngrijire a copiilor (2016)

Tip de gospodărie

Motive financiare Distanța Nu este nevoie Alt motiv

Zone

urb

ane

Suburb

ii ș

i

ora

șe m

ici

Zone r

ura

le

Zone

urb

ane

Suburb

ii ș

i

ora

șe m

ici

Zone r

ura

le

Zone

urb

ane

Suburb

ii ș

i

ora

șe m

ici

Zone r

ura

le

Zone

urb

ane

Suburb

ii ș

i

ora

șe m

ici

Zone r

ura

le

Adult singur cu copii în îngrijire

: : : : : : : : : : : :

Doi adulți cu un copil în îngrijire

: : : : : : : : : : : :

Doi adulți cu doi copii în îngrijire

17,7 : 36,1 0 : 15,3 82,3 : 39,4 0 : 3,5

Doi adulți cu trei sau mai multi copii în îngrijire

: 23,7 76,4 : 9,1 0 : 62,4 13,7 : 4,8 9,8

Trei sau mai multi adulți cu trei sau cu copii în îngrijire

: 20,4 26,5 : 0,9 15,2 : 78,7 36,4 : 0 20,6

Gospodărie cu copii în îngrijire

26,6 17,2 43,5 0 4,2 11,6 71,9 66 31,7 0 9,6 9,8

Sursa: EUROSTAT [ilc_ats04]

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 277

Tabelul 143: Ponderea populației școlare pe nivele de educație și pe mediu de rezidență

Niveluri de instruire Medii de rezidenta

2014 2015 2016 2017

Total Urban 70,1% 70,3% 70,8% 71,4%

Rural 29,9% 29,7% 29,2% 28,6%

Copii înscriși in creșe Urban 99,9% 99,0% 98,6% 98,6%

Rural 0,1% 1,0% 1,4% 1,4%

Copii înscriși in grădinițe Urban 56,3% 56,3% 56,2% 57,0%

Rural 43,7% 43,7% 43,8% 43,0%

Elevi înscriși in învățământul primar si gimnazial

Urban 52,9% 53,7% 54,6% 55,5%

Rural 47,1% 46,3% 45,4% 44,5%

Elevi înscriși in învățământul secundar ciclul 2 (liceal si profesional)

Urban 92,0% 92,0% 92,2% 92,3%

Rural 8,0% 8,0% 7,8% 7,7%

Sursă: INS [POP105A]

Tabelul 144: Ponderea populației scolare (selecție de nivele) din total populație școlară (2014-2017) 2014 2015 2016 2017

Copii înscriși in creșe 0,5% 0,5% 0,6% 0,6%

Copii înscriși in grădinițe 15,0% 14,7% 14,5% 14,6%

Elevi înscriși in învățământul preuniversitar 70,0% 70,1% 70,2% 69,8%

Sursă: INS [SCL103I]

Tabelul 145: Ponderea populației rezidente pe categorii de vârste și mediu de rezidență

Categorii de vârstă Medii de rezidenta

2014 2015 2016 2017

0-2 ani Urban 53,2% 54,1% 54,8% 55,1%

Rural 46,8% 45,9% 45,2% 44,9%

3-4 ani Urban 52,0% 52,3% 52,4% 53,2%

Rural 48,0% 47,7% 47,6% 46,8%

5-9 ani Urban 49,9% 50,6% 51,0% 51,2%

Rural 50,1% 49,4% 49,0% 48,8%

10-14 ani Urban 45,5% 46,1% 46,8% 47,6%

Rural 54,5% 53,9% 53,2% 52,4%

15-19 ani Urban 46,8% 46,1% 45,5% 45,0%

Rural 53,2% 53,9% 54,5% 55,0%

Sursă: INS [POP105A]

4.5.3.2 Percepția față de balanța dintre viața privată și viața profesională

Tabelul 146: Numărul mediu de ore lucrate, la nivel național și european – Eurofound’s European Quality of Life Survey (2015)

RO EU28

Număr de ore lucrate: F M F M

…în total 46 49 36 43

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 278

…de partener 44 43 42 42

Sursa: EUROFOUND (Eurofound’s European Quality of Life Survey)

Tabelul 147: Frecvența activităților în gospodărie, pe sexe, la nivel național și european – Eurofound’s European Quality of Life Survey (2015)

RO EU28

F M F M

Frecvența gătitului și a muncii în gospodărie Câteva zile pe săptămână 90% 57% 91% 56%

Îngrijirea copiilor în comparație cu partenerul

Mai puțin decât partenerul 11% 61% 5% 60%

Mai mult decât partenerul 61% 12% 70% 9%

La fel 28% 26% 25% 31%

Ore petrecute cu îngrijirea copiilor Medie 32 19 39 21

Frecvența îngrijirii copiilor Câteva zile pe săptămână 88% 70.3% 90,5% 78,1%

Frecvența îngrijirii nepoților Câteva zile pe săptămână 43% 23,1% 23,1% 19,1%


Tabelul 148: Tipul principal de îngrijire de care a beneficiat cel mai mic copil (2015) RO EU28

Un alt tip de îngrijire a copilului 9% 7%

Creșă/grădiniță 11% 29%

Bunicul(a) (Bunicii) copilului 56% 36%

Alți membri ai gospodăriei sau rude 23% 22%

Asistent maternal 2% 5%


Tabelul 149: Sunteți satisfăcuți de echilibrul între muncă și viața personala? - Flash Eurobarometer 470: Work-life balance (2018)

RO UE28 M F M F

Foarte satisfăcut 14% 15% 30% 28%

Satisfăcut/ă 50% 52% 50% 50%

Nu foarte satisfăcut/ă 26% 29% 50% 50%

Deloc satisfăcut/ă 9% 4% 6% 5%

Total

Satisfăcut/ă 64% 67% 80% 78%

Nesatisfăcut/ă 35% 33% 20% 21% Sursa: EUROBAROMETRU

Tabelul 150: Tipul de responsabilități - Flash Eurobarometer 470: Work-life balance (2018)

Sursa: EUROBAROMETRU

Fără responsabilități

Copil/copii mai mici de 3 ani

Copil/copii între 3 și

6 ani

Copil/copii între 7 și

14 ani

Persoane în vârstă

Membru al familiei cu dizabilități

Altul

RO M 49% 35% 49% 52% 53% 49% 67%

F 51% 65% 51% 48% 47% 51% 33%

UE28 M 50% 43% 46% 44% 43% 44% 41%

F 50% 57% 54% 56% 57% 56% 59%

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 279

Tabelul 151: În compania/organizația în care lucrați există aranjamente flexibile? - Flash Eurobarometer 470: Work-life balance (2018)

RO EU28

M F M F

Da (s-a folosit sau se folosește de acest tip de aranjamente) 30% 31% 43% 49%

Da, dar nu s-a folosit de astfel de aranjamente 28% 33% 27% 23%

Nu 39% 35% 27% 26%

NS/NR 3% 1% 3% 2%

Total „Da” 58% 64% 70% 72%


Tabelul 152: Ati fost sau va gândiți să vă luați concediu maternal/paternal? - Flash Eurobarometer 470: Work-life balance (2018)

RO EU28

M F M F

Da, am fost în concediu maternal/paternal 3% 40% 9% 35%

Da, mă gândesc să iau concediu maternal/paternal 16% 15% 17% 14%

Nu, nu mă gândesc să-mi iau concediu maternal/paternal 51% 19% 34% 18%

Nu, nu știam ca am dreptul la concediu maternal/paternal 13% 11% 9% 5%

Nu am copii (nu plănuiesc să am) 13% 12% 11% 9%

NS/NR 4% 3% 5% 7%

Total „Da” 19% 55% 26% 48%

Total „Nu” 64% 30% 58% 36%


Tabelul 153: Care sunt principalele motive pentru care nu luați concediu maternal/paternal? - Flash Eurobarometer 470: Work-life balance (2018)

M F

Nu îmi permit din punct de vedere financiar să-mi iau concediu maternal/paternal 9% 25%

Partenerul/a nu lucrează 16% 3%

Partenera/ul va lua întreaga perioadă de concediu maternal/paternal 41% 10%

O altă persoană are grijă de copil 7% 29%

Copilul este la creșă/grădiniță 3% 15%

Altul 29% 22%

NS/NR 13% 8%


http://www.poca.ro/

www.poca.ro 280

4.6. PARTICIPAREA LA DECIZIE


ale situației femeilor și bărbaților în domeniul participării la decizie

Participarea la decizie reprezintă unul dintre cele mai complexe domenii analizate și, totodată, unul

dintre domeniile în care România înregistrează scoruri foarte scăzute în ceea ce priveşte egalitatea

de șanse între femei și bărbați (vezi EIGE 2017). Principalul motiv îl reprezintă ratele scăzute de

participare politică, în special în ceea ce priveşte reprezentarea politică de gen. Am analizat

indicatorul reprezentare politică de gen în funcţie de nivelul de reprezentare, local, regional și

național, în conformitate cu abordările Inter-Parliamentary Union (IPU) și UN Women273 sau

EIGE.

În 2019, proporția femeilor primar la nivel național era de 4,5%, considerabil mai scăzută față de

media europeană de 15,4% (figura 45). O mai bună exprimare a acestei disparități de gen o avem

dacă ne uităm la cifre și nu la procente, astfel din totalul de 3,186 primari la nivel național în 2019,

3,050 erau bărbați și 136 femei. În ceea ce privește proporția femeilor membre în consiliile locale,

aceasta înregistra valori superioare, fiind în 2019 de 12,4%, însă departe de media europeană de

32,6% (figura 46). O evoluție pozitivă regăsim în ceea ce privește proporția femeilor președinte

de Consiliul Județean, unde în 2014 nicio o femeie nu ocupa această poziție, iar începând cu 2016,

4,8% (respectiv 2 femei) din totalul Consiliilor Județene erau ocupate de către femei. Și în acest

caz, distanța față de media europeană (21,5%) este considerabilă. Proporția femeilor membre în

273 Abordarea comparativă globală a reprezentării politice de gen: https://www.unwomen.org/en/what-we-

do/leadership-and-political-participation/facts-and-figures

http://www.poca.ro/

https://www.unwomen.org/en/what-we-do/leadership-and-political-participation/facts-and-figures

https://www.unwomen.org/en/what-we-do/leadership-and-political-participation/facts-and-figures

www.poca.ro 281

Consiliul Județean a înregistrat tot o tendință pozitivă, crescând în perioada 2014-2019 cu

aproximativ 2 puncte procentuale, de la 15,1% la 17,5% (figura 48). Conform datelor analizate

(tabel 154) cea mai ridicată prezență a femeilor în Consiliile Județene o regăsim în regiunea

București-Ilfov (21%) și cea mai scăzută în regiunea Centru (13,5%).

Reprezentarea politică la nivel național rămâne scăzută în comparație cu media europeană, însă

putem vorbi în acest caz de o evoluție ascendentă semnificativă de la 11,9% femei în Parlamentul

național în 2014 la aproape 20% în 2019 (figura 49). Numărul femeilor alese în Camera Deputaților

este superior celui din Senat, 21,9% respectiv 14%. Procentul ministrelor din guvernele României

în perioada 2014-2019 a înregistrat o evoluție oscilantă (și, notabil, în 2018 s-a situat peste media

europeană), însă valorile sale sunt superioare celor care măsoară reprezentarea la nivel național.

Acest tip de abordare a fost introdus datorită faptului că politicienele sunt mai degrabă numite la

conducerea ministerelor cu atribuții eronat274 considerate soft (educaţie, asistenţă socială, sănătate,

cultură etc) și mai puţin în conducerea celor care vizau ordinea și apărarea, economia etc.

O situație mai echilibrată regăsim în administrația publică centrală și locală, unde în România

proporția femeilor este superioară mediei europene (49,6% RO, respectiv 41,7% UE-28, în 2018).

Proporția femeilor în ceea ce priveşte pozițiile de conducere variază în funcţie de tipul

activității/domeniului aferent unui minister275. Însă, așa cum arată datele din tabelul 160, România

are un echilibru de gen mult mai bun în ceea ce priveşte ministerele cu funcții economice (60,1%

RO, respectiv 42,1% UE-28, în 2018) și cele cu funcții socio-culturale (58,8% RO, respectiv

50,9% UE-28, în 2018).

Chiar dacă a înregistrat o tendință descendentă în ultimii cinci ani, proporția femeilor membre

(judecătoare) în Curtea Supremă de Justiție este net superioară celei europene, situându-se la

nivelul de 77,7% în 2019 față de 41,9% media europeană (figura 54).

În ceea ce priveşte alte aspecte ale domeniului participare la decizie, disparitățile de gen prezintă

o imagine mai nuanțată, cu unele tendinţe pozitive în perioada analizată. Numărul femeilor în

rândul administratorilor ne-executivi ai marilor companii cotate la bursă a înregistrat o tendință

ascendentă în perioada 2014-2019, proporția acestora în 2019 fiind de 14,4%, procent care

274 Un raport recent a stabilit că sporirea numărului de femei în politică și implicit în cadrul guvernelor duce la o

îmbunătăţire a indicatorilor care măsoară sănătatea și speranța de viaţă a populaţiei - World Economic Forum,

https://www.weforum.org/agenda/2019/01/the-more-women-in-government-the-healthier-a-population/ 275 Clasificarea BEIS împarte ministerele unui guvern în 4 categorii diferite: (1) Ministere ce asigură funcții de bază

ale unui guvern (Ministerul de Interne, Ministerul Justiției, Ministerul Apărării etc.); (2) Ministere ce asigură funcții

economice (Ministerul Economiei, Ministerul Finanțelor, Ministerul Fondurilor Europene etc.); (3) Ministere ce

acoperă domeniul Infrastructurii (Ministerul Transporturilor, Ministerul Mediului, Ministerul Energiei etc.); (4)

Ministere ce asigură funcții socio-culturale (Ministerul Culturii și Identității Naționale, Ministerul Educației Naționale,

Ministerul Sănătății etc.). Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați:

https://eige.europa.eu/sites/default/files/wmid_mapping_natadmin_1.pdf

http://www.poca.ro/

https://www.weforum.org/agenda/2019/01/the-more-women-in-government-the-healthier-a-population/


www.poca.ro 282

reprezintă însă mai puţin de jumătate din media europeană. Această tendință ascendentă o regăsim

și în cazul femeilor în rândul directorilor executivi (CEO) ai marilor companii cotate la bursă, însă

procentele rămân foarte scăzute, doar 6,9% dintre directorilor executivi erau în 2019 femei (figura

56).

Proporția femeilor membre în cea mai înaltă structură decizională din organizații ale angajaţilor și

angajatorilor (figura 57 și figura 58) a crescut în perioada analizată, mai puternic în cazul

structurilor angajatorilor. Din nou, procentele sunt minore și ne situează mult sub media

europeană.

4.6.2 Strategii, exemple de bune practici și măsuri prioritare din domeniul

participării la decizie din perspectiva egalității de gen

Descrierea modului în care aspectele evidențiate sunt tratate în strategiile românești

și/sau la nivelul UE.

În ceea ce privește participarea la decizii, Angajamentul strategic 2016-2019 propune:

1. continuarea eforturilor de a îmbunătăți echilibrul de gen în pozițiile de conducere în sectorul

economic, în special în rândul directorilor neexecutivi ai societăților cotate la bursă (cel

puțin 40 % din sexul subreprezentat);

2. îmbunătățirea echilibrului de gen în rândul directorilor executivi din marile societăți cotate

la bursă și în pepinierele de talente;

3. îmbunătățirea colectării datelor și a echilibrului de gen în pozițiile decizionale din

organisme de cercetare;

4. îmbunătățirea echilibrului de gen în procesul decizional politic și în viața publică, inclusiv

în domeniul sportului.

Aceste obiective au un grad variat de relevanță pentru România, niciunul nu acoperă problema

reprezentării de gen în politică, la nivel național și regional.

În contextul obiectivului care vizează egalitatea de gen inclus în inițiativa Aria Europeană de

Cercetare (obiectivul 2.4), datele analizate indică faptul că proporția femeilor membre în

structurile decizionale ale organizațiilor pentru finanțarea cercetării este superioară celei europene

(tabel 165), însă nicio femeie nu face parte din cele mai înalte structuri decizionale ale Academiei

Române276. Aici subliniem că Angajamentul strategic identifică ca măsură prioritară promovarea

schimbărilor instituționale la nivelul organizațiilor de cercetare pentru a elimina obstacolele

276 Vezi și analiza realizată în cadrul capitolului 3 – secțiunea Egalitatea de șanse și de tratament între femei și

bărbați în domeniul educației.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 283

existente în calea egalității de șanse între femei și bărbați, precum și implicarea în toate aceste

organizații pentru a pune în aplicare planuri privind egalitatea de șanse între femei și bărbați.

Măsuri prioritare de abordare a disparităților de gen în ceea ce priveşte domeniul

participarea la decizie

1. În ciuda creșterii numărului de femei reprezentante în Parlament, reprezentarea femeilor în

instituțiile decizionale locale este în continuare redusă. În 2016, a fost inițiată o Propunere

legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a

Camerei Deputaților, precum şi pentru organizarea şi funcționarea Autorității Electorale

Permanente. Proiectul de lege a propus modificarea art. 52 din această lege cu includerea expresă

a măsurii implementării unei cote de gen minime de 30% atât pentru femei, cât și pentru bărbați,

care să constituie o condiție pentru validarea listelor de candidați în cadrul alegerilor

parlamentare277. Considerăm necesară continuarea demersurilor pentru implementarea acestei

propuneri precum și respectarea recomandărilor Comitetului CEDAW în privința participării

echitabile la decizii.

2. În vederea identificării cauzelor decalajelor de gen semnalate pe parcursul analizei domeniului

participarea la decizie, considerăm necesară realizarea unor cercetări care să includă colectarea

de date privind a. Participarea femeilor în proiecte de cercetare și inovare (indiferent de

sursa finanțării); b. Echilibrul de gen în mediul privat – participarea la nivelurile

intermediare și de management a femeilor.

Exemple de bune practici în statele membre UE care vizează creşterea nivelului

egalității de gen în domeniul participării la decizie.

Având în vedere subreprezentarea frapantă a femeilor în Consiliul universității Siauliai din

Lituania278, au fost elaborate Tactica și strategia electorală a Consiliului pentru a încuraja o

reprezentare echilibrată între genuri a Consiliului, cuprinzând mai multe activități pentru a

împuternici candidatele să participe la alegerile pentru Consiliul universității, cum ar fi:

comunicarea cu cel mai înalt personal de conducere din universitate prin întâlniri formale;

consultarea avocatului universității despre posibilele modalități de reprezentare a femeilor la

alegerile Consiliului; participarea la pregătirea regulamentelor electorale; căutare de candidați de

la femeile reprezentanților SU în conformitate cu criterii precum loialitatea față de universitate și

angajamentul de a implementa egalitatea de gen la universitate.

277 Analiza detaliată se regăsește în cadrul capitolului 3. 278 Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-

mainstreaming/good-practices/lithuania/council-election-strategy-siuliai-university-council-election

http://www.poca.ro/

https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/lithuania/council-election-strategy-siuliai-university-council-election


www.poca.ro 284

De asemenea, procedurile electorale actuale din cadrul Universității Ghent din Belgia279 solicită

reprezentarea echilibrată între sexe a 40/60% a membrilor săi, fiind necesar ca facultățile să aibă

cel puțin un bărbat și o femeie candidată la alegeri.

Partidul Laburist din Malta280 a optat pentru a adopta o abordare pentru promovarea egalității de

gen la nivelul partidului, bazată pe patru direcții, care vizează cote, structuri de partid, dezvoltarea

capacității și creșterea conștientizării. Modificările au ținut de faptul că a introdus o cotă voluntară

de 20% pentru femei pe listele electorale și o cotă de 1/3 în cadrul executivului său național, a

organizat un program de instruire la Bruxelles, a elaborat comunicate de presă și articole și a

organizat vizite și seminarii.

Pe de altă parte, în 2007, Spania281 a adoptat o lege care obligă partidele politice să includă cel

puțin 40% dintre femei pe toate listele pentru fiecare alegeri. Două caracteristici sunt esențiale

pentru eficacitatea acesteia: în primul rând, măsura include sancțiuni eficiente - listele neconforme

sunt respinse. În al doilea rând, este structurat pentru a împiedica situația în care femeilor să le fie

alocate în mod sistematic locuri neeligibile în partea de jos a listei, deoarece cota de 40% se aplică

nu numai listei în ansamblu, ci și fiecărui grup de cinci candidați.

Mai mult, în Croația282 partidele politice au fost obligate legal încă din 2008 să includă cel puțin

40% din fiecare sex în listele lor electorale - însă această cotă este larg ignorată, însă campania

Stup srama, condusă de organizația feministă CESI, numește și rușinează acele partide politice

care persistă în ignorarea acestei legislații privind egalitatea, prin instituirea „stâlpilor rușinii” pe

străzi în timpul fiecărei campanii electorale, gestionând, de asemenea, un site web care publică

cele mai grave exemple de discursuri sexiste sau discriminatorii din partea politicienilor și a altor

persoane publice și, în fiecare lună, oferă publicului șansa de a vota pentru cei mai scandaloși

dintre ei.

În Germania283 au fost luate măsuri pentru favorizarea participării femeilor în politică, printre

care acordarea Premiul Helene Weber, în valoare de 10.000 €, pentru 15 politiciene la fiecare rundă

(până în prezent, 45 de laureate au fost premiate și formează o rețea națională de politiciene la

nivel local); realizarea unei scheme de mentorat de nouă luni pentru femeile care doresc să intre


mainstreaming/good-practices/belgium/new-election-procedure-board-ghent-university 280 Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-

mainstreaming/good-practices/malta/party-strategy-increase-womens-political-representation 281 Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-

mainstreaming/good-practices/spain/electoral-quotas-work 282 Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-

mainstreaming/good-practices/croatia/political-parties-pillory 283 Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-

mainstreaming/good-practices/germany/women-power-politics-helene-weber-kolleg

http://www.poca.ro/

https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/belgium/new-election-procedure-board-ghent-university


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/malta/party-strategy-increase-womens-political-representation


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/spain/electoral-quotas-work


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/croatia/political-parties-pillory


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/germany/women-power-politics-helene-weber-kolleg


www.poca.ro 285

32.1% 32.6%

12.4% 12.4%

2017 2019

UE28 România

14.8% 14.9% 15.4%

4.3% 4.5% 4.5%

2015 2017 2019

UE28 România

13.8%

19.6% 21.1% 21.5% 22.2% 21.5%

0.0% 0.0%4.8% 4.8% 4.8% 4.8%

2014 2015 2016 2017 2018 2019

UE28 România

în politica locală (până în prezent, acesta a susținut 107 femei, care au beneficiat de activități,

inclusiv shadowing, seminarii privind prezentarea profesională, motivația, feedback-ul, rețelele și

politica) și activități locale planificate și executate realizate de câștigătoare, pentru promovarea

participării femeilor în politică.

4.6.3 Date statistice în domeniul participării la decizie

4.6.3.1 Participarea la decizie în politică

Participarea la nivel local

Figura 45: Proporția femeilor primar, la nivel național și media UE 28 (2015-2019)

Sursa: EIGE [pdt_wmid_locpol]

Figura 46: Proporția femeilor membre în consiliile locale, la nivel național și media UE 28 (2017-2019)

Sursa: EIGE [pdt_wmid_locpol]

Participarea la nivel județean

Figura 47: Proporția femeilor președinte de Consiliul Județean/ structură decizională regională, la nivel național și media UE 28 (2014-2019)

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 286

31.9% 32.6% 32.8% 33.3% 33.3% 33.4%

15.1% 15.3% 16.3% 16.9% 17.5% 17.5%

2014 2015 2016 2017 2018 2019

UE28 RO

Sursa: EIGE [pdt_wmid_regall]

Figura 48: Proporția femeilor membre în Consiliul Județean/structuri decizionale regionale, la nivel național și media UE 28 (2014-2019)

Sursa: EIGE [pdt_wmid_regall]

Tabelul 154: Proporția femeilor membre în Consiliul Județean, pe regiuni de dezvoltare (2014-2019)

Regiunea de dezvoltare 2014 2015 2016 2017 2018 2019

BUCURESTI-ILFOV 18.2% 20.1% 16.8% 19.5% 21.0% 21.0%

SUD-MUNTENIA 16.5% 16.9% 17.6% 19.9% 20.7% 20.7%

SUD-VEST OLTENIA 18.2% 16.0% 21.3% 18.2% 18.7% 18.7%

NORD-EST 11.9% 12.7% 16.8% 16.3% 17.7% 17.7%

NORD-VEST 15.2% 14.8% 15.5% 16.2% 16.8% 16.8%

VEST 13.9% 14.5% 13.7% 14.6% 15.9% 15.9%

SUD-EST 17.9% 19.0% 14.4% 15.8% 15.6% 15.6%

CENTRU 10.6% 10.8% 14.6% 13.5% 13.5% 13.5%

TOTAL 15.1% 15.3% 16.3% 16.9% 17.5% 17.5%

Sursa: Prelucrarea datelor la nivel de județe furnizate de EIGE [pdt_wmid_region]

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 287

27.2% 28.0% 28.2%29.8% 30.6% 30.9%

11.9% 12.1% 12.0%

19.1% 19.6% 19.6%

2014 2015 2016 2017 2018 2019

UE28 RO

13.7% 13.9% 14.2%

21.3% 21.9% 21.9%

7.6% 7.9% 7.1%

14.0% 14.0% 14.0%

2014 2015 2016 2017 2018 2019

Camera Deputaților Senat

Tabelul 155: Numărul de persoane în structuri decizionale locale și regionale, pe sexe (2019) Masculin Feminin Total

Nivel Local

Primari 3,050 136 3,186

Membri consilii locale 35,231 4,989 40,220

Nivel Regional

Președinți consilii județene 40 2 42

Membri consilii județene 1,193 253 1,446

Sursa: EIGE [pdt_wmid_locpol și pdt_wmid_regall]

Participarea la nivel național Figura 49: Proporția femeilor în Parlament, la nivel național și media UE28 (2014-2019)

Sursa: EIGE [pdt_wmid_natparl]

Figura 50: Proporția femeilor în Parlamentul României, la nivelul Camerei Deputaților și Senat (2014-2019)

Sursa: EIGE [pdt_wmid_natparl]

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 288

Tabelul 156: Proporția femeilor membre în Birouri Parlamentare, la nivel național și media UE28 (2017-2019)

2017 2019

Camera Deputaților/ Camera Inferioară a Parlamentului

UE 28 29.7% 32.5%

România 15.4% 15.4%

Senat/ Camera Superioară a Parlamentului

UE 28 28.6% 31.7%

România 7.7% 30.8%

TOTAL (Ambele camere ale Parlamentului

UE 28 29.4% 32.2%

România 11.5% 23.1%

Sursa: EIGE [pdt_wmid_parlbur]

Tabelul 157: Proporția femeilor membre în Comisii Parlamentare, la nivel național și media UE28 (2017-2019)

2017 2019


UE 28 31.5% 31.7%

România 22.4% 22.9%


UE 28 31.2% 33.0%

România 14.4% 13.6%


UE 28 31.5% 32.1%

România 19.4% 19.5%

Sursa: EIGE [pdt_wmid_parlcom]

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 289

26.9% 27.2%

26.6%

28.0%

29.7%

30.4%

20.2% 20.1%

32.2%

26.2%

32.4%

26.3%

2014 2015 2016 2017 2018 2019

UE28 RO

36.8% 36.9% 37.3% 36.8% 36.4% 36.0%

28.1% 28.1% 28.1% 28.1% 28.1% 28.1%

2014 2015 2016 2017 2018 2019

UE28 RO

Tabelul 158: Proporția femeilor președinte de Comisii Parlamentare, la nivel național și media UE28 (2017-2019)

2017 2019


UE 28 28.0% 31.2%

România 19.0% 14.3%


UE 28 20.2% 22.6%

România 13.6% 9.1%


UE 28 26.2% 29.4%

România 16.3% 11.6%

Sursa: EIGE [pdt_wmid_parlcom]

Figura 51: Proporția femeilor în Guvern, la nivel național și media UE28 (2014-2019)

Sursa: EIGE [pdt_wmid_natgov]

Participarea la nivelul structurilor europene Figura 52: Proporția femeilor în Parlamentul European, la nivel național și media UE28 (2014-2019)

Sursa: EIGE [pdt_wmid_euparl]

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 290

38.1% 39.2%40.4%

41.7% 41.7%

52.4% 51.7%53.4%

51.9%49.6%

2014 2015 2016 2017 2018

UE28 RO

37.0% 38.6% 39.5%42.4% 41.5% 41.9%

84.6% 84.1% 84.1% 84.0%80.5%

77.7%

2014 2015 2016 2017 2018

UE28 RO

Tabelul 159: Proporția femeilor membre în comitete europene, la nivel național și media UE 28 (2019)

2019

Comitetul European al Regiunilor

UE 28 20.8%

România 6.7%

Comitetul Economic și Social European

UE 28 28.2%

România 6.7%

Sursa: EIGE [pdt_wmid_eucom]

4.6.3.2 Participarea la decizie în administrația publică

Figura 53: Proporția femeilor în administrația publică centrală, la nivel național și media UE-28 (2014-2018)

Sursa: EIGE [pdt_wmid_natadmin]

Tabelul 160: Proporția femeilor în administrația publică centrală din România, după funcțiile guvernamentale ale ministerelor (clasficarea BEIS) (2014-2018)

2014 2015 2016 2017 2018

Funcții de bază 47.2% 48.0% 51.3% 43.2% 36.8%

Funcții economice 54.6% 56.5% 59.3% 61.9% 60.1%

Funcții infrastructură 50.7% 46.3% 44.3% 47.1% 47.8%

Funcții socio-culturale 62.7% 56.3% 56.0% 52.3% 58.8%

TOTAL 52.4% 51.7% 53.4% 51.9% 49.6%

Sursa: EIGE [pdt_wmid_natadmin]

4.6.3.3 Participarea la decizie în sistemul de justiție

Figura 54: Proporția femeilor membre (judecătoare) în Curtea Supremă de Justiție, la nivel național și media UE28 (2014-2019)

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 291

21.2%23.9%

25.8%27.4%

29.1% 30.4%

10.6% 10.9% 9.4% 10.5% 10.6%

14.4%

2014 2015 2016 2017 2018 2019

UE28 RO

Sursa: EIGE [pdt_wmid_natcrt_supcrt]

Tabelul 161: Distribuția de gen a personelor cu funcții de conducere pentru cele mai importante instituții din sistemul de justiție (2014-2019)

2014 2015 2016 2017 2018 2019

Președinte Curtea Supremă de Justiție

Masculin

Feminin

Procuror General al României

Masculin

Feminin

Predinte Curtea Constituțională

Masculin

Feminin

Sursa: EIGE [pdt_wmid_natcrt_supcrt, pdt_wmid_natcrt_concrt, pdt_wmid_natcrt_pubpros]

4.6.3.4 Participarea la decizie în domeniul afacerilor și finanțelor

Figura 55: Proporția femeilor în rândul administratorilor ne-executivi ai marilor companii cotate la bursă, la nivel național și meida UE28 (2014-2019)

Sursa: EIGE [pdt_wmid_comp]

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 292

3.3% 4.0% 5.5% 5.5%6.4% 6.9%

22.2% 22.2%

33.3%

18.2%

13.3%15.4%

2014 2015 2016 2017 2018 2019

UE28 RO

27.8% 28.2% 28.4%

12.9% 13.8% 14.7%

2014 2016 2018

UE28 RO

Figura 56: Proporția femeilor în rândul directeorilor executivi (CEO) ai marilor companii cotate la bursă, la nivel național și meida UE28 (2014-2019)

Sursa: EIGE [pdt_wmid_comp]

Tabelul 162: Proporția femeilor în structurile decizionale ale Băncii Centrale, la nivel național și media UE28 (2014-2019)

2014 2015 2016 2017 2018 2019

Membrii în structurii decizionale

UE 28 17.4% 20.3% 20.0% 20.1% 20.9% 25.2%

România 11.1% 11.1% 11.1% 11.1% 11.1% 11.1%

Vice-Guvernatori ai Băncii Centrale

UE 28 19.6% 19.6% 23.1% 18.4% 19.6% 25.5%

România 0% 0% 0% 0% 0% 0%

Guvernatori ai Băncii Centrale

UE 28 3.6% 3.6% 3.6% 3.6% 3.6% 3.6%

România 0% 0% 0% 0% 0% 0%

Sursa: EIGE [pdt_wmid_centbnk]

4.6.3.5 Participarea la decizie în domeniul dialogului social

Figura 57: Proporția femeilor membre în cea mai înaltă structură decizională din organizații ale angajaților, la nivel național și meida UE28 (2014-2019)

Sursa: EIGE [pdt_wmid_socp_nat]

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 293

14.1%15.6% 16.4%

8.3%10.8%

13.8%

2014 2016 2018UE28 RO

Figura 58: Proporția femeilor membre în cea mai înaltă structură decizională din organizații ale angajatorilor, la nivel național și meida UE28 (2014-2019)


Tabelul 163: Proporția femeilor în cea mai înaltă poziție de conducere (șef executiv) a organizațiilor pentru dialog social284, la nivel național și media UE 28 (2014-2018)

2014 2016 2018

Organizații ale angajaților

UE 28 19.4% 22.7% 23.7%

România 0.0% 0.0% 0.0%

Organizații ale angajatorilor

UE 28 20.5% 18.9% 17.3%

România 11.1% 0.0% 12.5%


5.6.3.6. Participare la decizie în domeniul științei și cercetării

Tabelul 164: Proporția femeilor în structurile decizionale ale academiilor de știință, la nivel național285 și media UE 28 (2017-2019)

2017 2019

Membre în cea mai înaltă structură decizională

UE 28 21.6% 25.9%

România 0.0% 0.0%

Președinte al academiei

UE 28 15.5% 15.3%

România 0.0% 0.0%

Sursa: EIGE [pdt_wmid_acadsci]

284 Listele organizațiilor incluse în analiză de EIGE pot fi consultate aici:

https://eige.europa.eu/sites/default/files/wmid_mapping_socp_nat_1.pdf,

https://eige.europa.eu/sites/default/files/wmid_mapping_socp_nat_2.pdf 285 În contextul național, datele se referă la structurile decizionale din cadrul Academiei Române.

http://www.poca.ro/

https://eige.europa.eu/sites/default/files/wmid_mapping_socp_nat_1.pdf


www.poca.ro 294

Tabelul 165: Proporția femeilor membre în structurile decizionale ale organizațiilor pentru finanțarea cercetării, la nivel național286 și media UE 28 (2018-2019)

2018 2019

UE 28 38.8% 39.3%

România 44.9% 44.9%

Sursa: EIGE [pdt_wmid_acadsci]

4.6.3.7 Participarea la decizie în domeniul sportului

Tabelul 166: Proporția femeilor membre în structurile decizionale ale Comitetelor Olimpice Naționale, la nivelul României și media UE 28 (2019)

2019

UE 28 20.7%

România 36.8%

Sursa: EIGE [pdt_wmid_sp_nat_noc]

Tabelul 167: Proporția femeilor în structuri decizionale ale federațiilor naționale, pentru sporturile olimpice cu cea mai mare finanțare287, la nivel național și media UE 28 (2018)

2018


UE 28 17.8%

România 20.9%

Șef executiv

UE 28 23.6%

România 40.0%

Sursa: EIGE [pdt_wmid_sp_nat_fed_fnd]

Tabelul 168: Proporția femeilor în structuri decizionale ale federațiilor naționale, pentru sporturile olimpice cu cea mai mare popularitate288, la nivel național și media UE 28 (2018)

2015 2018


UE 28 13.6% 16.1%

România 10.6% 12.2%

Șef executiv

UE 28 16.5% 19.7%

România 0.0% 20.0%

Sursa: EIGE [pdt_wmid_sp_nat_fed_pop]

286 În contextul național, datele se referă la structurile decizionale din cadrul Ministerului Cercetării și Inovării. 287 Lista federațiilor pentru sporturile olimpice cu cea mai mare finanțare, incluse în analiză de EIGE la nivelul

României poate fi consultată aici: https://eige.europa.eu/sites/default/files/wmid_mapping_nat_fed_fnd.pdf 288 Lista federațiilor pentru sporturile olimpice cu cea mai mare popularitate, incluse în analiză de EIGE la nivelul

României poate fi consultată aici: https://eige.europa.eu/sites/default/files/wmid_mapping_nat_fed_pop.pdf

http://www.poca.ro/

https://eige.europa.eu/sites/default/files/wmid_mapping_nat_fed_fnd.pdf

https://eige.europa.eu/sites/default/files/wmid_mapping_nat_fed_pop.pdf

www.poca.ro 295

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 296

4.7. VIOLENȚA DOMESTICĂ ȘI VIOLENȚA DE GEN


ale situației femeilor și bărbaților în domeniul violenței domestice și

violenței de gen

Fenomenul violenței pe criteriul de gen împotriva femeilor este prezent la toate nivelurile vieții

sociale, atât în spațiul public, cât și în sfera privată, cu consecințe grave asupra victimelor, pe

termen scurt și pe termen lung și, uneori, pe parcursul mai multor generații289. Violența împotriva

femeilor, sub toate formele ei, încalcă sau restrânge exercițiul deplin al celorlalte drepturi. În

România înțelegerea pe deplin la nivel guvernamental a necesității implementării prevederilor

Convenției de la Istanbul cuplate cu activitățile organizațiilor non-guvernamentale290 care au

condus la conștientizarea publică a gravității fenomenului violenței domestice și de gen au generat

în perioada analizată la o serie de evoluții pozitive în România. Alături de aspectele redate în cadrul

capitolului 3 care vizează evoluția cadrului legislativ național privind prevenirea și combaterea

violenței pe criterii de gen, menționăm în cele ce urmează unele tendințe care rezultă din analiza

datelor statistie. Precizăm că, datorită complexității fenomenului violenței de gen și violenței

domestice, descrierea narativ-sintetică de mai jos este completată mai mult decât în cazul

altor domenii prin analiza realizată în cadrul capitolului 3.

289 Strategia Consiliului Europei privind Egalitatea de Gen 2018-2023, Obiectivul strategic nr. 2 - Prevenirea și

combaterea violenței împotriva femeilor și violenței domestice. 290 Menționăm aici activitatea desfășurată de organizațiile din cadrul Rețelei pentru prevenirea și combaterea violenței

împotriva femeilor.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 297

Numărul de inculpați trimiși în judecată pentru fapte privind violența domestică și violența de gen,

la nivel național, în perioada 2014-2018, a cunoscut o fluctuație semnificativă, de la maximul de

2.455 de persoane trimise în judecată în 2015 la minimul atins în 2018 de 1.843 persoane (datele

cumulează faptele de violență domestică și viol – tabel 170). Datele statistice furnizate de ANES

indică faptul că numărul de victime ale violenței domestice care au beneficiat de servicii sociale

la nivel național a crescut în perioada 2014-2018; în 2018 – 10.861 copii, 2.149 femei și 172 bărbați

au apelat la astfel de servicii (tabel 169). Acestora le-au fost oferite 43.197 servicii sociale,

respectiv consiliere primară (10.495), consiliere socială (8.216), consiliere psihologică (6.763),

consiliere juridică (3.989), mediere (1.129), reprezentare în instanță (1.067), asistență socială

(3.990), asistență medicală și îngrijire (1.971), decontare certificat medico-legal (125), găzduire

(2.600) și măsuri de protecție socială (2.852)291.

Serviciile de sprijin pentru victimele violenței domestice și violenței de gen, la nivel național

(2014-2016) au înregistrat o evoluție pozitivă, conform EIGE, România îndeplinește la nivel

formal angajamentele asumate în urma ratificării Convenției de la Istanbul, respectiv există linii

naționale de asistență telefonică dedicate victimelor violenței domestice și de gen, gratuită și care

funcționează cu program 24 de ore din 7 zile; au fost înființate centre de găzduire și asistență pentru

femei (însă numărul acestora nu acoperă în continuare necesarul estimat).

4.7.2 Strategii, exemple de bune practici și măsuri prioritare din domeniul

violenței domestice și de gen de din perspectiva egalității de gen

Descrierea modului în care aspectele evidențiate sunt tratate în strategiile românești

și/sau la nivelul UE.

Armonizarea legislației naționale cu prevederile Convenției de la Istanbul a constituit o prioritate

în plan legislativ, contribuind substanțial la consolidarea legislației naționale în domeniul egalității

de șanse și de tratament între femei și bărbați și al prevenirii și combaterii violenței domestice. Ca

urmare directă a ratificării Convenției de la Istanbul, în perioada 2014-2019 au fost dezvoltate

strategii specifice pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței

domestice – cea mai recentă și actualmente în vigoare fiind Strategia nationala privind promovarea

egalitații de șanse și de tratament între femei și barbați și prevenirea și combaterea violenței

domestice pentru perioada 2018-2021 ( HG nr. 356/2019).

Angajamentul strategic pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați 2016-2019 (Comisia

Europeană) menționează ca obiective prioritare în ceea ce privește violența de gen și violența

domestică:

291 Date furnizate de către ANES în vederea completării analizei diagnostic.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 298

1. Continuarea punerii în aplicare a Directivei privind drepturile victimelor și a legilor privind

ordinele europene de protecție, în special pentru a garanta accesul la protecție și sprijin

pentru cei expuși violenței bazate pe gen.

2. Îmbunătățirea în continuare a disponibilității, a calității și a fiabilității datelor privind

violența prin intermediul colaborării cu Eurostat, Institutul European pentru Egalitatea de

Șanse între Femei și Bărbați și Agenția pentru Drepturi Fundamentale; de asemenea,

continuarea colectării de date comparabile cu privire la violența bazată pe gen în sport, prin

intermediul unui studiu specific.

3. Continuarea acțiunilor specifice pentru a stopa toate formele de violență bazată pe gen și

sensibilizarea opiniei publice. Această dimensiune a fost vizată și prin Inițiativa Spotlight,

proiect comun UE și ONU în cadrul ODD (vezi descrierea sa în cadrul secțiunii 2.2).

4. Continuarea promovării schimbării de atitudine și de comportament prin intermediul unor

activități de sensibilizare, inclusiv activități adecvate pentru a marca Ziua internațională de

toleranță zero față de mutilarea genitală a femeilor (6 februarie) și Ziua internațională

pentru eliminarea violenței împotriva femeilor (25 noiembrie).

Măsuri prioritare de abordare a disparităților de gen în ceea ce priveşte domeniul

violenței de gen și violenței domestice

Măsurile pe care le prezentăm reies din analiza coroborată datelor statistice prezentate și

elementele prezentate în cadrul capitolului 3 și au rolul de a completa măsurile prevăzute deja în

Strategia nationala privind promovarea egalitații de șanse și de tratament între femei și barbați și

prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021.

1. Nevoia de a îmbunătăți sistemul de colectare a datelor privind violența domestică și violența

de gen. Datele statistice oficiale existente la momentul de față includ doar cazurile în care

victimele contactează autoritățile pentru a reclama faptele petrecute sau pentru a accesa servicii

sociale de protecție. Monitorizarea implementării legislației în domeniu (în special în ceea ce

privește aplicarea ordinului de protecție și ordinul de protecție provizoriu).

2. Lipsa unor date actualizate privind prevalența fenomenului. Ultimul sondaj aplicat unui

eșantion reprezentativ de femei și ce permite comparații cu alte state europene a fost efectuat în

2012 (Fundamental Rights Agency).

3. Formarea/instruirea tuturor categoriilor de profesioniști cu responsabilități în domeniul violenței

domestice și violenței împotriva fetelor și femeilor, care să vizeze, în principal, îmbunătățirea

capacității de intervenție a mecanismelor interinstituționale și dezvoltarea cooperării instituțiilor

responsabile la nivel local.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 299

4. Finanțarea serviciilor sociale pentru victimele violenței domestice și de gen și, în special, a

celor în regim rezidențial.

5. Identificarea obstacolele cu care se confruntă în ceea ce priveşte accesul la servicii sociale

pentru victimele violenței domestic sau de gen sau accesul la justiţie, acestea fiind dificile în

special pentru unele categorii vulnerabile292.

6. Sprijin pentru continuarea implementării prevederilor Convenției de la Istanbul. Analiza

rezervelor formulate prin intermediul Legii nr. 30/2016 și identificarea unor soluții legislative.

7. Susținerea și dezvoltarea serviciilor integrate în funcție de nevoile individuale (sprijin multi-

dimensional, ex: locuință, loc de muncă, educație, consiliere etc) pentru victimele violenței

domestice.

8. Introducerea noțiunilor privind egalitatea de șanse între femei și bărbați și combaterea

stereotipurilor de gen în procesul educațional prin accelerarea reformei manualelor școlare

și a ariei curriculare.

9. Integrarea perspectivei intersecționale în ceea ce privește violența de gen și violența

domestică, dat fiind faptul că o serie de cercetări atrag atenția asupra faptului că violența împotriva

unor femei vulnerabile este în continuare sub-raportată293. Violența împotriva femeilor rome a

constituit o preocupare în special a organizațiilor non-guvernamentale294, care au atras atenția

asupra intersecției acestui fenomen cu alte forme de discriminare ale femeilor rome (lipsa

independenței economice, stereotipurile prevalente, discriminarea semnalată în raport cu

instituțiile statului). Acesta este și cazul altor grupuri vulnerabile, precum comunitatea LGBTQ,

în cazul căreia cele mai expuse sunt persoanele trans, urmate de femei, apoi bărbați, conform

Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene295. Considerăm necesară integrarea

292 Bragă, Andreea; Neaga, Diana-Elena; Nica, Georgiana Anca. 2017. „Toată lumea ştia!”. Violenţa împotriva

femeilor rome şi nerome între „normal” şi normativ. Editura Hecate: București. 293 Aldridge, Jo. 2013. Identifying the Barriers to Women's Agency in Domestic Violence: The Tensions between

Women's Personal Experiences and Systemic Responses. Social Inclusion. Vol. 1, No. 1. Disponibil:

https://www.cogitatiopress.com/socialinclusion/article/view/109Disponibil:

https://www.cogitatiopress.com/socialinclusion/article/view/109; Fundamental Rights Agency, „Adressing forced

marriage in the EU: legal provisions and promising practices” 2014; Fundamental Rights Agency (Violence against

women: an EU-wide survey, 2012) Sărăcia și ocuparea forței de muncă: situația romilor în 11 state membre ale UE,

2016. 294 Bragă, Andreea; Neaga, Diana-Elena; Nica, Georgiana Anca. 2017. „Toată lumea ştia!”. Violenţa împotriva

femeilor rome şi nerome între „normal” şi normativ. Editura Hecate: București. 295 Agenția pentru Drepturi Fundamentale,EU LGBT Survey 2014, https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra-eu-lgbt-

survey-main-results_tk3113640enc_1.pdf, pg. 55-78

http://www.poca.ro/

https://www.cogitatiopress.com/socialinclusion/article/view/109

https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra-eu-lgbt-survey-main-results_tk3113640enc_1.pdf


www.poca.ro 300

unei perspective intersecționale în cadrul măsurilor care vizează combaterea și prevenirea violența

domestică și de gen296.

10. Adoptarea unei Strategii naționale pentru prevenirea şi combaterea violenței sexuale care

să cuprindă măsuri specifice privind prevenirea și protecția victimelor acestui fenomen.

11. Campanii de informare, educare și conștientizare destinate atât victimelor violenței

domestice și de gen, cât și profesioniștilor din domeniu și publicului larg.

12. Întărirea capacității de intervenție a polițiștilor în domeniul violenței domestică și de gen,

în sensul asigurării unor soluții tehnice moderne pentru probarea faptelor de violență domestică și

de gen.

Exemple de bune practici în statele membre UE care vizează creşterea nivelului

egalității de gen în domeniul combaterii și prevenirii violenței domestice și de gen

Compania Netlight din Finlanda297 are o politică de combatere a hărțuirii (ca de exemplu glume

derogatorii care pot fi jignitoare sau dăunătoare, generalizarea enunțurilor și disprețuirea

atitudinilor și a utilizării limbajului, prezența sau difuzarea de imagini sau link-uri cu conținut

pornografic, rasist ori alt conținut discriminatoriu, alte acțiuni care degradează sau ridiculizează

ori sunt percepute ca o insultă a angajatului) și un grup intern care dezvoltă continuu noi inițiative

pentru promovarea egalității.

Asociația ARAMP pentru Prevenirea, Reintegrarea și Îngrijirea Femeilor Prostituate din Spania298

își propune eliberarea femeilor victime ale traficului de persoane pentru exploatare sexuală din

situația lor de violență și sărăcia asociată, pentru a permite integrarea lor deplină în societate și pe

piața muncii (prin identificarea femeilor; sprijinirea lor în spații sigure; furnizarea de sprijin a

acestora înainte de angajare, permițându-le să adopte posibilități de formare și angajare).

Suedia299 reprezintă un exemplu de bună practică în ceea ce privește reducerea fenomenelor de

violență de gen prin Consiliul Național Suedez pentru Prevenirea Criminalității, o agenție din

296 Menționăm că sublinierea dificultăților cu care se confruntă femeile cu altă orientare sexuală nu reprezintă punctul

de vedere ANES. 297 Institutul European pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-

mainstreaming/good-practices/finland/equality-and-diversity-netlights-cornerstone-and-strategic-objective 298 Institutul European pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-

mainstreaming/good-practices/spain/step-step-pathway-rescuing-women-modern-day-slavery 299 Institutul European pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-based-

violence/good-practices/sweden/police-and-justicial-administrative-data

http://www.poca.ro/



https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/spain/step-step-pathway-rescuing-women-modern-day-slavery


https://eige.europa.eu/gender-based-violence/good-practices/sweden/police-and-justicial-administrative-data


www.poca.ro 301

subordinea Ministerului de Justiție care acționează pentru reducerea criminalității și îmbunătățirea

nivelului de siguranță în societate, prin producerea de date privind violul, constrângerea sexuală,

abuzul sexual etc., molestarea sexuală, încălcarea gravă a integrității femeii /încălcarea brută a

integrității - versiunea neutră de gen și persecuția ilegală - hărțuirea și discriminarea, de cunoștințe

cu privire la criminalitatea și activitatea de prevenire a criminalității din 1974.

Unitatea interdepartamentală pentru protecția femeilor împotriva violenței și pentru combaterea

traficului de persoane (MIPROF) a fost creată în Franța300 în ianuarie 2013, este atașată

Ministerului francez responsabil pentru drepturile femeilor și are rolul de a îmbunătăți cunoștințele

globale despre violența asupra femeilor în Franța, de a dezvolta programe de instruire pentru

profesioniștii care se ocupă de femeile victime ale violenței și de a coordona acțiunile împotriva

traficului de persoane la nivel național.

Un alt exemplu asemănător este cel din Danemarca301, unde poliția colectează din 2001 date

complete la nivel național cu privire la toate infracțiunile raportate de poliție, care sunt înregistrate

cu un număr unic de caz care indică biroul de poliție dat, infracțiunea raportată cu referire la codul

penal național, numărul individual de caz, numărul personal individual al presupusului făptuitor,

cât și cel al victimei raportate. Publicul are acces la tabele prin intermediul site-ului web Statistici

Danemarca, care prezintă date privind infracțiunile specifice anuale și trimestriale raportate,

distribuția regională, vârsta și sexul presupusului infractor și al victimei raportate, precum și o

imagine de ansamblu asupra rezultatelor judiciare ale cazurilor raportate (de exemplu procesul,

hotărâri de respingere, sentințe).

Tot în Danemarca302 există un sistem de monitorizare a adăposturilor, Ministerul Afacerilor

Sociale și Internelor fiind responsabil de colectarea datelor privind toate contactele cu adăposturile

(48 la număr, situate în toate regiunile Danemarcei) pentru femeile expuse violenței partenerelor,

în cooperare cu Organizația Națională a Adăposturilor (LOKK).

Baza de date Rape Crisis Network Ireland (RCNI) este o bază de date on-line din Irlanda303, care

permite serviciilor de violență sexuală non-statutare autorizate din Irlanda să înregistreze

informații anonime cu privire la nevoile specifice și utilizarea serviciilor de către utilizatorii

individuali ai serviciilor, datele permițând serviciilor individuale și RCNI să genereze o gamă largă

300 Institutul European pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-based-

violence/good-practices/france/miprof-crime-and-criminal-justice-statistics 301 Institutul European pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-based-

violence/good-practices/denmark/police-report-cases 302 Institutul European pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-based-

violence/good-practices/denmark/nationwide-registration-women-shelters 303 Institutul European pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-based-

violence/good-practices/ireland/rape-crisis-network

http://www.poca.ro/

https://eige.europa.eu/gender-based-violence/good-practices/france/miprof-crime-and-criminal-justice-statistics


https://eige.europa.eu/gender-based-violence/good-practices/denmark/police-report-cases


https://eige.europa.eu/gender-based-violence/good-practices/ireland/rape-crisis-network


www.poca.ro 302

de rapoarte despre utilizarea serviciilor la nivel local și național cât și despre caracteristicile și

situația utilizatorilor serviciilor în legătură cu violența sexuală, astfel că sistemul oferă o sursă de

date unică, deoarece aproape două treimi din aceste date se referă la cazuri de violență sexuală

care nu au fost raportate (în timp ce serviciile se ocupă de cei cu vârsta de 14 ani și mai mult, poate

că violența sexuală a avut loc la orice vârstă).

În Portugalia304 a fost dezvoltat un model integrat de intervenție asupra violenței interpersonale

de-a lungul ciclului de viață, HAGVLC (coordonat de Direcția Generală a Sănătății) care își

propune să prevină violența interpersonală, în special violența în familie, împiedicarea, violența

de întâlnire, violența împotriva persoanelor în vârstă, violența viciară și traficul de persoane.

Începând cu 2002, monitorul de omucideri din Finlanda305 (FHM) a fost întreținut de Institutul de

Criminologie și Politică Juridică (Universitatea din Helsinki), Consiliul Național de Poliție și

Unitatea de Cercetare a Colegiului Poliției, cu scopul de a monitoriza fenomenul omucideri, de a

crea o bază de date pentru cercetări în profunzime și de a servi prevenirea criminalității și

orientarea prevenirii criminalității (incluzând informații despre motive ale crimei, cum ar fi

răzbunarea, încheierea unei relații violente, certurile domestice și infracțiunea legată de onoare).

304 Institutul European pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-based-

violence/good-practices/portugal/health-action-gender-violence-and-life-cycle-hagvlc 305 Institutul European pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-based-

violence/good-practices/finland/finnish-homicide-monitor-fhm

http://www.poca.ro/

https://eige.europa.eu/gender-based-violence/good-practices/portugal/health-action-gender-violence-and-life-cycle-hagvlc


https://eige.europa.eu/gender-based-violence/good-practices/finland/finnish-homicide-monitor-fhm


www.poca.ro 303

4.7.3 Date statistice privind violența domestică și de gen.

4.7.3.1 Statistica oficială privind violența domestică și violența de gen

Tabelul 169: Numărul de victime ale violenței domestice care au beneficiat de servicii sociale, la nivel național (2014-2018)

2014 2015 2016 2017 2018

Copii 9698 10258 10798 11034 10861

Femei 1623 1910 2056 1927 2149

Bărbați 277 105 165 141 172

Total 11598 12273 13019 13102 13182

Sursa: ANES, Raport de Monitorizare 2018

Tabelul 170: Numărul de inculpați trimiși în judecată pentru fapte privind violența domestică și violența de gen, la nivel național (2014-2018)

2014 2015 2016 2017 2018

Inculpați trimiși în judecată pentru fapte

privind violența domestică 1459 1938 1467 1491 1360

Inculpaţi trimişi în judecată pentru viol

469 517 561 421 483

Sursa: Ministerul Public, Raport anual de activitate (2014-2018)

Tabelul 171: Numărul de infracțiuni privind violența de gen soluționate sau declinate parchetului de către Poliția Română (2017-2018)

2017 2018

Viol (art. 218 NCP) 862 887

Proxenetism (art. 213 NCP) 220 203

Sursa: IGPR, Statistica principalelor activități desfășurate de Poliția Română (2017, 2018)

5.7.3.2. Prevalența violenței domestice și a violenței de gen – date statistice

Tabelul 172: Proporția persoanelor care cunosc femei sau bărbați victime ale violenței domestice, la nivel național și media UE28 (2016)

Cunoașteți vreun bărbat sau vreo femeie care a fost victima oricărei forme de violență de gen?

Victime Femei Victime Bărbați

România UE28 România UE28

În cercul de prieteni sau familie 22.3% 22.4% 5.7% 7.0%

În vecinătatea dvs. sau în cartier 27.4% 17.8% 7.9% 5.3%

În locul unde lucrați sau studiați 8.7% 9.7% 3.0% 3.9%

Sursa: EIGE, date prelucrate din sondajul Eurobarometru 85.3

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 304

Tabelul 173: Prevalența violenței domestice și a violenței de gen în rândul femeilor, la nivel național și media UE-28 (2012)

Prevalența pe parcursul vieții

Prevalența în ultimele 12 luni

Prevalența violenței fizice și/ sau sexuale de către un partener intim

România 23.5% 6.1%

UE28 21.6% 4.2%

Prevalența violenței fizice și/ sau sexuale de către alte persoane decât partenerii intimi

România 13.6% 2%

UE28 21.9% 4.7%

Prevalența violului de către un partener intim

România 3.8% 1.4%

UE28 4.8% 0.9%

Prevalența violului de către alte persoane decât partenerii intimi

România 1.6% 0.1%

UE28 4.4% 0.5%

Sursa: EIGE, date prelucrate din FRA (Violence against women: an EU-wide survey, 2012)

5.7.3.3 Violența de gen la locul de muncă

Tabelul 174: Proporția persoanelor expuse la locul de muncă la comportamente din sfera violenței de gen, la nivel național și media UE-28 (2015)

În ultimele 12 luni, ați fost expus/ă la următoarele comportamente în timpul muncii?

Bărbați Femei

Violență fizică

România 1.2% 0.4%

UE28 1.8% 2.1%

Avansuri de natură sexuală nedorite

România 0.6% 1.8%

UE28 0.9% 2.7%

Abuz verbal

România 9.3% 8.8%

UE28 11.3% 11.7%

Comportamente umilitoare

România 5.9% 6.5%

UE28 5.0% 6.2%

Amenințări

România 4.8% 2.5%

UE28 5.1% 3.6%

Bullying

România 3.0% 5.0%

UE28 4.3% 5.3%

Sursa: EIGE, date prelucrate din Eurofund (European Working Conditions Survey, 2015)

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 305

4.7.3.4. Serviciile de sprijin pentru victimele violenței domestice și violenței de gen

Tabelul 175: Serviciile de sprijin pentru victimele violenței domestice și violenței de gen, la nivel național (2014-2016)

2014 2016

Existența serviciilor de sprijin

Existența unei linii naționale de asistență telefonică

Existența unei linii naționale de asistență telefonică, cu program 24 de ore din 7

Existența unei linii naționale de asistență telefonică gratuită

Calitatea serviciilor de sprijin

Linia națională de asistență telefonică îndeplinește standardul Convenției de la Istanbul

Rețeaua națională de centre de găzduire și asistență îndeplinește standardul Convenției de

la Istanbul X X

Sursa: EIGE, date prelucrate din rapoartele WAVE (Women Against Violence Europe)

Tabelul 176: Principalii indicatori privind centrele de găzduire și asistență pentru femei, la nivel național și media UE-28 (2014-2016)

2014 2016

Numărul de centre pentru femei

România 73 61

UE28 55 61

Numărul de paturi din centrele pentru femei

România 828 940

UE28 868 550 Proporția paturilor lipsă din centrele pentru femei (pentru atingerea standardului Convenției de la Istanbul)

România 58% 52% UE28 45% 48%

Sursa: EIGE, date prelucrate din rapoartele WAVE (Women Against Violence Europe)

Tabelul 177: Proporția persoanelor care au auzit de existența a cel puțin unui serviciu de sprijin pentru femei victime ale violenței domestice, la nivel național și media UE28 (2016)

România UE28

Bărbați 19.0% 74.1%

Femei 23.9% 87.7%

Total 21.6% 81.0%

Sursa: EIGE, date prelucrate din sondajul Eurobarometru 85.3

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 306

4.7.3.5. Victime ale traficului de persoane

Figura 59: Distribuția numărului de victime ale traficului de persoane, în funcție de sex și vârstă (2014-2018)

Sursa: ANITP [Analizele privind traficul de persoane 2014, 2015, 2016, 2017, 2018]

Tabelul 178: Distribuția victimelor traficului de persoane, în funcție de sex (2014-2018)

2014 2015 2016 2017 2018

Feminin 74.4% 66.3% 77.5% 76.4% 73.0%

Masculin 25.6% 33.8% 22.5% 23.6% 27.0%

Total 100% 100% 100% 100% 100%

Sursa: ANITP

283

307

274

248

181

280 276

312

258

182184

257

128

74

104

10

40 42

82

30

2014 2015 2016 2017 2018

Adulți (feminin) Minori (feminin) Adullți (masculin) Minori (masculin)

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 307

Tabelul 179: Distribuția victimelor traficului de persoane, în funcție de mediul de rezidență (2014-2018)

Rezidență 2014 2015 2016 2017 2018

Urban 41.1% 46.5% NA 48.7% 46.1%

Rural 58.9% 53.5% NA 51.3% 53.9%

Total 100% 100% 100% 100% 100%

Sursa: ANITP

Tabelul 180: Distribuția victimelor traficului de persoane, în funcție de nivelul de educație (2014-2017)

Nivel de educație 2014 2015 2016 2017

Cel mult școală gimnazială 66.4% 71.9% 72.1% 71.1%

Cel mult liceu sau post-liceal 32.4% 27.0% 26.1% 27.2%

Educație terțiară 1.2% 1.1% 1.9% 1.7%

Total 100.0% 100.0% 100.0% 100.0%

Sursa: ANITP

Tabelul 181: Distribuția victimelor traficului de persoane, în funcție de modul de exploatare (2014-2018)

Mod de exploatare a victimelor

2014 2015 2016 2017 2018

Sexuală 65.9% 56.6% 71.0% 68.6% 68.6%

Muncă 24.8% 20.5% 16.5% 11.9% 20.5%

Cerșetorie 7.0% 7.8% 9.1% 5.3% 5.3%

Obligare la comitere

de furturi 0.4% 1.3% 0.5% 6.5% 0.0%

Tentativă 1.8% 7.5% 2.1% 7.3% 5.5%

Alte situații 0.0% 6.4% 0.8% 0.5% 0.0%

Total 100% 100% 100% 100% 100%

Sursa: ANITP

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 308

4.8. ABORDAREA INTEGRATOARE DE GEN

Evoluția acestui indicator în perioada analizată nu poate fi surprinsă statistic într-o manieră

similară celorlalte domenii analizate anterior, indicatorii de măsurare și/sau rezultat fiind de ordin

calitativ. Abordarea integratoare a perspectivei de gen306 constituie o prioritate la nivel european

o dată cu anii 1990 iar evoluția sa este descrisă în secțiunea 2.2 din analiza diagnostic.

Principalele evoluții din acest domeniu în perioada 2014-2018 vizează:

1. Reglementarea ocupațiilor de expert în egalitate de șanse și tehnician în egalitate de șanse

(analiza comprehensivă se regăsește în capitolul 4 al analizei diagnostic).

Prin Legea nr. 178/2018 a fost reglementată posibilitatea angajatorilor atât din sectorul public, cât

și din cel privat, care au peste 50 de angajați, de a avea în structura de personal un expert în

egalitate de șanse, un tehnician în egalitate de șanse, sau, după caz, de a repartiza în sarcina unui

salariat, prin fișa postului, atribuții specifice în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați,

în scopul de a promova și de asigura, la locul de muncă, respectarea legislației din domeniul

egalității de șanse între femei și bărbați. Potențialul de dezvoltare al acestor ocupații este important,

306 Vezi definiția din anexă.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 309

în special în contextul în care egalitatea de șanse între femei și bărbați este o prioritate politică

actuală la nivel internațional și european, atât în cadrul Obiectivelor de dezvoltare durabilă

cuprinse în Agenda ONU 2030, cât și ca temă transversală cuprinsă în Strategia Europa 2020. O

serie de aspecte pozitive pot fi preconizate ca urmare a reglementării ocupațiilor de expert în

egalitate de șanse și tehnician în egalitate de șanse:

contribuția la o mai bună înțelegere și aplicare a dispozițiilor legale din domeniul egalității

de șanse și de tratament între femei și bărbați atât în instituțiile publice, cât și în cele private,

cu un impact direct pe piața muncii și indirect, într-o sferă largă de domenii.

contribuția indirectă la respectarea a obligațiilor asumate de statul român la nivel

european și internațional, în principal:

eradicarea tuturor formelor de discriminare împotriva tuturor femeilor și fetelor și

eliminarea tuturor formelor de violență împotriva tuturor femeilor și fetelor (conform

obiectivului de dezvoltare durabilă 5 din Agenda ONU 2030);

asigurarea unui cadru eficient de integrare a perspectivei de gen, în conformitate cu

politicile europene în materie și cu Angajamentul Strategic pentru egalitatea de șanse

între femei și bărbați 2016-2019 al Comisiei Europene;

în cadrul campaniei HeForShe, inițiată de UN Women, lansată pe 20 septembrie

2014, în care România și-a asumat:

o angajamentul de a crea noi ocupații cu scopul implementării efective

a principiului egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați,

inclusiv ocupația de expert în egalitate de șanse;

o angajamentul ca, până în 2020, 70% din cele 1.680 de instituții publice

naționale și locale din România să cuprindă în structura lor de personal

experți sau tehnicieni în egalitate de șanse între femei și bărbați.

În ceea ce privește angajamentul ca, până în 2020, 70% din cele 1.680 de instituții publice naționale

și locale din România să cuprindă în structura lor de personal experți sau tehnicieni în egalitate de

șanse între femei și bărbați eforturile din acest domeniu vor trebui intensificate. Conform cererii

de acces la documente publice formulată în verdea realizării analizei diagnostic privind egalitatea

de șanse între femei și bărbați, în august 2019 un sigur minister (Ministerul Apărării Naționale)

avea inclusă această funcţie în organigrama sa.

2. Existența și funcționarea Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și

Bărbați (ANES).

Conform Raportului de activitate pentru anul 2018, ANES este instituția care promovează

principiul egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați în vederea eliminării tuturor

formelor de discriminare bazate pe criteriul de sex și de a preveni și combate violența în familie

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 310

prin implementarea unor măsuri, politici și programe adaptate nevoilor victimelor. În exercitarea

funcției sale de autoritate de stat în cele două domenii de competență, ANES asigură coordonarea

implementării celor două documente programatice esențiale: Convenția ONU privind eliminarea

tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW) și Convenția Consiliului Europei

privind prevenirea şi combaterea violenței împotriva femeilor şi a violenței domestice (Convenția

de la Istanbul). De asemenea, întreaga activitate a ANES este guvernată de prevederile a două legi

foarte importante: Legea nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței domestice,

republicată, cu modificările și completările ulterioare și Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de

şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Aspectele relevante în ceea ce privește abordarea integratoare de gen menționate în cadrul

Angajamentului strategic 2016-2019 pentru contextul românesc vizează:

1. Continuarea oferirii de finanțare pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați prin

programe UE relevante.

2. Luarea în considerare a perspectivei egalității de gen în pregătirea programelor de finanțare

ale UE după 2020.

3. Urmărirea documentelor strategice naționale și a evoluțiilor în domeniul egalității de șanse

între femei și bărbați.

4. Continuarea facilitării schimbului de bune practici între statele membre prin intermediul

programului de învățare reciprocă.

Măsuri prioritare de abordare a disparităților de gen în ceea ce priveşte domeniul abordării

integratoare de gen:

1. Sprijinirea ANES pentru a dezvolta capacitate mai ridicată de monitorizare a indicatorilor

asumați în strategiile privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați post

2020.

2. Dezvoltarea la nivelul cel mai înalt de deciziei și cel de la nivel local al rețelei de experți

egalitate de șanse – respectarea indicatorului asumat în cadrul campaniei HeForShe,

inițiată de UN Women privind angajarea în instituțiile centrale și locale din România a

persoanelor pe funcția expert egalitate de șanse.

Exemple de bune practici în statele membre UE care vizează creşterea nivelului egalității

de gen în domeniul abordării integratoare de gen.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 311

Finlanda307 a introdus programe de instruire în domeniul integrării de gen pentru oficialii din toate

ministerele sale naționale. Acestea au fost organizate în trei faze, care au evoluat de la general la

specific, și au implicat înființarea unor grupuri de lucru pentru egalitatea de gen în ministere: în

faza 1, au fost organizate seminarii în primul rând pentru 130 de directori, apoi pentru alte 220

persoane (personal al instituției), și au fost create un manual și un site web (accentul a fost pe

simplitate și practic, deoarece instruirea anterioară a atras critici pentru faptul că a fost prea

complexă și teoretică), în faza a 2-a, au fost organizate patru seminarii de formare tematică pentru

188 de persoane, în principal membri ai grupurilor de lucru pentru egalitate din fiecare minister,

deși au fost deschise întregului personal, iar faza 3 a vizat 100 de persoane din trei ministere:

educație și cultură, afaceri sociale și sănătate și interne (au fost aduși consultanți externi pentru a

rezolva problemele specifice fiecărui minister cu gestionarea școlilor, statisticile sărăciei și

securitatea). Primele două faze ale inițiativei au beneficiat de sprijinul UE care a depășit restricțiile

bugetare.

Pe de altă parte, Ministerele federale din Austria308 au fost obligate să efectueze bugetul de gen

de la revizuirea Constituției în 2009, dar această prevedere neaplicându-se autorităților regionale

sau locale, a fost dezvoltat un seminar intern privind bugetarea de gen și a fost livrat de 19 ori unui

număr de 350 de participanți din ministere, agenții, institute, universități și Parlamentul austriac.

Agenția pentru Egalitatea de Gen din cadrul FSE a fost contractată din 2009 până în 2014 de

Ministerul Federal al Muncii și Afacerilor Sociale din Germania309, ca structură de sprijin pentru

egalitatea de gen, personalul său fiind format din patru experți interni și trei experți externi, cu

sarcina de a asigura integrarea coerentă a genurilor în structurile și procedurile programului

operațional federal al FSE din Germania, pe parcursul fazelor de analiză, elaborare a strategiei,

implementare, monitorizare și evaluare.

In același timp, în Suedia310 a fost înființată o echipă de lucrători de sprijin din opt regiuni suedeze,

cu un coordonator central pentru a dezvoltata un set de instrumente și metode, inclusiv tehnici

precum SWOT, analiză 4R și materiale de informare și instruire, oferind un serviciu de asistență

persoanelor și organizațiilor care proiectează sau conduc proiecte FSE și a fost adesea solicitat de

307 Institutul European pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-

mainstreaming/good-practices/finland/training-ministries-gender-mainstreaming 308 Institutul European pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-

mainstreaming/good-practices/austria/house-training-gender-budgeting 309 Institutul European pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-

mainstreaming/good-practices/germany/supporting-coherent-gender-mainstreaming-esf 310 Institutul European pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-

mainstreaming/good-practices/sweden/fulfilling-commitment-gender-mainstreaming

http://www.poca.ro/

https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/finland/training-ministries-gender-mainstreaming


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/austria/house-training-gender-budgeting


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/germany/supporting-coherent-gender-mainstreaming-esf


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/sweden/fulfilling-commitment-gender-mainstreaming


www.poca.ro 312

către promotorii de proiect dornici să respecte cerințele de integrare a problemelor de gen stabilite

în procedura de aplicație.

În Suedia311, ideea tehnicilor de dominare (definite ca strategii de manipulare și dominație socială

prin care un grup dominant își păstrează puterea și privilegiul, fiind adesea folosite de bărbați

pentru a se afirma asupra femeilor, de exemplu, tratând femeile ca fiind invizibile, ridiculizându-

le, reținând informații, punându-le într-o dublă legătură și rușinându-le), precum și a strategiilor

de combatere a acestora au fost diseminate la mari segmente de partide politice, școli și organizații

din toată țara prin dezvoltarea diverselor jocuri de rol, filme și exerciții pentru combaterea acestor

tehnici.

Roma Women Talk este o inițiativă de cercetare din Slovacia312 care își propune să afle cum

gândesc femeile rome despre ele, comunitatea lor și societatea lor și viitorul lor, urmărind să

exploreze specificul identităților femeilor rome atât în ceea ce privește etnia, cât și genul, să

stabilească puncte de concordanță cu femeile care se confruntă cu sărăcia în societatea majoritară

și să prezinte perspectiva și poveștile de viață ale femeilor rome care trăiesc în diferite tipuri de

medii sociale și lupta lor împotriva prejudecăților și discriminării.

Proiectul Centrul mobil pentru migranți MOBI din Germania313 s-a concretizat într-un centru de

transfer mobil pentru familiile de migranți de sud-est europeni și romi, care oferă servicii de

consiliere și informare în domeniile educației, sănătății, acces la orele de limbă, ocuparea forței de

muncă și situații de viață și servicii de muncă stradală în zone defavorizate din districtele

Berlinului.

În Cehia314, Asociația pentru Integrare și Migrație (SIMI), în cooperare cu Persoanele Nevoiașe,

agenția media Oglivy & Mather și Institutul de Economie al Academiei Cehe de Științe au

implementat un proiect privind femeile migrante care lucrează în gospodării cehe, care a pledat

pentru șanse egale pentru femeile migrante muncitoare casnice, pentru îmbunătățirea condițiilor

de muncă și poziția de multe ori dificilă în societate. Proiectul s-a concentrat în primul rând pe

lucrătoarele casnice migrante în furnizarea de consiliere directă și ateliere, în al doilea rând, pe

angajatori, în promovarea standardelor pentru condiții echitabile de muncă, în al treilea rând, pe


mainstreaming/good-practices/sweden/tools-combat-domination-techniques 312 Institutul European pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-

mainstreaming/good-practices/slovakia/roma-women-talk 313 Institutul European pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-

mainstreaming/good-practices/germany/mobi-mobile-drop-center-migrants 314 Institutul European pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-

mainstreaming/good-practices/czech-republic/equal-opportunities-threshold-czech-households

http://www.poca.ro/

https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/sweden/tools-combat-domination-techniques


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/slovakia/roma-women-talk


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/germany/mobi-mobile-drop-center-migrants


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/czech-republic/equal-opportunities-threshold-czech-households


www.poca.ro 313

publicul larg, în sensibilizarea printr-o campanie de comunicare și nu în ultimul rând, pe factorii

de decizie în căutarea sprijinului lor pentru a pune în aplicare condițiile legale necesare.

Bucătarii fără case este o inițiativă din Cehia315 a lui Homelike (Jako doma - o organizație non-

profit care se concentrează pe femeile care se confruntă cu lipsa unei locuințe), prin care femeile

fără adăpost gătesc și vând mâncare vegană sănătoasă pentru un preț mic sau contribuie voluntar

pe piețele fermierilor și la alte evenimente, având astfel posibilitatea unui spațiu și a unei

comunități sigure pentru a crea contacte sociale de susținere între ele și șansa de a obține un venit

suplimentar, stimulând schimbarea imaginii femeilor fără adăpost, schimbarea socială prin oferirea

de mâncare la prețuri accesibile altor grupuri defavorizate și împuternicirea femeilor fără adăpost

(prin participare și parteneriat în calitate de colaboratori).

Fundația Cleo-Patria din Rotterdam, Olanda316, a înființat 14 studiouri pentru femei pentru a crea

un loc sigur de întâlnire și mediu de învățare în propriul cartier pentru femeile migrante de toate

naționalitățile, conduse de femeile însele, vizând în special femeile migrante care trăiesc izolat sau

exclusiv în propriul cerc etnic, care erau adesea analfabete, vorbeau olandeză puțin sau deloc și

adesea trebuiau să se confrunte cu multiple probleme.


mainstreaming/good-practices/czech-republic/cooks-without-homes 316 Institutul European pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-

mainstreaming/good-practices/netherlands/cleo-patria-womens-and-neighbourhood-studios

http://www.poca.ro/

https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/czech-republic/cooks-without-homes


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/netherlands/cleo-patria-womens-and-neighbourhood-studios


www.poca.ro 314

GLOSAR: INDICATORI FOLOSIȚI ÎN ANALIZA DE DIAGNOSTIC PRIVIND EGALITATEA DE GEN

Indicator Sursa: Cod Indicator Definiție Indicator (conform sursei)

Angajare cu normă parțială involuntară

EUROSTAT: lfsa_eppgai

Date de sondaj în cadrul EU-LFS, prin care respondenții declară că lucrează cu normă redusă (part-time), deoarece nu sunt în măsură să găsească un loc de muncă cu normă întreagă (full-time). Distincția dintre munca full-time și munca part-time este dată de răspunsul spontan al respondenților la această întrebare în cadrul sondajelor de opinie.

Ani sănătoși de viață EUROSTAT: hlth_hlye

Indicatorul anilor de viață sănătoși măsoară numărul anilor rămași pe care o persoană de vârstă specifică este de așteptat să îi trăiască fără probleme de sănătate grave sau moderate.

Câștigul salarial nominal mediu lunar

INS: FOM106E INS: FOM107E

Câștigul salarial mediu lunar brut reprezintă raportul dintre sumele brute plătite salariaților de către agenții economici în perioada de referință, indiferent pentru ce perioada se cuvin, și numărul mediu de salariați. Câștigul salarial mediu lunar net reprezintă raportul dintre sumele nete plătite salariaților de către agenții economici în luna de referință, indiferent pentru ce perioada se cuvin, și numărul mediu de salariați. Numărul mediu al salariaților reprezintă o medie aritmetica simpla calculata pe baza efectivelor zilnice ale salariaților din luna respectivă.

Competențe educaționale de bază

EUROSTAT: educ_outc_pisa

Competențele educaționale de bază reprezintă nivelul 2 („nivel de abilități de bază”) în evaluarea PISA pentru cele trei discipline școlare de bază: lectură, matematică și știință. Datele provin din Programul pentru Evaluarea Internațională a Studenților (PISA), sondaj internațional trienal care își propune să evalueze sistemele de învățământ prin testarea abilităților și cunoștințelor elevilor în vârstă de 15 ani.

Decalajul de gen în ceea ce privește ocuparea forței de

muncă

Eurostat: sdg_05_30

Indicatorul măsoară diferența dintre ratele de ocupare ale bărbaților și femeilor cu vârste între 20 și 64 de ani. Rata de ocupare se calculează prin împărțirea numărului de persoane cu vârste între 20 și 64 de ani ocupate la populația totală a aceleiași grupe de vârstă. Indicatorul se bazează pe Studiul UE privind forța de muncă.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 315


Decalajul de gen în ocuparea cu normă redusă

EUROSTAT: tepsr_lm210

Indicatorul măsoară diferența dintre ratele de ocupare cu normă redusă ale bărbaților și femeilor cu vârste între 20 și 64 de ani, prin raportarea acestora la procentul populației totale ocupate. Distincția dintre munca full-time și munca part-time este dată de răspunsul spontan al respondenților la această întrebare în cadrul sondajelor de opinie.

Deprivare materială severă EUROSTAT: ilc_mddd11

Deprivarea materială severă se referă la imposibilitatea de a deține cel puțin 4 bunuri sau servicii incluse pe lista deprivării materiale. Rata deprivării materiale exprimă inabilitatea de a-și permite anumite bunuri sau servicii considerate de majoritatea populației ca fiind dezirabile sau chiar necesare pentru a avea o viață adecvată. Indicatorul diferențiază între cei care nu-și permit financiar respectivul bun sau serviciu și cei care nu-l au din alte motive (nu-l doresc, sau nu au nevoie de el).

Deprivare materială în funcție de dimensiunea

durabilă

EUROSTAT: [ilc_mddd02]

Se referă la ponderea din populație care este deprivată material prin faptul că nu își permit unul din cele cinci bunuri: a) telefon, b) TV color, c) computer, d) mașină de spălat; d) mașină personală.

Diferența (%) de pensii între bărbați și femei

Sursa: EIGE317

Indicatorul reflectă diferența procentuală între pensiile bărbaților și pensiile femeilor (cu cât la sută sunt mai mari pensiile bărbaților față de pensiile femeilor).

Disparitatea de câștiguri salariale generale între femei

și bărbați EUROSTAT: teqges01

Diferența de câștig în general între sexe măsoară impactul următorilor factori combinați: (1) câștigul mediu pe oră, (2) media lunară a numărului de ore plătite (înainte de orice ajustare pentru munca cu normă redusă) și (3) rata ocupării forței de muncă, pe câștigul mediu al tuturor femeilor cu vârstă de muncă - indiferent dacă sunt angajate sau nu - în comparație cu bărbații.

Disparitatea de câștiguri salariale în formă neajustată

între femei și bărbați EUROSTAT: sdg_05_20

Indicatorul măsoară diferența dintre câștigurile brute medii pe oră ale angajaților de sex masculin și ale angajaților de sex feminin, ca procent din câștigurile brute medii pe oră ale angajaților de sex masculin. Indicatorul a fost definit ca fiind în formă neajustată, deoarece oferă o imagine de ansamblu a inegalităților de gen din punct de vedere al salarizării și măsoară un concept mai larg decât conceptul de egalitate salarială pentru muncă egală. Sunt incluși toți angajații care lucrează în firme cu zece sau mai mulți angajați, fără restricții de vârstă și ore lucrate.

317 https://eige.europa.eu/gender-statistics/dgs/indicator/gei_context_edlm__gei_context_pengap

http://www.poca.ro/

https://eige.europa.eu/gender-statistics/dgs/indicator/gei_context_edlm__gei_context_pengap

www.poca.ro 316


Indexul îmbătrânirii active

UNECE: https://statswiki.unece.org/pages/viewpage.action?

pageId=76287845

Indexul îmbătrânirii active ia în calcul patru dimensiuni: rata de angajare, participare în societate, locuire independentă și sigură, capacitatea de a oferi un mediu propice îmbătrânirii active. Acest indicator este utilizat pentru a măsura gradul de ocupare (fie pe piața muncii sau în cadrul familiei, prestând activități neremunerate), autonomie sau al calității vieții persoanelor aflate la vârsta pensiei. Scorurile iau valori între 0 și 100, apropierea de 100 indicând un scor ridicat al îmbătrânirii active.

Munca precară EUROSTAT:

lfsa_qoe_4ax1r2

Indicatorul oferă informații cu privire la ponderea salariaților al cărui contract de muncă, verbal sau scris, are o durată relativ scurtă sau al cărui contract poate fi reziliat în termen scurt. Măsoară vulnerabilitatea lucrătorilor atât în cazul angajaților, cât și al lucrătorilor independenți prin prisma locurilor de muncă care devin instabile și / sau nesigure. Date conform Cadrului privind calitatea ocupării forței de muncă dezvoltat sub conducerea UNECE și definit prin Clasificarea internațională a statutului în ocuparea forței de muncă (ICSE-93).

Nevoi medicale de examinare neîndeplinite

EUROSTAT: hlth_silc_08

Date colectate în cadrul EU-SILC privind nevoile nesatisfăcute pentru îngrijirea sănătății. Acestea vizează două tipuri largi de servicii: îngrijire medicală și îngrijire dentară. Variabilele se referă la propria evaluare a respondentului dacă a avut nevoie de tipul respectiv de examinare sau tratament, dar nu a avut parte de acesta, precum și motivul principal pentru neîndeplinirea respectivelor nevoie medicale.

Nivelul de educaţie Sursă Eurostat

Conform Clasificării Internaționale Standard a Educației, ISCED 2011: ISCED nivel 0 – Educația timpurie ISCED nivel 1 – Învățământ primar ISCED nivel 2 – Învățământ gimnazial ISCED nivel 3 – Învățământ liceal ISCED nivel 4 – Învățământ postliceal Învățământ superior/ terțiar: ISCED nivel 5 – Învățământ superior de scurtă durată ISCED nivel 6 – Licență sau nivel echivalent ISCED nivel 7 – Master sau nivel echivalent ISCED nivel 8 – Doctorat sau nivel echivalent

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 317


Persoane descurajate în a mai găsi un loc de muncă

INS: AMG152A

Persoanele descurajate sunt persoane inactive disponibile să lucreze în următoarele două săptămâni (inclusiv săptămâna în care s-a desfășurat interviul). care au declarat că în ultimele 4 săptămâni (inclusiv săptămâna de referință) au căutat un loc de muncă folosind metode pasive sau că nu caută un loc de muncă din următoarele motive: - au crezut ca nu exista locuri libere sau nu au știut unde să caute; - nu se simt pregătite profesional; - cred că nu vor găsi de lucru din cauza vârstei; - au căutat altădată și nu au găsit.

Ponderea persoanelor ocupate parțial/part-time

EUROSTAT: lfst_hhptechi

Reprezintă procentul persoanelor ocupate part-time din totalul persoanelor ocupate. Distincția dintre munca full-time și munca part-time este dată de răspunsul spontan al respondenților la această întrebare în cadrul sondajelor de opinie.

Populația Activă INS: AMG101A

Populația activă din punct de vedere economic cuprinde toate persoanele care furnizează forță de munca disponibila pentru producția de bunuri si servicii in timpul perioadei de referință. incluzând populația ocupata si șomerii BIM.

Populația Inactivă INS: AMG145A

Populația inactivă din punct de vedere economic cuprinde toate persoanele care n-au lucrat nici cel puțin o oră și nici nu erau șomeri în perioada de referință. aflându-se în una din următoarele situații: - elevi sau studenți; - pensionari (de toate categoriile); - casnice (care desfășoară numai activități casnice in gospodărie); - persoane întreținute de alte persoane ori de stat sau care se întrețin din alte venituri (chirii. dobânzi. rente etc.).

Rata brută de cuprindere la finalul învățământului

obligatoriu

EUROSTAT: educ_uoe_enra09

Participarea elevilor la sfârșitul învățământului obligatoriu ca procent din populația de vârstă echivalentă.

Rata de activitate INS: AMG155A

Rata de activitate reprezintă ponderea populației active din grupa de vârsta x în populația totala din aceeași grupa de vârstă x.

Rata de ocupare INS: AMG156A

Rata de ocupare reprezintă ponderea populației ocupate din grupa de vârstă x în populația totala din aceeași grupă de vârstă x.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 318


Rata riscului de sărăcie EUROSTAT: ilc_li02

Proporția persoanelor cu un venit disponibil (pentru cheltuieli sau economisiri) mai mic decât pragul riscului de sărăcie (după transferurile sociale). Pragul riscului de sărăcie este stabilit la 60% din valoarea venitului median la nivel național, după transferurile sociale. Transferurile sociale acoperă ajutoarele sociale oferite de instituțiile centrale sau locale, cum ar fi: ajutoare de șomaj, alocații, ajutoare pentru boală sau invaliditate etc.

Rata riscului de sărăcie înainte de transferurile

sociale

EUROSTAT: ilc_li10

Proporția persoanelor cu un venit disponibil (pentru cheltuieli sau economisiri) mai mic decât pragul riscului de sărăcie (înainte de transferurile sociale).

Rata șomajului BIM INS: AMG157A Rata șomajului reprezintă proporția șomerilor conform definiției internaționale (BIM318). în populația activă.

Risc de sărăcie sau excluziune socială

EUROSTAT: ilc_peps04

Riscul de sărăcie sau excluziune socială (prescurtat AROPE) se referă la persoanele care se află fie în risc de sărăcie, fie sunt în deprivare materială severă, fie locuiesc într-o gospodărie cu o intensitate foarte redusă a muncii. Persoanele sunt numărate o singură dată, chiar dacă se încadrează în mai multe categorii ale sub-indicatorilor. Rata AROPE reprezintă proporția persoanelor aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială din totalul populației.

Sărăcia în muncă EUROSTAT: ilc_iw01

Proporția persoanelor ocupate, în risc de sărăcie. Pragul riscului de sărăcie este stabilit la 60% din valoarea venitului median la nivel național, după transferurile sociale.

318 Șomerii, conform definiției internaționale (BIM*), sunt persoanele în vârsta de 15 - 74 ani care în cursul perioadei

de referință îndeplinesc simultan următoarele condiții:

1) nu au un loc de munca si nu desfășoară o activitate in scopul obținerii unor venituri;

2) sunt in căutarea unui loc de muncă, utilizând in ultimele 4 săptămâni (inclusiv săptămâna de referință) diferite

metode active pentru a-l găsi: contactarea agenției (naționale sau județene) pentru ocuparea forței de munca sau a unei

agenții particulare de plasare in vederea găsirii unui loc de muncă, contactarea directă a patronilor sau a factorilor

responsabili cu angajarea, susținerea unor teste, interviuri, examinări, demersuri pentru a începe o activitate pe cont

propriu, publicarea de anunțuri și răspunsuri la anunțuri, studierea anunțurilor din mica publicitate, apel la prieteni,

rude, colegi, sindicate, alta metodă în afara celor menționate;

3) sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele două săptămâni (inclusiv săptămâna în care s-a desfășurat

interviul), dacă s-ar găsi imediat un loc de muncă.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro 319

Bibliografie

Cărți. Articole academice

Aldridge, Jo. 2013. Identifying the Barriers to Women's Agency in Domestic Violence:

The Tensions between Women's Personal Experiences and Systemic Responses. Social

Inclusion. Vol. 1, No. 1. Disponibil:


Andreassen, Trude; Weiderpass, Elisabete; Nicula, Florian; Suteu, Ofelia; Itu, Andreea;

Bumbu, Minodora, Tincu, Aida; Ursin, Giske; Moen, Kare. 2017. Controversies about

cervical cancer screening: a qualitative study of Roma women’s (non) participation in

cervical cancer screening in Romania. Soc Sci Med. June 183:48–55. Disponibil:


Bragă, Andreea; Neaga, Diana-Elena; Nica, Georgiana Anca. 2017. „Toată lumea ştia!”.

Violenţa împotriva femeilor rome şi nerome între „normal” şi normativ. Editura Hecate:

București.

Cancian, Francesca. 1992. Feminist Science. Gender & Society. Vol. 6, N° 4: pp. 623-642

Crenshaw, Kimberle. 1991. Mapping the Margins: Intersectionality, Identity Politics and

Violence against Women of Color. Stanford Law Review. vol. 43, no. 6, pp. 1241-1299.

Constantin, Măriuca-Oana. „Tipare de aplicare a legii penale în jurisprudența din România

conexă cutumei mariajelor timpurii”, Noua Revistă de Drepturile Omului, nr. 4/2016,

ISSN: 1841-4710

Constantin, Măriuca-Oana. „Un punct de vedere asupra rolului magistraților în

problematica diversității culturale” Noua Revistă de Drepturile Omului, nr. 4/2017, ISSN:

1841-4710

Grigore, Mihaela; Popovici, Razvan; Pristavu, Anda; Grigore, Ana Maria; Matei, Mioara;

Gafitanu, Dumitru. 2017. “Perception and use of Pap smear screening among rural and

urban women in Romania.” European Journal of Public Health 27(6): 1084-1088

Hancock, Ange-Marie. 2007. When Multiplication Doesn’t Equal Quick Addition:

Examining Intersectionality as a Research Paradigm. Perspectives on Politics. vol. 5, nr. 1,

pp. 63-79

Karam, Azza. “Education as the pathway towards gender equality”, UN Chronicle, vol. L,

No. 4 (2013)

Thomas, Timothy N; Gausman, Jewel; Lattof, Samantha R.; Mary, Nell Wegner; Kearns,

Annie D.; Langer, Ana. 2015. Improved maternal health since the ICPD: 20 years of

progress. Contraception. Volume 60. Issue 6.

Metso, Milka; Le Feuvre, Nicky. 2006. Quantitative Methods for Analysing Gender,

Ethnicity and Migration, Research Integration Project – University of York, disponibil:

https://www.york.ac.uk/res/researchintegration/Integrative_Research_Methods/Metso%2

0and%20Le%20Feuvre%20Quantitative%20Methods%20April%202007.pdf

Palermo, F., Nicolini M., For a New Semantics of Cultural Differences: Cultural Exception

and the Law, în Polemos – Journal of Law, Literature and Culture, vol. 8, nr. 1/2014, p. 95.

http://www.poca.ro/



https://www.york.ac.uk/res/researchintegration/Integrative_Research_Methods/Metso%20and%20Le%20Feuvre%20Quantitative%20Methods%20April%202007.pdf

https://www.york.ac.uk/res/researchintegration/Integrative_Research_Methods/Metso%20and%20Le%20Feuvre%20Quantitative%20Methods%20April%202007.pdf

www.poca.ro 320

Renteln A.D., The Cultural Defense, New York, Oxford University Press, 2008

I. Ruggiu, Il giudice antropologo e il test culturale, în Questione Justizia nr. 1/2017

Rughiniș Cosima, Grünberg Laura, Popescu Raluca (coordonatoare), Alice în Țara

Manualelor - O explorare a personajelor care îi inspiră pe copii în școală, Universitatea din

București, 2017

Schappell D'Inverno, Ashley; Reidy, Dennis E.; Kearns, Megan C. 2018. Preventing

intimate partner violence through paid parental leave policies, Preventive Medicine.

Volume 114, September, Pages 18-23. Disponibil:

https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0091743518301804

Verloo, Mieke; Lombard, Emanuela. 2007. Contested Gender Equality and Policy Variety

in Europe: Introducing a Critical Frame Analysis Approach, în Verloo, Mieke (ed.). 2007.

Multiple Meanings of Gender Equality A Critical Frame Analysis of Gender Policies in

Europe, CEU Press: Budapest.

Alte resurse

Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, http://anes.gov.ro/

Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați,


Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, Raport de activitate

ANES 2016


ANES 2017


ANES 2018

Agenția pentru Drepturi Fundamentale, Violence against women: an EU-wide survey,

2012

Agenția pentru Drepturi Fundamentale, Sărăcia și ocuparea forței de muncă: situația

romilor în 11 state membre ale UE, 2016

Agenția pentru Drepturi Fundamentale, „Adressing forced marriage in the EU: legal

provisions and promising practices” 2014, https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra-

2014-forced-marriage-eu_en.pdf.pdf

Agenția pentru Drepturi Fundamentale, EU LGBT Survey 2014,

https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra-eu-lgbt-survey-main-

results_tk3113640enc_1.pdf

Asociația OvidiuRo, Proiect Fiecare copil în grădiniță, http://fiecarecopilingradinita.ro/

Asociația pentru Libertate și Egalitate de Gen - A.L.E.G.. GenderEd: „Combaterea

stereotipurilor de gen în educație și în orientare profesională” Analiză privind stereotipurile

de gen în educație și orientare profesională în România. 2018. Disponibil: http://aleg-

romania.eu/wp-content/uploads/2018/09/Analiza-privind-stereotipurile-de-gen-in-

Romania.pdf

Banca Mondială, https://www.worldbank.org/en/news/press-release/2016/06/07/world-

bank-partners-with-once-foundation-to-advance-inclusion-of-persons-with-disabilities

http://www.poca.ro/

https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0091743518301804

http://anes.gov.ro/


https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra-2014-forced-marriage-eu_en.pdf.pdf

https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra-2014-forced-marriage-eu_en.pdf.pdf



http://fiecarecopilingradinita.ro/






www.poca.ro 321

Comisia Europeană, https://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=1311&langId=ro

Comisia Europeană, https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/news/increase-gender-

gap-digital-sector-study-women-digital-age

Comisia Europeană, Report on equality between women and men in the EU 2019

Comisia Europeană: Direcţia Generală Ocuparea Forţei de Muncă, Probleme Sociale și

Șanse Egale. Manual pentru abordarea integratoare a egalităţii de gen în politicile de

ocupare a forţei de muncă, incluziune socială și protecţie socială, 2008

Comisia Europeană. Raportul de țară din 2019 privind România. SWD (2019) 1022 final,

https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/file_import/2019-european-semester-country-

report-romania_ro.pdf

Comisia Europeană, https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/2019-european-semester-

national-reform-programme-romania_ro.pdf

Comisia Europeană, „Roma Health Report Health status of the Roma population. Data

collection in the Member States of the European Union. 2014. Disponibil:

https://ec.europa.eu/health/sites/health/files/social_determinants/docs/2014_roma_health_

report_en.pdf

Comisia Europeană, Reflection Paper “Towards a sustainable Europe by 2030,

https://ec.europa.eu/commission/sites/beta-

political/files/factsheets_sustainable_europe_012019_v3.pdf

Comisia Europeană, EUROPA 2020, O strategie europeană pentru o creștere inteligentă,

ecologică și favorabilă incluziunii, COM(2010) 2020 final,

https://www.mae.ro/sites/default/files/file/Europa2021/Strategia_Europa_2020.pdf

Comisia Europeană, Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și

Comitetul Economic și Social European: Planul de acțiune al UE 2017-2019 Combaterea

diferenței de remunerare între femei și bărbaţi și Anexă (COM(2017) 678 final).

Comisia Europeană, Communication of the European Commission: Incorporating equal

opportunities for women and men into all Community policies and activities, COM (1996)

67 final.

Comisia Europeană, Angajamentul strategic pentru egalitatea de șanse între femei și

bărbați 2016-2019 (SWD(2015) 278 final).

Comisia Europeană, Recomandarea Comisiei nr. 2014/124/UE

Comisia Europeană împotriva rasismului și intoleranței, Raportul ECRI privind România,

2019

Comitetul ad-hoc de experţi pentru problemele romilor. „Early and Forced Marriages in

Roma Communities Country Report: Romania, 2015

Consiliul Uniunii Europene, https://data.consilium.europa.eu/doc/document/PE-20-2019-

INIT/en/pdf

Consiliul Uniunii Europene, Directiva Consiliului din 9 februarie 1976 privind punerea în

aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește

accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și

condițiile de muncă

http://www.poca.ro/

https://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=1311&langId=ro











https://www.mae.ro/sites/default/files/file/Europa2021/Strategia_Europa_2020.pdf



www.poca.ro 322

European Foundation for the Improvement of Living and Working Conditions - Eurofound

. The gender employment gap: Challenges and solutions (Diferențele de gen în ceea ce

privește ocuparea forței de muncă: provocări și soluţii). 2016

Eurostat, https://ec.europa.eu/eurostat/documents/3888793/8979317/KS-TC-18-003-EN-

N.pdf/3a6c9295-5e66-4b79-b009-ea1604770676

Eurostat, https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-

explained/index.php/Adult_learning_statistics

Eurostat, https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-

explained/index.php/People_at_risk_of_poverty_or_social_exclusion#Analysis_of_popul

ations_at_risk

Eurostat, https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-datasets/product?code=tespm030

Eurostat,


Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați,


Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați. GENDER IMPACT

ASSESSMENT. Gender Mainstreaming Toolkit. 2016

Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați. Gender Equality

Index 2017 – Measuring gender equality in the European Union 2005-2015


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/germany/gender-diversity-

controlling-goethe-university-frankfurt


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/portugal/gender-equality-

report


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/spain/gender-perspective-

research-and-teaching-award


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/germany/work-life-balance-

innovation-deutsche-telekom-ag


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/austria/how-attract-women-

workplace-and-keep-them-there


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/croatia/microsoft-croatia-

empowering-girls-choose-ict-digigirlz


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/poland/girls-engineers-and-

girls-go-science-motivation-and-support-girls-it-and-stem

http://www.poca.ro/








https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-datasets/product?code=tespm030

















www.poca.ro 323


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/denmark/digipippi-coolest-

girls-club-denmark


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/bulgaria/bulgarian-centre-

women-technology-initiatives-promote-women-ict-entrepreneurship-and-science




https://eige.europa.eu/gender-based-violence/good-practices/netherlands/model-protocol-

medical-care-women-and-girls-fgm


https://eige.europa.eu/gender-based-violence/good-practices/united-kingdom/fgm-

enhanced-dataset


https://eige.europa.eu/gender-based-violence/good-practices/portugal/health-database-

fgm


https://eige.europa.eu/gender-based-violence/good-practices/belgium/registration-fgm-

hospitals


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/sweden/promoting-full-time-

employment


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/hungary/diversity-core-

corporate-value-prezi-encouraging-womens-employment-tech


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/croatia/partnership-change-

and-development-local-labour-market


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/austria/encouraging-smes-

give-fathers-time-their-kids


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/denmark/round-clock-

childcare-suits-flexible-workers


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/ireland/women-reboot-have-

you-still-got-it


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/finland/equality-and-

diversity-netlights-cornerstone-and-strategic-objective

http://www.poca.ro/




























www.poca.ro 324


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/united-kingdom/maternity-

cover-fund


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/lithuania/council-election-

strategy-siuliai-university-council-election


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/belgium/new-election-

procedure-board-ghent-university


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/malta/party-strategy-

increase-womens-political-representation




https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/croatia/political-parties-

pillory


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/germany/women-power-

politics-helene-weber-kolleg


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/finland/equality-and-

diversity-netlights-cornerstone-and-strategic-objective


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/spain/step-step-pathway-

rescuing-women-modern-day-slavery


https://eige.europa.eu/gender-based-violence/good-practices/sweden/police-and-justicial-

administrative-data


https://eige.europa.eu/gender-based-violence/good-practices/france/miprof-crime-and-

criminal-justice-statistics




https://eige.europa.eu/gender-based-violence/good-practices/denmark/nationwide-

registration-women-shelters




https://eige.europa.eu/gender-based-violence/good-practices/portugal/health-action-

gender-violence-and-life-cycle-hagvlc

http://www.poca.ro/























https://eige.europa.eu/gender-based-violence/good-practices/denmark/nationwide-registration-women-shelters

https://eige.europa.eu/gender-based-violence/good-practices/denmark/nationwide-registration-women-shelters




www.poca.ro 325


https://eige.europa.eu/gender-based-violence/good-practices/finland/finnish-homicide-

monitor-fhm


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/finland/training-ministries-

gender-mainstreaming


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/austria/house-training-

gender-budgeting


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/germany/supporting-

coherent-gender-mainstreaming-esf


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/sweden/fulfilling-

commitment-gender-mainstreaming


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/sweden/tools-combat-

domination-techniques




https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/germany/mobi-mobile-drop-

center-migrants


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/czech-republic/equal-

opportunities-threshold-czech-households


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/czech-republic/cooks-

without-homes


https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/netherlands/cleo-patria-

womens-and-neighbourhood-studios











http://www.poca.ro/



























www.poca.ro 326

Institutul Național de Statistică, Women and Men. Work and Living Partnersip,

http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/women_and_men_working_an

d_living_partnership_2019.pdf

International Labour Organization. Global Wage Report 2018/19 What lies behind gender

pay gaps. Geneva: ILO. 2018

International Labour Organization. A Quantum Leap for Gender Equality. For a Better

Future of Work for All, - Geneva: ILO, 2019.

OECD. Social Institutions and Gender Index 2019 Global Report. Transforming

Challenges into Opportunities.

Organizația Mondială a Sănătății,

https://apps.who.int/iris/bitstream/handle/10665/77421/WHO_RHR_12.38_eng.pdf;jsessi

onid=5F6443EAC1FDAF60323DE8D96FF27F6F?sequence=1

Organizația Națiunilor Unite,


Organizația Națiunilor Unite, https://www.un.org/sustainabledevelopment/gender-

equality/

Organizația Națiunilor Unite, UN Women: Progress of the World’s Women 2019-2020

Organizația Națiunilor Unite, UN Women, https://www.unwomen.org/en/what-we-

do/leadership-and-political-participation/facts-and-figures

Parlamentul European, http://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/59/egalitatea-

intre-barbati-si-femei

Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor

https://violentaimpotrivafemeilor.ro/

UNICEF, State of the World's Children, Childinfo, and Demographic and Health Surveys,

2015

Uniunea Europeană, Tratatul de la Lisabona, 2007 (TUE, TFUE)

Uniunea Europeană, Directiva Parlamentului European și a Consiliului, Directive Of The

European Parliament And Of The Council on work-life balance for parents and carers and

repealing Council Directive 2010/18/EU


Uniunea Europeană, Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din

5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de

tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (reformă)

Uniunea Europeană, Directiva 2019/1158/UE a Parlamentului European și a Consiliului

din 20 iunie 2019 privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și

îngrijitorilor.

World Economic Forum, https://www.weforum.org/agenda/2019/01/the-more-women-in-

government-the-healthier-a-population/

*** Cadrul de Acţiune pentru Educație 2030

*** Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare - Codul

Muncii

http://www.poca.ro/










https://violentaimpotrivafemeilor.ro/




www.poca.ro 327

*** Guvernul României. Programul național de reformă 2019. Disponibil:

https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/2019-european-semester-national-reform-

programme-romania_ro.pdf

*** Joint Trio Declaration on equal opportunities between women and men.

(https://www.romania2019.eu/2019/03/15/romania-finland-and-croatia-signed-the-joint-

trio-declaration-on-gender-equality/)

*** Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați,

republicată, cu modificările și completările ulterioare

*** Legea nr. 178/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 202/2002 privind

egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați

*** Legea 232/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 202/2002 privind

egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați

*** Nota de fundamentare a Hotărârii privind aprobarea Normelor metodologice de

aplicare a prevederilor Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între

femei şi bărbaţi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Secțiunea a 2-a

privind Motivul emiterii actului normativ. Acessibilă online la adresa:

http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/MMJS/Transparentadecizionala/2019/20

190117-NF_ANES_NM_Lg_202-2018.pdf

***Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, republicată,

cu modificările și completările ulterioare

***Legea nr. 174/2018 privind modificarea şi completarea Legii nr. 217/2003

***Legea nr. 30/2016 pentru ratificarea Convenției Consiliului Europei privind prevenirea

și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, adoptată la Istanbul la

11 mai 2011

***Ordin nr. 2524/2018 al ministrului muncii și justiției sociale privind Metodologia de

participare la programele de consiliere psihologică

***Ordin nr. 2525/2018 al ministrului muncii și justiției sociale privind aprobarea

Procedurii pentru intervenția de urgență în cazurile de violență domestică

***Ordin comun nr. 146/2578/2018 al ministrului afacerilor interne și ministrului muncii

și justiției sociale privind modalitatea de gestionare a cazurilor de violență domestică de

către polițiști

***Ordin nr. 28/2019 ministrului muncii și justiției sociale privind aprobarea stardardelor

minime de calitate pentru acreditarea serviciilor sociale destinate prevenirii și combaterii

violenței domestice

*** Nota de fundamentare a Legii privind reglementarea marketingului înlocuitorilor

laptelui matern şi promovarea alăptării, accesibilă online la adresa: http://www.ms.ro/wp-

content/uploads/2019/09/Nota-de-fundamentare-legea-laptelui-matern.pdf

*** Ordinul comun MMFPSPV si INS nr. 1419/328/2014 privind modificarea și

completarea Clasificării ocupațiilor din România

*** Ordinul comun MMFPSPV si INS nr. 2196/513/2015 privind modificarea și

completarea Clasificării ocupațiilor din România

http://www.poca.ro/



https://www.romania2019.eu/2019/03/15/romania-finland-and-croatia-signed-the-joint-trio-declaration-on-gender-equality/

https://www.romania2019.eu/2019/03/15/romania-finland-and-croatia-signed-the-joint-trio-declaration-on-gender-equality/





www.poca.ro 328

*** Programul de Guvernare, capitolul Politici publice în domeniul muncii și justiției

sociale, Punctul 8 „Respect și demnitate pentru femei”

*** Planul operațional de acțiuni pentru implementarea Strategiei naționale privind

promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și prevenirea și combaterea violenței

domestice pentru perioada 2018-2021

*** Raportul de monitorizare a stadiului implementării Planului Operațional pentru

Implementarea Strategiei Naționale privind promovarea egalității de șanse între femei și

bărbați și prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021

*** Strategia națională în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați 2014-2017

*** Strategia națională pentru prevenirea și combaterea fenomenului violenței în familie

2014-2017

*** Strategia naţională privind promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și

prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021

*** Strategia pentru Consolidarea Administrației Publice 2014 - 2020

*** Strategia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă 2014-2020

*** Strategia Naţională privind Incluziunea Socială şi Reducerea Sărăciei 2015-2020

*** Strategia Guvernului României de Incluziune a Cetăţenilor Români aparţinând

Minorităţii Rome pentru Perioada 2014-2020

*** Strategia privind Reducerea Părăsirii Timpurii a Școlii în România

*** Strategia Națională privind Incluziunea Socială a Persoanelor cu Dizabiltăţi 2014-2020

*** Strategia Naţională pentru Protecția și Promovarea Drepturilor Copilului 2014-2020

*** Strategia naţională "O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilităţi" 2015-

2020

*** Strategia Naţională împotriva Traficului de Persoane

*** Strategia Națională pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030

*** Strategia națională pentru dezvoltare durabilă a României 2030, disponibilă

http://dezvoltaredurabila.gov.ro/web/wp-content/uploads/2018/12/Strategia-

na%C8%9Bional%C4%83-pentru-dezvoltarea-durabil%C4%83-a-Rom%C3%A2niei-

2030.pdf

http://www.poca.ro/




Documents

Analiza diagnostic în domeniul egalității de gen în ...mmuncii.ro/j33/images/Documente/MMPS/Rapoarte_si... · 3.2.5 Egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați