Upload
others
View
3
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
FOAIE DE ALUNIS
1
EDITURA CASA CORPULUI DIDACTIC PRAHOVA
Revista semestrială a Şcolii Gimnaziale
„GHEORGHE COSTESCU” Aluniş
NUMĂRUL 11
ISSN 2558 - 9636 ISSN-L 2558 – 9636
FOAIE DE ALUNIS
2
“Cei care educă copiii
sunt demni de mai multă
onoare decât cei care le
dau viaţă; de aceea, pe
lângă viață, dăruiţi
copiilor şi arta de a trăi
frumos, educându-i.”
- Aristotel
FOAIE DE ALUNIS
3
Mesajul prof. Maria DUMITRU, director al Școlii Gimnaziale
,,Gheorghe Costescu’’cu ocazia festivității de premiere:
’’RESPECT, DOMNULE ÎNVĂȚĂTOR!’’
Fiecare sfârşit de an şcolar e unic, oricâte asemenea momente ai trăi ca dascăl, ca
director de şcoală şi am încredinţarea că la fel este şi pentru dumneavoastră, părinţi şi bunici,
alături de care eu şi colegii mei, din corpul profesoral, suntem bucuroşi să împărtăşim
tradiţionala ceremonie din ultima zi de şcoală a anului de învăţământ.
Cu siguranţă şi elevii adună , într-un asemenea moment, propriile emoţii, cărora - aşa
cum i s-a întâmplat fiecăruia dintre noi - abia trecerea timpului le va da însemnătatea şi puterea
de a şlefui ceva în mintea şi în sufletul lor, deodată cu nostalgia şi frumuseţea aducerii aminte a
unui timp pe care învăţăm să-l preţuim cu cât ne depărtăm mai mult de el. Eu însămi îi sunt
recunoscătoare învăţătoarei care mi-a sădit dorinţa de a urma drumul acestei nobile profesii şi
nu am niciun dubiu că fiecare dintre dumneavoastră purtaţi în ceea ce sunteţi şi ceea ce faceţi şi
ceva din învăţătura unui dascăl prin ale cărui mâini aţi trecut în anii de şcoală.
Iar dacă am început prin a spune că fiecare sfârşit de an şcolar e unic, am să adaug că acest
sfârşit de an este cumva mai mult decât unic. Fiindcă de el se leagă şi unul dintre acele momente
care rămân înscrise în istoria unei şcoli, în catalogul de experienţe şi de modele ale dascălilor şi
ale elevilor pe care îi educă, în viaţa unei aşezări, care trăieşte doar prin oamenii săi şi se
îmbogăţeşte prin zestrea de spirit şi de dăruire a acestora. De un asemenea moment şi de un
asemenea om rămâne legată această zi. După 48 de ani de slujire la catedră, într-o şcoală a
aşezării al cărei fiu este, domnul învăţător Manole Gheorghe închide oficial catalogul
întâlnirilor sale cu clasa, deşi cu siguranţă va rămâne pe mai departe „domnu învăţător” pentru
mulţi dintre elevii săi, aşa cum va rămâne şi pentru noi, colegii săi întru profesie, cărora ne-a fost
şi ne va fi pe mai departe exemplu de vocaţie, de dăruire profesională, de respect faţă de propria
trudă şi faţă de aceia cărora o împărtăşeşti.Un dascăl care nu a lăsat închis în paginile unei cărţi
exemplul de apostolat al Domnului Trandafir, aducându-l într-o actualitate care are nevoie de
dascăli care îşi onorează misiunea pe care şi-a ales-o, mai presus de obligaţiile din fişa postului şi
de salariul mereu promis a fi pe măsura acestei îndatoriri şi încă neadus acolo.
Amestecul de blândeţe şi de autoritate atunci când se cuvine, de sobrietate îndulcită de
sinceritate şi un fin simţ al umorului, de optimism şi de punctualitate de ceas elveţian, de
modestie, prietenie şi principialitate, de dragoste faţă de copii şi faţă de şcoala căreia i-a rămas
aproape chiar şi în vacanţe, de căldură a povestirii şi de curgere caligrafică a scrierii transmise,
cu pricepere, fiecăruia dintre învăţăceii care i-au trecut prin mână, de respect cucerit nu numai în
clasă şi în cancelarie ,ci şi între oamenii satului dintre care a venit şi alături de care trăieşte, de
FOAIE DE ALUNIS
4
măsură în vorbe, de corectitudine şi de preaplin sufletesc, de respectare a cuvântului dat ca şi
cum ar fi parafat cu toate obligaţiile sigiliilor contractuale - aceasta este lecţia pe care a scris-o,
cu majuscule, pentru manualul dascălului de vocaţie, domnul învăţător Manole si pentru aceasta
are toată îndreptăţirea aprecierii şi a recunoştinţei celor care ne-am asumat aceeaşi profesie, ale
generaţiilor de elevi pe care i-a învăţat, ale şcolii acesteia căreia i-a adăugat un plus de valoare
şi ale unei aşezări care trebuie să fie mândră de un asemenea fiu.
Când spui învățătorul Gheorghe Manole, spui muncă și tumult. Nu cred că a fost zi din
viața domnului învățător în care să nu se gândească la elevi, la predarea lecțiilor, la ședințe, la
consfătuiri, medii, recuperări sau premieri. Sunt convinsă că, prins în acest vârtej, nu a simțit
când au trecut anii, a pierdut poate șirul generațiilor de copii care au primit din preaplinul
sufletului său. S-a încărcat mereu de tinerețe, dar și s-a „risipit” sacrificând timp și trăire pentru
școală și elevi. Întreaga sa carieră s-a legat de comuna Aluniș și, în special, de Școala
Gimnazială Gheorghe Costescu, despre care pot spune, fără șovăire, că i-a fost o a doua casă. A
dăruit din noblețea spiritului si primeşte din frumusețea recunoștinței.
Vă mulţumim, domnule învăţător, pentru toată dăruirea de care ați dat dovadă din punct
de vedere moral și profesional şi vă dorim să vă bucuraţi ani mulţi, în linişte şi sănătate, cu toată
îndreptăţirea unei datorii împlinite întru învăţătura ce dă, cum spunea un înţelept, frumuseţea
cea mai aleasă a omului şi averea fără de egal!
FOAIE DE ALUNIS
5
RECUNOȘTINȚĂ
Mai țineți minte, Domnu-nvățător,
Când ați venit la școală prima dată?
Era o zi de toamnă, fără nor
Iar frunza din aluni era brumată.
Pădurea aștepta o iarnă nouă,
Mai țineți minte, Domnu-nvățător,
Pe pajiște căzuse încă rouă
Iar berzele porniseră în zbor.
Noi, cei mai mici, cu-n ochi iscoditor
Priveam la clasa-atâta de curată,
Mai țineți minte, Domnu-nvățător,
Cum ne-ați strigat pe nume prima dată?
Ne-am așezat în băncile mărunte
Și am deschis penarele ușor…
Ce calde- au fost întâile cuvinte…
Mai țineți minte, Domnu-nvățător?
Pe cerul vieții se adună norii
Cum se întâmplă iarna pe la sate…
După atâția ani se-arată zorii
Unei odihne binemeritate.
Anii-au trecut cum trec în zbor cocorii
Triunghi pe cerul toamnei fară nor…
Noi vă urăm precum colindătorii
Mulți ani, mulți ani, iubite-nvățător!
prof. George BÎGIU
FOAIE DE ALUNIS
6
Domnul nostru
Cu câțiva ani în urma, fiind nou venită în școala, am fost surprinsă și, pentru un moment,
amuzată de întrebarea unui elev dintr-a cincea, George Moraru, căci despre el este vorba, a venit
în cancelarie și a întrebat de” Domnul nostru”. După câteva clipe, mi-am dat seama că George
întreba de domnul învățător Manole Gheorghe . Mi-au rămas în minte aceste cuvinte și, fără să
vreau, gândul m-a dus la “Domnul Trandafir”.
Cu câteva zile în urmă, mama unui școlar din clasa I, m-a întrebat dacă “Domnul nostru”
se pensionează. Aceasta sintagmă,”Domnul nostru”,a rezonat în mintea mea,ducându-mă iar cu
gândul la Sadoveanu. Doar două cuvinte:”domnul nostru”,dar câtă încărcătură afectivă,câtă
bogăție de conținut.
Domnul nu este doar al elevilor,pe care i-a păstorit ani și ani, este și “domnul “părinților și
al bunicilor. Domnul este al întregii comunități locale,este al tuturor. Domnul este și al nostru, al
colegilor de breaslă. Și dacă îl vezi pentru prima dată, nu e nevoie să ți se spună că e dascăl.
Ținuta impecabilă îl deconspiră: vestimentația, vocea, atitudinea, cumpătarea, rigurozitatea.
Desprins parcă dintr-o pagina de literatură, Domnul nostru impune respect. Este și va fi un
reper, căci reprezintă în conștiința colectivă imaginea absolută a dascălului.
Nu-și va încheia nobila misiune. Cu sau fara voie, va transmite valorile morale care l-au
călăuzit o viață.
Permiteți-mi, domnule învățător Manole Gheorghe, să vă urez ani mulți și liniștiți cu
sănătate și bucurii, alături de cei dragi.
Prof. Maria POPESCU
FOAIE DE ALUNIS
7
Elevii noștri, mândria școlii
Şi în acest an școlar elevii Şcolii Gimnaziale Gheorghe Costescu Aluniş, pasionaţi de
fizică şi de chimie, au avut rezultate deosebite la faza judeţeană a concursurilor de chimie şi la
concursurile interdisciplinare organizate la nivel judeţean în anul şcolar 2016-2017.
Am obţinut 20 de premii şi menţiuni la următoarele concursuri:
1. Concursul Noi si chimia:
a) Menţiune: elevii clasei a VIII-a: Nedelcu Larisa, Năstase Magdalena, Mihai Diana,
Istrate Loredana, Corbu Ana-Maria, Bîgiu Bianca;
b) Mențiune: elevii clasei a VII-a : Drăghici Diana, Enescu Andrei, Bîgiu Teona;
2. Concursul Impuls Perpetuum
clasa a VI-a:
a) Locul I: Constantinoiu Sebastian;
b) Locul al III-lea: Vișan Alexandru, Brujban Laurențiu;
c) Menţiune: Negut Mihaela, Manole Tiberiu;
clasa a VII-a:
a) Locul I: Drăghici Diana
b) Menţiune: Enescu Andrei
clasa a VIII-a
a) Menţiune: Năstase Maria, Istrate Loredana;
FOAIE DE ALUNIS
8
3. Concursul Raluca Ripan
clasa a VII-a:
a) Premiul al III-lea: Drăghici Diana
4. Olimpiada de fizică:
clasa a VII-a:
a) Mențiune: Drăghici Diana
De remarcat este faptul că elevii Constantinoiu Sebastian și Drăghici Diana vor reprezenta
judeţul Prahova la concursul Impuls Perpetuum , faza naţională.
Prof. Elena TUDOR
FOAIE DE ALUNIS
9
DE VORBĂ CU BUNICUL MEU...
Paştele este una dintre marile sărbători, în care toată familia se reuneşte, creând amintiri
şi povestind despre cum se petrecea pe vremea copilăriei bunicilor.
Cu câṭiva ani în urmă am sărbătorit Învierea Domnului cu bunicii, părinṭii şi câṭiva
prieteni mai apropiaṭi. Pe vremea aceea eram o fetiṭă zurlie, foarte curioasă, care voia să ştie tot ce
se întâmplase odată. Îmi amintesc perfecṭ acea zi. De la prima oră a dimineṭii mi-am trezit
entuziasmată părinṭii, care participaseră la slujba de Înviere, din cauza nerăbdării de a ciocni un ou
roşu cu membrii familiei. Era o zi senină, Soarele dezmierda pământul moale, negru ca abanosul,
cu razele aurii care se strecurau sfios printe crengile înmugurite ale copacilor bătrâni. Pe iarba
fragedă sclipeau picăturile de rouă ce reflectau lumina spre floricelele parfumate din grădiniṭa
noastră. Aşadar, dacă vremea era aşa frumoasă, am luat masa în aer liber. Cum ne-am adunat au şi
început saluturile de sărbătoare, care s-au repetat câteva minute, urmate de ciocnitul ouălor. “
Hristos a Înviat!”, spunea unul. „Adevărat a înviat!”, îi răspundea celălalt. După masa festivă,
foarte neîncrezătore că voi primi vreun răspuns, am pus o mică întrebare, care a avut ca urmare o
povestioară.
- Bunicule, dar cum era Paştele când erai dumneata copil?
Acesta, uimit de ceea ce i se adresase mi-a răspuns cu un zâmbet care exprima dragostea
pe care mi-o poartă.
- Ehe, fetiṭo, pe atunci nu erau iepuraşi şi cadouri, aşa cum este la modă acum. Pe
vremea aceea singurele lucruri de care ne bucuram erau tradiṭiile pe care le-am moştenit de la
bunicii mei: tata-mare şi mama-mare. În timp ce mama mea, adică străbunica ta, prepara
mâncărurile tradiṭionale, eu îmi stângeam o gaşcă de priteni cu care participam la Denii, Prohod şi
la slujba Învierii. Mama făcea cea mai bună mâncare pentru această sărbătoare. Întotdeauna, în
Joia Mare, vopsea ouăle în minunate nuanṭe de roşu. Acesta simbolizează sângele Domnului, care
a curs peste coşul cu ouă dus de Maica Domnului la crucea Sa. De fapt, în acea zi, vopseau ouă
toate femeile din sat. Se spunea că e păcat să fie lăsate pe altă zi. Tot atunci pregătea carnea celui
mai curat animal, mielul, care îi seamănă Domnului Iisus, căci acesta a fost curat ca lacrima, fără
FOAIE DE ALUNIS
10
păcate. Să nu uităm de pufoşii cozonaci, pe care îi frământa dis-de -dimineaṭă pentru a-i lăsa
câteva ore bune la dospit. În seara de vineri participam la Prohod. Era atât de frumos! Vocile
răsunau în toată biserica plină de lumânări aprinse. Sâmbăta o ajutam pe mama să termine bucatele
pe care le serveam a doua zi. Aranjam lucrurile prin casă, iar pe seară ne duceam la slujba de
Înviere pentru a lua anafura sfinṭită. Duminica dimineaṭa dădeam liturghie şi ne întorceam acasă
pentru a gusta din preparate după o săptămână de post. Şi să ştii că şi noi treceam pe sub masă. Fie
cu sau fără hăinuṭe noi, bunica mă lua mereu cu ea. Se considera că cei care trec pe sub masă în
Vinerea Mare vor avea noroc tot anul şi Dumnezeu îi va feri de necazuri.
- Aşadar, nu e cu mult mai diferit decât acum, În afara iepuraşului care vine încărcat cu
daruri şi care este un mit, am spus eu amuzată, uitându-mă la părinṭii mei, Paştele din timpul
dumneata este la fel ca în prezent.
Din acea frumoasă zi, văd Paştele drept cea mai frumoasă sărbătoare!
Diana DRĂGHICI
Clasa a VII-a
Şcoala Gimnazială “Gheorghe Costescu”Aluniș
FOAIE DE ALUNIS
11
Experiențe școlare
În semestrul al II-lea al anului școlar 2016-2017, am propus un proiect de parteneriat
educațional între Școala Gimnazială Gheorghe Costescu din Aluniș și alte două școli din județ,
Școala Gimnazială Ștefești și Școala Gimnazială Carol I din Plopeni. Proiectul s-a intitulat
Regimuri totalitare și manifestări ale acestora, iar grupul-țintă l-au reprezentat elevi din clasa a
VII-a de la școlile implicate. Desemnarea acestor elevi ca grup-țintă a fost determinată de
interesul lor față de acest subiect, manifestat la orele de istorie.
Prima parte a proiectului de parteneriat s-a desfășurat la Aluniș, la Școala Gimnazială
Ostrovu, pe 29 mai 2017. Au participat elevi din clasa a VII-a de la Școlile Gimnaziale din
comună și de la Gimnaziul Carol I din Plopeni. Le-am propus elevilor să audieze o conferință cu
tema “Rezistența germană împotriva nazismului. Trandafirul Alb”. Elevii au avut ocazia să
discute pe marginea unei teme și a unui caz care nu sunt discutate la orele de istorie, dar care
completează în mod necesar curriculum-ul. Astfel, au aflat detalii despre un grup de tineri
germani, studenți la medicină și filosofie, numit Trandafirul Alb, grup care a încercat să se opună
nazismului lui Hitler și să-i convingă pe germani să nu mai meargă alături de liderul lor. După
lectura textului, au urmat discuții despre educația tinerilor, ideile lor, modul de acțiune și despre
modul în care au fost pedepsiți pentru îndrăzneala lor. Elevii au fost încurajați să își exprime
opiniile față de subiect, iar profesorii au oferit explicații suplimentare.
FOAIE DE ALUNIS
12
În partea a doua a proiectului, elevii fiecărei școli-partenere au vizionat un film propus de
profesorul lor, un film artistic care să descrie aspecte ale vieții într-un regim totalitar. Astfel, au
fost vizionate filme precum: Povestea Annei Frank; Balzac și micuța croitoreasă chineză;
Băiatul cu pijamale în dungi.
În partea a treia a proiectului de parteneriat, gazdă a fost Școala Gimnazială Carol I din
Plopeni. Tema întâlnirii a fost următoarea: Holocaustul. Cum a fost posibil? Mărturii ale
supraviețuitorilor. Prezentarea a fost realizată de dna profesoară Panaete Cristina și de elevii
școlii gazdă. La activitate au participat și elevii școlilor gimnaziale din Aluniș și Ștefești, însoțiți
de profesorii de istorie. Cu ajutorul prezentării PowerPoint, elevii și-au completat cunoștințele
despre Holocaust, au aflat detalii despre lagărele morții, soluția finală, despre legile naziste care
au permis aplicarea unor decizii inumane, dar și despre Holocaustul românesc.
Întâlnirea a avut și scopul diseminării de informații referitoare la partea a doua a proiectului.
Astfel, elevii fiecărei școli le-au prezentat celorlalți colegi filmul pe care l-au vizionat, într-o
manieră personală și convingătoare. În prezentările lor au utilizat diferite materiale auxiliare:
desene, reproduceri, fotografii, fragmente de jurnal, miniprezentări.
Considerăm că întâlnirile prilejuite de acest proiect au reprezentat experiențe școlare
reușite atât pentru elevi, cât și pentru profesori. Le mulțumim elevilor care au participat și
profesorilor parteneri.
Prof. Laura ENE
FOAIE DE ALUNIS
13
Pastila de limbă
Dragi elevi,
Pornind de la premisa conform căreia limba noastră-i o comoară, prin acest articol îmi
propun să aduc informații pe care să le puteți folosi corect în contexte potrivite. Multe dintre
temele abordate vă sunt deja cunoscute, altele însă pun probleme și tocmai de aceea doresc să le
explic în cele ce urmează, exemplificând în așa fel încât fiecăruia dintre voi să i se pară accesibil.
Ținând cont că tocmai am studiat verbul, consider că este binevenită următoarea explicație:
Când scriu „fi” și când scriu „fii” ?
Scriu „FI”, cu un singur i în următoarele cazuri:
la infinitiv prezent: A fi sau a nu fi, aceasta-i întrebarea;
la imperativ negativ: Nu fi invidios! (nu fii, cu doi i. Deşi scriem FII ! , când îl punem pe nu
renunț la un i: nu FI ! . Pentru că în limba română imperativul negativ la persoana a II-a singular
se formează, de cele mai multe ori, de la infinitivul verbului (Citeşte! Nu citi! Spune! Nu spune!
Fă! Nu face! );
la indicativ viitor: eu voi fi, tu vei fi, el va fi, noi vom fi, voi veți fi, ei vor fi.
Atunci când a fi este verb auxiliar și ajută la formarea unor moduri și timpuri verbale:
indicativ viitor anterior: eu voi fi aruncat, tu vei fi deschis, el va fi udat, noi vom fi înțeles, voi
veți fi curățat, ei vor fi încercat;
condiţional-optativ prezent: eu aş fi, tu ai fi, el ar fi, noi am fi, voi ați fi, ei ar fi;
condiţional-optativ perfect: eu aş fi plecat, tu ai fi cerut, el ar fi spus, noi am fi râs, voi ați fi
urcat, ei ar fi studiat (a fi este verb auxiliar, ajutând la formarea acestui mod și timp verbal);
conjunctiv perfect: să fi ştiut, să fi fost, să fi avut, să fi sunat;
Infinitiv perfect: a fi promis.
Scriu FII, cu doi i, numai în situațiile:
– imperativ afirmativ: Fii înțelegător!
– conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă: Vreau să fii atentă. Vreau să nu fii
agitat.
În speranța că aceste informații vor FI citite și reținute, vă urez succes și spor în toate!
Prof. Ana-Maria MOISE
FOAIE DE ALUNIS
14
Învață să prețuiești !
Natura nu a trădat niciodată inima care a iubit-o.(William Wordswhort)
O vorbă din bătrâni spune despre codru că este frate cu românul ,
probabil că dragostea față de pădure era transmisă de către înaintași copiilor lor.
Cum natura ne oferă zilnic noi lecții de a trăi, așa și noi, oamenii, avem datoria
morală de a o iubi ca pe noi înșine , iar iubirea să o dăruim mai departe.
Învață să prețuiești! a reprezentat sloganul care i-a însoțit pe elevii
clasei pregătitoare ai Școlii Gimnaziale Gheorghe Costescu în activitățile
desfășurate în mijlocul naturii. Activitățile au făcut parte din proiectul
internațional Să învățăm despre pădure (LeaF) desfășurat și în școala noastră având ca temă
Fiicele Anului și Pădurea.
În derularea acestui proiect copiii au avut posibilitatea
să observe transformările prin care trec copacii din pădure
de-a lungul anotimpurilor, şi-au însuşit anumite informaţii
despre plante, flori, gâze, insecte, şi-au dezvoltat atitudini şi
conduite corespunzătoare protejării naturii. Prin observațiile
făcute au reușit să facă asocieri cu legendele românilor,
legende ce aduc în prim-plan caracteristicile acestor plante.
Au fost învățați cum să folosească diverse materiale(frunze,
crenguțe), culese de pe cărările pădurii, în orele de abilități
practice , bucurându-se de produsele realizate .
În plus au constatat cât de important este să păstrăm un mediu curat și cum putem să fim
de ajutor în îndeplinirea acestui scop. Au învățat că prin micile lor eforturi de a recicla selectiv,
de a nu face risipă de hârtie, de a nu arunca gunoaiele în locuri neamenajate în urma unui picnic
putem să avem o viață sănătoasă protejând astfel plămânul verde al planetei.
Efectul educativ al acestor acţiuni a fost multiplu, copiii cunoscând mai bine realitatea,
înţelegând că pot face ceva folositor, că prin munca lor, prin exemplul lor îşi pot aduce
contribuţia la îmbunătăţirea relaţiei om-mediu. Rezultatele obţinute mă determină să trag
concluzia că pentru a construi o societate normală într-o ambianţă sănătoasă, este nevoie de edu-
carea, în acest sens, a celor mai mici beneficiari-copiii.
Pentru a le imprima aceste valori in minte, am concluzionat ca în anul școlar următor să
propun mai multe activități educative cu tematica ecologică .
“ Dacă te gândeşti la anul care urmează, ară pământul!
Dacă te gândeşti la următorii 10 ani, plantează arbori!
Dacă te gândeşti la următorii 100 de ani, educă copiii !!!”
Proverb chinezesc
Prof. înv.primar Georgeta VESELU
FOAIE DE ALUNIS
15
Gânduri de rămas-bun
Amintiți-vă prima dată când ați trecut pragul acestei școli. Ne-a fost greu tuturor. Eram
mici și nu știam ce urmează să se întâmple, abia știam cum ne cheamă și câți ani avem. Însă, deși
a fost atât de greu atunci, acum ne este și mai greu să părăsim această școală.
Pentru mine, școala reprezintă o a doua casă. Aici am legat prietenii, am făcut boacăne
împreună, am avut emoții, ne-a fost frică, ne-am bucurat, ne-am întristat, am trăit toate emoțiile
pe care le poate trăi un om. Aici suntem ca o familie, unde elevii unei clase sunt frații, iar
profesorii părinții. Îmi va fi foarte dor de toți colegii mei și nu îmi pot imagina viitorul fără ei.
Am trecut prin atâtea împreună…
Nu mă pot imagina într-o clasa în care nu existați. Este un moment în care mă simt foarte
fericit deoarece terminarea clasei a VIII-a reprezintă un mare pas in viața și cariera mea, dar și un
moment în care mă simt foarte trist și nostalgic cu gândul că după atâția ani de zile petrecuți
împreună, clasa noastră se destramă și fiecare merge pe calea lui.
Vă iubesc mult, dragi colegi și sper să ne revedem cu bine peste câțiva ani și să ne
amintim de aceste clipe. Vă doresc multă sănătate atât vouă cât și profesorilor cărora le
mulțumim că ne-au fost alături și ne-au învățat tot ceea ce știm.
Succes în tot ceea ce faceți, multă putere de muncă și să aveți parte de tot ce e mai frumos
și bun în viată. Mulțumesc !
Eduard-Alexandru ALEXE
Clasa a VIII-a
Școala Gimnazială ,, Gheorghe Costescu’’
FOAIE DE ALUNIS
16
CUPRINS
Mesajul prof. Maria DUMITRU, director al Școlii Gimnaziale ,,Gheorghe Costescu’’ cu
ocazia festivității de premiere:’’RESPECT, DOMNULE ÎNVĂȚĂTOR!’…….............……….....3
Recunoștință…………………………………………………………………..………………......5
Domnul nostru………………………………………………………………………….…….......6
Elevii noștri, mândria școlii……………………………………………………………………....7
De vorbă cu bunicul meu……………………………………………………………………..….9
Experiențe școlare ………….……………………………………………………………..…......11
Pastila de limbă ......................................................................................................................13
Învață să prețuiești!.........................,……………………………………………………………..14
Gânduri de rămas bun ……………………..……………………………………………………15
FOAIE DE ALUNIS
17
COLECTIVUL DE REDACȚIE
Coordonator : prof. Maria DUMITRU - director
Redactori : prof. Maria POPESCU
prof. Elena TUDOR
prof. Laura ENE
Prof. Georgeta DUMITRU
prof. Giorgiana ENUȚĂ
prof. Ana –Maria MOISE
prof. Georgeta VESELU
Diana DRĂGHICI , clasa a VII-a
Eduard-Alexandru ALEXE, clasa a VIII-a
FOAIE DE ALUNIS
18
„Dacă gândul tău ţinteşte până la un an, seamănă grâu,
Dacă el bate la o depărtare de zece ani, plantează un pom,
Iar dacă străbate timpul până la o sută de ani, atunci instruieşte un popor.
Semănând grâu, vei recolta o dată,
Sădind un pom, vei recolta de zece ori,
Instruind un popor, vei culege roade sute de ani.”
(Cugetare antică)