1

MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI

UNIVERSITATEA “ 1 DECEMBRIE 1918”- ALBA IULIA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE SOCIALE

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

ACTIVIZAREA PREŞCOLARILOR LA

ACTIVITĂŢILE MATEMATICE PRIN CORELAŢII

INTERDISCIPLINARE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

CONF. UNIV. DR. NICOLETA BREAZ

CANDIDAT:

PROF. ÎNV. PREȘC. ILEANA-MARIA GODICIU

GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NR. 3 –SEBEȘ

ALBA IULIA

2011

2

CUPRINS

Argument........................................................................................................................................ 4

Capitolul I Importanța activităților matematice în grădiniță................................................... 7

I.1. Structuri cognitive specifice stadiului preoperațional........................................ 7

I.2. Rolul activităților matematice în dezvoltarea psiho-comportamentală a

copiilor preșcolari............................................................................................ 13

Capitolul II Strategii de activizare a preșcolarilor la activitățile matematice....................... 19

II.1. Activizarea preșcolarilor la activitățile matematice din grădiniță...................19

II.2. Jocul didactic – formă tradițională de organizare a activităților

matematice în grădiniță................................................................................... 25

II.3. Interdisciplinaritatea – formă modernă de organizare a activităților

matematice în grădiniță................................................................................... 30

II.4. Rolul metodelor didactice în activizarea preșcolarilor la activitățile

matematice ........................................................................................................ 34

II.5. Rolul mediului educațional în activizarea preșcolarilor la activitățile

matematice......................................................................................................... 38

II.6. Modalități de activizare a preșcolarilor la activitățile matematice.................... 39

II.6.1. Exemple de activități matematice cu caracter interdisciplinar............ 39

II.6.2. Modalități de utilizare a metodelor activ – participative în

activități matematice la grupa pregătitoare......................................... 45

II.6.3. Strategii de organizare ale activităților matematice la sectoare............ 57

II.6.4. Alte exemple de activități matematice cu caracter interdisciplinar

pentru grupa pregătitoare................................................................... 64

3

Capitolul III Cercetare privind activizarea preșcolarilor de grupa pregătitoare la

activitățile matematice cu caracter interdisciplinar......................................... 67

III.1. Ipoteza de lucru și obiectivele...................................................................... 67

III.2. Metodica cercetării....................................................................................... 68

III.3. Descrierea grupei de preșcolari.................................................................... 69

III.4. Organizarea și desfășurarea cercetării.......................................................... 70

III.4.1. Evaluarea inițială............................................................................... 70

III.4.2. Evaluarea sumativă............................................................................ 78

III.4.3. Evaluarea finală................................................................................. 82

III.5. Exemple de activități matematice interdisciplinare aplicate la grupa

pregătitoare în etapa de formare................................................................... 86

III.6. Rezultatele cercetării.................................................................................... 96

Concluzii....................................................................................................................................... 98

Bibliografie................................................................................................................................. 101

Anexe........................................................................................................................................... 104

4

ARGUMENT

MOTTO:

“Aportul la cultura generală a fiecărei discipline se exprimă nu prin ceea ce este

specific, ci prin ceea ce are comun, generalizator, transferabil, de la un domeniu la altul”.

Louis Croft

Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii impune două mari

schimbări în interiorul sistemului preşcolar, în acord cu prevederile programului educaţional, care

porneşte de la ideea necesităţii îmbunătăţirii calităţii educaţiei la vârstele timpurii pentru a putea

răspunde exigenţelor copilului preşcolar de astăzi. Acestea vizează crearea unui mediu

educaţional adecvat, prin care să se realizeze activizarea copilului şi introducerea acestuia în

ambianţa culturală a spaţiului căruia îi aparţine.

Structurarea flexibilă a conţinuturilor oferă cadrelor didactice, care lucrează la acest nivel,

libertatea de a decide cu privire la tipurile de conţinuturi pe care să le ofere copiilor şi a

metodologiei de propunere a acestor conţinuturi. Se impune doar respectarea unor finalități

stabilite în mod formal, la nivel național, care reprezintă punctul de plecare al demersurilor

didactice întreprinse și standarde după care se realizează evaluările.

Noul curriculum pentru învăţământul preşcolar lansează educatoarelor o provocare:

implicarea activă a preşcolarilor în activităţile desfăşurate în grădiniţă, pregătirea acestora pentru

o viaţă socială bazată pe cooperare, comunicare, acţiune.

Una dintre recomandările noii educații vizează organizarea conținuturilor învățării într-o

manieră integrată. Abordarea tradițională monodisciplinară este însoțită acum de o proiectare,

organizare și desfășurare interdisciplinară, pluridisplinară, intradisciplinară, transdisciplinară a

activităților. Proiectarea conţinuturilor în manieră integrată vine să potenţeze acest îndemn al

educării preşcolarilor într-un spirit activ, cooperant şi creativ. Prin activităţile desfăşurate într-o

manieră integrată educatoarea oferă şansa preşcolarilor de a se manifesta liber şi creativ şi crează

un mediu stimulativ şi diversificat pentru dezvoltarea personalităţii lor.

Una dintre cele mai utilizate forme de organizare ale activităților didactice din grădiniță

este interdisciplinaritatea.

5

În opinia lui G.Văideanu interdisciplinaritatea implică un anumit grad de integrare între

diferitele domenii ale cunoaşterii şi între diferite abordări, ca şi utilizarea unui limbaj comun,

permiţând schimburi de ordin conceptual şi metodologic. Interdisciplinaritatea se referă și la

transferul metodelor dintr-o disciplină într-alta, transfer cu grade diferite de implicare, finalizare.

Interdisciplinaritatea se mai poate manifesta și prin corelarea informațiilor specifice unor

domenii, ea depășind barierele dintre acestea prin schimbul de metode, cunoștințe, mijloace

însușite pe parcurs.

Corelarea cunoştinţelor specifice unor categorii de activități diferite contribuie substanţial

la formarea şi dezvoltarea flexibilităţii gândirii, la dezvoltarea capacităţii copiilor de a aplica

cunoştinţele în practică – o disciplină o ajută pe cealaltă să fie mai bine însuşită, la transferul

cunoștințelor dintr-un domeniu în altul.

Un loc important în pregătirea copilului pentru şcoală îl ocupă activităţile matematice,

care au o influență majoră atât asupra dezvoltării tuturor proceselor psihice, cât și asupra

personalității copiilor.

Desfăşurându-se până în prezent mai ales sub forma jocului didactic sau al jocului logic

monodisciplinar, activităţile matematice au fost unele dintre cele mai antrenante activități din

grădiniță, contribuind la dezvoltarea psiho-comportamentală a preșcolarilor, la trecerea de la o

gândire concretă spre una abstractă. Însă, pentru educatoare, trebuie să existe mereu preocuparea

pentru găsirea de noi forme de organizare a activităţilor, noi metode, mijloace, astfel încât să

păstreze mereu viu spiritul activ al copiilor.

Observând atenţia tot mai mare care este acordată viziunii interdisciplinare a

conținuturilor, am decis să aleg ca temă pentru lucrarea metodico-ştinţifică de gradul I:

„Activizarea preşcolarilor la activităţile matematice prin corelaţii interdisciplinare”.

Lucrarea îşi propune să identifice strategii, metode, mijloace moderne de realizare a

activităţilor matematice în grădiniţă, care să stimuleze interesul preşcolarilor faţă de matematică,

să descopere noi metode de implicare activă a preşcolarilor la matematică, modalităţi de

abordare a matematicii în grădiniţă prin corelarea metodelor specifice altor tipuri de activităţi cu

metodele specifice matematicii, cu accent pe activitățile interdisciplinare, deoarece acestui gen de

activități ii se acordă o atenție tot mai mare. Activitățile matematice în grădiniță sunt una dintre

categoriile de activități care pot fi abordate în manieră interdisciplinară.

De exemplu, activităţile de educarea limbajului pot fi combinate cu matematica. Metode

precum memorizarea, povestirea, specifice primei categorii de activităţi (educarea limbajului)

6

pot fi transferate în activităţile de matematică. Copiii pot învăţa poezii-numărătoare, sau poezii

prin care se pot însuși și consolida cifrele, operațiile cu numere. Copiii ascultă sau pot inventa

chiar ei poveşti şi ghicitori despre cifre, prin aceste forme de exprimare îşi consolidează

numeraţia ( 7 pitici, 3 iezi, etc), realizează operaţii de adunare, scădere.

La activităţile muzicale se pot realiza jocuri şi cântece cu conţinut matematic-căntece

numărători. La activităţile practice se pot confecționa produse care să respecte anumite criterii de

ordin matematic.

Activităţile cu conţinut matematic se corelează şi cu activităţile de cunoaşterea mediului

înconjurător. Orice activitate de observare a plantelor şi animalelor poate constitui un prilej de

verificare, consolidare a unor cunoştinţe matematice. Spre exemplu, în activitățile de observare a

animalelor, plantelor copiii identifică ce formă, culoare, mărime, lungime au părțile lor

componente, ei compară aceste caracteristici, numără (ochii, urechile, picioarele animalelor).

Cunoaşterea interiorului sau exteriorul grădiniţei prilejuieşte consolidarea poziţiilor spaţiale, a

dimensiunilor şi culorilor obiectelor întâlnite.

Orice activitate din grădiniță și nu numai poate constitui prilej pentru însușirea,

consolidarea sau evaluarea unor concepte, noțiuni, termeni matematici, poate reprezenta un

sprijin real în demersul cadrului didactic de a-i familiariza pe cei mici cu primele forme ale

matematicii.

Prin abordarea interdisciplinară a matematicii, copiii își însușesc într-un mod activ

obiectivele matematice propuse de programă, dar totodată se familiarizează cu ideea că

matematica nu este o disciplină abstractă, ruptă de realitate, ci ea face parte din viață și că, alături

de alte moduri de abordare a realității ( muzical, estetic, lingvistic, sportiv), matematica este un

mijloc de cercetare, de descoperire a realității, a vieții, a mediului în care trăiesc.

7

CAPITOLUL I

IMPORTANŢA ACTIVITĂŢILOR MATEMATICE ÎN GRĂDINIŢĂ

I.1. Structuri cognitive specifice stadiului preoperațional

Denumită şi „vârsta de aur a copilăriei”, vârsta preşcolară se caracterizează prin multiple

achiziţii pe plan intelectual, fizic și comportamental. O dată cu intrarea în grădiniţă copilul vine

în contact cu o multitudine de necunoscute, el deschide un cufăr al comorilor, pe care, plin de

curiozitate, îl cercetează şi şi-l însuşeşte după propriile posibilităţi, în funcție de specificul vârstei

și individual. Sub îndrumarea atentă a educatoarei, copilul îşi satisface curiozitatea prin joc, prin

acţiunea directă cu obiectele. În această perioadă are loc dezvoltarea puternică a limbajului, se

pun bazele operaţiilor gândirii (sinteză, analiză, abstractizare, generalizare, comparație) prin

acţiune nemijlocită cu obiectele se dezvoltă gândirea, memoria, atenţia, imaginaţia și, în același

timp, copilul, prin faptul că intră într-o colectivitate, își dezvoltă abilități, atitudini și sentimente

care îi vor fi utile mai târziu, la școală: sentimente de prietenie, respect, atitudinea de cooperare,

de apartenență la un grup, spiritul de învingător.

Adaptându-se la cerințele actuale ale societății, noul curriculum pentru învățământul

preșcolar subliniază rolul important pe care îl are educația timpurie în dezvoltarea copiilor și

concentrează actul didactic în jurul câtorva principii:

- abordarea holistă a dezvoltării copiilor – adică educatoarea trebuie să acorde aceeași

atenție tuturor domeniilor de dezvoltare: fizică, psihică, emoțională;

- centrarea acțiunii pe copil, pe relaționarea cu mediul social;

- adaptarea educației la particularitățile vârstei;

- valorificarea învățării active, bazate pe acțiunea copiilor cu mediul (Proiectul

pentru reforma educației timpurii, Educația timpurie și specificul dezvoltării copilului preșcolar -

modul I, București, 2008, pag. 8);

Respectarea acestor principii va contribui la dezvoltarea armonioasă, integrală a copiilor,

formarea unei personalități active, creatoare, cooperante, imaginative, capabile să găsească soluții

la probleme de viață și la integrarea lui în mediul social și educațional cu care interacționează.

8

De-a lungul timpului, psihologi în domeniul educației au elaborat o serie de teorii vizând

dezvoltarea copiilor de vârstă preșcolară. Unele dintre ele, deși au fost elaborate cu zeci de ani în

urmă, au fost adaptate perioadei actuale, fiind, putem spune, primele teorii care au stat la baza

abordării holiste a preșcolarității. Dintre acestea enumerăm:

- teoria constructivismului, conform căreia există o relație puternică între cunoștiințe

și realitate, orice cunoaștere fiind socotită un instrument care ducea la dobândirea experienței,

după cum afirma Eugen Noveanu în lucrarea Constructivismul

(http://inovatie.numeris.com.ro/E.Noveanu-Constructivismul.pdf, pag. 2); reprezentantul acestui

curent, Jean Piajet, afirma că dobândirea cunoștințelor se realizează prin experiență personală,

subiectivă, iar limbajul nu este un instrument de transport al ideilor de la educator la elev, ci un

mijloc de orientare a efortului propriu al celor educați spre dobândirea cunoștințelor.

- un alt pedagog, Jerome Bruner, atrăgea atenția specialiștilor în domeniul educației

asupra caracterului activ pe care trebuie să îl aibă învățarea, rolul educatorului fiind acela de a

încuraja copiii să descopere ei singuri, conform vârstei și nivelului individual, soluții la diverse

probleme; Bruner spunea că, atunci când educatorul proiectează activitatea, el trebuie să țină cont

de:

- înclinația spre învăţare a copiilor;

- modul de structurare a informației care să faciliteze asimilarea lor de către copii;

- secvenţele în care materialul este structurat;

- natura recompenselor şi a pedepselor (Proiectul pentru reforma educației timpurii,

Educația timpurie și specificul dezvoltării copilului preșcolar - modul I, București, 2008, pag.

12).

El sublinia importanța pe care îl are crearea unor contexte cât mai variate pentru procesarea unei

informațiii (Bruner J., 1996) și a intuit rolul social și cultural și practic al învățării.

- importanța pe care experiența personală o are în procesul dezvoltării integrale a

copiilor este sesizată, încă din secolul XIX, de către John Dewey; acesta afirma necesitatea

concentrării curriculumului în jurul copilului și spunea că mediul școlar trebuie să devină o

societate în miniatură, un mic habitat;

- teoria dezvoltării psihosociale a lui Erickson – conform acestei teorii dezvoltarea

copilului integrează factorii bilogici cu cei de educație și sociali;

- una dintre cele mai importante teorii adoptate și adaptate de educația timpurie

9

actuală este teoria inteligențelor multiple, elaborate de Howard Gardner. Aflată în contradicție cu

perspectiva psihometrică, unidimensională a inteligenței, cea a capacității de a rezolva probleme

apelând la abilități logico-matematice și lingvistice, teoria inteligențelor multiple subliniază

faptul că există 7 tipuri de inteligențe, pe care cadrul didactic trebuie să le abordeze:

- inteligența verbală;

- inteligența logică/matematică;

- inteligența muzicală;

- inteligența interpersonală;

- inteligența intrapersonală;

- inteligența naturalistă (Proiectul pentru reforma educației timpurii, Educația

timpurie și specificul dezvoltării copilului preșcolar - modul I, București, 2008, pag. 14).

Fiecare subiect al educației are un tip de inteligență dominant, însă toate cele 7 trebuie să

atingă un anumit nivel de realizare, să înregistreze progrese, astfel încât este necesară abordarea

tuturor și nu doar a celor spre care copilul este predispus. Cu toate acestea, trebuie ținut cont de

existența unei limite, a unui interval în care se poate realiza evoluția inteligenței respective. Spre

exemplu, în cazul inteligenței logice, matematice, un copil care are înclinație spre aceasta va

înregistra progrese mult mai mari decât unul care nu are această calitate.

Inteligența matematică presupune capacitatea de a rezolva probleme abstracte, de a

înțelege relațiile dintre concepte, lucruri, de a gândi logic și critic, de a găsi cauze, de a clasifica,

de a stabili priorități. Încă de la grădiniță, activitățile matematice se concentrează pe dezvoltarea

acestei inteligențe, chiar dacă la un nivel mai simplu, adaptat caracteristicilor psiho-intelectuale

ale acestora și nivelului lor individual.

Una din lucrările de referinţă în care se fac referiri la caracteristicile dezvoltării psiho-

fizice ale copilului este lucrarea intitulată „Psihologia copilului”, scrisă de Jean Piajet şi Barbel

Inhelder.

Lucrarea, o sinteză a mai multor scrieri din domeniul psihologiei, aducea la momentul

apariţiei ca noutate ideea că viaţa psihică a copiilor are anumite trasături comune şi fiecare set de

trăsături este specific unui anumit nivel de vârstă.

Astfel, cei doi realizează o diviziune a acestor nivele în mai multe stadii:

- stadiul senzorio-motor, caracteristic copiilor cu vârste între 0 şi 2 ani;

- stadiul preoperaţional, specific vârstei preşcolare (2-7ani);

- stadiul operaţiilor concrete (7-12 ani);

10

- stadiul operaţiilor formale (12-16 ani).

Aceste stadii sunt împărţite în mai multe substadii. Astfel, stadiul preoperaţional, în care

intră şi preşcolaritatea, are ca şi substadii:

- substadiul gândirii simbolice (2-4 ani);

- substadiul gandirii preoperatorii, al intuiţiei (4-7 ani) (Piajet, Jean, Inhelder, Barbel,

Psihologia copilului, Troisiem edition, Presses Universitaires de France).

În stadiul preoperaţional operaţiile mintale încă nu sunt formate, nu sunt reversibile, ci

sunt orientate doar într-un singur sens. Acum începe o perioadă de o intensă dezvoltare mintală,

dominată de gândirea în imagini, pe care Piajet o numeşte preoperatorie, pentru că îi lipseşte

operaţia logică propriu-zisă.

În această perioadă apare posibilitatea de interiorizare a acţiunilor practice, ca urmare a

dezvoltării limbajului. În preşcolaritate limbajul devine principalul instrument cu care copilul

operează şi care asigură transferul acţiunii din plan extern în plan intern. Dezvoltarea limbajului

are rol determinant pentru toate celelalte acumulări care vor duce la dezvoltarea personalităţii

sale. Din punct de vedere al structurii, limbajul este încă predominant unul situativ, concret, fiind

legat de particularitatea situațiilor prin care trec direct copiii, apoi limbajul situativ începe să fie

înlocuit de cel contextual, cele două coexistând pentru o perioadă scurtă de timp.

Între 3 ani jumătate şi 5 ani jumătate apare limbajul interior, în acest moment copilul fiind

capabil de a-și planifica și regla mintal activitatea. Vorbind cu sine, mai ales în situaţii

problematice, copilul îşi ordonează acţiunile, găseşte soluţii. Limbajul interior reprezintă

mecanismul fundamental al gândirii.

Caracteristică preşcolarităţii este apariţia noţiunilor empirice şi a primelor operaţii ale gândirii.

Piaget afirma că acum este perioada preoperatorie a dezvoltării acestui proces mental.

Gândirea este un proces psihic de reflectare generalizată şi mijlocită a realităţii obiective, a

însuşirilor şi relaţiilor esenţiale ale obiectelor şi fenomenelor. La baza gândirii se află senzaţiile,

percepţiile şi reprezentările. Principalele operaţii ale gândirii sunt: analiza, sinteza, comparaţia,

abstractizarea, generalizarea, concretizarea.

În acest stadiu gândirea preșcolarului este una dominată de imagini, de situații concrete,

care operează încă cu reprezentări şi nu cu noţiuni propriu-zise. La această vârstă indicaţiile şi

explicaţiile verbale ale adulţilor sunt înţelese de copii numai dacă ele sunt suţinute de experienţa

nemijlocită a preşcolarilor cu obiectele, fenomenele, acţiunile. Gândirea preşcolarului este o gândire

11

egocentrică. El nu distinge între realitatea externă şi cea internă, are tendinţa de a raporta totul

la propriul eu. Este o gândire intuitivă, concretă, dependentă de percepţii, de imagine.

Gândirea se dezvoltă odată cu dezvoltarea operaţiilor mintale, ce nu se pot separa unele de

altele, ele se împletesc şi se subordonează unele altora în funcţie de sarcina dată.

Ca operații ale gândirii, analiza şi sinteza sunt utilizate de timpuriu. Omul se raportează de la cea mai

fragedă vârstă la lumea concretă, stabileşte asemănări, deosebiri, comparaţii între obiecte, fenomene,

situaţii. Prin analiză copilul descompune un obiect sau fenomen în părţi componente, stabileşte relaţii

între ele, funcţiile lor şi cum se leagă părţile între ele.

La baza oricărui proces de cunoaştere stă comparaţia prin care se stabilesc asemănările şi

deosebirile, ţinând seama de un anumit criteriu ( formă, culoare, mărime...).

Abstractizarea este o formă superioară de analiză deoarece operează de la variabil la grade de

invarinţă tot mai înalte. Ea se referă la relaţii şi însuşiri ascunse, pe care le extrage dintr-o mulţime ca

factor comun al unei categorii de obiecte sau fenomene.

Generalizarea este o operaţie care face trecerea de la individual la general. Prin generalizare se

definesc clase de obiecte şi fenomene care au un anumit model informaţional. Opusă generalizării este

concretizarea, care face trecerea de la abstract la concret.

(http://www.scritube.com/sociologie/psihiatrie/Caracteristicile-cresterii-si-19218241322.php)

În grădiniţă copiii fac cunoştinţă cu un număr mare de obiecte şi fenomene din natură şi

societate. Formele activităţii lor devin tot mai complexe: jocurile se complică, ei încep să deseneze, să

modeleze, să construiască, să efectueze forme elementare de muncă. Creşte, de asemenea, cercul

cunoştinţelor pe care copiii le primesc pe baza descrierilor şi explicaţiilor verbale, de la adulţi.

Un alt proces psihic, care cunoaşte o puternică dezvoltare în preşcolaritate, este memoria.

Aceasta constă în întipărirea, păstrarea şi reactualizarea experienţei anterioare. Dacã la vârsta

antepreşcolarã, memoria este spontană, în preşcolaritate, prin faptul că se interiorizează gândirea

și limbajul, memoria mecanică și neintenționată este însoțită tot mai mult de memoria inteligibilă

și intenționată, în condițiile în care informațiile au o semnificație pentru preșcolar. Tot ceea ce îi

trezește copilului interesul: imagini, mișcări, cuvinte, idei, îi solicită memoria. Prin plasticitatea

sistemului nervos, copiii sunt capabili să rețină ușor cântece, poezii, basme sau alte informații

specifice acestei perioade, iar cu timpul acestea pot fii recunoscute după o perioadă tot mai

îndelungată. Copiii reţin mai uşor, iar durata păstrării în memorie este mai mare atunci când este

trezit interesul lor pentru obiectele, fenomenele respective. Ei memorează mai ales acele aspecte

ale obiectelor şi faptelor care sunt deosebit de evidente, impresionante. Apare însă tendinţa

12

memorării mecanice şi memorarea neintenţionată. Copilul reţine fără să îşi propună, în mod

spontan. Capacitatea memoriei de a păstra materialul întipărit creşte și ea odată cu vârsta. Pe

măsura dezvoltării copilului, a maturizării morfologice şi fiziologice a celulelor nervoase creşte şi

durata păstrării, iar grădiniţa, prin activităţile specifice desfăşurate, contribuie la dezvoltarea

acestei capacităţi.

Imaginaţia are şi ea, la această vârstă, trăsături specifice: spre deosebire de adulți, care au o

imaginația mai puțin liberă, mai controlată, mai disciplinată, la copii ea este cea prin care aceștia

își reglează sufletește contradicția dintre dorințe și posibilități. Datorită confuziei și a faptului că

nu diferențiază percepțiile, ei nu disting clar realitatea de imaginație. La această vârstă se

manifestă 2 caracteristici psihice și anume animismul, care se referă la însuflețirea lucrurilor și

artificialismul (credința că totul e fabricat de om).

Atenţia este capacitatea de orientare, focalizare şi concentrare asupra obiectelor şi

fenomenelor în vederea reflectãrii lor adecvate. În preșcolaritate începe, sub influenţa gândirii şi a

limbajului, organizarea atenţiei voluntare, sporeşte capacitatea de concentrare ca şi stabilitatea

prin activitate. De asemenea se mărește volumul atenţiei, care capătă un caracter tot mai selectiv.

Totuşi, în preşcolaritate, predominã atenţia involuntarã, de aceea copiii pot fi uşor distrași de la

sarcinile de îndeplinit. Rolul cadrului didactic este acela de a trezi atenția involuntară și de a o

menține pe cea voluntară cât mai mult timp. Mobilul prin care poate face acest lucru este

stimularea motivației de învățare a acestuia care, la început, este una extrinsecă, educatoarea

având sarcina de a crea condiţiile pentru trecerea treptată spre motivaţia intrinsecă, care apare la

vârsta şcolară (Ibidem).

Preşcolaritatea este vârsta curiozităţii vii, e vârsta descoperirilor. Acum are loc o

dezvoltare puternică a tuturor proceselor psihice, e vârsta unor achiziţii importante în plan

mental, pe care copilul le interiorizează prin acţiune nemijlocită cu obiecte. Aceste particularităţi

psihice constituie premise pentru organizarea şi desfăşurarea tuturor formelor de activitate din

grădiniţă, inclusiv ale celor matematice, într-o manieră care să pună accent pe acţiune, pe

participare directă, pe stimularea tuturor proceselor psihice: gândire, memorie, imaginaţie,

atenţie, pe formarea unei personalități active și creatoare, capabile să se integreze cu succes în

mediul școlar și în mediul de viață din care face parte.

13

I.2. Rolul activităților matematice în dezvoltarea psiho-comportamentală a copiilor

preșcolari

Unele dintre pricipalele activităţi din grădiniţă, cu un rol important în formarea şi

dezvoltarea personalităţii copiilor, sunt activităţile cu conţinut matematic.

Noua programă a învăţământului preşcolar stabileşte numărul de activităţi matematice pe

săptămână pentru cele două nivele. Astfel, la nivelul I programa cuprinde un număr de o

activitate matematică pe săptămână, iar la nivelul II sunt obligatorii 2 activităţi matematice pe

săptămână. Nivelul I cuprinde copii cu vârste între 3 și 5 ani, iar nivelul 2, copii cu vârste între 5

și 7 ani.

După noul curriculum, activităţile matematice fac parte, alături de activităţile de

cunoaştetea mediului, din domeniul Ştiinţe, obiectivele cadru fiind prezentate integrat. În

grădiniţă activităţile matematice urmăresc însuşirea şi dezvoltarea conceptelor prematematice

(formă, culoare, mărime, lungime, poziţii spaţiale), însuşirea şi utilizarea numerelor, cifrelor,

unităţilor de măsură prin folosirea unui vocabular adecvat, recunoaşterea, denumirea, construirea

şi utilizarea formelor geometrice, dezvoltarea capacităţii de a stabili relaţii spaţiale, temporale,

cauzale şi a capacităţii de rezolvare a problemelor.

Pentru atingerea obiectivelor propuse educatoarea recurge la diverse strategii prin care

copiii îşi îmbogăţesc experienţa senzorială, care contribuie la achiziţionarea unor cunoştinţe

matematice referitoare la recunoaşterea, denumirea obiectelor, cantitatea lor, clasificarea,

constituirea de grupuri/ mulţimi, pe baza unor însuşiri comune (formă, mărime, culoare) luate în

considerare separat sau mai multe simultan, la înţelegerea relaţiilor spaţiale prin raportarea unui

obiect la un reper dat, a relaţiilor cauzale prin observări şi experimente, la formarea unor

capacităţi de a realiza deducţii logice, precum şi de a face operaţii de grupare, comparare,

clasificare, ordonare, punere în corespondenţă. De asemenea, în activităţile matematice din

grădiniţă copiii învaţă să numere, să efectueze operaţii de adunare şi scădere cu 1-2 unităţi, în

limitele 1-10 şi chiar să compună singuri probleme simple (grupa pregătitoare).

Preşcolaritatea reprezintă vârsta unor progrese de avengură pe plan psihologic, iar

activităţile matematice ocupă un loc important în procesul de formare şi dezvoltare a intelectului

celor mici. Activităţile matematice din grădiniţă contribuie la o lărgire a orizontului copiilor cu

privire la însuşirile cantitative ale obiectelor lumii reale, la dezvoltarea unor capacităţi

14

intelectuale, care facilitează perceperea conştientă a numărului ca o însuşire atribuită numărului

de obiecte, înţelegerea formării şirului numeric, efectuarea de operaţii cu numere, rezolvarea de

probleme pe baza operaţiilor de adunare şi scădere, analiza caracteristicilor formelor geometrice.

Însuşirea noţiunilor matematice însă nu presupune doar o simplă asimilare, ci vizează

formarea unui anumit mod de a gândi printr-un antrenament permanent al gândirii. Înainte de a se

forma la copil noţiunea de număr, este necesar un nivel al proceselor psihice care să asigure

înţelegerea acestui concept.

În acest sens, un rol important îl are dezvoltarea gândirii operatorii, logice şi creatoare.

Gândirea reprezintă nivelul cel mai ridicat de prelucrare şi înregistrare a informaţiilor despre

lume. Prin ea se realizează saltul de la particular la general şi invers, de la simpla constatare a

existenţei obiectului la interpretarea şi explicarea lui logico-euristic. În cadrul activităţilor

matematice se parcurge drumul de la concret la abstract şi de la abstact la concret în formarea

noţiunilor matematice, stimulându-se astfel procesul psihic al gândirii.

Studiile privind dezvoltarea psihică a preşcolarilor au arătat că procesul gândirii este

unul concret şi are la bază percepţia şi acţiunea cu obiectele. Analiza şi sinteza se efectuează în

planul activităţii practice, dar sunt încă imperfecte. Analizând un obiect, cei mici nu reuşesc să

desprindă toate însuşirile lui, datorită reflectării inegale a diferitelor însuşiri. La început ei percep

trăsături mai simple precum forma, culoarea, mărimea şi doar mai târziu, sub îndrumarea

educatoarei, el reuşeşte să desprindă însuşiri precum cantitatea, volumul, greutatea, acestea

necesitând operaţii de generalizare şi abstractizare, în care trebuie depăşită faza simplei perceperi

a mulţimii.

Dacă preşcolarul mic întâmpină dificultăţi date de insuficienta dezvoltare a proceselor

gândirii în aprofundarea conţinuturilor matematice şi nu poate să sesizeze decât trăsăturile

principale ale unui obiect, preşcolarul mare e capabil să opereze cu noţiuni elementare care are

atât trăsături esenţiale, cât şi neesenţiale.

În formarea noţiunii de număr există de exemplu mai multe etape, pe care Ana Tucicov-

Bogdan, le stabileşte astfel:

- etapa senzorio-motorie, când gândirea copilului se ridică la primele generalizări

matematice conştiente, determinate cantitativ; în această etapă copilul operează concret cu grupe

de obiecte, iar numărul este un cuvânt care denumeşte o grupă (mulţime) de obiecte.

- a doua etapă constă în reprezentarea unei mulţimi de obiecte determinată printr-un

15

număr concret în absenţa obiectelor; în această etapă copilul desprinde relaţia cantitativă de

operaţia imediată exterioară cu grupa de obiecte şi introduce această relaţie în planul experienţei

proprii.

- în etapa a treia reprezentările cu care operează copilul primesc un grad mai mare

de generalizare; el începe să folosească atât numere concrete, cât şi numere abstracte, devenind

conştient de unele raporturi numerice;

- în ultima etapă copilul poate compune şi descompune un număr abstract, poate

stabili locul său în raport cu celelalte numere

(http://trateaza-te.ro/popaalina/Raportul_joc_invatare_la_prescolari.pdf).

În grădiniţă se creează premisele formării noţiunii de număr, ce conturează unele

elemente ale conţinutului noţiunii de număr.

Acţionând cu obiectele, sub îndrumarea educatoarei, copilul începe să perceapă pe cale

analitico-sintetică mulţimea ca unitate spaţială alcătuită din elemente omogene. Jucându-se, el

aşează piesele unele lângă altele, percepând mai uşor datorită motricităţii mâinii şi ochilor, atât

elementele izolate care compun mulţimea, cât şi mulţimea ca întreg. Percepând mulţimea, copiii

pot treptat să desprindă unul faţă de multe. După ce copiii reuşesc să perceapă unitatea în raport

cu mulţimea, ei îşi însuşesc număratul într-un ritm rapid. La vârste mai mici preşcolarii numără în

mod mecanic, asta deoarece ei nu conştientizează valoarea numerică, nu înţeleg ce este numărul.

Jean Piajet spunea că nu trebuie să impunem reguli înainte de a fii înţelese de copii, ci trebuie să

le facem accesibile acestora prin experienţa proprie. De aceea nici însuşirea noţiunii de număr nu

trebuie să fie una mecanică, înainte de vreme, ci să vină atunci când copilul a ajuns la o

dezvoltare intelectuală corespunzătoare.

Treptat, o dată cu dezvoltarea limbajului şi a operaţiilor gândirii, tot prin acţiunea

nemijlocită cu obiectele, la grupa mijlocie copiii îşi însuşesc număratul în limitele 1-5 şi totodată

încep să îşi însuşească valoarea numerică, adică raportează numărul la cantitatea corespunzătoare.

În jurul vârstei de 5-6 ani copiii încep să opereze cu noţiuni. La această vârstă percepţia

nu mai depinde de situaţiile concrete atât de mult, analiza şi sinteza se pot realiza şi fără

participarea analizatorului optic şi motric. Copilul de vârstă preşcolară mare poate să efectueze

operaţii în plan mintal, dezvoltarea gândirii permiţând operarea cu noţiuni elementare.

Însuşirea operaţiilor aritmetice presupune o depăşire a etapelor specifice numeraţiei,

înţelegerea procesului de compunere şi descompunere pe bază de material concret, ca şi

posibilitatea crescută de a face unele generalizări.

16

Gândirea copiilor se dezvoltă mai ales în cadrul rezolvării problemelor, deoarece procesul

de rezolvare al acestora este unul analitico-sintetic. Rezolvarea unei probleme impune stabilirea

unor raporturi logice între valorile numerice cunoscute şi întrebarea problemei, raporturi care se

realizează prin analiză şi sinteză. În înţelegerea şi rezolvarea problemelor se manifestă o trăsătură

caracteristică a gândirii copilului şi anume orientarea concretă. Astfel, de multe ori, când

educatoarea expune o problemă, răspunsul copilului se orientează spre conţinutul de viaţă al

acesteia şi nu spre rezolvarea operaţiei aritmetice. Din această trăsătură a gândirii preşcolarilor

decurge cerinţa de a li se prezenta operaţiile aritmetice în cadrul diverselor acţiuni la care copilul

să participe în mod activ şi direct.

Între 5-6 ani copiii îşi dezvoltă capacităţile de cunoaştere, percepţiile, își formează spiritul

de observație, reprezentările despre mulţimile de obiecte din jur, despre felul cum pot fi grupate,

compară obiectele mulţimilor, punându-le în corespondenţă, înţeleg invarianța cantităţii

indiferent de locul sau poziţia pe care o ocupă, ca şi a ordonării acestora în şir crescător sau

descrescător.

Saltul calitativ care se produce în gândirea preşcolarilor se explică prin dezvoltarea

limbajului acestora, în principal al limbajului interior. Jean Piaget afirma : „Copilul este mai

avansat în acţiune decât în gândire, prin limbajul folosit copilul dovedeşte la ce mod de

dezvoltare e gândirea lui” (Piajet, Jean- Psihologia inteligenţei-traducere din limba franceză,

editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1963). În grădiniţă copilul îşi însuşeşte expresii şi noţiuni

matematice, numere ordinale şi cardinale, unele adverbe privind cantitatea: mai multe, mai

puţine, tot atâtea, i se formează priceperea de a exprima verbal raporturi cantitative dintre obiecte

şi grupuri de obiecte.

Dezvoltarea vorbirii copiilor se realizează în strânsă legătură cu formarea conceptelor

logico-matematice. Limbajul matematic fiind limbajul conceptelor celor mai abstracte şi mai

generale, trebuie asigurată mai întâi înţelegerea noţiunii respective şi abia apoi prezentată

denumirea ştinţifică în cadrul diverselor activităţi din grădiniţă. Spre exemplu, însuşirea

termenului de mulţime se poate realiza atât prin activităţi matematice, cât şi prin alte tipuri de

activităţi, cum ar fi prin poveşti al căror conţinut poate contribui la clarificarea acestui termen,

educatoarea activizând preşcolarii pentru însuşirea conştientă a noului termen. Pe baza poveştii

„Albă ca zăpada” copiii numără piticii, pun piticii în corespondenţă cu scăunelele, află că sunt

„tot atâtea elemente în cele două mulţimi” sau o mulţime are „mai multe/mai puţine elemente”.

17

În timp ce acţionează cu materialul, copilul este pus în situaţia de a verbaliza acţiunea făcută,

însuşindu-şi astfel terminologia.

Activităţile matematice stimulează şi imaginaţia şi memoria preşcolarilor. De exemplu, în

rezolvarea unor probleme orale, copiii trebuie să descrie, să reţină, să reproducă numere şi

operaţii matematice, dar şi elementele şi întrebarea problemei, ceea ce duce la dezvoltarea

memoriei voluntare. De asemenea, ei pot fi solicitaţi, pe baza metodelor active, să identifice

soluţii variate la probleme de viaţă expuse într-o manieră accesibilă, ceea ce duce la dezvoltarea

imaginaţiei.

Exemplu: În jocul interdisciplinar de la grupa pregătitoare, „În lumea antică”, copiii trebuie să

identifice cât mai multe posibilităţi de a construi o piramidă care să fie cât mai înaltă şi rezistentă.

Astfel ei trebuie să pună în acţiune operaţiile gândirii, limbajul, memoria și imaginația pentru a

identifica mai cele rezistente materiale, să stabilească cum vor fi aşezate părţile componente, să

proiecteze mental clădirea, să se orienteze în spațiu, să facă apel la toate procesele psihice.

Prin corelaţii interdisciplinare şi prin utilizarea metodelor active copiii inventează poveşti,

ghicitori, mici versuri, compun probleme, ceea ce duce la dezvoltarea imaginaţiei creatoare.

Însuşirea noilor cunoştinţe matematice depind şi de calitatea atenţiei, de efortul voluntar

pe care copiii îl investesc în activităţile matematice. Prin diversificarea formelor de organizare,

ale strategiilor de abordare ale activităţilor matematice din grădiniţă, educatoarea crează

condiţiile pentru trezirea şi menţinerea atenţiei voluntare a preşcolarilor, ceea ce va conduce la

însuşirea de noi cunoştinţe, priceperi, deprinderi utile. La această vârstă atenţia are un caracter

situativ, fiind dependentă de caracteristica perioadei de acţiune directă cu obiectele şi de nevoia

de implicare activă. Sub influenţa gândirii și a limbajului începe în preşcolaritate organizarea

atenţiei voluntare, sporește capacitatea de concentrare ca si stabilitatea prin activitate. Devine o

provocare pentru educatoare menţinerea acestui proces psihic în aria de activitate desfăşurată în

acel moment, cea a activităţii matematice. Ca şi instrumente de acţiune ea are la îndemână

diversele strategii didactice pe care trebuie să le construiască într-un mod creativ, pentru

menţinerea atenţiei o perioadă cât mai mare de timp.

Prin implicarea directă în activitate, prin efortul pe care copiii îl investesc pentru

rezolvarea sarcinilor, a unor probleme şi situaţii matematice, aceştia îşi exersează voinţa, iar

satisfacţia rezolvării unei sarcini contribuie la dezvoltarea încrederii în forţele proprii.

Orice achiziţie matematică trebuie să fie dobândită de copil prin acţiune însoţită de

cuvânt, situaţiile de învăţare trebuie să favorizeze operaţiile mentale, să se creeze situaţii variate,

18

ordonate, în care copilul să acţioneze cu obiecte, imagini şi simboluri pentru acelaşi conţinut

matematic, dobândirea conceptelor să decurgă din acţiunea copilului asupra obiectelor, spre a

favoriza reversibilitatea şi interiorizarea operaţiei, învăţarea trebuie să respecte caracterul

integrativ urmărindu-se transferul vertical între nivele de vârstă, acţiunile de manipulare şi cele

ludice să conducă treptat spre simbolizare.

Apelând la cunoştinţele sale despre caracteristicile psihice ale preşcolarilor cum ar fi

tendinţa de acţiune directă cu obiectele, curiozitatea pentru nou, animismul, şi la îndrumările

actuale de activizare a preşcolarilor prin metode didactice active, prin interdisciplinaritate, cadrul

didactic are la îndemână un adevărat arsenal de realizare a unor activităţi matematice în care să

fie antrenate toate procesele psihice: atenţia, imaginaţia, gândirea şi limbajul celor mici, și care

să conducă la formarea unor atitudini, aptitudini și capacități care le vor fi utile preșcolarilor

pentru integrarea școlară.

Rolul educatoarei este acela de a proiecta, organiza și desfășura activitățile matematice

astfel încât să stimuleze implicarea preșcolarilor, participarea lor directă la activități prin joc,

manipulare, observare directă a situaților concrete. Ea trebuie să identifice acele strategii care să

răspundă necesității vârstei preșcolare de a învăța pe baza acțiunii concrete cu obiectele, de a

participa activ la propria formare, dar și obiectivelor matematice, aflate în interdependență cu

particularitățile de vârstă. Prin organizarea unor activități antrenante, bazate pe acțiune directă, pe

joc, prin utilizarea unor metode care să antreneze preșcolarii în rezolvarea exercițiilor și

problemelor de natură matematică, educatoarea crează condițiile pentru dezvoltarea tuturor

proceselor psihice, dar și a spiritului ludic, a spiritului competițional și de echipă, a curajului de a

încerca lucruri noi, a creativității, a încrederii în capacitățile proprii, în definitiv îi stimulează în

vederea dezvoltării armonioase pentru integrarea în ciclul următor de viață: școlaritatea.

19

CAPITOUL II

STRATEGII DE ACTIVIZARE A PREȘCOLARILOR LA

ACTIVITĂȚILE MATEMATICE

II.1. Activizarea preșcolarilor la activitățile matematice din grădiniță

În ultimii ani a început în România un proces amplu de reformă, de reorganizare a

sistemului de învăţământ, în vederea alinierii acestuia cu cel european. Şcoala reprezintă

principalul factor de evoluţie socială, iar societatea impune, la rândul ei, schimbarea în educaţie.

Cele două sunt interdependente, iar progresul uneia este în strânsă legătură cu al celeilalte.

Influenţat de schimbările sociale, sistemul de învăţământ se restructurează şi el începând chiar de

la sistemul preşcolar. Astfel noul curriculum pentru învăţământul preşcolar aduce ca noutate

cerinţa centrării activităţilor pe dezvoltarea de competenţe, nu de cunoştinţe, se pune accent pe

creativitate, pe experienţa personală, pe acţiune, iar în centrul activităţii didactice stau

obiectivele, nu conţinuturile.

În prezent educația timpurie se focalizează pe dezvoltarea globală a copiilor, atât

intelectuală, cât și socială, emoțională și fizică, cât și pe abordarea copilului ca și persoană activă,

care ia parte la propria formare. Adaptându-se la societatea actuală, curriculum actual recurge la

o serie de strategii prin care încearcă să asigure o transmitere a informaţiilor bazată pe înţelegere,

pe interiorizare.

Unul din aspectele majore ale rolului grădiniţei în pregătirea pentru şcoală a copiilor este

cel al modalităţilor prin care se poate asigura, încă de la această vârstă, însuşirea unor elemente

de matematică, în condiţiile respectării particularităţilor de vârstă ale acestora. Astfel, este

evident că preşcolarilor nu li se poate cere o învăţare de tip şcolar, care implică utilizarea scris-

cititului, dar şi a unor operaţii ale gândirii care nu sunt constituite la această vârstă, ci trebuie

identificate acele metode adaptate particularităţilor de vârstă, prin care să se asigure dezvoltarea

proceselor şi calităţilor gândirii, a proceselor de cunoaştere în general, adică formarea premiselor

de ordin psihologic ale învăţării matematicii în şcoală.

Adaptate particularităților de vârstă, obiectivele cadru după care se ghidează aceste

categorii de activități sunt:

20

- dezvoltarea operaţiilor intelectuale prematematice;

- dezvoltarea capacităţii de a înţelege şi utiliza numere, cifre, unităţi de măsură,

întrebuinţând un vocabular adecvat;

- dezvoltarea capacităţii de recunoaştere, denumire, construire şi utilizare a formelor

geometrice;

- dezvoltarea capacităţii de rezolvare de situaţii problematice, prin achiziţia de

strategii adecvate;

- dezvoltarea capacităţii de observare şi stabilire de relaţii cauzale, spaţiale, temporale

(Curriculum pentru învăţământul preşcolar (3-6/7 ani) 2008).

Pentru a atinge aceste obiective educatoarea proiectează, planifică și organizează situații

de învățare care să favorizeze operațiile mentale. Aceste situaţii trebuie să fie variate, ordonate, să

implice acţiunea directă a copiilor cu imagini, obiecte şi simboluri, pentru a favoriza

reversibilitatea şi interiorizarea operaţiei şi totodată să se desfăşoare sub formă ludică.

Primele forme de organizare ale activităților matematice au apărut acum mai bine de 100

de ani. Preluând aceste elemente, dar adaptate la societatea actuală, educatoarea organizează

activitatea didactică apelând la diverse strategii didactice, strategii prin care cadrul didactic vine

în întampinarea cerinței actuale a curriculumului de considerare a copilului ca subiect al acțiunii,

ca participant activ la propria formare.

Strategiile didactice au fost definite ca şi „ansamblu de concepţii, decizii, tehnici de lucru,

procedee de acţiune şi operaţii care vizează funcţionalitatea, optimizarea şi modernizarea

componentelor structurale ale procesului de învăţământ, în acord cu finalităţile generale ale

învăţământului şi ale educaţiei” (Bocoş, Muşata-Didactica disciplinelor pedagogice, București,

Ed. Paralela 45, 2007, pag. 199).

Concepută ca un scenariu didactic cu structură complexă, strategia didactică prefigurează

traseul metodic cel mai eficient care urmează să fie parcurs în abordarea unei înlănţuiri de situaţii

concrete de predare şi învăţare. Interpretată ca fiind un mod de abordare a activităţii instructiv-

educative, ca mod de combinare şi organizare optimă a metodelor şi mijloacelor didactice, a

formelor de grupare în vederea realizării obiectivelor propuse, strategia didactică este

responsabilă de stimularea potenţialului activ şi creativ al preşcolarilor.

Vârsta preşcolară este vârsta concretismului, a acţiunii nemijlocite cu obiectele, a

activismului, vârsta gândirii preoperatorii şi a constituirii primelor forme de gândire propriu-zisă.

Organizând o activitate matematică, educatoarea trebuie să ţină cont de aceste particularităţi şi să

21

adapteze conţinuturile la ele, alegând acele căi prin care să faciliteze implicarea activă a

preşcolarilor şi asimilarea conștientă a cunoştințelor transmise.

În dicționarul de pedagogie, Sorin Cristea definea activizarea ca fiind „o calitate

fundamentală a procesului de învăţământ confirmată la nivelul subiectivizării obiectului

educaței, în condiţiile unei strategii pedagogice care vizează conştientizarea deplină a mesajului

educaţiei” (Cristea, Sorin, Dicționar de termeni pedagogici, Ed. Didactică și pedagogică,

București, 1998). Activizarea este o condiție esențială pentru realizarea finalităților educației.

Activizarea presupune interiorizare, conștientizare, înțelegere, acțiune, dezvoltare. Preșcolaritatea

este vârsta acțiunii, a concretismului, a manipulării, vârsta când copiii rețin din ceea ce văd, dar

mai ales din ce fac.

Ideea implicării active a subiecţilor învăţării în actul educaţional nu este deloc nouă, ci a

debutat cu un secol în urmă. La începutul secolului XX s-a manifestat un curent nou al gândirii

pedagogice, cunoscut sub numele de: „Şcoala activă”, „Şcoala muncii”, „Pedagogia

experimentală”, „Şcolile în aer liber”. Şcoala activă a apărut în primele decenii ale secolului

XX și a făcut parte din educația nouă. Termenul de „şcoala activă” a fost lansat de Pièrre Bovet

în 1917, iar Adolphe Ferrière (1879-1960) l-a fundamentat din punct de vedere teoretic în

lucrările sale: Şcoala activă, Practica şcolii active, Autonomia şcolarilor, ş.a. (***, Didactica

Modernă, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2002, pag. 24).

Acest curent viza un conţinut mai bogat de cunoştinţe şi abilităţi, precum şi alte forme de

organizare, în afara sistemului de învăţământ pe clase şi lecţii, cunoscut până atunci. Ele au plasat

în centrul preocupărilor de didactică individualitatea copilului, ceea ce a reprezentat un lucru cu

totul nou.

Scopul educaţiei, în viziunea reprezentanţilor şcolii active, a fost pregătirea copilului

astfel încât să se asigure dezvoltarea plenară a personalităţii sale. Totul se baza pe valorificarea

tendinţei sale spre activitate şi efort propriu al copilului, iar principalul instrument de realizare a

scopului îl constituiau metodele active din educaţia fizică, intelectuală şi morală.

Principiile fundamentale ale educaţiei în concepţia şcolii active au fost: principiul

activităţii proprii, principiul activităţii practice, principiul intuiţiei, principiul respectării

individualităţii copilului. Printre reprezentanţii acestui curent se numără: Adolphe Ferrière, Ovide

Decroly, Celestin Freinet. La noi, şcoala activă a fost promovată de Ion Găvănescu, George G.

Antonescu, I.C. Petrescu, I. Nisipeanu, A. Manolache, T. Geantă.

Un alt curent apărut la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, care accentua

22

importanţa activizării elevilor şi care susţinea libera dezvoltare a individualităţii copilului şi

nonintervenţia educatorului, pentru a nu înăbuşi dotarea ereditară a acestuia, a fost „educaţia

liberă”(http://www.scritube.com/profesor-scoala/DE-LA-TEORIA-COMENIANA-LA-

DIDA2111319172.php), care a împrumutat idei de la educația nouă. Rădăcinile acestui curent se

află în concepţiile lui Jean Jacques Rousseau şi H. Spencer. Printre reprezentanţii acestui curent

se numără Lev Tolstoi, Maria Montessori si Elen Key.

Întemeietorul primelor gradiniţe oficiale, Froebel, spunea că bazele unei educaţii de

calitate se pun de la vârste precoce prin dezvoltarea creativităţii în exprimare şi a capacităţii de

cooperare.

În grădiniţă froebiliană se desfăşurau două tipuri de activităţi:

- activităţile suparanumite « daruri » – constau dintr-un set de 20 de forme (mingi,

cuburi, cărămizi, sfere, cilindrii, table pentru aranjarea figurilor,etc.), care simbolizau principalele

forme din natură, precum şi din mai multe materiale pentru colorat, perforat, tăiat, modelaj. Prin

manipularea lor, pornind de la forme simple spre cele complexe, cei mici erau familiarizaţi cu

formele geometrice, cu conceptul de număr, mărime, formă, cu relaţii şi concepte aritmetice.

- al doilea set de activităţi erau supranumite “ocupaţii”. Acestea includeau cântece,

povestiri, jocuri care, prin utilizarea unor mijloace materiale precum hârtie, culori, nisip, lemn,

lut, paie şi beţe, erau proiectate să dezvolte la copii capacităţile senzoriale, fizice şi de socializare.

Un alt reprezentant al școlii active, care a promovat activităţile centrate pe copil, a fost

pedagogul italian Maria Montessori. La începutul anilor 1900 Maria Montessori afirma, pe baza

observaţiilor sale, că cei mici nu sunt un vas gol care aşteaptă să fie umplut, ci fiecare copil are

un potenţial, care trebuie valorificat.

În ceea ce priveşte matematica, aceasta a fost privită de Maria Montessori ca fiind un

proces mental natural care începe de la un nivel concret şi progresează către un nivel abstract,

fiecare copil având un spirit matematic înnăscut. Scopul utilizării materialelor de matematică în

primii ani este de a pune bazele pentru dezvoltarea cognitivă şi pentru a pregăti tranziţia treptată

spre gândirea abstractă. Aritmetica nu se învață doar la școală și la tablă, ne arată Maria

Montessori, ci prin acțiune, prin practică. Noțiunile matematice precum adunarea sau scăderea se

pot însuși spre exemplu în timp ce copiii plantează copaci și plante, iar însuşirea numerelor se

poate realiza prin aranjarea obiectelor după formă, mărime și culoare.

Mediul educaţional juca în metoda lui Montessori un rol important. Acesta trebuia să

faciliteze acţiunea directă cu obiectele, copilul învăţând din propria experienţă. Ca şi material

23

didactic, pentru învăţarea numeraţiei, Montessori folosea un set de 10 bare împărţite în segmente

de diferite culori, cu lungimi în raport de 1 la 10, bara cea mai scurtă având 10 centimetri, a

doua-20 etc., un set de bileţele pe care erau scrise cifrele de la 1 la 9. Prin înşiruirea lor, copilul

demonstra că şi-a însuşit şirul numeric. Sub fiecare cifră apoi aceasta aşeza un număr

corespunzător de fise, două câte două, în felul acesta „se scoate intuitiv în relief diferenţa între

numere pereche şi nepereche” (Montessori, Maria, The Montessori method, Freederick A.

Stokes Company, New York, pag 259). Pedagogul mai utiliza în activităţile matematice şi o aşa

numită „cutie cu fuse”, constând într-o cutie împărţită în 10 căsuţe numerotate de la 1 la 10. În

fiecare căsuţă copilul aşeza corespondentul de beţişoare. Pe lângă învăţarea numeraţiei, copiii

învăţau adunarea şi scăderea în limitele 1-20, dar şi înmulţirea şi împărţirea.

Un alt promotor al spiritului şcolii active a fost Celestin Freinet. Pedagogul francez

afirma că educaţia trebuie să aibă drept punct de plecare copilul, văzut ca o fiinţă complexă, cu

interesele, personalitatea şi istoria sa. El accentua ideea unicităţii fiecărui individ şi importanţa

adaptării procesului de învăţare la caracteristicile vârstei şi individuale. În ceea ce priveşte

importanţa teoriei lui Freinet pentru evoluţia formelor de activitate care implică activ preşcolarul

în activităţi, se remarcă ideea acestuia de a organiza activitatea pe clase cooperative: „o insituţie

de învăţare organizată pe baza unor norme democratice, un mediu bogat, stimulativ, motivant

„(G Glava, Alina, Glava, Cătălin, Introducere în pedagogia preșcolară, Ed. Dacia Educațional,

Cluj-Napoca, 2002, pag. 65).

Ca şi metode educaţionale el a promovat o îmbinare între metodele euristice şi cele

algoritmice. Printre instrumentele de lucru pe care le propunea în grădiniţă se numără: tipografia

şcolară, corespondenţa cu alte grădiniţe, biblioteca de lucru şi fişierul de experimente (Ibidem,

pag. 66), unde se făceau experimente din domeniul ştiinţelor narurale, dar şi din alte domenii.

Tehnicile Freinet reprezintă o alternativă apreciată şi azi în numeroase grădiniţe din

Europa şi America, iar în ţara noastră a început în ultimul timp să fie una dintre cele mai întâlnite

alternative la grădiniţa tradiţională.

Ideea centrării pe copii şi a implicării active al acestuia în actul educaţional mai este

întâlnită şi la Jean Dewey şi Rudolf Steiner (promotorul pedagogiei Waldorf). Dewey a impus

teoria dezvoltării intelectuale prin socializare, a promovat metoda jocului şi de asemenea a

inspirat „metoda proiectelor”, inițiată de W. Kilpatrick, metodă care este susţinută în prezent şi

de actualul curriculum pentru învăţământul preşcolar românesc. Prin această metodă, activităţile

din grădiniţă sunt abordate într-un mod integrat, pentru atingerea unui obiectiv comun, specific

24

unei teme alese. Spre exemplu educatoarea poate desfăsura într-o săptămână un proiect tematic

„Frunze de toamnă”. Pentru a însuşire cât mai completă a noilor cunoştinţe referitoare la acest

proiect copiii vor integra în procesul didactic activităţi matematice - prin care vor descoperi spre

exemplu ce culoare, ce formă, ce mărime au frunzele, se pot efectua operaţii cu cifre, activităţi

de educarea limbajului, de educaţie muzicală, etc. Toate activităţile sunt astfel centrate pe un

obiectiv comun, general, dar în acelaşi timp se îndeplinesc şi obiectivele specifice fiecăreia dintre

ele, copilul reuşind să sesizeze mult mai uşor legăturile dintre domenii aparent diferite.

Evoluţia activităţilor matematice în grădiniţă a fost influenţată de teoria behavioristă a lui

Thorndike, care afirma importanţa practicii, a exerciţiului pentru automatizarea deprinderilor

formate, de Vygotsky şi alţi teoreticieni socio-culturali care promovau ideea că învăţarea este

socială. Ideile lui Dewey referitoare la capacităţile matematice ale copiilor preşcolari au fost apoi

preluate şi popularizate mai târziu de Jean Piaget. Acesta afirma că interiorizarea cunoştinţelor se

face mai uşor prin interacţiunea cu mediul, iar atunci când acestea nu se pliază pe nivelul

copiilor, survine acomodarea.

Analizând câteva dintre teoriile care au influenţat organizarea şi desfăşurarea activităţilor

din grădiniţă constatăm că tendinţe de activizare a preşcolarilor în demersul educativ în general și

cu referințe particulare la activitățile matematice au fost promovate încă din seculul XIX. Froebel

şi Montessori au sesizat importanţa acţiunii copiilor cu obiectele, una din regulile activităţilor din

grădiniţe fiind utilizarea unui material didactic simplu, bine organizat, pe care educatorul îl

aşează la îndemâna copiilor. Ei au accentuat rolul mediului educaţional de a facilita învăţarea,

importanţa pe care jocul îl are pentru dezvoltarea psiho-fizică a copiilor, Dewey a adus ca noutate

învăţarea bazată pe metoda proiectelor, iar Freinet a sesizat importanţa cooperării ca formă de

activitate didactică.

Ideea implicării în activităţile matematice prin acţiune directă cu obiectele şi chiar prin

diferite forme de interdisciplinaritate şi de corelare a matematicii cu alte forme de activitate

ludică, gospodărească, practică, etc. nu este una nouă, ci îşi găsesc rădăcinile în reprezentanţii

şcolii active şi a pedagogilor şi psihologilor din secolele XVIII-XIX.

În prezent activitățile matematice în grădiniță necesită o proiectare și organizare riguroasă

din partea educatoarei, în vederea însușirii de către copii a conceptelor prematematice specifice

fiecărui nivel de vârstă. În acest sens ea stabilește obiectivele, metodele didactice utilizate, forma

de organizare a activității, conținuturile, materialul didactic care va fi utilizat în activitate,

necesarul de timp, toate acestea fiind în stransă legătură atât unele cu celelalte, cât și cu nivelul

25

vârstei, cu particularitățile psihio-comportamentale individuale ale copiilor, dar și cu capacitatea

educatoarei de a organiza și conduce demersul didactic întreprins. Fie că sunt organizate pe

grupe, individual sau cu întreaga grupă, sub formă de jocuri monodisciplinare sau ca și activități

interdisciplinare, prin metode tradiționale specifice matematicii, dar și altor categorii de activități,

sau prin intermediul metodelor moderne, activitățile matematice în grădiniță vin în prezent în

întâmpinarea ideei de implicare activă a subiecților în propria formare.

II.2. Jocul didactic – formă tradițională de organizare a activităților matematice

în grădiniță

Una dintre cele mai utilizate forme de organizare a activităților din grădiniță este jocul

didactic. Importanţa jocului a fost sesizată încă din antichitate, când Aristotel şi Platon fac

primele referiri asupra lui. Jocul a fost prima activitate și metodă didactică căreia i s-au

descoperit valenţele activizante.

Pentru copil, evidenţiază J. Chateau, aproape orice activitate este joc sau, după cum

afirmă Claparede ”jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vieţii...este singura

atmosferă în care fiinţa sa psihologică poate să respire şi, în consecinţă, poate să acţioneze”

(Claparède, Eduard - Psihologia copilului și pedagogia experimentală, Editura Didactică și

Pedagogică, Bucuresti, 1975). Psihologul elveţian Jean Piaget definea jocul drept „un exerciţiu

funcţional cu rol de extindere a mediului, o modalitate de transformare a realului, prin

asimilare şi de acomodare la real, deci un mijloc de adaptare” (Glava, Alina, Glava, Cătălin,

Introducere în pedagogia preșcolară, Ed. Dacia Educațional, Cluj-Napoca, 2002, pag. 194).

Acesta a remarcat rolul deosebit pe care îl are jocul în dezvoltarea copilului.

W. F. Froebel (1782-1852) considera că, prin joc, copilul îşi manifestă şi dezvoltă

personalitatea, gândirea şi sentimentele. În concepţia sa jocul este cel care îl face pe copil să

înţeleagă realitatea. Teoria lui Froebel pune la baza jocului experienţa nemijlocită a copilului,

care trebuie susţinută şi stimulată în cadrul procesului educaţional. Această idee este împărtăşită

şi de alţi pedagogi, prefigurând importanta funcţie formativă a jocului în evoluţia şi dezvoltarea

copilului : Margaret Mc Millan (1860-1931), Susan Isaacs (1885-1948), Jhon Dewey (1859-

1952) ș.a.

26

Froebel a intuit specificul vârstei căreia se adresează, înclinaţia copiilor mici spre joc, spre

acţiunea cu obiectele, adaptând formele de organizare ale activităţilor din grădiniţe acestui

specific. El afirma că, prin activităţi precum cântece, povestiri, jocuri aceştia vor deveni mult mai

buni, mai cooperanţi, mai creativi și promova ideea că integrarea jocului în cadrul educaţional ar

angrena mai bine copiii în activităţile şcolare şi ar cultiva un interes pe termen lung pentru

învăţare, contrazicând astfel ideea, larg răspândită în acele vremuri, că sub vârsta de şapte ani

copiii nu pot învăţa, dată fiind durata scurtă a concentrării atenţiei.

Dintre toate formele de joc prezente la vârsta preşcolară în grădiniță rolul cel mai

important îl au jocurile didactice. Jocurile didactice ca şi definire au întâlnit un spectru destul de

larg de abordare. Astfel, în „Dicţionar de termeni pedagogici”, Editura Didactică şi Pedagogică,

apărut la Bucureşti în 1998, Cristea Sorin spunea că jocul didactic este „o acţiune ce valorifică la

nivelul instrucţiei finalităţile adaptative de tip recreativ propriu activităţii umane”. În „Dicţionar

de pedagogie”, Bucureşti, 1979, jocul didactic era definit ca şi „specie de joc care îmbină

armonios elementul instructiv-educativ cu cel distractiv”. Jocul didactic a mai fost definit ca şi

„un mijloc de facilitare a trecerii copilului de la activitatea dominantă de joc la cea de învăţare”

(Bache H., Mateiaş A., Popescu E., Şerban F. – Pedagogie preşcolară.Manual pentru şcolile

normale, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994) sau „un ansamblu de acţiuni şi

activităţi care, pe baza bunei dispoziţii şi a deconectării, realizează obiective ale educaţiei

intelectuale, morale, fizice” (Păduraru V. şi colaboratorii – Activităţi matematice în învăţământul

preşcolar-Sinteze, Edit. Polirom, Iaşi 1999).

Termenul „didactic” accentuează caracterul instructiv-educativ al activităţii şi potenţează

ideea că acesta este organizat pentru a se realiza finalităţile de natură informativă şi formativă

specifice procesului de învăţământ. Jocul didactic îmbină armonios elementul instructiv cu cel

distractiv, asigurând într-un mod antrenant, activizant pentru cei mici, unitatea între acţiunea prin

joc şi sarcina didactică propusă. Această împletire dintre elementele instructiv-educative şi cele

distractive contribuie la trezirea unor stări afective complexe, prin care copiii sunt stimulaţi să

particfipe activ la activităţi, fapt care duce la eficientizarea actului didactic.

Prin jocul didactic educatoarea realizează sinteza, consolidarea, evaluarea cunoştinţelor

copiilor într-un mod plăcut şi de asemenea reuşeşte să le valorifice în contexte diverse, inedite, el

contribuie la dezvoltarea fizică, intelectuală, senzorială, a unor trăsături de personalitate, a unor

aptitudini estetice sau a unor calităţi morale.

27

Unul dintre categoriile de jocuri specifice activităţilor didactice din grădiniţă este jocul

didactic matematic. La rândul său, acesta a fost clasificat de specialiști după mai multe criterii.

Spre exemplu în lucrarea: “Metodica predării matematicii. Jocul didactic matematic. Suport de

curs”, Brăila 2002 Antohe V., Gherghinoiu C., Obeadă M. clasifică jocurile didactice

matematice în trei categorii:

- jocuri didactice de formare de mulţimi care implică exerciţii de: grupare, separare,

exemplificare care vor duce la dobândirea abilităţilor de identificare, scriere, selectare şi formare

de mulţimi;

- jocuri didactice de numeraţie care contribuie la consolidarea, verificarea deprinderilor

de aşezare în perechi, comparare, numărare conştientă, de exersare a cardinalului şi ordinalului,

de familiarizare cu operaţiile matematice de formare a raţionamentelor de tip ipotetico-deductiv;

- jocuri logico-matematice care urmăresc familiarizarea copiilor cu operaţiile cu

mulţimi. Aceste tipuri de jocuri urmăresc formarea la copii a capacităţilor de a acţiona şi de a

gândi logic, de a lucra cu structuri şi operaţii logice şi cu elemente de teoria mulţimii, fără ca în

mod necesar să se transmită copiilor termenii, simbolurile şi noţiunile folosite în aceste ştiinţe. În

jocurile logice accentul nu cade pe însuşirea de informaţii de ordin matematic, ci pe latura

formativă a activităţii, adică pe dezvoltarea capacităţilor implicate în operarea cu noţiunile

matematice şi logice.

O altă clasificare împarte jocurile didactice matematice în funcție de scopul ales, de

conținut sau în funcție de aportul lor formativ.

A. După scop şi sarcina didactică jocurile didactice matematice se împart în:

a) După momentul în care se folosesc în cadrul activităţii:

- jocuri didactice matematice ca lecţii de sine stătătoare;

- jocuri didactice matematice ca momente propriu - zise ale activităţii;

- jocuri didactice matematice intercalate pe parcursul activităţii sau la final.

b) După conţinutul capitolelor de însuşit:

- jocuri matematice pentru aprofundarea cunoştinţelor specifice unui capitol;

- jocuri matematice specifice unei vârste sau grupe.

c) După materialul didactic:

- jocuri didactice cu material didactic ;

- jocuri fără material didactic;

28

B. În funcţie de aportul lor formativ (pot fi clasificate ţinând cont de acea operaţie a

gândirii căreia sarcina jocului i se adresează în mai mare măsură):

a) jocuri pentru dezvoltarea capacităţii de analiză;

b) jocuri pentru dezvoltarea capacităţii de sinteză;

c) jocuri didactice pentru dezvoltarea capacităţii de a efectua comparaţii;

d) jocuri didactice pentru dezvoltarea capacităţii de a efectua abstractizări şi generalizări

(http://www.scritube.com/gradinita/JOCUL-DIDACTIC-IN-PROCESUL-INS45174.php);

Matematica fiind o activitate care utilizează termeni dificili încă de la vârsta preşcolară,

se impune abordarea acesteia într-un mod cât mai simplu şi mai plăcut, iar jocul didactic

răspunde acestei necesităţi. Având în vedere importanţa jocului în această perioadă şi ţinând cont

de opiniile psiho-pedagogilor din domeniul ştiinţelor educaţiei, care au sesizat valenţele lui

informativ-formative, utilizarea acestei forme de organizare a activităţilor matematice reprezintă

o metodă eficace de instruire a preşcolarilor, deoarece reușește să îmbine elementele distractive

cu cele instructive. Prin îmbinarea dintre învăţare şi joc educatoarea facilitează asimilarea

cunoştinţelor matematice de la cea mai fragedă vârstă, stimulează dezvoltarea intelectuală a

preşcolarilor, asigură formarea unor deprinderi de calcul matematic şi mai ales realizează toate

aceste obiective într-un mod antrenant pentru cei mici, asigurând astfel o retenţie şi un feed-back

mai bun.

Psihologi din domeniul ştinţelor educaţiei au accentuat importanţa utilizării jocului

didactic, aceștia identificând o serie de avantaje ale acestei metode de realizare a activităților în

grădiniță:

- capacitatea de a antrena, de a dinamiza copiii, de a le oferi o motivaţie ludică;

- capacitatea de a realiza obiectivele subordonate scopului de predare-învăţare;

- jocul le dezvoltă celor mici creativitatea, iniţiativa, răbdarea, inventivitatea;

- prin joc ei descoperă lumea, o cercetează, asimiliează şi conştientizează mai uşor

noţiuni, informaţii transmise.

- ca formă de realizare a activităților matematice, jocurile didactice antrenează operațiile

gândirii (analiza, sinteza, comparaţia, clasificarea, abstractizarea, generalizarea), contribuie la

dezvoltarea limbajului în general şi al celui matematic în particular, a imaginaţiei şi atenţiei

voluntare, la formarea priceperilor şi deprinderilor (de grupare, comparare, ordonare a

mulţimilor), la formarea percepţiei spaţiului şi timpului;

- jocul didactic dezvoltă spiritul de echipă, independenţa, atenţia, spiritul de ordine;

29

- jocul didactic asigură însuşirea mai rapidă, mai accesibilă şi mai plăcută a unor

cunoştinţe cum ar fi numeraţia, operaţiile aritmetice;

- prin caracterul sau activ, jocul didactic matematic activizează toţi preşcolarii,

chiar şi pe cei timizi şi dezvoltă spiritul de cooperare, ceea ce contribuie la creşterea unităţii

dintre membrii grupei și dezvoltarea unor atitudini morale: autocontrol, spirit de independenţă,

perseverenţă, disciplinare conştientă;

- prin joc se poate urmări progresul înregistrat de copii, educatoarea poate urmări în ce

măsură copiii şi-au însuşit noţiunile necesare, gradul de formare al reprezentărilor matematice, a

priceperilor şi deprinderilor, capacitatea copiilor de a realiza sarcinile cerute, de a se adapta la

ritmul cerut, de a răspunde corect şi promt;

- prin jocul didactic se pot realiza observaţii prognostice referitor la ritmul individual

de maturizare intelectuală şi afectivă;

- jocul didactic matematic amplifică acţiunea formativă a grădiniţei, realizând o

continuitate între activitatea de învăţare şi cea de joc.

Jocul didactic matematic este una dintre formele de organizare a activităților din grădiniță

care răspund solicitării educației contemporane, de formare a unei personalități active, creatoare,

îndrăznețe, de dezvoltare a tuturor proceselor psihice prin acțiunea directă, prin stimularea

subieților de a participa la propria formare, el fortifică energiile intelectuale şi fizice ale acestora,

constituind o prezenţă indispensabilă în ritmul accentuat al activităţilor din grădiniţă.

Ca și activitate antrenantă, care implică activ copiii, oferindu-le astfel multiple satisfacții

de ordin sentimental, jocul devine în grădiniță, principala formă de activitate pe care cadrul

didactic o utilizează în procesul instructiv-educativ.

Jocul didactic matematic, unul dintre formele de joc didactic din grădiniță, facilitează

transferul cunoștințelor (termenilor, noțiunilor) matematice din planul extern în planul intern, el

oferind astfel oportunitatea educatoarei de a atinge mai ușor, prin implicarea activă a copiilor,

obiectivele stabilite de programă.

30

II.3. Interdisciplinaritatea – formă modernă de organizare activităților matematice

din grădiniță

Problema „interdisciplinarităţii” a a fost atinsă de filosofi şi pedagogi încă din cele mai

vechi timpuri: de sofiştii greci, Plinius, Comenius şi Leibnitz, iar la noi de Spiru Haret, Iosif

Gabrea, G. Găvănescu, G. Văideanu. În opinia lui Văideanu interdisciplinaritatea „implică un

anumit grad de integrare între diferitele domenii ale cunoaşterii şi între diferite abordări, ca şi

utilizarea unui limbaj comun permiţând schimburi de ordin conceptual şi metodologic” (

Văideanu, George – Interdisciplinarite, U.N.E.S.C.O., 1975).Termenul de interdisciplinaritate

apare în „Dicţionarul de neologisme” de Fl. Marcu şi C. Maneca, ediţia a III-a din 1978 şi în „Le

petit Larousse en couleurs” din 1995 unde era definit ca fiind „stabilirea unor relaţii între mai

multe ştiinţe sau discipline”.

Prin activităţile interdisciplinare graniţele dintre domenii aparent opuse sau diferite sunt

depăşite, preşcolarilor oferindu-li-se oportunitatea de a găsi căi complexe şi variate de rezolvare a

unor probleme, prin corelarea diverselor activităţi din grădiniţă.

Abordarea interdisciplinară a activităţilor matematice în grădiniţă în vederea activizării

preşcolarilor presupune o serie de măsuri pe care educatoarea le ia în considerare pentru

organizarea acestor activităţi: stabilirea metodelor didactice, a materialelor, a formelor de

organizare a activității, a conținuturilor, stabilirea modalităților de corelare a conținuturilor,

măsuri prin care educatoarea urmărește atingerea obiectivelor stabilite pentru fiecare nivel de

vârstă.

Interdisciplinaritatea devine un concept cheie, cu ajutorul căruia educatoarea poate realiza

un demers educativ centrat pe nevoile copilului preşcolar, posibilităţile şi ritmurile lui de

învăţare, pe rolurile și demersurile celui ce învaţă. Structurarea interdisciplinară a curriculumului

răspunde unei necesităţi a copiilor de a explora mediul înconjurător, de a-l cunoaşte şi stăpâni,

modului natural de a învăţa al preşcolarilor, prin joc, prin acţiune, prin integrarea informaţiilor în

jurul unei teme sau a unor elemente de viaţă socială. Interdisciplinaritatea este o resursă

inepuizabilă, care oferă educatoarei un arsenal bogat de acțiune, modalități multiple de

organizare, activitățile interdisciplinare sunt atractive, antrenante prin diversitate și metodele

utilizate, şi deci mai eficiente, preşcolarul fiind tratat ca și un subiect al cunoaşterii şi acţiunii, nu

ca și un simplu receptor.

31

Interdisciplinaritatea s-a impus în învăţământul actual ca urmare a volumului mare de

cunoştinţe cu care se confruntă copiii din ziua de azi, informaţii care trebuie organizate, selectate,

prelucrate, valorificate.

Integrate în procesul educațional din grădiniță, activitățile interdisciplinare au câteva avantaje

care nu pot fi neglijate:

- prin abordarea interdisciplinară se cultivă aptitudinile creative: flexibilitatea,

fluiditatea, originalitatea, se încurajează unicitatea copiiilor.

- prin organizarea interdisciplinară a conţinuturilor educatoarea depăşeşte graniţele

limitate ale unei specializări, ceea ce contribuie la formarea la preşcolari a unei viziuni globale,

integratoare asupra temelor abordate şi a vieţii în general.

- interdisciplinaritatea stimulează interesul preşcolarilor pentru cunoaştere şi îi

familiarizează cu tehnici de cercetare diverse.

Interdisciplinaritatea nu anulează monodisciplinaritatea, ci vine ca o completare la această

formă tradiţională de organizare a activităţilor, ea încercând să diminueze graniţele artificiale

dintre discipline. Fiecare dintre discipline are arealul său de conţinuturi, metode, dar toate fac

parte dintrun întreg. Acest fapt a contribuit la regândirea conţinutului programelor, a planurilor de

învăţământ.

La fel ca și jocurile didactice monodisciplinare, activitățile interdisciplinare au, la rândul

lor, câteva funcții. Astfel, acestea îndeplinesc:

- o funcţie cognitivă, care este dată de faptul că, prin corelarea conţinuturilor,

metodelor din domenii diferite se asigură o asimilare mai profundă a cunoştinelor;

- o funcție formativă - interdisciplinaritatea modelează personalitatea creatoare a

copiilor.

Interdisciplinaritatea presupune abordarea globală, complexă a unui fenomen, prin care se

realizează transferul de cunoştinţe, metode de la un domeniu la altul. Organizarea

interdisciplinară a conţinuturilor învăţării este o caracteristică a epocii noastre, o dominantă a

politicilor educaţionale actuale, inclusiv a celei de la nivel preşcolar. Noul curriculum pentru

învăţământul preşcolar recomandă abordarea conţinuturilor într-o viziune integrată. Există mai

multe forme de interdisciplinaritate, pentru învăţământul preşcolar fiind importante următoarele

două tipuri:

- interdisciplinaritatea ca transfer din domenii învecinate ( ex. matematică şi

cunoaşterea mediului – în grădiniţă acestea fac parte din domeniul Ştiinţă);

32

- interdisciplinaritatea ca transfer de metode de la o disciplină la alta (metoda

povestirii utilizată de obicei în activităţile de educarea limbajului poate fi utilizată şi în

activităţile matematice pentru predarea spre exemplu a unei cifre – „Povestea cifrei 7”).

În procesul de învăţământ s-au manifestat trei caracteristici ale interdisciplinarității:

- corelarea oricărei discipline cu matematica;

- interdisciplinaritatea reductivă (corelarea disciplinelor apropiate la început, apoi a

celor mai îndepărtate);

- interdisciplinaritatea integrativă, care prefigurează transdisciplinaritatea.

Interdisciplinaritatea ajută subiectul învățării, în acest caz preșcolarul, să își dezvolte o

gândire integratoare, îi formează o imagine unitară asupra realității prin faptul că el este pus în

situația de a observa legăturile care se pot stabili între discipline diferite. Grădiniţa în general şi

activităţile matematice în special reflectă scopul pregătirii copiilor pentru complexitatea

problemelor vieţii, iar cea mai importantă problemă de esenţă formativă este aceea a transferului

celor învăţate de copii în cadrul activităţilor matematice în alte activităţi. Utilizarea matematicii

în diverse domenii de viață a dus la depăşirea graniţelor tradiţionale între ramurile ştiinţelor, între

metodele lor de investigare, transformând matematica într-o disciplină nucleu. Cunoştinţele,

priceperile şi deprinderile care sunt însușite la activitățile matematice au aplicabilitate și în alte

activități desfășurate în grădiniță, dar și în viața de zi cu zi. Totodată, celelalte activități pot

constitui calea prin care educatoarea consolidează și evaluează obiectivele matematicii.

Interdisciplinaritatea se poate realiza prin transferul metodelor didactice de la o disciplină

la alta sau prin combinarea disciplinelor în vederea atingerii unui obiectiv comun. De exemplu

povestirile, memorizările şi ghicitorile de la educarea limbajului, observările şi experimentele

folosite la activităţile de cunoaşterea mediului, exerciţiile fizice şi jocurile de mişcare de la

educaţie fizică, cântecele şi jocurile muzicale de la activitate muzicală, desenul, pictura,

modelajul utilizate în activităţile artistico-plastice, precum şi metodele specifice activităţilor

practice (colaj, tăiere după contur, aplicaţie, înşiruire,etc) pot reprezenta şi un mijloc de

consolidare şi evaluare al obiectivelor matematicii.

Cunoştinţele şi deprinderile dobândite în activităţile matematice pot fii abordate în toate

categoriile de activităţi din grădiniţă, acestea contribuind la fixarea şi consolidarea conţinutului

informativ şi formativ al activităţii matematice. Prin toate activităţile desfăşurate în grădiniţă atât

în sala de grupă, cât şi în aer liber, atât în activităţile dirijate cât şi în cele complementare, copiii

sunt puşi în situaţia de a manipula şi sorta jucării şi obiecte, formând mulţimi după criterii

33

variate, de a aşeza obiecte într-o anumită ordine, poziţie spațială, de a număra obiectele cu care

vin în contact, toate acestea ducând la formarea de noţiuni, priceperi şi deprinderi matematice.

Prin abordarea interdisciplinară a conţinuturilor diferitelor arii curriculare, educatoarea

crează condiţii pentru dezvoltarea la preşcolari a capacităţii de a realiza mai uşor corelaţii între

domenii diferite de cunoaştere, de a integra cunoştinţele în domenii diferite şi diverse de viaţă, de

a utiliza un limbaj comun pentru mai multe categorii de activităţi. Prin aceste activităţi

interdisciplinare copiii fac primii paşi spre conştientizarea faptului că matematica nu este o

disciplină abstractă, dificilă, ci ea poate fi abordată în forme multiple şi, de asemenea poate

contribui, prin corelarea cu alte activităţi, la rezolvarea unor probleme de viaţă, la abordarea

acestor probleme din unghiuri diferite, dar care se completează reciproc.

Predarea interdiciplinară a matematicii în grădiniţe contribuie la eficentizarea acestui gen

de activităţi deoarece, prin diversitatea formelor de realizare (jocuri didactice interdisciplinare,

memorizări, povestiri, cântece, modelaj, pictură, colaj, jocuri sportive, etc) prin materialul

didactic utilizat, prin metodele utilizate (tradiționale sau moderne), care depăşesc abordarea arhi-

cunoscută a jocului didactic matematic, activizează copiii, le stimulează creativitatea, le dezvoltă

o atitudine critică, le deschide orizontul spre o viziune lărgită asupra rolului matematicii în viaţa

omului, îi implică direct în activitate.

Caracterul interdisciplinar al achiziţiilor din domeniul matematicii pe care şi-i le însuşesc

preşcolarii, poate fi relevat în:

- activităţi de predare-învăţare a unor noi cunoştinţe;

Ex. Educatoarea poate familiariza copiii cu cifrele prin diverse cântece, poveşti despre cifre,

ghicitori.

- activităţile de consolidare-evaluare a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor;

Exemplu: într-o activitate interdisciplinară Matematică - educarea limbajului cu tema „Albă ca

Zăpada” educatoarea, pe lângă consolidarea şi evaluarea poveştii respective, poate realiza şi o

evaluare a numeraţiei în limitele 1-7.

Activităţile interdisciplinare oferă astfel educatoarei oportunitatea de a proiecta actul

didactic şi, în acest caz, activităţile matematice în forme variate şi complexe, ceea ce va asigura

implicarea activă a preşcolarilor şi deci va conduce la rezultate mai bune obţinute în urma

evaluărilor sumative şi finale.

Pregătirea preșcolarului pentru școală și viață trebuie făcută în sensul unei devoltări

dirijate a acelor deprinderi și capacități care vor permite o rapidă și facilă adaptare la cerințele

34

școlii și societății. Scopul activităților de inițiere a copiilor în matematică nu este de a-i învăța

anumite noțiuni, ci de a-i pune în situații prin care își dezvoltă procesele de cunoaștere, de venind

apți să de scopere relații abstracte sub aspectul concret al situațiilor întâlnite prin joc și prin

activitățile interdisciplinare.

II.4. Rolul metodelor didactice în activizarea preșcolarilor la activitățile matematice

Având ca țintă atingerea de către toţi copiii a obiectivelor prevăzute în curriculum,

educatoarea crează situaţii de învăţare care să favorizeze operaţiile mentale. Aceste situaţii

trebuie să fie variate, ordonate, să implice acţiunea directă a copiilor cu imagini, obiecte şi

simboluri, pentru a favoriza reversibilitatea şi interiorizarea operaţiei şi totodată să se desfăşoare

sub formă ludică.

Interdisciplinaritatea presupune două moduri de acţiune:

- pe de o parte se poate realiza prin îmbinarea unor activităţi diferite în vederea

atingerii unui obiectiv comun;

- pe de altă parte interdisciplinaritatea didactică se referă la preluarea unor metode

utilizate de obicei într-un anumit gen de activităţi de către activităţi în care aceste metode nu sunt

utilizate de obicei.

Termenul metodă provine din grecescul „methodos” („odos” = cale, drum şi „metha” =

către, care înseamnă „cale care duce spre...aflarea adevarului”; „cale de urmat” în vederea

descoperirii adevărului; un mod de cercetare a unui lucru, de căutare, de exploatare a unui

fenomen obiectiv în vederea aflării adevărului; drum de parcurs în vederea atingerii unui scop, a

obţinerii unui rezultat determinat

(http://www.scribd.com/doc/25438984/Metode-de-inv%C4%83%C5%A3%C4%83mant).

Transpuse în actul didactic, metodele devin un instrument de relevare a unor informaţii

ştinţifice în faţa celui care învaţă, o modalitate de transmitere-însuşire de cunoştinţe, priceperi,

deprinderi în vederea atingerii unor obiective pe care cadrul didactic trebuie să le atingă.

Pentru cadrul didactic metodele reprezintă căile prin care acesta organizează o activitate

didactică, un drum pe care profesorul conduce elevul spre asimilarea unor cunoştinţe noi, dar şi

spre consolidarea şi evaluarea celor însuşite anterior, şi de asemenea, o formă de stimulare, de

implicare activă a copiilor în actul instructiv-educativ.

35

Pentru cel instruit metoda reprezintă drumul pe care îl parcurge de la necunoaştere la

cunoaştere, e un instrument prin care elevul ajunge de la o cunoaştere mai puţin profundă spre

una mai complexă, printr-o acţiune de căutare, de cercetare, de descoperire a unor adevăruri deja

cunoscute de alţii sau chiar a unor adevăruri noi, o modalitate de asimilare a unor cunoştinţe,

priceperi şi deprinderi.

Metoda didactică reprezintă o modalitate pe care cadrul didactic o utilizează pentru a-i

determina pe elevi (preşcolari) să găsească singuri drumul spre descoperirea unor soluţii la

probleme teoretice sau practice cu care se confruntă în procesul învăţării.

În lucrarea sa Pedagogie preşcolară, Elisabeta Voiculescu defineşte metoda ca fiind „o

cale, o modalitate de realizare a procesului instructiv-educativ, ca ansamblu de reguli, principii,

norme, procedee şi mijloace prin care se asigură relaţia predare-învăţare în scopul atingerii

unor obiective” (Voiculescu, Elisabeta, Pedagogie Preșcolară, ediția a II-a revizuită, Ed. Aramis,

pag. 69).

I. Cerghit spunea că metodele didactice îndeplinesc mai multe funcţii. Astfel, metodele au:

- funcţie cognitivă, deoarece reprezintă o cale de acces a copiilor spre cunoaştere;

- o funcţie formativ-educativă, deoarece ele contribuie la dezvoltarea unor procese

psihice şi fizice, deprinderi intelectuale, atitudini, sentimente, comportamente, capacităţi;

- funcţie motivaţională, având capacitatea de a suscita curiozitatea şi de a activiza elevul

(preşcolarul);

- funcţie instrumentală, deoarece mijlocesc atingerea obiectivelor;

- o funcţie normativă - metodele ne arată cum trebuie să se predea şi să se înveţe pentru a se

atinge obiectivele (Cerghit, Ioan, Metode de învățământ, Ed. Polirom, 2006).

Metodele utilizate în educaţia formală au fost organizate după diferite criterii în metode

tradiţionale - metode moderne, metode generale - metode particulare, metode bazate pe acţiune,

metode bazate pe observare, etc.

După criteriul sursei cunoaşterii metodele se pot clasifica în:

- metode de comunicare – (orală, scrisă şi interioară);

- metode de explorare (directă şi indirectă) a realităţii;

- metode bazate pe acţiune (şi aici intră cele bazate pe acţiune directă şi cele care

implică acţiunea simulată sau fictivă).

Dintre metodele bazate pe acțiune, L. Gliga şi J. Spiro disting trei tipuri: metode care

faciliteză înțelegerea conceptelor și ideilor ( joc de rol, Phillips 6-6, discuția), metode prin care

36

este stimulată gândirea și creativitatea ( jocul didactic, brainstorming, exercițiul), metode prin

care copiii sunt îndrumați să colaboreze pentru a obține un rezultat (mozaicul, cubul, proiectul în

grupuri mici) (***, Metode de predare, Galeria educațională nr.1/2010, Editura Pro-didact,

Bacău, pag. 20).

Metodele didactice au unul dintre cele mai importante roluri pentru reușita unei activități.

De modul cum sunt ele organizate într-o activitate depinde în mare măsură dacă sunt sau nu

atinse obiectivele stabilite.

În activitățile matematice din grădiniță educatoarea a planificat și până acum metode care

să stimuleze atenția și interesul preșcolarilor, metode bazate pe manipularea obiectelor, în

principal jocul didactic matematic. Importanța jocului didactic matematic ca și metodă este

unanim recunoscută de toți cei implicați în educația preșcolară. În prezent însă, pe lângă această

metodă didactică educatoarea are la dispoziție o multitudine de alte metode cum ar fi, de

exemplu, cele preluate în alte categorii de activități ( ex. memorizarea, cântecul, desenul) sau

metodele moderne, activ-participative, scopul fiind acela de atingere a obiectivelor matematice

propuse într-o manieră activă, conștientă, ceea ce va asigura retenția mai sigură, mai stabilă și pe

o perioadă mai îndelungată de timp a cunoștințelor însușite.

În prezent curriculum pentru învăţământul preşcolar promovează implicarea activă a

copiilor în activitățile didactice, iar metodele care pun accent pe acţiunea copiilor, activ-

participative răspund acestei cerințe. Activizarea predării-învăţării presupune folosirea unor

metode, tehnici şi procedee care să-l implice pe copil în procesul de învăţare, urmărindu-se:

dezvoltarea gândirii critice, stimularea creativităţii, dezvoltarea interesului pentru cunoaştere, în

sensul formării lui ca participant activ la procesul de educare. Prin metodele activ-participative

înţelegem toate situaţiile care scot copiii din ipostaza de obiect al formării şi îi transformă în

subiecţi ai formării.

Prin aceste metode se reînvie concepţiile „şcolii active” de acum 100 de ani şi ele răspund

de asemenea şi cerinţelor actuale ale educaţiei, care pun accent pe implicarea elevului din proprie

iniţiativă. Mobilul învăţării trebuie să fie deci unul interior: curiozitatea, interesul pentru acţiune,

dorinţa de a investiga, curiozitatea, toate acestea activizează copilul şi facilitează învăţarea.

Prin metodele de învăţare activă procesul de învăţare ţine cont de interesele şi nivelul de

înţelegere, de dezvoltare al copiilor şi totodată activitatea se bazează pe stimularea copiilor de a

manipula obiecte, de a cerceta, investiga, de căuta și descoperii soluții, ceea ce asigură un

37

transfer mai bun al informațiilor. Învăţarea bazată pe metodele activ participative conduce la

dezvoltarea unor comportamente observabile precum:

- comportamente de participare activă (copilul e activ, răspunde la întrebări, pune

întrebări);

- gândire creativă (copiii au propriile interpretări, oferă sugestii);

- aplică strategiile de învăţare însuşite în situaţii diverse;

- metodele active ajută copiii să-şi construiască cunoştinţele, să înţeleagă.

Activităţile matematice, prin faptul că implică însuşirea unor noţiuni şi operarea cu

termeni destul de dificili chiar şi la grădiniţă, solicită metode care să facă din preşcolari

participanţi activi la procesul învăţării, care să faciliteze însuşirea cunoştinţelor pe calea activităţii

proprii. Fie că sunt aplicate în cadrul jocurilor didactice ca formă de organizare tradițională a

activităților matematice în grădiniță, fie în cadrul activităților interdisciplinare matematice,

metodele active sunt căile prin care se realizează aceste activități într-un mod stimulativ.

Pe lângă metodele active-participative, educatoarea poate organiza conținuturile

matematice și prin preluarea unor metode didactice utilizate de obicei în cadrul altor activităţi.

De exemplu, însuşirea noțiunilor matematice se poate realiza prin povestiri, poezii şi cântece,

fixarea şi evaluarea poate fi realizată prin ghicitori, activităţi practice şi artistico-plastice, jocuri

de mişcare, activităţi de educaţie fizică, atât în cadrul activităţilor obligatorii, cât şi la centrele de

interes. Matematica în grădiniță poate fi abordată în forme şi situaţii foarte diverse, ea poate fi

integrată, corelată cu toate celelalte activităţi, şi poate fi realizată prin metode didactice variate.

Aceste metode, prin faptul că se centrează pe activitatea preşcolarilor, valorifică într-un mod

activ potenţialul acestora, permiţând abordarea matematicii din perspective variate, diverse, ceea

ce favorizează menţinerea atenţiei pentru o perioadă mai îndelungată de timp, asimilarea, fixarea

şi păstrarea mai îndelungată a cunoştinţelor. De asemenea, prin faptul că oferă posibilitatea

corelării matematicii cu alte forme de activitate, educatoarea îi ajută pe copii să înţeleagă că nu

este doar o disciplină care-i învaţă reguli şi convenţii, ci face parte din viaţa de zi cu zi, este o

disciplină care nu se învaţă doar pentru însuşirea unor cunoştinţe abstracte, ci pentru a folosi

aceste cunoştinţe în contexte practice.

38

II.5. Rolul mediului educațional în activizarea preșcolarilor la activitățile

matematice

Noul curriculum al învăţământului preşcolar acordă o importanţă deosebită modului în

care este organizată sala de grupă, mediului educaţional, deoarece acesta are o influenţă deosebită

asupra felului în care se desfăşoară activităţile din grădiniţă. Un mediu educaţional atractiv, cu

materiale didactice diverse, adaptate vârstei şi temei, va reprezenta un stimulent pentru copii şi va

contribui, alături de metodele didactice, la eficientizarea actului didactic. Se continuă astfel

tendinţa de organizare a clasei pe sectoare: sectorul „Bibliotecă”, sectorul „Ştiinţe”, sectorul „Joc

de masă”, sectorul „Joc de rol”, setorul „Construcţii”, sectorul „Arte”, deoarece ele răspund

necesităţii copiilor de a acţiona conform propriilor nevoi. Ariile de stimulare, prin materialele

didactice puse la dispoziţia copiilor de către educatoare, invită preşcolarul să manipuleze, să

caute, să cerceteze, să observe, să întreprindă diverse acţiuni, să exploreze, să găsească soluţii

singur, fără o îndrumare directă a cadrului didactic. Ele au avantajul că le crează copiilor senzaţia

libertății mai mari de acțiune decât la activităţile obligatorii, ceea ce facilitează creativitatea și

originalitatea, le dezvoltă spiritul de echipă și de comunicare.

Timpul alocat activităților matematice la grupa pregătitoare nu se limitează doar la cele 2

activități obligatorii stabilite de programă, ci ele pot fi organizate în orice moment al zilei,

inclusiv la activitățile pe domenii alese, la sectoare. Astfel:

Sectorul „Joc de masă” este unul dintre sectoarele la care se desfășoară cele mai

multe activități cu caracter matematic. Ca și material didactic la acest sector educatoarea așează

material mărunt, jucării cu care copiii formează mulţimi, le numără, le compară, jocuri de puzzle,

prin care își dezvoltă operațiile gândirii, își formează și consolidează conceptelele prematematice

(culori, forme, mărimi, lungimi), efectuează operații cu acestea, își consolidează capacitatea de

raportare cifră-număr, de orientare în spațiu, de comparare a două mulțimi, de asociere a unei

cifre la o mulțime;

La sectorul „Știinţă” se desfăşoară activități de cunoaşterea mediului şi de

matematică. La acest sector, denumit și „colțul naturii vii”, preșcolarii efectuează experimente,

observă viețuitoare, plante, fenomen, observații pe baza cărora realizează comparații, descrieri,

serieri.

39

Un alt sector amenajat în grupă este sectorul „Biblioteca”. La acest sector copiii

scriu litere și cifre la calculator, citesc imagini, dar și numără silabele, sunetele, cuvintele,

ascultă, citesc și inventează ghicitori, povești, poezii cu conținut matematic.

La sectorul „Artă” copiii pictează, colorează, modelează, ascultă cântecele despre

cifre, forme geometrice, rezolvă probleme și exerciții matematice, fişele fiind adaptate la

cerinţele sectorului. Desenul, pictura, modelajul, colajul, sunt câteva metode prin care se pot

realiza activități matematice.

La sectorul „Construcţii” copiii construiesc din cuburi, cutii și materiale din natură

castele, case, obiecte specifice temei săptămânii. În aceste jocuri de construcţie ei îşi

consolidează cunoştinţele despre formele geometrice, despre numere, despre mărimi, culori,

poziţii spaţiale, realizează comparații, asocieri, stabilesc asemănări, deosebiri între două elemente

( 2 cuburi, 2 bețe, 2 jucării utiilizate la construcție), se orientează în spațiu, își dezvoltă

coordonarea ochi – mână.

II.6. Modalități de activizare a preșcolarilor la activitățile matematice

II.6.1. Exemple de activități matematice cu caracter interdisciplinar:

Activitățile matematice în grădiniță sunt unele dintre cele mai prolifice categorii de

activități, acestea putând fiind abordate în forme foarte variate, în orice moment al zilei, atât la

activitățile alese, cat și la cele obligatorii, atât ca formă de organizare monodisciplinară, ca

activitate de sine stătătoare, cât și în cadrul actvităților interdisciplinare. Orice activitate din

grădiniță poate constitui pretext pentru însușirea conceptelor prematematice specifice

preșcolarității.

Interdisciplinaritatea activități matematice – cunoașterea mediului:

Una dintre categoriile de activități din grădiniță, prin care se pot consolida cunoștințe

matematice sunt activităţile de cunoaşterea mediului.

De exemplu, în activităţile de “observare” ale plantelor, animalelor, fenomenelor se

face întotdeauna apel la cunoştinţe matematice. Astfel, copiii stabilesc forma, culoarea, lungimea

diverselor componente ale obiectelor studiate (forma capului, ochilor, urechilor, la animale,

40

forma unor fructe, legume), se familiarizează mai bine cu noţiuni de întreg, jumătate, sfert,

rotund, oval, compară pentru a stabili dimensiunile (mai mare-mai mic, mai lung-mai scurt, mai

gros-mai subţire), se familiarizează mai bine cu poziţiile spaţiale ( câinele are 4 picioare, 2 în

faţă, 2 în spate).

- „experimentele” oferă şi ele posibilitatea integrării noţiunilor matematice.

De exemplu la experimentul „Grâul”, copiii măsoară adâncimea stratului de pământ din

cutie, cantitatea de apă (volum), temperatura, măsoară lungimea firului de iarbă, observă

culorarea firelor de grău, a seminţelor, mărimea acestora, fac comparaţii între rezultate pentru a

constata evoluţia plantei.

La experimentul „Apă, gheaţă, zăpadă” compară temperaturi (rece, cald, fierbinte),

observă comportamenul apei în diferite stadii de agregare, dar şi aspecte legate de volum.

Dezvoltarea capacităţii de a înţelege şi utiliza numere, cifre, unităţi de măsură,

întrebuinţând un vocabular adecvat îşi poate găsi, de asemenea, sprijin în activităţile de

cunoaşterea mediului.

Calendarul naturii, pe care copiii îl completează în fiecare dimineaţă, este și el o

modalitate atractivă de consolidare a numerelor. El formează şirul numeric crescător, formează

şirul zilelor săptămânii, se familiarizează cu lunile anului, află cum se scrie anul, câte luni are

anul, câte anotimpuri sunt.

Interdisciplinaritatea matematică-educarea limbajului:

Unul din obiectivele educării limbajului este acela de a dezvolta exprimarea verbală şi

scrisă, limbajul fiind principalul instrument prin care se poate realiza orice activitate din

grădiniță, inclusiv cele matematice. Petru a se transmite informațiile trebuie să existe un mobil,

iar acesta este limbajul, iar în acest caz, limbajul matematic. Niciun preşcolar nu va înţelege ceea

ce educatoare îi explică la matematică dacă nu are un vocabular matematic corespunzător.

În ceea ce priveşte metodele folosite cu precădere în activităţile de educarea limbajului şi

care pot fi utilizate şi la activităţile matematice, cele mai întâlnite sunt: memorizarea, povestirea,

ghicitorile.

- „memorizările” sunt unele dintre cele mai cunoscute metode didactice utilizate în

grădiniţă.

41

Poeziile pot avea diferite teme: viaţa plantelor şi animalelor, copilăria, munca, meseriile, etc..

Poeziile pot fi însă, în acest caz, și resursă pentru însuşirea, consolidarea şi evaluarea obiectivelor

prematematice.

De exemplu, în poezia „Cum să faci un curcubeu” cei mici învaţă culorile pe care le au

elementele din natură, din poezia „Sfatul degetelor” copiii îşi însuşesc şi compară mărimi (mare,

mic, mijlociu). Cu ajutorul poeziilor, preşcolarii pot învăţa să numere, să efectueze operaţii de

adunare şi scădere, să compună probleme simple. Reţinem aici poeziile numărători şi poezii

folosite în activităţile matematice pentru efectuarea operaţiilor de adunare şi scădere.

Poeziile numărătoare sunt foarte apreciate de preşcolari, ei învaţând matematica în joacă, fără să

îşi propună acest lucru în mod evident. De exemplu, poezia „Livada” de Ion Creangă poate

constitui, pe lângă valoarea sa literară, un pretext minunat pentru numărătoare în limitele 1-10.

Învăţând versurile poeziei copiii îşi însuşesc şi apoi îşi consolidează numeraţia, iar în poezia

“Numărând până la zece”, de Radu Felican, copiii se familiarizează cu formele cifrelor şi cu şirul

numeric în limitele 1-10 (anexa 1).

În jocurile distractive copiii utilizează şi o mare varietate de poezii numărători din

folclorul copiilor (vezi anexa 2).

Fie că sunt create de un poet recunoscut, fie că sunt inventate de ei în jocurile lor,

poeziile-numărătoatoare sunt îndrăgite de cei mici, asigură participarea activă şi deci

interiorizarea cunoştinţelor.

Mici rime, în care să fie integrate noţiuni matematice, pot fi create de educatoare sau

chiar de preşcolari, la grupa pregătitoare. O categorie de astfel de poezii sunt poeziile-problemă.

„Poeziile-problemă” au avantajul că transferă în versuri o dilemă cu conţinut matematic, ceea ce

le face mai atractive, asigură captarea atenţiei preşcolarilor (anexa 3).

- „povestea” poate fi şi ea o metodă utilizată în activităţile matematice, cu precădere

cele de însuşire a noilor cunoştinţe.

Povestirea reprezintă „o metodă expozitivă prin care educatoarea transmite unele cunoştinţe care

nu pot fi dobândite de copii prin experienţa personală” (Ibidem).

Pentru consolidarea-evaluarea numeraţiei educatoarea poate activiza preşcolarii prin:

- poveşti din tezaurul lumii care oferă ocazia efectuării unor numărători, precum şi

a operaţiilor cu cifre.

Ex. Poveştile precum “Capra cu 3 iezi””Albă ca Zăpada şi cei 7 pitici”,”7 dintr-o

lovitură”, “Cei 3 purceluşi” pot fi mijloc de consolidare-evaluare a numeraţiei în concentrul 1-

42

3, 1-7. Copii numără personajele care participă la fiecare scenă din poveste, efectuează scăderi:

(“După ce lupul a mâncat un ied, câţi iezi au mai rămas? 3-1=2”)., adunări: (“În casa piticilor

locuiau 7 pitici. Câţi locatari sunt în căsuţă după sosirea Albei ca Zăpada? 7 +1=8”).

- poveşti cu caracter pur matematic, create de educatoare special pentru activităţile

matematice din grădiniţă.

Poveştile matematice utilizate ca şi metodă în acest gen de activităţi pot fii folosite pentru

consolidarea cifrelor, pentru efectuarea unor operaţii de adunare şi scădere.

Din poveşti se pot desprinde caracteristici ale personajelor prin care se consolidează

forme, culori, mărimi, poziţii spaţiale, timpul etc. De exemplu din povestea „Albă ca Zăpada”

copiii află că prinţesa avea faţa albă ca şi zăpada, buzele roşii ca sângele, părul negru ca

abanosul, în povestea „Capra cu trei iezi” cei mici identifică mărimi: mare, mic, mijlociu.

Acţiunea unor poveşti se petrece „sus, în văzduh”, sau” jos, în lumea de sub pământ”, seara

zmeul a venit acasă, prinţul a vegheat toată noaptea, cei doi s-au luptat „zi de vară până-n seară”

(vezi anexa 4).

- „ghicitorile” sunt şi ele metode îndrăgite de copiii din grădiniţă, utilizate pentru

evaluarea cunoştinţelor din diverse activităţi.

De exemplu, la sfârşitul proiectul tematic despre „Toamnă”, întro activitate de evaluare a

operaţiilor prematematice educatoarea şi copiii au creat ghicitori, pe care ceilalţi trebuiau să le

rezolve.

Exemple: „E fruct, e roşu, rotund, miezul e alb, seminţele sunt maro (mărul), are formă

lunguiaţă, îl luăm de la piaţă, verde e culoarea lui, şi nu îl dau nimănui (castravetele)”.

Metoda ghicitorilor poate fi aplicată şi la matematică, în cazul consolidării-evaluării

cifrelor şi a operaţiilor cu cifre. Cu ajutorul ghicitorilor se pot consolida cifrele, se pot rezolva

probleme (vezi anexa 5).

Ghicitorile sunt o metodă prin care educatoarea captează atenţia copiilor, condiţie

importantă pentru activizarea acestora în vederea atingerii obiectivelor matematice specifice.

Poveştile, poeziile şi ghicitorile sunt o resursă inepuizabilă pentru asigurarea unui climat

atractiv de acțiune pentru copii, ele crează condiţia implicării active în activităţi, inclusiv al celor

matematice, deoarece ele răspund nevoii celor mici de miraculos, îi scot din obişnuinţă, îi

transpun într-o lume a ludicului, a basmului, a jocului. Condiţionate de talentul educatoarei de a le

transpune în viu grai, poveştile, poeziile şi ghicitorile matematice pot consitui o formă activă de

realizare a obiectivelor matematicii în grădiniță.

43

Interdisciplinaritatea matematică - educație fizică:

Educaţia fizică este o activitate cu rol important în grădiniță deoarece asigură

dezvoltarea armonioasă a preşcolarilor pe plan fizic. Mişcarea, sportul reprezintă una dintre

activităţile cele mai îndrăgite de copii, fapt care trebuie exploatat de educatoare în sensul utilizării

ei cât mai dese, implicit în cadrul activităţilor interdisciplinare.

Astfel, activitățile de educație fizică pot fi corelate cu activitățile matematice pentru

atingerea obiectivelor matematice. În momentul în care se efectuează exerciţiile de orientare în

spaţiu de la începutul activităţii, când preşcolarii, aşezaţi în şir, efectuează întoarceri spre stângă

şi spre dreapta se consolidează concepte prematematice: poziții spațiale, orientarea în spațiu. Tot

la educaţie fizică ei efectuează sărituri în faţă şi în spate, merg sau aleargă cu ocolirea unor

obstacole prin stânga sau prin dreapta, iau distanţă între ei ( o lungime de braţ), aleargă pe o

distanţă dată, se întrec la alergare, stabilind cine a avut timpul cel mai bun.

Consolidarea-evaluarea numeraţiei se pot realiza şi în exerciţiile de gimnastică sau în

exercițiile în care se urmărește păstarea ritmului. În timpul exerciţiilor de încălzire copiii merg ca

soldaţii în pas cadenţat 1-2, aşezaţi în formaţii ei efectuază alergări pe loc, îndoiri, răsuciri,

aplecări, sărituri şi menţin ritmul numărând în limitele 1-8.

La alergările de viteză şi la săriturile în lungime ei îşi măsoară distanţa, compară

rezultatul cu al colegilor, la aşezarea în şir sau în diferite formaţii educatoarea poate stabili un

număr dat de copii pe ficare rând.

Interdisciplinaritatea activități matematice – activități artistico-plastice și

practice:

Activităţile artistico-plastice (desenul, pictura, modelajul) și cele practice sunt alte

categorii de activităţi utilizate în grădiniţă şi la care preşcolarii participă activ. Aceste activităţi au

o serie de avantaje: materialele utilizate sunt numeroase şi atractive vizual, rezultatele obţinute

sunt unele vizibile, palpabile, copiii pot vedea progresul, pot face singuri observaţii, comparaţii

şi, mai ales, aceste activităţi sunt propice pentru acţiune directă și răspund atracției copiilor

pentru frumos. Pe lângă rolul lor în dezvoltarea simțului estetic și în dezvoltarea motricității,

aceste activități pot fi utlizate de educatoare pentru realizarea unor activități matematice.

Spre exemplu prin desen, pictură, modelaj se evaluează culori, forme, poziţii spaţiale,

mărimi, lungimi, scrierea cifrelor, mulţimi.

44

La activităţile de modelaj, preşcolarii își consolidează practic dimensiunile de mic-mare-

mijlociu, gros-subțire (de exemplu, „mărul mare - mijlociu – mic”, „morcovi pentru iepuraşi

groşi şi subţiri”, „pănglicuţe late şi înguste” etc.), formele unor obiecte, la desen şi pictură copiii

sunt învăţaţi să-și încadreze lucrările în pagină, să păstreze proporţiile.

În ceea ce privește activitățile practice, copiii taie după contur, împletesc, înşiră, lipesc

atâtea elemente câte le arată cifra, cu un element mai mult - mai puţin decât colegul. Activităţile

practice, în corelaţie cu activităţile matematice antrenează activ copiii în acţiuni de numărare,

comparare a mulţimilor, înşiruire numerică, efectuarea unor operaţii simple de adunare şi scădere.

Prin îndoirea unei coli de hârtie de formă pătrată sau dreptunghiulară, copiii pot obţine

obiecte cunoscute, realizând diferite teme ca: „Batista”, „Paharul”,”Solniţa”, sau pot să-şi

confecţioneze jucării: „Barca”, „Avionul”, „Vaporul”, „Morişca”,”Broscuţa”, etc. Atunci când

taie după contur forme geometrice, copiii își însușesc mai ușor forma lor, culoarea, iar prin

realizarea unor aplicaţii cu aceste figuri se exersează operaţiile gândirii şi se cultivă imaginaţia

creatoare.

În activitățile de înșirare, copiii realizează șiraguri alternând forme, culori, mărimi,

lungimi, grosimi, numără, își consolidează într-un mod practic cunoștințele dobândite în

activitățile matematice.

Activitățile matematice se poate realiza într-o multitudine de forme, inclusiv prin

utilizarea unor metode precum desenul, pictura, modelajul, activitatea practică, aceste activităţi

fiind o alternativă viabilă la fişele matematice tradiționale.

Interdisciplinaritatea activități matematice – educație muzicală

Activităţile de educaţie muzicală includ cântece şi jocuri muzicale cu teme diferite din

viaţa oamenilor, plantelor, animalelor.

O categorie de cântece, care pot fi utilizate în activităţile matematice, sunt cântecele-

numărători. Preluate din folclorul copiilor sau create chiar de ei, aceste cântece asigură într-un

mod plăcut consolidarea număratului. De asemenea educatoarea poate introduce într-o activitate

muzicală elemente de adunare şi scădere, de consolidare a cifrelor. Cântecele care au în conţinut

cifre sunt numeroase. De exemplu pentru consolidarea număratului educatoarea poate apela la

cântece precum: „10 elefanţi”, „Hai să zicem una”, „10 negrii mititei”, pentru consolidarea

numeraţiei în limitele 1-10 – „Cântecul numerelor” (anexa 6).

45

În lucrarea „Aritmetica muzicală” profesoara Sofica Matei a eleborat o serie de cântece cu

adunări şi scăderi cu 1-2 unităţi. Ele au o linie melodică simplă, iar fiecare cântec are o strofă

care se repetă, cu mici variaţii de cuvinte (se schimbă de obicei numerele). În majoritatea

cântecelor predomină dialogul, astfel ele devin simple probleme de calcul oral (anexa 7).

În jocurile lor distractive copiii folosesc cântecele-numărătoare. Ei numără ca să elimine

adversarii din joc, ca să-şi împartă jucăriile sau dulciurile. Aceste cântece nu sunt însă doar o

formă de divertisment, ci o formă atractivă de învăţare - consolidare - evaluare a numerelor.

Din exemplele de mai sus s-au identificat doar câteva idei de corelare a matematicii cu

una dintre celelalte categorii de activități din grădiniță. Interdisciplinaritatea însă nu impune o

anumită limită în ce priveşte numărul de activităţi implicate, într-o singură activitate se pot

aborda conţinuturi specifice mai multor categorii de activităţi, bineînţeles educatoarea încercând

să evite generalizarea prea mare şi să păstreze o anumită limită, care să asigure atingerea

obiectivelor propuse şi deci succesul activităţii desfăşurate. De exemplu, în activitatea de

memorizare a poeziei „Geometrie” de Monica Lenos, se consolidează cunoştinţele copiilor

referitoare la formele geometrice, iar prin asemănarea acestor forme cu obiecte din mediul

înconjurător copiii pot fii solicitaţi să realizeze desene, să picteze sau să modeleze formele

geometrice pe care le învaţă în poezie. Intră astfel aici elemente de educarea limbajului –

activitate matematică și activitate artistico-plastică (anexa 8).

Posibilitățile de corelare a activităților matematice din grădiniță cu celelate tipuri de

activități sunt multiple. Depinde doar de capacitatea și talentul cadrului didactic de a reuși să

combine într-un mod armonios aceste activități astfel încât să reușească însușirea conștientă,

activă, păstrarea și aplicarea în practică a noțiunilor matematice predate.

II.6.2. Modalități de utilizare a metodelor activ-participative în

activități matematice la grupa pregătitoare:

Una din căile prin care educatoarea antrenează preșcolarii în cadrul activităților

matematice este aceea de utiliza o serie de metode cu caracter activ, bazate pe acțiune directă, pe

manipulare, observare, colaborare, investigație personală. Alături de jocul didactic matematic,

metodă preponderentă în cadrul acestui gen de activități din grădiniță, în ultimul timp au început

sa fie tot mai mult abordate o serie de metode noi, metodele activ-participative. Iată, în

continuare, câteva exemple de folosire a acestor metode la activitățile matematice.

46

Metoda brainstorming

„Asaltul de idei” este o metodă de grup care contribuie la dezvoltarea creativităţii, solicită

gândirea divergentă, solicită copiii să găsească soluţii variate şi personale la o problemă.

Această metodă poate fi utilizată în grădiniţă la toate categoriile de activităţi, chiar şi la

activităţile matematice. Spre exemplu, într-o activitate de evaluare a cifrei 2, educatoarea solicită

copiii să dea exemple de situaţii în care au întâlnit această cifră. Ex: oamenii au 2 ochi, 2 mâini, 2

picioare, păsările au 2 aripi, prinţul are 2 fraţi vitregi, cifra 2 seamănă cu o lebădă, cifra 2 o

întâlnim în poveşti, poezii, etc.

Activitatea are pe de o parte scopul de a evalua noţiuni matematice dar, de asemenea, se

consolidează şi evaluează cunonştinţe ce ţin de cunoaşterea mediului sau de educarea limbajului,

ceea ce face ca activitatea să devină una interdisciplinară.

Ex. Categoria de activitate: activitate interdisciplinară (activitate matematică-educarea

limbajului);

Tema: „Găsește cât mai multe cuvinte cu 4 silabe!”

Grupa: pregătitoare;

Forma de realizare: brainstorming;

Forma de organizare: frontală;

Scop:

- evaluarea numerației în limitele 1-4, dezvoltarea capacității de a despărți cuvinte în

silabe, dezvoltarea gândirii și a capacității de a transfera cunoștințe dintr-un domeniu în altul

(matematică-educarea limbajului);

Obiective operaționale:

O1 să de exemple de cuvinte cu 4 silabe;

O2 să despartă cuvintele în silabe;

O3 să identifice cuvintele eronate (care nu au 4 silabe);

Strategii didactice:

- metode didactice: conversația, explicația, brainstormingul;

- material didactic: o coală de carton albă, carioci;

Desfășurarea activității:

Educatoarea le spune copiilor să dea exemple de cuvinte cu 4 silabe.

Copiii exemplifică, iar educatoarea le scrie pe carton. La sfărșit se evaluaează frontal răspunsurile

și se identifică cuvintele care nu au respectat sarcina.

47

Metoda răspunsul prin rotaţie

Această metodă oferă posibilitatea copiilor de a găsi mai multe soluţii la o problemă.

În prima etapă se formează 4 grupuri. Educatoarea expune o problemă. Fiecare grup caută,

separat, soluții la problema prezentată. După 5 minute, grupurile își schimbă locul. După ce

fiecare grup a trecut pe la toate cele 4 locuri, se discută frontal și se stabilesc concluziile finale.

La matematică ea poate fi utilizată în activitățile de consolidare-evaluare a compunerilor,

descompunerilor, a operațiilor de adunare și scădere, a conceptelor și operațiilor cu concepte

prematematice.

Ex.: Categoria de activitate: activitate interdisciplinară (desen-activitate matematică-

cunoaşterea mediului);

Tema: „Cifre fermecate”;

Grupa: pregătitoare;

Forma de realizare: joc didactic interdisciplinar;

Forma de organizare: pe grupuri, frontal;

Scop:

- evaluarea numeraţiei în limitele 1-10, evaluarea asocierii cifrelor în limitele 1-10 la

mulțimi de elemente din viaţa de zi cu zi sau din povești;

Obiective operaționale:

O1 să deseneze mulțimi de obiecte din natură în funcție de o anumită cifră (1 soare, 2

mâini, 3 iezi, 4 – animal cu 4 picioare, etc);

O2 să deseneze o singură dată o mulțime de elemente;

O3 să asocieze toate cifrele de la 1 la 10 câte unei mulțimi de elemente;

O4 să colaboreze pentru găsirea cât mai multor soluții;

Strategii didactice:

- metode utilizate: răspunsul prin rotaţie, desenul;

- material didactic: 4 coli de carton, culori.

Desfăşurarea activității:

Educatoarea împarte copiii în 4 grupuri. Fiecare grup, prin rotație, are sarcina de a desena

elemente din natură care pot fi asociate cu cifre: ex cu cifra 1-soare, lună, un castel, cu cifra 2:

oameni care au 2 picioare, 2 mâini), cu cifra 3 (3 iezi, 3 prinţi), cifra 4 – animale) 4 picioare), etc.

48

Metoda 6-3-5:

Se numeşte astfel deoarece presupune împărţirea copiilor pe 3 grupe de câte 6 copii. În

fiecare grup unul dintre membrii elaborează o idee, care sunt îmbunătăţite de ceilalţi 5 membrii ai

grupului. La sfărșit, fiecare grup își prezintă ideea, ajungându-se astfel la 3 concluzii finale

referitore la tema dată. Această metodă poate fi utilizată la matematică în activităţile de evaluare.

Ex: Categoria de activitate: activitate matematică;

Tema: „Livada de meri”;

Grupa: pregătitoare;

Forma de realizare: joc didactic;

Forma de organizare: pe grupuri;

Scop:

- evaluarea numerației 1-10 și a capacității de a descompune cifra 10;

Obiective operaționale:

O1 să numere, crescător și descrescător, în limitele 1-10;

O2 să descompună 10 mere în 2 grupe;

O3 să identifice, prin colaborare, cât mai multe soluții posibile;

Metode didactice: metoda 6-3-5, explicaţia, conversaţia;

Desfăşurare: Educatoarea împarte copiii pe 3 grupe şi le citeşte o problemă:

„Maria şi Andrei au o livadă de mere. Ei adună merele, pe care trebuie să le aşeze în 3 lăzi. Cum

pot ei împărţii merele? La fiecare grup un copil oferă o soluţie, iar ceilalţi 5 identifică alte

posibilităţi de descompunere”.

La sfărșitul activității cele 3 grupe își împărtășesc cele descoperite, copiii observând toate

soluțiile de descompunere găsite.

Metoda bulgărelui de zăpadă

Este o metodă în care se împletesc activitatea individuală cu activitatea pe grupe în

vederea rezolvării unei sarcini. Metoda presupune mai multe etape. În prima fază se expune

problema, în faza a doua copiii caută individual, apoi în perechi și în cele din urmă pe grupuri mai

mari, timp de câte 5 minute soluții la problema expusă. La sfârșit grupurile își prezintă soluțiile și

se stabilesc concluziile.

49

Metoda are avantajul că implică activ copiii, le dezvoltă motivația, încrederea în ei, îi

stimulează să caute soluții, să coopereze. Ea poate fi aplicată în cadrul activităților din grădiniță,

inclusiv la activitățile matematice. La activitățile matematice educatoarea poate folosi metoda

bugărelui de zăpadă pentru a căuta împreună cu preșcolarii de grupa pregătitoare răspunsuri la

întrebări precum: “La ce folosesc pătratele? Cum poți măsura un dulap fără riglă? La ce folosesc

cifrele? Unde s-au ascuns formele geometrice? Cum putem descompune o cifră? Găsiți adunări

sau scăderi care au ca rezultat o cifă”.

Ex. Categoria de activitate: activitate interdisciplinară (activitate matematică- cunoașterea

mediului - educarea limbajului- educație pentru societate);

Grupa: pregătitoare;

Tema: „În lumea matematicii!”;

Mijloc de realizare: joc didactic interdisciplinar;

Forme de organizare: frontal, pe grupuri;

Scop:

- dezvoltarea unei atitudini pozitive față de matematică prin identificarea,

exemplificarea și demonstrarea unor situații de viață în care matematica poate fi aplicată;

Obiective operaționale:

O1 să identifice, pe grupuri, situații din viața de zi cu zi în care poate fi utilă matematica;

O2 să demonstreze veridicitatea afirmațiilor făcute;

O3 să identifice, prin cooperare, cât mai multe utilizări ale matematicii în viața umană;

O4 să conștientizeze rolul matematicii în viața de zi cu zi;

Strategii didactice:

- metode și procedee: jocul didactic interdisciplinar, metoda bulgărelui de zăpadă,

explicația, demonstrația;

- material didactic: trăistuță, cifre, jetoane cu imagini, orgă de jucărie, elemente din

natură, imagini din povești, obiecte de măsurare a cantității, lungimilor, etc.

Desfășurarea activității:

Educatoarea anunță tema și obiectivele activității: Identificarea aspectelor de viață în care

poate fi utilizată matematica. În prima fază copiii caută individual cât mai multe răspunsuri. După

5 minute ei formează perechi și își prezintă soluțiile găsite, iar în faza a treia se împart în grupuri

de câte 6 copiii. Fiecare grup discută timp de 5 minute despre utilitatea pe care matematica o are

în viața de zi cu zi.

50

După cele 5 minute, fiecare grup își expune ideile.

Ex: Folosim matematica când: mergem la cumpărături, facem sport, cântăm un cântec, în povești

sunt numere, numărăm stelele (frunze, petale, flori); măsurăm ceva; cântărim făina pentru

prăjituri, etc.

La obținerea performanței, copiii vor explica și demonstra câteva dintre afirmații.

De exemplu, ei vor număra petalele unei flori, vor cântări un ou, vor da exemple de povești în

care întâlnim cifre sau alte elemente specifice matematicii (culori, mărimi, forme), vor interpreta

la orgă de jucărie un căntecel cu ajutorul cifrelor.

La sfârșitul activității educatoarea și copiii concluzionează că matematica este indinspensabilă în

viața noastră.

Metoda ciorchinelui

Această metodă este utilizată în etapa de consolidare-evaluare a cunoștințelor, prin care se

stimulează stabilirea de conexiuni între idei, găsirea unor noi sensuri la idei mai vechi.

Etapele după care se desfășoară o activitate bazată pe această metodă presupun:

- copiii primesc individual o fișă în centrul căreia este expusă o idee;

- copiii scriu sau desenează în jurul ideii cuvinte, cifre, imagini legate de aceasta;

- la sfărșit se discută frontal ideile găsite.

La activitățile matematice metoda poate fi aplicată, spre exemplu, în rezolvarea unor probleme

de adunare și scădere, compunere și descompunere.

Ex. Categoria de activitate: activitate interdisciplinară (activitate matematică-activitate-

artistico-plastică-educarea limbajului);

Grupa: pregătitoare;

Tema: „Întâmplări cu cifre!”

Mijloc de realizare: desen;

Forme de organizare: individuală, frontală;

Scop:

- consolidarea numerației în limitele 1-10, identificarea unor situații, povești, elemente

din natură în care preșcolarii au întâlnit această cifră, dezvoltarea gândirii și încrederii în sine;

Obiective operaționale:

O1 să scrie în centrul unei coli de hărtie cifrele în limitele 1-10;

51

O2 să deseneze în jurul cifrei imagini reprezentând mulțimi în limitele 1-10 (10 degete, 10

negrii mititei, nota 10, o floare cu 10 petale, 10 bani, elemente din povești care pot fi numărate - 7

pitici, 3 prințese);

O3 să asocieze cifra la o mulțime;

O4 să compare mulțimi de elemente formate pe fișă;

O5 să își expună soluțiile găsite;

Strategii didactice:

- metode și procedee: metoda ciorchinelui, explicația, demonstrația, desenul.

- material didactic: foi de hârtie, culori;

Desfășurarea activității:

Copiii primesc câte o foaie de hârtie și li-i se cere să scrie în mijlocul ei cifrele de la 1 la 10.

Apoi, în jurul acestor cifre, ei sunt solicitați să deseneze tot ce cred ei că are legătură cu cifrele: la

ce vă gândiți când auziți o cifră? Dați exemple de elemente (obiecte), de personaje din povești

care pot forma o mulțime în limitele 1-10.

Copiii formează, prin desen, mulțimi: 4 magi, 1 soare, 5 petale, 2 frați, 3 iezi, asociind cifra

corespunzătoare. Se expun apoi ideile. Se fac comparații între mulțimi pentru a se concluziona că

o cifră poate fii, un număr de elemente pot fi întâlnite în mai multe situații.

Metoda cadranelor:

Această metodă presupune împărțirea unei coli de hârtie în 4 căsuțe ( cadrane), fiecărui

cadran revenindu-i o sarcină didactică. Deși această metodă se aplică de obicei la școală și mai

mult la literatura română, ea poate fi adaptată și pentru activitățile matematice din grădiniță.

Ex. Categoria de activitate: activitate interidiciplinară (activitate matematică –

educarea limbajului - activitate artistico-plastică);

Tema: „Căsuța din oală”;

Grupa: pregătitoare;

Forma de realizare: joc didactic interdisciplinar;

Forma de organizare: individuală;

Scop:

- evaluarea capacității de rezolvare de probleme, evaluarea numerației în limitele 1-6 și a

adunării cu o unitate, evaluarea poveștii „Căsuța din oală”;

52

Obiective operaționale:

O1 să prezinte, pe scurt, povestea „Căsuța din oală”;

O2 să deseneze în fiecare cadran personajele dintr-o secvență din poveste;

O3 să scrie operația de adunare cu o unitate specifică fiecărei secvențe;

O4 să identifice în ultimul cadran câte personaje au mai rămas în căsuță;

O5 să scrie corect semnele =, + și -.

Strategii didactice:

- metode didactice: metoda cadranelor, desenul, povestirea;

- mijloace didactice: power-point, creioane colorate, foi A4 împărțite în cele 4 cadrane.

Desfășurarea activității:

Educatoarea şi copiii redau câte o secvență din povestea “Căsuța din oală”. Fiecare

secvență este transpusă de către educatoare în activitatea matematică, prin transformarea ei într-o

problemă. Copiii primesc câte o foaie împărţită în 6 cadrane. În primul cadran, pe baza primei

secvențe, ei desenează personajele (1 șoricel) şi asociază cifra 1. La cel de-al doilea cadran copiii

desenează respectând cerinţa de la a doua secvență. Pe rând, în primele cadrane, ei desenează

personajele corespunzătoare unei secvențe din poveste și află numărul de personaje prin

efectuarea adunării. În ultimul cadran copiii descoperă câte personaje au mai rămas la sfârșit în

căsuță (nici unul, pentru că a fost stricată de Moș Martin).

Metoda diagramelor Venn:

Diagramele Venn sunt 2 diagrame intersectate la mijloc, rezultând astfel încă o diagramă

comună celorlalte 2. Metoda poate fi aplicată în activităţile de consolidare şi evaluare a

cunoştinţelor, inclusiv la activităţile matematice.

Ex. Categoria de activitate: activitate interdisciplinară (activitate matematică -

cunoaşterea mediului - activitate artistico-plastică);

Tema: „Cu ce călătorim?”;

Grupa: pregătitoare;

Forma de realizare: desen;

Forma de organizare: pe grupuri, frontală;

Scop:

- evaluarea cunoştinţelor despre mijloace de locomoţie și a numerației 1-10;

53

Obiective operaţionale:

O1 să deseneze în prima diagramă mijloace de locomoţie cu motor;

O2 să deseneze în a doua diagramă mijloace de locomoţie fără motor;

O3 să deseneze în intersecţie mijloace de locomoţie care pot fi şi cu motor şi fără;

O4 să scrie cifra corespunzătoare fiecărei mulţimi;

Strategii didactice:

- metode didactice: metoda diagramelor Venn, desenul, conversaţia, explicaţia.

- material didactic: foi de desen cu cele 3 diagrame, culori, imagini cu mijloace de

locomoţie.

Desfăşurarea activităţii:

Copiii se împart în 4 grupuri şi fiecare grup primeşte o foaie pe care sunt desenate

diagramele Venn. În prima diagramă ei vor desena mijloace de locomoţie cu motor (avion,

maşină, tramvai, tren, etc), în ce-a de-a doua – mijloace de locomoţie fără motor (bicicletă, barcă,

căruţă), iar în intersecţia lor, mijloace de locomoţie care pot fi şi cu şi fără motor (barca). Se

formează mulțimi, se numără elementele și se compară. La sârșit se face evaluarea lucrărilor prin

metoda turul galeriei.

Metoda cubului:

Este reprezentată printrun cub, fiecare faţă a cubului având o cerinţă. Astfel, fața 1- să

descrie, fața 2 - să compare, fața 3 - să analizeze, fața 4 - să asocieze, fața 5 - să aplice; fața 6 - să

argumenteze. Metoda este utilizată atunci când se doreşte cercetarea unei teme din mai multe

puncte de vedere. La matematică metoda are de încă de la început utilitate, deoarece prin intuirea

cubului ei observă câte fețe, câte muchii sau colțuri are cubul, ce formă, mărime sau culoare au.

Ex. Categoria de activitate: activitate interdisciplinară (activitate matematică -

cunoaşterea mediului - activitate practică);

Tema: „Anotimpurile”;

Grupa: pregătitoare;

Forma de realizare: colaj;

Forma de organizare: frontală, individuală;

Scop:

- consolidarea cunoştinţelor despre cele 4 anotimpuri, consolidarea operațiilor

54

prematematice, a capacității de a forma mulțimi și de a raporta cifra la număr;

Obiective operaţionale:

O1 să descrie cele 4 anotimpuri, identificând atâtea caracteristicici câte îi arată

cifra aleasă din săculeţ;

O2 să compare anotimpurile, precizând asemănări şi deosebiri;

O3 să analizeze elemente specifice fiecărui anotimp ( ex. fructe, frunze, flori),

precizând culoare, formă, mărime, formând mulţimi;

O4 să asocieze fiecărei mulţimi de elemente cifra potrivită;

O5 să realizeze un colaj cu elementele specifice fiecărui anotimp;

O6 să argumenteze alegerea făcută;

Strategii didactice:

- metode didactice: metoda cubului, explicaţia, conversaţia, colajul;

- material didactic: un săculeţ cu cifre şi imagini specifice celor 4 anotimpuri, un

cub pe care sunt desenate (pe faţa 1 – 4 zâne reprezentând anotimpurile - descrie, faţa 2 – 2

coşuri - compară, faţa 3 – un măr, un ghiocel, un brad şi un soare – descrie, faţa 4 – mulţimi de

elemente specifice anotimpurilor – asociază, faţa 5 – rama unui tablou, faţa 6 – semnul întrebării

– argumentează), foarfeci, lipici, carton.

Desfășurarea activităţii:

Un copil aruncă cubul şi răspunde la întrebarea aflată pe faţa de sus a acestuia. Pe fiecare

faţă a unui cub, este redată printr-un desen o sarcină, o problemă referitoare la noţiunile

matematice şi de cunoşterea mediului însuşite de preşcolari până la acel moment.:

- faţa 1: să descrie unul din cele 4 anotimpuri;

- faţa 2: să compare (2 anotimpuri, două fructe, legume, etc.), utilizând concepte

prematematice (formă, mărime, culoare, grosime, lungime) şi noţiuni precum: mai mare, mai

mic, mai gros, mai lung, etc;

- faţa 3: să analizeze un fruct, o legumă, un element specific unui anotimp;

- faţa 4: să aplice cunoştinţele dobândite despre anotimul în care se află (de exemplu,

să prepare o salată de fructe de toamnă);

- faţa 5: să asocieze elemente la anotimpul potrivit;

- faţa 6: să argumenteze alegerea făcută;

55

Metoda hărții conceptuale

- este o metodă activ-participativă utilizată de obicei în activitățile de evaluare, dar

poate fi și un mijloc de însușire și consolidare a unor noi cunoștințe, metodă care presupune

stabilirea de legături, de relații între cunoștințe vechi și cunoștințe noi. Această metodă este

reprezentată printr-un grafic în mijlocul căruia este redată ideea principală, iar pe margini, în

jurul ei, sunt elaborate ideile secundare, care derivă de la cea principală, rezultând astfel harta

conceptuală.

Metoda poate fi utilizată la activitățile matematice, spre exemplu la consolidarea și evaluarea

unei cifre, a numerației, la efectuarea operațiilor de adunare, scădere, descompunere.

Exemple de de teme: „Unde întâlnim cifra 2?„ (se scrie în mijloc cifra 2 și se desenează în jurul

ei mulțimi de elemente corespunzătoare: 2 mâini, 2 ochi, 2 picioare, 2 frați vitregi, zmeu cu 2

capete, 2 iezi neascultători, etc.), „Grădinița noastră” (se desenează în mijloc grădinița, iar pe

margini sunt desenate sălile de grupă cu uși, ferestre, mobilier, jucării. Se formează mulțimi, se

asociază cifrele corespunzătoare se compară mulțimile), „Harta orașului” (se reprezintă grafic

clădiri, spații verzi – se formează mulțimi, se asociază cifra), “Cutia cu bomboane” (pentru

consolidarea-evaluarea descompunerilor – se redă în mijloc o cutie cu un număr de bomboane

stabilit de educatoare, iar copiii realizează în jurul ei descompuneri, etc..

Ex. Categoria de activitate: activitate interdisciplinară (activitate matematică-cunoașterea

mediului);

Grupa: pregătitoare;

Tema: „Fructele anotimpurilor!”

Forma de realizare: metoda hărții conceptuale;

Forma de organizare: pe grupuri;

Scop:

- evaluarea numerației în limitele 1-10, consolidarea cunoștințelor despre fructe și

anotimpuri;

Obiective operaționale:

O1 să reprezinte grafic, în mijlocul unei coli de carton, un copac;

O2 să deseneze, în jurul copacului, câte un copac reprezentând câte un anotimp;

O3 să asocieze cifra potrivită numărului de copaci;

56

O4 să deseneze în fiecare copac, fructe care se coc în anotimpul respectiv (câte unul din

fiecare fel);

O5 să asocieze cifra fiecărei mulțimi de fructe desenate;

O6 să compare două mulțimile de fructe;

Strategii didactice:

- metode și procedee: metoda hărții conceptuale, explicația, demonstrația, conversația;

- mijloace didactice: coală mare de carton, culori;

Desfășurarea activității:

Educatoarea solicită copiii să deseneze în centrul cartonului un copac, apoi să redea

grafic, în jurul lui câte un copac pentru fiecare anotimp, apoi să deseneze în fiecare copac, fructe

care se coc în anotimpul respectiv (câte unul din fiecare fel). La sfârșit se asociază fiecărei

mulțimi cifra corespunzătoare și se fac comparații.

Metoda piramidei și metoda diamantului: sunt 2 dintre metodele prin care se

consolidează și se evaluează cunoștințe matematice chiar prin simpla lor observare sau

reprezentare grafică. Astfel, când observă sau desenează o piramidă sau un diamant, copiii

stabilesc forma, numără nivelele, numără pătratele din care sunt alcătuite, obeservă culorile și

alternanța lor. Apoi , în funcție de tema aleasă, se formează mulțimi, se asociază cifre. Se pot

aplica metodele în teme precum Piramida cifrelor, a culorilor, a formelor geometrice,

Diamantul poveștilor, a fructelor, anotimpurilor, etc.;

Metoda Știu, Vreau să știu, Am învățat: este o metodă care se aplică pe o perioadă

mai lungă de timp, spre exemplu la începutul săptămânii, când se stabilește ce Știu copiii și ce

vor să învețe și se reia ia sfârșitul unei teme, când se stabilește ce au învățat după activitățile de la

tema respectivă. La matematică metoda poate fi aplicată, spre exemplu, pentru a afla ce știu

copiii despre cifre, forme geometrice, ce au învățat până la acel momement la matematică, ce vor

să învețe și ce au învățat după ce au parcurs noi activități;

Există o varietate mare de metode activ-participative care pot fi integrate în activitâțile

matematice din grădiniță. Având, așa cum reiese chiar din denumirea lor generală, un rol activ-

participativ, adaptate la nivelul grupei, la personalitatea copiilor și a educatoarei, la obiectivele și

tema activității, corelate cu metodele tradiționale (conversația, explicația, demonstrația,

exercițiul, jocul didactic, etc.), aceste metode angrenează copiii în rezolvarea prin propriile forțe

a unor probleme de natură matematică, fiind un real adjuvant în interiorizarea conceptelor,

noțiunilor, cunoștințelor matematice cu care preșcolarii se intersectează la această vârstă.

57

II.6.3. Strategii de organizare a activităților matematice la sectoare

Exemplu de activitate matematică la sectorul „Joc de masă”:

Tema: „Animale sălbatice”;

Grupa: pregătitoare;

Forma de realizare: joc de masă;

Forma de organizare: pe perechi;

Scop:

- dezvoltarea capacităţii de orientare într-un spaţiu limitat, pe baza indicaţiilor,

consolidarea numeraţiei, consolidarea cunoştinţelor despre înfăţişarea animalelor sălbatice,

despre forme, culori, mărimi;

Obiective operaţionale:

O1 să observe locul fiecărei piese în tablou;

O2 să descrie, pe baza observaţiei, o piesă din puzzle;

O3 să aleagă piesa descrisă de coleg;

O4 să explice colegului unde să aşeze fiecare piesă;

O5 să aşeze, pe baza indicaţiilor colegului, piesa la locul potrivit, astfel încât să

completeze puzzle-ul;

Strategii didactice:

- metode didactice: explicaţia, descrierea, jocul de masă;

- material didactic: puzzle cu animale;

Desfăşurarea activităţii:

Copiii se joacă pe grupuri de câte doi. Unul dintre ei are imaginea în faţă, iar celalalt

piesele dezmembrate.

Cel cu imaginea întreagă îi explică celuilalt cum să completeze puzzle-ul: „Aşează piesa

de culoare maro inchis în dreapta, jos, lângă ea, spre stânga, piesa care are culorile maro

deschis şi galben”. Celalalt copil va respecta indicaţiile colegului.

Dacă o piesă nu poate fi ghicită, ea poate fi arătată, dar fără să se indice şi locul unde să

fie aşezată.

58

Exemplu de activitate matematică la sectorul Știință:

Tema: „Grâul”;

Grupa: pregătitoare;

Forma de realizare: experiment;

Forma de organizare: individuală, pe grupuri, frontală;

Scop:

- evaluarea operaţiilor prematematice (culoare, lungime, mărime), a capacității de a

număra crescător și descrescător în limitele 1-10, evaluarea memoriei de lungă durată;

Obiective operaţionale:

O1 să măsoare lungimea firelor de grâu utilizând o riglă;

O2 să noteze lungimea pe care a citit-o;

O3 să compare lungimea cu cea notată acum o lună;

O4 să precizeze cu aproximaţie cât au crescut firele în cele 30 de zile de la ultima

măsurătoare;

O5 să identifice şi alte schimbări: fire mai mari, mai late, culoare mai închisă sau

schimbată, dacă și când au apărut spicele;

O6 să numere boabele de pe fiecare spic de grâu;

O7 să compare mulțimile boabelor din 2 cutii;

Strategii didactice:

- metode: experimentul, investigaţia, conversaţia, comparaţia, jocul didactic;

- mjloace didactice: cutii cu grâu semănat de copii, rigle;

Desfăşurarea activităţii:

Această activitate s-a desfăşurat pe o perioadă mai lungă de timp, aproximativ pe 3

luni. În luna martie, copiii au plantat seminţe de grâu. În timpul săptămânii ei îngrijeau

seminţele. Le aşezau la lumină, le udau. De asemenea notau fiecare schimbare şi observaţie

făcută: când au apărut primele fire, cum se comportau firele de grâu în situaţii diverse, spre

exemplu dacă nu aveau apă şi lumină. De asemenea ei notau de fiecare dată cam ce lungime

aveau firele, comparau lungimea, culoarea şi lăţimea acestora cu cea de la ultima măsurătoare.

La sfârşitul proiectului copiii au cules boabele de grâu de pe spice, a numărat fiecare

boabele de pe un spic, au comparat bobiţele.

59

Exemplu de activitate matematică la sectorul „Biblioteca”:

Tema : „Ghiceşte ce cifră este!”

Grupa: pregătitoare;

Forma de realizare: ghicitori;

Forma de organizare: cu toată grupa; pe grupe.

Scop:

- evaluarea cunoştinţelor despre operaţiile prematematice (lungime, grosime, formă,

culoare) şi cifrele în limitele 1-5 prin formularea de ghicitori;

Obiective operaţionale:

O1 să ghicească culoarea, forma, mărimea unor obiecte sau cifre din ghicitorile expuse pe

baza unor imagini;

O2 să exprime în propoziţii sau chiar versuri o ghicitoare despre cifre sau despre mărimi,

culori, forme, lungimi, grosimi;

O3 să identifice în sala de grupă mulțimi de obiecte care au o însușire comună (culoare,

mărime, formă) cu obiectul descris în ghicitoare;

O4 să scrie pe tăbliţă cifra vizată de ghicitoare.

Strategii didactice:

- metode didactice: ghicitorile, jocul didactic, explicaţia;

- material didactic: jetoane cu cifre, jetoane cu animale, fructe, legume, alte obiecte

din natură având diferite culori, forme, mărimi, lungimi, jetoane cu imagini care seamănă cu

diverse cifre: scaun, lebădă, undiţă, colac, stimulente: buline.

Desfăşurarea activităţii:

Activitatea se desfăşoară în prima etapă a zilei, ce a activităţilor alese, deci copiii vor

participa în grupuri mici de cel mult 6 preșcolari. Fiecare grup va fi împărţit pe echipe de câte

doi preşcolari. Unul dintre ei va lua de pe masă un jeton pe care este desenat un obiect și va spune

o ghicitoare. Celălalt copil va răspunde.

Exemple de ghicitori realizate de copii la această activitate:

„Mărul este un fruct, roşia e o legumă, dar amândouă au culoarea....ROŞIE”.

„Cum ajunge girafa la crengile copacilor dacă nu are scară? R: Ea se foloseşte de gâtul

ei lung”. După ce a fost ghicit obiectul, copiii enumeră obiecte din grupă care au aceași însușire

(spre exemplu aceași culoare, formă, sau mărime).

60

Exemplu de activitate matematică la sectorul „Artă”:

a) Tema: „Tablouri din forme geometrice”;

Grupa: pregătitoare;

Forma de activitate: desen;

Forma de organizare: pe grupuri, individual;

Tipul activităţii: de evaluare de cunoştinţe şi deprinderi;

Scop:

- consolidarea-evaluarea cunoştinţelor despre formele geometrice, evaluarea

capacităţii de a reda prin desen formele geometrice şi de a construi cu ajutorul acestor forme

elemente din natură;

- conştientizarea faptului că formele geometrice fac parte din obiectele ce ne

înconjoară;

Obiective operaţionale:

O1 să identifice obiecte din natură care au o formă rotundă, pătrată, dreptunghiulară

sau triunghiulară;

O2 să deseneze numai obiecte care au una din cele 4 forme cunoscute;

O3 să identifice diferenţe între obiectele de pe propriul desen (diferenţe de culoare,

mărime);

O4 să identifice diferenţe dintre propriul desen şi desenele colegilor (diferenţe de

formă);

O5 să deseneze obiecte prin combinarea a două sau trei forme geometrice;

O6 să conştientizeze multitudinea de obiecte care pot fii redate cu ajutorul formelor

geometrice;

Strategii didactice:

- metode didactice: desenul, exerciţiul, conversaţia, explicaţia, comparaţia,

problematizarea, turul galeriei.

- mijloace didactice: foi de desen, culori, forme geometrice;

Desfăşurarea activităţii:

Copiii dau exemple de obiecte care au forme de: rotund (soare, minge, portocală),

pătrat (tabla, faţa unui cub, a unei cutii), dreptunghi (uşa, cartea, caietul), triunghi

(acoperiş).

61

Fiecare copil desenează apoi pe foaia de desen obiecte care au doar o singură formă

geometrică. Unii vor desena forme rotunde, alţii pătrate, alţii dreptunghiulare sau triunghiulare,

pe care apoi le vor compara. Ei observă că, deşi soarele şi portocala sunt rotunde, ele sunt diferite

ca şi mărime ( se face referire la diferenţe privind culoarea, forma, mărimea), identifică diferenţe

şi asemănări între desene.

Majoritatea obiectelor din natură însă nu au o singură formă, ci mai multe. Educatoarea

apelează la imaginaţia, memoria şi gândirea preşcolarilor şi îi solicită să găsească cât mai multe

combinaţii între formele geometrice învăţate de ei (copaci din rotund şi dreptunghi, flori din

rotunduri, triunghiuri şi linii drepte, case din pătrate, dreptunghiuri, triunghiuri).

La sfârşit, prin metoda turul galeriei, se vor observa toate desenele, se vor purta discuţii

despre corectitudinea lor şi despre cât de multe desene au fost realizate cu doar 4 forme

geometrice: pătrat, triunghi, dreptunghi, rotund.

b) Tema: „Cântece cu numere”;

Grupa: pregătitoare;

Forma de realizare: jocuri muzicale;

Forma de organizare: pe grupuri;

Scop:

- consolidarea numeraţiei, dezvoltarea memoriei voluntare, a capacităţii de a inventa,

de a imagina versuri referitoare la numere, dezvoltarea capacităţii de a integra numerele în

activităţi distractive, sesizarea importanţei pe care o are matematica în viaţa de zi cu zi;

Obiective operaţionale:

O1 să enumere cântece şi jocuri muzicale care conţin numere;

O2 să interpreteze cântece şi jocuri muzicale cu numere;

O3 să inventeze mici versuri care să conţină numere;

O4 să colaboreze cu colegii în timpul jocurilor;

O5 să observe existența numerelor în viața de zi cu zi, în cântece și jocuri muzicale.

Strategii didactice:

- metode didactice: cântecul şi jocul muzical, exerciţiul, conversaţia, explicaţia;

- material didactic: imagini cu cifre, imagini cu diverse obiecte din cântece

cunoscute;

62

Desfăşurarea activităţii:

Activitatea se desfăşoară pe grupuri mici sau individual. Pe baza unor imagini, copiii

enumeră câteva cântece şi jocuri muzicale care conţin numere: „Elefanţii”, „10 negrii mitititei”,

„Una este luna”, etc.

Se vor interpreta cântecele şi jocurile respective, iar copiii vor arăta cifra care se aude în

cântec.

Educatoarea apelează la imaginaţia lor creatoare şi le cere să elaboreze şi ei o rimă sau un

cântecel care să conţină numere.

Ex „1,2,3,4 am plecat la teatru, 1,2,3,4,5 am plecat de la bunici”.

„1,2,3 eu sunt Andrei, 1,2,1,2 eu ma joc cu voi”.

„1,2,1,2 am pornit spre voi, cine nu e gata, îl iau cu lopata”.

Concluzii:

Aceste jocuri sunt atât o metodă de relaxare a preşcolarilor, dar totodată sunt şi o resursă

prin care copiii sunt activizaţi şi îşi însuşesc mult mai uşor noțiunile, conceptele matematice. Prin

abordarea matematicii apelând la cântec și mișcare, unele dintre activitățile preferate de

preșcolari, educatoarea deschide noi orizonturi de abordare a acesteia, copiii având oportunitatea

de a descoperi că matematica poate fi una dintre cele mai distractive activități. Totodată, ei

sesizează că arealul de acțiune al matematicii este mult mai vast decât cel monodisciplinar, el

întinzându-se chiar și în spațiul altor categorii de actitități, inclusiv al activităților de educație

muzicală.

Ele se pot desfăşura şi în timpul activităţilor de dezvoltare personală ca şi tranziţii.

Exemplu de activitate matematică la sectorul „Construcții”:

Tema: „Cel mai bun constructor”;

Grupa: pregătitoare;

Forma de realizare: joc de construcţii;

Forma de organizare: pe grupe;

Scop:

- evaluarea conceptelor prematematice (formă, culoare, mărime, grosime, lungime), a

operațiilor cu concepte prematematice (comparația, analiza, sinteza formelor, culorilor,

mărimilor, etc), evaluarea formelor geometrice, evaluarea limbajului matematic corespunzător;

63

Obiective operaţionale:

O1 să aleagă cubul indicat de educatoare sau colegi;

O2 să precizeze forma, culoarea, mărimea unui cub;

O3 să aşeze cubul („cărămida”) în locul indicat de colegi (sus, jos, lângă, pe, sub);

O4 să identifice soluţiile pentru construirea celui mai înalt castel din cuburi;

O5 să colaboreze cu partenerii de grup pentru rezolvarea sarcinilor;

Strategii didactice:

- metode: jocul de construcţie, conversaţia, explicaţia, comparaţia, problematizarea;

- mijloace didactice: cuburi de diferite forme, mărimi şi culori;

Desfăşurarea activităţii:

Activitatea s-a desfăşurat pe grupuri. Fiecare grup avea de construit un castel din cuburi

astfel încât să fie cât mai înalt, fără să se prăbuşească. În timpul jocului copiii trebuiau să explice

unui zidar neexperimentat (educatoarea), ce trebuie să facă pentru a duce la îndeplinire sarcina:

aceea de a construi cel mai înalt castel.

La început grupul alege cuburile. În acest moment educatoarea îi intreabă ce cuburi au

ales, ce formă au, ce culoare, ce mărime. Apoi ea vrea să îi ajute, dar este neîndemânatică şi nu

ştie ce să facă. Are nevoie de ajutorul lor ca să se descurce. Copiii îi vor spune ce cărămidă să

aleagă şi unde s-o aşeze ( de exemplu: „aşezăm cubul mic roşu în forma de piramidă deasupra

celui albastru, mare, gros şi lung din dreapta”).

Zidarul nepriceput pune mereu întrebări:

„De ce aşezăm acest cub aici şi nu altul mai mare sau mai mic R: Pentru că prima dată aşezăm

cuburile mai mari, apoi pe cele mai mici ca să nu cadă”;

„De ce aşzăm forma aceasta ascuţită aici deasupra şi nu sub cubul cel roşu? R: Pentru că un

cub nu poate sta pe o formă ascuţită (piramidală)”. La sfârşit copiii îşi măsoară înălţimea

castelelor şi compară lungimile.

Copilul cu cel mai înalt castel este câştigător.

64

II.6.4. Alte exemple de activități matematice cu caracter

interdisciplinar pentru grupa pregătitoare

Categoria de activitate: activitate interidisciplinară (activitate matematică –

cunoașterea mediului);

Tema: „Animale de casă”;

Grupa: pregătitoare;

Forma de realizare: joc didactic interdisciplinar;

Forma de organizare: frontală, pe grupuri;

Scop:

- consolidarea cunoștințelor despre animalele domestice;

- consolidarea conceptelor prematematice (formă, mărime, culoare, poziții spaţiale);

Obiective operaționale:

O1 să descrie, pe baza observației, două animale, precizând forma, culoarea, mărimea,

grosimea, locul unde este așezată fiecare parte a corpului;

O2 să compare părțile corpului a două animale utilizând termenii: mai mare, mai mic,

stânga, dreapta, sus, jos, gros, subțiere, lat, îngust;

O3 să completeze căsuțele hărții cu: animale ierbivore, animale carnivore, omnivore;

O4 să compare cele 3 mulțimi, asociind cifrele corespunzătoare;

O5 să enumere beneficii aduse de cele 3 categorii de animale;

Strategii didactice:

- metode didactice: observația, conversația, metoda hărții;

- material didactic: imagini cu animale, siluete de animale, jetoane, carton.

Desfășurarea activității:

În această activitate copiii au descris și au comparat animale doemestice, carateristici ale

corpului acestora, consolidându-și astfel cunoștințele despre înfățișarea animalelor domestice. Ei

observă forme, mărimi, lungimi, poziții spațiale, le denumesc, le compară, pentru ca apoi, pe baza

metodei hărții, să formeze mulțimea animalelor ierbivore, mulțimea animalelor carnivore,

mulțimea animalelor omnivore, să le compare, să asocieze cifrele corespunzătoare și, ca o

concluzie, să identifice, pentru toate categoriile, beneficiile pe care le aduc animalele în viața

omului.

65

Categoria de activitate: activitate interdisciplinară (activitate matematică –

educarea limbajului);

Tema: „Povești fermecate”;

Grupa: pregătitoare;

Forma de realizare: joc didactic interdisciplinar;

Forma de organizare: individual, frontal;

Scop:

- consolidarea capacității de a reda, prin desen și povestire, aspecte din povești

cunoscute, consolidarea numerației în limitele 1-7, a capacității de a raporta cifra la o

mulțime și de a realiza comparații între 2 mulțimi;

Obiective operaționale:

O1 să identifice 2 povești care au în titlu cifra 3;

O2 să deseneze în cele 2 diagrame externe câte 3 personaje din fiecare poveste;

O3 să deseneze în diagrama care rezultă din intersecția celorlalte 2 diagrame personajul

comun celor două povești;

O4 să raporteze cifra la fiecare mulțime;

O5 să scrie, în urma comparației, semnele >,< sau = între 2 mulțimi;

O6 să precizeze câte personaje au desenat în total în cele 3 diagrame, prin efectuarea

operației de adunare;

Strategii didactice:

- metode didactice: conversația, explicația, jocul didactic interdisciplinar, metoda

diagramelor Venn, desenul;

- material didactic: imagini din povești, foi de desen, culori;

Desășurarea activității:

Activitatea a avut la bază metoda diagramelor Venn. Prin această metodă se pot evidenţia

însuşiri, asemănări, deosebiri între două concepte, idei, fenomene abordate. Astfel, copiii au avut

desenate pe câte o foaie de hârtie, cele 2 diagrame intersectate și au fost solicitați să deseneze

câte 3 personaje din 2 povești cunoscute, iar în diagrama din mijloc, un personaj comun celor 2

povești. Ex: 3 iezi, 3 purceluși și lupul. Apoi au scris cifra corespunzătoare celor 3 mulțimi, și au

comparat mulțimile. Activitatea a contribuit atât la consolidarea poveștilor învățate, dar a fost și

mobil pentru realizarea unor operații cu mulțimi în limitele 1-7, operații de comparare și adunare,

consolidarea numerației, a cifrelor.

66

Categoria de activitate: activitate interdisciplinară (activitate matematică –

educație fizică);

Tema: „Concursul numerelor”;

Obiective:

- evaluarea numeraţiei până la 10 prin exerciții și jocuri sportive;

Desfășurarea activității:

Copiii sunt aşezaţi în coloane de câte 10, fiecare având un număr. Când educatoarea ridică

o cifră, vor alerga copiii care au numărul respectiv. La complicarea jocului, educatoarea

precizează, de exemplu, că vor trebui să alerge cei care au rezultatul adunării sau scăderii cu o

unitate a cifrei ridicate de ea.

Categoria de activitate: activitate interdisciplinară (matematică-activitate-artistico-

plastică);

Tema: „Tablou de iarnă”;

Grupa: pregătitoare;

Forma de realizare: desen;

Forma de organizare: frontală, individuală;

Scop:

- evaluarea numeraţiei în limitele 1-6;

Obiective operaționale:

O1 să deseneze atâtea elemente câte îi arată cifra aflată după aruncarea cubului;

O2 să scrie cifra corespunzătoare fiecărei mulțimi;

O3 să formeze mulțimi cu număr diferit de elemente;

O4 să integreze elementele desenate în tema: “Tablou de iarnă”.

Strategii didactice:

- metode didactice: desenul, jocul didactic, conversația, metoda cubului;

- material didactic: un cub pe care erau scrise cifrele de la 1 la 6, foi de desen.

Desfășurarea activității:

Copiii erau așezați la măsuțe. Un copil venea în fața grupei și arunca cubul. După ce

copilul citea cifra care a nimerit pe fața de sus a cubului, ceilalți copii desenau pe foaia din fața

lor atâtea elemente câte arată cifra. La sfârşitul activităţii din elementele desenate a reieșit un

tablou cu tema Iarna.

67

CAPITOLUL III

CERCETARE PRIVIND ACTIVIZAREA PREȘCOLARILOR DE GRUPA

PREGĂTITOARE LA ACTIVITĂȚILE MATEMATICE CU CARACTER

INTERDISCIPLINAR

III.1. Ipoteza de lucru și obiectivele:

Ipoteza de lucru:

Dacă se utilizează activităţile interdisciplinare matematice, atunci influenţăm pozitiv

interesul preşcolarilor faţă de matematică şi implicit îmbunătăţim rezultatele acestora.

Scopul:

Activizarea preşcolarilor la activitaţile matematice prin utilizarea interdisciplinarităţii.

Obiectivele cercetării:

O1 stabilirea nivelui iniţial de pregătire al preşcolarilor prin teste iniţiale;

O2 aplicarea unor modalităţi de antrenare a preşcolarilor la matematică prin intermediul

activităţilor interdisciplinare;

O3 evidenţierea efectelor produse după utilizarea activităţilor matematice interdisciplinare

în grădiniţă.

Unul dintre reperele noului curriculum pentru învăţământul preşcolar este acela de a

socoti copiii subiecți ai propriei formări, de a-i implica direct în procesul didactic, de a le crea

condiții variate de învățare, de a le dezvolta o personalitate deschisă, creatoare, capabile să

rezolve o problemă prin identificarea și combinarea unor puncte de vedere diferite. Activitățile

interdisciplinare reprezintă o formă de organizare a activităților în grădiniță pe care educația

preșcolară se concentrează tot mai mult în ultimul timp, deoarece acestea răspund acestui

deziderat. Ele recurg de obicei la metode activ-participativ, îmbină armonios conținuturi și

metode din domenii diverse, ceea ce duce la activizarea copiilor şi la progresul lor pe plan

intelectual (le dezvoltă gândirea, memoria, imaginația, limbajul) și în plan comportamental: îi

68

ajută să se formeze ca și persoane deschise spre nou, le dezvoltă spiritul de cooperare, ambiția,

creativitatea, le demonstrează aplicabilitatea unor cunoștințe în domenii diferite de viață, se

bazează pe concret, nu pe abstract.

Activitățile matematice în grădiniță sunt printre activitățile didactice care contribuie în

mod esențial la dezvoltarea intelectuală și comportamentală a preșcolarilor. Preșcolarii intră în

contact cu primele forme ale matematicii într-un moment în care ei se află, după Piajet, în stadiul

gândirii preoperatorii și în stadiul dezvoltării accentuate a tuturor celorlalte procese psihice și a

personalității.

În conformitate cu pricipiul activizării promovat de educația preșcolară actuală, scopul

cercetării de față este acela de a demonstra că, prin corelaţiile pe care educatoare le poate stabili

între matematică şi activităţi precum cunoaşterea mediului, educarea limbajului, educaţie

muzicală, activitate practică, etc. şi prin utilizarea unor metode moderne de educaţie, va fi trezit şi

menţinut interesul preşcolarilor faţă de activităţile matematice, ceea ce va conduce la

îmbunătăţirea rezultatelor acestora.

III. 2. Metodica cercetării

Tipul cercetării:

Cercetarea a fost una formativ-constatativă şi s-a desfăşurat la grupa pregătitoare de la

Grădiniţa cu Program Prelungit numărul 3, Sebeş, în anul şcolar 2010-2011.

Metode şi tehnici de cercetare

În alegerea metodelor de cercetare am avut în vedere următoarele:

- utilizarea de metode obiective de cercetare, adică metode prin care să poată fi observate,

înregistrate şi măsurate reacţiile subiectului la acţiunea directă sau indirectă a diferiţilor stimuli

externi;

- utilizarea de metode care să facă posibilă abordarea sistematică a fenomenului

investigat;

- folosirea unui sistem complementar de metode, care să permită investigarea

fenomenului, atât sub aspectul manifestării sale generale, cât şi specifice.

Pentru culegerea datelor s-au utilizat metode precum:

69

- metoda observaţiei: a fost metoda cea mai utilizată şi a vizat comportamentul

preşcolarilor la activităţi, în vederea sesizării atitudinii acestora în momentul utilizării diverselor

strategii cu caracter interdisciplinar abordate, precum şi observarea rezultatelor acestora.

- o altă metodă utilizată în cercetare a fost studierea produselor activităţii preşcolarilor,

respectiv, a lucrărilor practice, testelor, altor produse realizate de aceştia în urma activităţilor

interdisciplinare şi care au avut relevanţă pentru atingerea obiectivelor de la activităţile

matematice.

- prin metoda convorbirii am aflat informaţii de la preşcolari despre preferinţele lor vizavi

de activităţile cu caracter matematic din grădiniţă.

- pentru a diagnostica nivelul la care se află preşcolarii la activităţile matematice, precum

şi eventualele obstacole, am aplicat teste: iniţiale, sumative şi finale.

Pentru prelucrarea şi interpretarea datelor cercetării am utilizat metode precum:

- realizarea unor tabele în care am trecut informaţiile obţinute în urma aplicării unor

teste de evaluare, sau în urma observărilor efectuate la grupă;

- reprezentarea grafică a datelor din tabele prin diagrame radiale, poligoane de

frecvență şi histograme;

III. 3. Descrierea grupei de preșcolari

Pentru verificarea ipotezei de lucru şi atingerea obiectivelor, mi-am orientat atenţia asupra

unui eşantion reprezentând o grupă de preşcolari cu vârsta cuprinsă între 6-7 ani de la Grădiniţa

cu Program Prelungit nr. 3, Sebeş. Cei mai mulţi dintre copii au împlinit 6 ani în timpul anului

2010, iar anul acesta prezenţa a fost între 85% - 95% zilnic, absenţele fiind doar din motive

obiective (condiţii climatice, probleme de sănătate). 62% dintre părinţii copiilor au studii medii și

18% superioare, constatându-se la aceştia o mare deschidere spre cunoaştere, dorind să asigure

copiilor o cât mai bună educaţie. Doi copii au o situaţie mai specială, fiind diagnosticaţi de

specialişti unul cu ADHD şi unul cu retard intelectual uşor. Amundoi urmează tratamente

recomandate de psiholog şi logoped.

70

IV.4. Organizarea și desfășurarea cercetării

Etapele cercetării:

- etapa constatativă s-a desfăşurat în primele 2 săptămâni din anul şcolar 2010-2011, în

perioada evaluării iniţiale: 15 – 30 septembrie 2010.

Rezultatele obţinute la probele iniţiale mi-au furnizat informaţii despre nivelul la care se află

preşcolarii la începutul anului şcolar şi cu precădere la activităţile matematice.

- etapa experimentală s-a desfăşurat în perioada octombrie 2010 - 30 aprilie 2011.

În urma centralizării datelor furnizate de testele iniţiale s-au proiectat o serie de activităţi

interdisciplinare, care răspund solicitării noului curriculum vizavi de integrarea metodelor activ-

participative în activităţile din grădiniţă.

În această perioadă s-au măsurat cunoştinţele preşcolarilor la matematică prin teste mono și

interdisciplonare, dar şi prin observări efectuate în timpul activităţilor matematice orale asupra

comportamentelor acestora și asupra rezultatelor, a produselor obținute în urma activităților.

- etapa finală s-a desfăşurat în mai 2011.

După aplicarea testelor iniţiale, sumative şi finale, s-au centralizat datele furnizate de

acestea în tabele centralizatoare analitice şi sintetice, care au facilitat sesizarea eventualelor

lacune, a eficienţei mai mari sau mai reduse a strategiilor alese, iniţierea unor programe de

compensare sau dezvoltare specifice, prin valorificarea valenţelor activ-participative ale metodei

didactice ce a fost aleasă ca factor de progres.

IV.4.1. Evaluarea inițială

Primul pas în realizarea efectivă a cercetării constă în testarea nivelului cunoştinţelor

matematice la începutul anului şcolar, planificându-se astfel evaluări iniţiale. Aceste evaluări au

fost realizate sub formă de jocuri didactice şi fişe.

S-au aplicat probe prin care s-au evaluat conceptele prematematice (culori, mărimi,

forme, lungimi, grosimi) – recunoaștere, denumire, operații cu concepte prematematice (operații

de comparație, clasificare), numeraţia în limitele 1-10: capacitatea de a număra crescător, de a

recunoaşte cifrele, de a identifica vecinii, de a compara 2 mulţimi, formele geometrice (cerc,

pătrat, triunghi, dreptunghi) – recunoaștere, denumire, compararea a două forme geometrice

(ideintificarea de asemănări și deosebiri, prin raportare le mărime, culoare, grosime și formă).

71

1. Proba de evaluare a operaţiilor prematematice (poziţii spaţiale, culori,

mărimi, lungimi, grosimi)

Categoria de activitate: activitate matematică;

Grupa: pregătitoare;

Tema: - joc didactic: “Magazinul de jucării”;

- fişe didactice;

Forma de realizare : joc didactic;

Forma de organizare: frontală, individuală;

Scop:

- evaluarea poziţiilor spaţiale: sus-jos, stânga-dreapta, în faţă - în spate, pe masă -

sub masă, lângă masă, evaluarea capacităţii de recunoaştere şi comparare a culorilor, formelor,

mărimilor, lungimilor, grosimilor.

Obiective operaţionale:

O1 să recunoască poziţiile spaţiale: sus, jos, stânga, dreapta, pe, sub, în față, în spate,

lângă;

O2 să descrie o jucărie, precizând culoarea, forma, mărimea, lungimea, grosimea;

O3 să identifice asemănări-deosebiri între două jucării (formă, mărime, culoare, lungime);

O4 să așeze pe rafturi jucăriile, respectând cerința educatoarei, sus, jos, în stânga, sub;

O5 să coloreze obiectele din dreapta (anexa 9 – fișa 1, ex 1);

O6 să încercuiască obiectele de jos (anexa 9 – fișa 1, exerciţiul 1);

O7 să coloreze obiectele de sus (anexa 9 – fișa 1, exerciţiul 1);

O8 să coloreze mulţimea obiectelor mici (anexa 9 – fișa 1, exerciţiul 2);

O9 să coloreze mulţimea morcovilor groşi (anexa 9 – fișa 1, exerciţiul 2);

O10 să deseneze un pătrat lângă obiectele mari (anexa 9 – fișa 1, exerciţiul 2).

Regulile jocului:

Copiii aleg o jucărie şi spun ce culoare are, dacă e mare sau mică, groasă sau subţire,

lungă sau scurtă. Apoi, îndrumaţi de educatoare aşează jucăria, precizând unde o aşează: pe masă,

sub masă, lângă masă, etc.

Elemente de joc: Vânzător (educatoarea), magazin de jucării, sunet de clopoţel;

Strategii didactice:

- metode și procedee: explicația, conversația, demonstrația, jocul didactic, exercițiul;

- material didactic: fișe individuale, culori, jucării, un dulap cu rafturi;

72

Desfăşurarea jocului:

Activitatea s-a desfăşurat sub forma unui joc didactic cu tema “Magazinul de jucării”.

Vânzătoarea – educatoarea are în magazinul său o mulţime de jucării care de care mai variate.

Jucările au toate culorile, mărimi diferite, lungimi diverse. Iar numărul lor e aşa de mare încât

nici vânzătoarea nu îl mai ştie.

În fiecare dimineaţă micuţul magazin se deschide, iar cumpărătorii încep să sosească. La

semnalul clopoţelului un copil vine la magazin şi cumpără o jucărie. El trebuie să îi explice

vânzătoarei ce jucărie doreşte, precizând mărimea, culoarea, forma, lungimea sau grosimea.

Ex. “Aş dori să cumpăr ursuleţul mare, maro, cu picioare scurte şi groase. Este aşezat pe raftul

de sus”.

Deoarece jucăriile sunt foarte multe, vânzătoarea nu găseşte de fiecare dată de la început

jucăria, aşa că îi solicită copilului explicaţii suplimentare (pentru realizarea de comparaţii):

Ex. “Cum este jucăria aleasă de tine faţă de cea aleasă de colegul tău?

Jucăria este mai mare, mai mică, mai lungă, are aceaşi culoare”.

La sfârșit jucăriile rămase trebuie aranjate pe rafturi. Deoarece educatoarea nu reușește

singură, ea e ajutată de copii să aşeze jucăriile rămase pe rafturi: ex. pe raftul de sus, jucăriile

mari, pe cel de la mijloc jucăriile lungi, pe cel de jos, jucăriile groase.

2. Proba de evaluare a numeraţiei în limitele 1-10

Categoria de activitate: activitate matematică;

Grupa: pregătitoare;

Tema: “Cel mai bun matematician!”;

Forma de realizare: - joc didactic;

- fişă individuală;

Forma de organizare: frontală, individuală;

Scop:

- evaluarea capacităţii de a recunoaşte cifrele în limitele 1-10, de a forma şirul

numeric în limitele 1-10 crescător şi descrescător, de a forma şi compara două mulţimi prin raport

1 la 1, identificarea şi scrierea vecinului mai mic-mai mare a unui număr aflat în limitele 1-10.

Obiective operaţionale :

O1 să denumească cifrele în limitele 1-10 alese la întâmplare din coşuleţ;

O2 să identifice vecinii unei cifre: mai mic şi mai mare (în limitele 1-10);

73

O3 să formeze mulţimi de elemente, raportând cifra la mulţimea formată;

O4 să compare două mulţimi prin raport 1 la 1, precizând care are mai multe-mai puţine

elemente;

O5 să scrie cifrele corespunzătoare fiecărei mulţimi (anexa 10 – fișa 2) ;

O6 să încercuiască prima, a 7-a şi ultima floare, dintr-un şir de 10 flori (anexa 10 - fișa 2);

O7 să completeze şirul numeric crescător şi descrescător în limitele 1-10 (anexa 10 - fișa

2);

O8 să identifice vecinii unor cifre aflate în limitele 1-10 (anexa 10 – fișa 2).

Regulile jocului:

Evaluarea s-a realizat sub forma unui concurs. Copiii alegeau dintr-un coşuleţ cifra, pe

care o denumeau, apoi precizau vecinii şi o comparau cu o altă cifră, specificând care e mai mare

sau mai mică. De asemenea, ei au format mulţimi de jucării în funcţie de cifra aleasă;

Elemente de joc : întrecerea, aplauze;

Strategii didactice :

- metode și procedee : explicația, demonstrația, jocul didactic, exercițiul;

- material didactic: coşuleţ, cifre de la 1 la 10, jucării, fișe individuale;

Desfăşurarea jocului :

Educatoarea le spune copiilor că dimineaţa, când a venit la grădiniţă, a găsit în faţa uşii un

coşuleţ. Nerăbdătoare, l-a deschis. În el se aflau mai multe jucării, un set de cifre şi un bileţel.

Educatoarea le citeşte copiilor bileţelul trimis de “Zâna Cifrelor Fermecate”, în care le spune că

vrea să ştie cât de bine cunosc ei cifrele şi vecinii lor şi le propune să participe la un concurs

pentru a afla cine este “Cel mai bun matematician”.

Educatoarea explică regulile. Copiii vor fi chemaţi de educatoarea care îi arată cu bagheta,

vor alege o cifră din coşuleţ, o vor citi, vor preciza vecinii, vor forma mulţimi, vor compara

elementele a două mulţimi.

Copiii care ştiu să răspundă vor primi pentru fiecare răspuns corect o bulină. Vor câştiga

copiii care au cele mai multe buline.

74

3. Proba de evaluare a formelor geometrice:

Categoria de activitate: activitate matematică;

Grupa: pregătitoare;

Tema: “Trenuleţul fermecat”;

Forma de realizare: - joc didactic;

- fişe individuale;

Forma de organizare: frontală şi individuală;

Scop:

- evaluarea capacităţii de a recunoaşte, denumi, descrie și compara formele

geometrice: cerc, pătrat, dreptunghi, triunghi;

Obiective operaţionale:

O1 să denumească formele geometrice: cerc, pătrat, triunghi, dreptunghi;

O2 să descrie o formă geometrică, precizând forma, culoarea, mărimea, grosimea;

O3 să identifice cel puţin o asemănare între două forme geometrice;

O4 să identifice cel puţin două deosebiri între două forme geometrice;

O5 să găsească o formă geometrică care să aibă cel puțin un element comun cu alte două

forme geometrice vecine din șir;

O6 să formeze mulţimi de forme geometrice după diferite criterii;

Regulile jocului:

Copiii aleg forme geometrice, pe care le denumesc. Precizează apoi ce culoare au, ce

mărime (mare-mic), dacă e groasă sau subţiere, iar la sfârşit compară două forme, precizând

asemănări şi deosebiri.

Elemente de joc: ursuleţul Martinel, bagheta fermecată, trenuleţul.

Strategii didactice:

- metode și procedee:

- material didactic: trusa cu forme geometrice, ursuleţ, baghetă, coşuleţ.

Desfăşurarea jocului:

Educatoarea îl prezintă copiilor pe Martinel, care e necajit fiindcă trebuie să ajungă în ţara

lui Pătrăţel şi nu poate, fiindcă nu are cu ce să călătorească. Educatoarea le propune copiilor să

construiască împreună un trenuleţ din forme geometrice. Copiii, chemaţi de Martinel cu bagheta,

vor lua dintrun coşuleţ o formă, o vor denumi, o vor descrie şi o vor aşeza pe covor. Ei vor forma

75

un şir (un trenuleţ) din forme geometrice. După formarea șirului, Martinel constată că trenulețul

nu pornește deoarece are o defecțiune. Defecțiunea e reprezentată de existența a 3 diferențe (ex.

mărime, culoare, formă) între două forme geometrice vecine. Pentru rezolvarea defecțiunii, ei

trebuie să găsească o a treia formă geometrică, pe care să o așeze între celelalte două, astfel încât,

comparând formele vecine, să existe cel mult 2 diferențe între ele. Pe lângă evaluarea orală

realizată prin jocuri didatice s-a realizat şi o evaluare scrisă, prin 2 fişe individuale. (anexa 9, fișa

1 și 2 de evaluare inițială)

În prima fişă s-au evaluat poziţii spaţiale, mărimi, grosimi, forme geometrice. În cea de-a

2 fişă s-au evaluat: numeraţia în limitele 1-10 crescător şi descrescător, capacitatea de a

recunoaşte şi scrie cifrele în limitele 1-10, numerele ordinale în limitele 1-10 şi vecinii unor cifre

cuprinse în limitele 1-10. Nivelul de pregătire al copiilor la activităţile matematice la începutul

grupei pregătitoare s-a stabilit prin coroborarea rezultatelor obţinute în urma celor două forme de

evaluare: orală şi scrisă. Pentru aceasta s-au stabilit descriptori de performanţă sub forma unor

itemi.

Tranformarea punctajelor în dimensiuni ale domeniilor de dezvoltare:

Evaluarea inițială a cuprins un număr de 14 itemi. S-au acordat pentru fiecare item

punctaje, după cum urmează :

Descriptori de performanţă:

I1 (10 puncte) (A) denumeşte toate formele geometrice: cerc, pătrat, triunghi,

dreptunghi;

din care (5 puncte) (D) denumeşte două dintre formele geometrice;

I2 (10 puncte) (A) descrie corect toate însuşirile unei forme geometrice: formă,

culoare, mărime, grosime;

din care (5 puncte) (D) descrie două trăsături ale unei forme geometrice;

I3 (5 puncte) (A) identifică cel puţin două asemănări între două forme geometrice;

din care (2,5 puncte) (D) identifică asemănările cu ajutor.

I4 (5 puncte) (A) identifică cel puţin două deosebiri între două forme geometrice;

din care (2,5 puncte) (D) identifică o deoesebire între 2 forme geometrice;

I5 (10 puncte) (A) încercuieşte corect mulţimile precizate de educatoare (fişa 1 de

evaluare iniţială, exerciţiul 4);

din care (5 puncte) (D) încercuiește corect 2 mulțimi;

I6 (10 puncte) (A) recunoaşte toate cifrele în limitele 1-10;

76

din care (5 puncte) (D) recunoaşte cinci cifre;

I7 (5 puncte) (A) formează şirul numeric crescător şi descrescător;

din care (2,5 puncte) (D) formează şirul numeric crescător;

I8 (5 puncte) (A) identifică vecinul mai mare şi mai mic al unei cifre;

din care (2,5 puncte) (D) identifică unul dintre vecini;

I9 (5 puncte) (A) formează mulţimi de elemente prin raportarea la o cifră;

din care (3 puncte) (D) rezolvă sarcina cu ajutor;

I10 (5 puncte) (A) compară corect două mulţimi;

din care (2 puncte) (D) compară cu ajutor două mulţimi;

I11 (5 puncte) (A) raportează corect cifra la mulţime;

din care (2 puncte) (D) raportează cu ajutor cifrele la mulţimile din fişă;

I12 (5 puncte) (A) încercuieşte cifrele indicate;

din care (3 puncte) (D) încercuieşte doar o cifră;

I13 (5 puncte) (A) scrie cifrele, completând şirul numeric crescător şi descrescător

(fişa1);

din care (2,5 puncte) (D) completează şirul numeric crescător cu ajutor;

I14 (5 puncte) (A) scrie vecinii tuturor cifrelor;

din care (2,5 puncte) (D) scrie unul dintre vecinii a 4 cifre din tabel (fişa 1).

S-au acordat 10 puncte din oficiu;

- A : dacă comportamenul a fost atins ;

- D : dacă comportamentul e în curs de dezvoltare ;

TOTAL: 100 de puncte.

În urma evaluării iniţiale s-a întocmit un tabel centralizator (anexa 10 – tabel 1), în care

a fost stabilit nivelul de performanţă a fiecărui copil în funcţie de cei 14 itemi. Pe baza acestui

tabel s-a întocmit histograma nr. 1, diagrama de structură nr. 1 şi poligonul de frecvenţă nr. 1.

S-a acordat calificativul:

- FB (foarte bine) dacă au obținut între 85 și 100 puncte;

- B (bine) dacă au obținut între 70 și 84 puncte;

- S (suficient) dacă au obținut între 50 și 69 puncte.

După înregistrarea datelor s-a constatat că: 26,67 % din preşcolarii grupei au obținut calificativul

FB; 56,67 % au obținut calificativul B; 16,66 % au obținut calificativul S.

77

FB

B

S56,67%

16,66%26,67%

0

5

10

15

20

FB B S

FB

B

S

0

5

10

15

20

FB B S

FB

B

S

TABEL CU REZULTATE NR.1

CALIFICATIVE FOARTE BINE BINE SUFICIENT

NR.ELEVI 8 17 5

PROCENTAJ 26,67% 56,67 % 16,66%

Pe baza tabelelor s-au întocmit:

HISTOGRAMA NR. 1

POLIGONUL DE FRECVENȚĂ 1

DIAGRAMA RADIALĂ NR. 1

78

IV.4.2. Evaluarea sumativă

La mijlocul perioadei de formare, care a constat în activități matematice cu caracter

interdisciplinar, s-a desfășurat o probă de evaluare sumativă, care a constat într-o fișă individuală,

pentru a se stabili progresul preșcolarilor și eficiența activităților interdisciplinare desfășurate

până acum, precum și pentru a identifica eventualele obstacole pe care preșcolarii le-ar putea

întâmpina referitor la obiectivele matematice propuse.

Probă de evaluare formativă la grupa pregătitoare:

Categoria de activitate: activitate matematică;

Grupa: pregătitoare;

Tema: „Căsuţa din pădure!”

Forma de realizare: fișă individuală (anexa 9 – fișa de evaluare sumativă):

Forma de organizare: individuală;

Scop:

- evaluarea formelor geometrice, a numerației în limitele 1-10, a capacității de a

efectua adunări și scăderi în limitele 1-10, a capacității de a compara 2 mulțimi, evaluarea

termenilor +, -, <,>;

Obiective operaționale:

O1 să deseneze o căsuță utilizând formele geometrice cunoscute;

O2 să asocieze fiecărei mulțimi cifra potrivită;

O3 să nu utilizeze aceași culoare pentru 2 forme geometrice;

O4 să deseneze copaci cu trunchiuri subțiri și înalte și copaci cu trunchiuri groase și

scurte;

O5 să asocieze cifra la mulțimea copacilor scunzi;

O6 să identifice numărul copacilor înalți prin operație de scădere;

O7 să deseneze în stânga căsuței 8 ciuperci, în dreapta căsuței 7 ghiocei, deasupra 3

fluturași;

O8 să deseneze în fața căsuței cu un iepuraș mai mulți decât fluturași;

O9 să descompună cifra 7 în 2 grupe, găsind cât mai multe soluții;

Strategii didactice:

- metode didactice: conversația, explicația, exercițiul individual, desenul, povestirea;

- material didactic: foi de desen, culori;

79

Desfășurarea activității:

„Întro căsuţă, la marginea unei păduri, locuiau doi copii: un băiat şi o fetiţă. În fiecare

dimineaţă băiatul merge în pădure să culeagă fructe, să adune crengi uscate sau să vâneze, iar

fetiţa avea grijă de căsuţă. Să vedem cum îşi petreceau ziua cei doi copii!” Educatoarea a

explicat, pe rând, cerințele, care au vizat obiectivele propuse, iar copiii rezolvau sarcinile cerute,

realizând un peisaj.

Transformarea punctajului în dimensiuni ale domeniilor de dezvoltare:

A - comportament atins;

D - comportament în dezvoltare;

Descriptori de performanţă:

I1 (10 puncte) (A): utilizează în desen 4 forme geometrice;

din care (5 puncte) (D): utilizează 3 forme geometrice;

I2 (10 puncte) (A): desenează formele geometrice utilizând culori şi mărimi diferite;

din care (5 puncte) (D): respectă una dintre sarcini ( nu utilizează aceaşi culoare sau aceaşi

mărime);

I3 (10 puncte) (A): scrie cifrele corespunzătoare numărului de forme geometrice

desenate la căsuţă;

din care (5 puncte) (D): nu scrie o cifră corect;

I4 (10 puncte) (A): este familiarizat cu termenii: gros-subţire, înalt-scund, rotund-oval;

din care (5 puncte) (D): respectă una dintre perechile de termeni: înalt-scund, gros-subţire;

rodund-oval;

I5 (10 puncte) (A): asociază cifra corespunzătoare numărului de copaci scunzi;

din care (0 puncte) (D): nu asociază cifra numărului de copaci scunzi;

I6 (10 puncte) (A): efectuează singur operaţia de scădere cu o unitate, pentru a afla

numărul de copaci înalţi;

din care (5 puncte) (D): efectuează cu ajutor opreaţia de scădere;

I7 (10 puncte) (A): se orientează, prin desen, corect în spaţiu: stânga-dreapta, sus-jos,

în faţă.

din care (6 puncte) (D): respectă 3 din poziţiile spaţiale;

I8 (10 puncte) (A): face corect corespondenţa cifră-număr ( fluturi, ciuperci, ghiocei,

80

iepurași);

din care (7 puncte) (D): asociază corect cifrele la 3 mulţmi;

I9 (10 puncte) (A): efectuează operaţia de adunare cu o unitate pentru a afla numărul

de ghiocei;

din care (5 puncte) (D): scrie cifra corespunzătoare numărului de ghiocei, dar nu

efectuează adunarea;

S-au acordat 10 puncte din oficiu.

TOTAL: 100 de puncte.

După înregistrarea datelor în tabelul centralizator 2 și întocmirea histogramei nr. 2, a

poligonului de frecvență nr. 2 și a diagramei radiale nr. 2 s-a constatat că:

- 13 copii au obţinut calificativul FB ( au obținut între 85 și 100 puncte);

- 14 copii au obţinut calificativul B ( au obținut între 70 și 84 puncte);

- 3 copii au obținut calificativul S (au obținut între 53 și 69 puncte);

În urma evaluării sumative s-a constatat că:

- au progresat față de evaluarea inițială de la calificativul Suficient la calificativul Bine

un număr de 2 copii. Au mai rămas trei copii cu calificativul Suficient, care au înregistrat

progrese mai reduse. Dintre aceștia unul dintre ei este cel cu retard mental ușor, iar ceilalți 2 au

avut probleme de sănătate, având multe absențe.

- au trecut de la calificativul Bine la calificativul Foarte Bine 5 copii;

- toți copiii au înregistrat progrese, chiar dacă unii dintre ei au stagnat ca și calificativ,

mai precis 12 copii au obținut tot calificativul Bine, ca și la evaluarea inițială, iar 3 dintre ei tot

calificativul Suficient.

- s-au constatat dificultăți în ceea ce privește reprezentarea grafică și recunoașterea

cifrelor 2,5,3, 6 și 9, și denumirea corectă a formei geometrice dreptunghi.

În vederea ameliorării rezultatelor copiilor, se vor desfășura activități recuperatorii, care

vor consta în activități matematice monodisciplinare și în activități matematice cu caracter

interdisciplinar, cum ar fi:

- povestiri, poezii, cântece, ghicitori, despre cifre și forme geometrice (în vederea

consolidării numerației și a capacității de a recunoaște și denumi cifrele și formele geometrice;

- jocuri didactice matematice cu caracter interdisciplinar;

- jocuri muzicale și jocuri fizice;

81

0

2

4

6

8

10

12

14

16

FB B S

FB

B

S

FB

B

S46,67%

10%

43,33%

TABEL CU REZULTATE NR.2

CALIFICATIVE FOARTE BINE BINE SUFICIENT

NR.ELEVI 13 14 3

PROCENTAJ 43,33% 46,67 % 10%

Pe baza tabelelor, s-au întocmit:

HISTOGRAMA NR. 2

POLIGONUL DE FRECVENŢĂ NR.2

DIAGRAMA RADIALĂ NR.2

0

2

4

6

8

10

12

14

FB B S

FB

B

S

1314

3

82

III.4.3. Evaluarea finală

La sfârșitul perioadei de formare (și în urma activităților ameliorative) s-a realizat

evaluarea finală. În acest sens, în vederea stabilirii nivelului de pregătire pe care preșcolarii l-au

atins la matematică, s-a aplicat un test individual, care au constat într-un număr de 11 sarcini

didactice, corespunzătoare obiectivelor matematice stabilite pentru grupa pregătitoare. Sarcinile

propuse în test au îmbinat elementele matematice cu cele de educarea limbajului și de

cunoașterea mediului, precum și cu cele de activitate artistico-plastică.

Probă de evaluare finală la grupa pregătitoare:

Categoria de activitate: activitate matematică;

Grupa: pregătitoare;

Tema: „La bloc cu Matematica!”

Forma de realizare: fișă individuală (anexa 9 – fișa de evaluare finală);

Forma de organizare: individuală;

Scop:

- evaluarea operațiilor prematematice, a formelor geometrice, a numerației în limitele 1-

10, a capacității de a efectua adunări și scăderi în limitele 1-10, a capacității de a compara 2

mulțimi, evaluarea termenilor +, -, <,>, a capacității de compunere și rezolvare de probleme;

Obiective operaționale:

O1 să numeroteze etajele blocului, inclusiv acoperișul;

O2 să formeze mulțimi de 3 elemente specifice primăverii, 1- verii, 4 toamnei și 5 iernii;

O3 să asocieze cifrele la mulțimi;

O4 să deseneze la primul nivel: un creion subțire-unul gros, o minge mare-una mică, o

panglică lungă-una scurtă, un pom înalt-unul scund;

O5 să deseneze la al doilea nivel cele 4 forme geometrice cunoscute astfel încât pătratul

să fie mai mare ca rotundul, dreptunghiul mai mic ca triunghiul și culorile sa fie diferite;

O6 să rezolve exercițiile de adunare și scădere cu 1-2 unități;

O7 să compare 2 cifre, asociind semnele <, >,=;

O8 să deseneze tot atâtea mere câți pitici sunt în povestea „Albă ca Zăpada”;

O9 să descompună cifra 7 în 2 mulțimi;

O10 să compună prin desen o problemă;

O11 să rezolve problema compusă printr-o operație de adunare sau scădere;

83

Strategii didactice:

- metode didactice: conversația, explicația, exercițiul individual, desenul.

- material didactic: foi de desen, culori.

Desfășurarea activității:

„Astăzi vom deveni matematematicieni. Pentru a obține titlul de Matematician trebuie să

trecem prin câteva probe. Pentru asta vom intra într-un bloc mai special. Aici, la fiecare etaj

locuiește câte un matematician care ne va spune ce avem de făcut. Unii ne vor întreba formele

geometrice, alții ne vor cere să descompunem cifre, să numărăm, să facem adunări și scăderi sau

să compunem probleme. Cine reușește să treacă de toate etajele și să ajungă pe acoperiș este

declarat Matematician”.

Educatoarea a explicat, pe rând, cerințele, care au vizat obiectivele propuse, iar copiii au

rezolvat sarcinile cerute, realizând un peisaj.

Transformarea punctajului în dimensiuni ale domeniilor de dezvoltare:

- A - comportament atins;

- D - comportament în dezvoltare;

Descriptori de performanţă:

I1 (5 puncte) (A): scrie corect cifrele de la 1 la 10;

din care (3 puncte) (D): scrie corect mai puțin de 8 cifre ;

I2 (5 puncte) (A): încercuiește corect toate cifrele, recunoscând numerația ordinală;

din care (3 puncte) (D): încercuiește cifrele cu ajutor;

I3 (10 puncte) (A): desenează corect elemente, respectând grosimea, mărimea, lungimea

și înălțimea;

din care (6 puncte) (D): respectă una dintre sarcini ( nu utilizează aceaşi culoare sau aceaşi

mărime);

I4 (5 puncte) (A):desenează corect cele 4 forme geometrice, respectând cerințele;

din care (3 puncte) (D): desenează formele geometrice, dar nu respectă cerința ca pătratul să

fie mai mare decât cercul și dreptunghiul mai mic decât triunghiul;

I5 (5 puncte) (A): scrie corect vecinii cifrelor 1,4,7,9;

din care (3 puncte) (D): identifică mai puțin de 6 vecini;

I6 (10 puncte) (A): formează corect mulțimi cu atâtea elemente specifice unui anotimp

84

câte îi arată cifra;

din care (7 puncte) (D): respectă cerința cu ajutor;

I7 (10 puncte) (A): desenează elementele respectând pozițiile spațiale: stânga, dreapta,

sus și jos;

din care (5 puncte) (D): respectă 2 poziții spațiale;

I8 (10 puncte) (A): rezolvă corect toate exercițiile de adunare și scădere;

din care (5 puncte) (D): rezolvă 2 exerciții;

I9 (10 puncte) (A): compară corect toate perechile de cifre, utilizând semnele: <, > și

=;

din care (5 puncte) (D): compară corect 2 perechi de cifre;

I10 (10 puncte) (A): descompune cifra 7, dând 8 exemple de descompunere la 2;

din care (5 puncte) (D): identifică mai puțin de 4 exemple de descompunere;

I11 (10 puncte) (A): scrie operația unei probleme compuse de el și o efectuează;

din care (5 puncte) (D): respectă sarcina cu ajutor;

S-au acordat 10 puncte din oficiu;

TOTAL: 100 de puncte.

În urma evaluării finale s-a constatat că:

- 43, 3%, adică 19 dintre copii au reușit să rezolve singuri itemii, obținând calificativul

FB (Foarte Bine);

- 46,6%, adică 11 copii au obținut calificativul B (Bine).

- nu s-a înregistrat niciun calificativ de S (Suficient);

- au înregistrat progrese chiar și cei care au avut calificativul Suficient, precum și cei

doi copii cu probleme de atenție și cu retard mental ușor. La cel cu ADHD s-a constatat o creștere

semnificativă a interesului față de activitățile matematice, atenția voluntară s-a îmbunătățit și, de

asemenea s-a constatat o ameliorare semnificativă a rezultatelor la activitățile matematice;

- comparativ cu evaluarea inițială s-a constat că 29 de preșcolari au progresat; astfel de

la calificativul Suficient au trecut toți cei 3 copii la calificativul Bine, iar de la calificativul Bine

la calificativul Foarte Bine au trecut 11 copii;

- un preșcolar a stagnat ca și progres, iar ca și calificativ au rămas la calificativul Bine,

adică au înregistrat un progres mai mic (comparativ cu evaluarea formativă), un număr de 8

copii;

85

0

5

10

15

20

FB B S

FB

B

S

FB

B

S

36,67%

0%

63,33%

TABEL CU REZULTATE NR.3

CALIFICATIVE FOARTE BINE BINE SUFICIENT

NR.ELEVI 19 11 0

PROCENTAJ 63,33% 36,67% 0%

Pe baza tabelelor, s-au întocmit:

HISTOGRAMA NR. 3

POLIGONUL DE FRECVENŢĂ NR.3

DIAGRAMA RADIALĂ NR.3

0

5

10

15

20

FB B S

FB

B

S

86

III.5. Exemple de activități matematice interdisciplinare aplicate la grupa

pregătitoare în etapa de formare

După probele inițiale, prin care educatoarea a stabilit nivelul la care se afla grupa de

preșcolari la începutul anului școlar, a urmat perioada de formare, care a constat în jocuri

didactice și activități interdisciplinare cu caracter matematic.

Observând nivelul cunoştinţelor matematice la care se situează preşcolarii la începutul

anului şcolar, mi-am propus ameliorarea rezultatelor prin desfăşurarea unor activităţi antrenante,

care să stimuleze interesul acestora faţă de matematică.

Activizarea copiilor s-a realizat printr-o serie de activităţi și fișe didactice (anexa 10) cu

caracter interdisciplinar, în cadrul cărora am utilizat metode activ-participative precum: cubul,

brainstormingul, metoda cadranelor, metoda bulgărelui de zăpadă, învățarea în echipă, învățarea

prin descoperire, ghicitorile, precum şi metode specifice altor categorii de activităţi:

memorizarea, cântecul, jocul muzical, colajul, pictura, desenul, povestirea.

Aceste activități au urmărit ca preșcolarii să atingă, în mod conștient și activ, câteva dintre

obiectivele activităților matematice propuse de programa pentru grupa pregătitoare.

Astfel s-a urmărit consolidarea și evaluarea:

- conceptelor prematematice (culori, mărimi, lungimi, grosimi, poziții spațiale) și a

operațiilor cu aceste concepte (comparații între obiecte prin raportarea la aceste noțiuni

prematematice, clasificări – de la cel mai mic la cel mai mare, etc., formări de mulțimi;

- numerelor în limitele 1-10 (recunoașterea și scrierea cifrelor în limitele 1-10);

- operațiilor cu numere ( adunări, scăderi în limitele 1-10 cu o unitate și cu 2 unități,

descompuneri, compuneri);

- formelor geometrice (cerc, pătrat, dreptunghi, triunghi), recunoașterea, descrierea

lor: culoare, formă, mărime, grosime; compararea lor: identificarea asemănărilor și deosebirilor;

- capacității de rezolvare și compunere de probleme (ghicitori, povestiri) matematice;

Dintre activitățile matematice cu caracter interdisciplinar aplicate la grupa pregătitoare în

anul școlar 2010-2011 amintim:

87

1. Categoria de activitate: activitate interdisciplinară (activitate matematică –

cunoașterea mediului – educație muzicală – educație fizică - educarea limbajului):

Grupa: pregătitoare;

Tema: „Surprizele toamnei”;

Mijloc de realizare: activitate interdisciplinară;

Forme de organizare: frontal, pe grupuri, individual;

Scop:

- consolidarea și evaluarea operațiilor prematematice, consolidarea limbajului

matematic specific acestui nivel de vârstă, dezvoltarea atitudinilor pozitive față de matematică,

implicarea activă a preșcolarilor în activitate;

Obiective operaționale:

O1 să enunţe ghicitori, cântece și poezii despre un fruct sau o legumă, din punct de

vedere al formei, culorii, mărimii, gustului sau mirosului, fructe și legume de toamnă;

O2 să ghicească fructul sau leguma descrisă de un coleg ;

O3 să compare două fructe, două legume sau un fruct şi o legumă, raportându-se la cele 5

caracteristici ( culoare, formă, mărime, gust, miros) ;

O4 să formeze, prin desen, pictură și colaj, mulţimi de obiecte după mărime, culoare,

formă, gust, miros;

O5 să efectueze exerciții fizice repetitive;

O6 să respecte regulile jocului şi partenerii de joc;

Strategii didactice:

- metode și procedee: metoda cubului, ghicitoarea, conversaţia, explicaţia, jocul

didactic, exerciţiul, demonstraţia,munca independentă, munca în echipă, turul galeriei,

problematizarea, aplicaţia, tăiere după contur, lipire.

- material didactic: jetoane cu fructe şi legume, fructe, legume, cartoane mari ,

foarfeci, imagini cu fructe si legume pentru decupat mari şi mici, lipici;

Desfășurarea activității:

Educatoarea intuieşte împreună cu copiii cubul, explicând ce semnificaţie are fiecare faţă a

acestuia:

- I faţă: o pară desenată doar pe jumătate-ghiceşte ce fruct sau legumă este;

- a II-a faţă: un măr spune ce ştii despre fructul sau leguma aleasă-descrie;

88

- a III-a faţă: un ursuleţ cu un măr-gustă şi spune ce ai gustat;

- a IV-a faţă: un ursuleţ cu o carte-spune o poezie sau un cântec despre fructe și legume de

toamnă;

- a V-a faţă: un ursuleţ cu un borcan: pregătește un preparat din fructe și legume;

- a VI-a faţă: gutuia şi roşia-compară două fructe sau legume;

Copilul ales de educatoare aruncă cubul şi rezolvă sarcina de pe latura cubului care i-a

nimerit. Dacă ghiceşte va primi jun fruct sau o legumă şi şi-l v-a prinde în piept.

Pe parcursul jocului educatoarea va solicita copiii să se grupeze în diferite mulţimi dupa culoare,

formă, mărime, fel şi să efectueze diferite exerciții fizice repetititve: sărituri, rotiri, bătăi din palme,

răsuciri, alergări.

Ex: “Toate fructele mici să sară de 10 ori întrun picior”;

Sau “Legumele mari să sară ca mingea”

Obținerea performanței:

Educatoarea le spune că zâna le mulţumeşte pentru ajutor şi că îi roagă acum să o ajute să

prepare salată de fructe, salată de legume, murături şi compot.

Ea le explică copiilor că acestea trebuie preparate după anumite reguli. Pentru început aşează copiii

la măsuţe: I grup: cei cu fructe mici; al II-lea grup: cei cu fructe mari; al III-lea grup: cei cu legume

mici şi al IV-lea grup: cei cu legume mari.

- Grupul I: va lipi în coşuleţul roşu fructele galbene, maro şi verzi;

- Grupul II: va lipi pe borcan legume mari;

- Grupul III: va lipi în coşuleţul verde fructe roşii, portocalii şi mov;

- Grupul IV: va lipi pe coşuleţul portocaliu legume mici;

Se va realiza evaluarea lucrărilor prin metoda turului galeriei;

Concluzii:

- activitatea a durat 50 de minute, mai mult decât o activitate matematică obișnuită

(monodisciplinară);

- atenția voluntară a fost menținută pe tot parcursul activității de majoritatea

preșcolarilor. Cel cu ADHD a reușit și el să fie atent în jur de 30 de minute;

- la proba de activitate practică copiii au colaborat pentru rezolvarea ei, fapt care a

contribuit la dezvoltarea spiritului de echipă;

89

2. Categoria de activitate: activitate interdisciplinară (matematică - activitate

artistico-plastică):

Grupa: pregătitoare;

Tema: „Iarna”;

Forma de realizare: joc didactic interdisciplinar;

Forma de organizare: cu toată grupa, individual;

Scop:

- evaluarea capacității de a număra și de a scrie cifrele în limitele 1-6, a capacității de a

forma mulţimi în limitele 1-6 și de a integra elementele mulțimilor întro temă dată;

Regulie jocului:

Un copil solicitat de educatoare aruncă un cub care avea pe fiecare faţă o cifră (1-6) şi

spunea: « Desenaţi atâtea elemente (căsuţe, copaci) cât arată această cifră ». Ceilalţi copii

desenează atunci pe o foaie de hârtie atâtea elemente câte arăta cifra, apoi notează în dreptul

fiecărei mulţimi cifra corespunzătoare ;

Elemente de joc: aruncarea cubului, aplauze, participarea păpuşii la joc, invitarea la joc

prin bagheta magică;

Strategii didactice:

- metode didactice: metoda cubului, desenul, explicaţia, demonstraţia, jocul didactic;

- material didactic: o păpuşă cu baghetă, un cub cu cifre, foi de desen, culori;

Obiective operaţionale:

O1 să citească cifrele în limitele 1-6;

O2 să formeze mulţimi de elemente prin asociere la o cifră în limitele 1-6;

O3 să scrie în dreptul fiecărei mulţimi cifra corespunzătoare;

O4 să deseneze respectând aşezarea în pagină, realizând un peisaj de iarnă;

Desfăşurarea jocului:

Deoarece ştie că preşcolarii grupei pregătitoare sunt artişti desăvârşiţi, Păpușa Ana îi

roagă să o ajute şi să deseneze împreună un peisaj de iarnă pentru Zâna Iarnă.

Păpuşa explică apoi regulile şi modul în care se va desfăşura activitatea, apoi se va realiza

inturirea materialului şi jocul de probă. După ce copiii au înţeles regulile şi sarcinile activităţii se

va trece la desfăşurarea propriu-zisă a activităţii. Un copil aruncă un cub care are pe fiecare fața o

cifră, o citește, iar ceilalți desenează mulțimi cu tot atâtea elemente specifice anotimpului iarna,

astfel încât, la sfârșit, să rezulte un tablou de iarnă și asociază fiecărei mulțimi cifra potrivită.

90

3. Categoria de activitate: activitate interdisciplinară (matematică-educaţie

muzicală):

Grupa: pregătitoare;

Tema : “În pădurea cu alune”;

Forma de realizare: fișe individuale ( anexa 10 – fișa 1 individuală);

Forma de organizare: cu toată grupa, pe grupe;

Scop:

- evaluarea numeraţiei 1-10, evaluarea capacităţii de a efectua corect operaţii de adunare

cu o unitate, recunoaşterea semnelor +,-, =, dezvoltarea capacității de a stabili relații între muzică

și matematică.

Obiective operaţionale:

O1 să intuiască materialul cântecului „În pădurea cu alune”;

O2 să interpreteze câte o strofă din cântec pentru a identifica personajele din

fiecare strofă.

O3 să deseneze în fiecare cadran personajele din strofa corespunzătoare;

O4 să afectueze în fiecare cadran operaţia de adunare cu o unitate;

O5 să identifice în ultimul cadran numărul de personaje, în condițiile în care mai

vine un personaj care nu face parte din cântec;

Strategii didactice:

- metode didactice: metoda cadranelor, cântecul, jocul didactic interdisciplinar,

observaţia, demonstraţia, desenul, explicaţia, conversaţia, turul galeriei.

- mijloace didactice: CD cu cântecele pentru copii în format video, coşuleţ cu bilețele

pe care sunt scrise cifrele 1-10; coli de hârtie împărțite în 4 cadrane, culori.

Desfăşurarea activităţii:

Educatoarea solicită copiii să interpreteze câte o strofă din cântec, apoi identifică

împreună câte personaje sunt în căsuță la fiecare strofă, câte sosesc și câte sunt la sfârșitul strofei,

iar copiii desenează în fiecare cadran atâtea personaje câte sunt în fiecare strofă și efectuează

operația de adunare ( de ex. În prima strofă sunt 2 pitici + 1 pupăză = 3 personaje).

În ultimul cadran (al IV-lea) copiii desenează din imaginației un personaj care nu face

parte din cântec și rezolvă operația de adunare, identificând câte personaje ar intra în cazul acesta

în căsuță. La sfârșitul activității se interpretează cântecul în cor și se evaluează lucrările prin

metoda turul galeriei.

91

4. Categoria de activitate: activitate interdisciplinară (matematică - educarea

limbajului);

Grupa: pregătitoare;

Tema: „Cifre fermecate”;

Forma de realizare: joc didactic interdisciplinar;

Forma de organizare: cu toată grupa, pe grupe;

Scopul:

- identificarea cifrelor în poveştile cunoscute de preşcolari, recunoaşterea cifrelor,

asocierea de mulţimi la cifre şi invers, evaluarea numeraţiei 1-7, evaluarea cunoştinţelor despre

poveşti prin joc didactic interdisciplinar.

Obiective operaţionale:

O1 să enumere poveşti care conţin în titlu cifre;

O2 să numere personajele după diferite criterii ( personaje bune - personaje

rele, personaje feminine-personaje masculine, personaje animale-personaje păsări,etc);

O3 să asocieze o cifră la o mulţime de personaje dintro poveste;

O4 să numere personajele dintr-o poveste cunoscută;

O5 să compare două mulţimi de personaje prin punere în coresponenţă,

precizând care are mai multe sau mai puţine elemente;

O6 să efectueze operaţii de adunare şi scădere pentru identificarea diferenţelor

dintre numărul de personaje din 2 poveşti;

Reguli de joc: răspunde cel arătat cu bagheta magică, se vor aşeza personajele doar la

tabloul potrivit poveştii din care fac parte;

Elemente de joc: bătăi din palme, indicarea cu bagheta;

Strategii didactice:

- metode didactice: jocul didactic, observaţia, explicaţia, demonstraţia, povestirea,

problematizarea, învăţarea în echipă;

- material didactic: scene ilustrate din poveşti, personaje din poveşti din carton,

cifre, tablă, cretă;

Desfăşurarea activităţii:

Activitatea debutează cu cântecul caprei din povestea „Capra cu trei iezi”. Apoi copiii şi

educatoarea povestesc fragmente din poveşti care conțin cifre: „Capra cu 3 iezi”, „Albă ca

zăpada şi cei 7 pitici”, „Cei 3 purceluşi”, „Iedul cu 3 capre”. La fiecare poveste un copil aşază

92

pe tablă personajele, formând mulţimi, apoi asociază fiecărei mulţimi cifra corespunzătoare și le

compară.

La complicarea jocului copiii vor identifica diferenţe între personaje (ca număr) din

poveşti care au în titlu aceaşi cifră. De exemplu: „Sunt 3 poveşti care au cifra 3 în titlu: Capra cu

3 iezi, Iedul cu 3 capre, Cei 3 purceluşi, dar fiecare are de fapt un număr diferit de personaje. În

povestea capra cu 3 iezi sunt 4 personaje, în povestea Iedul cu 3 capre sunt 7 personaje, în

povestea Cei 3 purceluși sunt 4 personaje”. Copiii vor găsi numărul total de personaje din fiecare

poveste şi prin operaţiile de adunare şi scădere, sau prin comparaţia mulţimilor, vor identifica

povestea cu cele mai multe personaje, povestea cu cele mai puţine, precum şi cu câte personaje

sunt mai multe sau mai puţine.

5. Categoria de activitate: activitate interdisciplinară (matematică- activitate

practică):

Grupa: pregătitoare;

Tema: „Cel mai bun croitor”;

Forma de realizare: joc didactic interdisciplinar;

Forma de organizare: pe echipe;

Scop:

- consolidarea şi evaluarea operaţiilor intelectuale prematematice vizând grosimea,

lungimea, culoarea, textura materialelor.

Obiective operaţionale:

O1 să confecţioneze din materiale diverse (hârtie, materiale textile, ațe, carton, pungi

de plastic), hăinuţe pentru păpuşi respectând diferite criterii: lungime, culoare, grosime;

O2 să măsoare lungimi utilizând unităţi de măsură standardizate (metrul), dar și

nestandardizate (degetele, braţul, beţişoare);

O3 să confecţioneze prin lipire, colaj, tăiere, legare, coasere, haine potrivite pentru

fiecare păpuşă, respectând cerințele educatoarei;

O4 să compare materiale și produsele rezultate (culoare, formă, textură, lungime, lățime);

O5 să identifice, prin comparație, diferențe și asemănări între cele 4 rochițe, pentru a le

confecționa în ceea ce privește culoarea, lungimea, lățimea;

O6 să lucreze în echipă, respectând partenerii de activitate și cerințele educatoarei;

93

Strategii didactice:

- metode didactice: tăiere după contur, aplicaţia, conversaţia, explicaţia, jocul didactic,

învăţarea prin descoperire.

- material didactic: păpuşi de diferite mărimi; hârtie glasată, creponată, materiale

textile de diferite culori, foarfece, lipici, ace, ață, pungi, metru, beţişoare pentru măsurat.

Desfăşurarea activităţii:

Grupa este organizată sub forma a 3 magazine unde se confecţionează haine. O păpușă e

necăjită fiindcă nu reuşeşte să le găsească celor 4 copii ai ei hainele potrivite.

Cele 4 păpuşi au toate nevoie de haine speciale:

- prima păpuşă este foarte înaltă şi are nevoie de haine lungi. Culoarea ei preferată

este roşu, dar şi orice nuanţă care este aceaşi gamă (roz, vişiniu, portocaliu);

- a doua păpuşă este mai plinuţă şi are nevoie de haine mai largi. Culorile ei preferate

sunt culorile cerului şi a ierbii (verde şi albastru) și îi plac hainele mai groase;

- a treia păpuşă este scundă. Culorile ei preferate sunt culorile soarelui şi a portocalei

(galben şi portocaliu) și îi plac hainele subțiri;

- a patra păpuşă este nehotărâtă. Nu vrea haine nici prea lungi, nici prea scurte, nici

prea largi, nici prea stramte. Şi vrea ca hainele ei să aibă o culoare unică, pe care să n-o poarte

altă păpuşă. Copiii, aşezaţi la cele 3 croitorii vor începe să lucreze. Pentru început ei vor nota ce

doreşte fiecare păpuşă, ce lungime, ce culoare, ce mărime să aibă hainele. Apoi vor măsura cu

ajutorul metrului, a degetelor, a beţişoarelor: lungimea braţelor, a bustului, a picioarelor.

Vor trasa pe hârtie schiţele hainelor, folosindu-se de lungimile aflate, apoi le vor tăia după contur

şi le vor îmbrăca pe păpuşi utilizând tehnici ca: lipirea, cusutul, legarea cu aţă.

Complicarea jocului:

Deoarece a patra păpuşă este mai pretenţioasă, ea oferă un premiu croitoriei care va reuşi

să îi satisfacă cerinţele:

- hainele vor fi mai scurte decât ale primei păpuşi, dar mai lungi decât ale celei de-a

treia ( pot să aibă aceaşi lungime ca şi celei de-a doua păpuși);

- hainele ei vor fi mai largi decât ale primei sau ale celei de-a treia păpuşi, dar mai

strâmte decât alei celei de-a doua;

- culorile nu trebuie să fie la fel cu ale celorlalte păpuşi.

Copiii compară lungimile, mărimile şi gama de culori ale celor 3 rochii pentru a identifica cu ce

materiale mai pot să lucreze pentru a respecta cerințele.

94

6. Categoria de activitate: activitate interdisciplinară (activitate matematică -

educaţie fizică):

Grupa: pregătitoare;

Tema: „Al câtelea iepuraş a fost prins?”;

Forme de organizare:

- în formaţii de câte 2, 4 sau 8;

- în şir crescător sau descrescător ( în limitele 1-8);

Scop:

- consolidarea cunoştinţelor despre numeraţie în limitele 1-8 prin efectuarea unor

exerciții fizice, prin exerciţii de mers, alergare, săritură, îndoire, răsucire, prin organizarea în

formaţii specifice activităţilor de educaţie fizică.

Obiective operaţionale:

O1 să formeze corect şirul numeric crescător şi descrescător în limitele 1-8;

O2 să efectueze corect diferitele tipuri de mers şi de alergare, respectând formaţiile: câte

1, câte 2;

O3 să se aşeze în formaţie câte 4, respectând ordinea cifrelor de pe tricouri;

O5 să efectueze exerciţiile pentru influnţarea selectivă a aparatului locomotor;

O6 să păstreze ritmul din timpul exerciţiilor prin efectuarea numeraţiei 1-8.

Strategii didactice:

- metode didactice: jocul (fizic şi muzical), exerciţiul fizic, explicaţia, demonstraţia.

- materiale didactice: jetoane cu cifre de la 1 la 8;

Desfăşurarea activităţii:

Copiii işi aleg câte o cifră de la 1 la 8 şi se aşează într-un şir crescător, apoi descrescător

până au format şirul pentru începerea activităţii de educaţie fizică. Exerciţiile de mers în coloană,

de alergare, săriturile şi alte exerciţii de încălzire se vor efectua prin enumerarea ritmică 1-2-3-4.

Aşezaţi câte 4, copiii vor efectua apoi exerciţii în formaţii, pastrându-se di nou ritmul prin

numeraţie. La sfârşitul activității se va desfăşura jocul: „Al câtelea iepuraş a fost prins?” Copiii

vor fi aşezaţi pe două şiruri de câte 8. Copiii din primul şir sunt lupii, iar cei dintr-al-doilea sunt

iepuraşii. Unul dintre „lupi”, la semnalul educatoarei, va alerga spre grupul advers şi „va fura”

un iepuraş. Ceilalţi vor striga: „Repede, repede să alergăm, pe-al 6-lea coleg să îl recuperăm”.

Ei îl aduc înapoi pe iepuraş şi îl aşează în „adăpost”, la locul său. Jocul se va termina când toţi

iepuraşii vor fi aşezaţi în şir numeric de la 1 la 8.

95

7. Categoria de activitate: activitate interdisciplinară (activitate matematică -

cunoașterea mediului):

Grupa: pregătitoare;

Tema: „Flori-fructe-legume!”;

Forma de realizare: metoda diamantului (fișa 2 individuală);

Forma de organizare: frontal pe grupe și individual;

Scop:

- evaluarea cunoștințelor despre flori, legume și fructe de toamnă și de primăvară,

a operațiilor prematematice, a capacității de a forma mulțimi și de a asocia cifre la mulțimile

formate, a numerelor ordinale;

Obiective operaționale:

O1 să deseneze în căsuța de sus a diamantului un fruct cu coaja tare;

O2 să deseneze pe rândul al doilea de sus al diamantului 1 fruct și o legumă de culoare

mov;

O3 să deseneze pe rândul al treilea 3 legume rotunde;

O4 să deseneze pe rândul al patrulea 2 flori de toamnă;

O5 să deseneze pe rândul al cincilea o floare de primăvară;

O6 să asocieze cifra la mulțimea legumelor, fructelor și florilor desenate.

O7 să compare elementele a două mulțimi, precizând care din ele are mai multe – mai

puține elemente;

Strategii didactice:

- metode didactice: metoda diamantului, conversația, explicația, jocul didactic

interdisciplinar;

- material didactic: foi de hârtie pe care e desenat diamantul, culori;

Desfășurarea activității:

Educatoarea aduce un coș în care sunt jetoane cu fructe, legume și flori. Se intuiește

materialul. Fiecare copil are în față o foaie pe care e desenat diamantul. Pe baza acestei metode

active, copiii formează mulțimea fructelor cu coajă tare, fructe și legume de culoare mov,

legume rotunde, flori de toamnă, prima floare de primăvară. Apoi copiii formează prin adunare

mulțimea fructelor, mulțimea legumelor și mulțimea florilor, asociază cifrele și le compară.

96

III.6. Rezultatele cercetării

În urma desfășurării la grupa pregătitoare de la Grădinița cu program Prelungit nr. 3

Sebeș, alături de jocurile didactice matematice obișnuite, ale unor activități matematice

interdisciplinare, s-au constatat următoarele:

- activitățile interdisciplinare au oferit educatoarei posibilități mai diversificate de

organizare a activităților în vederea atingerii obiectivelor matematice;

- copiii au descoperit interdisciplinaritatea matematicii, legătura ei cu alte domenii

ale vieții;

- prin diversitatea formelor de organizare, activitățile interdisciplinare au răspuns

problemelor actuale ale copiilor (nevoia de mișcare, de acțiune, de manipulare, deficit de atenție,

ADHD).

Pentru stabilirea gradului de evoluție a preșcolarilor la activitățile matematice s-au

întocmit: tabel privind rezultatele testelor inițiale, sumative și finale, histograma nr. 4, care

stabilește evoluția preșcolarilor de la evaluarea inițială la cea sumativă și histograma nr. 5 - prin

care se poate observa progresul de la începutul aplicării cercetării până la evaluarea finală;

Atfel, comparând rezultatele obținute la cele 3 evaluări (inițială, sumativă și finală) se

constată că:

- în urma evaluării inițiale s-au înregistrat: 5 copii cu calificativul Suficient, 15 cu

calificativul Bine și 8 cu calificativul Foarte bine;

- la evaluarea sumativă au trecut de la calificativul Suficient la Bine 2 copii și de

la Bine la Foarte bine – 5 copii;

- la evaluarea finală niciun copil nu a mai avut calificativul Suficient, 13 au obținut

calificativul Bine și 17 – Foarte Bine;

- deși s-au înregistrat cazuri de copii care nu au trecut la un calificativ superior,

totuși ei au înregistrat progrese dacă luăm în considerare punctajul;

- un copil a stagnat de la evaluarea inițială la cea sumativă din cauza absențelor

repetate și altul nu a înregistrat progrese de la evaluarea sumativă la cea finală (doi au avut

probleme de sănătate, celălalt probleme familiale);

- au înregistrat progrese chiar și copiii cu probleme (ADHD și retard mental ușor);

97

TABEL CU REZULTATELE OBŢINUTE DE PREŞCOLARI LA TESTUL

INIŢIAL, TESTUL SUMATIV ŞI TESTUL FINAL

CALIFICATIV

FB

B

S

TEST INIŢIAL 8 17 5

TEST SUMATIV 13 14 3

TEST FINAL 19 11 0

HISTOGRAMA NR. 4

HISTOGRAMA NR. 5

0

5

10

15

20

FB B S

Test inițial

Test de ameliorare

8

13

17

14

53

0

5

10

15

20

FB B S

Test inițial

Test de ameliorare

Test final

8

13

19 17

14

11

53

0

98

CONCLUZII

Activitățile matematice în grădiniță au reprezentat, încă de la începuturi, una dintre

activitățile didactice care au urmărit dezvoltarea intelectuală a copiilor, bazându-se pe antrenarea

acestora în procesul didactic, pe stimularea implicării lor directe și antrenante în activitate.

Operând cu concepte care determină copiii să facă primul pas în procesul de trecere de la concret

la abstract, activitățile matematice au fost nevoite să se adapteze capacităților și caracteristicilor

preșcolarității (concretism, animism, înclinația spre joc, curiozitate, nevoie de socializare, de

însușirile psiho-comportamentale). Ele au adoptat acele forme de organizare, metode și mijloace

care au exploatat aceste trăsături, și care reușesc să conducă preșcolarul spre atingerea

obiectivelor matematice propuse, dar mai ales spre formarea și dezvoltarea intelectuală și

comportamentală a celor mici.

În prezent, scopul activităților matematice este acela de însușire a conceptelor

premamatematice specifice vârstei, de dezvoltare a operațiilor gândirii, a capacității de creare și

rezolvare de probleme, de formare a unei personalități creative, imaginative, deschise spre nou,

spre cooperare, de stimulare a interesului copiilor față de matematică, acesta și obiectivele

activităților matematice din grădiniță fiind redate în curriculum pentru învățământul preșcolar și

fiind organizate pe cele două nivele de vârstă cu care se operează în învățământul preșcolar:

nivelul I (3-5 ani) și nivelul II (5-7 ani). În funcție de aceste obiective, cadrul didactic alege

strategiile didactice: stabilește forma de organizare, metodele, materialele didactice, timpul

necesar, tipul activității.

Ca și forme de organizare, până în prezent activitățile matematice se desfășurau sub formă

de jocuri didactice monodiscplinare, jocuri logico-matematice sau activități de rezolvare de

exerciții individuale și probleme. Fără ca strategiile tradiționale să fie eliminate, a început să fie

promovată tot mai mult ideea deschiderii spre nou, spre noi metode de realizare a obiectivelor și

totodată să se accentueze ideea studierii unui obiect, fenomen, situații de învățare prin îmbinarea

mai multor puncte de vedere, categorii de activități, idei, etc., iar organizarea activităților

matematice a cunoscut și ea adaptări importante.

Una dintre cele mai prolifice forme de organizare ale activităților din grădiniță la ora

actuală sunt activitățile interdisciplinare. Termenul interdisciplinaritate își are rădăcinile în

timpul sofiștilor greci, la noi în țară a fost impus de Spiru Haret, iar la nivelul procesului didactic

99

reprezintă o formă de organizare care transcede planul monodisciplinar, stabilind legături între

discipline diferite.

Axându-se pe dezvoltarea globală, holistică a personalității, pe crearea unor punți de

legătură între domenii aparent opuse, interdisciplinaritatea depășește limitele

monodisciplinarității, care se axează pe abordarea separată a fiecărei discipline, și stabilește, la

nivelul metodelor și conținuturilor, legături complexe, care conduc subiectul învățării (în acest

caz preșcolarul) spre o nouă etapă a vieții, școlaritatea. Activitățile interdisciplinare ajută

preșcolarii să se formeze ca și persoane active, deschise spre nou, capabile să stabilească

corelații, să sesizeze legături, puncte comune între discipline și mai târziu între subiecte de viață

diferite.

În ceea ce privește activitățile matematice, abordarea interdisciplinară ajută cadrul

didactic să obțină o serie de avantaje:

- ajută preșcolarii să sesizeze relația matematicii cu alte discipline;

- ajută copiii să vadă că matematica face parte din viața de zi cu zi;

- ajută copiii să stabilească legături între conținuturi;

- ajută copiii să identifice metode de abordare comune unor discipline aparent opuse;

- oferă un arsenal mult mai bogat de abordare a conținuturilor matematice decât

activitățile monodisciplinare;

- se pot desfășura în orice moment al zilei atât la activitățile pe domenii experențiale,

cât și la activitățile alese și de dezvoltare personală;

- se concentrează pe implicarea directă în activitate pe stimularea atenției, memoriei,

gândirii critice și divergente, imaginației și limbajului copiilor, pe dezvoltarea colaborării, a

spiritului critic;

- încurajează preșcolarii să caute și să descopere soluții diverse la probleme;

- prin metodele utilizate, activitățile matematice interdisciplinare îndrumă preșcolarii

spre sesizarea multitudinii de forme prin care se pot însuși conceptele prematematice și spre

observarea punctelor comune între matematică și alte discipline;

- activitățile matematice interdisciplinare oferă educatoarei o paletă mult mai largă

de abordare a obiectivelor decât cele monodisciplinare, ceea ce înseamnă că ea are la înemână un

arsenal mult mai bogat de stimulare, de activizare a preșcolarilor.

100

Avantajele activităților interdisciplinare sunt astfel multiple, valențele lor formative au

fost recunoscute de educația preșcolară actuală, dar, ca orice formă de organizare, și activitățile

interdisciplinare au câteva limite. Printre acestea enumerăm:

- pericolul de generalizare prea mare a conținuturilor și de a nu se concentra atenția

suficient pe un obiectiv matematic; dar, deși într-o activitate interdisciplinară, care durează la

grupa pregătitoare, în medie 50 de minute, sunt abordate mai multe discipline alături de

matematică, totuși activitățile matematice nu se opresc doar la cele două activități obligatorii

stabilite pe săptămână (la grupa pregătitoare), ci se regăsesc de multe ori în timpul activităților

din grădiniță, ceea ce remediază acest pericol.

- pericolul de activizare prea puternică a copiilor, ceea ce duce la oboseală și la

scăderea atenției; remedierea acestui obstacol depinde de capacitatea educatoarei de a sesiza când

apare acesta și de a stabili acele strategii prin care să îl remedieze: să alterneze metodele active cu

cele tradiționale, formele de organizare sau materialele didactice. Cu toate că dezavantaje există,

cum este și normal, acestea nu pot însă umbri însă seria mult mai mare de avantaje pe care le au.

Fără a urmări eliminarea monodisciplinarității din activitatea didactică matematică din

grădiniță, prezenta lucrare nu vrea decât să aducă, alături de alte cercetări axate pe problema

interdisciplinarității, un argument în favoarea deschiderii cadrelor didactice spre această formă de

organizare a activității matematice. Alături de jocul didactic matematic monodisciplinar,

activitățile matematice interdisicplinare, fie că se desfășoară sub formă de jocuri didactice, în care

se folosesc metode moderne active, fie sub formă de experimente, memorizări, cântece, ghicitori,

fie că se desfășoară cu întreaga grupă, pe grupe sau individual, și indiferent de momentul zilei,

contribuie cu certitudine la implicarea activă a preșcolarilor în procesul însușirii noțiunilor

prematematice, dar și la dezvoltarea globală a personalității lor pentru integrarea în etapa

următoare de viață: școlaritatea.

101

BIBLIOGRAFIE

1. Antohe V., Gherghinoiu C., Obeadă M, 2002,(Metodica predării matematicii. Jocul

didactic matematic. Suport de curs, Brăila);

2. Antonovici, Ștefania, Jalbă, Cornelia, Nicu, Gabriela, (2005, Jocuri didactice pentru

activitățile matematice în grădiniță – culegere, Ed. Aramis Print, București);

3. Antonovici, Ștefania, Nicu, Gabriela, (2003, Jocuri interdisciplinare, material auxiliar

pentru educatoare, Ed. Aramis, București);

4. Bache H., Mateiaş A., Popescu E., Şerban F., 1994, (Pedagogie preşcolară. Manual

pentru şcolile normale, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti);

5. Beraru, Georgeta, Neagu, Mihaela, (1995, Activități matematice în grădiniță - Îndrumar

metodologic, Ed. AS‟S);

6. Bocoș, Mușata, (2007, Didactica disciplinelor pedagogice, un cadru constructivist, Ed.

Paralela 45, București);

7. Breben, Silvia, Elena, Gongea, Georgeta, Ruiu, Mihaela, Fulga, (2002, Metode interactive

de grup - ghid metodic, Ed. Arves);

8. Bruda, Alexndru, (1997, Jocul în dezvoltarea personalității copiilor, Asociația Copiii

Noștri, Caransebeș);

9. Cerghit, Ioan, (2006, Metode de învățământ, Ed. Polirom, București);

10. Claparède, Eduard, (1975, Psihologia copilului și pedagogia experimentală, Editura

Didactică și Pedagogică, București);

11. Colceriu, Laura, (2008, Psihopedagogia învățământului preșcolar – sinteză de materiale);

12. Cristea, Sorin, (1998, Dicționar de teremeni pedagogici, Ed. Didactică și pedagogică,

București);

13. Dumitrana, Magdalen, (2002, Activitățile matematice în grădiniță, Ed. Compania,

București);

14. Glava, Alina, Glava, Cătălin, (2002, Introducere în pedagogia preșcolară, Ed. Dacia

Educațional, Cluj-Napoca);

15. Iucu, R., Păun, E., (2002, Educația preșcolară în Romania, Ed. Polirom, București);

16. Lespezeanu, Monica, (2007, Tradițional și modern în învățământul preșcolar – o

metodică a activităților instructic-educative, Colecția Didactica Esențial, București);

17. Montessori, Maria, (1912, The Montessori method, Freederick A. Stokes Company, New

102

York);

18. Niculescu, Rodica Mariana, Lupu, Angelica Daciana, (2007, Pedagogia preșcolară și a

școlarității mici);

19. Palade, Marin, Șcheul, Dorin, (2006, Hai la joacă! Culegere de cântece, jocuri și

numărători muzicale pentru preșcolari și școlarii mici, Ed. George Tofan, Suceava);

20. Păduraru V. şi colaboratorii, (1999, Activităţi matematice în învăţământul preşcolar-

Sinteze, Edit. Polirom, Iaşi);

21. Pălăşan, Toader; Crocnan, Daniel Ovidiu, Huţanu, Elena, (2003, Interdisciplinaritatea şi

integrare – o nouă abordare a ştiinţelor în învăţământul preuniversitar, în Revista

Formarea continuă a C.N.F.P. din învăţământul preuniversitar, Bucureşti);

22. Piajet, Jean, (1963, Psihologia inteligenţei-traducere din limba franceză, editura

Științifică, Bucureşti);

23. Piajet, Jean, Inhelder, Barbel, (1969, Psihologia copilului, Troisiem edition, Presses

Universitaires de France, Traducerea: Dan Răutu. Editura Didactică şi Pedagogică);

24. Stanciu, Mihai, (1999, Reforma conţinuturilor învăţământului, Ed. Polirom, Iaşi);

25. Trif, Letiția, (2008, Pedagogia învățământului preșcolar și primar, Ed. Eurostampa,

Timișoara);

26. Tucicov-Bogdan, Ana, (1973, Psihologie generală şi psihologie socială, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Vol.I şi II);

27. Văideanu, George, (1975, Interdisciplinarite, U.N.E.S.C.O.);

28. Verza, Emil, (1993, Psihologia vârstelor, Ed. Hyperion, București);

29. Voiculescu, Elisabeta, (Pedagogie Preșcolară, ediția a II-a revizuită, Ed. Aramis);

30. ***, (2008, Activitatea integrată din Grădiniţă- Ghid pentru cadrele didactice din

învăţământul Preuniversitar, Didactica Publishing House);

31. ***, (2007, Contribuția activităților matematice în pregătirea copiilor pentru activitatea

școlară, Educația-Plus, nr. 5/2007, Universitatea Aurel Vlaicu, Arad);

32. ***, (2008, Curriculum pentru învăţământul preşcolar (3-6/7 ani), (2002, Didactica

Modernă, Ed. Dacia, Cluj Napoca);

33. ***, (Metode de predare, Galeria educațională nr.1/2010, Editura Pro-didact, Bacău);

34. ***, (nr.1/2005, Laborator preșcolar – Supliment al revistei Învățământul primar, Ed.

Miniped, București);

103

35. ***, (2007, Metodica activităților instructiv-educative în învățământul preprimar, Ed.

Didactica Nova, Craiova);

36. ***, (2002, Metodica proiectelor la vârstele timpurii, Ed. Miniped, București);

37. ***, (2008, Proiectul pentru reforma educației timpurii, Educația timpurie și specificul

dezvoltării copilului preșcolar - modul I, București);

38. ***, (nr,4/2005, Psihopedgogia copilului, , Ed. Reprograph, Craiova);

39. ***, (1-2/2007, Revista învățământului preșcolar, Institutul de Științe ale Educației);

40. ***, (1-2/2008, Revista învățământului preșcolar, Institutul de Științe ale Educației);

41. http://books.google.ro/books?id=ar_InG8I8boC&pg=PA16&lpg=PA16&dq=mat+kinderg

arten+froebel+montessori&source=bl&ots=5ddCvo4O0o&sig=a8fWK43nia4wpikieeDtD

LiAFd8&hl=ro&ei=jJ1RTfzFCY_Aswb07ZTzBg&sa=X&oi=book_result&ct=result&res

num=6&ved=0CDwQ6AEwBQ#v=onepage&q&f=true;

42. http://education.stateuniversity.com/pages/1999/Froebel-Friedrich-1782-1852.html

43. http://www.google.com/books?hl=ro&lr=&id=ar_InG8I8boC&oi=fnd&pg=PA1&dq=Co

ntemporary+perspectives+on+mathematics+in+early+childhood+education&ots=5e4Dvl0

Q-p&sig=dJv8wqO7q9rR54qigSzNsTTTvlw#v=onepage&q&f=false;

44. http://inovatie.numeris.com.ro/E.Noveanu-Constructivismul.pdf;

45. http://povestiutile.wordpress.com/ghicitori/ghicitori-matematice/;

46. http://www.scribd.com/doc/25438984/Metode-de-inv%C4%83%C5%A3%C4%83mant;

47. http://www.scritube.com/gradinita/JOCUL-DIDACTIC-IN-PROCESUL-INS45174.php;

48. http://www.scritube.com/profesor-scoala/DE-LA-TEORIA-COMENIANA-LA-

DIDA2111319172.php;

49. http://www.scritube.com/sociologie/psihiatrie/Caracteristicile-cresterii-si-

19218241322.php;

50. http://www.scribd.com/doc/11013996/MariaMontessoriDescoperireaCopilului1977necen

zurat2;

51. http://www.scribd.com/doc/3925514/curs-METODE;

52. http://trateaza-te.ro/popaalina/Raportul_joc_invatare_la_prescolari.pdf;

53. http://www.utilecopii.ro/tv/?p=2092;

104

ANEXE

105

Anexa 1 POEZII MATEMATICE

CUM SĂ FACI UN CURCUBEU

Vrei să faci un curcubeu?

Nu-i uşor dar nu-i nici greu,

Fii atent copilul meu,

Fă-l aşa cum te ‟nvăţ eu!

Ai nevoie de culori

De la fructe, de la flori,

De la soare, cer, legume,

De la ce-i frumos în lume!

Ai nevoie, dragă frate,

De şapte culori surate

Când le strigi să vină toate

Curcubeul să-ţi arate!

Peste câmpuri şi răzoare

Prima dintre surioare

De-i chemată aleargă-ndată

Veselă, îmbujorată,

Cu rochiţă înfoiată

Roşie toată, minunată,

Cum e macul, sau bujorul,

Ca tomata, ori ca mărul…

Din Tibet apare lin

Un călugăr şaolin

În haină portocalie,

Vrând alături să ne fie,

Invitat de- o majestate,

A doua dintre surate,

Oranj ca o portocală,

Mandarina cea regală

Mândră şi impunătoare

Cum pe cer e sfântul soare,

Tuturor ea ne zâmbeşte,

Ca o lună străluceşte

Sus pe bolta înstelată,

A treia surată,

Galbenă, scânteietoare,

E din aur toată!

A patra dintre surori

V-aduce de sărbători

Bradu „nalt, verde şi falnic,

Moşul bun - bătrânul darnic,

Multe daruri, bucurii

Pentru voi iubiţi copii,

Iarbă crudă mieilor,

Frunze noi copacilor!

Albăstriţa cea frumoasă

Este a Cerului Crăiasă.

În păr poartă albăstrele,

Ochii sunt de peruzele.

A cincea dintre surioare

Vine acum pe-un val de mare

Şi ne ajută bucuroasă

Curcubeul să ne iasă.

Toamna aşează pe mese

Roadele-i alese:

Flori, legume, fructe mii

Din grădini, livezi şi vii

Iar în rochia-i de mătase

Cu volane indigo, surioara şase

În braţe ne pune

Un coş plin cu prune!

Parfumată şi cochetă

Vine sora violetă,

A şaptea dintre culori,

Cea mai mică între surori.

Ea ne ajută să-nălţăm,

Ochii să ni-i bucurăm,

Podul nostru fermecat,

Curcubeul minunat!

Ai văzut copilul meu?

Dacă vrei un Curcubeu,

Nu-i uşor dar nu-i nici greu

Când îl faci cum ţi-am spus eu

Şi îţi iei ca ajutoare

Şapte surioare,

Fete fermecate,

Culori minunate,

De tine chemate

Curcubeul să-ţi arate!

106

LIVADA

de Ion Creangă

Un copil sădeşte-n zori

Doi meri mici, cât doi bujori

Trei caişi cu rădăcini,

Patru trandafiri cu spini,

Cinci gutui cu flori rotate,

Şase nuci cum sunt prin sate,

Şapte peri,

Opt piersici cruzi,

Nouă mici şi drepţi aguzi.

Cât să numeri pân‟ la zece

Îi udăm cu apă rece,

Mari să crească, să se vadă

Cea mai tânără livadă.

NUMĂRÂND PÂNĂ LA 10

de Radu Felican

1 seamănă c-un cui

Pe hârtie drept să-l pui;

2 cu gâtul de gânsac

Ţanţoş înotând în lac,

3 pare o barză-n zbor

Nu când stă într-un picior;

4 e-ntorsul scăunel

De nu poţi sta pe el.

5 e ca secera lunii

Şi-l mai iau şi notă unii,

6 seamănă c-un lacăt

Potrivit pe-o uşă-n treacăt,

7 pare-o coasă veche

Ţintuită-ntr-o ureche,

8 două zale de lanţ

Ce nu fac ciocnite ,,cranţ”!

9 e un poloboc

Dar ca notă nu e mic,

10 să-l descriu încerc,

E unu urmat de cerc.

107

Anexa 2 POEZII NUMĂRĂTORI

DIN FOLCLORUL COPIILOR

UN cioroi

DOI broscoi

TREI purcei

PATRU miei

CINCI arici

ŞASE tei

ŞAPTE chei

OPT colaci

NOUĂ saci

ZECE zmei

Ce mai zmei!

Nu fugiţi copii de ei

Dacă ştiţi a număra

Zmeii nu s-or supăra!

Să vă spun o şmecherie?

Zmeele sunt de hârtie!

1,2,3! Îl ştiţi pe Moş Andrei

1,2,3,4! S-a-necat cu lapte acru

1,2,3,4,5!- Și-a vărsat şi în

opinci

1,2,3,4,5,6! Vine Baba şi-l

descoase

1,2,3,4,5,6,7! Ea se supără şi-l

bate

1,2,3,4,5,6,7,8!- Moş Andrei

se-ascunde-n pod

1,2,3,4,5,6,7,8,9!- Și găseşte

multe ouă

1,2,3,4,5,6,7,8,9,10!- Babei

supărarea-i trece.

O alună, două, trei,

Veveriță! Tu nu vrei?

Vreau vreo 4,5 sau 6

Că alunele-s gustoase

Îți dau 7,8 sau 9

Dac-o să ne spui și nouă

Când o să mai vină-ncoace

Iarna cu 10 cojoace?

Unu este un cârlig

Și e singur singurel

Doi e lebăda frumoasă,

Pe lac tare grațioasă,

Trei este un colăcel,

Care am musșcat din el,

Trei sunt iezii mititei

Și purcelușii sunt tot trei

Patru este un scăunel

Răsturnat de-un băiețel

Cinci degete sunt la o mână

Și-s unite împreună

Și la picioare

Tot cinci degete omul are.

Șase zile noi muncim

Și apoi ne odihnim,

Șapte este e ca o coasă,

Așezată după casă

Șapte sunt piticii

Din povestioare

Și tot șapte zile

Săptămâna are.

108

Anexa 3

POEZII PROBLEMĂ

Frăţiorului,în zori, Cireşele s-au copt perechi-perechi

I-au ieşit DOI dinţişori. Am DOUĂ şi-ncă DOUĂ la urechi

Asta-i nemaipomenit, Dar una dintre ele, cea mai mare,

Încă TREI i-au răsărit! I-o dau acuma dragei surioare...

Ia să văd de ştii sau nu: Câte cireşe mi-au rămas?

Dinţişori, câţi are-acum? Ştii oare?

ŞASE fluturi în grădină, DOI din fluturii zglobii

Se rotesc lâng-o sulfină S-au ascuns în bălării.

Mâţa stă şi mi-i pândeşte. Ceilalţi zboară tocmai sus,

Hector latră şi-o goneşte. Socotiţi-i, câţi s-au dus?

Carte, carte minunatǎ MATEMATICA PE DEGETE

Hai, învaţǎ-mǎ odatǎ de Iulian Filip

Matematica-adevǎratǎ! Zilnic dau câte-un vârtej

Mai în joacǎ, mai în glumǎ Printre pepenii cu vrej

Toţi copiii se-adunǎ Şapte verzi, unul e copt

Performanţa sǎ înceapǎ... Va să zică toţi sunt opt!

Cu-o mǎnuţǎ şi-ncǎ una, Veveriţa, uite-o, cară

Câte degete-s acuma ? Alune bune-n cămară

Matematica, se ştie, Avea şapte şi cu două

E adesea poezie. Adunate-s tocmai nouă

Trei mere şi încă două

Câte fac copii?

Fac cinci mere roşioare

Bune de mâncare.

109

Anexa 4 POVEȘTI MATEMATICE

POVESTEA CIFREI 7

Dumnezeu a făcut lumea în şapte zile. Într-una din zile, nu se ştie când, în lume au fost

trimise şi poveştile. Alba – ca – Zăpada a ajuns în pădure la cei şapte pitici şi a trăit fericită în

căsuţa aceea micuţă, până când a vrut să-i vină de hac maştera.

Din păcate piticii nu erau acasă în acele momente, fiind plecaţi la pădure ca să culeagă vreascuri,

dar şi să cosească iarba dintre copaci. La un moment dat, coasa nu mai tăia iarba şi nici nu mai

vroia să fie ascuţită.

Piticii parcă simţeau că trebuie să se ducă repede acasă şi că prietena lor este în pericol! Şi chiar

aşa şi era.....

Când a venit prinţul şi a dorit să o ia pe Albă – ca – Zăpada la palat, numai un miracol a făcut ca

aceasta să se trezească din nou la viaţă.

Văzându-şi din nou prietena sănătoasă, cei şapte pitici i-au adus ca dar de nuntă coasa

misterioasă, care i-a avertizat de pericolul în care se afla Alba – ca – Zăpada.

Toţi nuntaşii au râs şi au spus că de acum încolo, ori de câte ori vor să scrie semnul care

simboliza numărul celor şapte pitici, vor desena coasa misterioasă....Şi, ca să nu uite niciodată

câţi sunt, fiecare a fost numit responsabilul grupului intr-o anumită zi a săptămânii, de luni până

duminică...

Şi aşa a apărut cifra 7...

POVESTE PROBLEMĂ

A fost odată un împărat care avea 1+ 1 feciori. Într-o zi,tatăl i-a chemat la el şi le-a spsus

că îl v-a numi moştenitor pe cel care reuşea să găsească FLOAREA TINEREŢII din 5 – 4 ( 5-

4=1) încercări. Cel mare a pornit la drum peste 4+ 2 mări şi ţări. L-a întâlnit pe zmeul cu 9 – 8

capete şi speriat s-a întors la tatăl său. Veni şi rândul mezinului care a reuşit să-l răpună, dar a

înfruntat-o şi pe zgripţuroaica cea rea cu 10 - 1 inimi. Apoi a intrat în castelul cel cu 4 + 1 porţi

unde a găsit frumoasa floare a tinereţii cu 1 + 6 petale catifelate. Împăratul era mândru de fiul său

cel mai mic, căruia îi datora tinereţea.

110

Anexa 5 GHICITORI MATEMATICE

Cine-mi spune dintr-o dată

Câte colţuri are-o roată (zero)

Roaba care-o împingi întruna

Câte roţi ea are? (una)

Cartea ce-o păstrezi ca nouă

Câte scoarţe are? (două)

Un cocoş ţâfnos, vioi,

S – a suit pe un butoi…

Şi de acolo număra

Tot ce- n curte el vedea:

Doi puiuţi şi două gâşte,

Un curcan şi trei răţuşte.

Câte păsări adunate

Se aflau în curte, frate!?

Alexandra, o fetiţă

Ce- nvăţa la grădiniţă

Avea opt păpuşi odată

Şi voia să le împartă.

Una o dădu Mioarei,

Două Anei, surioarei,

Două duse la vecina,

Alte trei la Cătălina.

Câte păpuşi ea mai are?!

Să socoată fiecare!

Patru fluturaşi albaştri

Şi un greieraş micuţ,

Se jucau cu o albină,

Printre flori, într-un părcuţ.

Au venit şi două gâze,

Un gândac şi-o libelulă.

Ia să- mi spuneţi voi acuma

Câte-s oare împreună?

Dintre toate acestea însă

Unele s- au răzgândit

Libelula şi- a luat zborul

Şi-un gândac s-a rătăcit.

Câte- au mai rămas în parc

Să se joace.Aţi aflat ?

Lâng-un fir de usturoi

Se afla un muşuroi.

De acolo tot ieşeau

Furnicuţe şi munceau.

Irinuca şi Costică

Le priveau şi numărau :

O furnică cu rochiţă,

Două mici cu băsmăluţă,

Patru cu papuci cu toc,

Câte oare-s la un loc?

111

Anexa 6 CÂNTECE ȘI JOCURI MUZICALE

MATEMATICE

10 NEGRI MITITEI

10 negri mititei au mâcat la ouă

Unul s-a intoxicat și-au rămas doar 9.

9 negri mititei su băut compot

Unul s-a –necat din ei și-au rămas doar 8

8 negri mititei beau cafea cu lapte,

Unul s-a albit din ei și-au rămas doar 7.

7 negri mititei au mâncat la oase

Unul s-a necat din ei și-au rămas doar 6

6 negri mititei și-au luat opinci,

Unul s-a împiedicat și-au rămas doar 5.

5 negri mititei au fost la teatru,

Unul s-a făcut actor și-au rămas doar 4.

4 negri mititei au mâncat ardei,

Unul s-a iuțit din ei și-au rămas doar 3

3 negri mititei au fost la război

Unul s-a-mpușcat din ei și-au rămas doar 2,

2 negri mititei au tras cu tunul

Unul a murit din ei și-a rămas doar 1

1 negru mititei s-a-nsurat c-o fată

Și-ntr-o noapte au visat 10 negri-o dată!

CÂNTECUL NUMERELOR

Auzi-i ce s-a-ntâmplat, ce s-a-ntâmplat:

Numerele au jucat, de-adevarat.

Ha, ha, ha, ha, ha nu se poate-aşa ceva

Vrei ca să glumeşti, să ne păcăleşti!

După unu vine doi cu ghete noi

După doi, hop şi un trei cu clopoţei

Patru-ntr-un picior saltă vesel şi usor

Uite-l şi pe cinci, vine în opinci.

Şase gras şi mititel vine şi el

Şapte lung şi ascuţit l-a însotit.

Uite-l şi pe opt, colacelul bine copt,

Nouă, rotofei, vine după ei.

Zece mândru şi frumos vine voios

Toţi acum s-au adunat, ce minunat!

Şi-au pornit la joc, ca sa aibă toţi noroc,

Tra,la,la,la,la, hai nu te lăsa!

Ba deloc nu vă miraţi, nu vă miraţi.

Iată-i vin toţi înşiraţi, cei zece fraţi.

Unul, cel dintâi, bate tare din călcâi,

Şi-au pornit la joc, toţi pe loc cu foc.

112

NUMĂRĂTOARE

Hai să zicem una

Una este luna

Hai să zicem una

Să se facă două

Două mâini copilul are

Una este luna.

Hai să zicem două

Să se facă trei

Trei crai vin din depărtare

Două mâini copilul are

Una este luna.

Hai să zicem trei

Să se facă patru

Patru boi la plug se mână

Trei crai vin din depărtare

Două mâini copilul are

Una este luna.

Hai să zicem patru

Să se facă cinci

Cinci sunt degete la mână

Patru boi la plug se mână

Trei crai vin din depărtare

Două mâini copilul are

Una este luna.

Hai să zicem cinci

Să se facă şase

Şase zile lucrătoare

Cinci sunt degete la mână

Patru boi la plug se mână

Trei crai vin din depărtare

Două mâini copilul are

Una este luna.

Hai să zicem şase

Să se facă şapte

Şapte zile in săptămână

Şase zile lucrătoare

Cinci sunt degete la mână

Patru boi la plug se mână

Trei crai vin din depărtare

Două mâini copilul are

Una este luna.

Hai să zicem şapte

Să se facă opt

Câte opt la joc voinicii

Şapte zile in săptămână

Şase zile lucrătoare

Cinci sunt degete la mână

Patru boi la plug se mână

Trei crai vin din depărtare

Două mâini copilul are

Una este luna.

Hai să zicem opt

Să se facă nouă

Nouă marte, mucenicii

Câte opt la joc voinicii

Şapte zile in săptămână

Şase zile lucrătoare

Cinci sunt degete la mână

Patru boi la plug se mână

Trei crai vin din depărtare

Două mâini copilul are

Una este luna.

Hai să zicem nouă

Să se facă zece

Zece-i nota la purtare

Cel cuminte, sigur are

Nouă marte, mucenicii

Câte opt la joc voinicii

Șapte zile in săptămână

Şase zile lucrătoare

Cinci sunt degete la mână

Patru boi la plug se mână

Trei crai vin din depărtare

Două mâini copilul are

Una este luna

113

Anexa 7

ARITMETICA MUZICALĂ (selecții)

de Sofica Matei

Un răţoi e pe cărare

Unul vine-n fuga mare.

Câţi răţoi sunt pe cărare? 1+1=2

Unul şi cu unul – Doi

Strigă vesel un pisoi.

Doi răţoi sunt pe cărare

Unul…….

Mere, mere, fermecate

Mere roşii dulci şi coapte

Într-un coş le duc pe umăr

Rând pe rând le număr:

Trei mere şi încă două 3+2=5

Câte fac copii?

Fac cinci mere roşioare

Bune de mâncare.

Trei gâscuţe în grădină

Ciugulesc dintr-o sulfină,

Două din ele-au plecat 3-2=1

Ga, ga, ga fuga pe lac

Trei fără două – una fac

A răspuns răţuşca ,,Mac”.

Anexa 8

GEOMETRIE

de Monica Lenoș

Cu creioane colorate

Poţi să desenezi de toate:

doar o linie – e vântul

ca o minge – pământul

tot un cerc – soarele,

romburi mici – petalele,

un pătrat – e o căsuţă,

un dreptunghi – o săniuţă,

patru linii uşurel

cerc, dreptunghi – un băieţel,

iar pe cap cu o fundiţă!

Tot aşa e o fetiţă!

Mulţi băieţi şi multe fete

Cercuri, puncte, linii, cete.

Dacă se adună roată

E copilăria toată.

114

Anexa 9 FIȘE EVALUĂRI INIȚIALE, SUMATIVE ȘI FINALE

FIŞĂ 1 EVALUARE INIŢIALĂ

1. Colorează obiectele din dreapta. Încercuieşte obiectele de jos. Colorează-le pe cele de sus.

2 Colorează mulţimea obiectelor mici, morcovii groşi, desenează un pătrat lângă obiectele

mari, încercuieşte cu roşu toate triunghiurile, cu albastru dreptunghiurile:

115

FIŞĂ 2 EVALUARE INIŢIALĂ

1. Numără elementele mulţimilor şi apoi scrie în fiecare casetă cifra.

2. Încercuieşte prima, a treia, a şaptea şi ultima floare:

3. Completează şirul numeric crescător şi descrescător:

4. Scrie vecinii mai mici și mai mari ai cifrelor din coloană:

5

6

7

8

2

3

1

4

1 2 4 7 10

10 8 5 3 1

116

FIŞĂ DE EVALUARE SUMATIVĂ

1. Desenează căsuţa din forme geometrice, numără de câte ori ai desenat o formă

geometrică şi scrie cifra. Nu desena 2 forme geometrice de aceaşi culoare.

2. Desenează copaci scunzi, cu trunchiuri groase și coroane rotunde și copaci înalți, cu

trunchiuri subțiri și coroane ovale.

3. Numără copacii înalţi, scrie câţi copaci scunzi sunt prin operaţie de scădere.

4. Desenează în stânga căsuţei 8 ciuperci, în dreapta 7 ghiocei, deasupra căsuţei 3 fluturaşi

şi în faţa căsuţei cu 1 iepuraş mai mult decât fluturaşi.

5. Află prin adunare câți iepurași sunt!

6. Adună ghioceii şi dăruieşte-i celor 2 copii. Câţi ghiocei primeşte fiecare copil?

117

FIȘĂ DE EVALUARE FINALĂ

Numerotează fiecare nivel al blocului, de jos în sus, inclusiv acoperișul și rezolvă sarcinile

Desenează deasupra casei un element specific verii

Desenează Desenează 4

3 elemente elemente

specifice specifice

primăverii toamnei

Desenează 5 elemente specifice iernii

Compune o poveste (problemă)

matematică, scrie și rezolvă

operația.

Desenează atâtea mere câți pitici sunt în povestea Albă ca

Zăpada. Câte mere Împarți lui Hensel și Gretel?

Compară numerele: 7 8 9 4

10 5 3 6

Efectuează operațiile: 7+1= 8-2=

6+1-1= 9+1-2=

Scrie vecinii cifrelor:1, 4,7,9

Desenează un triunghi, un pătrat, un rotund și un dreptunghi. Nu

trebuie să aibă două forme aceași culoare, pătratul să fie mai mare

decât rotundul și dreptunghiul mai mic decât triunghiul.

Desenează un creion subțire-unul gros, o minge mică-una mare, o

panglică lungă-una scurtă, un copac înalt-unul scund.

118

Anexa 10 TABELE CENTRALIZATOARE

TABEL CENTRALIZATOR 1

PRIVIND REZULTATELE LA EVALUAREA INIȚIALĂ

10 puncte din oficiu

Nr.crt Copii I1 I2 I3 I4 I5 I6 I7 I8 I9 I10 I11 I12 I13 I14 Punctaj Calificativ

1 A.A 10 10 2,5 2,5 5 10 5 2,5 5 2 5 5 2,5 2,5 79,5 B

2 A.R. 10 5 2,5 2,5 5 5 5 2,5 3 2 5 3 2,5 2,5 65,5 S

3 B.B. 10 5 2,5 2,5 5 10 2,5 2,5 5 2 5 3 2,5 2,5 70 B

4 B.I. 5 5 5 2,5 5 5 5 2,5 5 2 5 3 2,5 2,5 65 S

5 B.L. 10 5 2,5 2,5 10 10 5 5 5 2 5 5 2,5 2,5 85 B

6 B.M. 10 5 2,5 2,5 10 10 2,5 5 5 2 5 5 2,5 2,5 79,5 B

7 C.A. 10 10 2,5 5 5 10 2,5 2,5 5 2 5 5 2,5 2,5 79,5 B

8 D.A. 10 10 5 2,5 10 10 2,5 2,5 5 5 5 3 2,5 2,5 85,5 FB

9 I.C. 10 5 2,5 2,5 5 10 2,5 2,5 5 2 5 5 2,5 2,5 72 B

10 G.D. 10 10 5 5 10 10 5 5 5 5 5 5 5 5 100 FB

11 M.R. 10 10 5 5 10 10 5 2 5 5 2,5 5 5 5 94,5 FB

12 M.M. 10 10 2,5 2,5 5 10 2,5 2,5 3 5 5 5 2,5 5 80,5 B

13 M.B. 10 5 5 2,5 10 5 2,5 2,5 5 5 2 3 2,5 2,5 72,5 B

14 M.C. 10 10 5 5 10 10 5 5 5 2 5 3 5 5 95 FB

15 M.A. 10 10 5 5 10 10 5 2 5 5 2,5 5 5 5 94,5 FB

16 M.C. 10 10 2,5 2,5 10 10 5 5 3 5 5 5 5 5 93 FB

17 N.B. 10 10 2,5 2,5 5 10 2,5 2,5 5 2 5 5 2,5 2,5 77 B

18 P.I. 10 10 5 2,5 5 5 5 5 3 2 2,5 5 2,5 2,5 75 B

19 P.E. 10 10 2,5 2,5 5 10 2,5 2,5 5 5 2 3 2,5 2,5 75 B

20 P.M. 5 5 2,5 2,5 5 5 5 2,5 3 5 2 5 2,5 2,5 62,5 S

21 P.A. 10 10 2,5 2,5 5 10 2,5 2,5 3 2 5 5 2,5 2,5 75 B

22 P.R. 10 10 5 5 5 5 5 5 3 2 5 5 2,5 2,5 80 B

23 S.P. 10 10 5 2,5 5 5 2,5 2,5 5 5 5 5 2,5 5 80 B

24 S.D. 5 5 2,5 2,5 5 10 2,5 2,5 3 2 2 3 2,5 2,5 60 S

25 S.A. 10 10 2,5 2,5 10 10 2,5 5 5 2 5 3 2,5 2,5 82,5 B

26 R.A. 10 10 5 5 10 10 5 5 5 2 5 3 5 5 95 FB

27 R.C. 10 10 5 2,5 5 10 2,5 2,5 5 2 2 5 2,5 5 79 B

28 T.C. 10 10 5 5 10 10 5 5 5 5 5 5 5 5 100 FB

29 T.E. 10 10 5 2,5 5 5 2,5 5 5 2 5 5 2,5 2,5 77 B

30 V.R. 10 5 2,5 2,5 5 5 5 2,5 5 2 2 3 2,5 2,5 64,5 S

119

TABEL CENTRALIZATOR 2

PRIVIND REZULTATELE LA EVALUAREA SUMATIVĂ

10 puncte din oficiu

Nr.crt Copii I1 I2 I3 I4 I5 I6 I7 I8 I9 Punctaj Calificativ

1 A.A 10 10 10 10 10 5 10 5 5 85 FB

2 A.R. 10 5 10 10 5 5 6 7 5 73 B

3 B.B. 10 5 10 10 5 5 10 7 5 77 B

4 B.I. 10 5 5 5 10 5 6 7 5 68 S

5 B.L. 10 10 10 10 10 5 10 10 5 90 FB

6 B.M. 10 5 10 10 10 5 10 10 5 85 FB

7 C.A. 10 10 10 10 10 5 6 7 5 83 B

8 D.A. 10 10 10 10 10 5 10 10 5 90 FB

9 I.C. 10 5 10 5 10 5 6 10 5 76 B

10 G.D. 10 10 10 10 10 10 10 10 10 100 FB

11 M.R. 10 10 10 10 10 10 10 10 10 100 FB

12 M.M. 10 10 10 10 10 10 6 7 5 88 FB

13 M.B. 10 5 10 5 10 5 6 10 5 76 B

14 M.C. 10 10 10 10 10 5 10 10 10 95 FB

15 M.A. 10 10 10 10 10 10 10 10 5 95 FB

16 M.C. 10 10 10 10 10 5 10 10 10 95 FB

17 N.B. 10 5 10 10 10 5 10 7 5 82 B

18 P.I. 10 10 10 10 10 5 6 7 5 83 B

19 P.E. 10 10 10 10 10 5 6 7 5 83 B

20 P.M. 10 5 5 5 10 5 6 7 5 68 S

21 P.A. 10 5 10 5 10 5 6 10 5 76 B

22 P.P. 10 5 10 5 10 5 10 10 5 80 B

23 S.P. 10 10 10 10 10 5 6 7 5 83 B

24 S.D. 10 5 10 5 10 5 6 7 5 73 B

25 S.A. 10 10 10 10 10 10 6 7 5 88 FB

26 R.A. 10 10 10 10 10 10 10 10 10 100 FB

27 R.C. 10 5 10 10 10 5 10 7 5 82 B

28 T.C. 10 10 10 10 10 10 10 10 10 100 FB

29 T.E. 10 5 10 10 10 5 10 7 5 82 B

30 V.R. 10 5 5 5 10 5 6 7 5 68 S

120

TABEL CENTRALIZATOR 3

PRIVIND REZULTATELE LA EVALUAREA FINALĂ

10 puncte din oficiu

Nr.crt Copii I1 I2 I3 I4 I5 I6 I7 I8 I9 I10 I11 Punctaj Calificativ

1 A.A 5 5 10 5 5 10 10 10 10 5 5 90 FB

2 A.R. 5 5 10 5 5 10 10 5 5 5 5 80 B

3 B.B. 5 5 10 5 5 10 5 10 5 5 5 80 B

4 B.I. 5 5 10 5 5 7 5 5 5 5 5 72 B

5 B.L. 5 5 10 5 5 10 10 10 10 5 10 95 FB

6 B.M. 5 5 10 5 5 7 10 10 5 10 10 92 FB

7 C.A. 5 5 10 5 5 7 10 10 10 5 5 87 FB

8 D.A. 5 5 10 5 5 10 10 10 10 5 10 95 FB

9 I.C. 5 5 10 5 5 10 10 5 5 5 5 80 B

10 G.D. 5 5 10 5 5 10 10 10 10 10 10 100 FB

11 M.R. 5 5 10 5 5 10 10 10 10 10 10 100 FB

12 M.M. 5 5 10 5 5 10 10 10 10 5 5 90 FB

13 M.B. 5 5 10 5 5 10 10 5 5 5 5 80 B

14 M.C. 5 5 10 5 5 10 10 10 10 10 10 100 FB

15 M.A. 5 5 10 5 5 10 10 10 10 10 10 100 FB

16 M.C. 5 5 10 5 5 7 10 10 10 10 10 97 FB

17 N.B. 5 5 10 5 5 7 10 10 10 5 5 87 FB

18 P.I. 5 5 10 5 5 10 10 10 5 5 5 85 FB

19 P.E. 5 5 10 5 5 10 10 5 5 5 10 85 FB

20 P.M. 5 5 10 5 5 10 5 5 5 5 5 75 B

21 P.A. 5 5 10 5 5 7 5 5 5 5 5 72 B

22 P.P. 5 5 10 5 5 7 10 5 5 5 5 77 B

23 S.P. 5 5 10 5 5 7 10 10 10 5 5 87 FB

24 S.D. 5 5 10 5 5 10 10 5 5 5 5 80 B

25 S.A. 5 5 10 5 5 10 10 10 5 10 5 90 FB

26 R.A. 5 5 10 5 5 10 10 10 10 10 10 100 FB

27 R.C. 5 5 10 5 5 7 10 10 5 5 5 82 B

28 T.C. 5 5 10 5 5 10 10 10 10 10 10 100 FB

29 T.E. 5 5 10 5 5 10 10 5 10 5 5 85 FB

30 V.R. 5 5 10 5 5 7 5 5 5 5 5 72 B

121

Anexa 11 ALTE FIȘE INDIVIDUALE

FIȘĂ 1 INDIVIDUALĂ

ÎN PĂDUREA CU ALUNE

Activitate interdisciplinară

DS - DEC

METODA CADRANELOR

„În pădurea cu alune aveau casa 2 pitici, Vine pupăza şi

spune. Vreau să stau şi eu aici!”

Câte vieţuitoare trăiesc acum în casuţă? Desenează

personajele şi scrie operaţia.

„Iată vine şi-o broscuţă, Ţop, ţop, ţop

sărind mereu, Dac-aveţi loc în căsuţă, M-

am gândit să stau şi eu”

Câte vieţuitoare trăiesc acum în casuţă?

Desenează personajele şi scrie operaţia.

„Şoricelul strigă-n-dată: Iată şi eu am venit, casa voastră e

curată, Noroc! Bine v-am găsit!”

Câte vieţuitoare trăiesc acum în casuţă? Desenează

personajele şi scrie operaţia..

Câte personaje ar locui în casuţă daca ar

mai veni cineva?

Desenează şi scrie operaţia.

122

FIȘĂ 2 INDIVIDUALĂ

Metoda diamantului

1. Desenează pe I rând de sus al diamantului un fruct cu coaja tare, pe rândul al doilea 1 fruct și

o legumă de culoare mov; pe rândul al treilea 3 legume rotunde; pe rândul al patrulea 2 flori de

toamnă; pe rândul al cincilea I floare de primăvară.

2. Asociază cifra la mulțimea legumelor, fructelor și florilor desenate.

123

FIŞĂ 3 INDIVIDUALĂ

EDUCAREA LIMBAJULUI ŞI MATEMATICĂ

Desparte în silabe cuvintele. Scrie I sunet. Desenează în prima căsuţă din stânga un soare, în a II-

a cu o frunză roşie mai mult decât soarele dn prima, în a III-a cu o pară mai mult decăt frunze

roşii, în a V-a cu 2 mere mai mult decât pere, în a IV-a cu un cartof mai puţin decât mere, în a

VI-a cu o frunză portocalie mai multe decât cartofi, în a VII-ea cu un norişor mai mult decât

frunze portocalii, în a IX-a cu 2 ardei mai mult decât nori, în a VIII-a cu o prună mai puţin decât

ardeii, şi în a X-a căsuţă cu o umbrelă mai multe decât prune. Scrie cifra potrivită.

124

DECLARAŢIE DE AUTENTICITATE PE PROPRIE RĂSPUNDERE

Subsemnatul (a)______GODICIU ILEANA-MARIA________________________,

înscris(ă) la examenul pentru obţinerea Gradului didactic I, seria ___2010-2012______,

specializarea _______EDUCATOARE__________________________, prin prezenta,

certific că lucrarea metodico-ştiinţifică cu titlul:

“Activizarea preșcolarilor la activitățile matematice prin corelații interdisciplinare”,

conducător ştiinţific : Conf. Univ. Dr. Nicoleta Breaz_____________________________

este rezultatul propriilor mele activităţi de investigare teoretică şi aplicativă şi prezintă

rezultatele personale obţinute în activitatea mea didactică.

În realizarea lucrării am studiat doar surse bibliografice consemnate în lista bibliografică,

iar preluările din diferitele surse, inclusiv din alte lucrări personale, au fost citate în lucrare.

Prezenta lucrare nu a mai fost utilizată în alte contexte evaluative – examene sau concursuri.

Data: Semnătura:

_______________ ________________________