Agoniseste

pentru

Viata de dupa

moarte!

2

Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul spune în Coranul cel Nobil:

18. O, voi cei care credeţi, fiţi cu frică de Allah! Şi

fiecare suflet să bage de seamă ce trimite înainte pentru

Ziua de mâine (Ziua Judecăţii). 19. Nu fiţi ca aceia care L-

au uitat pe Allah şi pe care El i-a făcut de aceea să uite de

ei înşişi! Aceştia sunt nelegiuiţii. [Coran, 59:18-19]

De asemenea Allah spune:

64. Şi nu este această viaţă lumească decât joacă şi

glumă, însă în Lumea de Apoi este viaţa cea adevărată!

Dacă ei ar şti! [Coran, 29:64]

Invatati au definit inteligenta în cel mai profund sens ca fiind

adaptarea, acomodarea, în raport cu viitorul. Din acest punct de

vedere au făcut oamenii de ştiinţă diferenţa între cei inteligenţi şi

cei mai puţin inteligenţi, întrucât cei mai puţin inteligenţi trăiesc

în trecut, în vreme ce cei mai inteligenţi trăiesc în viitor.

Asadar inteligent este acel om care se gândeşte si planica

confruntările viitorului şi nu preaslăveşte trecutul chiar şi în

pofida realităţii lui crunte.

In aceste versete Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul atrage

atenţia asupra celor ce ne aştepta după moarte, întrebând: “Oare

ţi-ai pregătit tu provizii pentru momentul morţii tale?!” “Oare ţi-

ai agonisit tu o bună provizie pentru ziua în care te vei îndrepta

din propria ta casă către mormânt?!” “Oare ţi-ai făcut tu vreo

provizie care să îţi fie de ajutor în momentul în care toate

plăcerile fi-vor sfârşite?! În momentul în care în mormântul tău fi-

vor pierduţi pentru tine soţia ta, şi neamul tău, şi copiii tăi, şi

3

afacerile tale, şi călătoriile şi plimbările tale, şi petrecerile şi

timpul petrecut cu cei dragi, cu toate…?! ”

Cel înţelept este acela care şi-a făcut o bună provizie, înainte

de a Îl întâlni pe Allah Azzauageal.

Allah Preaînaltul cunoaşte intenţiile ce îl pun în mişcare pe om

pentru a da curs anumitor fapte şi acestea sunt cele în lumina

cărora va fi el socotit.

Iar acceptarea faptelor de către Allah este legată de intenţia

celui care le da curs şi spune Prainaltul:

19. El [Allah] cunoaşte hainia din ochi(25) şi ceea ce

ascund piepturile. [Coran, ghafir:19]

Se spune că povestea unul dintre fraţi, studentul unui

renumit învăţat cum că acesta obisnuia din când în când sa-l duca

la inmormantari si morminte şi îi spunea: O, tu, fiule, cu adevărat

aceasta este destinaţia noastră, cu adevărat această este

destinaţia noastră!”

Aşadar, o, tu, omule, adu-ţi aminte de moarte! Adu-ţi aminte

aminte de ea în toate împrejurările în care te afli şi făţi o bună

provizie pentru aceasta prin constuirea spre exemplu a unei

fundaţii care să susţină răspândirea islamului, căci islamul este

fapta, dăruire şi dezvoltare superioară – dar intenţiile tale să fie

sincere, iar faptele tale să fie intru servirea dreptcredincioşilor şi

al întăririi lor prin cunoaşterea pe care tu o deţii, şi prin averea

ta, şi prin poziţia ocupată de tine, şi să fie acestea ghidate si

trasate de orânduirea divină care te pune în mişcare, şi sa faci in

acest fel ca reamintirea mortii sa fie pentru tine o oprire de la

deviere, şi căutam adăpost la Allah de aceasta.

4

Ia aminte, dragă musulman, oare ar putea cineva să se

trezească mâine în aceeaşi situaţie şi în acelaşi împrejurări ca şi

ieri? – Cu siguranţă că nu! Este imposibil ca un om să poată

rămâne fără de întrerupere intr-una şi aceeaşi situaţie. Căci

exista in ceea ce-l priveşte pe om boli şi dureri şi moarte. Şi

totodată există în cazul omului si posibilitatea de a se întoarce la

Allah cu căinţa.

Dacă ai întâmpinat tu moartea cu onoare si intelepciune,

atunci cu adevărat ca nu te vei mai gândi tu la nimic după

aceasta, căci cu adevărat trecutul nu mai este în mâinile tale. A fi

erou si a detine inţelepciunea şi puterea sta în a trăi în viitor si

pentru si catre viitor înainte de a te ajunge pe tine acest moment

al despărţirii.

Mormântul reprezintă începutul părăsirii vieţii lumeşti –

primul pas în trecerea dinspre Viaţa Lumească către Viaţa de

Apoi. Şi oare este cineva care ar putea nega moartea?

Cu adevărat un om înţelept şi care este consecvent întru

dobândirea izbândei de după moarte este acela care îşi

agoniseşte o bună provizie pentru mâine şi trăieşte pentru viitor,

întrucât este el un om cu o minte luminată, în vreme ce cel care

trăieşte în trecut este un om cu un orizont îngust întrucât trecutul

nu se întoarce şi nici nu ţi se poate potrivi întru a trăi în el.

Dacă pe om l-a luat o durere de măsea şi nu poate dormi

întreaga noapte, şi îşi aminteşte de o mie şi o sută de ospăţuri la

care a mâncat cele mai bune mâncăruri, oare aceste amintiri îi

vor opri lui durerea pe care o resimte?! – Cu siguranţă că nu! –

5

Aşadar, îndrăzneală şi curajul si intelepciunea îl reprezintă

puterea de a trăi în viitor.

Nu se înalta omul în relaţia sa, prin supunere şi adorare, cu

Domnul său, decât prin fapte drepte şi bune şi din care el să nu

urmărească niciun folos şi niciun interes expres pentru această

Viaţă Lumească. Căci Allah este Creatorul cerurilor şi al

pământului, iar omul este umilul Sau supus pe care El l-a dăruit

cu binecuvântarea fiinţării sale, şi l-a binecuvântat pe el cu cele

necesare traiului, şi l-a binecuvântat cu o minte înţeleaptă şi l-a

călăuzit… Si tu, o, omule, oare ce ai făcut tu pentru a Il întâlni pe

Domnul tău?

Se poate că faptele tale să fie legate în mod exclusiv de

interesele tale personale însă nu te vei putea înălţa tu prin aceste

fapte condiţionate de interese, ci te vei înălţa tu prin acele fapte

cărora le dai curs de dragul lui Allah şi nu ai tu în urma lor niciun

interes explicit de atins.

Mărimea ta la Allah, pentru Allah este pe măsură faptelor tale

bune.

Şi îndrăzneala şi curajul şi intelepciunea consta în a trăi

viitorul şi nu a trăi în trecut si sa nu uiti că cel mai periculos

eveniment ce te-ar putea aştepta în viitor nu poate fi altul decât

moartea.

A spus Allah Preaînaltul:

1. Binecuvântat fie Acela care are în mâna Lui

împărăţia şi este cu putere peste toate, 2. Acela care a

făcut moartea şi viaţa, ca să vă încerce pe voi, [pentru a

vedea] care dintre voi este mai bun întru faptă. Şi El este

6

Puternic [şi] Iertător [Al-’Aziz, Al-Ghafur]. [Coran, Mulk:1-

2]

Omul în această viaţă Lumească are numeroase alternative şi

numeroase şi felurite cai de a alege, însă în momentul morţii sale

nu va găsi el decât două alternative posibile în faţa sa, şi nu mai

există alta în afara acesteia – şi pentru aceasta şi în versetul de

mai sus a pus Allah în Cuvântul Sau “moartea” înaintea “vieţii”

datorită importantei şi însemnătăţii sporite a morţii, întrucât

atunci când se naşte un om, în faţa lui există zeci de mii de

oportunităţi şi moduri în care îşi poate trăi viaţa, însă atunci când

i se înfăţişează lui Îngerul morţii nu are el în faţa sa decât două

drumuri posibile, fără de un al treilea, si cu adevarat nu există o

altă casă după Viaţa Lumească, decât sau Raiul, sau Iadul.”

Atunci când un om vede un cortegiu funerar, cu adevărat

destinaţia acestuia este fie Raiul, ori fie Iadul, şi faptele celui ce

este purtat au fost pecetluite şi au fost încheiate toate cele ce îl

priveau pe el. Aşadar ţi se impune ţie să ai teama de Allah şi să I

te supui Lui, astfel încât să clădeşti între tine şi mânia lui Allah şi

pedeapsa Lui o pavăză, care să nu te lase pe tine pedepsit şi să

te apere de pedeapsa Iadului, şi aceasta pavăză aşadar, nu poate

fi alta decât teama de Allah şi pioşenia.

A spus trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie

asupra sa!):

“Temeţi-vă şi protejaţi-vă de Iad, chiar şi cu o bucăţică

de curmală (dată ca milostenie).”[Bukhari, Muslim]

Imaginează-ţi tu că ai împodobit casa ta într-o manieră foarte

stilată! – Oare aceasta îţi va fi ţie de vreun folos în Ziua Judecăţii?

7

Se spune că un om îşi strângea prietenii la fiecare sfârşit de

săptămână în casa sa primitoare şi impunătoare, în întâlniri

stilate şi cu mult bun gust, şi avea el numeroase proprietăţi, şi

maşini şi afaceri, şi în fiecare vară facea numeroase sejururi în

strainatate. Într-o bună zi însă, amicii săi au fost înştiinţaţi că a el

murit şi au mers la moschee la slujba de înmormântare. Dar, din

păcate, atunci când a dorit să ţină un mic discurs despre omul al

cărui periplul în această scurtă şi trecătoare Viaţa Lumească

tocmai se sfârşise, sheikhul care oficia rugăciunea de

înmormântare nu a găsit să spună altceva despre el decât:

“…Fraţii mei în islam, cu adevărat fratele vostru a fost el dintre

cei care făceau chemarea la rugăciune, aşadar cereţi voi

coborarea indurării lui Allah asupra sa!”… Si nu a mai găsit el alte

cuvinte sau o altă propoziţie pe care să o fi putut spune despre el,

şi oricine poate trage din aceasta o lecţie importanta – şi anume

aceea că i se impune omului să facă dintre fapte bune cele despre

care cei care l-au cunoscut să găsească cuvinte bune cu care să îl

amintească mai mult de cinci sau zece minute dupa ce el va fi

murit.

Cu adevărat era acest om despre care vorbeam, Allah să îl

ierte, aşa cum povesteau prietenii săi dintre cei care făceau

chemarea la rugăciune si obişnuiau ei atunci când făceau

rugăciunea împreună să îl roage pe el să facă chemarea la

rugăciune, şi aceasta este o faptă prin care s-ar putea apropia el

de Allah, însă, din păcate, eleganta şi fineţea sa, şi casa sa, şi

călătoriile sale, şi poziţia sa socială … nu îi vor folosi lui cu nimic

întru a se apropia de Allah şi a atrage asupra sa mulţumirea

Acestuia, Preaînaltul.

8

Aşadar, dragă omule, ai tu nevoie de fapte care să nu fie

legate în niciun fel de interesele ce conturează Viaţa ta Lumească,

ai nevoie de fapte cărora să le dai tu curs de dragul lui Allah,

pentru a putea tu ca în Ziua Judecăţii să spui: “O, Allah, am dat

eu de mâncare unui sărman, şi am pus eu bazele unui loc în care

să se înveţe religia lui Allah, şi am ajutat nişte orfani, şi am

contribuit la o fundaţie de binefacere, de dragul Tau.”

Fiecărui dreptcredincios i se impune lui să cheme la credinţa

în Allah, şi să folosească toată vârsta sa în acest sens – aşa cum

ar fi să chemi tu la credinţa în Allah şi constanta în supunerea

faţă de Acesta – precum să îi chemi pe fii tăi, şi pe fraţii tăi, şi pe

prietenii tăi, şi pe colegii tăi, să facă rugăciunea în congregaţie la

moschee, şi ca şi cum ai da cuiva o înregistrare cu pomenirea lui

Allah, sau ai convinge o soră de importanta şi însemnătatea

acoperirii corespunzatoare şi a hegeabului în islam.

Un dreptcredicnios nu trebuie să fie el negativist în raport cu

societatea să şi să se retragă el departe de aceasta, ci,

dimpotrivă, se impune ca el să se integreze în comunitatea din

care face parte şi să fie o sursă de bunăvoinţă şi oferire de sfaturi

pentru ceilalţi.

De multe ori se intampala ca un om să o întâlnească spre

exemplu pe nepoata sa, fiica fratelui său şi sa discute el cu ea

vrute şi nevrute despre viaţa ei şi despre studiu şi despre ieşirile

ei cu prietenii şi să îi facă complimente în privinţa frumuseţii ei şi

a hainelor ei elegante, însă nu îi trece lui nici măcar prin minte

aceea că ar putea-o sfătui în privinţa obligativităţii acoperirii sale

corespunzătoare şi a hegeabului, a cărui lipsa atrage asupra

fratelui său, tatăl ei musulman o imensă pedeapsa.

9

Pentru aceasta era dintre motivele distrugerii neamului lui

Israel si aceea că nu se sfătuiau ei unii pe altii şi nu se susţineau

intru facerea de fapte bune şi nu opreau ei de la ceea ce era rău

şi nepermis. A spus Allah Preaînaltul:

79. Nu s-au oprit unii pe alţii de la fărădelegile pe care

le-au săvârşit. – Şi ce fapte rele au săvârşit! [Coran, 5:79]

Drumurile către Creator sunt numeroase, şi poate fi numărul

lor cât şi numărul creaţiilor lui Allah. Si poate fi apropierea de

Allah intru adorare, fie prin oferirea unui sfat bun, fie prin

chemarea cuiva la credinţa în Allah, fie prin convingerea

oamenilor în privinţa religiei, fie prin oferirea suportului văduvelor

şi orfanilor în Ramadan, şi căutarea celor nevoiaşi pentru a le

oferi o mână de ajutor de dragul lui Allah şi sperând la raspalta

Acestuia, căci aceste sunt cu adevarat faptele prin care omul se

poate înălţa.

Exista zeci şi sute şi mii de fapte bune cărora le-ai putea da

curs, chiar şi dacă nu esti prea bogat, şi poţi tu chiar şi numai să

sfatuiesti pe cineva în privinta religiei lui Allah – şi orice fapta

bună prin care tânjeşti tu spre obţinerea multumirii lui Allah te

poate apropia de Acesta.

Se spune că unul dintre fraţii musulmani care nu era un

învăţat şi-a propus să se implice pe calea răspândirii religiei lui

Allah - a strans un număr consistent cu casete ce conţineau lecţii

de religie, a făcut o listă cu toţi membrii familiei sale, mai

apropiaţi şi mai îndepărtaţi, apoi a început, pe rând, să le ofere

lor aceste casete spre a le asculta rugându-i să le innapoieze

dupa aceasta, pentru a putea fi oferite mai departe si altcuiva.

10

Şi stă în puterea ta a fi folositor oamenilor si dacă ai tu o

anumită meserie, sau ai tu experienţă într-o anumită privinţă, aşa

cum, spre exemplu un simplu electrician ar putea să îşi pună

experienţa sa pe calea lui Allah, reparând, de dragul lui Allah,

ceva în casa unui frate de-al său dreptcredincios nevoiaş, sau

într-o şcoală, sau într-o moschee.

Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul este cu ştiinţa asupra tuturor

celor cărora le da curs un om, şi atunci când omul Îl va întâlni în

Ziua Judecăţii pe Domnul şi Stăpânitorul sau spunând: “O, Allah,

am făcut aceasta de dragul Tău şi pentru a atrage asupra mea

Mulţumirea Ta!” cu siguranţă că Allah va şti cel mai bine intenţiile

sale şi ce l-a împins întru a da curs acestor fapte.

Există şi oameni care nu fac nici măcar o mişcare decât dacă

li se plăteşte lor pentru aceasta, şi nu fac ei nimic decât

aşteptând sa li se intoarca lor cu un favor şi elogiul celor în slujba

căruia s-a pus; dar există totodată şi oameni care ştiu că Allah

este Cel care ştie ceea ce este ascuns şi ceea ce este lăsat la

vedere şi de fiecare dată când are un mic răgaz îşi reaminteşte el

şi se întreabă pe sine însuşi oare ce a agonisit el pentru

momentul morţii sale, şi ce a agonisit el pentru sălăşluirea sa în

mormânt?!

Dacă ai spune: “Am făcut aceasta, şi aceasta, şi aceasta…”

Oricât de mult ai fi făcut tu dintre fapte, Allah Preaînaltul ştie

aceste fapte ale tale, şi ştie intenţiile ce te-au pus în mişcare intru

săvârşirea acestora.

Poţi tu să vorbeşti despre faptele bune cărora le dai curs şi

poţi uneori să îi convingi pe unii dintre oameni de acestea, şi

11

uneori pe toţi oamenii; şi poţi uneori să tinzi prin acestea către

atragerea Mulţumirii lui Allah asupra ta, şi poţi uneori să cauţi

interese legate de Viaţa Lumească, însă Cel care cunoaşte intru

exactitate toate acestea nu este altul decât Allah, Ştiutorul a tot

şi a toate, al celor văzute şi al celor nevăzute, subhan Allah –

slavă lui Allah.

Probabil că ar trebui ca întotdeauna să ne punem în Paza lui

Allah şi să îi cerem Acestuia Preaînaltul călăuzirea şi protecţia Sa.

Să îi cerem lui Allah să ne apere pe noi de a fi alţii mai buni

practicanţi decât noi ale celor pe care noi le ştim. Şi se poate că

spre exemplu, un om să caute ştiinţă, şi să citească interpretarea

anumitor sure din Coran, sau diverse hadisuri şi să înţeleagă el

semnificaţiile acestuia în cel mai pătrunzător mod cu putinţă, însă

să nu le aplice pe ele. Şi se poate să vină altcineva care doar sa

auda aceste sensuri şi semnificaţii şi să le şi pună în aplicare, cu

voia lui Allah. Si astfel, se poate că acest om care nu are atâta

ştiinţă precum cel dintâi să aplice el ceea ce a auzit, deşi este el

mai puţin bogat în ştiinţă, şi a cules astfel roadele acestei

grandioase religii, subhan Allah – slavă lui Allah!

Aar trebui ca, deasemenea, să ne rugăm lui Allah Preaslăvitul

şi Preaînaltul să nu ne lase pe noi să ne înfrumuseţăm în faţa

oamenilor ascunzând ceea ce ar putea atrage asupra noastră

mânia lui Allah, aşa cum, spre exemplu, povestea cineva că ar fi

văzut odată un om ieşind din moschee purtând cea mai elegantă

şi mai impecabilă îmbrăcăminte, şi având imaginea unuia în

adevăratul sens al cuvântului dreptcredincios, însă ajunşi la

maşina acestuia, în ea era aşteptat de soţia sa …mai mult

dezbrăcată decât îmbrăcată, iar aceasta nu era cu siguranţă o

12

situaţie pe care un dreptcredincios să o fi putut accepta pentru

sine însuşi, şi Allahu Al-Musta’an – Cel la care se caută ajutorul.

De asemenea, să ne rugăm lui Allah Preaînaltul sa ne lase pre

noi să spunem vreo vorbă sau să facem vreo faptă dintre cele

care Îl mulţumesc pe Allah şi să căutăm de fapt prin aceasta

mulţumirea altcuiva decât El, Preaînaltul. Aceasta pentru că se

poate întâmpla că de multe ori să vorbeşti tu intru dreptate, dar

să urmăreşti prin aceasta mulţumirea lui “x” sau “y” dintre cei ce

se afla în preajma ta, şi astfel, deşi fapta căreia tu i-ai dat curs

este o faptă bună, întrucât nu ai făcut-o sincer şi devotat de

dragul lui Allah, probabil că nu îţi va putea fi ţie o bună provizie

pentru Viaţa de Apoi.

Mai mult un bun musulman ar trebui să caute adăpost la

Allah de a fi dat el însuşi ca şi pildă pentru ceilalţi, adică de a fi el

“povestea” şi “pilda” din care ceilalţi să ia aminte. – Viaţa este ca

o piesă de teatru – în ea se afla podeaua scenei şi tot în ea se

afla şi spectatorii… Şi se spune că cei care au menţinut drumul

drept în religia lui Allah ar fi ei spectatorii, ce stau aşezaţi şi văd

pildele pe care le da Allah prin poveştile ce îi caracteriazeaza pe

ceilalţi, fără a fi el personajul principal al poveştii, şi Allah să ne

păzească pre noi toţi, amin.

Zi de zi auzim zeci de ştiri şi de întâmplări, dar înţelepciunea

consta tocmai în a te pune la adăpost de mânia lui Allah şi de a ta

pune la adapost de a fi tu însuţi în situaţia de a fi dat ca şi pilda

altora şi căutam adăpost la Allah de aceasta.

Pentru că atâta vreme cât nu ai încetat tu întru a fi pe drumul

cel drept, nu va înceta Allah să te aibă pe tine sub pavăza Sa,

13

însă dacă nu vei fi tu consistent pe cale cea dreaptă, poţi deveni

tu însuţi povestea şi întâmplarea care se va trece de la unul la

altul prin gurile oamenilor.

Spune Allah Preaînaltul:

Însă ei au zis: „Doamne, depărtează mai mult

distanţele noastre!” Însă ei au fost nedrepţi faţă de ei

înşişi, aşa încât Noi i-am făcut [subiecte de] legende şi i-

am risipit pe ei, despărţindu-i. Întru aceasta se află semne

pentru cel răbdător şi mulţumitor! [Coran, 34:19]

Erau ei nişte persoane, nişte oameni, şi i-am făcut noi nişte

întâmplări si niste subiecte de legemde… Allah sa ne apere pe

toti!

Astfel, ca în fiecare dimineaţă, fiecare om ar trebui să se

oprească pentru o clipă din tumultul acestei vieţii şi să se întrebe,

să îşi stabilească, si să îşi propună sa faca faptele bune de dragul

lui Allah, tinzând către atragerea asupra sa a Mulţumirii Acestuia,

iar cel care a uitat de Allah Preaînaltul, a uitat de fapt de el însuşi

şi de destinaţia spre care ar dori să se îndrepte după această

scurtă şi pasagera Viaţa.

Spune Allah Preaînaltul:

19. Nu fiţi ca aceia care L - au uitat pe Allah (au

nesocotit poruncile Lui) şi pe care El i-a făcut de aceea să

uite de ei înşişi! Aceştia sunt nelegiuiţii. [Coran, 59:19]

Unii învăţaţi în ştiinţa interpretării sensurilor Coranului au

spus că uitarea în sensul nesocotirii poruncilor lui Allah,, i-a făcut

pe ei să uite de ei înşişi, iar când a uitat omul de Allah cu bună

14

ştiinţă, şi nu este interesat de chestiunile legate de religie, şi nu

ia în seamă nici măcar vreun verset şi nici măcar vreun hadis şi

nici măcar vreo prescriptie religioasă, iar dacă cumva ai îndrăznit

să îi spui lui despre ceva anume cum că aceasta ar fi haram îţi va

spune el: “…Nu, nu fi aşa de exact, nu insista atât de mult,… cu

adevărat Allah este Iertător Îndurător, nu-ţi face tu griji, de-acum

şi până în Ziua Judecăţii…Allah ne face nouă sorţi de izbândă…”

Aacesta este un exemplu dintre acei oameni, care pentru că au

ignorant ei legile şi prescripţiile lui Allah şi s-au făcut uitaţi în

privinţa acestora, au uitat ei de fapt propriile lor sine şi au pierdut

din vedere nevoia lor de a se proteja pe ei înşişi de răul Vieţii de

Apoi şi de flăcările Iadului prin strângerea unei bune provizii

pentru de după moarte.

Acest om a uitat el ca el este cea mai insemanta dintre

creaţiile lui Allah şi că dacă ar respecta el prescripţiile şi legile lui

Allah, ar putea fi el mai presus chiar şi de Îngeri, căci aceştia se

supun ordinelor lui Allah, prin natura lor, ca o calitatea intrinsecă

a acestora, fiind ei creaţii fără de voinţă proprie, în vreme ce

omul a fost el înzestrat de către Creatorul său, Preaînaltul, cu

voinţă proprie, şi pentru aceasta, supunerea şi adorarea şi

pioşenia să poate fi mai presus de cele ale Îngerilor, pentru că în

cazul omului ele izvorăsc din voinţa sa proprie, în acelaşi timp în

care ar fi putut el deasemenea să aleagă să nu creadă, şi Alah să

ne păzească de tot ce e rău!

Omul se poate ridica deasupra nivelului îngerilor prin

supunerea şi pioşenia să deliberate, şi în acelaşi timp s-ar putea

coborî el sub nivelul animalităţii, dacă s-ar lăsa pradă poftelor şi

dorinţelor sale immediate şi efemere. Şi aceasta întrucât Îngerii

15

sunt intelect fără de dorinţă, iar animalele sunt dorinţa fără de

intelect în vreme ce omul, subhan Allah – slavă lui Allah este

definit de intelect şi dorinţa împreună. – Şi dacă intelectul sau a

stăpânit dorinţele sale, s-ar putea situa chiar şi deasupra

Îngerilor, în vreme ce dacă dorinţele şi poftele sale au stăpânit

intelectul sau, a ajuns el şi Allah să ne apere .

Omul ar trebui să dea sinelui sau valoare şi sa se teama de a

îl duce în pierdere şi pieire. El să îşi amintească de valoarea pe

care Allah Preaslăvitul şi Preainaltul a pus-o în el, şi Care l-a făcut

pe el dintre cele mai insemnate creaţii ale Sale, şi a pus în slujba

sa toate celelalte pe care le-a creat pentru a îi fi lui de trebuinţă.

Omul este cel care a luat în grijă să Universul (“al-‘amaanah” – în

limba arabă), atunci când tot ceea ce există a refuzat, cu teamă,

să facă aceasta, însă acesta nu e nici pe departe un act de

nesăbuinţă şi naivitate, ci mai curând vădeşte natura aspiraţiilor

înalte ale fiinţei umane. Însă, dacă el a acceptat această

“amaanah”, această responsabilitate, şi nu o va onora el într-o

modalitatea propice, atunci, cu adevărat, va deveni el, şi căutam

adăpost la Allah de aceasta, un om caracterizat de nedreptate şi

ignoranta.

Atunci când omul uita de Allah, şi de respectarea prescripţiilor

Acestuia, uita de fapt cine este el însuşi, uită de statutul său

privilegiat la Allah, uită că Allah l-a pus pe el pe cea mai inalta

poziţie dintre creaţiile Sale, uită că are el anumite îndatoriri de

îndeplinit şi pentru care va fi socotit. El uită el că Allah i-a dăruit

lui întreg Universul pentru a fi pus în slujba sa, i-a dăruit lui

mintea, şi o natură dreaptă înnăscută, şi calea cea dreaptă (al-

16

minhagi) şi dorinţele, pentru a se înălţa prin ele, intru adorare şi

supunere, către Domnul cerurilor şi al pământurilor.

Dacă ai uitat de Allah şi de respectarea ordinelor şi

prescripţiilor Sale, ai uitat tu de fapt de rostul existenţei tale pe

faţa pământului şi ai ignorant tu ceea ce Preaslăvitul şi Preaînaltul

Însuşi ne-a evidenţiat: “Şi nu am creat oamenii şi djinii decât

pentr a mă adora pe Mine”

Şi uiţi tu taina existenţei tale în această Viaţă Lumească şi

anume aceea de a aduna binele pentru Viaţa de Apoi, şi ai uitat

tu care sunt cele ce îţi pot fi ţie folositoare după moarte…

Îl uita oamenii pe Allah lăsându-se purtaţi de poftele şi

dorinţele lor şi trăind doar aşa cum doresc ei, şi fac tot ce vor şi

cum vor si cand vor, nefiind opriţi de nimeni şi nu se opresc ei de

la nimic dintre cele la care tânjesc din grădinile Vieţii Lumeşti.

Ei nu au luat în seamă nici Coranul, nici legile islamice, şi nici

ceea ce ne-a fost lăsat nouă de nobilul nostrum Profet –

Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) –

nu au fost ei nici dintre care s-au lăsat călăuziţi şi nici dintre cei

acre au chemat la călăuzire.

Cei care s-au bucurat de grădinile Vieţii Lumeşti, uitând de

Allah, nu se vor înfrupta din Grădinile Paradisului, decât aceia de

care a avut mila Allah şi care s-au căit inaite de a veni moartea la

ei, moartea care închide toate uşile în urma ei… Căutam ajutor la

Allah de cruntă rătăcire!

Incheiam cu câteva cuvinte pe care le-am citit de curând:

17

…Noi nu suntem locuitorii băştinaşi ai Pământului, ci noi ne

tragem din Paradis, de acolo de unde străbunul nostru Adam a

locuit la început

…Numai că am coborât aici pentru o vreme, pentru a da un

test scurt, rapid, apoi de vom întoarce cu rapiditate…

…Aşadar, străduieşte-te să faci tot ceea ce îţi stă în putinţă sa

faci parte din caravana celor dreptcredincioşi care se vor întoarce

la prea scumpă şi mult întinsa noastră patrie….

…Nu-ţi pierde timpul, şi nu te pierde pe tine, pe această

minuscula Planeta….

…Despărţirea nu înseamnă călătorie, şi nici distanta, şi nici

despărţirea de cel iubit, până şi moartea nu înseamnă despărţire,

ne vom întâlni noi în Viaţa de Apoi…

….Însă adevărata despărţire este aceea de a fi unul dintre noi

în Iad, şi altul în Paradis….

O, Allah, fă ca noi toţi, împreună cu toţi cei dragi noua să ne

întâlnim, prin Mila Ta, în Grădinile Paradisului şi fereste-ne pe noi

de Foc, amin!

Khairu azzad

Aşadar, să Îl rugăm pe Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul să

întărească paşii noştri pe calea cea dreaptă şi să ne dăruiască pe

noi cu o bună provizie pentru Viaţa de Apoi şi să nu lăsăm

această Viaţă Lumească să ne acapareze şi să ne rătăcească, căci

adevărata noastră viaţa şi şi adevărata fericire vor fi pentru noi în

Viaţa de Apoi, cu voia lui Allah!

18