FOAIE DE ALUNIS

1

EDITURA CASA CORPULUI DIDACTIC PRAHOVA

Revista semestrială a Şcolii Gimnaziale

„GHEORGHE COSTESCU” Aluniş

NUMĂRUL 11

ISSN 2558 - 9636 ISSN-L 2558 – 9636

FOAIE DE ALUNIS

2

“Cei care educă copiii

sunt demni de mai multă

onoare decât cei care le

dau viaţă; de aceea, pe

lângă viață, dăruiţi

copiilor şi arta de a trăi

frumos, educându-i.”

- Aristotel

FOAIE DE ALUNIS

3

Mesajul prof. Maria DUMITRU, director al Școlii Gimnaziale

,,Gheorghe Costescu’’cu ocazia festivității de premiere:

’’RESPECT, DOMNULE ÎNVĂȚĂTOR!’’

Fiecare sfârşit de an şcolar e unic, oricâte asemenea momente ai trăi ca dascăl, ca

director de şcoală şi am încredinţarea că la fel este şi pentru dumneavoastră, părinţi şi bunici,

alături de care eu şi colegii mei, din corpul profesoral, suntem bucuroşi să împărtăşim

tradiţionala ceremonie din ultima zi de şcoală a anului de învăţământ.

Cu siguranţă şi elevii adună , într-un asemenea moment, propriile emoţii, cărora - aşa

cum i s-a întâmplat fiecăruia dintre noi - abia trecerea timpului le va da însemnătatea şi puterea

de a şlefui ceva în mintea şi în sufletul lor, deodată cu nostalgia şi frumuseţea aducerii aminte a

unui timp pe care învăţăm să-l preţuim cu cât ne depărtăm mai mult de el. Eu însămi îi sunt

recunoscătoare învăţătoarei care mi-a sădit dorinţa de a urma drumul acestei nobile profesii şi

nu am niciun dubiu că fiecare dintre dumneavoastră purtaţi în ceea ce sunteţi şi ceea ce faceţi şi

ceva din învăţătura unui dascăl prin ale cărui mâini aţi trecut în anii de şcoală.

Iar dacă am început prin a spune că fiecare sfârşit de an şcolar e unic, am să adaug că acest

sfârşit de an este cumva mai mult decât unic. Fiindcă de el se leagă şi unul dintre acele momente

care rămân înscrise în istoria unei şcoli, în catalogul de experienţe şi de modele ale dascălilor şi

ale elevilor pe care îi educă, în viaţa unei aşezări, care trăieşte doar prin oamenii săi şi se

îmbogăţeşte prin zestrea de spirit şi de dăruire a acestora. De un asemenea moment şi de un

asemenea om rămâne legată această zi. După 48 de ani de slujire la catedră, într-o şcoală a

aşezării al cărei fiu este, domnul învăţător Manole Gheorghe închide oficial catalogul

întâlnirilor sale cu clasa, deşi cu siguranţă va rămâne pe mai departe „domnu învăţător” pentru

mulţi dintre elevii săi, aşa cum va rămâne şi pentru noi, colegii săi întru profesie, cărora ne-a fost

şi ne va fi pe mai departe exemplu de vocaţie, de dăruire profesională, de respect faţă de propria

trudă şi faţă de aceia cărora o împărtăşeşti.Un dascăl care nu a lăsat închis în paginile unei cărţi

exemplul de apostolat al Domnului Trandafir, aducându-l într-o actualitate care are nevoie de

dascăli care îşi onorează misiunea pe care şi-a ales-o, mai presus de obligaţiile din fişa postului şi

de salariul mereu promis a fi pe măsura acestei îndatoriri şi încă neadus acolo.

Amestecul de blândeţe şi de autoritate atunci când se cuvine, de sobrietate îndulcită de

sinceritate şi un fin simţ al umorului, de optimism şi de punctualitate de ceas elveţian, de

modestie, prietenie şi principialitate, de dragoste faţă de copii şi faţă de şcoala căreia i-a rămas

aproape chiar şi în vacanţe, de căldură a povestirii şi de curgere caligrafică a scrierii transmise,

cu pricepere, fiecăruia dintre învăţăceii care i-au trecut prin mână, de respect cucerit nu numai în

clasă şi în cancelarie ,ci şi între oamenii satului dintre care a venit şi alături de care trăieşte, de

FOAIE DE ALUNIS

4

măsură în vorbe, de corectitudine şi de preaplin sufletesc, de respectare a cuvântului dat ca şi

cum ar fi parafat cu toate obligaţiile sigiliilor contractuale - aceasta este lecţia pe care a scris-o,

cu majuscule, pentru manualul dascălului de vocaţie, domnul învăţător Manole si pentru aceasta

are toată îndreptăţirea aprecierii şi a recunoştinţei celor care ne-am asumat aceeaşi profesie, ale

generaţiilor de elevi pe care i-a învăţat, ale şcolii acesteia căreia i-a adăugat un plus de valoare

şi ale unei aşezări care trebuie să fie mândră de un asemenea fiu.

Când spui învățătorul Gheorghe Manole, spui muncă și tumult. Nu cred că a fost zi din

viața domnului învățător în care să nu se gândească la elevi, la predarea lecțiilor, la ședințe, la

consfătuiri, medii, recuperări sau premieri. Sunt convinsă că, prins în acest vârtej, nu a simțit

când au trecut anii, a pierdut poate șirul generațiilor de copii care au primit din preaplinul

sufletului său. S-a încărcat mereu de tinerețe, dar și s-a „risipit” sacrificând timp și trăire pentru

școală și elevi. Întreaga sa carieră s-a legat de comuna Aluniș și, în special, de Școala

Gimnazială Gheorghe Costescu, despre care pot spune, fără șovăire, că i-a fost o a doua casă. A

dăruit din noblețea spiritului si primeşte din frumusețea recunoștinței.

Vă mulţumim, domnule învăţător, pentru toată dăruirea de care ați dat dovadă din punct

de vedere moral și profesional şi vă dorim să vă bucuraţi ani mulţi, în linişte şi sănătate, cu toată

îndreptăţirea unei datorii împlinite întru învăţătura ce dă, cum spunea un înţelept, frumuseţea

cea mai aleasă a omului şi averea fără de egal!

FOAIE DE ALUNIS

5

RECUNOȘTINȚĂ

Mai țineți minte, Domnu-nvățător,

Când ați venit la școală prima dată?

Era o zi de toamnă, fără nor

Iar frunza din aluni era brumată.

Pădurea aștepta o iarnă nouă,

Mai țineți minte, Domnu-nvățător,

Pe pajiște căzuse încă rouă

Iar berzele porniseră în zbor.

Noi, cei mai mici, cu-n ochi iscoditor

Priveam la clasa-atâta de curată,

Mai țineți minte, Domnu-nvățător,

Cum ne-ați strigat pe nume prima dată?

Ne-am așezat în băncile mărunte

Și am deschis penarele ușor…

Ce calde- au fost întâile cuvinte…

Mai țineți minte, Domnu-nvățător?

Pe cerul vieții se adună norii

Cum se întâmplă iarna pe la sate…

După atâția ani se-arată zorii

Unei odihne binemeritate.

Anii-au trecut cum trec în zbor cocorii

Triunghi pe cerul toamnei fară nor…

Noi vă urăm precum colindătorii

Mulți ani, mulți ani, iubite-nvățător!

prof. George BÎGIU

FOAIE DE ALUNIS

6

Domnul nostru

Cu câțiva ani în urma, fiind nou venită în școala, am fost surprinsă și, pentru un moment,

amuzată de întrebarea unui elev dintr-a cincea, George Moraru, căci despre el este vorba, a venit

în cancelarie și a întrebat de” Domnul nostru”. După câteva clipe, mi-am dat seama că George

întreba de domnul învățător Manole Gheorghe . Mi-au rămas în minte aceste cuvinte și, fără să

vreau, gândul m-a dus la “Domnul Trandafir”.

Cu câteva zile în urmă, mama unui școlar din clasa I, m-a întrebat dacă “Domnul nostru”

se pensionează. Aceasta sintagmă,”Domnul nostru”,a rezonat în mintea mea,ducându-mă iar cu

gândul la Sadoveanu. Doar două cuvinte:”domnul nostru”,dar câtă încărcătură afectivă,câtă

bogăție de conținut.

Domnul nu este doar al elevilor,pe care i-a păstorit ani și ani, este și “domnul “părinților și

al bunicilor. Domnul este al întregii comunități locale,este al tuturor. Domnul este și al nostru, al

colegilor de breaslă. Și dacă îl vezi pentru prima dată, nu e nevoie să ți se spună că e dascăl.

Ținuta impecabilă îl deconspiră: vestimentația, vocea, atitudinea, cumpătarea, rigurozitatea.

Desprins parcă dintr-o pagina de literatură, Domnul nostru impune respect. Este și va fi un

reper, căci reprezintă în conștiința colectivă imaginea absolută a dascălului.

Nu-și va încheia nobila misiune. Cu sau fara voie, va transmite valorile morale care l-au

călăuzit o viață.

Permiteți-mi, domnule învățător Manole Gheorghe, să vă urez ani mulți și liniștiți cu

sănătate și bucurii, alături de cei dragi.

Prof. Maria POPESCU

FOAIE DE ALUNIS

7

Elevii noștri, mândria școlii

Şi în acest an școlar elevii Şcolii Gimnaziale Gheorghe Costescu Aluniş, pasionaţi de

fizică şi de chimie, au avut rezultate deosebite la faza judeţeană a concursurilor de chimie şi la

concursurile interdisciplinare organizate la nivel judeţean în anul şcolar 2016-2017.

Am obţinut 20 de premii şi menţiuni la următoarele concursuri:

1. Concursul Noi si chimia:

a) Menţiune: elevii clasei a VIII-a: Nedelcu Larisa, Năstase Magdalena, Mihai Diana,

Istrate Loredana, Corbu Ana-Maria, Bîgiu Bianca;

b) Mențiune: elevii clasei a VII-a : Drăghici Diana, Enescu Andrei, Bîgiu Teona;

2. Concursul Impuls Perpetuum

clasa a VI-a:

a) Locul I: Constantinoiu Sebastian;

b) Locul al III-lea: Vișan Alexandru, Brujban Laurențiu;

c) Menţiune: Negut Mihaela, Manole Tiberiu;

clasa a VII-a:

a) Locul I: Drăghici Diana

b) Menţiune: Enescu Andrei

clasa a VIII-a

a) Menţiune: Năstase Maria, Istrate Loredana;

FOAIE DE ALUNIS

8

3. Concursul Raluca Ripan

clasa a VII-a:

a) Premiul al III-lea: Drăghici Diana

4. Olimpiada de fizică:

clasa a VII-a:

a) Mențiune: Drăghici Diana

De remarcat este faptul că elevii Constantinoiu Sebastian și Drăghici Diana vor reprezenta

judeţul Prahova la concursul Impuls Perpetuum , faza naţională.

Prof. Elena TUDOR

FOAIE DE ALUNIS

9

DE VORBĂ CU BUNICUL MEU...

Paştele este una dintre marile sărbători, în care toată familia se reuneşte, creând amintiri

şi povestind despre cum se petrecea pe vremea copilăriei bunicilor.

Cu câṭiva ani în urmă am sărbătorit Învierea Domnului cu bunicii, părinṭii şi câṭiva

prieteni mai apropiaṭi. Pe vremea aceea eram o fetiṭă zurlie, foarte curioasă, care voia să ştie tot ce

se întâmplase odată. Îmi amintesc perfecṭ acea zi. De la prima oră a dimineṭii mi-am trezit

entuziasmată părinṭii, care participaseră la slujba de Înviere, din cauza nerăbdării de a ciocni un ou

roşu cu membrii familiei. Era o zi senină, Soarele dezmierda pământul moale, negru ca abanosul,

cu razele aurii care se strecurau sfios printe crengile înmugurite ale copacilor bătrâni. Pe iarba

fragedă sclipeau picăturile de rouă ce reflectau lumina spre floricelele parfumate din grădiniṭa

noastră. Aşadar, dacă vremea era aşa frumoasă, am luat masa în aer liber. Cum ne-am adunat au şi

început saluturile de sărbătoare, care s-au repetat câteva minute, urmate de ciocnitul ouălor. “

Hristos a Înviat!”, spunea unul. „Adevărat a înviat!”, îi răspundea celălalt. După masa festivă,

foarte neîncrezătore că voi primi vreun răspuns, am pus o mică întrebare, care a avut ca urmare o

povestioară.

- Bunicule, dar cum era Paştele când erai dumneata copil?

Acesta, uimit de ceea ce i se adresase mi-a răspuns cu un zâmbet care exprima dragostea

pe care mi-o poartă.

- Ehe, fetiṭo, pe atunci nu erau iepuraşi şi cadouri, aşa cum este la modă acum. Pe

vremea aceea singurele lucruri de care ne bucuram erau tradiṭiile pe care le-am moştenit de la

bunicii mei: tata-mare şi mama-mare. În timp ce mama mea, adică străbunica ta, prepara

mâncărurile tradiṭionale, eu îmi stângeam o gaşcă de priteni cu care participam la Denii, Prohod şi

la slujba Învierii. Mama făcea cea mai bună mâncare pentru această sărbătoare. Întotdeauna, în

Joia Mare, vopsea ouăle în minunate nuanṭe de roşu. Acesta simbolizează sângele Domnului, care

a curs peste coşul cu ouă dus de Maica Domnului la crucea Sa. De fapt, în acea zi, vopseau ouă

toate femeile din sat. Se spunea că e păcat să fie lăsate pe altă zi. Tot atunci pregătea carnea celui

mai curat animal, mielul, care îi seamănă Domnului Iisus, căci acesta a fost curat ca lacrima, fără

FOAIE DE ALUNIS

10

păcate. Să nu uităm de pufoşii cozonaci, pe care îi frământa dis-de -dimineaṭă pentru a-i lăsa

câteva ore bune la dospit. În seara de vineri participam la Prohod. Era atât de frumos! Vocile

răsunau în toată biserica plină de lumânări aprinse. Sâmbăta o ajutam pe mama să termine bucatele

pe care le serveam a doua zi. Aranjam lucrurile prin casă, iar pe seară ne duceam la slujba de

Înviere pentru a lua anafura sfinṭită. Duminica dimineaṭa dădeam liturghie şi ne întorceam acasă

pentru a gusta din preparate după o săptămână de post. Şi să ştii că şi noi treceam pe sub masă. Fie

cu sau fără hăinuṭe noi, bunica mă lua mereu cu ea. Se considera că cei care trec pe sub masă în

Vinerea Mare vor avea noroc tot anul şi Dumnezeu îi va feri de necazuri.

- Aşadar, nu e cu mult mai diferit decât acum, În afara iepuraşului care vine încărcat cu

daruri şi care este un mit, am spus eu amuzată, uitându-mă la părinṭii mei, Paştele din timpul

dumneata este la fel ca în prezent.

Din acea frumoasă zi, văd Paştele drept cea mai frumoasă sărbătoare!

Diana DRĂGHICI

Clasa a VII-a

Şcoala Gimnazială “Gheorghe Costescu”Aluniș

FOAIE DE ALUNIS

11

Experiențe școlare

În semestrul al II-lea al anului școlar 2016-2017, am propus un proiect de parteneriat

educațional între Școala Gimnazială Gheorghe Costescu din Aluniș și alte două școli din județ,

Școala Gimnazială Ștefești și Școala Gimnazială Carol I din Plopeni. Proiectul s-a intitulat

Regimuri totalitare și manifestări ale acestora, iar grupul-țintă l-au reprezentat elevi din clasa a

VII-a de la școlile implicate. Desemnarea acestor elevi ca grup-țintă a fost determinată de

interesul lor față de acest subiect, manifestat la orele de istorie.

Prima parte a proiectului de parteneriat s-a desfășurat la Aluniș, la Școala Gimnazială

Ostrovu, pe 29 mai 2017. Au participat elevi din clasa a VII-a de la Școlile Gimnaziale din

comună și de la Gimnaziul Carol I din Plopeni. Le-am propus elevilor să audieze o conferință cu

tema “Rezistența germană împotriva nazismului. Trandafirul Alb”. Elevii au avut ocazia să

discute pe marginea unei teme și a unui caz care nu sunt discutate la orele de istorie, dar care

completează în mod necesar curriculum-ul. Astfel, au aflat detalii despre un grup de tineri

germani, studenți la medicină și filosofie, numit Trandafirul Alb, grup care a încercat să se opună

nazismului lui Hitler și să-i convingă pe germani să nu mai meargă alături de liderul lor. După

lectura textului, au urmat discuții despre educația tinerilor, ideile lor, modul de acțiune și despre

modul în care au fost pedepsiți pentru îndrăzneala lor. Elevii au fost încurajați să își exprime

opiniile față de subiect, iar profesorii au oferit explicații suplimentare.

FOAIE DE ALUNIS

12

În partea a doua a proiectului, elevii fiecărei școli-partenere au vizionat un film propus de

profesorul lor, un film artistic care să descrie aspecte ale vieții într-un regim totalitar. Astfel, au

fost vizionate filme precum: Povestea Annei Frank; Balzac și micuța croitoreasă chineză;

Băiatul cu pijamale în dungi.

În partea a treia a proiectului de parteneriat, gazdă a fost Școala Gimnazială Carol I din

Plopeni. Tema întâlnirii a fost următoarea: Holocaustul. Cum a fost posibil? Mărturii ale

supraviețuitorilor. Prezentarea a fost realizată de dna profesoară Panaete Cristina și de elevii

școlii gazdă. La activitate au participat și elevii școlilor gimnaziale din Aluniș și Ștefești, însoțiți

de profesorii de istorie. Cu ajutorul prezentării PowerPoint, elevii și-au completat cunoștințele

despre Holocaust, au aflat detalii despre lagărele morții, soluția finală, despre legile naziste care

au permis aplicarea unor decizii inumane, dar și despre Holocaustul românesc.

Întâlnirea a avut și scopul diseminării de informații referitoare la partea a doua a proiectului.

Astfel, elevii fiecărei școli le-au prezentat celorlalți colegi filmul pe care l-au vizionat, într-o

manieră personală și convingătoare. În prezentările lor au utilizat diferite materiale auxiliare:

desene, reproduceri, fotografii, fragmente de jurnal, miniprezentări.

Considerăm că întâlnirile prilejuite de acest proiect au reprezentat experiențe școlare

reușite atât pentru elevi, cât și pentru profesori. Le mulțumim elevilor care au participat și

profesorilor parteneri.

Prof. Laura ENE

FOAIE DE ALUNIS

13

Pastila de limbă

Dragi elevi,

Pornind de la premisa conform căreia limba noastră-i o comoară, prin acest articol îmi

propun să aduc informații pe care să le puteți folosi corect în contexte potrivite. Multe dintre

temele abordate vă sunt deja cunoscute, altele însă pun probleme și tocmai de aceea doresc să le

explic în cele ce urmează, exemplificând în așa fel încât fiecăruia dintre voi să i se pară accesibil.

Ținând cont că tocmai am studiat verbul, consider că este binevenită următoarea explicație:

Când scriu „fi” și când scriu „fii” ?

Scriu „FI”, cu un singur i în următoarele cazuri:

la infinitiv prezent: A fi sau a nu fi, aceasta-i întrebarea;

la imperativ negativ: Nu fi invidios! (nu fii, cu doi i. Deşi scriem FII ! , când îl punem pe nu

renunț la un i: nu FI ! . Pentru că în limba română imperativul negativ la persoana a II-a singular

se formează, de cele mai multe ori, de la infinitivul verbului (Citeşte! Nu citi! Spune! Nu spune!

Fă! Nu face! );

la indicativ viitor: eu voi fi, tu vei fi, el va fi, noi vom fi, voi veți fi, ei vor fi.

Atunci când a fi este verb auxiliar și ajută la formarea unor moduri și timpuri verbale:

indicativ viitor anterior: eu voi fi aruncat, tu vei fi deschis, el va fi udat, noi vom fi înțeles, voi

veți fi curățat, ei vor fi încercat;

condiţional-optativ prezent: eu aş fi, tu ai fi, el ar fi, noi am fi, voi ați fi, ei ar fi;

condiţional-optativ perfect: eu aş fi plecat, tu ai fi cerut, el ar fi spus, noi am fi râs, voi ați fi

urcat, ei ar fi studiat (a fi este verb auxiliar, ajutând la formarea acestui mod și timp verbal);

conjunctiv perfect: să fi ştiut, să fi fost, să fi avut, să fi sunat;

Infinitiv perfect: a fi promis.

Scriu FII, cu doi i, numai în situațiile:

– imperativ afirmativ: Fii înțelegător!

– conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă: Vreau să fii atentă. Vreau să nu fii

agitat.

În speranța că aceste informații vor FI citite și reținute, vă urez succes și spor în toate!

Prof. Ana-Maria MOISE

FOAIE DE ALUNIS

14

Învață să prețuiești !

Natura nu a trădat niciodată inima care a iubit-o.(William Wordswhort)

O vorbă din bătrâni spune despre codru că este frate cu românul ,

probabil că dragostea față de pădure era transmisă de către înaintași copiilor lor.

Cum natura ne oferă zilnic noi lecții de a trăi, așa și noi, oamenii, avem datoria

morală de a o iubi ca pe noi înșine , iar iubirea să o dăruim mai departe.

Învață să prețuiești! a reprezentat sloganul care i-a însoțit pe elevii

clasei pregătitoare ai Școlii Gimnaziale Gheorghe Costescu în activitățile

desfășurate în mijlocul naturii. Activitățile au făcut parte din proiectul

internațional Să învățăm despre pădure (LeaF) desfășurat și în școala noastră având ca temă

Fiicele Anului și Pădurea.

În derularea acestui proiect copiii au avut posibilitatea

să observe transformările prin care trec copacii din pădure

de-a lungul anotimpurilor, şi-au însuşit anumite informaţii

despre plante, flori, gâze, insecte, şi-au dezvoltat atitudini şi

conduite corespunzătoare protejării naturii. Prin observațiile

făcute au reușit să facă asocieri cu legendele românilor,

legende ce aduc în prim-plan caracteristicile acestor plante.

Au fost învățați cum să folosească diverse materiale(frunze,

crenguțe), culese de pe cărările pădurii, în orele de abilități

practice , bucurându-se de produsele realizate .

În plus au constatat cât de important este să păstrăm un mediu curat și cum putem să fim

de ajutor în îndeplinirea acestui scop. Au învățat că prin micile lor eforturi de a recicla selectiv,

de a nu face risipă de hârtie, de a nu arunca gunoaiele în locuri neamenajate în urma unui picnic

putem să avem o viață sănătoasă protejând astfel plămânul verde al planetei.

Efectul educativ al acestor acţiuni a fost multiplu, copiii cunoscând mai bine realitatea,

înţelegând că pot face ceva folositor, că prin munca lor, prin exemplul lor îşi pot aduce

contribuţia la îmbunătăţirea relaţiei om-mediu. Rezultatele obţinute mă determină să trag

concluzia că pentru a construi o societate normală într-o ambianţă sănătoasă, este nevoie de edu-

carea, în acest sens, a celor mai mici beneficiari-copiii.

Pentru a le imprima aceste valori in minte, am concluzionat ca în anul școlar următor să

propun mai multe activități educative cu tematica ecologică .

“ Dacă te gândeşti la anul care urmează, ară pământul!

Dacă te gândeşti la următorii 10 ani, plantează arbori!

Dacă te gândeşti la următorii 100 de ani, educă copiii !!!”

Proverb chinezesc

Prof. înv.primar Georgeta VESELU

FOAIE DE ALUNIS

15

Gânduri de rămas-bun

Amintiți-vă prima dată când ați trecut pragul acestei școli. Ne-a fost greu tuturor. Eram

mici și nu știam ce urmează să se întâmple, abia știam cum ne cheamă și câți ani avem. Însă, deși

a fost atât de greu atunci, acum ne este și mai greu să părăsim această școală.

Pentru mine, școala reprezintă o a doua casă. Aici am legat prietenii, am făcut boacăne

împreună, am avut emoții, ne-a fost frică, ne-am bucurat, ne-am întristat, am trăit toate emoțiile

pe care le poate trăi un om. Aici suntem ca o familie, unde elevii unei clase sunt frații, iar

profesorii părinții. Îmi va fi foarte dor de toți colegii mei și nu îmi pot imagina viitorul fără ei.

Am trecut prin atâtea împreună…

Nu mă pot imagina într-o clasa în care nu existați. Este un moment în care mă simt foarte

fericit deoarece terminarea clasei a VIII-a reprezintă un mare pas in viața și cariera mea, dar și un

moment în care mă simt foarte trist și nostalgic cu gândul că după atâția ani de zile petrecuți

împreună, clasa noastră se destramă și fiecare merge pe calea lui.

Vă iubesc mult, dragi colegi și sper să ne revedem cu bine peste câțiva ani și să ne

amintim de aceste clipe. Vă doresc multă sănătate atât vouă cât și profesorilor cărora le

mulțumim că ne-au fost alături și ne-au învățat tot ceea ce știm.

Succes în tot ceea ce faceți, multă putere de muncă și să aveți parte de tot ce e mai frumos

și bun în viată. Mulțumesc !

Eduard-Alexandru ALEXE

Clasa a VIII-a

Școala Gimnazială ,, Gheorghe Costescu’’

FOAIE DE ALUNIS

16

CUPRINS

Mesajul prof. Maria DUMITRU, director al Școlii Gimnaziale ,,Gheorghe Costescu’’ cu

ocazia festivității de premiere:’’RESPECT, DOMNULE ÎNVĂȚĂTOR!’…….............……….....3

Recunoștință…………………………………………………………………..………………......5

Domnul nostru………………………………………………………………………….…….......6

Elevii noștri, mândria școlii……………………………………………………………………....7

De vorbă cu bunicul meu……………………………………………………………………..….9

Experiențe școlare ………….……………………………………………………………..…......11

Pastila de limbă ......................................................................................................................13

Învață să prețuiești!.........................,……………………………………………………………..14

Gânduri de rămas bun ……………………..……………………………………………………15

FOAIE DE ALUNIS

17

COLECTIVUL DE REDACȚIE

Coordonator : prof. Maria DUMITRU - director

Redactori : prof. Maria POPESCU

prof. Elena TUDOR

prof. Laura ENE

Prof. Georgeta DUMITRU

prof. Giorgiana ENUȚĂ

prof. Ana –Maria MOISE

prof. Georgeta VESELU

Diana DRĂGHICI , clasa a VII-a

Eduard-Alexandru ALEXE, clasa a VIII-a

FOAIE DE ALUNIS

18

„Dacă gândul tău ţinteşte până la un an, seamănă grâu,

Dacă el bate la o depărtare de zece ani, plantează un pom,

Iar dacă străbate timpul până la o sută de ani, atunci instruieşte un popor.

Semănând grâu, vei recolta o dată,

Sădind un pom, vei recolta de zece ori,

Instruind un popor, vei culege roade sute de ani.”

(Cugetare antică)