Ajustarea prin durata timpului de munca

Aceasta modalitate de ajustare se poate face fie prin cresterea resurselor disponibile (prin cresterea nr de ore suplimentare, cresterea duratei zilei sau a saptamanii de lucru sau prin diminuarea concediilor anuale de odihna), fie in cel al reducerii resurselor de munca (scaderea duratei zilei sau saptamanii de munca, cresterea nr de zile de concediu)

Prin aceasta modalitate orice intreprindere isi poate defini aria de elasticitate a propriilor resurse de munca apreciate prin pocentuajul de variatie a activitatii ce corespunde diferitelor tipuri ale timpului de munca.

La fel de bine pot fi apreciate variatiile costurilor de utilizare a fortei de munca asociate timpului de activitate. Acets lucru se realizeaza avandu-se in vedere cheltuielile fixe de remunerare care nu sunt inflentate de timpul efectiv lucrat si existenta prevederiloe legale in privinta timpului de munca suplimentar.

Cu toate ca nu au in vedere decat o plaja redusa, aceasta modalitate este preferata pentru ca pe de o parte este rapida si progresiva si pe de alta parte ea nu este de natura sa introduca variatii ireversibile de structura.