Alec Blenche

ronicile PiduriiLegenda lupilor albi

ilustratii de Alexia Udriste,t

ffutu*ot

Tufa de mure pg. 38Un drum necunoscut pg. 26

--'

7

I Fantoma Ursolupouulpe pg. 52 Lupii albi pg. 60

.r

O zi ploioasd

N

' 'q.-.

wil-S$ \:=i-\$Fo&s.:

.€{

-&rR:

6

db.

Era o zi ploioasi, una dintre zilele acelea in care ai chefdoar si stai,

si asculgi si si mirogi pimintul umed, iarba spilati si proaspiti. Vicmergea agale in urma mamei sale, Vania. Frunzele cideau usor dincopaci gi se a;ezau cuminti pe jos in faga lor. Din cAnd in cind, Vicse oprea si-si scuture blana ud5. si si priveasci spre vale. Tinindu-sedestul de aproape, veneau cei patru fraEi mai mari: Vigo, Vern, Val

9i Vara. Fuseseri niscuti in acelagi timp, insi Vic era cel mai miruntdintre ei, si asta se vedea de la distanli.. in ur-a lor, mereu atent la

ce se intimpli" in jur, patea agale tati.l lor, Vasari.

Vic era un pui de vulpe care triia fericit impreuni cu familia sa

in Pidurea de Mesteceni. Cu mult inainte de a se na$te el, Vasari

sipase cu labele lui mari o vizuini adAnci la poalele unui mesrea-

cin mare gi b5.trin. Acolo era singura casi pe care Vic o cunosrea,

singurul loc in care se simtea in siguranti. Astizi, insi, pirisea pen-

tru prima dati vizuina ca si meargi in recunoastere impreuni. cu

restul familiei.

Ploaia mi.runti cidea peste pidure acoperind imprejurimile ca

o cortini deasi gi rece. Dar asta nu le putea opri pe vulpi. Odatila citeva zile, ieseau si adulmece urmele si si se asigure ci nu sunt

in primejdie. Nu gtii niciodati cind se poate arita in pidure vreun

animal periculos, un ris sau poate chiar un vultur. Cu lupii vulpile

se tntelegeau ceva mai bine, insi era bine si fie foarte precaute si

in preajma lor. Si, pentru ci nu erau nici foarte mari sau puter-

nice, vulpile trebuiau si se bazeze pe inteligenta si viteza lor pentru

a scipa de pericole. lga ci, odati la cAteva zile, ieseau in jur ca sicelceteze zone.

76

Dupi ce merseri o bucati de vreme, incepuri cu torii si adulmecein stinga si-n dreapta. Cu togii, mai pugin Vic, care privea cu inte_res piciturile de ploaie mirunti care cideau pe frunzele copaci_1or, dupi care se prelingeau usor pe pimint. De cind se niscusefusese atAt de fragil si subgirel, inc6"t era foarte diferit de fra;ii sii.in vreme ce restul se intreceau si vadi care este mai rapid ;i maiputernic ori mai bun la adulmecat urme, Vic prefera si leneveasci..Atunci cAnd Vania il intreba de ce nu se joaci. gi el cu fratii sii, el iirispundea multumit ci preferi si priveasci. Alteori, Vasari era celcare il indemna si se intreaci gi el cu ceilalgi, iar Vic ii rdspundeacontrariat:

- Dar, rati, ei sunr mai mari decit minel

- Pii, gi nu vrei micar si incerci? Si gtii ci nu cAgtigi intotdeaunacel mai mare si mai purernic.

- Dar cum as purea eu si. cfutig?

- Cel mai important este cum gindegti. pdni si forga si mi.rimeatrebuie folosite rot cu minrea, altfei sunt de prisos.

- De cAstigat, nu sriu ce si spun... Dar stiu ci daci. stau aici micarnu pot pierde, spunea de obicei Vic, zd.mbind, si se aseza confortabilpentru inci o leneveali pe cinste.

Si, de obicei, tatil lui il lisa in pace. Stia ci Vic este un puide vulpe foarte inteligent. Vasari astepta cu neribdare ziua cdnd.fiul avea si-si foloseasci inteligenta pentru lucruri care conteazi.cu adevirat.

Ploaia deasi continua si cadi. ploua asa intruna de citeva zile,iar asta nu ii ajuta deloc; ba, dimpotrivd, ii incurca tare riu. CAndploui aga de mult, urmele nu se mai vid bine, iar de adulmecat, cesi mai zicem! Abia daci se mai poate simti gi altceva in afara miro_sului de ploaie.

8

9

- Simte careva ceva? intrebi, Vasari. Doar de s-ar mai opri ploaia

asta odati! adiugi el, privind dezami"git in sus.

insi ploaia nu avea de gind si se opreasci. Continua si curgi.

mirunt din cer, acoperind tot si toate.

- Tati, mi-e foamel N-am mincat de doui zile, spuse cu ochii

tristi Vara.

- O si fie bine, o s5. fie bine, zise Vania, apropiindu-se de ea. O si

gisim de m6.ncare si in acelasi timp o si vedem daci nu ne pindeste

vreun pericol. Ploaia asta nu poate si gini o vesnicie.

- Nu pot s5. adulmec nimicl ribufni supi.rat Vigo, cate eta cel mai

mare si mai puternic dintre pui.

- Nici eu, zise, pe un ton la fel de descurajat, Val. Mai bine ne

intoarcem la vizuini.

- intr-un fel, e bine, se auzi si glasul mirunt al lui Mc.

- Cum si fie bine? se risti Vigo la el, furios.

Vic continua si priveasci foarte calm inspre valea care se intindea

intre Pidurea de Mesteceni si Pidurea Cintitoare. isi dorea foarte

mult si alerge pe iarba moale din vale, dar stia bine ci o vulpe ar

fi fost prad5. siguri departe de adipostul copacilor. Acolo, cu ceva

timp in urmi, Vasari dusese o lupti pe viaEi ;i pe moarre cu un vul-

tur urias care il atacase. Aga ci le interzisese puilor si se aventureze

vreodati in vale.

- Daci tu nu poti adulmeca nimic, inseamni ci nici altcineva nu

te poate adulmeca pe tine, spuse apoi Vic, flri si clipeasci sau si-gi

ia privirea de la vale. in orice riu aparent existi si ceva bun, conti-

nu5" el aproape netulburat de supirarea fratilor sii.

- Ce tot spui acolo? interveni 9i Vern, nedumerit.

- Are dreptate, spus€ dintr-odati Vasari. Micar suntem cAt de

cit protejagi.

8

11

- Dar mie mi-e foame, se plAnse inci o dati Vara. Ce poate fi

bun in asta? Cum o si gisim ceva de mAncare daci nu putem siadulmecim nimic?

- Cred ci va trebui si" ne multumim cu niste afine de data asta,

spuse Vic zAmbind. Si, cu ocazia asta, mai mAncim si niste fructe.

$ti;i ci fructeie sunr foarte sinitoase, nu? adiugS. el.

- Afine? Dar afine am mincat si acum doui zi1e... Nu putem

mAnca altceva? continui Vara cu viicireala.

- O giinugi, ceva, trebuie si gisim ceva mai bun! se revolti. Vigo.

Si eu m-am siturat de afine.

Vasari se incrunti. Era clar ci nu'i convine ce aude. insi stia ciVic are dreptate.

- N-o si gisim nimic altceva de mAncare pe o vreme ca asta, ris-

punse el pe un ton descurajat. Acum toate animalele stau ascunse ia

adipost. Va trebui s5. ne multumim cu afine, cum spune Vic.

- Dar, tati, singurele afine rimase in zoni. se afli in vale, se auzi

vocea tremurindi a lui Vern.

- $tiu, dar nu avem de ales, va trebui si risci.m.

- Tati, lasi.-mi" pe mine si mi duc, spuse Vigo, dindu-si impor-

tanti. Eu sunt cel mai mare, cel mai puternic gi, prin urmare, cel

mai potrivit.

- Ba ag spune ci esti cel mai nepotrivit, se auzi din nou vocea

lui Vic.

- Cum? Ce spui acolo? intrebi. Vigo, contrariat.

- Nu te supira, frate, dar misiunea asta are nevoie de cineva micut

si agil care si poati trece neobservat prin vale. Pe tine este cam greu

si nu te observe cineva.

- Haha, a;a este! se amuzi 9i Val. Mai ales cind te umfli asa in

pene. Tati, lasi"-mi pe mine si merg, eu sunr cel mai agil dintre totisi nici nu sunt asa mare ca Vigo.

.{,!t*1

- Eu sunt cam lent, intr-adevir, deci nu cred ci as, fi o ale_

gere bun5., adiugi Vern, despre care oricum tori stiau ci. este celmai fricos.

- Sub nicio formi, spuse Vasari cu vocea sa ad6.nci si sonori. Nu se

aventureazi nimeni in vale, este foarte periculos.

- $tim, tari! Dar, ah, daci m-as intAlni cu vulturul care re_a atacatpe tine, i-as arita eu! spuse iarisi Vigo, increzi.tor.

- Esre acolo un pericol mult mai mare decAt vulturul, fiule, spuseVasari abitut.

- Da? Ceva mai periculos decAt vulturul uriag? intrebi Val uimit.Pii, din cAte stiu, ursii nu trec niciodati mai departe de pidureabrazilor, iar lupii ne sunr prieteni.

- Existi ceva mai periculos si decAt ursii, si decAt lupii, spuse Vasariprivind si el lung inspre vale.

- Mai periculos decAt ursii? se mirari cu rotii in cor.

- Dar ce poare si. fie mai periculos decAt un urs, tati? inrrebiVern tremurAnd.

- Omul, rispunse imediat Vic.

I

,.4