Amintirile Regizorului Care L-A Transformat Pe Grigore Vasiliu-Birlic Într-un Star de Cinema

8/18/2019 Amintirile Regizorului Care L-A Transformat Pe Grigore Vasiliu-Birlic Într-un Star de Cinema

http://slidepdf.com/reader/full/amintirile-regizorului-care-l-a-transformat-pe-grigore-vasiliu-birlic-intr-un 1/9

Amintirile regizorului care l-a transformat pe Grigore Vasiliu-Birlic intr-un star de

cinema: ,,Am vazut la Iasi cadavre de evrei insirate pe strazi"

Adrian Epure,

Regizorul care a adus pe marele ecran toata pleiada de actori a Teatrului National din anii '50 povesteste

intamplari inedite din viata titanilor Grigore Vasiliu-Birlic, Alexandru Giugaru sau George Calboreanu, dar si

cum i-a interzis Elena Ceausescu unul dintre cele mai emotionante filme ale sale, ,,Doi barbati pentru o moarte".

Cine isi poate inchipui ca regizorul filmului ,,Telegrame", nominalizat la ,,Palme d'Or" in 1960, cu

Grigore Vasiliu-Birlic, Alexandru Giugaru si Stefan Ciubotarasu in distributie, traieste si este in plina

formao Gheorghe Naghi va implini 84 de ani in luna august si are foarte multe planuri de viitor:

,,Trebuie sa revitalizam cumva festivalul de film pentru copii de la Piatra Neamt, pe care l-am initiat

chiar eu pe vremuri. Acum, datorita tie, o sa mai traiesc cel putin inca zece ani. N-o sa ma crezi, dar eu

citeam <<Adevarul>> inca din copilarie. Era ziarul preferat al tatei...Poate s-o descoperi o pastila

miraculoasa ca cea din <<Elixirul tineretii>> si 84 sa devina viceversa - spun si eu ca Birlic - 48".

,,Weekend Adevarul": Va cheama Naghi, dar sunteti nascut in Vrancea...

Gheorghe Naghi: Pai sunt roman get-beget. Pe bunicul il chema Mare si era de meserie tamplar. Traia in

secuime, in comuna Odjula, judetul Trei Scaune, cum era pe vremea aia. Cand s-a nascut tata, cei de la primarie

au refuzat sa-i treaca in acte numele romanesc si l-au maghiarizat, prin traducere, pentru ca ,,nagy" inseamna

http://adevarul.ro/entertainment/film/amintirile-regizorului-l-a-transformat-grigore-vasiliu-birlic-intr-un-star-cinema-am-vazut-iasi-cadavre-evrei-insirate-pestrazi-1_56f2ceec5ab6550cb826de2f/index.html



,,mare". M-am nascut la Adjudu-Vechi pentru ca tata a fost mecanic-sef la mai multe fabrici din Moldova. Am

locuit in mai multe parti, iar in cele din urma ne-am stabilit la Piatra Neamt, unde el lucra la celebra fabrica

,,Bistrita", care facea un parchet extraordinar. Domnule, am aflat ca pana si la Casa Alba a ajuns acest parchet

romanesc.

Cum erau orasele din Moldova in perioada interbelica

Imi amintesc cu placere atat de Piatra Neamt, cat si de Bacau sau Roznov, unde am mai stat. Tin minte ca toate

magazinele si dughenele de pe artera comerciala a oraselor erau evreiesti. Si patronii fabricilor unde a lucrat tataerau evrei. Tata era foarte respectat in comunitatea evreiasca, mai ales ca, atunci cand au aparut legionarii, a

avut curajul sa le ia apararea. Eu nu stiu legionarismul ce-a vrut si ce n-a vrut, eu spun doar ce-am vazut cu

ochii mei. Am vazut la Iasi cadavre de evrei insirate pe strazi, in timpul Pogromului. Tin minte cat oi trai si un

episod petrecut la Bacau. Intr-o noapte, s-au apucat sa umble banditii pe la diversi evrei pe acasa, ca sa-i

intimideze. Noi locuiam intr-o cladire aflata chiar in curtea fabricii, ,,Forestiera de Nord" ii zicea. Si vecinul lui

tata, un evreu cu functie de conducere, cand a auzit scandal pe-afara, a venit si i-a zis: ,,Domnu' Naghi, ajutati-

ma". Si tata l-a bagat in casa, cu familie cu tot. Au venit astia, i-au spart usa apartamentului, au vazut ca nu era

nimeni, mai erau niste lumini aprinse, dupa care au batut la usa noastra. Erau trei sau patru, mascati: ,,Domnule

Naghi, scoate-i afara!". Tata l-a recunoscut pe unul dintre ei dupa opinci. Era Papafil, unul dintre muncitorii de

la fabrica. Eu eram dupa usa, cu mama. Si a inceput tata: ,,Bai, Papafile, taran nenorocit, tu-ti dai seama ca daca

n-ar fi jidanii astia, noi am muri de foamei! Papafile, datorita lor traim, sa-i pupam si-n cur, bai". Pana la urmaau plecat. A doua zi, Papafil a venit la tata si l-a rugat sa-l ierte. Ne-a povestit tata: ,,De parca eu eram popa, ca

sa-l iert". Dar a vorbit ca sa nu-l dea afara, ca avea ala vreo opt copii.

De unde si pana unde pasiunea pentru cinematografie

Din frageda copilarie am fost un mare pasionat in dragostea mea pentru fete mai maricele, care ma iubeau si

ele...Si uite asa, intr-o zi, Ticuta a lui nea Gula - asa il chema de-adevaratelea, asa se recomanda si ea - m-a dus

la ,,vestitul" cinematograf ,,Lux" din Bacau. O maghernita imputita, plina de sobolani! Acolo am vazut primul

film din viata mea, ,,Praga, oras de aur". Eram foarte fericit! Dupa vreo doua zile, am facut rost de niste marunti

si m-am dus, singur de data asta, ca sa mai vad filmul. La un moment dat, era o scena de dragoste. Domnul

respectiv o imbratisa pe doamna, dar cand au ajuns in pat, mana unuia dintre ei a stins veioza. La care eu m-amsuparat si am urcat pe scara care ducea la cabina de proiectie. Am intrat si i-am zis operatorului: De ce, tocmai

atunci cand se iubeau, ati stins lumina M-am trezit imediat cu o palma si un sut in fund: ,,Du-te acasa si zi-i lu'

muma-ta sa-si tina lumina aprinsa!".

Si v-ati mai dus apoi la filme)

(rade) Mai mult decat atat, tata mi-a cumparat un aparat de proiectie amator, dar stricat. El l-a reparat. Asa am

ajuns sa fiu primul din Piatra Neamt care proiecta filme in beci pentru vecini. Apoi l-am asistat pe

proiectionistul din oras, de la cinematograful ,,Trianon". Ieseam de la scoala si ma duceam direct acolo, stateam

pana seara tarziu. Asta era mare gagicar, avea o camaruta acolo si mai urca pe la el cate-o servitoare, in ziua

libera. Si atunci ma lasa pe mine in cabina de proiectie. La un moment dat, mi-a luat foc o rola si am aruncat-ope geam. Atunci proiectorul mergea pe baza de carbuni, care trebuiau schimbati in timpul filmului. Era un intreg

mecanism. L-am bagat in belele pe Vasile, proiectionistul, dar l-a iertat patronul. Toata povestea asta cu

cinematograful ,,Trianon" a durat cam un an si sase luni. Am vazut toate filmele celebre, le stiam pe de rost. Dar

mie nici prin cap nu-mi trecea atunci sa ma fac regizor, eu voiam sa fiu actor. Ca sa nu lungesc foarte mult

povestea, vreun an de zile am fost baiat de scena la Iasi, faceam figuratie. Asa i-am cunoscut pe Birlic si pe toti

ceilalti titani, cand au venit in turneu cu Teatrul National. Venind timpul sa dau admitere, i-am dat pe spate pe

cei din comisia de la Iasi. Au ramas impresionati de talentul meu de a repovesti fragmente din filme, plus faptul

ca stiam pe de rost toti marii actori. Nici ei nu stiau atatea! Pai de unde sa le stiez Doar nu eram prost sa le zic ca



fusesem ajutor de proiectionist. Am zis si eu ca am vazut, am citit, m-am documentat, ca i-am iubit pe acei

actori, ca vreau si eu sa fiu ca ei. Si m-au trimis la Bucuresti, la o alta comisie, care ii selecta pe cei care urmau

sa studieze la cea mai veche scoala de film din lume, V.G.I.K. (n.r: Institutul Unional de Cinematografie), de la

Moscova.

Cine facea parte din acea comisieg

Dinu Negreanu, Victor Iliu si Marietta Sadova. Aceeasi poveste, i-am impresionat si pe ei. Si m-au indrumat

catre regie. Iar in Rusia i-am avut ca profesori pe Serghei Iutkevici, premiat de doua ori la Cannes, SergheiGherasimov, Mihail Ceaureli. Dupa ce am absolvit, am fost unul dintre intemeietorii studioului din Buftea, dar

am lucrat o perioada si ca asistent de regie pentru Sica Alexandrescu, la Teatrul National.

Lungmetrajul cu care ati debutat, impreuna cu Aurel Miheles, ,,Doua lozuri", a fost initial proiectul lui

Jean Georgescu. Cum a ajuns la dumneavoastrae

El scrisese un scenariu care i se aprobase, dar ulterior a avut niste divergente cu autoritatile si n-a mai fost lasat

sa filmeze. Atunci ni s-a dat noua ca sa-l facem. Dom' profesor - ca asa ii ziceam lui Jean Georgescu - pe care il

respectam enorm, chiar ne-a sustinut in demersul nostru. De altfel, chiar daca eu si cu Miheles am lucrat dupa

un alt scenariu, al nostru, l-am pastrat pe generic, in calitate de si co-scenarist, si pe Jean Georgescu. Eu m-am

ocupat de distributie, practic mi-am implinit visul de a face film cu acesti titani care au fost Grigore Vasiliu-Birlic, Alexandru Giugaru, Marcel Anghelescu, Ion Iancovescu. Cand au vazut prima oara filmul, Birlic si

Giugaru au plans de fericire. Succesul filmului ,,Doua lozuri" m-a indemnat, tot alaturi de Aurel Miheles, sa mai

atac doua capodopere de Caragiale: ,,D-ale Carnavalului" si ,,Telegrame".



Cum se comportau Birlic si Giugaru pe platou

Erau foarte buni prieteni, dar se certau tot timpul. Isi dadeau si suturi in fund. Birlic se familiarizase mai repede

cu filmul. Ii spunea mereu lui Giugaru: ,,Mai Sandule, nu mai casca ochii aia mari. Aparatul e aici, langa tine,

nu-l vezio Nu e in fundul salii". Bine, noi am lucrat in conditii foarte grele atunci. Pelicula era de proasta

calitate, pentru ca necesita foarte multa lumina. Filmam cu reflectoare din cele rusesti cu care se urmareau

avioanele de la sol, cate doua-trei deodata. Giugaru i-a zis la un moment dat lui Birlic: ,,Mai, Vasiliule, imi fierb

creierii!". La care Birlic ii raspunde: ,,Bine ca-i ai, bine ca-i ai". Birlic ma iubea, pentru ca l-am ajutat, prinfilmele pe care le-am facut impreuna, sa ajunga ,,Artist al Poporului". Si-a dorit foarte mult sa primeasca acest

titlu, care era acordat de Prezidiul Marii Adunari Nationale, si sa fie mentionat asa pe generic. Era platit foarte

bine, lua 600 de lei pe ziua de filmare, in conditiile in care eu si cu Miheles aveam 720 de lei pe luna.

Se spune despre Birlic ca era groaznic de zgarcit...

Nu e adevarat. Era in general un om cumpatat. Avea insa un mare viciu, pariurile! Se ducea mereu la cursele de

cai care se tineau pe hipodromul situat in locul unde e astazi complexul expozitional (n.r: Romexpo). Pierdea

enorm, dar si cand castiga... Odata a castigat un event cu care si-a facut propria companie teatrala, trupa

,,Colorado". Era o lume aparte la hipodrom. Se faceau pariuri teribile, erau multi oameni de cultura care jucau.

Inainte sa plec la Moscova, am stat o vara intreaga in Bucuresti. Atunci am mers si eu la hipodrom, ma duceamla grajduri impreuna cu un prieten, se obisnuisera cei de acolo cu noi. Credeau ca suntem copiii vreunui grangur

din tribuna. Eu mai intrebam: Auzi, nea Ghita, ce cal are sanseM La un moment dat, a prins figura. M-a luat

unul deoparte: ,,Tu cui te duci sa vinzi pontuln". Eu n-am pe nimeni, zic, eu vin din dragoste pentru cai. ,,Bine,

bine, spune-i sa puna pe calul 26. Si sa-mi aduci ceva bani si mie!". Cam asa mergea treaba (face o pauza), dar

hai sa-ti mai zic o intamplare cu Birlic, pe care n-o prea stie lumea.

Va rog chiar...

Intr-o zi m-am intalnit cu el in oras, ca sa-i dau niste texte. Era distrat, se uita mereu la ceas. ,,Ma duc la cimitir,

la Angela, sa-i citesc ziarul", imi zice. Asta fiind prima lui nevasta, care murise. Cum adica sa-i citesti, i-am zis

eu. Si mi-a zis ca asta facea si in timpul vietii ei. Ii citea din ziarul ,,Informatia Bucurestiului" rubrica aia demica-publicitate. Iar dupa ce ea n-a mai fost, mergea la cimitir ca sa-i citeasca in continuare.

Filmul ,,Telegrame" a fost nominalizat la Palme d'Or in 1960. Ati fost pe Croazetam

Nu, n-am fost, dar a mers Birlic. In anul ala a castigat ,,La Dolce Vita" a lui Federico Fellini. Sigur, mi-a parut

rau ca am ratat covorul rosu de la Cannes, dar am reusit sa imi insotesc apoi filmele aproape de fiecare data

cand au fost selectionate la festivaluri din strainatate. Bine, si cu plecarile astea era o adevarata poveste. Aveam

telefonul de acasa ascultat. La un moment dat, chiar m-a sfatuit un om de bine, telefonistul de la Casa Scanteii:

,,Tovarasu' Naghi, eu iti spun, daca vrei sa-ti mearga cu plecarile, atunci ai grija ce vorbesti la telefon. Zi si

matale: <<Dom'le, iar trebuie sa plec! Astia-s tampiti, ce-mi trebuie mie atata strainatatec Dracu' sa-i ia!>>".

Bine, zic, dar eu plec cu filmele, poate vin cu premii, e munca mea. Cum sa spun asa, ,,Asculta la mine, ca dacao gresesti o data, nu mai pleci. Sa nu intre vreunul la idei ca ai vrea s-o intinzi". Plus ca, de fiecare data, inainte

sa plec, trebuia sa trec si pe la Externe (n.r: Directia de Informatii Externe), imi dadeau niste plicuri, ca sa le dau

alora din ambasade care veneau si ma asteptau la aeroport. Cand ma intorceam, la fel, trebuia sa aduc ce-mi

dadeau aia. Ce era in plicurile alea, Dumnezeu stie, ca eu nu puteam sa umblu!

Spuneati adineauri ca ati fost asistentul lui Sica Alexandrescu la teatru. Ati lucrat cu el si ,,Badaranii",

un alt film cu o distributie de exceptie...

Da. Filmul s-a nascut din dorinta ca piesa montata de Sica Alexandrescu la Teatrul National sa se pastreze si pe



pelicula. Bine, n-a fost chiar un spectacol filmat, ci o adaptare cinematografica. Practic, piesa tinea trei ore, iar

noi am facut un film de o ora si jumatate. Distributia a fost neschimbata, cei mai buni actori ai vremii: Grigore

Vasiliu-Birlic, Carmen Stanescu, Niki Atanasiu, Alexandru Giugaru, George Calboreanu, Marcel Anghelescu,

Radu Beligan. La filmari, Sica Alexandrescu nu prea se baga peste mine. Bine, la un moment dat, obisnuit cu

modul in care lucra la teatru, i-a spus lui Giugaru: ,,Aicea tu nu interpretezi bine, trebuie sa te infurii mai tare".

Si Giugaru s-a intors spre el si i-a zis: ,,Bai, nea Sica, aici nu esti la teatru, esti la cinematografie si tu habar n-ai

cum se fac filmele". Intr-adevar, asta era o problema, pentru ca la teatru exista gandirea: ,,Daca n-aude si ala de

la balconul de sus, eu nu sunt bun de nimic" (rade) Eu le mai spuneam, usor: ,,Maestre, ia-o incet, ca aparatul de

inregistrare e chiar aici".

Ati avut vreodata probleme cu cenzura,

Cine n-a avuta La ,,Doua lozuri", Constanta Craciun, care conducea Ministerul Culturii, era sa lesine de ras la

faza cand Birlic canta de fericire pentru ca a castigat. El era afon, n-avea deloc voce, dar asta dadea foarte bine

pentru rol. Si la sfarsit ne-a zis: ,,Tovarasi, nu puteti lasa asa, trebuie sa-i dublati vocea". Am ratat o scena

magistrala. La ,,Telegrame" apare in textul lui Caragiale ,,Procoror lipseste oras manastire maici chef".

Filmasem ceva dragut. Tot asa, Gheorghiu-Dej se prapadea de ras, dar la sfarsit ne-a sugerat ca ar fi bine s-o

scoatem. Am mai umblat la ea, dar n-am eliminat-o de tot. Insa marea durere a carierei mele e legata de filmul

,,Doi barbati pentru o moarte", interzis de Cabinetul 2.

De cei

Povestea trista a inceput inca din timpul prospectiilor pentru filmare, unde am fost impreuna cu scenaristul,

scriitorul Andras Suto. Am avut un accident de masina cumplit. Ne-a lovit la doua noaptea, un camion, era si

beat soferul. Si, ca sa vezi mana destinului, cu cateva minute inainte ii spusesem: ,,Pe mine ma cam taie, trage

pe dreapta". Am coborat eu, a coborat si directorul filmului. Eu stateam in fata, ca de, eram regizor. Dar atunci,

dupa oprire, s-a urcat directorul. ,,Lasa, ca tu ai copii". Atat mi-a spus. Si in cateva minute ne-a lovit ala! Si au

murit amandoi, soferul si cu el! Evenimentul nefericit mi-a sugerat titlul filmului.



Ce anume nu i-a placut Elenei Ceausescu la acest filmm

Pe scurt, actiunea se desfasoara in timpul razboiului, iar intamplarea chiar s-a petrecut, fiind culeasa de Andras

Suto si transformata intr-o nuvela si apoi in scenariu. E povestea tragica a unui triunghi amoros, in care doi

barbati, romanul Costan si un secuiul Demeter, iubesc aceeasi femeie, pe romanca Marisca. Demeter chiar iicreste copilul lui Costan, iar cei doi sunt rivali de moarte, dar din gelozie, nu din cauza etniei. Desi in timpul

ocupatiei germane are sansa sa scape cu viata denuntandu-l pe Costan, Demeter refuza, iar la final cei doi mor

impreuna, impuscati de nemti. Filmul a avut premiera pe 9 martie 1970, cu laude extraordinare. A doua zi, a

treia zi, a mai rulat, tot la Scala. In orice caz, nu foarte mult. Dupa aceea, s-a intamplat ca sotii Ceausescu sa

vada si ei filmul. Aveau o vila de protocol in Arges, pe drumul de la Pitesti la Campulung. Seful de partid din

zona, Nicolae ii zicea, era ruda indepartata cu Ceauseasca. Betivan mare! Lui ii placuse mult filmul, nu stiu

exact daca el le sugerase Ceausestilor sa-l vada sau daca au cerut ei. In orice caz, Nicolae asta era entuziasmat,

ne chemase si pe noi, cei din echipa, la Pitesti. ,,Sa vedem, poate te primeste sa te felicite, dupa ce vede filmul.

In orice caz, voi stati la restaurant, cat ma duc eu la vila ca sa vad ce si cum", mi-a zis. Spre seara, a venit si a

inceput sa reproduca cuvant cu cuvant dialogul pe care-l avusese cu ea. ,,Pungasa, stia genericul pe de rost, dar a

inceput sa ma intrebe cine a facut filmul. Unul, Naghi, dar care-i de fapt moldovean, i-am zis. <<Dai Siscenariul cine l-a facutt>> Pai, unul Andras Suto. <<Da Si asta-i tot moldoveane Ca altcineva nu putea sa scrie!

Uite care-i treaba, nu ne intereseaza pe noi prieteniile astea intre secui si romani. Gata, nu mai ruleaza! Si zi-i

regizorului, daca tot e roman, ca mai bine si-ar schimba numele. Uite, sa-i spunem Manole, ca tot suntem in

Arges!>> Tovarasa, dar s-au cheltuit bani...<<Atunci sa-l vanda dracului prin strainatate!>>". Asta a fost!

Si s-a vandut filmulg

Culmea e ca primii care l-au cumparat au fost ungurii de la Budapesta! A avut un succes extraordinar in

strainatate. Domnule, filmul este de o actualitate care ma sperie si pe mine! Mai ales acum, cand vad ca in



secuime se arboreaza steaguri maghiare. Eu ma intreb ce-i desparte de fapt pe secui de romani, in afara de

interesele unor ticalosi din mijlocul sau din afara lort Trec de la una la alta, dar vreau sa spun ca, atunci cand am

filmat in Mures, nu am gasit acolo vrajba, ba din contra. Ce le-au facut romanii secuilor si ungurilor de sunt asa

indarjiti sa renunte la aceasta convietuire care dateaza de secoleN Filmul meu a pus pe tapet toate intrebarile

astea inca de atunci. Nu inteleg de ce televiziunile evita sa-l difuzeze, in conditiile in care filmul asta a fost

proiectat pana si la inchisoarea Guantanamo.

Cum asaa

N-am nicio idee cum a ajuns acolo. Mi-a spus treaba asta un vecin, care a lucrat la Ambasada Romaniei din

Washington, ca ,,Doi barbati pentru o moarte" a fost foarte apreciat, motiv pentru care cei de la Guantanamo au

spus ca o sa-mi trimita si o diploma, in semn de multumire. Si nu e singurul film care s-a bucurat de aprecieri in

alte tari. Si acum sunt solicitate ecranizarile dupa Caragiale, in special de Israel. Dar cel mai bine s-a vandut in

strainatate ,,Aventurile lui Babusca", care a rulat in 20 de tari. Uite, am aici o hartie de la CNC (n.r: Centrul

National al Cinematografiei). S-a vandut in Anglia, Franta, Belgia, Canada, URSS, China, Cuba...Poftim, a

ajuns chiar si in Republica Malgasa (n.r: Madagascar). Tot asa, cu ,,Alarma in Delta" am ajuns sa fiu difuzat

pana si in Mozambic sau in Iran. Am luat chiar si un premiu la un moment dat la Teheran, am cunoscut-o si pe

Imparateasa Farah, care patrona festivalul respectiv.

CV

Regizor, actor si scenarist

Numele: Gheorghe Naghi Data si locul nasterii: 18 august 1932, Adjudu-Vechi (Vrancea) Starea civila: a fost

casatorit cu Eugenia Naghi (1928-2007), monteur la Studioul Cinematografic Bucuresti intre 1950 si 1986

Studiile si cariera: @ In 1955 a absolvit cursurile Institutului Unional de Cinematografie (Moscova), clasa

Regie. @ A activat, incepand cu 1955, ca regizor la Studioul Cinematografic Bucuresti, iar din 1984 ca regizor

si director al filmului stiintific la Studioul Sahia-Film. @ Filmografie (lungmetraje artistice): ,,Doua lozuri"

(1957), ,,D-ale carnavalului" (1959), ,,Telegrame" (1960), ,,Badaranii" (1960), ,,Lumina de iulie" (1963),

,,Vremea zapezilor" (1965), ,,Cine va deschide usa3" (1967), ,,Doi barbati pentru o moarte" (1970), ,,Aventurile

lui Babusca" (1973), ,,Elixirul tineretii" (1975), ,,Alarma in Delta" (1976), ,,Ciocolata cu alune" (1979),,,Dumbrava minunata" (1980), ,,Fiul muntilor" (1981), ,,Actiunea Zuzuc" (1983), ,,Egreta de fildes" (1987),

,,Taina jocului de cuburi" (1990), ,,De-as fi Peter Pan" (1992) @ A realizat si doua documentare de lungmetraj,

,,Legende contemporane" (1972) - monografia judetului Arges, respectiv ,,Geneze" (1975) - monografia

judetului Neamt @ De multe ori a aparut si ca actor in filmele sale, dar si in ale colegilor: ,,Facerea lumii"

(Gheorghe Vitanidis), ,,Fratii" (Mircea Moldovan), ,,Parasutistii" (Dinu Cocea), ,,Asediul" (Mircea Muresan).

Locuieste in: Bucuresti

Cele mai vizionate filme ale lui Gheorghe Naghi

1. ,,Telegrame" - 4.126.688 spectatori 2. ,,D-ale carnavalului" - 3.731.022 3. ,,Badaranii" - 2.785.443 4.

,,Dumbrava minunata" - 2.732.925 5. ,,Alarma in Delta" - 2.674.083

V-ati axat ulterior pe filme pentru copii...

Ca sa nu mai am probleme de niciun fel. Acest gen a mai fost abordat in mod constant de numai doi regizori in

afara de mine, Elisabeta Bostan si Ion Popescu-Gopo. Cu Gopo am fost prieten de familie foarte bun. El era

presedinte al Asociatiei Cineastilor, eu eram vicepresedinte. Era incredibil de superstitios. Se spune ca martea

sunt trei ceasuri rele, motiv pentru care Gopo avea un regim de viata cu totul si cu totul special in aceasta zi. Nu

venea la sedinte, nu filma, manca numai un singur fel, de post, la pranz. Nu raspundea nici la telefon! Am si

intrebat-o la un moment dat pe nevasta-sa, Ana, ce face el toata ziua. ,,Pai sta in pat si asculta radio", mi-a zis.



Ca sa vezi iarasi mana destinului. Intr-o zi de marti, 28 noiembrie 1989, s-a hotarat si el sa iasa din casa ca sa-si

spele masina. Nici pomeneala sa iasa cu masina in oras, doar s-o spele. A spalat-o el, s-a intors in casa, iar a

doua zi a facut atac de cord. Asa a murit Gopo, saracul, avea doar 66 de ani!

Sa vorbim putin si despre ,,Dumbrava minunata", un alt film care a ramas in memoria colectiva.

Poate lumea nu stie, dar aceasta era povestea pe care Mihail Sadoveanu i-o spunea seara de seara fiicei sale,

Profira, cu care am discutat despre ecranizare. Scenariul l-a scris Draga Olteanu, care a facut si un rol in film.

Am filmat la Piatra Neamt, Bacau si Targu Neamt, dar si la Buftea, cu fata, Diana Musca, si cu Patrocle, careera un caine extraordinar. L-am inchiriat de la cineva care locuia in cartier cu mine si crestea caini de rasa. Cand

am inceput pregatirile pentru filmare, Patrocle a fost dus la fetita acasa, la Piatra Neamt, ca sa se obisnuiasca

unul cu altul. Au stat impreuna vreo trei luni, timp in care Diana invata textul. Atat de obisnuit era cu replicile ei

incat, la filmare, cand Diana gresea, catelul incepea sa latre a dojana. Era incredibil!

In incheiere, mai spuneti-mi ceva despre Birlic.

Hai mai bine sa-ti povestesc ceva despre George Calboreanu, cu care am fost mare prieten. El obisnuia sa bea la

Casa Centrala a Armatei, unde exista ,,Salonul Generalilor". Avea o masa de sase persoane rezervata permanent,

pentru ca director era unul, Anghelache, pe care-l cunostea din copilarie. Venea de la teatru, manca, isi lua vinul

lui, mai lua si pentru acasa. Dupa ce l-am luat in ,,Badaranii" si in ,,Lumina de iulie", imi dadea voie sa stau indreapta lui, el fiind mereu in capul mesei. Ii placea de mine, Gicuta in sus, Gicuta in jos. Gicuta era si fi-su. Ma

cauta deseori la Buftea, vorbea cu secretara: ,,Spune-i lui Gicuta Noghiu ca sunt la facultate. Il astept si pe el".

Aia stia deja. Venea in platou, imi facea semn: ,,Va cauta maestrul Calboreanu, zice sa va duceti". Terminam

filmarea si ma duceam, ca singur nu-i placea deloc sa stea. La un moment dat, fusese o conferinta a generalilor

din armata. Bineinteles, trebuia sa-i bage in sala aia. Si-mi face Anghelache semn sa vin pana la el: ,,Te rog din

suflet, mai Noghiule, fa cum poti si convinge-l. I-am dat pe toti afara din <<Salonul Sportivilor>> si v-am

pregatit o masa la amandoi. Ce ma fac, imi mai trebuie inca 24 de locuri pentru generalii astia!". Nea

Anghelache, zic, eu o sa incerc, dar ce sunt eu fata de el Asta ma pocneste, nu stie multe. ,,Te rog eu, ca pe tine

te asculta, te iubeste". In timpul asta, tot apareau generali prin jurul nostru, ospatarii incepusera sa aduca mese si

din celelalte sali. Cand am vazut eu ca se cam aglomereaza, i-am zis: ,,Maestre, pe mine ma cam enerveaza

astia. Nu mai am nicio dispozitie, sa vedeti ca o sa inceapa si sa cante, ii stiu eu. Mi-a zis Anghelache ca apregatit o masa ca lumea dincolo, va rog eu sa mergem". ,,Ti-a zis Anghelaches". ,,Da", zic eu. Dom'le, si cand

s-a ridicat in picioare si a inceput sa tipe, avea si vocea aia de spargea ferestrele in Teatrul National: ,,Sa le

spuna si acestor domni generali ca la aceasta masa sta Stefan cel Mare!". Eu m-am luat cu mainile de cap si m-

am facut mic in scaun. Ce crezi tu ca s-a intamplatr Simteam ca mi se scurgea vinul pe ceafa. De la toate mesele

s-au sculat in picioare generalii si au venit cu paharele pline sa ciocneasca cu el: ,,Sa ne traiesti, maestre!".

Bineinteles ca s-a rezolvat problema, dar eu am ramas ud (rade).

Regizorii tineri nu mai vor sa abordeze filmul pentru copii. Pentru ca, de la ,,De-as fi Peter Pan", care a avut

premiera in 1992, nimeni n-a mai facut nimic pentru ei. In schimb, banii au fost cheltuiti pentru filme pe care nu

le recomand nici adultilor!

Ne place sau nu, trebuie sa recunoastem ca Lica Gheorghiu a avut o contributie enorma in dezvoltarea

studioului de la Buftea. Mie nu mi s-a sugerat s-o iau in filmele mele, probabil n-o interesa deloc Caragiale!

Televiziunile de azi prefera sa dea filme americane sexy sau ,,pistolare" de mana a doua, in loc sa acorde

filmului romanesc importanta pe care o merita. E total nedrept ca filmele sa fie difuzate doar dupa ce

protagonistii lor ne parasesc.



Documents

Amintirile Regizorului Care L-A Transformat Pe Grigore Vasiliu-Birlic Într-un Star de Cinema