UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” GALAŢIDISCIPLINA: ,,ECONOMIE”

Coordonator:

Prof. Ion Cordoneanu

Cursant:

Adelina Mustaţă

-iunie 2010 -

1

C U P R I N S

1. ARGUMENT..………………………………………………………….p.3

2. DEFINIREA ŞOMAJULUI.………………..………………………….p.3

3. TEORII SOCIOLOGICE ……………………………………………..p.6

4. CAUZELE ŞOMAJULUI ……………………………………………..p.7

5. MĂSURAREA ŞOMAJULUI ………………………………………..p.9

6. FORME ALE ŞOMAJULUI ………………………………………….p.10

7. CONSECINŢELE ŞOMAJULUI …..………………………………..p.13

8. POLITICI DE COMBATERE A ŞOMAJULUI …..…………….. p.13

9. BIBLIOGRAFIE …..……………………………………...………….. p.16

2

Şomajul este astăzi unul din fenomenele cele mai puţin

acceptate care afectează economiile tuturor ţărilor.

DEFINIREA ŞOMAJULUI.

Noţiunrea de şomaj provine de la cuvantul “chomage”1 din limba franceză, la randul

său preluat din limba greacă “cauma” care însemna “caldură mare” din cauza căreia se

întrerupea orice activitate. La origine noţiunea de şomaj reprezenta întreruperea lucrului

din cauza temperaturilor ridicate. Şomajul se poate caracteriza ca o stare negativă a

economiei care afectează o parte din populaţia activă disponibilă prin neasigurarea

locurilor de munca. Şomeri sunt toţi acei apţi de muncă, dar care nu găsesc de lucru şi

care pot fi angajaţi, parţial sau în întregime, numai în anumite momente ale dezvoltării

economice. Ei reprezintă, un surplus de forţă de muncă, în raport cu numărul, celor

angajaţi,în condiţii de rentabilitate impuse de economia de piaţă.

Şomajul a devenit o problemă, odată cu dezvoltarea industrială, începand cu a doua

jumătate a secolului al XVIII-lea, în perioadele de recesiune, cand întreprinderile

industriale îsi micsorau producţia şi, ca urmare, eliberau un numar important de

muncitori, care deveneau şomeri. Cel mai adesea, şomajul contemporan este abordat şi

analizat ca un dezechilibru al pieţei muncii la nivel naţional, ca un loc de întalnire, şi de

confruntare între cererea globală şi oferta globală de munca.

Şomajul apare ca rezultat exclusiv al ofertei de muncă sau de fortă de muncă,

cererea nefiind luată în considerare. Numai în corelarea cererii cu oferta de locuri de

muncă permite aprecierea mai corectă asupra situaţiei de pe piaţa muncii, dacă există

sau nu somaj. O creştere a ofertei concomitentă cu scăderea cererii determină o

deteriorare a situaţiei ocupării forţei de muncă. Şomajul, dacă nu a existat pană la acest

moment, apare, iar daca există, creşte. Dimpotrivă, cresterea cererii şi scăderea ofertei

de muncă se traduc printr-o diminuare a somajului.

In Romania, Legea nr 1/1991 republictă cu modificări în Legea 86/19922, precizează

că sunt consideraţi someri persoanele apte de muncă, ce nu pot fi încadrate din lipsa de

1 Şomaj s.n. ( fr. chomage ) a nu avea, a nu gasi de lucru . Conform DEX al Limbii Romane 2 Legea nr.1 din 7 ianuarie 1991 privind protecţia socială a şomerilor şi reintegrarea lor profesională republicata in Monitorul Oficial nr. 86/14 august 1992

3

locuri disponibile corespunzătoare pregătirii lor, deşi nu se fac precizări în lege reiese

că,varsta este de peste 16 ani.

Munca3 este o activitate conştientă, specifică omului, îndreptată spre un anumit

scop, în procesul căreia omul efectuează, reglementează şi controlează prin acţiunea

sa schimbul de materii între el şi natură, pentru satisfacerea trebuinţelor sale.

Antoine de Saint Exupéry 4, numeşte această activitate: “Calitate a omului, care nu

are nici un nume. Această calitate poate fi însoţită de veselia cea mai zâmbitoare.

Este acea calitate a tâmplarului care se aşează de la egal la egal în faţa bucăţii sale de

lemn, o pipăie, o măsoară, şi, departe de a o trata cu uşurinţă, îşi adună pentru ea

toată priceperea”.

Munca, factor de producţie activ şi determinant în activitatea economică, impune

o analiză amplă la nivel macroeconomic şi microeconomic.

Munca ocupă, în universul sociologilor, un loc preponderent. Ea mobilizează

iscusinţele, permite omului să depăşească constrângerile mediului şi contribuie astfel

la crearea bogăţiilor. Veniturile care îi sunt asociate constituie o componentă

esenţială a cererii reprezentate de gospodării şi permit accesul la consum. Indiferent

că este vorba de atribuirea posturilor, de ierarhia calificărilor, sau de organizarea

relaţiilor profesionale, gestiunea resurselor umane regrupează aceste diferenţe

caracteristice şi pune în joc mai multe problematici. Unele trimit la dezbateri

teoretice, altele se referă la contribuţii mai factuale; de exemplu, cum se explică

progresia şomajului de lungă durată: trebuie să incriminăm rigiditatea aparatului

productiv, să ne pronunţăm în favoarea unei redefiniri a procedurilor de indemnizare

sau să evocăm recompunerea relaţiilor sociale; trebuie să raţionăm în termeni de

integrare şi de polivalenţă sau să punem accent pe delocalizarea activităţilor şi

reducerea posibilităţilor de angajare. O altă temă de actualitate: precarizarea locurilor

de muncă, inegalităţile dintre categoriile mâinii de lucru ce riscă să se accentueze.

Pentru a caracteriza nivelul forţei de muncă trebuie utilizaţi următorii indicatori:

populaţia activă şi populaţia ocupată sau neocupată.3 Conform Dicţionarului explicativ al limbii române4 Antoine de Saint Exupéry – “Gânduri”, Colecţia COGITO, Ed. Albatros, Bucureşti, 1985, pagina 195 (paragraf

817)

4

Populaţia activă este totalitatea persoanelor cu o vârstă mai mare decât o anumită

limită stabilită legal şi o sursă proprie de venit. Populaţia activă se împarte în două

categorii: obişnuit activă şi curent activă. Populaţia activa , este constituită în

funcţie de modul în care se participă la creearea de bunuri şi servicii în decursul unui

an şi cuprinde toate persoanele care au depăşit o anumită vârstă – în cazul României,

şi al mai multor ţări: de 15 ani – şi al căror principal statut în ceea ce priveşte

activitatea în cursul unei lungi perioade (un an calendaristic) a fost “ocupat” sau

“neocupat”.

Persoanele cu statutul “neocupat” au depăşit o anumită vârstă, iar în timpul

perioadei de referinţă sunt fără muncă, disponibil pentru muncă sau în căutarea unui

loc de muncă. Neocuparea este numărul de persoane care caută loc de muncă, iar

neocupaţii sunt persoanele fără loc de muncă, numiţi şomeri.

Şomajul este un fenomen contemporan, complex, cuprinzător, care include în

sfera sa aspecte economice, sociale, politice, psihologice şi morale.

Dicţionarul explicativ îl defineşte ca un fenomen economic caracteristic societăţii

capitaliste, care constă în aceea că o parte din salariaţi rămân fără lucru, ca urmare a

decalajului dintre cererea şi oferta de forţă de muncă. Este o stare negativă a

economiei care constă în nefolosirea unei părţi din forţa de muncă salariată.

Şomajul este caracterizat de pierderea de venit, pierderea încrederii de sine,

erodarea raporturilor cu comunitatea şi apariţia sentimentelor de alienare şi excludere

din viaţa normală, ceea ce provoacă tensiuni şi ameninţarea stabilităţii sociale.

Şomajul se manifestă inegal pe ţări, zone, perioade, sexe, vârstă, calificare

profesională. Afectează de cele mai multe ori tinerii şi femeile, iar prelungirea în

timp măreşte riscul degradării competenţei profesionale şi dificultatea de reintegrare.

Şomerul de lungă durată se descalifică, uneori iremediabil. Uitarea gesturilor

profesionale, pierderea ritmurilor de muncă îl fac pe şomer mai puţin competitiv şi

antrenează o neîncredere sporită în rândul potenţialilor patroni5.

5 PATRÓN2, -OÁNĂ, patroni, -oane, subst. 1. S.m. și f. Proprietar al unei întreprinderi. 2. S.m. (În Roma antică) Patrician roman, considerat în raport cu liberții săi. 3. S.m. și f. Sfânt socotit protector al unei persoane, al unei corporații sau al unei comunități care îi poartă numele; zi calendaristică în care se prăznuiește un sfânt și pe care o serbează cei care poartă numele acelui sfânt. ♦ Ocrotitor, protector. – Din lat. patronus, germ. Patron, fr. patron.

5

Conform BIM (Biroul Internaţional al Muncii), sunt consideraţi şomeri persoanele

care cumulează următoarele condiţii:

Au depăşit vârsta de 15 ani;

Sunt apte de muncă;

Nu au loc de muncă (a încetat contractul sau a fost temporar întrerupt şi sunt în

căutare de muncă remunerată);

Sunt fără ocupaţie, apte de muncă, nu au mai lucrat sau ultimul loc de muncă nu

a fost remunerat;

Sunt disponibile imediat pentru o muncă salariată.

TEORII SOCIOLOGICE ALE ŞOMAJULUI

I. Teoria clasică susţine ideea că şomajul există numai pentru persoanele care

vor să se angajeze, dar cu un salariu superior celui stabilit pe piaţa muncii. Ca

urmare, şomajul are cauză rigiditatea salariului real la scădere, nivelul prea ridicat al

acestuia pretins de lucrători şi presiunile sindicale asupra modului de determinare a

salariului care împiedică întreprinzătorii să ridice cererea de forţă de muncă la nivelul

care ar absorbi întreaga ofertă existentă la un moment dat. Şomajul voluntar rezultă

din faptul că o parte din şomeri acceptă voluntar să rămână în această situaţie pentru

o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp. Ea s-ar datora dorinţei lor de a avea mai

multă informaţie despre locurile de muncă ce se oferă. Considerând insuficiente

informaţiile furnizate pe piaţa muncii, ei preferă să examineze singuri ansamblul de

oportunităţi în baza unor calcule de tip cost / avantaj (costul = lipsa ocupării, iar

avantajul = un loc de muncă mai bun).

II. Teoria lui John Maynard Keynes 6 susţine ideea că şomajul involuntar există

dacă, în cazul unei creşteri uşoare, în raport cu salariul nominal, a preţurilor la

bunurile pe care le consumă muncitorii, cât şi cererea totală de mână de lucru dispusă

să muncească la salariul nominal curent, cât şi cererea totală de mână de lucru la acel

salariu, ar fi mai mari decât volumul existent al ocupării. Cauza şomajului involuntar

este insuficienţa cererii de consum. Cum cererea de forţă de muncă e derivată din

cererea pentru bunurile la producerea cărora este folosită, explicaţia şomajului

6 The General Theory of Employment, Interest and yMone (1936). „Teoria generală a ocupării forţei de muncă, a dobânzii şi a banilor”, Editura Publica, Bucureşti, 2009, traducere de Corina Mădălina Haită. ISBN: 978-973-1931-02-9

6

involuntar nu se găseşte pe piaţa muncii, ci pe piaţa bunurilor şi serviciilor. O

reducere a investiţiilor din diverse motive (rata dobânzii ridicată, rata profitului

inacceptabilă pentru întreprinzător, conjunctură nefavorabilă) va reduce într-o etapă

următoare producţia, întreprinzătorii nu mai sunt interesaţi să ceară angajări, iar

preţul de vânzare coboară. Diferenţa între volumul ocupării anterioare şi cel existent

în noile condiţii este şomaj involuntar, pentru că aceşti lucrători ar accepta lucrul la

salariul curent al pieţei, dar cererea este insuficientă datorită scăderii investiţiilor,

care numai încurajează investitorii să angajeze salariaţi.

III. Concepţia neoclasică susţine că şomajul ar rezulta din înseşi procesele

creşterii, ceea ce îi oferă caracterul de fenomen “natural”. Şomajul ar rezulta din

mobilitatea forţei de muncă şi condiţiile de informare a pieţei muncii. Statisticile

arată o diminuare a perioadei medii de ocupare şi, respectiv, o mărire a duratei medii

de şomaj datorate prelungirii perioadei dintre două angajări.

CAUZELE ŞOMAJULUI

Apariţia şi accentuarea şomajului au o multitudine de cauze obiective, dar şi

subiective. In condiţiile unei productivităţi a muncii ridicate, ritmul de creştere

economică, nu mai este capabil să creeze noi locuri de muncă, astfel încat să asigure o

ocupare deplină, pe piaţa muncii.

Există şi cauze de ordin subiectiv, care ţin de comportamentul reţinut al agenţilor

economici7 de a angaja tineri, fie datorită lipsei lor de experiantă, fie că aceştia nu se

încadreaza în disciplina muncii. In randul tinerilor, şomajul apare şi ca urmare a

tendinţei de a căuta locuri de munca plăţite cu un salariu mai mare, fapt ce intarzie

integrarea lor activă.

Progresul tehnic - pe termen scurt, este generator de şomaj, într-o proporţie mai

mare sau mai mică, în funcţie de capacitatea financiară a ţărilor de a asimila noutăţile

cercetării ştiinţifice.Pe termen lung, generează noi nevoi, care sunt acoperite prin

produse rezultate din activităţi noi, generatoare de locuri de muncă.

7 Agenţii economici sunt persoane sau grupuri de persoane fizice şi/saujuridice care, în calitate de participanţi la viaţa economică, îndeplinesc roluri şi aucomportamente economice similare

7

Criza economică - caracterizată prin scăderi sau stagnări ale activitatii economice,

sporeşte numarul de şomeri, integrarea lor fiind la un nivel scăzut. Absorbirea unui

număr cat mai mare de şomeri depinde de posibilităţile reale ale fiecărei ţări de a

stimula agenţii economici în cresterea investiţiilor de capital.In Romania, criza

economică de lungă durată a generat un şomaj de mari proporţii cu perspective reduse

de reintegrare a forţei de muncă pe termen scurt.

Modificările de structură a ramurilor şi sectoarelor economice - sub impactul

diversificării cererii de bunuri, al crizei energetice, conduc inevitabil pentru o perioadă

îndelungată la reducerea cererii de munca.Imigrarea - emigrarea - influenţează asupra

stării pieţei muncii. Imigrarea unei părţi a populaţiei active în vederea angajării în

diferite ţări va spori oferta de fortă de muncă în cadrul acestora. Emigrarea are un efect

invers, de scădere a ofertei de muncă în zona de origine.

Conjunctura economică şi politica internaţională nefavorabilă - datorită oscilaţiilor

ritmului creşterii economice, conflictele armate, promovării unor politici de embargou

influenţeaza negativ asupra relaţiilor economice vizand importul - exportul,

deteriorand activităţile economice în ţările din zonă şi contribuind la creşterea

şomajului.Existenţa şomajului la un nivel ca o rată naturală, urmată de o relativă

stabilitate a ofertei de muncă, ar genera condiţii de echilibru între rata somajului şi rata

inflaţiei8.

In Romania, şomajul şi inflaţia, au avut o evoluţie sincronizată, atingand, în unele

perioade, la cote procentuale deosebit de ridicate. O cauză importantă care stă la baza

tendinţei de scădere a şomajului, reprezintă pe de o parte în emigrarea unei părţi

importante din forţa de muncă, iar pe de altă parte, în returnarea, de către un număr

mare de persoane, ce au depăşit perioada de acordare a indemnizaţiei de somaj, de a se

mai înregistra la Agenţia de Ocupare a Forţei de Muncă9.

MĂSURAREA ŞOMAJULUI

8 INFLÁȚIE, inflații, s.f. Fenomen specific perioadelor de criză economică, constând în deprecierea banilor de hârtie aflați în circulație ca urmare fie a emiterii unei mase bănești peste nevoile reale ale circulației, fie a reducerii volumului producției și circulației mărfurilor, fapt care duce la scăderea puterii de cumpărare a banilor. [Var.: inflațiúne s.f.] – Din fr. inflation9 Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) este o instituţie publică de interes naţional din România, cu personalitate juridică. A fost înfiinţată în 1999, sub numele de Agenţia Naţională pentru Ocupare şi Formare Profesională[1]. În anul 2000, numele a fost schimbat în Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă

8

Estimarea sau măsurarea şomajului presupune luarea în considerare a

dimensiunii, structurii, intensităţii şi duratei acestuia, într-o perioadă sau alta, apeladu-

se în acest sens la indicatorii cantitativi şi structural - calitativi.

Indicatori cantitativi - exprimă mărimea absolută a somajului, adică numarul

total al şomerilor existent, la un moment dat, pe ansamblul economiei naţionale, într-o

zona geografică, în anumite ramuri, profesii, meserii.

Rata şomajului - exprimă procentual mărimea şomajului, fiind raportul

procentual între numărul şomerilor şi populaţia activă.

Indicatori de ordin structural - se referă la componenta structurală a şomerilor

după nivelul de calificare, specialităti, meserii, sex, varstă sau rasă.

Pentru o evaluare corectă a mărimii şomajului la un moment dat, trebuie

să se calculeze :

- intrările - persoane concediate, casnice sau care au terminat un ciclu de

învatămant şi nu se pot angaja.

- ieşirile - persoane care găsesc noi locuri de muncă, cele care revin la

vechiul post, cele care nu mai caută locuri de muncă, emigranţii, pensionarii, s.a.

Prin structura sa, somajul afectează toate categoriile de salariaţi, fapt ce

lărgeşte spectrul saraciei şi accentuează marginalizarea unui numar important de

persoane devenite şomere sau recent sosite pe piaţa muncii.

Măsurarea şomajului - necesită luarea în calcul şi a altor elemente, cum

sunt :

- intensitatea şomajului - se calculeaza prin determinarea corectă a

momentului încetării totale sau parţiale a activităţii şi diminuarea corespunzătoare a

salariului sau pierderea totala a locului de munca.

- durata şomajului - timpul care se scurge de la pierderea locului de

munca pana la reîncadrarea sau reluarea activităţii într-un domeniu sau altul.

FORME ALE ŞOMAJULUI

9

Cărţile de specialitate alcătuiesc o clasificare a formelor de şomaj, luând în

considerare mai multe criterii:

1) După modul de manifestare:

Şomaj voluntar (lucrătorii nu sunt dispuşi să se angajeze cu salariul real existent)

Şomaj involuntar (datorat insuficienţei cererii10)

2) După sex, vârstă şi pregătirea persoanelor afectate:

Şomaj feminin

Şomaj juvenil

Şomaj intelectual, etc.

3) În analize care cuplează criteriile cauză, sferă de cuprindere şi durată, se disting:

Şomaj conjunctural (ciclic) – care apare în urma reducerilor de activitate ce au

loc în fazele de recesiune, depresiune sau criză ori datorită unor perturbaţii din viaţa

economică.

Şomaj tehnologic – reprezentat de reducerea locurilor de muncă datorită

modificărilor în aparatul tehnic de producţie. Resorbirea lui presupune recalificarea

forţei de muncă sau chiar reconversia ei, fiind necesară o perioadă mai lungă de timp

pentru reîncadrarea lucrătorilor.

Şomajul structural – generat de modificări în structura activităţii şi a mobilităţii

profesionale; poate rezulta şi dintr-o inadecvare a ofertei de muncă, la nevoile

diverselor domenii de activitate.

Şomaj sezonier – întâlnit cu regularitate în ramurile şi sectoarele de activitate cu

caracter sezonier (agricultură, turism)

Şomaj total – cuprinde întregul timp de lucru al unui salariat

Şomaj parţial – reducerea temporară sau de durată a timpului de lucru

(săptămână incompletă sau zi incompletă), destul de des întâlnit

Şomaj de ofertă – atunci când intreprinzătorii refuză să mai producă şi să mai

angajeze lucrători în condiţiile existente de rentabilitate a capitalului, pe care le

consideră inacceptabile.

10 Cererea de munca este reprezentata de detinatorii de capital, in calitate de cumparatori iar oferta de munca o reprezinta posesorii de forta de munca, in calitate de vanzatori.

10

Şomaj de excludere, reprezentativ pentru lucrătorii mai vârstnici;

Şomaj de inserţie, propriu celor sub 25 de ani;

Şomaj de reconversiune, legat de restructurările industriale.

Aceste ultime 3 forme nu evoluează în acelaşi ritm. Din 1985 şomajul de excludere

este în scădere. Dimpotrivă, şomajul de reconversiune, caracterizat de creşterea

numărului concedierilor din motive economice, precum şi şomajul de inserţie, corelat

cu creşterea procentului activităţii feminine la vârste intermediare, se menţin la nivel

ridicat. Diferenţele sunt mari chiar de la o ţară la alta. Numărul şomerilor de lungă

durată este foarte mare în Spania, Olanda şi Belgia. Alte regiuni sunt relativ ocolite

de acest fenomen (America de Nord, Scandinavia). Aceste diferenţe depind de

diverşi factori. Este vorba, de la caz la caz, de repartizarea populaţiei active, de

structurile industriale sau de nivelul de calificare. Trebuie menţionate şi variabilele

instituţionale (influenţa legislaţiei, organizarea protecţiei sociale şi dinamica relaţiilor

contractuale).

4) După criteriul duratei:

Şomaj de scurtă durată – sub un an ca întindere

Şomaj de lungă durată – mai mult de un an. Este în progresie constantă. Fie că

este vorba de efective, de partea relativă sau de vechimea medie, indicatorii reţinuţi

confirmă această tendinţă.

Pentru a analiza corespunzător şomajul, trebuie cercetate ratele şomajului, ele având

cea mai largă utilizare. Rata şomajului se calculează după relaţia: RS = [ S / (PO + S)

] x 100, unde S = numărul de şomeri, iar PO = populaţia ocupată. Rata şomajului

arată ponderea şomerilor în numărul total al forţei de muncă (FM), de aceea FM =

PO + S (suma dintre populaţia ocupată şi şomeri).

Ratele şomajului au fluctuat în ţările occidentale în ultimii ani, iar între diverse

societăţi au existat variaţii substanţiale. În afara orbitei occidentale, şomajul a fost

considerabil mai redus în Japonia decât în alte părţi. O combinaţie de factori explică

nivelurile relativ ridicate din multe state occidentale pe parcursul ultimilor 20 de ani.

Un element important îl constituie creşterea competiţiei internaţionale în

industrii pe care se baza prosperitatea occidentală. În 1974, 60 % din producţia

11

mondială de oţel era realizată în Statele Unite ale Americii. Astăzi, cifra este de doar

15 %, în timp ce producţia s-a triplat în Japonia şi în ţările din Lumea a Treia (în

special Singapore, Taiwan şi Hong Kong – care practică preţuri inferioare celor

japoneze).

Cu mai multe ocazii, începând cu “criza petrolului” din 1973 (perioadă în care

principalele ţări producătoare de petrol s-au întrunit şi au căzut de acord să urce

preţul petrolului), economia mondială a avut parte, fie de o recesiune severă, fie de o

încetinire a producţiei.

Folosirea din ce în ce mai amplă a microelectronicii în industrie a redus nevoia

de forţă de muncă.

Mai multe femei decât înainte caută slujbe plătite, rezultatul fiind că mai mulţi

oameni caută numărul limitat de slujbe disponibile.

Anumite ţări par a fi mai bine plasate decât altele în combaterea şomajului la scară

mare. Ratele şomajului au fost reduse cu mult succes în Statele Unite decât în Marea

Britanie sau în alte naţiuni europene. Explicaţia constă probabil în faptul că puterea

economică a ţării îi oferă mai multă putere pe pieţele mondiale decât economiile mai

mici şi mai fragile. În mod alternativ, este posibil ca sectorul de servicii mai

cuprinzător din SUA, să ofere o sursă mai mare de noi slujbe decât disponibilul din

ţări în care o parte mai mare a populaţiei a fost folosită în mod tradiţional în

industriile de prelucrare.

CONSECINŢELE ŞOMAJULUI

Pe plan naţional, excluderea unei părţi a forţei de munca influenţează

dinamica mărimii PIB11, în sensul că instruirea, calificarea celor aflaţi în şomaj au

presupus cheltuieli din partea individului şi a societăţii, cheltuieli care nu vor putea fi

recuperate în situaţia şomajului de lungă durată ; această forţă de muncă, ieşită din

populaţia activă ocupată, nu contribuie la creşterea PIB ; societatea suportă costurile

şomajului pe seama contribuţiei la fondul de şomaj, din partea agenţilor economici şi

11 Produsul intern brut (prescurtat PIB) este un indicator macroeconomic care reflectă suma valorii de piaţă a tuturor mărfurilor şi serviciilor destinate consumului final, produse în toate ramurile economiei în interiorul unei în ţări decurs de un an. Acesta se poate calcula şi la nivelul unei regiuni sau localităţi.

12

salariaţilor.

La nivel de individ - familie, şomajul se repercutează negativ asupra venitului,

indemnizaţia de şomaj fiind mai mică decat salariul.

Existenţa în Romania a unui şomaj cronic de lungă durată, ce a generat criza

ocupării forţei de munca, impune cu necesitate o politică activă de ocupare, care să

vizeze obiective la nivel micro şi macroeconomic.

POLITICI DE COMBATERE A ŞOMAJULUI

Politici active- constau din masurări care contribuie la (re)integrarea şomerilor

în diferite activităţi şi prevenirea şomajului în randul celor ocupaţi.

Principalele acţiuni, măsuri de promovare a politicilor active, sunt :

- organizarea de cursuri de calificare pentru cei care vin pe piaţa muncii fără o

calificare corespunzătoare şi recalificarea şomerilor în concordanţă cu structura

profesională a locurilor de muncă ;

-stimularea agenţilor economici prin parghii economico-financiare, în

extinderea activităţii economice ;

- încurajarea investiţiilor prin acordarea de facilităţi în vederea relansării şi

creşterii economice, a crearii de noi locuri de muncă ;

- acordarea de facilităţi intreprinderilor - care angajează şomeri, precum şi

tineri absolvenţi(prin subvencţionarea de catre Ministerul Muncii , a 70% din salariul

net).

- încurajarea efectuării unor lucrări de utilitate publică -pe plan local sau

naţional

- dezvoltarea ocupării atipice - ocuparea pe timp de muncă parţial, ocuparea

temporară, munca la domiciliu, munca independentă şi alte forme de ocupare ;

In vederea atenuării şomajului şi a consecinţelor lui sunt importante şi alte

măsuri, acţiuni, ca : acordarea de facilităţi care să stimuleze mobilitatea forţei de

muncă de la o zonă la alta, de la un sector de activitate la altul(indemnizaţii de transfer,

locuinţe, etc.); încurajarea şomerilor de a se lansa în activitaţi pe cont propriu ;

13

racordarea învaţămantului la tendinţele ce se conturează în diviziunea muncii interne

şi internaţionale; formarea şi specializarea tinerilor în domenii de perspectivă

îndelungată care să le ofere o mobilitate profesională ridicată ; dezvoltarea sau crearea

de unităţi în sectoare ce ţin de : producerea de instalaţii, utilaje de depoluare, reciclarea

materiilor utile ; introducerea de restricţii privind imigrarea ;

In Romania, şomajul poate fi redus prin creşterea investiţiilor, care să

reechilibreze piaţa bunurilor şi serviciilor, dar pentru aceasta, sunt necesare cateva

condiţii, şi anume : sporirea investiţiilor şi crearea unor structuri moderne ale acestui

sector, tarife raţionale şi creşterea veniturilor reale ale agenţilor economici, ale

populaţiei.

Măsuri active vizează populaţia ocupata în vederea preîntampinării riscului de

şomaj. Adaptarea forţei de muncă ocupate la cerinţele mereu în dinamică ale unităţii în

care lucrează diminuează riscul persoanelor respective de a deveni şomeri.

Politici pasive acestea se concretizează în măsuri şi acţiuni care să asigure

şomerilor involuntari un anumit venit pentru un trăi decent sau de subzistenţă. Politica

pasivă raspunde la cele doua cerinţe în măsura în care, pe de o parte, stimulează

crearea de noi locuri de muncă, şi, pe de altă parte, fixează un cuantum al venitului

incitator la muncă.

Venitul asigurat şomerului se numeste indemnizaţie de şomaj12 sau în cazul

ţarii noastre ajutor de şomaj şi se acordă pe o perioadă determinată de timp. In

Romania perioada de acordare a şomajului este de 9 luni, iar a alocaţiei de sprijin, de

18 luni. Şomajul afectează în prezent foarte mult tinerii şi femeile, iar din cauza marii

recesiuni în care ne aflam, şomajul are o tendinţă de creştere de lungă durată.

In cazul depăşirii perioadei de acordare a indemnizaţiei de şomaj, din

imposibilitatea găsirii unui loc de munca, în multe ţări se mai acordă, pentru un

interval de timp ajutor de şomaj sau alocaţie de sprijin, acestea fiind sume fixe,

lunare, cu mult mai mici decat indemnizaţia de şomaj.

Costul şomajului are un suport obiectiv atata timp cat societatea nu are

capacitatea de a crea noi locuri de muncă şi de a asigura creşterea gradului de ocupare.12 Indemnizatia de somaj se acorda somerilor pe perioade stabilite diferentiat, in functie de stagiul de cotizare. Cuantumul indemnizatiei de somaj este o suma fixa, neimpozabila, lunara, reprezentând 75% din salariul de baza minim brut pe tara, in vigoare la data stabilirii acestuia. Indemnizatia se plateste lunar

14

BIBLIOGRAFIE:

1. Gilles Ferréol – “Dicţionar de sociologie”, Colecţia Collegium, Ed. Polirom,

Bucureşti, 1998, paginile 126-133, 210.

2. Coralia Angelescu şi Ileana Stănescu – “Economie politică – elemente

fundamentale”, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2000, paginile 258-270.

3. Liviu Stelian Begu – “Statistică internaţională”, Ed. All Beck, Bucureşti, 1999,

paginile 31-35.

4. Dicţionarul explicativ al limbii române, Ed. Academiei Republicii Socialiste

România, 1975, paginile 575, 928.

15

5. Antoine de Saint Exupéry – “Gânduri”, Colecţia COGITO, Ed. Albatros,

Bucureşti, 1985, pagina 195 (paragraf 817)

6. Anthony Giddens – “Sociologie”, Ed. All, Bucureşti, 2000, paginile 357-362

7. Anvers Denis-"Economia mondială" Ed. Humanitas, Bucuresti, 1991, pagina

73-97

16