Acolada nr. 12 decembrie 2015 ACOLADA - editurapleiade.ro Acolada nr. 12.pdf · divinatorii, magici”, precizînd că „magicianul e poet” şi invers. Aidoma unui vînător care

Acolada nr. 12 decembrie 2015

Gheorghe Grigurcu:Poetul faţă cu mitul

Barbu Cioculescu:Profesor şi om de spirit

Alex. Ştefănescu: O Casapoporului în spaţiul literaturii

Carmelia Leonte: Poezii

Tudorel Urian: Sublimabanalitate a cotidianului

RevistRevistRevistRevistRevistă lă lă lă lă lunară de literaunară de literaunară de literaunară de literaunară de literatură şi arttură şi arttură şi arttură şi arttură şi artăăăăă

AparAparAparAparApare sub egida Ue sub egida Ue sub egida Ue sub egida Ue sub egida Uniunii Scriitniunii Scriitniunii Scriitniunii Scriitniunii Scriitorilor din Rorilor din Rorilor din Rorilor din Rorilor din Româniaomâniaomâniaomâniaomânia

Editori: Societatea Literară Acolada şi Editura Pleiade Satu Marenr. 12 (97) decembrie 2015 (anul IX) 20 pagini preţ: 4 lei

12

Director general: Radu UlmeanuDirector general: Radu UlmeanuDirector general: Radu UlmeanuDirector general: Radu UlmeanuDirector general: Radu Ulmeanu Director: Gheorghe Grigurcu Director: Gheorghe Grigurcu Director: Gheorghe Grigurcu Director: Gheorghe Grigurcu Director: Gheorghe Grigurcu~~~~~

Enescu şi Brâncuşi

ACOLADA

Magda Ursache: Sânge de asfinţit

Nicholas Catanoy:Alambicul lui Ianus

Mira Feticu:Tascha (fragment de roman)

Pavel Şuşară: Brâncuşologiaîmpotriva lui Brâncuşi

Gheorghe Grigurcu: „Dar întotdeaunaceva important se petrece”


Redacţia şi administraţia:

Str. Ioan Slavici nr. 27Satu Mare

Cod Poştal 440042Fax: 0361806597Tel.: 0770061240

On-line: www.editurapleiade.eu(Revista Acolada în format PDF)E-mail: [email protected]

xxx

Abonamentele se pot face direct, prin mandat poştal, laadresa redacţiei, abonaţii trimiţând obligatoriu, în plus, oînştiinţare (carte poştală) cu numele lor, suma plătită şi perioadaacoperită de abonament. Numai pentru instituţiile bugetare,la Trezoreria Satu Mare, Cont RO34TREZ5465069XXX001050.Cod fiscal: RO 638425. Costul unui abonament pe 3 luni este 17 lei (sau 34 pe 6luni etc.), acesta incluzând şi taxele de expediere.

xxx

În virtutea respectării dreptului la opinie, redacţia Acoladei publică odiversitate de opinii ale colaboratorilor, fără a-şi asuma însă

responsabilitatea pentru acestea.

Manuscrisele primite la redacţie nu se înapoiază. Sunt privilegiatetextele în format electronic.

ISSN 1843 – 5645Tipografia SOMEŞUL

Satu Mare

Cuprins:

R. Ulmeanu: Cine controlează România la a 26-a aniversare... – p. 2Gheorghe Grigurcu: Poetul faţă cu mitul – p. 3

Ştefan Lavu: Comedia numelor – p. 3Barbu Cioculescu: Profesor şi om de spirit – p. 4

Alex. Ştefănescu: O Casa poporului în spaţiul literaturii – p. 4Carmelia Leonte: Poezii – p. 5

C.D. Zeletin: Poetul Mihai Niculescu (I) – p. 6Tudorel Urian: Sublima banalitate a cotidianului – p. 6

Şerban Foarţă: Rainer Maria Rilke – p. 6Constantin Mateescu: Fumul bunicului (2) – p. 7

Nicholas Catanoy: Alambicul lui Ianus – p. 7Constantin Trandafir: Privelişti din literatura de frontieră – p. 8

Constantin Călin: Zigzaguri – p. 9Paul Aretzu: Despre sensul poeziei – p. 10

Şt. I. Ghilimescu: O recenzie cu petice şi proteze... (II) – p. 10Magda Ursache: Sânge de asfinţit – p. 11

Mira Feticu: Tascha (fragment de roman) – p. 12Lucia Negoiţă: Interviul Acoladei. Costion Nicolescu – p. 14

D.A. Doman: Un paradis searbăd – p. 15Pavel Şuşară: Brâncuşologia împotriva lui Brâncuşi – p. 15

I. V.-Scraba: Receptarea românească a primului străin laureat...– p. 16Florica Bud: Tehnoromcraţia şi Guvernul Pampers – p. 16

Dan Culcer: Fuga din cetatea salvării (IX) – p. 17Claudia Moscovici: Şerpi în costume (3) – p. 17Flori Bălănescu: Cartea vs. pălăvrăgeala – p. 17

Olimpia Iacob .Voci pe mapamond – p. 19Lucian Perţa: Parodii – p. 19

Gh. Grigurcu: „Dar întotdeauna ceva important se petrece” – p. 20Miron Kiropol traduce din Gerard Manley Hopkins – p. 20

Cine controlează Româniala a 26-a aniversare a revoluţieiA 26-a aniversare a revoluţiei din decembrie ’89 ne

prinde, ca popor, cu pantalonii istoriei naţionale în vine. Nuştim nici acum cine-a tras în noi după 22, nu cunoaştemfilmul real al asasinării celor doi Ceauşeşti, nu ştim de ce amurit generalul Ştefan Guşă, cel care, din postura de şef alMarelui Stat Major al Armatei s-a împotrivit categoric intrăriitrupelor sovietice pentru ajutorare frăţească împotrivateroriştilor. Terorişti care, s-a spus mai târziu, nici n-ar fiexistat, noi singuri omorându-ne prosteşte între noi. Iarcireaşa de pe tort este decizia Parchetului Militar de închiderea dosarului revoluţiei, decizie pentru care cei care au luat-o

ar merita ei înşişi ani grei de închisoare pentru complicitate la genocidul declanşat înluna decembrie a anului 1989.

Ştim însă foarte bine că revoluţia a fost repede confiscată de gaşca lui IonIliescu încă din după-amiaza zilei de 22, cu complicitatea Securităţii şi a structurilor deconducere ale Armatei, aşa încât e foarte simplu să găsim răspunsuri la toate întrebărilede mai sus privind vinovăţia generală a acelor zile de coşmar. Securitatea şi Armata i-auasigurat toate pârghiile puterii fostului student de la Moscova, conducător al studenţilorromâni din capitala sovietică şi mai târziu al celor din România, calitate în care a coordonatcele mai dure represalii împotriva celor care şi-au manifestat solidaritatea cu evenimentelerevoluţionare din toamna anului 1956 din Ungaria, trimiţându-i pe toţi, pentru ani grei, lapuşcărie, pentru a se urca acum tot el, prin fraudă, pe valul mişcării revoluţionare. Astfelîncât la primele scandări din Piaţa Revoluţiei care cereau ca evenimentele să se desfăşoare„fără comunişti”, atunci când de la balconul fostului CC al PCR se anunţau pe bandărulantă guverne conduse ba de Constantin Dăscălescu, ultimul prim-ministru al luiCeauşescu, ba de Ilie Verdeţ, colaboratorul apropiat al aceluiaşi, iar apoi, în apoteoză,preluarea mişcării de către Ion Iliescu. Toţi deveniseră, de la o clipă la alta, cei maineînfricaţi revoluţionari. Imediat au izbucnit, acoperind scandările, rafalele armelorautomate şi concertul lor lugubru, dârele luminoase ale trasoarelor putând fi admirate întransmisie directă la televiziunea română pretins liberă.

În acele momente s-a terminat revoluţia şi a început masacrul. Pentru primadată în istorie Armata (care era „cu noi”, nu-i aşa?) a tras orbeşte şi, desigur, la comandăexpresă, în propriul popor, provocând peste 1.000 de morţi şi multe alte mii de răniţi,mutilaţi pe viaţă, din rândul unor oameni care aveau sau nu aveau vreo legătură cuevenimentele. Ieşeai pe stradă, la Bucureşti sau în alte câteva oraşe, să-ţi cumperi pâineşi erai împuşcat de cineva care trăgea în mulţime la întâmplare. Scopul era dublu:trimiterea acasă a oamenilor care strigau din rărunchi „Fără comunişti!”, lucru teribilde deranjant pentru noua putere, şi găsirea pretextului pentru intrarea trupelor sovieticeîn ţară, moment din care conspiratorii nu ar mai fi avut nicio grijă.

Astăzi, tabloul cu deţinerea puterii şi a sforilor ei e cam acelaşi. Justiţia şiconducerea ţării sunt exercitate de aceeaşi Securitate, deşi cu alţi oameni şi instituţii labutoane, botezate altfel. Căci dacă trupa de kaghebişti a lui Ion Iliescu a intrat treptat înuitare şi deriziune, avem astăzi alte trupe de profitori ai puterii, reprezentând aceeaşiinstituţie, care au avut, ca singură grijă, umplerea propriilor buzunare şi ruina totală aeconomiei naţionale. Aceasta prin înfeudarea României în faţa capitalului internaţional,intrarea prostească în orbita trusturilor multinaţionale, a sistemului global de spoliere atuturor averilor ţării, începând cu resursele energetice şi cu tezaurul zăcămintelor rareale subsolului.

Se spune că Ceauşescu a fost lichidat fiindcă a obţinut sau a încercat să obţinăindependenţa politică şi financiară a statului român. Într-adevăr, a predat ucigaşilor săiRomânia la cheie, fără nicio datorie şi chiar cu câteva miliarde de dolari agonisiţi pentruo bunăstare de care ne deposedase tot el, fără cruţare. În condiţiile de astăzi, ipotezaprinde un contur din ce în ce mai apăsat, mai vizibil, pe măsură ce toate acestea le-ampierdut cu o grabă şi sârguinţă absolut criminale. Justiţia română mai oferă şi acum unparavan sigur marilor vinovaţi pentru toate acestea, mari vinovaţi care nu sunt alţiidecât Ion Iliescu, Adrian Năstase, Mugur Isărescu, Traian Băsescu şi, ultimul pe listă,Klaus Iohannis, fiecare cu armatele lor de slujitori preaplecaţi, dar şi cu stăpânul supremîn spinare, instituţia ocultă care deţine, în continuare, controlul.

Radu ULMEANU

Acolada nr. 12 decembrie 2015 3

Cronica literară

Poetul faţă cu mitulTrăsătura de

căpetenie a poeziei luiMiron Kiropol: întoarce-rea către mit. Explicită,continuă, vizionarconsistentă, ea semni-fică o detaşare netă deminimalismul atît derăspîndit azi, atît destînjenitor cînd alunecăspre trivialitate şi simtenevoia de a se revigora,ca şi cum şi-ar admi-

nistra un drog, prin prafurile porno. Circula, la un momentdat, cu o anume satisfacţie, în critica noastră, termenul„demitizare”. Glumiţele cutărui bard în vogă erau denumitecu înfricoşată deferenţă „demitizări”. Mitul se vedea închisîntr-o rezervaţie a trecutului istoricizat, socotit o simplărelicvă a sa. Acum, Miron Kiropol are tentativa uneireveniri la această entitate arhetipală a creaţiei.Hölderlinian ca tipologie, d-sa apelează la tot pasul la opercepţie a fantasmelor mitologice, la o comunicareempatetică cu divina lor tensiune, în clipe „de înlănţuirepietrificată pe invizibil”, aruncînd o „nesătulă” privire „pesteceafa zeiţei”, sărutînd-o „pînă la delir”,în timp ce „Puternică suielumina/ În cel îngropat pe cîndprivirea/ Îi e sfîşiată de aurul/ Păruluiei sfînt ce se îndepărtează/ Fără să se oprească/ Ori preamult oprindu-se,/ Căci numai o clipă poate să fie/ Plină despaimă frumoasă” (8 decembrie 2006). Se înscrie astfel înclasa poeţilor pe care Novalis îi definea drept „oamenidivinatorii, magici”, precizînd că „magicianul e poet” şiinvers. Aidoma unui vînător care dibuie cu febrilitate urmavînatului, conaţionalul nostru, de multă vreme domiciliatla Paris, caută pretutindeni urmele mitului salvator. Odatăsurprinse, acestea se modelează în neostenite formule, caexpresii ale unei sensibilităţi ce se înscrie în propriul săuelan: „Chiar şi pustia cerşeşte/ Să vină la viaţă,/ Vreasculia forma fetusului,/ Nisipul trezit din amorţire/ Descoperăurma zeiţei./ Din cactus iese înfăţişarea înflăcărării,/Soarele arde măduva ca şi cum ar cînta-o,/ Arătîndu-i

Iară dacă mai sunt/ El mi-e carne, vorbire, lumină” (16noiembrie 2007).

De unde atracţia Cuvîntului poeticesc către mit.Cu aerul de-a depăşi indicibilul, de-a face vizibile intensităţilecare plutesc în ochiul lăuntric al fiinţei, verbul poate sugeramistere indecriptabile, virtualităţi deopotrivă ale existenţeişi ale sale (metafora nu e niciodată o comunicare ce selivrează deplin, ci o suprafaţă vibratilă a unei comunicărimenite a rămîne mereu în sine): „Nu sunt lucruriimportante/ Căci au formă de abis,/ Ale zeilor morţi plante,/Elixire unui mit.// Le-ai putea fi rădăcină/ Dîndu-le parfumşi sînge,/ Ele te primesc în vene,/ Duhului ca mijlocire” (7decembrie 2006). Discursul liric nu e aşadar luciditatenecondiţionată, strădanie de dezghiocare a mitului, ciîngînare a acestuia în accepţii translucide. Graţie lui autorulse complace în indeterminări abisale, într-un mediu originarîn care inscienţa poate fi mîntuitoare, în care pînă şi dubiulpoate deveni inocenţă: „Nimeni dintre cei ce au fugit dinpămînt/ Nu mai ştie ce corp a avut,/ Ce alt corp i-a fostgeamăn;/ Că fără vrerea sa/ Cele mai grase hălci dincarnea sa/ Hrănesc norii/ Şi-i fac să devină fericiri lacome,/Generoase creaţii./ Dar cine mai poate să-şi dea seama/ Încare nor s-a întrupat,/ Şi acum zboară, din sine în sine,/Cuminecătură de azur şi facere/ A învierii” (ibidem).

Cuvîntul plămădeşte un mit pluriform care echiar eul auctorial, rod baroc almitului geneziac: „Şi cade

noaptea fără să fie noapte./ Ardeîn sine pînă cînd se întoarce/ Sub cenuşa paradisului./ Iesdin ea facere a facerii/ Şi înfăşat în substanţa visului/ revinla viaţă şi îmi dau/ Invizibile forme. (…) Sunt eu cel careplîng sau altul plînge/ În mine întrupat cu mii de trupuri?/Adun lumina veşnică din sînge./ Acesta sunt trăit parcă demuguri” (28 martie 2008). Trăsăturile fiinţei poetului seîncheagă din mişcări ritualice, făcîndu-l să se simtă precumun înger păzitor al celor pierduţi, alunecînd pînă-n adîncullui Dumnezeu, „cu inima pe gura Sa”, prosternîndu-se înposturi de adoraţie. Sau nostalgic concluziv: „În lumina dincarne/ M-am prăbuşit./ Inima de var mi-e/ Bătînd în mit./Nimeni nu vrea să ştie/ De ce mai trăiesc,/ Cînd povesteami-e vie/ În supraceresc./ Acolo unde/ Sunt neştiinţă,/ Uncer pe munte/ Căzut fiinţă” (16 aprilie 2008).

Alteori însă apare faţa pasională, vituperantă apoetului vulnerat. Alcătuirea strîmbă a vieţuirii noastreactuale e respinsă cu un sarcasm inventiv, cu o energie acaricaturizării dusă pînă în pragul absurdului. Distanţareadobîndeşte un impuls deformator de factură expresionistă,într- un registru al repulsiei nereţinute. Întrucît, aşa cumarăta Ortega y Gasset, „sufletul liric atacă lucrurilenaturale, le răneşte sau le ucide”: „La ce bun o pîine/ Ieşitădin burta şobolanilor/ Ca unic cuptor?/ Cine poate să fienegîndu-l pe Dumnezeu?/ Şi totuşi la fiecare pas/ Dai pesteoameni umflaţi de pîinea asta/ Şi de negaţia cu care semîndresc./ Parcă au supt din ţîţa maicii lor moarte/ Şi putrezide laptele acesta umblă prin lume” (11 aprilie 2008). Şitotuşi nu acesta ar putea fi socotit un bilanţ al creaţiei pecare o avem în vedere. Deşi procesarea materiei trăirilore atît de dureroasă încît s-ar putea proiecta oricînd pe untablou apocaliptic, balanţa înclină către soluţiacompasională, restul ultim nefiind decît „îngenunchereapentru a cerşi o lacrimă” (6 decembrie 2006). Cu adaosulizbăvitor: „Nu e durerea împlinirea fericirii?/ O fericireabia acum înţeleasă,/ Cînd ai ajuns acolo unde nimic nudoare” (ibidem). În pofida oamenilor cu apucături ferine,care-şi înfig în suflet dinţii, „o inimă de sus (Hölderlin)/Bate încă pentru ei, Chinuită de bunătate,/ Iar poezia le dăporunci de har/ În necunoaşterea ce îi bîntuie” (ibidem).Astfel se închide cercul acestei producţii care, trecînd prininfernul unei ere văduvite de mituri, sufocate adesea depropria-i suferinţă despiritualizată, aneantizatoare, seîntîlneşte cu germenii primordialităţii, „Pe care nici omoarte nu mai poate să le cuprindă” (12 decembrie 2006).Regretabil că lista de circulaţie a poeţilor noştrireprezentativi de azi (pe cîţiva dintre ei îi preţuiesc fărărezerve, pe alţii… mai moderat) nu l-a cuprins pînă acumpe Miron Kiropol, cu siguranţă unul dintre cei mai buni dincîţi avem. Dacă există celebrităţi care nu se confirmă întimp, există, din nefericire, şi scriitori aşa-zicînd înaşteptare…

Gheorghe GRIGURCU

Miron Kiropol: Împerecheat cu sabia, Ed. Timpul,2012, 296 p.

Comedianumelor (65)

Ion Ghica notează undeva că a zărit o firmă:„Filozofescu. Cizmar român”.

x O pereche de îndrăgostiţi cît se poate de reală, subo zodie pisicească: Miorlette Miorleanu şi Miţan Miţeanu.

x Dacă avem poeţi precum Ion Barb, Peniuc, MirceaTinescu, cred că nu vom aştepta multă vreme pînă listalor se va completa cu un Lucian Blag şi un Tudor Ardezi.

x Inginerul american care a descoperit matrapazlîculgrupului german Volkswagen poartă numele de JohnGerman. Ca să vezi!

x Alin Beznilă. E de ajuns să-i priveşti barba ca desmoală ca să-ţi dai seama că-şi merită numele cuprisosinţă.

x Dacă, în momentul accidentului cu poliţistul, Opreaoprea, ar fi fost un pic mai credibil.

x Drag ne-a rămas Dragnea ca sarea-n ochi.

x Prăsirea numelor literare: după Săluc Horvat, îlavem pe Daniel Săuca.

x Mai demult, unii români înjurau de anafura mă-sii.Acum, unii români înjură de ANAF-ul mă-sii.

x O categorie de femei, să le zicem versate, suntcliente ale produselor Versace.

Ştefan LAVU

viziunea de carne/ Sau aburul ce dinea mai dăinuie./ Dar cine mai ştie săfie/ În lumea fără metereze?/ Numaicel ce a cunoscut/ Apropierea lumiiceleilalte/ Şi i-a devenit surîs.// Suntlocuri părăsite dar cu o voioşie/ Înele ca spuma mării cînd înotătorul/O trage peste carnea arămie./ Suntlocuri pe unde numai norul/ Ceascunde un zeu se arată/ Pentru oclipă şi dispare./ Acolo aş trăi fărănimic altceva,/ Ameţit de sublimaarătare,/ Convins că trecerea meanu e destrămată,/ Mai curînd s-a făcuto stea/ Ce spre mine care nu mai suntpriveşte” (20 februarie 2008). Stareade spirit recurentă e cea a unui imensregret personal şi, concomitent,impersonal pentru dispariţia nu doara certitudinilor ce s-ar cuveni asepara viaţa (memoria) de moarte(uitare), ci şi a însăşi relaţiei dintre lume şi esenţele saledivine, figurate de chipurile angelice: „Prin lumina de searăa dimineţii/ Trece memoria uitată./ E chipul meu de acum?/E cel mort?/ Prea multe ghirlande îl înconjoară,/ Femei cufaţa stoarsă de plîns/ Îl acoperă cu lacrimile lor./ Şi cerul seînveşmîntă cu nori/ Ce vin dintr-un cosmos dispărut./ Cumau putut să cadă/ În năvodul unui biet pescar/ Îngerii ceţineau pe aripi universul?” (26 mai 2008). Care e modalitateaprin care poetul încearcă a face faţă unei asemenea crizea transcendenţei transpusă într-o criză ontologică? Unaimanentă vocaţiei d-sale, cea a Cuvîntului, răsfrîngere aLogosului originar, însă tocmai dată fiind o atare sublimăobîrşie a lui, dator cu o replică creatoare. Limbajul liricmodern e aparent dizarmonic, stăpînit de curajul rupturilorlogice, zguduit de atacurile informului pe care existenţialulle oferă cu cruzime ca materie primă a ficţiunii (“haosul,afirma acelaşi Novalis, trebuie să transpară în oricepoezie”), dar totuşi o funcţie a Cuvîntului astfel intuit: „Atinglumina dintre mine şi moarte./ Cîtă viaţă îmi iese în cale/Din toate părţile patriei căzute,/ Cît de aproape-departe/Sunt gîndurile ce mă lovesc./ Sabie sunt ascunsă într-ocarte,/ Lacrimi de scufundate plute./ Atît de mult amputrezit,/ Atît de mult m-a putrezit pămîntul/ Şi m-amhotărît să-mi iau zborul din vină,/ Căci se vesteşte Cuvîntul,/

Dacă schema sufleteascăa poetului rămîne cea a invocăriimitului fie şi sub forma-limită adeznădejdii capabile totuşi deelevaţie, în fond deznădejdeanefiind decît reversul damnat alunei aspiraţii expiatoare („Dacă mămai iubeşti, zînă a fugii/ Prin careai spurcat viaţa,/ Apari din nou înoglinda aburită/ De respiraţia measufocîndu-se/ Între îngerul păzitorşi disperare” (17 iunie 2007), d-savieţuieşte în lumea care-i îngăduiecreatorului a fi o lume în lume.Bardul e atras de o viziune fabuloasăa convieţuirii oamenilor cu zeii şicu eroii din vechime pentru a facefaţă confruntării fatale cu forţeledeclinului, ale descompunerii careconfigurează destinul uman încontemporaneitatea noastră

coruptă, decuplată de mit. E o compensaţie doar relativăîn balansul dintre idealitate şi real opresiv. Deoareceimpactul constant cu factorii care obnubilează prezenţapaternală a zeului/zeilor întoarce fatalmente faţa liricăînspre prezentul istoriei cu toate ale lui înspăimîntătoaredereglări. Aici şi acum creatorul se simte ca un călătorstîngaci, care însă nu ezită a refuza ambianţa imposibilă,uneori în nota unei pasivităţi, a unei resignări amare. Easpectul constrîns, reţinut al revoltei: „Ziua e prea lungă laînceput,/ Ziua e prea lungă la sfîrşit./ Avidă viaţă cătreavidă moarte,/ Cuvinte spuse pentru a nu le împlini./ Cuneantul se complace zămislirea,/ Din miezul lui ţîşneşte/Şi mi se face piele şi oase,/ Inima ce nu mai stă pe loc” (2iulie 2008). Sau această confesiune a unei slăbiciuni ce arreclama ocrotire: „Nu ştiu nici măcar să întind mîna/ Dupăun pahar cu apă./ Vîntul susură prin mine/ Cuvinte atît devechi, acoperite de aripa/ Îngerului ca un praf de ceruză”(9 mai 2008). Asumîndu-şi amintirea unui act demetempsihoză, autorul ne încredinţează că a venit în corpulsău din alt corp doar pentru a-i fi respiraţie „celui respirîndmoartea”, dar „Eram atît de fără chip/ Încît îi devenisemchip./ Iar El mă ţinea în sine/ Redîndu-mă prin acelaşisuflu cu al său” (18 iunie 2007).

Domnişoara Pogany, 1912Muzeul de Artă Modernă din

Philadelphia


Flux-RFlux-RFlux-RFlux-RFlux-Refefefefefluxluxluxluxlux Pe scurt

O Casa Poporului în spaţiulliteraturii

M I R C E ABÂRSILĂ. Cu ofigură spălăcită, cuhaine de o eleganţăvagă şi desuetă, cu oîntârziere în reacţiicare îl face în oricedispută violentă ovictimă sigură, MirceaBârsilă trece neobser-vat prin lume. Şitotuşi, el este unuldintre cei mai valoroşipoeţi de azi. În cărţilesale puine şi subţiri

există o surprinzător de mare cantitate de frumuseţe literară.Cele mai multe dintre poeme sunt descrieri ale unor peisajerustice şi aduc aminte, prin sugestia de materialitate grea alumii, de „priveliştile” lui Fundoianu. Aceleaşi poeme însăevocă şi jocul de transparenţe din poezia lui Blaga, peisajeledescrise fiind parcă radiografiate de o sensibilitate mistică.Combinaţia de realism şi spirit vizionar, de pictură (terestră) şimuzică (celestă) conferă o ireductibilă originalitate poeziei luiMircea Bârsilă.

ALEXANDRU PAPILIAN. În România el era untânăr scriitor neliniştit şi cinic (un posibil Sören Kierkegaardromân), care trăia singur într-o mansardă şi voia să spună cevazguduitor lumii, fără să ştie încă ce anume. În Franţa a căpătatalura unui funcţionar occidental – autoritar, expeditiv – folosindfără complexe microfonul, căştile, faxul („le télécopiateur”) şicomputerul („l’ordinateur”).

A.E. BACONSKY. Influenţat probabil de criticii careau filosofat pe marginea povestirilor din Echinoxul nebunilorşi le-au găsit semnificaţii „profunde”, A.E. Baconsky a scris şiun roman parabolic, Biserica neagră, referitor la modul de viaţădintr-un sistem totalitar. Sistemul este reprezentat printr-unoraş fără nume în care cerşetorii au acaparat puterea şi autrecut la persecutarea elitei, slujindu-se de o infernală poliţiesecretă. Atmosfera este uneori kafkiană. Se remarcă însă faptulcă scriitorul a evitat să includă în roman orice referire explicităla situaţia din România postbelică, pentru a nu putea fi folosităca probă împotriva lui la un eventual proces politic. Teama dea nu atinge vreun fir epic care curentează diminuează forţaromanului.

GABRIELA ADAMEŞTEANU. După 1989,intelectuala discretă şi retrasă de altădată se transformă într-oenergică organizatoare şi într-o publicistă care critică de pe opoziţie intransigentă comunismul rezidual din România. Înschimb, în mod surprinzător, manifestă obedienţă faţă deregulile „corectitudinii politice”, pe care le considerăsacrosancte, aşa cum considerau altădată comuniştii principiilemarxism-leninismului.

IOAN ALEXANDRU. În primele cărţi ale lui IoanAlexandru, identificăm un Serghei Esenin fără acea notă deduioşie feminină specifică poetului rus. După cum întrevedemşi un Nicolae Labiş căruia îi lipseşte graţia zeiască aadolescenţei. Poezia lui Ioan Alexandru din perioada afirmăriisale produce o impresie de forţă bărbătească datorită, printre

altele, unei stângăcii în arta ceasornicărească de a „potrivicuvintele”. La Tudor Arghezi se simte că retorica poticnităeste simulată şi că demonstrează, de fapt, o superiscusinţă. LaIoan Alexandru, ca şi la alţi ardeleni, neîndemânarea este reală,constituind o garanţie a seriozităţii (nu se ştie de ce,dexteritatea pare perfidă).

TUDOR ARGHEZI. Scriind Cântare omului, TudorArghezi s-a conformat unor „indicaţii” care nu i s-au dat în modexplicit, dar pe care le presupunea. În cele 30 de poeme carecompun ciclul pot fi identificate, desigur, şi sintagme de oremarcabilă plasticitate, aşa cum la Casa Poporului ni se oferăprivirii (dacă între timp nu s-au furat) şi candelabre, lambriurisau mozaicuri cu adevărat frumoase. Însă ansamblul are cevairemediabil greoi, mohorât şi de prost-gust. Cântare omuluieste o Casa Poporului în spaţiul literaturii.

GEORGE BACOVIA. Ca şi existenţialiştii,„simbolistul” George Bacovia, când simte că nu se mai poateexprima, se exprimă prin renunţarea la exprimare, printr-o crizăa limbajului. El încalcă astfel un principiu de bază al literaturii„tot ce se petrece trebuie să se petreacă în interiorul textului”,dar această abatere va deveni după moartea lui, pentru mulţiadepţi ai reformării literaturii, principiul unei noi estetici.

ŞTEFAN BĂNULESCU. Culegerea sa de proză scurtăde un fantastic difuz, Iarna bărbaţilor rămâne, fără îndoială, ocarte greu de ignorat, însă în paginile ei se simte adeseori căscriitorul caută formula narativă cea mai bună. Parcă din cândîn când îşi întrerupe scrisul şi, de la masa lui de lucru, îşi ridicăprivirea întrebător spre noi, neştiind cum să pună în pagină oanumită întâmplare, iar această nesiguranţă spulberă vrajarelaţiei autor-cititor.

EUGEN BARBU. Romanul Groapa are valoarea lui,indiscutabilă, numai că această valoare nu constă nici în crearea„iluziei de viaţă”, nici în „lirism” (cum s-a afirmat), ci într-unindefinibil farmec de enciclopedie a vieţii de la periferiaoraşului. Prezentarea sistematică a unei realităţi anarhice (şifoarte puţin cunoscute, pentru că în mahala pătrunde greucineva din afară, iar oamenii mahalalei nu sunt în măsură să-şidescrie singuri modul de viaţă) ne emoţionează la fel de multca relatările lui Jean-Jacques Cousteau despre lumea din adânculmărilor.

ION BARBU. Ca şi cum ar fi avut o presimţire, IonBarbu s-a pregătit din timp pentru iarna siberiană care avea săse abată după război asupra literaturii noastre. Încă din deceniulpatru, şi-a suspendat activitatea poetică. Învăţând din experienţatragică a propriului său personaj, credulul melc, care a plătit cuviaţa confundarea anotimpurilor, poetul a rămas închis în sinechiar şi atunci când i s-a spus că regimul comunist a intrat înfaza de dezgheţ.

MIHAI BENIUC. Deşi s-a considerat un specialistîn poezie (a ţinut un curs de „măiestrie artistică” la Şcoala deLiteratură şi a publicat în repetate rânduri sfaturi pentru tineriipoeţi), Mihai Beniuc a fost toată viaţa, ca scriitor, un diletant.Aceasta nu înseamnă că ar fi reprezentat, în vreun fel, spiritulpopular. Mai curând se poate spune că a imitat într-un modrudimentar, „după ureche”, poezia cultă.

Alex. ŞTEFĂNESCU

Profesor şi om despirit

Deschizi un Jurnal îndouă posturi opuse: aceeaa necunoaşterii absolutea diaristului – ce poate fidin alte secole şi de pealte tărâmuri, vezi-l peSamuel Pepys – şi aceea aunei cunoştinţe mai multsau mai puţin apropiate,dar, oricum, dincontemporaneitate, săzicem Jurnalul lui MihailSebastian. Citeşti Jurnalulunui spirit afin, cum ar fiacela al lui Paul Léautaud,dar şi Jurnalul de

circumstanţial interes al lui Titu Maiorescu. Vom înţelege maibine romanele lui André Gide, citindu-i memoriile, precum şipe Mihail Sadoveanu, citindu-i „Anii de ucenicie”. Un Jurnalamplu, precum al lui Rebreanu, poate să ne dezamăgească. Degustibus. Şi nu vom arăta mefienţă faţă de gen, precum G.Călinescu... Există diarişti neruşinaţi, care te iau martor la dezastrele lorintime, alţii, rezervaţi, care te vor avertiza, de la primele rânduri,că ceea ce vei citi nu este propriu-zis un Jurnal. Cochetărie, laurma urmei, nevinovată. La capătul lecturii îl vei bate pememorialist pe umăr, asigurându-l că Jurnal a scris. Şi felicitându-l pentru bogăţia colecţiei sale de măşti. În recentul său volumintitulat „Sesiunea de toamnă” (editura Cartea Românească,Buc. 2015) dl. Eugen Negrici se arată grijuliu – la 20 noiembrie1975 – de a pune pe faţă acele măşti care sugerează francheţeaşi intimitatea. Dator să-i acorde încredere, lectorul nu varegreta. Cunoscându-l pe diarist din alte lucrări, nu zic şi personal,lectorul va deschide cartea plin de pofte. Cea dintâi însemnareva pomeni efectul repulsiv al figurilor mediocre în literatură,cea de a doua se va referi la mama penultimului împărat chinez,care a furat banii destinaţi echipării flotei de război. – Bănuim,cu efecte devastatoare. O istorie mondială a fraudelor – ceextraordinară materie pentru un best seller! Scrisă între anii1976 – 2015, o notă din 1976 îşi va afla completarea trei deceniimai târziu, într-un incitant joc de nuanţe. Ironia primează: într-o însemnare din 18 februarie 1979 vine vorba de scuza luiEugen Barbu, la acuzaţia de plagiat – teoria colajului. În 2011,într-un post-scriptum: „Dacă nu ar dăinui senzaţia de jenă dinjurul cazului, sunt sigur că postmoderniştii – care îşi cautăfebril înaintaşii – şi-ar lua inima în dinţi să-l declare unpostmodern avant la lettre”. Asemeni altor diarişti, dl. EugenNegrici citează şi verdicte ale altor moralişti – de pildă Chamfort– tartorul deliciilor noastre adolescentine –, dar nu fără a-şi luadistanţă: într-un post-scriptum din 20 noiembrie 1977,precizează că atunci era fascinat doar de „sictirul frazei acestuia”. Ghicitoare pentru curioşi: „După trei ani, primul februariepetrecut în ţară” – fără dată! Câte o execuţie: „20 februarie1977: Auzi, auzi, părintele Scrima, ilustrul conaţional, a rămastot timpul războiului fratricid la Beirut, ca să se purifice, estedupă spusa lui radiofonică, un grandios spectacol, iar el îşiprelungeşte sejurul pentru catharsis”. Încă mai lapidar:„Socialismul – cea mai lungă piesă ionesciană”. Într-o zibucureşteană cu plafon jos vine vorba, într-o discuţie, de scriitoricare n-au voie să piardă cursa vieţii, fiindcă provin foarte de jos.Diaristul mai adaugă o categorie: „Aş zice că nici eu nu aş aveavoie să pierd bătălia, fiindcă tatăl meu a pierdut-o în 1948 şi totneamul meu a pierdut-o în 1948". Bătălii pierdute sau câştigatepe plan personal sau de familie, dar şi altele, mai angajanteîncă, pe plan naţional. Cu urmări asupra firii unui popor. Apoi,iată-l pe diarist analizând poziţia dubitativă, pragul patologic alcircumspecţiei unui popor de colecţionar de decepţii şi gustânddin plin voluptatea decepţiilor, concentrate în zicerea „asta e”.Decepţionaţi de Europa. Chiar aşa să fim? Tocmai când Europane apreciază pozitiv – o vorbă de-a tatei. Eternul premiant – cum singur se ironizează –, este maimult de atâta: un lucid, pe care nu-l înşeală aparenţele. Structural,e un om vechi, dintr-o şi mai veche gintă, despre care vorbeşteîn vremi în care noile straturi sociale triumfătoare le trimit pecele vechi la muzeu. Lectorului nu i s-ar ierta să uite că diaristulare, ca principală preocupare profesională literatura veche,aceea căreia Călinescu îi căuta, cu tot dinadinsul, coardaestetică. Din întâmplare, dl. Negrici o descoperă în paginileDidahiilor lui Antim Ivireanu: „După câteva rânduri am rămasnăucit de vigoarea şi nobleţea frazelor, de strania loractualitate”. Moment crucial în evoluţia spirituală a diaristului,îl consemnează pe larg, chiar dacă nu tot pe atâtea pagini câtcele dedicate unei călătorii în China. Are vocaţia muncii: „Nusunt un răsfăţat. Sunt în măsură să cercetez, să caut şi în locuriuscate, sărace, ocolite de toţi”. Ba chiar detestă „oferta prea

bogată a textelor celebre, încărcate de prestigiu şi râvnite detoţi”. Trecerea timpului, o fatalitate, îi permite lui Eugen Negricisă înregistreze schimbările de perspectivă aduse de fiecarevârstă, să se pronunţe asupra libertăţii, în variatele definiţii aleacesteia, inclusiv în comunism. Cu harul de a nu fi în ton cutoată lumea. Dar nu şi în răspăr – ţine să precizeze. Sunt şiadevăruri triste, peste care mai toarnă un grăunte de sare.Cum altfel, când afirmă despre noi, daco-romanii de astăzi,poate covârşitor slavi, că ne lăfăim în cusururile noastre? Dincare o minune ne-ar putea scoate. Urmaş de generaţii de preoţi,Jurnalistul este sceptic: „Infailibilă a rămas tot exploatareacoincidenţelor”. De tot interesul sunt însemnările despre colegii lui scriitori,pe o scară gradată, de la iubirea faţă de Nicolae Manolescu, lanostalgicele rânduri despre Mircea Ciobanu, la relatareaîntâlnirilor cu alt oltean, Marin Sorescu, tratat cu tandreţe,pentru firea sa, cu rezidii de ingenuitate, însă căruia îi arată dincare motive nu a putut câştiga gloria universală. Omul nu aavut curajul, temperamentul pentru faima pe care i-ar fi adus-osituaţia de dizident. Asta, după o scenă dramatică, Sorescu,întâlnit la Craiova, în seara eşecului piesei sale „Există nervi”,cu aluzii ce stârniseră entuziasmul studenţimii bucureştene.Iar în urbea sa – critici acre. O însemnare curioasă, pe data de

5 mai 1979: „Cât de spectaculoşi, de elocvenţi sunt cei ce nuse află sau nu se mai află în cursă: Carianopol, Păunescu etc.”În necunoaşterea capacităţilor lui Păunescu de a reintra înarenă, până şi când se prăbuşesc orânduiri! Vezi, în schimb,irelevanţa lui Sorescu, năuceala şi incertitudinea lui.Incomparabil mai dur cu Adrian Păunescu „căutând cu frenezie,prin gunoaie, chiştoace de adevăr”. Cerşetor de glorie! Maipotolit: „Adrian Păunescu întruchipează confuzia eului empiriccu eul poetic şi ne arată unde duce ea”. Puţine însemnări despre Nichita Stănescu, una în care-istabileşte limitele, alta în care se dovedeşte cucerit. La 21octombrie 1985: „Am dat peste o poezie de N. Stănescu, fişatăde mult pentru carte, şi m-a emoţionat. Metafora iniţială odatăprodusă e dezvoltată apoi ca şi cum ar fi deja actualitate. Cevictimă extraordinară a iluziei!” Fără simpatie este cercetatMarin Preda, plecând de la întrebarea de ce se arată dezamăgitde propria-i clasă: pentru că proaspeţii activişti „au psihologiaşi comportamentul unor desţăraţi, unor «degrabă adaptaţi».Inşi care fac figură de preasupuşi, pe scurt slugi de nădejdie.Ca să uite şi să uite?” Ce-ar mai fi de spus? Multe, despre vremurile noastre. Citiţi cartea!

Barbu CIOCULESCU


P o e z i eP o e z i eP o e z i eP o e z i eP o e z i e

Iphigenia, în aşteptare

Cât timp mi-a mai rămas?Când mă purta mama în pânteccredeam că în toată lumea nu exist decât eu.Îmi plimbam mâinile pe tavanul lumii meleînstelate. Mă bucuram.Moartea era un gând pe care nu-l puteam desluşi.Un fel de ospitalitate fără limite.Brusc, oamenii s-au înmulţit,Moartea a plecat de lângă mine.Am înţeles că, dintre toate, aceasta este străinătatea.Oriunde mă duceam, mulţimi pătimaşe îmi imitaugesturile,felul de a vorbi.Dar în pământul viu, unde eram doar eu,nu am avut asemănare!Mi-am dorit să-mi cunosc moartea,am dorit-o cu patimă.Pentru a fi ca la-nceput, când totul erainocenţă,bănuiala unei iubirişi speranţa care sfâşíe.

Elektra, nemiloasă

Un dispărut al lumii acesteia,toropit de lumină,captiv al unei ameţeli continue şi blestemate,lovindu-se ca limba unui clopotde tine!Apoi, un tremur scurt.Şi încercarea de a lărgi orizontul,de a-l face opac.Străină, ceaţa dimineţii,cupolă spasmodică a frumuseţii tale!

Oreste, despre simplitate

Îmi doream simplitatea!Ochii tăi semănau cu ai paingului uriaş,purtat de tine pe umăr.Era o inspiraţie între voi,un mod comun de a privi lumea;o sclipire misterioasă în neatingere;un freamăt stins.Ci vieţile noastre au pornit una către altaca poruncile unui zeu neînfrânt:în contrazicere aspră.

Vreau să cunosc voia ta!Felul în care te ridici din moarteca o statuie din carne şi sânge.Dar fără să pluteşti.Astă-vară, într-o noapte târzie,am văzut statuile doborâte şi plutind.Erau ostaşii tatălui meu.La chemarea ta, marea s-a oprit,statuile s-au întors cu strigăt.Erai atât de vie!De atunci îmi doresc simplitatea,bucuria de a trăi.În numele ei, am ucis.

Agamemnon, despre oasele pierdute (I)

Locuieşti în sternul meu.Pleci ca un hohot ascuţitşi îmi laşi oasele în devălmăşie.Fragilitate în mişcare,prinsă între coarnele munţilor,oasele mele te vor zdrobi.

Îmi amintesc cum veneai dimineaţasă bei lapte de caprăşi murmurai la urechile mele,ca un oracol trist,gânduri ale unor oameni pe care nu i-ai cunoscut.Apoi imitai glasurile animalelor,cu veselie mare.„Ce înţelegi din toate acestea?” te întrebam.„Glasul sinistrei profeţii.”

Ai forme ciudate, de copil care se strecoarăprin graba oaselor meleca un fulgerce dispare când îl priveşti.O neînţeleasă dorinţă,aceea de a exista numai alături de tine,mă îndeamnă să te mint.

Agamemnon, despre oasele pierdute (II)

Mă învoisem să fiu fiară.Să cobor în adânc şi să adun apelepentru a le ridica mai apoi, în izvor.Duceam vase de ceramică pe umeri,ca un animal de povară.Eram tămăduitor!

Prezenţa mea întorcea lumile,făcându-le pustii.Până şi copacul din faţa casei mele,răsărit brusc, ca o lavă, îşi învolbura spumele.Îţi poruncesc să nu vii!

Intensitate a privirii în care au încăput zilele,şi copiii sălbatici s-au lepădat de pieile lor,emoţia atingerii de sufletul descărnat al copacului,sentimentul de dor!

Mă unduiam cu gravitate,mă prefăceam cuprins de tentacule în mişcare,eram copilul cu mască de adult,stăpân pe turnul de oase verzi, visătoare.Niciodată nu am iubit mai mult.

Îi contemplam coroana de spini şi bucuria înstrăinării delume,aşa cum învăţasem să-l privesc, în întuneric,cu teama de a nu-l atinge, de a nu-l trezi,eram visul lui, venisem din adânc, eram sferic…

Iphigenia, soţului promis

Marea e plină de alge.Crustacee fierbinţi se ridică deasupra.Dacă ai putea merge pe apă, ţi-ar frige tălpileşi mersul tău ar deveni un dans dezacordat.Zeii ar râde, la marginea luminii.Ar ţine în mâini torţele aprinse şi eu ţi-aş privi chipul,cum te chinuieşti să înaintezi pe spinările crustaceelor.Sunt ca nişte tăciuni roşieticicare fumegăşi macină orizontul.

Eu vin!Templul se clatină precum catapeteasma, peste veacuri.Şi nunţile sunt mai curând interioare, abstracte,ca o promisiune vagă.Dar algele sunt vii!Verdele lor mă umileşte, cum numai o rugă neîmplinităar face-o,pentru că nu-l pot urma.

Aş vrea să fiu planta verde fosforescentcare dintr-o dată creşteşi te-ntunecă – pasăre fără trup,ochi fără pleoape.În felul acesta mersul tău capătă nuanţe,ca al unui dansator de elită.Zeii te vor iubi…

Privesc în străfunduri,

prin straturi suprapuse de apă şi noapte,apă şi noapte,spre cel care se apropie cu un zâmbet.Cuţitul îl ţine strâns, îndărăt.E pentru alge?! Dar algele sunt vii!Priveşte-le cum freamătă,cum vorbesc într-o limbăpe care am ştiut-o cândva.Amintirile s-au prefăcut în schelete fierbinţi,soarele le-a ucis a doua oară.Au devenit o pulbere fină, aurie.E plaja mării noastre,plaja crustaceelor roşiatice,tentaţia de a renunţa.

Dar nu! Aud paşi! Văd cuţitul gata să taie algelece ţi-au ieşit în faţăşi aproape că te-au orbit.Deasupra mării şi mergând pe mare sunt eu,Crustaceul uriaş.

Agamemnon, despre oasele pierdute (III)

Fără această blândeţe nu pot trăi.Este un fel de cunoaştere prematură a lucrurilor.Oamenii sunt nişte umbre,dar cuvintele cresc din aerul dreptăţiişi biruie lumea.Salvarea e doar un început.Vor veni toţi aceşti oaspeţi argintiişi vor cutremura văzduhul.Suliţele se vor întoarce spre ceea ce estede neînchipuit, cu adevărat blând: spre tine.Făptură ingrată, om născut de ciută.Oasele vor fi nişte semnepe care le vor descifra numai ei: oaspeţii necunoscuţi.

Androginul

Eram o simfonie de nisip.Rătăceam în ubicuitateca o fantomă în miezul zilei,tremurând de frig şi de frică,înghiţind pământul…Vreau să dobândesc globuri de aur sub pleoape!

Agamemnon înconjurat de războinici

Părea o sărbătoare de sfârşit de anşi erau doar marginile trădării mele!Martorii se aliniaseră, dar făceaunişte gesturi prosteşti, de parcă ar fi torslâna mioarelor!Degetele de la o mână răsuceaufirul invizibil, iar cealaltă ţinea fuiorul.Erau mii de martori şi toţi torceau!Se auzea un zgomot chinuitor,ca şi cum roiuri de albine –firele încordate ale ţesătorilor –ar fi umplut văzduhul.Întreg cerul se făcuse o pânzăprin care nu aş fi putut trece.Nu-mi mai rămăsese decât să mă pierdîntr-o lume a paşilor mici şi roşii.Ce ai face să prinzi viaţă?

Iphigenia, în ziua nunţii

Cu multă nelinişte s-au apropiat de mine tauriiîntunericului!De parcă se temeau că eu îi pot opri.Aveau copite carismatice care nu atingeau pietrele.Drumurile se făceau vii.A venit cântăreţul patriarhal să-mi susure la ureche(pe lângă rugăciunile tatălui, care semănau cu oploaie de nisip).A venit el şi a început să mă mângâiesă-mi spună: „Taci, taci! Nu tresări! Nu ai chip”.Taurii de nisip au plecat în locul lor ascuns, sămoară.Acolo mă aştepta mirele meu.Mă răsuceam în mine, mă dedublam.Eram mască de aur, mască de lumină, eram eu!

Carmelia LEONTE


;

Faceţi-mi loc să nu mai fiu!...

tendinţa secretă de a evolua spre aforism, fără să ajungă laglacialitatea definitivă a acestuia. Evlavia pentru limbaromânească e covârşitoare. Nu însă pentru limba care numeştedirect noţiunea, împlinind-o ca actualitate. Preferinţele lui seîndreaptă mai curând spre graiul care, dibuind ideea, are graţiacurtenirii ei în cuvinte cât mai puţine şi cumpănite, ferindu-seînsă de brutalitatea lapidarităţii. Poetul o face într-o şovăiresavantă, condus de un gust evident pentru limba veche şi-nţeleaptă, fraternizând cu ea în nedreptăţile uitării care o cernefără contenire. Evitând seismele, Mihai Niculescu scrie poeziaaşa cum ar face-o un moralist. Respectă cuvântul ca pe-o normă,îi ascultă atent dicteul prozodic, departe de mefienţaneîncrezătorilor în cuvânt, a căror lucrare stă în strălucirea

Sublimabanalitate acotidianului

Relativ indiferent la zgomotelecetăţii – deşi este animatorul unuifoarte animat şi prestigios talk-showcultural – Robert Şerban pare să-şi figăsit drumul propriu în poeziaromânească de azi. Îl străbate liniştit,egal cu sine, având pe chip figuraomului jumătate uimit, jumătateironic, fără nicio urmă de tristeţe sau

de depresie. Nu-i dă ghes nici ambiţia de a se pune pe sine înevidenţă, de a ieşi cu orice preţ din contingent, nu-l obsedeazănici teama de a se vedea mai mic decât este în realitate.Conştient de valoarea sa, încărcat cu un optimism rezonabilpăşeşte relaxat, cu eleganţa naturală a omului conştient depropria sa valoare, fără grija părerilor celorlalţi despre el, generosîn prietenie cu toată lumea.

Universul poetic al lui Robert Şerban este unul încheie minoră, al spaţiului casnic şi al banalului vieţii cotidiene.Mircea Ivănescu şi Emil Brumaru devin referinţe obligatorii lanivelul artei sale poetice. Mai mult decât înrudirea cu acestenume de referinţă ale poeziei contemporane, scriitorultimişorean pare însă a fi produsul a ceea ce Cornel Ungureanunumea cu justeţe o geografie literară. Un spaţiu mitteleuropeanşi bănăţean al universului minor, al obiectelor de uz comun, alvorbelor de-o clipă rămase într-un colţ de memorie, al gesturilormărunte, al sublimului zvâcnind sub epiderma ternă acotidianului străbate fiecare vers al său. Într-un fel, RobertŞerban reprezintă varianta poetică a prozei lui Daniel Vighi şiViorel Marineasa, populate cu oameni obişnuiţi a căroridentitate este scoasă în relief de obiectele care le compunmecanica de zi cu zi a vieţii sau de vorbele rostite în vreoîmprejurare oarecare, a căror sonoritate, mai degrabă decâtconţinutul propriu-zis, revin periodic, precum o picătură deapă, în mintea ascultătorului de ocazie.

Poezia lui Robert Şerban este alcătuită din „les petitsriens” ale lui Serge Gainsbourg. O lirică atemporală, imposibilde încadrat în tiparele literaturii nouăzeciste, căreia îi aparţine,biologic, autorul. Este o poezie a culorilor estompate şi asunetelor în surdină, care acoperă confortabil răgazul dintrenoapte şi zi. Ea sună mai degrabă ca nocturnele lui Chopindecât precum blues-urile tânguitoare de saxofon. Clar, liniştit,armonios, cristalin ca o promisiune pentru ziua de mâine, fărătensiuni emoţionale sfâşietoare şi fără vreo urmă de spleen alexistenţei.

Totul în viaţa eului liric al lui Robert Şerban esteînvăluit în dragoste, linişte şi armonie. Nicio angoasă nu estecapabilă să tulbure confortul domestic, coala albă, supremaobsesie a scriitorilor din toate timpurile, este privită cu aceeaşiseninătate ca orice obstacol întâlnit în drumurile cotidiene.„de fapt/ n-aştept nimic când în faţa mea/ stă aşternută hârtia/cum nimic altceva nu aştept/ când sunt pe un pod/ decât să mătreacă dincolo/ sau să se prăbuşească” (Un pod, p. 7). Fireşte,mica nelinişte există la traversarea oricărui pod, dar ea nuatinge niciodată nivelul angoasei, spaima reală mărturisită deatâţia scriitori – unii foarte mari – în faţa paginii albe.

Cam la fel stau lucrurile şi în privinţa dragostei. Eanu este transmisă direct, aşa cum se întâmplă în filme unde lafiecare două vorbe personajele îşi spun că se iubesc, ci prinfelul de a privi obiectele inutile sau demodate despre care ştiesigur că au însemnat ceva pentru cei care i le-au oferit înanumite momente ale vieţii. Unul dintre poemele cele mairelevante şi, aş spune, mai explicite, ale volumului Puţin sublinie este Balerina,absolut edificator pentru sensibilitateapoetică a lui Robert Şerban: „dragostea e şi atunci când găseştibalerina de porţelan/ primită de la părinţi/ cu mâinile rupte/ ile pui la loc cu două picături de lipici special/ dar după aceea n-o mai ascunzi înapoi în dulap/ ci o aşezi/ fie şi pentru câtevaore/ deasupra televizorului din dormitor” (p. 28). Dragosteaatinge sublimul în momentul în care accepţi sistemul de valori,gusturile estetice ale celui care a contat mult în viaţa ta, chiardacă ele nu te mai reprezintă, ba chiar îţi produc un inconfort

vecin cu jena. Punând bibeloul kitsch, chiar şi numai pentrucâteva ore, pe locul visat de cei care i l-au dăruit, poetulrealizează un arc peste timp oferindu-le imaginar părinţilor săişansa de a fi prezenţi, aşa cum sigur şi-ar fi dorit, în viaţa lui deazi.

Cam în acelaşi registru, o vorbă de ameninţare auzităîn copilărie de la mama sa îi străbate viaţa ca un fir roşu,devenind un element de bază al construcţiei sale umane. Cuduioasă ironie îşi intitulează poemul Dar de la mama: „dacă teaud că drăcui/ îţi tai limba/ m-a ameninţat mama// eram încămic/ în jurul meu toată lumea dădea cu dracu’/ rudele veciniide pe scară vecinii de pe uliţele de la ţară/ colegii de la grădiniţăşi apoi de la şcoală/ oamenii pe stradă în magazine la cofetăriela cozi în autobuze/ drăcuiau într-una/ vârtos/ dar membra departid care intra pe furiş în biserici/ doar când mergeam înconcedii la mare la Călimăneşti ori la Căciulata/ ori la vreunmort apropiat/ mi-a interzis încontinuu să drăcui// cu atât sămă fi ales de la mama/ şi tot mi-ar fi fost îndeajuns” (p. 10).

Universul poetic al lui Robert Şerban se restrânge,cel puţin la nivelul acestui volum, la viaţa propriei sale familii.Bunicii, părinţii, soţia şi copiii săi sunt singurele persoanecare îl populează. Obiectele dragi mai vechi sau mai noi,gândurile şi observaţiile sale sunt ca zidurile solide ale uneicetăţi care îl feresc de toate intemperiile lumii exterioare şi îioferă confortul cotidian chiar şi în clipele de inevitabilăsingurătate petrecute la masa de scris. Pentru că, aşa cumrecomandă filosofia lui Mihai Şora, Robert Şerban este un omcu privirea şi mintea mereu deschise pentru a afla frumuseţeavieţii, aflată mai mereu în imediata noastră apropiere, dar pecare, grăbiţi în goana tot mai nebună a vremurilor noastre,sunt din ce în ce mai rari cei care au şansa să o observe.Poemul Singur este tocmai o fericită descriere a acestei stăriispititoare de plinătate a singurătăţii: „mi-e bine singur/ chiardacă aproape totul îmi lipseşte// am timp să privesc furnicile/şi să le ridic pe un deget/ am curajul să mă arunc de pe un podîn apa mâloasă a lacului/ să număr fără greşeală bătăile într-uncarpen ale ciocănitoarei/ să privesc cuvintele dintr-o carte/ fărăsă le citesc/ am nebunia să urc pe un stâlp uitat în mijloculpădurii/ şi să strig ursul/ am vreme să-mi caut în memorie/numele colegilor din şcoala primară/ şi să mi-i imaginez cumarată acum/ am puterea să mă repet întruna/ că mi-e binesingur/ mi-e foarte bine/ chiar dacă/ aproape totul/ îmi lipseşte”(p.61).

Minimalist în expresie, deloc ostentativ în exprimareasentimentelor, Robert Şerban este un poet de cursă lungă.Drumul său este cel al normalităţii, al firescului de lângă noi, alneliniştilor cotidiene şi al întrebărilor de bun simţ, mereuactuale, dar şi încărcate de revelaţii. Poezia sa este una simplă,serenă, a cotidianului în care, pentru cine are ochi de văzut,urechi de auzit şi minte de înţeles se ascunde de cele maimulte ori însuşi sublimul existenţei.

Tudorel URIANRobert Şerban, Puţin sub linie, Editura Cartea

Românească, Bucureşti, 2015, 70 pag.

presupusă a disoluţiei. Poezia lui se naşte din noima cuvintelorreale. Nu tatonează în misteriosul halou ou l’Indecis au Precisse joint, în crepusculul căruia plasa Paul Verlaine taina arteipoetice. Nu cunoaşte nici transa de feu follet a subconştientului,ci posedă instinctul constructivist al moralistului, decistructurat şi sigur, al unui clasic modern melancolizat care nupărăseşte logica limbii. Secretul său e măsura formală, oricâtde puternice i-ar fi gândul, reflecţia şi dorul, duioşia şi discreţia.Căci există, indiscutabil, şi o forţă a discreţiei care, dacă negândim bine, e superioară celei a exhibării.

C.D. ZELETIN

Poetul MihaiNiculescu (I)

Foarte prezent în ambianţă, MihaiNiculescu (Olteniţa, 1909 –

Londra, 1994), trăitor înAnglia, era în acelaşi timpextrem de calm, aş puteaspune o performanţă afirii, contravenind văpăii

sugerate de înfăţişarea luide om al Orientului. Cine

e foarte prezent are,îndeobşte, o aţâţare a

sensibilităţii, un neastâmpăr, ocuriozitate, o promptitudine în reacţii

remarcabile. Gândul ţâşneşte aproape negândit, toate-s preala timp, timpul dispare. Nimic din toate acestea la MihaiNiculescu! Brun frapant, nu vibrant, era curtenitor, reţinut,calm. Suplu, în costum de statornică sobrietate, cu pleoapelebătând melancolic peste ochii galeşi, mari şi negri, de om aldistilării gândurilor, dar solar, părea un prinţ indian, atent undecalcă şi spre ce îndreaptă privirile. Un rajah, trăit însă în neguri septentrionale, printreenigmatice dolmene şi menhire, care-i transmiseseră rezervaşi pacea lor de mormânt. Întorcea spre tine ochi buni şiprietenoşi, umplându-te de ceruri surâzătoare şi depărtări. Îlsimţeai pe dată frate al reveriilor tale. Iubea plecările cusensibilitatea unui simbolist şi călătoriile cu interesulparnasianului, fără să fi fost nici una, nici alta. Avea un mod labial de pronunţare a cuvintelor, fără cel maimic zbucium fonic, fără participarea plămânilor, o paradoxalăşoaptă puternică, şi ea o performanţă de natură să stârneascăinvidia tenorilor ce nu excelează în sottovoce. Vorbea ca unherald neutru care numai cât îţi comunică spusele unui altMihai Niculescu, aflat în altă parte, în alt spaţiu şi-n alt timp, cufrământările şi durerile lui, pe care, în cel mai bun caz, i lebănuieşti fără să ai cum să le verifici. Nu pronunţa cu plăcerepronumele eu. E de la sine înţeles că un astfel de om fin, blândşi cald, era un aristocrat. Făptura solară avea fineţea umbreisub lună: un paradox nictemeral. Neasemuit, stilul informapermanent asupra urzirii liniştii din adânc, iar dacă serecomanda, totuşi, oriental prin căldură, rămânea perfectapusean prin filtrarea ei.

II

Cheia operei lui Mihai Niculescu stă tocmai în acest ritm alliniştii în care ascultă aducerea-aminte, ritm prielnic realcătuiriiunei lumi rămase departe, afundându-se în perspectivă şiurmând drumul metamorfozării icoanei în reticul, a reticululuiîn punct şi a punctului în neant. Un lung şi distilat drum alsuferinţei după bogăţiile pierdute ale sufletului... O cheie pecare, de altfel, ne-o oferă el însuşi, în sintagma eminesciană„...încet repovestită”, aşezată cu tâlc la deschiderea Cărţii devise, două cuvinte smulse din Melancolie. Să le reproducem încontextul lor: Şi când gândesc la viaţa-mi, îmi pare că ea cură Încet repovestită de o străină gură, Ca şi când n-ar fi viaţa-mi, ca şi când n-aş fi fost. Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost De-mi ţin la el urechea – şi râd de câte-ascult Ca de dureri străine?... Parc-am murit de mult. Ea se regăseşte şi-n poezia Repovestire a lui Mihai Niculescu,din volumul său Petreceri, care grăieşte de vorba mirată eu Din povestea aceluiaşi El, Repovestită-ncet, mereu... Fie că e vorba de poezie ori proză, demersul liricii sale edeşteptat de trăirea abisală, într-o împăcare cu fatalitatea, adespărţirii de ţară, a dislocării, a tragediei ruperii trupeşti darnu şi sufleteşti de ea. E o durere lină, de stingere a elocvenţeipână la impersonalism şi abia dincolo de el începe/reîncepecurgerea povestirii eului transfigurat. Viaţa curge unde curgeea şi, ca la desprimăvărări, eroul rămâne pe un sloi călător alfluviului trezit, contemplând ţărmul drag ce se duce rămânând...Sub microscopul sufletului, poetul recompune din granuleinfinitezimale paradisul pierdut, ţinându-şi respiraţia ca să nule sufle din trama abia îngăimată a dumnezeiescului său mozaic.Evident, pentru sacra îndeletnicire a scrisului e nevoie delinişte şi de nici o adiere, deoarece, urmând observaţieisinestezice a lui Paul Valéry, cel atât de iubit de Mihai Niculescu, Chaque atome de silance Est la chance d’un fruit mur. Experienţa rămâne ascunsă, nu se arată decât prin semne şiarmonice referitoare la o fundamentală pe care poetul n-o oferă,dar cititorul o deduce. Obsedat de antinomii cu unul din termeniascuns, rar divulgat, într-o formă absorbită de arhaic ori de-adreptul inventată („toană de har”), deci creând simetrianecesară plăsmuirii paradoxului, versul lui Mihai Niculescu are

Rainer Maria Rilke

OFRANDA Ce-or fi adus – aveţi idee? –cei trei Crai, când a fost să vie...O pasăre în colivie;nebănuit de greaua cheie a depărtatei ţări a lor;balsam, al treilea, – făcutde maică-sa, dintr-o lavandăce creşte-acolo,-n loc tăcut. E-un mai-nimic? Ălor de vorgândi aşa, – le spun şi eucă, din asemenea ofrandă,pruncul ajunse Dumnezeu.

Lucarnă

Şerban FOARŢĂ


;

Fumul bunicului (2) Părinţii ne trimiteau în fiecarean, pe mine şi pe frate-meu maimare, să ne petrecem vacanţelede vară la bunica. Luam trenul dela Râmnic şi coboram la staţiaGovora, la patru kilometridepărtare de vatra satului, deunde ne prelua Bulearcă, singurulvizitiu din partea locului din câteştiu, un fel de Moş NechiforCoţcariul în variantă oltenească.Era mai totdeauna uşoraghesmuit, cum îi stă bine unuibirjar de cursă lungă, şi până săajungem la conac, vreme de o oră,

ne livra, poate ca să ne înveselească sau să ne sperie sau purşi simplu ca să ne treacă timpul, poveşti cu lotri şi haiduci şihaite înfometate de lupi ce bântuiau la vremea iernii satul şidealurile împădurite dimprejur, făcând adesea victime printresăteni. Vacanţele la Govora rămân momentele cele mai fascinanteale copilăriei mele. E greu de spus ce mă atrăgea mai mult dinmica gospodărie înjghebată de bunicu, plantată chiar în centrulsatului, la câţiva paşi de Primărie. Poate conacul, cum îmiplăcea să-i spun, o casă arătoasă, înaltă, zidită din piatră,cărămidă şi beton, având o prispă generoasă, din lemn lucratde meşteri iscusiţi şi trepte tot din piatră ce coborau spre ogrădină cu trandafiri agăţători şi liliac şi iasomie şi crini imperialişi crizanteme, sau poate curtea largă urcând uşor până la poalelepădurii sau acareturile (fânar, pătule, pivniţe adânci şi magaziiadăpostind cazanul pentru ţuică, şi grajduri pentru cai şi viteşi şură pentru sanie şi trăsură) sau gheţăria de pe deal saupoate toate la un loc, toate acestea dăinuind, cu mici modificări,în anul când tata ne-a adus pentru întâia oară în locuinţa de laGovora. În ambianţa aceasta paradisiacă am experimentatmisterele încântătoare ale copilăriei şi am deprins savoareaexerciţiilor de visare. Sosirea noastră, a copiilor, la Govora, făcea ca mica gospodăriea bunicii aproape pustiită de singurătate să se anime dintr-odată. Bunica, trezită parcă dintr-o îndelungă letargie, îmbrăcao rochie de mătase cu care obişnuia să meargă la slujba deduminică, se pieptăna cu grijă, îşi aranja cerceii cu pietre derubin şi îşi trecea în jurul gâtului un voal subţire de mătasevişinie, cochetărie inutilă şi stângace pentru domeniul rusticpeste care stăpânea. În astfel de ocazii o punea pe Tinca, ovecină care-i făcea gospodăria, să aerisească şi să deretice princasă, să şteargă praful de pe icoanele ce împodobeau pereţii,să primenească paturile şi să aducă flori proaspete în celepatru camere din faţă. Urma o veritabilă campanie de pregătirea prânzului: bucătăria de vară a conacului lua realmente foc,prin curte alergau vreo două ţaţe cu zarzavaturi şi legumeproaspete culese din grădina de lângă iazul lui Matei Ciobanu,nea Ilă, omul de încredere al bunicii, da iama prin orătăniiledin ogradă sacrificând găini şi raţe şi curcani iar masa dinsufragerie se încărca încetul cu încetul cu cozonaci şi prăjiturişi fructe şi îngheţate de vanilie, de lămâie, fistic şi ciocolată.Festinele bunicii, somptuoase, memorabile, au prefaţat, într-un anume fel ironic şi pedepsitor, nenumăraţii ani în care amluat masa prin insalubrele cantine studenţeşti şi uzinale cuciorbe chioare, sosuri lungi, sărate şi budinci de grişagrementate cu urme vagi de marmeladă. Îmi amintesc şi astăzi, cu o neaşteptată precizie a detaliilor,de camera de lucru a bunicului, rămasă neatinsă după atâtavreme, exalând parfumul unic al interioarelor de casăţărănească, având ferestre largi care dădeau spre prispă, ascunsesub perdele de borangic brodate cu motive olteneşti şi prinsede-o parte şi de alta de perete cu şnururi de mătase roşie şimobilată simplu cu un pat de ţară înalt şi tare, învelit cu păturămiţoasă, şi o masă acoperită tot cu pânză groasă pe care seputea vedea un mic suport din fontă cu ornamente inutile şispaţii dispuse în etaje pentru tocurile cu peniţă, alături de ocălimară, un press-papier şi un bust din bronz înfăţişându-l peHaret, icoana învăţătorilor de la începutul secolului, ce se uitaindiferent, cu ochi apoşi şi morţi, înspre peretele de vizaviunde fusese spânzurată fotografia înrămată a lui AthanasieMironescu, îmbrăcat în haine scumpe, arhiereşti, ţinând înmâna stângă cârja puterii arhipăstoreşti în timp ce binecuvântacu dreapta, teatral, o adunare imaginară de credincioşicucernici. Camera părea să fie părăsită de bunicu chiar cu oclipă înainte, atât era de autentică, de vie, iar eu, de fiecaredată când intram, aveam ciudatul sentiment de sfioşenie şidevoţiune pe care-l ai când calci într-un lăcaş sacerdotal. Alături de camera de lucru a bunicului se afla o încăperespaţioasă care mirosea a levănţică, în care ne culca bunica.Deasupra patului din lemn acoperit cu o velinţă era fixată oicoană veche îmbrăcată în argint la care ne rugam în fiecare

seară, reprezentându-l pe Sf. Gheorghe, patronul casei, ucigândbalaurul. Îmi amintesc şi astăzi cu fidelitate textul plasat înpartea inferioară a icoanei – Sfinte mare mucenice Gheorghe,roagă-te pentru noi –, mi-l amintesc poate pentru impresia devetustate, de inefabilă sugestie a stilului liturgic. Conacul fermecat de sub pădure ne oferea şi alte bucurii,rămase într-o memorie înnobilată de patina vremii, de pildăgheţăria cocoţată pe moţul unui deal împădurit, unde făceamadevărate prospecţiuni speologice sau eleşteul pe care patinamîn timpul vacanţelor de iarnă sau „şcoala veche”,o dărăpănăturăce trebuie să fi fost funcţională în vremea lui Caragiale, în careun frate al tatei, învăţător şi el, creştea viermi de mătase. După plecarea imprevizibilă a bunicului, conacul a cunoscutun neîntrerupt declin, pământurile de la Govora şi Ocne au fostpreluate de cei patru băieţi rămaşi în viaţă, iar bunica, rămasăsingură, deconcertată, deprinsă să asculte de porunca unuibărbat autoritar, trezită dintr-o dată stăpână peste o gospodărieprea mare pentru puterile unei femei ajunse în pragul bătrâneţii,a trebuit să vândă trăsura şi şareta şi vitele şi caii şi cârciumaînchiriată lui Gogu de la Malul Alb şi să se retragă într-o viaţăausteră, ajutându-se la muncă de două-trei femei din sat, lipsităde prietene şi de distracţii, rămânându-i, poate, doar bucuriaclipelor când sta să însereze şi când suia cu luare aminte treptelehodorogite ale unui pătul ce folosea acum drept magazie, pentrua bea un ţoi de ţuică scos cu sfoara din polobocul sprijinit pedouă bârne, după care cobora în curte şi rămânea o vreme,legănându-se de pe un picior pe celălalt, privind în zare, pierdutăîn universul ei himeric, neştiut de nimeni.

x Trebuie să adaug câteva vorbe despre eminenta vocaţie dedascăl a bunicului, despre profilul lui de intelectual de ţară, dementor cultural într-o efervescentă epocă de emancipare astatului român modern. Deşi simplu învăţător rural, Gh.Mateescu a jucat un rol notabil în promovarea învăţământuluiharetian în Vâlcea, în anii sfârşitului de secol 19, organizândbiblioteci săteşti, cantine gratuite pentru elevii nevoiaşi, băncipopulare şi societăţi de difuzare a culturii. Cine citeşte textelerămase de la el (rapoarte, dări de seamă, corespondenţă,însemnări private), păstrate în Arhivele vâlcene, îşi poate faceo idee despre nivelul intelectual al dascălilor ieşiţi, pe la sfârşitulsecolului 19, de sub generoasa mantie haretiană. Câţi învăţătoride ţară (aş îndrăzni să spun şi de oraş), în zilele de astăzi,compun cu atâta meşteşug un text, au harul scrierii cu miez,cunosc atât de bine limba strămoşească şi scriu cu o caligrafieatât de fină, ce te trimite cu gândul la iscusinţa copiştilor dinevul- mediu târziu? De altminteri, bunicu a avut relaţii apropiate cu Haret, cucare întreţinea corespondenţă, care-l ţinea la mare stimă şicare trăgea întotdeauna la conacul lui din Govora (ca şi istoriculGrigore Tocilescu) când treburile ţării îl aduceau în partealocului. În camera de oaspeţi a bunicii se mai păstra pe vremeacând eram copil tabloul înrămat în bronz al lui Haret, fixatdeasupra somptuosului pat dublu cu tăblie, pictat cu îngeraşi,în care presupun că odihnea ilustrul demnitar şi om de ştiinţă.

x În serile cu lună nouă, când sta să se întunece şi se pornea săbată vântul dinspre Coşuri iar trunchiul scorburos al dudului desub pădure scârţâia prelung, bunica ieşea în curte îmbrăcatăîntr-un capot uşor şi rămânea o vreme nemişcată, un lungmoment de meditaţie sau reculegere sau rugăciune, apoi îşiîndrepta privirea spre pădure şi arăta cu mâna spre dealurileîmpădurite, Dumnezeu ştie ce i se năzărea că vede. Şuviţelecărunte ale părului îi fluturau besmetic, risipite de adierearăcoroasă a serii, şi mă simţeam cuprins, aşa cum stam pititdupă un stog de fân, de o frică rea, copleşitoare. Bunica rămâneamult timp cu mâna întinsă şi privirea aţintită spre coamaîntunecată a pădurii, părea hipnotizată. Buzele îi tremurauimperceptibil dar n-aveam cum să ştiu ce drăcării boscorodeaanume. Poate se ruga. Sau blestema. Sau murmura descântece.Sau alunga din casă duhurile malefice ale nopţii. După un timp,din clăile de fân din capul dealului se desprindea un fum subţire,albicios, ce se insinua în bucle graţioase, dantelate şi se pierdeauşor în zarea înnegurată a pădurii. Trebuia să fiu foarte atent casă-i ţin urma. Bunica lăsa atunci să-i cadă braţul ostenit de-alungul trupului, lumina ochilor i se stingea. Părea extenuată.Făcea vreo câteva mătănii, stătea în cumpănă o clipă păstrândaceeaşi mină de devoţiune apoi se îndrepta de spate şi porneaspre casă lipa-lipa, ca să aştearnă paturile noastre pentru noapte. Fumul bunicului se mai putea zări o vreme plutind deasupraarborilor de la poalele pădurii, după care se risipea treptat înatmosfera umedă a serii. Pe uliţa din sat se întorceau sătenii,bine tămâiaţi, de la popicăria lui nea Gogu, cârciumarul.

Constantin MATEESCU

Alambicul luiIanus

„Ubi idem et maximus ethonestissimus amor est, aliquantopraestat morte unigi quam vita dustrahi.”

(Valerius Maximus)

Aseară, la operă: Povestirile luiHoffman. Ce muzică inexpresivă.Ceafabulaţie groaznică. Ce hibriditategrotescă.

„Îngerii lui Rilke” nu au fost probabil alături de agonialui. Isus ar fi putut să fie, fiindcă Rilke dă un sens morţii pe careo doreşte.

Omul trebuie să fie văzut în funcţie de semnele pecare le poartă.

Toată ziua am consultat un ghid ornitologic(Delachaux et Niestlé), 848 de specii, patru mii de ilustraţii.Este un breviar consacrat ingeniozităţii umane şi subtilităţiievoluţiei.

X îmi povesteşte despre moartea fulgerătoare a luiIoan Culianu, despre asasinarea lui, în plină zi, pe 21 mai 1991,împuşcat în cap, într-un WC al Universităţii din Chicago.

Pentru şamani viaţa este fără sfârşit, moartea nefiindo uşă de bronz definitiv închisă, mai degrabă un cerc. Morţiirevin, murim ca să fim din nou în alte structuri pe care numaigeometria le poate exprima. Poate murind vom primi alte formecare nu amintesc deloc de cele ale vieţii anterioare. Cu toateastea „vita nova” pare misterios de bine integrată în structurilevieţilor anterioare. Ce aventură!

Sunt convins că toţi oamenii au o natură divină în ei,care trebuie trezită în practica vieţii cotidiene, altfel toateeforturile noastre sunt fără eficacitate. A trăi mi se pare din ceîn ce mai mult a medita, fără a aştepta nimic, fără profit.

Epode, al treilea element al triadei: strofa, antistrofa,épode în aşa-zisa odă pindarică.

Accept cu greu trecerea timpului, a unei întâlniriratate, a unei reuniuni pierdute, negăsind un sens sau ocoerenţă evidentă.

Un timp am crezut că păsările cântă din trei motive:a atrage sexul opus, a delimita teritoriul personal, sau speriindinamicii. Acestea sunt şi motivele poeţilor. Aflu de plăcereapăsărilor, participând la melodiile primăverii, şi de specificităţilecomune umane. Ultimele descoperiri în materie sunt descrisede neuropsihologul Karen Shanor şi de neuroetnologul JagmeetKanwal, în volumul „Les souris gloussent, les chauves-sourischantent”.

Pe rafturile librăriilor, o mulţime de cărţi noi – feelgood books – promovând cărţile optimiste (antidepresive).

Un eveniment important. Gallimard a publicatcorespondenţa „RenéChar – Paul Celan”. Două lamentaţii.Primul evocând sacrificiile „rezistenţei”, al doilea evocândatrocităţile naziştilor, estetizate în „Todesfuge”.

Taphefobia lui Chopin, care a suferit toată viaţa defrica de-a fi înmormântat de viu.

Scrisul este actul contrar al gândirii...

Un moment de stupoare: a revedea cerul înstelat,cristalin, negru – gândind la versul din Paradisul lui Danteîn cele nouă ceruri...

„Une lumière emprunté rôde pendant la nuit autourde la terre... Eternellement tournée vers les rayonséclantants du soleil... La terre enracinée dans l’eau.”(Parmenide)

La fumée, comme du lait bleu...

Nicholas CATANOY


Scriitori şi teme

Privelişti din literatura de frontierăComparativismul

narativ

Scrierile care sereferă la întâlniri cultural-literare sunt îndeobşteprivite pieziş de marelepublic şi chiar de cei caren-au nevoie de lecturi„grele”, „specializate”.Dar sunt şi cititori carepoftesc special literaturanonfictivă. Cei maimofturoşi se arată a fi ceicu prejudecata căanalogiile/ „sursologia”

prejudiciază originalitatea. Dar Balzac spunea că într-ocomparaţie contează mai mult diferenţierile, iar Borges afirmă,cu o subtilitate proprie, că n-a făcut nimic altceva decât a plagiat,provocând stupoarea celor cu mintea în zigzag. Şi mai suntincriminate aceste texte, nevoite să argumenteze, decitatomanie, că adică autorul cu pricina nu-i în stare să ia asupralui interpretarea. Mihai Sebastian replică just: „O cercetare decritică fără citate e ca o conferinţă despre o călătorie fărăproiecţii, sau ca un tratat de anatomie fără planşe”.

Un critic şi istoric literar de talia lui Mircea Popa face ocălătorie prin arhive şi realizează două cărţi cuceritoare (primala editura Eikon, a doua la editura Şcoala Ardeleană, ambeledin Cluj) care trebuie citite în tandem: De la Est spre Vest şiDe la Nord spre Sud. Un tur de forţă în toate punctele cardinaledin Europa pentru a da la iveală întâlniri faste între cultura şiliteratura română şi cele de pe continent. Din start, e oademenire pentru cititorul de carieră şi pentru cei interesaţiîntr-un anume sens, la alegere. Unii vor totul, alţii vor să aflecum e cu Pădurea spânzuraţilor în limba turcă sau/ şi cureceptarea literaturii bulgare în România, sau cu aspecte dinreceptarea literaturii din spaţiul fostei Iugoslavii. Un subiecttentant, până la gradul de senzaţional, este cel referitor lafamilia Obrenovici. Principele Miloş II Obrenovici a fost căsătoritcu o româncă din familia Catargi. La proprietăţile din ŢaraRomânească se refugia fiul său Mihail, iar nepotul Milan seînsoară şi el cu o româncă. Ultimul Obrenovici este Alexandru(1889-1903) care moare ucis în mod dramatic. Sofia Nădejdepublică „romanul istoric original” Tragedia Obrenovicilor,Adrian Dorea scrie romane, iar I. Kraus, o dramă. Mircea Popadescoperă un roman „războinic de actualitate”, Foc, sânge şiiubire şi, între cartoanele repertoriului de manuscrise ale luiIorgu Caragiale, piesa jucată de trupa lui, Moartea luiObrenovici. Întrebările cine e autorul, ce origine are, careeste adaptarea dintre textul regizoral şi textul de bază, rămânmisterioase.

Mircea Popa face din documentele de arhivă adevăratenaraţiuni, fără un dram de literaturizare forţată. Vigoareainvestigaţiei are culoare detectivistică. Studiul Petöfi la româniurmăreşte mersul exegetic în literatura noastră, alţi scriitorimaghiari sunt văzuţi în avangarda românească. Mai puţincunoscute, deci mai interesante au fost contactele culturaleromâno-slovace şi mai în firea lucrurilor sunt noutăţile româno-vieneze (Nichifor Crainic, Victor Eftimiu, Vintilă Horia). Datelenoi despre Mitte Kremnitz (cum ar fi corespondenţa cu PaulLindau privind teatrul lui Caragiale) îmbogăţesc imagineaacestei femei culte şi frumoase, „blondă, cu păr cârlionţat, cuochi albaştri şi un ten curat”, care „a stârnit fără să vrea (oare?,n. C.T.) sentimentele delicate ale poetului”.

Cu deosebire interesant este Un proces de pomină: Th.Mann acuzat de plagiat de către un român. Da, aşa s-a întâmplat,spre admiraţia amatorilor de plagiat scornit. În revista „Poruncavremii” din iulie 1936 apare un articol, Scriitorul jidan ThomasMann fură dreptul de proprietate literară unui scriitor român.Scriitorul se numeşte Aurel Păcurariu, din Lipova, a scris şi apublicat în 1930, în limba maghiară, o dramă de peste o mie depagini, intitulată A farao ŕlma (Visul faraonilor). „Hoţul” derenume mondial, care scria tetralogia Iosif şi fraţii săi, a fostdat în judecată, procurori, avocaţi, judecători,grefieri…Suspans. Vreţi să ştiţi cum arată Mioriţa în ladină?Iată începutul: „Gió per la costa de la montagna, / in ün lö deparadis / vegnan plan lur, /in trand vers il bass / traia scossa debescha / cun trais pasters differentts...”

Şi încă ne mai poartă călătorul şi personajele sale dinRomânia prin Italia (Ungaretti, Marinetti, MassimoBontenpelli), Franţa (Alexandre Dumas-Père. Antoine de Saint-Exupery), Belgia, Spania, Anglia. Relaţiile, aşa cum sunt eleadunate, indică o sinceră cordialitate între oamenii de cultură

din aceste ţări europene şi România. Unde sunt zăpezile dealtădată?

În De la Nord spre Sud , Mircea Popa reface acest traseudin Finlanda până la Istanbul. Povestea aduce în scenă ţărilenordice, nu atât de mult avute în atenţia românească: Suedia,Norvegia, Danemarca. Istoriceşte, întâlnirile sunt mai frecventecu Suedia, din secolul XX legăturile culturale devin prioritare:Iorga, Stelian Popescu, Dorin Iancu, Eugen Relgis, CamilBaltazar, Ion Miloş, Gabriela Melinescu. Nobelul neademeneşte de la început ( ar fi fost îndreptăţiţi Caragiale,Rebreanu, Arghezi, Blaga) şi a continuat (Nichita Stănescu,Marin Sorescu), iar acum se dau lupte intestine între grupurilede fani.

Aflăm informaţii noi despre Björnsjerne Björnson, unistoric al relaţiilor româno-daneze, aspecte ale receptării luiTurgheniev, Goga şi „Asociaţia Intelectuală Româno-Polonă”,„Werther”, „afinităţi elective: Blaga-Goethe”. Ajungând înGrecia, ne aflăm în „Ţara Muzeu al Europei”. Autorul, literatînainte de orice, e captivat de Nikos Kazantzakis şi de felul cuactualizează el miturile Eladei. Comentariul la Zorba Grecul egrăitor pentru dispoziţia narativă a lui Mircea Popa. Un scurtfragment: „La motivul rătăcitorului şi al peregrinului (Ulise, n.C.T.), se adaugă apoi motivul înţeleptului. Zorba reprezintăexperienţa de viaţă, îndrumătorul, acel guru de care tânărulînvăţăcel are nevoie, din care cauză rolurile se inversează,Zorba fiind de fapt adevăratul Stăpân, iar proprietarul minei unharnic învăţăcel. Zorba este un Hefaistos modern, unmeşteşugar al tuturor lucrurilor. El vine de sub pământ, căci alucrat înainte în mină, dar e şi un sol al lui Orfeu, căci ştie săcânte vechi melodii macedonene, la santuri, după o ştiinţăspecială, care-l aruncă în transă (…) Pe de altă parte, Zorbaspune că e poreclit «Mana Vieţii», «fiindcă pe unde mă duc,cică, fac praf şi pulbere». Acest Sinbad Marinarul, dar şi Orfeumodern, va fi cel care va înrâuri în cel mai înalt grad destinuleroului nostru. Alături de el, tânărul va cunoaşte bucuria vieţiisimple din natură, plăcerea de a petrece la ţărmul mării cubucate gătite pe loc sau aduse de-acasă, de-a asculta poveşti şiîntâmplări de pomină, de a cunoaşte calea dragostei şi deliciilevoluptăţii dragostei. Căci Zorba e deopotrivă un emisar zeiesc,dar şi un pământean, o variantă locală a lui Nastratin Hogea,care ştie să transforme latura gravă a vieţii în carpe diem, înotium şi plăcerea clipei”.

Aţi auzit că un scriitor turc la Bucureşti şi Istanbul etransilvănean şi a redactat prima gazetă adresată publiculuilarg? Încă o poveste adevărată a unui arhivar cu vocaţie epică.Şi subiectele sunt captivante prin ele însele, şi condeiulnaratorului le asigură buna circulaţie a sângelui.

Gazetărie şi literatură

Masiva carte a lui Vasile Iancu apărută la TipoMoldova,colecţia Opera Omnia, format B5 (481 p.), copertă cartonatăde culoare verde imperial, se intitulează Intersecţii relative.Din prologul lămuritor aflăm ce este intersecţia şi de ce/cumeste ea relativă. Cam complicat pentru minţile mai puţinsârguincioase. Vrea să spună autorul despre înlănţuirile culumea cărţilor, conexiunile care nu sunt nicicum perfecte, adicăsunt relative. Aşa ar fi şi textele selectate pentru acest volum,nu respectă cronologia apariţiei în ziare şi reviste. Au fostcompartimentate în două părţi: Dincolo de universul de hârtieşi Mai mult despre cărţi. Cititorul atent observă totuşi „oareceschimbări de atitudine în faţa fenomenelor social-politice şimoduri diferite de receptare a cuvântului tipărit”. Primeleatitudini sunt ca acelea de la România liberă („serioasă,odinioară”), pagina de „cultură”, reacţii de un activism tineresc,cam în felul următor: „Trec prin secţii, precum făceamîntotdeauna când veneam, periodic, la Bucureşti (…) Zăboveammai mult şi, evident, cu plăcere, în două-trei secţii, între ele, şila «cultural». Aici, pe lângă N.P. şeful –, de obicei amabil,civilizat şi oarecum sobru, mă întreţineam minute în şir cusimpaticul şi, parcă, mereu deschis la un dialog, Călin S., dar şicu Dan S. Şi cu un om nou în redacţie: Ion Zubaşcu. Nerevedeam după ce fusese la Iaşi la o ediţie a zilelorConvorbirilor literare. Stătusem la aceeaşi masă de după…,hotelul «Traian», în salonul alb şi discutam mult, însă, deloclucruri mărunte. Subiectul cel mai fierbinte: apropiata campanieelectorală şi alegerile prezidenţiale aferente, în care EmilConstantinescu trebuia musai să-l învingă pe fostul activistnomenklaturist. Altfel – eram amândoi de acord – Româniaavea să cantoneze încă mulţi ani în zona gri, de factură«perestroikistă» (sic), dacă nu, de-a dreptul, criptocomunistă.Îl însoţisem pe candidatul Convenţiei Democrate prin câteva

aşezări ieşene şi aveam mari îndoieli că fostul prim secretar dejudeţ şi secretar al comitetului central va fi învins înconfruntarea ce avea să vină peste puţine luni”.

Ziaristul-literat pune faţă-n faţă poezia din celulelecomuniste, în special, şi „odele joase din afara zidurilor”, darşi postcomunismul e „contradictoriu şi tensionat”; consemneazăgrelele pătimiri prin care trece memoria culturală. Pe lângăpostcomunism, postcolonialism, translingvism, publicistulnostru trece şi postmodernismul. Dar e o modă a celor care sedeclară „metafizici”, transcendentalişti, neoavangardişti,neoimpresionişti, transmodernişti şi alte isme, anatemizândautomatic postmodernismul, fără să înţeleagă ce înseamnă, defapt, treaba asta. Până una alta, să dau numai cinci exempledintr-o mie: Umberto Eco („Democraţia postmodernă arerădăcini homerice”), Marin Sorescu, Mircea Ivănescu, LeonidDimov, Mircea Cărtărescu. Cultul divertismentului vine dinzona euro-atlantică şi e destinat să concureze cu „est-etica”.Tot de aici vine şi „corectitudinea politică”.

Vasile Iancu a trecut la o nouă vârstă, s-a maturizat, scapăîn bună măsură şi de sechelele limbajului de lemn al ziaristuluipostdecembrist. Scrie despre pătimirea memoriei culturale îndemocraţia postdecembristă, despre „Provincia şi culturamajoră”, despre «o generaţiune decăzută», citându-i copios peNicolae Coande şi Nicolae Florescu (din Acolada). Fugareincursiuni în cultura de azi îl aduc la Câmpina (Revista Nouă),îl poartă pe la Cluj (Apostrof). Face „portretul cărturaruluiprofund”: Nicolae Balotă, Romul Munteanu, Nicu Steihardt,Adrian Marino, Constantin Ciopraga, Virgil Nemoianu.Comentariile referitoare la Mircea Eliade, Mihail Sadoveanu,alerte şi comprehensive, dau la iveală un spirit critic autentic,deşi mai degrabă e un prozator care ştie ce e aia literatură.Raportul dintre politică şi literatură e înţeles, acum, nepartinic.În Vremelnica utopie a cărturarului aduce exemplul lui NicolaeManolescu care, atunci când a format PAC-ul şi a candidat lapreşedinţia României, a fost în mrejele utopiei ca şi celebrulMario Vargas Llosa: „Literatura şi politica sunt lumi diferite(…) Şi Nicolae Manolescu, cred, avea de pierdut, în planscriitoricesc, intelectual, dacă ajungea preşedinte. Din punctulnostru de vedere, bine că n-a ajuns. Să nu aibă nici un regret,cărturarul. Lumea politicii, aşa cum este la noi, nu este impură.E tare impură. Şi e imposibil, intrat în ea, să ieşi curat”.Interesantă este darea de seamă în patru părţi cu privire la„Bolşevizarea învăţământului românesc. Decapitarea eliteiintelectuale”. Ar fi fost instructivă o echivalare a situaţiei imediatpostdecembriste, de exemplu la Universitatea ieşeană, cândprofesori ca Mihai Drăgan au fost terorizaţi şi împinşi înmormânt. Da, revistele literare sunt „parte marcantă a culturiiunui neam”, dar ele cam dispar din cauza „fondurilor” sau intrăîn gaura infinită a internetului.

Mai mult despre cărţi adună recenzii/comentarii, îngeneral pe alese şi, de aceea, „pozitive”. Îl încântă jurnalele caliteratură (N. Steinhardt, Gheorghe Drăgan, Constantin Călin),amintirile, confesiunile (Augustin Buzura), cărţile de critică(Eugen Simion despre Creangă), de istorie, dar se vede căautorul nu-i de meserie, dacă se încântă de anecdotica lui LucianBoia. Bineînţeles, pe prozator îl preocupă proza: Dinu Pillat,Eugen Uricaru, Stelian Baboi, Aurel Ştefanachi, Mircea Zaciu(proză care conţine multe pagini de jurnal, lirism vibrant „maimult decât în numeroasele cărţi de lirică – să-i zicem totuşialtfel? – postmodernă, unele, mult lăudate”. Da, trebuie spusaltfel, pentru că postmodernismul e antiliricoid.

Chiar acum a apărut un volum mamut (672 p.) de prozede Vasile Iancu, Viclenia anilor, la aceeaşi editură.

Constantin TRANDAFIRPS de Revelion:Domnul Călin (fost coleg de studii înalte, prieten de cursă

lungă) este un cărturar insaţiabil, un erudit, moralist,memorialist, diarist etc. E marele vecin de rubrică, în dreapta,cu Zigzag-urile care adună toate calităţile sale, plus umorulstrepezit. Dumnealui ştie de la maeştrii declaraţi (Montaigne,Alain, Jules Renard) că jurnalul neapărat trebuie să conţinămomente cotidiene, relaxante. Şi între consemnări de oadâncime insondabilă, mai introduce şi banalităţi zâmbăreţe(„i-auzi, soro”, „neicusorule”, „puicusorule”). Scrie, deexemplu, cum fac eu ciorbă şi tocăniţă, cum ascult şi văd „haita”de la un post TV, dânsul, fiind cu „educaţie”, „zapează” altecanale, democrate. Aşteptăm să fie la fel de onest şi să publiceşi ce sprayuri şi reţete i-am indicat: pentru creşterea părului depe calviţie, pentru scăderea pântecelui şi pentru performanţeledin zona căreia Bahtin îi spune „nivelul de jos al feţei şispatelui”. Scuze, numai pentru umor nu-i putem oferi absolutnici o soluţie. La muţi ani!


ZIGZAGURI

Constantin CĂLIN

Început de deceniu (V)

N-am ieşit din casă, trăgînd (cum obişnuiesc să spun) de cîtevafraze. De ce doar de cîteva? În locul unui răspuns direct, l-aşcita pe Georges Courteline, ironistul francez, care îi declaraîntr-un interviu lui Jules Léfèvre (fişat nu de mult): „Nu reuşescsă scriu ceva bun decît atunci cînd iau atitudine critică faţă deceea ce lucrez, temîndu-mă chiar de o virgulă de prisos ori răupusă care m-ar putea face ridicol”. [...] „Am fost consideratmereu drept profesionist. Nu sînt decît un amator”. Vorbelelui mi se potrivesc. De-a lungul anilor, am ratat să spun multe,de teama de a nu părea inadecvat şi inoportun ca subiecte, ton,formulări. Seara am telefonat la R. De data asta, a răspuns.Convorbirea a fost însă scurtă: n-are „nimic excepţional” să-micomunice, mi-a spus. M-a întrebat, oarecum mecanic, dacă avemzăpadă şi dacă sîntem sănătoşi. Am încheiat discuţie fără a fixaun termen pentru viitoarea, dar, ca de fiecare dată, cu cele maibune urări din partea noastră. Mai tîrziu, am văzut, din întîmplare, în jurnalul Televiziunii„Alfa”, pe care n-o frecventez, reportajul despre festivitateaacordării titlului de „Cetăţean de Onoare” Doinei Iacob, luiViorel Baltag şi lui Florin Blănărescu, „trei mari actori băcăuani”,cum i-a numit fosta mea studentă Olimpia Filip, încorespondenţa din Adevărul, cît şi lui Florin Piersic.Dacă aş fi participat la „eveniment”, din cauza unor nedumeriri,nu cred că aş fi fost încîntat.

Vineri, 25 februarie 2011; 8,30. Treaz de la 6,50, ceea ce pentru mine înseamnă ultramatinalşi obositor. Scăzînd întreruperile, am dormit deci 5-51/

2 ore.

Vîntul a scuturat zăpada de pe copaci şi i-a dat, jos, în cîtevalocuri, forme de dune. Am fost la Calistrat Costin să plătesc cotizaţia pentruMircea Dinutz. Pe o masă din largul său birou erau vreo 30 dedosare de posibili membri ai Uniunii Scriitorilor, unii necopţi,pripiţi, alţii trecuţi de copt. Dacă vor fi admişi, o asemeneacompanie în breaslă nu-i prea stimulatoare. De n-ar fi jumătateaaceea de pensie, nu m-aş revendica drept scriitor, meserie cepare accesibilă oricui, ale cărei particularităţi devin din ce în cemai greu de sesizat. Costin e, ca întotdeauna, de o morală eclectică, de insinteresat să i se lăţească „moşia”, în acest caz filiala. Nu m-amîmpăcat şi nu mă împac cu ambiguităţile sale, lucru pe care,bineînţeles, îl ştie. Seara, telefon lung (cu vechi „poveşti”) de la FlorinBlănărescu, recentul „Cetăţean de Onoare”, iar eu lui Dinutz,pentru a-i confirma executarea serviciului cerut.

Sîmbătă, 26 februarie 2011; 8,30. Ninge cu cristale de aer îngheţat. Însă cînd s-a înălţatsoarele, fenomenul a dispărut. Am mers să iau cartea pe care mi-a adus-o (la noi nu segăsea) inginerul Gheorghe Şchiopu de la Cluj (Al. Obedenaru,Amintirile unui poet decadent). Am făcut cîţiva paşi împreună,iar după ce am ajuns în dreptul Hotelului „Decebal”, undepărea mai cald, ne-am lansat într-o discuţie despre politică. M-am străduit, folosind exemple, să-i risipesc părerile induse deAntena 3 şi de Realitatea. La întoarcere, trecînd pe lîngă un grup de adolescenţi, l-am auzit pe unul dintre ei vorbind de „prima gură”. M-au năpăditzeci de amintiri. „Prima gură” a fost o exigenţă de la care n-amcedat nici eu, cînd trebuia să gust ceva; orice! Cel mai adeseaam obţinut această satisfacţie, dar nu exclud faptul de a fi fostpăcălit uneori. Căci nu mă refer doar la mere şi prăjituri!

Duminică, 27 februarie 2011; 8,30. Ca şi ieri, acelaşi aspect meteorologic. Am ieşit doar pentru pîine, la cel mai apropiat magazin. Lecturi adecvate zilei şi lecturi restante. La TV5 Monde, Michel Drucker i-a dedicat „VivementDimanche” lui Philippe Bouvard, animatorul emisiunii „LesGrosses Têtes” (concurs de cultură generală sub forma uneidezbateri degajate, cu aproximări succesive ale răspunsuluiexact şi „contre” între participanţi, prompte şi cu haz), care aavut – s-a spus – şi cîte 13 milioane de spectatori. Despre celomagiat au vorbit – fireşte, elogios – pe rînd: Jacques Chancel,comentator muzical la Radio France (dînsul ţine de 15 ani unjurnal, care ar avea peste 50 de volume, căci face note oriundes-ar afla – în avion, în tren, pe vapor, acasă, la serviciu etc. –,zilnic), Bernard Pivot, Charles Aznavour, Philippe Labro, PierreBelmare. În „Les Grosses Têtes” au „jucat” intelectuali de primămînă, inclusiv academicieni (Jean Dutourd, de pildă).

Luni, 28 februarie 2011; 8,30. Ninsoare urmată de înseninare.După întoarcerea de la Arhive, i-am telefonat lui GheorgheDrăgan să-i confirm primirea cărţii sale, Jurnalul lui P.H. Lippa,transcris fragmentar şi comentat pe larg de...

Luni, 21 februarie 2011,9, 15. Prima imagine a zilei, cuefect înviorător: arboriîncărcaţi cu zăpadă. De la 121/

2 am mers, pe

jos, la Arhive. Ce caut, sau ce mai cautacolo?, sînt întrebat uneori.Citesc cu plan, şi fără, ceeace adesea-i mult mai plăcut.În ciuda aparenţelor de ommetodic, nu m-am ţinutniciodată strict de o anumebibliografie, cum fac cei maimulţi dintre cunoscuţi, carese opresc doar la punctele

stabilite, şi nu mi-am refuzat popasurile în locurile depărtatede tema mea, dar interesante. Pentru ei totul e planificat,începînd cu lungimea drumului şi durata parcurgerii lui. Îngeneral, eu mi-am asumat riscul libertăţii de a mă lăsa, îndestule momente, ghidat de întîmplare. În afară de notele şiinformaţiile pentru ziar, nimic n-am scris „contra-cronometru”.Nu mi-ar fi ieşit! Modul meu de lectură e vechi, la fel şi „tehnologia”scrisului. Într-o viaţă, am schimbat trei unelte: creionul şicondeiul cu pixul, apoi am alternat pixul cu maşina de scris. LaArhive şi la Bibliotecă sînt nevoit să mă compar cu tinerii.Aceştia vin cu aparate de fotografiat şi cu laptopuri. Ţac-ţac,într-o oră copie un dosar sau o revistă pentru fişarea căreia mieîmi trebuie cîteva zile sau chiar o săptămînă. Vitezele noastrede lucru sînt frapant diferite. Totuşi nu-i invidiez. Lectura lentăînseamnă reflecţie şi selecţie, plus observarea unei mulţimide detalii. Ei sînt eficaci, au o productivitate ridicată, sînt însăsuspecţi de superficialitate.După întoarcerea acasă, revăd ce-am conspectat şi sortez fişele:astea (de regulă mai puţine) sînt pentru studiul în pregătire;astea-s pentru un „dosar” de curiozităţi. Ideea de a le aduna ecă, nici nu ştiu cînd, s-ar putea să-mi trebuiască, să devinăexemple pentru ilustrarea unui gînd care, momentan, nu ecristalizat.

Marţi, 22 februarie 2011; 8, 30. Peste zăpada de ieri, zăpadă nouă, proaspătă, ce pare şimai albă. Cînd am plecat şi cînd m-am întors de la Arhive,temperatura era de -30. Acolo l-am recomandat de ing. Ioan Pruteanu, fostvicepreşedinte al Comitetului Executiv Judeţean la sfîrşitulanilor ’60 şi începutul anilor ’70, unui tînăr muzeograf, pentruun interviu. După-amiază am încercat, de trei-patru ori, să vorbesc cuR. N-a răspuns.Seara, Olympique Lyonnais–Real: 1-1. La pauză şi la sfîrşitulmeciului, ca de obicei, comentarii cu Gabi.

Miercuri, 23 februarie 2011; 8,40. Ninsoare măruntă şi deasă, însă nu prea veselă. Încă de aseară, senzaţia că sînt gripat: o uscăciune jenantăîn gît şi piept. Am dat cadou 30 de exemplare din Dosarul Bacovia, II, şi12 exemplare din Stăpînirea de sine, pentru studenţi. La Ateneu dublă sărbătoare: Carmen Mihalache şi VioletaSavu. Dintre bătrîni – eu şi Sergiu Adam. Discuţii împrăştiate, critice, despre Cmeciu, Bulai, CalistratCostin, Dimitrie Brăneanu & Gashka. Apropo de organizarea manifestărilor „Bacovia – 130”,sfatul meu (pentru Carmen) a fost să apere tradiţia lor,prestigiul şi drepturile ce rezultă din aceasta. Am plecat singur,pe jos. Ziua era frumoasă: arborii (începînd cu brazii din curtearedacţiei), statuile de lîngă Muzeul de Artă, gardurile,acoperişurile caselor îşi schimbaseră „figurile” sub zăpadă.Cărările făcute prin mijlocul trotuarelor erau strîmte,alunecoase şi obositoare. Dar lumina şi aerul erau bune, aşa căam ajuns acasă reconfortat. Seara, la telefon, discuţie cu T. Despre borş şi politică.Reţeta lui de borş dă, probabil, rezultate gustoase; în schimbcea politică e cu prea mulţi anti, bazată pe convenience foodcu miros de antene, excitant pentru el, deloc molipsitor pentrumine. Fiecare şi-a jucat „rola” sa, atenţi la limita la care discuţias-ar fi putut scurt-circuita, şi cu rîsete dese, normale.

Joi, 24 februarie 2011; 8, 30. Nu-s încă semne de încălzire. Zăpada-i cît şi ieri; frigulaidoma.

Mi-a precizat două lucruri: că a scos cartea în doar 100 deexemplare şi că ea n-are legătură cu biografia lui Pan Halippa,liderul basarabean de odinioară. Totul e ficţiune. Mitrea n-a găsit revistele cu evocarea Antonescu, pentrua le trimite în ţară. A „mitraliat-o” pe Carmen, apoi i-a „mitraliat”pe ceilalţi din redacţie, iar eu a trebuit să tac la revărsarea sade nemulţumire.

Marţi, 1 martie 2011; 8. Cer acoperit. Temperatura constant rece, adică -40 la dusulşi întorsul de la Arhive. Telefon de la Ecaterina Creţu (fostă studentă, aziconferenţiar la Lingvistică), ca să-mi mulţumească pentru cărţi.Însă fondul convorbirii l-a constituit nemulţumirea (exprimatăreţinut) că tergiversează pregătirea unei ediţii din articolele şirecenziile lui Constantin Cojocaru, fostul coleg, mort prematur,în ale cărui competenţe de gramatician am crezut tot timpul.Unde sînt acum cursurile litografiate rămase de la el?, amîntrebat-o. Mai există? Şi din ele s-ar putea scoate ceva.

Miercuri, 2 martie 2011; 8,30. Ca de multe ori în ultima vreme, prima trezire a fost la6,45, dar m-am întors în pat. Degeaba, n-am putut să adorm. La 9 l-am căutat telefonic pe Emilian Drehuţă, care aziîmplineşte 80 de ani. Datorită lui am obţinut o parte dinsponsorizările necesare tipăririi celor două volume din DosarulBacovia, scoase la editura sa, „Agora”. Eu sînt incapabil sămerg cu pantahuza. Cer senin. Spre prînz, temperatura a urcat la 00. Am primit Baaadul literar. Coperta a patra i-a revenit Zuţei(Elisabeta Isanos): i se reproduc mai multe coperţi ale cărţilorsale şi o dedicaţie (discutabilă) pentru Gruia Novac, redactorul-şef. Răsfoind revista, Ani mi-a atras atenţia asupra prezenţei încuprinsul ei a unei cronici la Gustul vieţii, scrisă de AdrianVoica. Empatică şi corectă.

Joi, 3 martie 2011; 8,30. Soare, soare!... Vizită la cabinetul doctoriţei Zenovia Cozma. Mi-a controlat tensiunea şi mi-a descris, pe scurt, „haosul”din Sănătate. Mi-a dat şi o reţetă „pe două luni”, aşadar viitoareaîntîlnire va fi pe 5 mai. Drum la redacţie pentru a lăsa „Arte şi meserii”. Laîntoarcere m-am oprit la Poştă, unde am refuzat pachetul Editurii„Atlas”, deoarece administratorii ei îmi pretind bani pentrulucrări ce nu le-am primit. Telefon de la Ştefan Munteanu: vrea să stăm de vorbă, darnu mi-a precizat despre ce.

Vineri, 4 martie 2011; 8,30. Senin, soare cu strălucire rece, nici o promisiune de maicald. În cursul dimineţii, telefoane repetate de la Gheorghiţă,la care a răspuns Ani. Seara, încă un telefon. Am crezut că e iarăşi el. Era de laElena Ciobanu, care s-a hotărît să „aplice” pentru o bursă.Tema cercetării: „Identitatea poeziei româneşti actuale (tinere)în context european”.

Sîmbătă, 5 martie 2011; 7,45. Lumină multă, care nu mă lasă să-mi completez somnul.La 11, cu un taxi, împreună cu Ani, la RMB (Restaurantul MilitarBacău) pentru sărbătorirea lui Emilian Drehuţă. Agapă (în majoritate) cu bucovineni. Au fost prezenţi:Ilie Boca, dr. Traian Curcă, dr. Neculai Apetroaie (spre sfîrşit avenit şi dr. Tudosie), doctoriţa Maria Rusu, Petru Done (de laZiarul de Bacău), Mihail Semenov, soţii Bostan şi încă vreozece persoane, vecini şi prieteni de-ai sărbătoritului, fost maimulte decenii directorul Direcţiei Financiare a Judeţului. Am vorbit (nu prea grozav, dar cele ce-am spus au prins).A vorbit şi Semenov, care e din acelaşi sat (Baineţ) sau dinsatul vecin. A aflat tîrziu de Drehuţă, de la tatăl acestuia, cares-a lăudat că feciorul lui „e mare la Bacău”. L-a întîlnit abia cîndşi el a fost repartizat aci. Seara, un nou telefon de la Gheorghiţă. Cu capsa pusă,virulent, a ţinut să-mi evoce cîteva scene cancaniere, mizerii,orduri ale unor fruntaşi ai vieţii literare bucureştene dindeceniile şapte şi opt (aflate de la Al. Piru sau cunoscutedirect). Mă abţin să le detaliez, ca-în eventualitatea publicăriiacestor pagini – să nu provoc scandal. Reluînd „refrenul”cunoscut, m-a „ameninţat” că, la prima vizită în ţară, va veni cutrei caiete de jurnal, pe care să i le văd înaintea editării.


O recenzie cu petice şi proteze saucomedia demascării lui Radu Petrescu (II)

Ce se va fiîntâmplat între 12decembrie 1949 (dataultimului asalt, consemnatîn Jurnal al perseverentuluiemul al lui Leonte Răutuasupra lui Radu Petrescu) şi8 ianuarie 1950, când revistaViaţa Românească îi publicăîn primul număr pe anul încurs celui din urmă recenziadespre „Antologia ‹‹Luptăm

pentru pace››”, atât de atotştiutorul Jurnal nu ne mai spune.Punând la socoteală şi ajutorul lui Ovid S. Crohmălniceanu,care îi făcuse el însuşi tânărului „plin de talent”, după examenulde literatura română din 10 iunie 1949, nu numai lecţia deîndoctrinare obligatorie, dar şi propunerea de a colabora laContemporanul, evenimentele se vor fi precipitat cumva laViaţa Românească, cu o serie de condiţii negociate, darnerespectate şi, fireşte, tot atâtea promisiuni superflue, datefiind circumstanţele momentului istoric, neonorate. În avântullor spre culmile măreţe ale realismului socialist, lui PaulGeorgescu şi noii literaturi numai de principii şi alte marafeturide onorabilitate burgheză nu le ardeau. „Citesc cele câtevarânduri ale mele din Viaţa Românească, scria în 8 ianuarie1950, în Jurnal, Radu Petrescu, şi mă îngrozesc. E ca şi cum m-aş privi într-o oglindă care te arată pitic, ghebos, cucuiat şistrâmb. Ce-a mai rămas acolo de mine, în afară de iscălitură, aprimit atâtea petice şi proteze încât îmi vine să şi râd. Însădupă o clipă de gândire dau din umeri”. Cu articolul semnat deRadu Petrescu: „Antologia ‹‹Luptăm pentru pace››” din nr. 1/1950 din Viaţa Românească în faţă, lăsând la o parte o serie dealte amănunte ce n-au nimic de-a face cu felul de a scrie almentorului Şcolii prozatorilor târgovişteni, formulărilelozincarde de tipul „triumful stilului de viaţă socialist”,„eliberatoarele armate sovietice”, „luminosul tablou alviitorului” etc. dovedesc cu prisosuinţă că textul radupetresciana fost la greu şi sistematic rafistolat şi denaturat în redacţiarevistei. Şi, ca şi cum o asemenea operaţie de mutilare grotescănu i-ar fi fost prea îndeajuns lui Radu Petrescu, în Contemporanulnumărul 175 din 10 februarie, acelaşi an, sub genericulDomnului recenzent îi displace poezia nouă, pe lângă osumedenie de derapaje de la linia partidului pe care i le impută,cu o lovitură de secure bine ţintită, Eugen Luca (id est JeanLeibovici, redactorul şef al susnumitei reviste!) stabileşte căîn recenzia respectivă Radu Petrescu „se străduie sădemonstreze că poezia noastră de astăzi îşi trage seva dinpoezia poe-misticismului lui Blaga, din ermetismul lui Barbusau din ‹‹mucigaiurile, bubele şi noroaiele›› lui Arghezi”; ocrimă de neiertat, desigur, într-o vreme când partidul îi considerape cei trei mari poeţi duşmani înverşunaţi ai poporului, iarsimpla rostire chiar şi a numelui lor putea însemna un paşaportsigur către raiul puşcăriilor. Articolul din Contemporanul treceîn faţa multora (printre care colegi şi asistenţi ca Vicu Mândra,acuzatorul lui Călinescu…) drept o adevărată demascare. Să nuuităm că aceeaşi revistă îl mai demascase pe Radu Petrescu şiîn 1946 când prin intermediul lui Adrian Marino reuşise săpublice poezia Ceas de dimineaţă în ziarul Naţiunea condus deG. Călinescu. „La Facultate s-a făcut atmosferă, în jurul meu,

scria R.P. în Jurnal la 13 februarie 1950. Însă nu mă deranjeazădeloc. Ştiu ce urmări va avea acest articol (s.n.), dar acum suntprea ocupat pentru a mă gândi la asta. (Într-adevăr, numai pestecinci zile, în 18 februarie, Radu Petrescu se căsătorea cu AdelaNicolau, al cărei tată, tot peste câteva zile, va fi arestat şitrimis la Canal unde, de altminteri, a şi murit, n.n.). Regret cănu pot publica un răspuns, mai scrie tânărul, perfect conştientde practicile totalitariste ale comunismului stalinist. Evident,este uşor să ataci când ştii că nu ţi se poate răspunde”.

În urma diversiunii reuşite de discreditare (maipotrivit spus ar fi: de demascare) a unui Radu Petrescu, completrupt de moravurile şi năravurile lumii comuniste de rit stalinist,perfidul soldat cu chivără roşie Paul Georgescu ar fi putut aveade ce sfârâi în suc propriu, sarcina încredinţată de superioriisăi fusese îndeplinită. Însă, profitând de „atmosfera teribilă”pe care i-o crease tânărului articolul din Contemporanul, PaulGeorgescu trecuse acum la punerea în aplicare a părţii a douaa planului diabolic de compromitere şi distrugere a mult preaindependentului şi înzestratului element al vechii claseburgheze. Politrucul căţărat pe ruinele catedrei de literaturaromână contemporană a lui G. Călinescu recurgea de aceastădată la presiuni făţişe, cerându-i tânărului student o altărecenzie, chipurile, pentru a-l „reabilita”. Pentru partidul luiPaul Georgescu şi al lui Ovid S. Crohmălniceanu şi al lui EugenLuca şi al altora ca ei (Nikolai Moraru, Silvian Iosifescu, MihaiNovikov, de exemplu), Radu Petrescu trecea drept un elementostil regimului republicii populare şi, ca atare, trebuia distrusprin orice mijloace.

În 21 noiembrie 1950, Radu Petrescu încredinţaJurnalului: „P.G. mă solicită din nou pentru Viaţa Românească,anunţându-mă că dacă nu colaborez la revistă risc să nu mairămân în Bucureşti la sfârşitul anului, şi să mi se dea o catedrăîn cine ştie ce provincie (s.n.)”. Scârbit şi obosit, pe punctul dea accepta un subiect de recenzie, în urma presiunilor de totfelul ale unui Paul Georgescu pe care acum îl avea şi „profesor”la un curs „Geo Bogza” (!), în 9 ianuarie 1951, Radu Petrescufăcea în Jurnal următoarea radiografie tertipurilor tipiccomuniste ale personajului. „Mi se pare curioasă diferenţadintre stăruinţa pasionată cu care mă invită să scriu la revistă şimarea plictiseală pe care o arată când, în sfârşit, accept. Atuncipare să se opereze imediat o metamorfoză incredibilă: dinsolicitat, şi încă şi cu ameninţări, cum cred că am notat, sunttratat ca un solicitator inoportun”.

Întreaga comedie ce i s-a jucat la Viaţa Româneascăprecum şi pânza perfidă pusă peste ochii lui Radu Petrescu deagitatorul comunist Paul Georgescu vor cădea cu totul de-abiaîn 17 ianuarie 1951, când, cu sadism, politrucul îi arată desluşitcă tinicheaua care îi atârnă de coadă, „relaţiile” utile pe care leare şi mai ales „despre CE scrie (!)” el la ora de faţă nu-i vorpermite, după terminarea facultăţii, decât, cel mult, să fie trimisîn provincie. Ceea ce s-a şi întâmplat. În 1951, eminentul RaduPetrescu primea un post de profesor de română la Petriş înjudeţul Bistriţa-Năsăud. Regiune în care, împreună cu soţia, valucra şi în anii şcolari 1952-1954, la Şcoala Elementară dinPrundul Bârgăului… Noli contendere!

Ştefan Ion GHILIMESCU 28.02.2015

Despre Sensulpoeziei

Horia Bădescu facedistincţie între a exista, carenumeşte toate obiectele, deciexterioritatea, şi a fi, careconţine ideea de reflectare, deconştienţă de sine(ontologică), iniţiatoare deSens. În cartea sa, Dacă Orfeu(Editura Limes, Floreşti, Cluj-

Napoca, 2015), se pune problema întoarcerii omului dinînstrăinarea în care l-a dus secolul XX: „Căci dacă omul vrea săsupravieţuiască, el trebuie să reînveţe să fie, adică să trăiascădin perspectiva unităţii lumii, să trăiască întru şi prin Sens,întru şi prin sacru” (p. 16). Lucrarea are o primă parte filosofică,intitulată sugestiv „În chip poetic locuieşte omul...”, şi o adoua, Starea de veghe, conţinând mărturiile unor poeţicontemporani. Teza urmărită este, evident, demonstrareacelebrului vers al lui Hölderlin, „În chip poetic locuieşte omulpe-acest pământ”.

Poetul, filosoful Horia Bădescu socoteşte poezia ca formăde trăire orfică, în conexiune cu sine şi cu universul, tânjinddupă Fiinţă, ca întrebare asupra propriei identităţi indefinibile,ca deschidere către starea de sacru: „Căci ce altceva este poeziadecât neostoita încercare nu de a descifra taina lumii, ci de ane face să o trăim şi trăind-o să ne-o revelăm întru Fiinţă. Iar areleva întru Fiinţă înseamnă a releva întru iubire. Întru iubireaînţeleasă ca izvor de armonie, ca extaz al aflării de sine în Sineadivină, al contopirii şi pierderii fericite în aceasta.” (p. 8). Poeziaeste inefabilă, mod de aspiraţie, „fervoare aneantizatoare,adoraţie, extaz al contopirii, dor neostoit după o altă natură”(p. 9). Ea nu poate fi asimilată rugăciunii, fiind o altă formă derugăciune, autorul făcând distincţie între cunoaşterea misticăşi cunoaşterea poetică, deşi amândouă au aceeaşi ţintă,înţelegerea Fiinţei: „În vreme ce misticul încearcă să seraporteze la Fiinţa însăşi, ca ultimă realitate în sine, încercândsă se situeze în Fiinţă, poetul se raportează la existând, laFiinţa-fiinţând, încercând să fie întru aceasta” (p. 9). Poetul îldescoperă pe Dumnezeu în creatură, sau poetul şi Dumnezeuse întâlnesc în lumea fenomenală. Tema unică a poeziei esteiubirea, adică Dumnezeu, incluzând temele subsidiare, viaţa şimoartea. De aceea, rolul poeziei trebuie să fie unul civilizator,de umanizare prin redescoperirea lui Dumnezeu. Teza aceastaatribuie poeziei o funcţie regeneratoare, sacralizatoare aducândomul la atributul său primordial, iubirea de Dumnezeu.

Misiunea poetului este a înlătura straturile de ascunderea Realităţii. Acest proces, realizat printr-o „cecitate hipnotică[...] plasează lucrurile în orizontul şi mecanismul visului” (p.11), obţinând clarviziunea, adică discernerea realului dinrealitate. Scriitorul pătrunde în misterul somnului (pandant alstării de veghe). Realul acestuia pare mai desprins de realitate,conştienţa fiind dominată de inconştient, producătorulimaginarului oniric: „Existenţa hipnotică realizează proiectulnostru fiinţial, liber de orice condiţionare relaţională şi logicăa conştienţei” (p. 12). Timpul visului reprezintă o deschidereîn starea de somn, un timp al adevărului originar. Dar, „starehipnotică diurnă, viziunea poetică se diferenţiază de viziuneamistică dar şi de cea onirică” (p. 13). Includerea omului înProiectul lui Dumnezeu, prin dubla natură a lui Iisus Hristos,este, spune autorul, un act poetic. Prin reinventarea unei noirealităţi (ca reverie diurnă), prin atragerea Fiinţei în naturapoemului, poetul are vocaţie ontologică. Diferenţa dintre visşi poezie constă în configuraţia stilistică a celei din urmă.Trecând de la Fiinţă la realitate, poezia menţine memoriaAcesteia, funcţionează ca o memorie ontologică, descoperindo limbă „care să poată povesti poetic acel lucru uimitor şi denespus care e Fiinţa, Necunoscutul” (p. 15).

A fi (fiinţarea) necesită readucerea Sensului în lume.Poezia îmbogăţeşte infinitatea lumii prin adaosul estetic, prindeschiderea neepuizabilă a misterului, a Fiinţei. Verbul şirealitatea se află într-o relaţie reciprocă de generare. Nu existălume fără limbaj. Nu se manifestă existenţa fără metafizică.Lumea fără Sens este lipsită de corolar, este căzută dinumanitate. Eseistul susţine redobândirea sacralităţii. Elnumeşte rolul poeziei „pulsaţie vie a Fiinţei”, „memorieontologică”, „memorie a Fiinţei” (p. 20).

Se constată limitele cunoaşterii ştiinţifice faţă de cearevelată: „Omul este ceea ce este, adică purtător de Sens,dincolo de biologic, de materialitatea lui” (p. 23). Poezia estecea care intuieşte prezenţa Sensului, infinită şi nedefinibilă.Semnele lumii în care trăieşte îl fac pe autor sceptic, iarschimbarea ar trebui să vină din interior, din restaurarea omului.Remediul necesar este poezia, prin care Orfeu îmblânzea fiareleşi armoniza lumea. Dar, acest fapt implică schimbări în ceea cepriveşte mentalitatea omului şi în ceea ce priveşte discursulpoetic: „Să vorbim poetic de la suflet la suflet!” (p. 31). Cauzeledezinteresului pentru poezie sunt multiple, instituţionale şiindividuale. Omul actual a pierdut dimensiunea poetică aexistenţei, nu mai este captat de magia poeziei, s-a desprins

de vârsta adevărului relevat şi de limba ontologică. Poezia esteun fenomen metalexical, este „visul cuvintelor” (p. 36). Citându-l pe Rimbaud, Horia Bădescu afirmă: „pentru mine poeziarămâne vorbire interioară, emoţie trăită şi mărturisită liric” (p.38). Ea nu poate exista formal, în afara reflexivităţii, a sensului.

Scriitorul este îngrijorat de procesul anticultural careare loc, azi, în lume, de falsificare a valorilor sacre, de regresarea indivizilor şi a societăţii. Poezia însăşi a devenit aservită, şi-a pierdut funcţia civilizatoare, harul. Sacrul nu capătă sensdecât prin manifestare în imanent, şi anume ca intens alacestuia. Lipsa sacrului în lumea de azi anulează plenitudineabucuriei, spiritul sărbătorii, numinosul. Poetul poate restaurasacrul, poate redescoperi Fiinţa care se află înăuntrul său, iar„Poezia este întemeierea Fiinţei prin Verb” (p. 54). Matriceaoricărui spus este tăcerea. Tăcerea este aşteptare/pregătire acreaţiei. Tăcerea este potenţialul vorbirii.

În încheierea primei părţi a cărţii, scriitorul pledeazăpentru mişcarea iniţiată în Spania, a Umanismului Solidar. DinManifestul Umanismului Solidar, semnat de poetul ManuelGahete, se desprinde orientarea universalistă, având ca bazăDeclaraţia Universală a Drepturilor Omului: „Nu încercăm săne erijăm în apărătorii niciunei alte cauze decât aceea a omuluişi a drepturilor sale şi vrem să ajungem la aceasta prin reflecţie,creaţie, electism şi libertate” (p. 62). Mişcarea susţine,deopotrivă, valori estetice şi morale, asigurând cadrul uneicreaţii artistice libere.

În partea a doua, Starea de veghe, sunt prezentateunsprezece interviuri, luate unor scriitori europeni, tratând

despre temele susţinute în prima parte. Autorul explică: „Stareade veghe este calea de acces către starea de umanitate, căcistarea de umanitate nu este starea naturală a omului, ci cuceriretrudnică, devenire în spirit” (p. 68). În mistica ortodoxă, stareade veghe ar fi echivalentă cu starea de trezvie (nepsis), condiţiea urcuşului duhovnicesc. Trezvia are rolul de a asigura curăţiainimii, conducând la fericire.

Max Alhau, poet şi nuvelist, deplânge disoluţia caredefineşte lumea de azi, condusă de dorinţa de putere şi deinterese economice. Cu toate că este sceptic în privinţainteresului pentru poezie (chiar şi pentru religie), în societateaactuală, constată că „scrisul este acel instrument care permite,deopotrivă, cercetarea de sine şi descoperirea celuilalt,avansarea în tăcere” (p. 73). Scriitorul, teologul, mitropolitulValeriu Anania vorbeşte despre puşcăria dinăuntru şi puşcăriade afară, din perioada comunismului: „suferinţa asumată îţideschide transcendenţa, îţi netezeşte drumul spre Dumnezeu”(p. 78). Răspunsurile lui Gérard Bayo sunt paradoxale. O notaţiefrumoasă: „Eros nu supravieţuieşte fără agapé, unul îl sprijinăpe celălalt, pentru că suntem oameni” (p. 91). Întrebat desprece l-a impresionat în România: „Sufletul românesc, omenesculdin om [...] Omenescul cel adevărat, simplu, fratern, născutdintr-o istorie frământată, adesea tragică, uneori manipulată,impregnată de această Ortodoxie care îmi este atât de dragă

(Continuare în pag. 18) Paul ARETZU


(Continuare în pag. 18)

Magda URSACHE

Sânge de asfinţit „Iubirea de drep-tate nu e, la mai toţioamenii, decât teamade a îndura nedrep-tatea”.

La Rochefoucauld „Iubirea dedreptate nu e la maitoţi oamenii decâttăria de a înduranedreptatea”.

Lautréamont

Dragă Luca Piţu,Cu Petru am intrat în rostul lecturii bune şi al scrisului.

Eu mă iluzionam că, odată începută o carte, Dumnezeu teîngăduie s-o sfârşeşti. Şi că noi doi, eu şi Bătrânu, vom muri„boiereşte”, adică scriind/ citind, aşa cum ne-am dorit-o mereuunul altuia. Îţi aduci aminte? Steinhardt (nume de codSCRIITORUL, în dosarul de urmărit de Securitate) promisesestareţului de la Rohia că nu va muri până nu va încheia muncade organizare a bibliotecii mănăstirii. După ce a isprăvit, înacel martie ’89, a murit.

Viciul lecturii l-am avut din plin amândoi, dar el eraenciclopedia mea, era dicţionarul meu, cum şi tu ai fost pentruAnişoara Bobocea. Nu prea puteam ţine pasul cu lecturile luidificile. Profesiunea lui a fost cu adevărat lectura. Am zisprofesiunea? Trebuia să spun viaţa. Biografia lui Petru nu arexista fără cărţi. Or, biografia e la fel de importantă ca bibliografiaîn opinia mea.

Scriitura zilnică, la fel lectura zilnică dau dependenţă.Devii livrodependent, cum spune prietenul comun, RemusValeriu Giorgioni.

Scrisul pe mine m-a vindecat. Mi-a amânat finalul (mă băteaserios gândul dispariţiei; am invidiat-o pe Dana Dimitriu,născută ca şi mine în ’43, când a murit, în 1987: scăpase deabsurdul socialist), după ce m-au scos de la Universitate şi dinInstitutul „A. Philippide” de trei ori în doi ani. Insist pe dramaasta a mea, riscând să plictisesc, numai pentru a le spunetinerilor deveniţi stângişti, cu steluţa lui Che Ghevara pe bascatrasă pe frunte, cum a fost vieaţa în comunism. Pentru ei e oirealitate; pentru noi, păgubiţii, năpădiţi de cultura realist-socialistă, este încă o realitate imediată cruntă. Partidul trebuiasă fie forţa orbitoare, iar menirea scriitorilor era să se dăruiască,tovarăşi, clocotului muncii. Cum? Cu ochii închişi. Atunci, oglumă de linotipist mi-a terciuit existenţa. Am intrat fără vinăîn lungul şir al autorilor interzişi. Treisprezece ani.

Cu Bătrânu am schimbat pe rândul rolul de victimăcolaterală. După ce m-a eliminat din presă Liviu Leonte,„Cronica” nu l-a mai publicat nici pe el. De ce? Făcuse vreogreşeală de tipar sau ideologică? Leonte, apoi Ţăranu aveaunevoie de colaboraţionişti, de colaboi, spre a le zice ca tine(pluralul de la colabou), nu de colaboratori. Îi cultivau pe autoriiculţi şi probi sau pe foştii tovi de brigadă? Păzeau bine porţilerevistei să nu pătrundă nealiniaţii, preferând condeiele boantecare voiau să intre în distribuţia filmului cu Ceauşescu.

Corneliu Sturzu, cu ochii lui de culoarea spirtuluimedicinal, mi-a promis, prin anii optzeci, că o să mă „re-debuteze” în „Convorbiri literare”, cu condiţia să mă lasorientată de el. Mi-a băgat în geantă două plachete de poezie,să le recenzez. Slabe rău. Am scris recenziile. Îmi doreammereu să public. Vrei un exerciţiu contrafactual? Iată visulmeu contrafactual: ce-ar fi fost dacă mai eram critic de poezie?Ce-aş fi scris? Despre cine? Mircea Ivănescu era preferatulmeu. Iar cronica o compuneam pe stradă. În minte, aşa cumfăceau puşcăriaşii.

Recenziile cerute de Sturzu n-au apărut. N-a fost ghinion,ci noroc: autorii erau doi colonei Secu, aşa cum am aflat dupăaceea. Sturzu a cântat pentru Săvineşti şi pentru alte „ctitorii”;a fost oportunistul dichisit, distins şi destins al „patriotismului”ceauşin.

Pe blogul lui Vasile Gogea, Bedros Horasangian te prezintăca „vajnic duelgiu”, textul fiind titulat Al cincilea muschetar.

Aşa ai şi fost, Luca. Un răzbelnic. Eu te-aş compara cuIsidore Ducasse Comte de Lautréamont, dur cu contemporanii„soitari, mistificatori, pehlivani de-un sfert bucata”, „capetecretinizate”, „mâzgălitori funeşti” (trad. lui Taşcu Gheorghiu).Să continui paralela? Lautréamont a avut detractori violenţi caşi tine, dar şi apologeţi avizaţi. Aţi fost provocatori amândoi,şocanţi, turbulenţi, ludici, nonconformişti, prin excelenţăneadaptabili. Umorul vostru furios e greu de suportat ca şiipostaza extrem agresivă uneori. Aţi ironizat tăios, persiflat,ridiculizat, scriitura voastră e tensionată, paroxistică. „Fructamar”. Da, Lautréamont şi-a găsit cetitorul în tine, i-ai decodatcu brio subtextul, mesajul. Şi-a tipărit Cânturile lui Maldoror caşi tine, pi conta lui, ca propriul sponsor, iar circulaţia lor a fostnedrept de redusă. Ţi-a plăcut să te deghizezi ca el, să fii cânddidactic, când conversant familiar, să alternezi limbajul oral cucel ştiinţific, gestemul ludic cu gândemul profund, veziintervenţiile de pe blogul lui Vasile Gogea. De plecat, ai plecat

ca şi el, fără zgomot. Promite Maldoror: „Nu voi fi văzut, înceasul meu de pe urmă (…) înconjurat de preoţi”.

Voi reveni la paralela dintre doi proteiformi: Ducasse şiLuca Piţu.

Mi-ai repetat destul, dragă Luca Piţu, că ai „rămas confprin propria voinţă” şi că ai vrut cu dinadins să te retragi ladomiţil focşanez. Dar eu de ce n-aş repeta că ai obţinut titlul dedoctor (în Lautréamont) în ’83; că în 2003 aveai tipărite nouăcărţi, plus „inumerabile studii şi articole de specialitate”, dartot conferenţiar rămăseseşi. Şi adaugi, în interviul luat deCassian Maria Spiridon, din „Luceafărul” lui Marius Tupan, în19 februarie 2003: „N-am a mă plânge […] Mai bine să trecidrept fraier şi nebun decât venal: adicătelea cu vile şi funcţiicumpărabile”. Motivele marginalizării? Nu altele decât cărţile.Mihaela Mârţu şi Costache, Marina Ionescu şi Mureşan „et aliieiusdem farinae putrescibilis” (teribil moralist, ca Maldoror:„El nu era mincinos, mărturisea adevărul şi spunea că era crud”),Pavelii, Popârda, Spânu, Sârbu, toţi şi toate ţi-au trecut înainteîn grad (să-i spunem universitar), uniţi, în vederea interesuluicomun, contra ta.

Cum să-şi scoată ochii informator la informator? Ai fost„operat” continuu, cum dovedeşte DUI-ul tău. Aşa este: nu le-ai rămas dator. Pe autorii de note informative i-ai trecut printr-o baie de aqua forte. Nu le-a păsat. Păi Luca (şi-or fi zis) nu-iprofesor docent, nici membru USR, deci n-are nici premii, niciindemnizaţie de merit.

Ai scris în multe, foarte multe foi postrevoluţionare,excepţie „Cronica” lui I. Holban. Erau prea mulţi „listaşi” acolo.Geaba „Monitorul de Iaşi”, „România liberă”, „AcademiaCaţavencu”, „Ziua de Iaşi” au reprodus lista Ghiţulicăprimsecretara, cu informatorii angajaţi. Au rămas neclintiţi înşefiile „catedrelor securicumetriale”, deşi rectorul Opreapromisese (cine l-o fi oprit?) curăţenie mare. A văruit şi a pusgresie, atâta tot. A, cei doi lei de pe scări i se datorează.

Necumpărabili şi adversari ai imposturii (impostoriiuniversitari sunt mai periculoşi decât lunetiştii terorişti) amfost şi noi, iar fronda am plătit-o la greu: stopare profesională(Bătrânu), şomaj (eu), agresări psihice (ambii).

Lui Vasile Arvinte, atunci decan, îi căşunase pe Petru,după ce absentase de la o defilare. Pentru neştiutorii tineristângişti, o demonstraţie obligatorie cu steaguri şi portrete.L-a chemat la secretariat şi i-a urlat: „Dumneata eşti cu noi?”„Care «noi»?”, i-a replicat calm Bătrânu. Era vremea când unprofesor făcea un Raport (19 iunie, 1961), ca să se ocupe denivelul ideologic scăzut al studenţilor la examenul de Teorialiteraturii. „Nelămurită” era Lungu Niculina. Mă întreb cum ofi fost cariera ei sau dacă s-a salvat la timp din lagăr.

Adevăratele măsuri de reglare contra turbulenţilor Petruşi Magda Ursache au venit după şedinţa în plen pentrurealegerea lui Ciubîcă rector sau prorector. Am spus Ciubîcă?M-a luat gura pe dinainte. Ciubîcă e personajul din Universitateacare ucide. Naraţiunea la persoana întâie are şi dezavantajul căautorul e confundat cu personajul narator. Toţi vor cheia. Pecine „închipuluieşte”, de pildă, Dinu M.? Cine-i Scarlat Carp,şef de clan? Cine-i Horea Hariga? Cine-i Aldea? Am tot răspunsla acest soi de întrebări că se citeşte prea literal, că e un modde lectură care mă cam indignă. Regimul als ob al scriituriipresupune că fiecare personaj funcţionează ca şi cum ar fi x sauy, regula jocului literar fiind să poţi fi oricine. Cutarereacţionează ca X, dar nu-i x. Şi nimeni nu este Dinu M.

Biografeme reale am adunat, însă, destule. Cel cuportugheza lui Aldea e real. În norma de conferenţiar a luiRichard Valter, figura Istoria limbii portugheze, curs şi seminar.L-a predat fără a şti boabă de portugheză, ciortul ştie cum. Bachiar a verificat şi notat cunoştinţele studenţilor. Da, Aldea eun fel de Valter, cu faţa lui ca un cartof putred şi cu caninii dejos îmbrăcaţi în aur, lucind scurt când ataca în „şedinţele decolectiv” (urăsc sintagma asta). Ioana Holda, doctor în copy-paste, lexicografă de vise e Noemi Bomher, recunosc; eseistacopy-paste are şi carnet de scriitor, pe baza textelor hăpăite dela alţii. Aşa cum Grişa Gregorian din Justa lui Paul Goma eGheorghe Grigurcu, indubitabil: rebelul exmatriculat din Şcoalade literatură pentru că o vizita pe văduva lui Eugen Lovinescuşi mergea la Mărţişor când Arghezi fusese scos din tipografiide Sorin Toma, ca element „putred”.

Horia Zilieru, după ce a citit Conversaţie pe Titanic, serecomandă el însuşi Iancu Păun. Iar Turtureanu, apărut neinvitatla lansarea altui roman al meu, Strigă acum…, a anunţat căpersonajele sunt în sală. Am trecut peste afirmaţia de tip Iago(spera, pesemne, să mă bată careva) şi rău am făcut.

În Jurassikul ieşean sunt multe exemplare de bărbătuşi.De la ei mi-au venit necazuri, bârfe, insinuări. Vreo trei-patru s-au răzbunat pentru „necooperare”.

Liviu Leonte ar fi avut ocazia să revină şi să mă reîncadrezela revistă, când Doru Kalmuschi a fost prins spărgând maşini şicondamnat pentru furt. N-a făcut-o. Se lamenta că ajunsese„gazdă de hoţi”, dar turnătoria corectorului a fost crezută. Unsicofantezist. Deşi nu Kalmuschi fusese atunci de serviciu; nuel, ci Virginia Burduja lăsase mizeria în pagină şi o acoperisebine, ca pisica, anume. Ca să-şi păstreze postul, „amicul” Dorua dat scris că nu citisem revista, „Frère frère/ Le fromage est

cher”, îl citezi tu pe lectorul francez Michel Louyot. Lefromage, în traducere liberă, şomaj.

Dar să revin la şedinţa de realegere a lui Arvinte pentrurectorat, episod descris, de altfel, în Universitatea care ucide.Pe Dinu M., personajul meu, l-am pus deliberat să nu se ducăla şedinţă; Bătrânu şi cu mine (ni s-a alăturat Mihai Drăgan,care ura „spiritul lăudăcios” – sintagma sa) am votat contraatunci, spre uluirea zelatorilor furibunzi şi furibarzi, convinşică Arvinte trebuia ales ca „bun stăpân şi altul nu ne trebuie”,cum zicea Anonimul Brâncovenesc. Cum să te opui cândavansările şi plecările în străinătate, documentările la facultatea– soră din Freiburg, chiar pâinea, toate erau aflate în/ la mânalui Arvinte? Ţin minte, dragă Luchino (alias Leon în romanelemele), că ziceai: „Cum să nu devii dependent de cafea, detutun şi de Ciubîcă?” Şi cum râdeam de grandomania lingvistuluide rang mondial, prinsă de Mihai Ursachi astfel: „Arw areşapte ţucale/ În care îşi ţine ideile sale/ Dar are şi unul maimic/ În care, însă, nu ţine nimic”.

Doamne, ce de chiţcăituri de uluire, strigăte de indignare,proteste aproape unanime au stârnit atunci voturile noastrecontra!

„Pi aiştea i-o găsât excesu di independenţâ”, am auzit-ope o patşoptistă, menţinută pe statul de funcţiuni de prostia-iultranotorie, pesemne.

Noi şi cauzele noastre pierdute! Ce-am crezut? Că dacăvom ridica 3-4 temerari mâinile contra lui Arvinte, o aflaPartidul. Şi cum Partidului nu-i plăcea votul cu unanimitate…restrânsă, l-or schimba, în fine. Abia apoi a urmat zbor în bătaiasăgeţii prorectorului Vasile Arvinte. Petru a mai adăugat unulla colecţia de eşecuri privind obţinerea unui lectorat; studenţiiau fost sfătuiţi, încă din anul I, de V. Adăscăliţei, să nu meargăla cursurile lui opţionale.

Vorbeam într-o seară, dragă Luca, despre faptul că,nefăcându-se noi angajări, vor dispărea catedre. Bătrânu a râs:„M-ar bucura să nu existe profesori formaţi de Adăscăliţei”.

Cu mine a fost mai uşor. Deşi luasem prima concursul detitularizare (cu felicitări în Sala Senat de la rectorul MihaiTodosia), am fost tot prima trecută pe lista de restructuraţi.Noul rector, V. Barbu, mi-a dat dreptate, dar nu mi-a făcutdreptate.

Am coşmaruri şi acum după ce rememorez o audienţă lavreun ştab PCR local (ca Floareş, tractoristul; şi ce ţâfnos mi-arăspuns la argumentul notei maxime la examen: „Or fi fostceilalţi prea proşti dacă ai luat dumneata prima”) sau laMinisterul Învăţământului, la tov. Aurelian Bondrea, acum rectorde universitate particulară, „Spirul Haret”. Faptele de armeale lui Bondrea? Le făcuse rost Ceauşeştilor de diplome deliceu, iar pe ea, pe ea, pe ea, a prefăcut-o savantă (numai LiviuLeonte, din toată Universitatea „Cuza”, a fost în stare să scriedespre ţeasta ultradoxată a specialistei în Codoi, cum pronunţanumele dioxidului cu pricina, în marea carte omagială).Doctoratul l-a dat prima tovarăşă a ţării cu uşile închise, iarconducătorul, acad. Cristofor Simionescu, a aflat după cesusţinerea avusese loc. „Fii cuminte, Cristofor!” N-a fost dacăl-au înlocuit cu alt şimist. Cât despre docentul Viorel Barbu,dumnealui i-a dat titlul de doctor Zoiei Ceauşescu. Nu acuz,constat doar. Şi cum să-mi facă mie dreptate, când decanii şişefii de catedre erau toţi înfrăţiţi, încuscriţi, încumetriţi,înnăşiţi? Aveau nevoie de posturi libere pentru progeniturilelor, aşa că făceau disponibilizări. Să fie locuri pentru înlocuitori.

Da, Marin Ifrim are dreptate: „comunismul a intrat înconcediu de maternitate” (ziarul „Opinia”, din 7 dec. 2015). La„Al.I. Cuza” n-a murit; alţii au făcut stop cardio-respirator. Foştiistalinişti au fost recuperaţi ca intelecte de elită. La felprogeniturile profesorale, la fel acoliţii, durabili şi ei ca bateriileDuracell. Noemi Bomher profită şi la 75 de ani de lanţulslăbiciunilor universitare, deşi Universitatea ar trebui să fiezonă tabu şi pentru mediocri, şi pentru plagiatori. Iar„hiperşmenauţi”, cum le spui tu, Luca, sunt destui şi-snesancţionaţi.

Mă aştept ca prodecanul Antonio Patraş să facă, în fine,ceva: masteranzii nu vor să înveţe „gâcitul” în palmă şi-n cafeade la Bomher. Au şi reclamat-o. „Cumetrialitatea” universitarăe puternică însă şi-i vânează nu pe neaveniţi, ci pe cei capabilide efort intelectual. O altă încadrată în gintă are în curriculă un2 (doi), obţinut la un prim concurs. Şi ce? Cu entuziasmstudentin, ca pe vremea culesului de sfeclă de zahăr prin muncăpatriotică, a dat şi al doilea concurs. Minune: l-a luat!Generalissimii au nevoie de pifani de rând şi-i susţin.

Bătrânu a luptat, aşa cum spuneam, pentru criteriiprofesionale în avansări. Din Istoricul Facultăţii scris de el şiciuntit de decanul Andriescu (am dactilograma cu adnotările)ştiu un fapt petrecut în „deceniul Bratu”. Germanistul TraianBratu fusese ales rector a treia oară. După ’30, începuse seriaconcursurilor de mare încordare intelectuală. În toamna lui’36, rectorul fusese vizitat de un funcţionar de stat de rang

Iaşi, decembrie 2015


Poliţistul se uită apoi laNicu, încruntat, vru să zică ceva,aruncă pe furiş o privire sprepoliţiştii olandezi, care ascultau canişte şcolari cuminţi, cu capeteleaplecate, şuşotitul traducătoarei,îşi muşcă buza de sus şi-apoi tuşiîncet. Nicu se uită disperat la şefulde post. Şeful de post tuşi şi elîncet, cât să-şi amintească cuvintelepe care le gândise dinainte: „Apoicine foloseşte în satul nostrucomputer? Şi ca să nu speriemoamenii cu el, nu-l folosim nici noi”.

Dar vorbele gândite dinainte îi rămaseră în gât şi Nicu n-avuîncotro şi dădu din mână-n mână foile pe care scrisese corect,cu litere rotunde, atât întrebările poliţistului cât şi răspunsurileTaschei. Se făcu aşa de linişte că nici traducătoarea nu îndrăznisă termine fraza.

Poliţistul citea în linişte:– De ce continui să susţii că acolo sunt îngropate şi nu

în altă parte?– Pentru că ştiu pe dinafară drumul până acolo şi acolo

ar trebui să fie. – Îţi aminteşti dacă te-ai lovit în drumul până acolo de

crengi sau dacă erau copaci în jur? – Nu, dar era întuneric şi nu m-am uitat decât pe unde

merg. – Deci n-ai văzut nimic altceva decât drumul? Nu tu

case, lumini sau... oameni? – Era mult prea întuneric ca să vezi ceva, dar drumul mi-

l amintesc... cu ochii închişi.– Încă susţii că n-ai văzut deloc tablourile? – Nu, adică da, n-am văzut decât dosurile lor. Dar ştiu

sigur că le-am îngropat aici, în cimitir. – Cu toate astea, data trecută n-am găsit nici urmă de

tablou. N-am săpat îndeajuns de adânc? citi poliţistul şi-n urechiîi sună tonul ironic cu care pusese întrebarea.

Paginile trecură din nou din mână-n mână, înapoi laNicu, care împinse cu curaj tastatura la o parte, ca să facămai mult loc pentru hârtii.

Dar poliţistul care pusese întrebările şi pe care părea cănimic nu-l mulţumeşte, încheie interogatoriul. „Deocamdată”,zise el, ca răspuns la dezamăgirea care se citea în ochii luiNicu, care trebuia să părăsească câmpul de luptă tocmai acumcând câştigase războiul cu computerul. „Dar treaba ta de-abiaîncepe, îi zise poliţistul. Rămâi aici cu Tascha, ca Tascha sărescrie interogatoriul şi să-l semneze, ca la carte. Şi după cel-a semnat, îl baţi frumuşel la computer.”

Nicu socoti repede din ochi că la noapte nu va dormi.Aşa că o duse pe Tascha în camera de interogatoriu

unde cu greu ar fi încăput trei persoane, îi citi cu intonaţiapotrivită ce scrisese pe hârtii şi începu să se cam hârâie cuTascha, că a zis sau nu aşa şi pe dincolo, să se mai gândeascăTascha, că doar n-a scris de la el ce e pe hârtie. Şi că Tascha cusiguranţă ştie mai mult decât scrie pe hârtie c-ar şti.

De aceeaşi părere erau şi poliţiştii din Bucureşti, careîncă stăteau în jurul mesei lungi, cam negri la faţă, ca şi cum lecrescuseră bărbile în timpul interogatoriului Taschei.

„Am făcut tot ce se putea face”, repetase poliţistul careo interogase pe fată. „Le-am ascultat telefoanele, i-am arestatpe hoţi, am săpat, nu ne-a scăpat nimic.” Se adresă în limbaengleză colegilor veniţi din Olanda, peste capul traducătoarei:„Bănuielile dumneavoastră se îndreptau în cu totul altă direcţie,când noi deja căutasem peste tot. Dumneavoastră bănuiaţi ungrup de albanezi, noi v-am trimis pozele suspecţilor noştri şi...bingo! Suspectul principal era în filmuleţul de la Kunsthal!Într-adevăr, aţi sărit imediat în avion, îşi îndreptă el bărbiacătre poliţistul cel înalt, şi-am mers împreună în sat şi-am săpat,degeaba! Am interogat-o şi pe mama suspectului principal şiea susţine că cinci dintre tablouri sunt vândute şi celelaltedouă s-au pierdut în Belgia. Noi suntem de părere că ea de fapta ars tablourile, lucru pe care ea l-a spus când am interogat-oprima dată, dar pe care de atunci îl neagă constant. Primaanaliză a cenuşii din sobă n-arată mare lucru. Dar poliţia nicin-a avut aparatura necesară pentru o astfel de cercetare! Dedata aceasta însă, cenuşa va fi analizată de cei mai buni specialişti.Totuşi, va costa ceva timp. În schimb, suspecţii sunt arestaţi,cel puţin doi dintre ei.”

Olandezul cel înalt dădu înţelegător din cap şi şeful depost alături de cei cinci poliţişti gândiră acelaşi lucru. „Deciasta a fost, s-a terminat, bine că înţeleg şi ei”, dar vorbele luispuseră altceva: „E vorba de ancheta noastră”, zise el calm. „Şipe noi ne interesează tablourile şi nu hoţii. Noi vrem tablourileînapoi. Dacă mama suspectului le-a ars nu mai e nimic de făcut,dar totuşi, poate că nu le-a ars pe toate. Nu putem sta cumâinile-n sân încă o lună până analizează specialiştii cenuşa.Tascha zice că ele sunt îngropate şi nu vândute, aşa cum susţinemama, cel puţin când nu susţine că le-a ars. Deci avem cuvântulTaschei împotriva cuvântului mamei suspectului principal.”

Şeful de post aşteptă încordat contraatacul celor de laBucureşti. Dar contraatacul se lăsă aşteptat, şeful de la Bucureştinu zicea nimic şi tocmai de aceea şeful de post începea şi el să

se teamă că-n seara aia n-o să ajungă acasă la masă.„Poate că poliţia olandeză e de părere că partea română

n-a căutat cum trebuie”, veni în cele din urmă contraatacul. Darolandezii nu veniseră cu gând de război, chiar dacă-şi voiauprada înapoi, trase şeful de post concluzia, raportând cuentuziasm lui Nicu, ce nu fusese de faţă, cum au decursostilităţile.

„Deci săpăm încă o dată?” întrebă Nicu mai mult ca săse convingă pe sine. Şeful de post dădu din cap nu o dată, ci detrei ori.

Poliţiştii români se întoarseră la Bucureşti, olandeziifură cazaţi la hotel în Tulcea.

Tascha primi de mâncare târziu, când foamea deja îitrecuse, în aceeaşi cameră din sediul poliţiei în care dormisetrei nopţi şi la primul drum cu poliţiştii în România, în acelaşipat cu saltea subţire, incomodă, făcută din două bucăţi mari deburete, unde n-avea să închidă ochii decât spre dimineaţă.

Se trezi în larmă de păsări, semn că primăvara nu eradeparte şi că iarna nu mai avea putere. Pământul era încăîngheţat. „Ce să arăm, tată? Îl auzea, pe jumătate adormită, petaică-su strigând. Pământul e încă bocnă, rupi lama plugului.Dar plugul era închiriat pe trei zile, jumătate din sat îşi aşteptarândul, aşa că taică-su n-avea încotro şi ieşea cu plugul înpământul încă înfăşurat în îmbrăţişarea gerului. Lama pluguluiera încă întreagă, dar calul care îl trăgea aproape mort şi taică-su jura, după o zi de muncă de pomană, că tăietura plugului înpământ nu era suficient de adâncă, încât sămânţa să încolţească.La prima ploaie de primăvară o să se împrăştie. Şi aşa era. Tata,sătul de certuri cu taică-su şi dator vândut la cămătarii din satîşi pierduse şi slujba de mecanic auto de la fabrica din apropiere,pe motiv că era singurul mecanic auto care repara maşini fărăsă conducă vreodată vreuna, ceea ce noului său şef de dupăRevoluţie îi păru un paradox mult peste puterea lui deînţelegere. Tascha îşi amintea bine ziua în care tata a venit dela serviciu mult mai devreme decât de obicei. Tascha era înpod, căuta într-o ladă cu rochii vechi de-ale maică-

sii şi-lauzi pe taică-su înjurând la intrarea pe uliţă. Prudentă, Taschan-a coborât din pod. După o scurtă ceartă cu maică-sa, taică-sunu s-a mai mişcat de pe butucul din spatele casei pe care tăiaulemne; a înjurat şi a scuipat printre înjurături toată seara. Lalumina întreruptă a neonului care-şi dădea ultimele zile deviaţă, Tascha văzu cum scuipatul se făcuse o baltă considerabilă,cam de mărimea unei roţi de maşini din cele pe care tata nuştia să le conducă şi părea o frişcă bătută prost de o bucătăreasăfără răbdare. Se miră că un om are atâta scuipat în el. La scurttimp după ce a rămas acasă taică-su a făcut cancer la cap, dupăcum i-au spus Taschei. Prima dată când venise cu poliţia în sat,acum trei luni, tata încerca să obţină o pensie de boală de lastat. Tascha îi lăsase şi ea trei sute de euro pentru medicamente.Nu-i spusese lui Radu despre cei trei sute de euro şi nicitatălui ei că în Rotterdam toate, casa şi maşina lui Radu, tot deea erau plătite.

Fără să bată la uşă poliţistul intră şi o anunţă să segrăbească, că delegaţia olandeză a venit. Tascha nu răspunse,îşi îndreptă spinarea, ca şi cum spinarea ar fi zis în locul ei că egata, din moment ce stă deja în picioare.

La aceeaşi masă lungă primi o cafea, dar nimic de mâncat.Bău cafeaua cu un nod în gât, cu mâna tremurându-i pe codiţacănii. Îşi trase fermoarul treningului până sub bărbie, îşi priviadidaşii, apoi ieşi pe uşa ţinută deschisă de unul din poliţişti.Trei dintre cei cinci poliţişti români mergeau în faţă, ea întreceilalţi doi şi în spate olandezii. În tăcere, ca şi cum ar fi mersla vreo înmormântare. Ceea ce nu era departe de adevăr, dinmoment ce mergeau la cimitirul satului.

Pe drumul spre cimitir Tascha nu înălţă capul din pământ,de parcă ochii tuturor celor din sat plecaţi să adune căpşuni înSpania ar fi rămas acasă, s-o vadă pe ea escortată de poliţie.

„Te simţi bine?” întrebă o voce lângă ea, în engleză.Tascha tresări. Simţi cum, sub gluga trasă peste cap, urechileîncepeau să i se încălzească.

„Nu prea”, răspunse ea tot în engleză. „Si n-am mâncatnimic de dimineaţă.” Că n-a mâncat a spus doar în gând, dar seuită cu coada ochiului la poliţist, să vadă dacă i-a citit gândurile.Doar că poliţia are şi ea, ca orice pe lume, limitele ei.

După încă vreo câteva minute de mers drumul urcă înrampă şi, fără să-şi ridice privirea, Tascha simţi că ajunseră lacimitir. Cel care-i deschise uşa camerei de dimineaţă trase şide poarta cimitirului. Poarta nu se deschise.

„Trebuie să împingeţi”, zise Tascha şi făcu un pas înainte,să demonstreze. Dar poliţistul împinsese deja cu o forţă multprea mare pentru o aşa poartă amărâtă, că poarta, scoasăaproape din ţâţâni, scoase un sunet care-l făcu pe şeful postuluide poliţie din sat să-şi acopere râzând urechea stângă, careieşea afară de sub cascheta de poliţist.

„Măi Nicule, n-o rupe că evadează ăştia de sub cruci,zise el, româneşte, uitându-se însă la cei doi poliţişti olandezi săvadă dacă-i gustă gluma. Din partea olandeză nu râse nimeni,

pentru că nu înţelegeau româneşte.Râseră însă toţi cei patru poliţişti români, în cor, dar

şeful, devenit brusc serios, îi opri cu un gest cu mâna: „Haibăieţi, că n-am venit să râdem”. Corul se opri brusc.

Tascha mergea înainte, fără să şovăie o secundă. Lăsă înspate cavoul uriaş al familiei Bercăroiu, înainte de Revoluţiecea mai bogată din sat, cu o placă uriaşă al cărei text Tascha îlştia pe dinafară încă de când învăţase să citească: „dragei noastremame şi soţii... etc.”

Când Tascha era mică şi o lua mama cu ea la cimitirnimic n-o speria mai tare decât cavoul Bercăroilor. Aşa îşi făcuseTascha o idee despre cât de îngrozitoare trebuie să fie moartea,dacă nici măcar unii ca Bercăroii, care cumpăraseră şi furaserătot satul şi omorâseră oameni cu toporul în pădure nu putuserăsă-i ţină piept. Cimitirul era acuma părăsit, nimeni nu mai veneasă-şi plângă morţii. Dar Tascha se vedea pe sine încă, fetiţă,îmbrăcată cu fustă galbenă, nouă, cum era obiceiul de sărbătoare,stând în picioare lângă maică-sa care curăţa mormântul bunicului,şi ascultând nemişcată bocetul unei bătrâne care-şi îngropasebărbatul. De unde stătea ea, Tascha o văzuse pe bătrână cumstătea în genunchi şi se întreba cu glas tare, în bocet, ce eviaţa şi unde duce ea, la ce bun dacă el a murit. O auzisepovestindu-i cu ţipăt cum a fătat vaca lor şi vielul nu se ţinea pepicioare, cum a luat viţelul cu ea în casă şi i-a dat lapte cubiberonul, până s-a întremat, cum a zbierat vaca noapte şi zipână i-a dus viţelul înapoi şi cum l-a lins vaca din cap până-npicioare, de bucurie că i-l dăduse înapoi. Că ploaia se oprisede-o săptămână, dar roşiile sunt pătate de-atâta apă şi castraveţiin-au niciun gust, că paianjenii au făcut pânze mari între vrejiide fasole, semn de toamnă lungă şi aspră, că noaptea audecântând o cioacă în mărul de pe coastă, cântă a moarte, dar cinesă mai moară că el a murit şi-a lăsat-o singură pe lume. Că i-aîmpletit şosete de lână şi i le-a adus la mormânt şi-o să i le laseacolo, că a trebuit să le desfacă de trei ori că nu-i ieşea călcâiuldrept, că lâna n-a fost bine toarsă, că nimeni nu-şi mai dă silinţaca înainte, lumea pleacă şi nu se mai întoarce, ca băiatul lor,nici păsările nu se mai întorc la cuib, numai ciuca aia nu mai

conteneşte să strige. Cine, omule, cine să mai moară, căbăiatul lor plecat în Spania tot ca mort e, că nu vine cu aniişi n-a dat un semn de la moartea lui, a bărbatului, şi dacă-

l dă dispărut i-e că-l face de ruşine. Că aşa o fi voia lui. Că fetiia mică a lui Ion Spătaru i-a crescut ceva rău în stomac şi nu semai vindecă, deşi-au dus-o şi-n Turcia, c-au ajuns copiii săplătească păcatele părinţilor, că Dumnezeu nu ne mai vede, nune mai vede, s-a supărat pe noi, cântase bătrâna pe ton înalt, pecare Tascha nu-l uitase, ba chiar şi-l amintea mai bine caniciodată, cum îţi aminteşti un cântec care cândva te-a făcut săplângi.

Trecuseră de primele rânduri de cruci, destul de răsfirateşi Tascha arătă cu mâna întinsă nişte tufişuri mai spre dreapta:„Acolo!”

„Sigur? Data trecută am mers mai mult spre dreapta”.Tascha dădu hotărâtă din cap. În timp ce Olga, mama lui

Radu, săpa înainte, Tascha se uita cam peste umăr, că tot aveaimpresia că vede ceva care se mişcă. N-avusese curaj s-o-ntrebepe Olga dacă şi ea vedea ceva în spatele lor, mai negru caîntunericul, dar acum înţelese că de fapt atunci stătuse cuspatele la tufişurile înnegrite de întuneric. Data trecută cândau săpat nu-şi amintise decât că fusese întuneric beznă şi cămersese printre morminte. Cei doi poliţişti olandezi seapropiară de şeful postului şi-l întrebară ceva. Întâi păru că nuînţelege, dar imediat îşi dădu cu mâna stângă chipiul pe ceafă:„Nicule!”

Nicu dădu soluţia: să se întoarcă în sat şi să ceară ocazma. „Cui, mă, se răţoi şeful la el, că toţi sunt la arat!”

Cazmalele de data trecută fuseseră luate la Bucureşti,cu pământ cu tot pe ele.

Tascha avea şi ea o soluţie, care cerea mult mai puţintimp, dar mai multă îndrăzneală: în cavoul Bercăroilor e sigurun hârleţ sau o sapă, că pământul mormântului era totdeaunaproaspăt lucrat.

Şeful păru că se gândeşte: „Ăştia (Bercăroii deci) teomoară pentru mai puţin decât o lopată, dar tot Nicu fu soluţia,că el n-avea neamuri în sat, venea de la oraş, deci Bercăroiin-aveau ce să-i omoare”.

În câteva minute Nicu apăru cu o lopată şi o sapă, că nudegeaba aveau Bercăroii de toate. Tascha arătă încă o dată cumâna şi şeful întrebă şi el încă o dată: „Sigur, măi fată?”

Tascha dădu din nou din cap.Nicu bătu întâi cu hârleţul pământul, de parcă ar fi bătut

la uşă.„Dă-le dracu, că nu ţipă!” zise cu năduf şeful. „Începe

odată!”Şi Nicu săpă întâi o groapă, apoi alta. Nimic. Olandezii

fotografiau liniştit gropile, Nicu începuse să năduşească, şefulîşi ţinea chipiul în mână.

„Măi fată, se rugă şeful de ea, eşti sigură că aici le-aţiîngropat?”

Tascha nu răspunse, îşi muşcă buza de jos.Era întuneric beznă în noaptea în care au sărit peste

gard, ca să nu deschidă poarta care făcea zgomot. Întâi mamalui Radu, apoi ea. Pe întuneric, fără nici o lanternă, să nu le

P r o z ă

Tacha


vadă cineva. Nici ţipenie de om sau urmă de animal, doartufişurile din depărtare.

Au îngropat mai întâi puştile, în număr de şase, douămari şi patru mici, nu le văzuse, dar le simţise în mână. Întâiîncercase ea să sape gropile, dar n-avea puterea necesară. Apoimama lui Radu, în tăcere. Când puse puştile în groapă simţi căgroapa nu era deloc adâncă, deşi femeia săpase mai mult de-ooră, gândise atunci Tascha.

Tablourile fuseseră făcute sul de Olga şi Tascha nu văzusedecât spatele tablourilor.

„Sunt frumoase?” a întrebat-o Tascha pe mama lui Raducând terminaseră de aruncat pământ pe ele.

„Bine că nu le-ai văzut, că nu sunt interesante. Nişteporcării. Nu-mi vine să cred că pentru asta stă Radu în puşcarie”,zisese femeia.

Au mai stat aşa, în întuneric, un minut, de parcă ar fi vrutsă se asigure că puştile sau tablourile nu ieşeau singure dingroapă, apoi au mers înapoi printre cruci şi morminte, una înspatele alteia. La un moment dat Olga a zis, oprindu-se pe loc,după cum simţi Tascha: „Cred că acolo”, zise ea, dar Tascha nuştia unde acolo, că nu vedea nimic, dar bănuia că femeia aratăo direcţie, „acolo e îngropată maica lu’ maica”.

„Adică...”„Adică mama lui bunica, cum ar veni”, şi completă: „Bine

că nu mai trăiesc să nu mai vadă atâtea nenorociri!”Când ajunseră aproape de casa lui Radu se opriră înainte

să intre în curte. De după gardul care înconjura curtea mareauziră voci în curtea casei lor. Nu înţelegeau ce-şi spuneau, darsigur erau hoţi! Aşa că, de pe mobilul ei, Olga sună la poliţie.Tascha nu zise nimic, dar îi veni să râdă şi se stăpâni cu greu,faţa i se întinse în râs şi-şi înghiţi râsul, se bucură că e aşaîntuneric încât Olga nu-i vede faţa: şi dacă poliţia le întreabă cefăceau ele două femei la ora aia afară?

„Tocmai am îngropat tablourile furate”, răspunse Taschaîn gând, „A! Şi şase puşti”, completă ea tot în gând. Dar poliţiafu discretă, nu le întrebă ce făceau pe stradă noaptea, dar nicipicior de hoţ nu găsi în casa lui Radu.

După ore de săpături zece gropi noi aşteptau parcă să-şiprimească morţii. Obosiţi şi frustraţi că nici măcar un cartuşgol de puşcă nu găsiseră, poliţiştii lăsară gropile deschise.

„Poate vrea vreunul să se mute”, zise şeful, arătând cucapul şirurile oficiale de gropi printre care treceau. Nici măcarNicu nu râse, obosit şi el şi şeful se gândi să-şi traducă singurgluma pentru delegaţia olandeză, dar parcă simţi şi el brusccât de obosit era şi nu mai zise nimic. Nicu duse hârleţul şisapa înapoi în cavoul Bercăroilor. Tascha ar fi vrut să zică ceva,dar nu ştia ce. Nu-i trecea prin cap că ea era cea mai dezamăgitădintre toţi. Pe drumul de întoarcere îşi aminti ce zisese Codrin,fratele lui Radu, ultima dată când sunase: „Sper că nu a fostatât de proastă cât să le ardă. Că dacă aşa e vor sta şi ea şi Radula puşcărie ani buni”.

Dar ea? îşi frământa Tascha buzele. „Dar pe mine măacuză de tăinuire, nu de distrugere”, se gândi.

„Ea n-a avut niciodată de-a face cu poliţia, neam deneamul ei. Şi uită-te la ea acum”, îşi vorbea Tascha în gând la atreia persoană.

În sediul poliţiei i s-a dat, în sfârşit, ceva să mănânce,singură în aceeaşi cameră în care dormise. Mult după ce eaterminase de mâncat auzi încă zgomot de tacâmuri, voci, apoinimic, adormise.

O trezi uşa care se deschise din nou: delegaţia olandezăvrea să vorbească cu ea.

Stătea pe pat, cu picioarele bălăbănindu-se pe mărgineapatului. Se ridică, îşi trecu mâinile prin părul scurt şi ieşi dincameră în urma poliţistului. La masa mare pentru pomeni ceidoi poliţişti olandezi, Nicu şi o figură nouă. Figura nouă seprezentă singură: traducătoarea.

„Pentru ea?” se simţi Tascha jignită.„Pentru cine va fi nevoie, pentru partea română, ca să se

înţeleagă totul pe loc”.„Data trecută, când am săpat, eram plini de speranţă,”

începu poliţistul olandez, cel care se uita fix la tine când îţivorbea. Am săpat atunci în spatele casei, şi-am găsit toatecelelalte lucruri, dar nu şi tablourile, din păcate. Dar am găsitdestul cât să-l acuzăm pe Radu de acte criminale.” Traducătoareaşuşotea în urechea lui Nicu, parcă i-ar fi spus o poveste, că luiNicu i se închideau din când în când ochii, gata să adoarmă.

„Poate că totuşi aţi fost în alt cimitir”, încercă din noupoliţistul olandez, privind-o fix.

„Pula mea”, gândi Tascha, „că greu mai eşti de cap”, darcu voce tare spuse: „Ştiu sigur că acolo am fost, dar e clar că aufost luate de-acolo!”

„N-am văzut urme c-ar fi fost săpat, nici acum şi nici datatrecută”, zise şeful de post. „Cum explici asta?” Se uită laNicu, care căuta un răspuns cu ochii închişi.

„Satul mai are un cimitir”, deschise Nicu ochii, dar nimeninu reacţionă la replica lui. Nicu închise iar ochii pe jumătate.

„Ai spus atâtea lucruri, ai povestit atâta, încât n-ar avearost să mai ascunzi ceva”, zise serios poliţistul olandez. „Suntarse?”

„Am obosit”, zise Tascha şi tăcu.Traducătoarea îşi întoarse capul spre ea, poliţistul

olandez continuă: „Nu e uşor să spui adevărul. Poate că nicinu-l vezi la început. E ca şi cum ai avea piele pe ochi, zâmbi el,înţelegi?”

Tascha înţelegea foarte bine, aşa şi era, avusese pielepe ochi.

„Uneori trebuie să te chinui îngrozitor ca să ajungi laadevăr. Adevărul e cel mai complicat lucru de pe lume”, filosofăel.

Tascha oftă. Ar fi vrut să se întindă pe pat să se gândească.N-a ştiut ea de la început că ceva nu mergea?

„Am avut încredere, chiar dacă constant aveamimpresia că ceva nu e în regulă. N-am vrut decât să găsesc pecineva care să aibă grijă de mine. Doar că atunci când l-am rugatsă mă ajute cu tata a zis că n-are bani. Dar de arme avea bani.Apoi tata a citit în ziare că făcea petreceri cu lăutari când eueram la muncă şi el venise în România. De lăutari avea bani. Eum-am dus singură la spital la tata, la Bucureşti. L-am găsitîntr-un salon cu alţi unşpe oameni, toţi bărbaţi. Unii stăteauîntinşi în pat şi se uitau la tavan, vreo trei la uşă se uitauîntr-o revistă porno. Am recunoscut revista imediat cum amintrat, dar ei nu s-au jenat de mine, au citit şi-au râs înainte.

L-am găsit pe tata în ultimul pat, la perete. Lângă elstătea întins încă un bărbat, mai bătrân ca tata, cu o barbămare, care bea întruna dintr-o sticlă. Când am plecat l-am întrebatpe tata ce dracu bea ăla întruna? Şi tata a zis, uitându-se la

o bucată mare de tobă.„Toba am luat-o din sat, de pe la oameni, câţi au mai

rămas, câţi nu mănâncă deja spaghete bolognese în Italia,amărâţii. Fasole bătută, cârnaţi, aduceţi cârnaţii, cârnaţii”, bătuel din palme, „că se răcesc!”

Pe Nicu îl trimiseseră după muştar şi până nu veni Nicuînapoi nimeni n-avu voie să se-atingă de cârnaţi. Ospitalitatearomânească n-avea margini şi Tascha fu şi ea invitată să mănâncecu ei la masă, că de, cine ştia ce mânca ea acolo, în Rotterdam?

„Românii sunt mici de statură, dar au stomacuri mari”,gândi poliţistul cu un ochi mai mare decât celălalt, după aproapedouă ore de mâncat bunătăţi, timp în care uitase cu desăvârşirece învăţase de-acasă, de când era copil: înghite îmbucăturadupă ce-ai mestecat-o de douăsprezece ori, altfel o să te doarăstomacul.

Ieşi în faţa sediului poliţiei să facă câţiva paşi, să-şi miştestomacul gata să explodeze. Era frig, dar nu într-atâta încât săintre să-şi ia geaca. Deasupra capului lui, undeva într-un pom,cânta un guguştiuc. Se uită la dealurile din faţa lui, cu spinăriîntunecate. Vedeai cu ochiul liber că se defrişase alandala, lanimereală. Peste tot pe dealuri vedeai trunchiuri moarte decopaci şi undeva în depărtare pornise chiar în acel moment unjoagăr. „Nimic verde, oare când mai creşte iarba? În iunie? semiră el. În Rotterdam, la el în curte, păsările deja cară la cuib şimagnolia din fundul curţii e gata să dea în floare. Un graur acântat în zarzărul din faţa casei toată săptămâna trecută, dupăatâtea concerte el însuşi ar putea să-l imite.

Aici pare... fundul pământului, totul e îngheţat bocnă,nu poţi să dai cu hârleţul. „Am venit degeaba, asta e sigur.Idioata aia de femeie le-a ars.” Se îndoi de spate. Mai era de unlucru sigur: că la întoarcere, acasă, va trece iar pe la farmacie.

La masă limbile se dezleagă, cel puţin la români. Şi cândlimbile se dezleagă şi urechile aud mai bine.

„Din păcate”, zise şeful de post cu dezamăgirea citin-du-i-se pe faţă, „din păcate”, reluă el, mozolind între degete unrest de pâine, „doar pleava pleacă în străinătate.” Se uită laolandezul care nu zise nimic, ci aşteptă. „Rămân ăi care muncescpe rupte, de nu mai pot”, îşi îndreptă el spinarea, spredemonstraţie. „Hoţii ăi mai mari vin la voi. Curvele adevărate,tot acolo”, zise el trist. „Şi dacă ni se dă nouă ocazia să-iprindem, apoi nu mai văd lumina zilei cât vor trăi. Pe viaţă!”strigă el şi se uită la Nicu, care stătea în stânga lui, la masă, cuochii pe jumătate închişi, dar care dădu din cap să întăreascălozinca şefului.

„Noi vrem doar să găsim tablourile”, zise precautolandezul, privindu-l fix. „Dar, după o astfel de zi mă tem că nule vom găsi”.

Şeful de post se făcu că nu aude. „Nici mama lor n-osă-i mai scoată de la pârnaie”, ameninţă şeful de post. „Cădumneavoastră, acolo la dumneavoastră, sunteţi (făcu o pauză)toleranţi rău de tot! De-aia vin curvele toate în Olanda: unu,(îşi strânse el cu mâna dreaptă arătătorul de la stânga), că secâştigă bine, doi (trecu la degetul mijlociu), că e la liber”, ţipăel, nevenindu-i să creadă. „Cu acte!”

Pentru că olandezul nu reacţionă, şeful de post seîntoarse spre Nicu: „Auzi măi nene, prostituţie cu acte!”

„Dom’ şef”, zise Nicu îngăduitor şi moale, înclinându-şicapul spre dreapta, „la noi e la fel, da fără acte! La noi n-arenimeni nevoie de acte! Ce, nu era la fel pe vremea luiCeauşescu?”

„A”, se întoarse şeful de post spre omologul olandez,„pe-asta trebuie să i-o spunem! Nicule, să mă completezi dacănu găsesc cuvintele!”

Celălalt poliţist olandez intră în încăpere, stătu câtevasecunde în picioare lângă uşă, după care veni şi se aşeză lângăcolegul lui, la masă.

„Ce exportă România acum în străinătate, pleava, drojdia,nu exista pe vremea lui Ceauşescu.” Făcu o pauză mare, încare dădu fiecăruia ocazia să-l contrazică. Nimeni nu zise nimic,dacă trecem cu vederea că Nicu clipi scurt din gene de două orişi înghiţi în sec. „Adică există”, se contrazise el singur, „dar dealt calibru. Păi să luăm un exemplu, Nicule,” se întoarse el iarspre Nicu, „cum traduci mă «cur de fier»?”

Nicu făcu ochii mari. Şeful de post dădu din mână,nerăbdător: „Mariana Cur de Fier, Nicule!”

„Aha”, înţelese Nicu pe loc şi-ncepu să se gândească.„Unde e traducătoarea, domne?”

Traducătoarea plecase, aşa că efortul intelectual îi revenilui Nicu, care îndrăzni o variantă: „Iron Butt?”

Mira FETICU

mine de parcă aş fi proastă: «Nu bea, scuipă în sticlă. Îşi scuipăplămânii în sticlă», a zis tata. Când m-am întors de la spital l-amsunat pe Radu. N-a răspuns, i-am trimis sms, nimic. M-am dus lael, de la casa mea la a lui faci aşa, vreo douăzeci de minute pejos”, continuă Tascha. „Eram în papuci. În faţa casei lui era omaşină în care tocmai urcau doi bărbaţi pe care atunci i-amvăzut prima şi ultima dată.

«Ce, credeai că sunt cu altă femeie?» s-a răţoit Radu lamine.

«Şi nu eşti?» nu l-am lăsat eu.Mie îmi spusese un băiat din sat că Radu mai are o

femeie, când nu e la mine, e la ea.Eu nu aveam voie să mă uit în telefonul lui, dormea cu el

în buzunar, şi la wc şi-l lua cu el. N-aveam voie să-ntreb nimiccând pleca cu băieţii.”

Într-o jumătate de oră masa lungă de pomeni se umplusecu bunătăţi, „să vadă delegaţia olandeză că n-avem numai hoţi,ci şi o bucătărie grozavă românească!” zise şeful de post.

„Nu e cam devreme pentru cină?” întrebă poliţistulolandez, celălalt, cel roşcovan. Şi râse, pentru că ştia răspunsulde data trecută: două bătăi strică, dar două mâncări nu. Şicompletarea: în România se mănâncă, la prânz, cald.

Data trecută, după sejurul de patru zile în România,două aici în sat şi două la Bucureşti, n-a fost la wc timp de douăsăptămâni. Şi problema a fost aşa de serioasă că a trebuit canevastă-sa, ajutată de un mic aparat cumpărat de la farmacie,să-i facă clismă. Şi-apoi, încet, încet, lucrurile au revenit lanormal. Nevastă-sa, în lupta strânsă pe care o duce cu toatăfamilia să-i facă vegetarieni, a mai câştigat astfel o bătălie.Timp de două săptămâni n-au mâncat decât lasagnette cu spanacşi brânză de capră, brânză de capră cu sfeclă roşie, sfeclă roşiecu cartofi. Acuma e iar în Carcaliu şi stă din nou la masa lungăpe care un purcel de lapte, roz de parc-ar fi din marţipan,zâmbeşte la el cu o portocală-n gură. În jurul purcelului, ca sănu fugă de pe masă, rânduri rânduri de sarmale umplute cucarne tocată.

„My wife will kill me”, se destăinui el lui Nicu, care, dela mirosul bunătăţilor de pe masă deschisese din nou ochii.

„A, păi de ce nu ziceţi aşa, vegetarian, că puneam lacarne şi nişte ciuperci!”

„Tobă, domnule!” strigă tare şeful de post. „Tobă cuşorici! Cum traduci domne «tobă»”? se-ntoarse el spre Nicu,care-şi mări ochii de efortul intelectual.

„Gustă, domne”, zise nemulţumit şeful de post, „gustăc-o să-nţelegi” şi el personal vru să-i bage în gură vegetarianului

Fragment din romanul cu acelaşi titlu,apărut în Olanda şi bucurându-se acolo de unmare succes. În traducerea românească aautoarei, româncă stabilită de câţiva ani în „ţaralalelelor”, romanul urmează să inaugurezecolecţia de proză a Editurii Pleiade, „Alex.Ştefănescu vă recomandă”, colecţie ce se vaalătura astfel celei de poezie îngrijită deGheorghe Grigurcu.


Interviul Acoladei: COSTION NICOLESCU

Punerea la index şi eliminarea din conştiinţa tinerilor a unorpersonalităţi emblematice ale culturii şi istoriei României

D r a g ădomnule CostionNicolescu, voi începemărturisind că învreme ce măpregăteam pentruinterviul ce va f igăzduit în numărul pedecembrie alAcoladei, am reuşit săparcurg cu folosspiritual, duhovnicesc,multe pagini deevocări, puncte de

vedere, cărţi ce vă aparţin. Sunteţi teolog, aveţi un doctoratîn Teologie, în Franţa, sunteţi etnolog, scriitor. Pledaţi atâtîn manifestările publice cât şi în presă, pentru valorilecreştine, naţionale. V-aţi întors de curând dintr-o calătoriepe care o veţi înţelege, cred, în altă cheie. Fiindcă s-auîntâmplat tragedii teribile, într-o perioadă scurtă de timp.Cum vor suna întrebările mele la cumpăna între ani, despre„duhul sarbătorii”, numit aşa de Vasile Băncilă? Cum trăimîmpreună sărbătorile?

Să observăm că în diferite spaţii ale acesteiplanete (care devine, parcă, tot mai mică) se moare înfiece moment în măsură considerabilă şi în chipuri dintrecele mai groaznice. Catastrofe, unele naturale, alteleprovocate de răutatea sau iresponsabilitatea oamenilor, sepetrec tot timpul.

Bucuria şi suferinţa ne însoţesc toată viaţa,succedându-se continuu. Creştinismul este o propunere abucuriei. Primele cuvinte ale lui Hristos după învierea Sadin morţi acestea au fost: „Bucuraţi-vă!” şi „Nu vă temeţi!”(Matei 28, 9-10). Tocmai în virtutea Învierii. Din aceastăvale a plângerii, în care îi acompaniază tămăduitor pecredincioşi şi nu numai pe ei, creştinismul propune o lumea bucuriei. Până la urmă totul se rezumă la felul în care neraportăm la Înviere, la credinţa sau necredinţa în ea şi înexistenţa unei lumi viitoare, una a dreptăţii milostive şi aiubirii veşnice. Cum spune Sfântul Apostol Pavel: „dacăHristos n-a înviat, atunci zadarnică este propovăduireanoastră, zadarnică e şi credinţa voastră” şi „sunteţi încă înpăcatele voastre” (1 Corinteni 15,14.17). Bucuria şi durereacelor din Biserică, a celor înscrişi continuu în spaţiuleclesial şi în trăirea liturgică, au alte resorturi şi alteexprimări decât ale celor din afara lor. Cu un cuvânt, pentruaceştia, pentru care Naşterea Domnului este esenţială,bucuria va fi deplină, molipsitoare, în acelaşi timp decentă,cu un gând nu numai la tragediile menţionate, dar şi latoată suferinţa din lumea aceasta, mai apropiată saudepărtată, de dimensiuni mai mici sau mai mari. Nu vom ficomplet desprinşi. Compătimim, dar nu rămânem blocaţiîn jale sau în disperare. Suntem o Biserică a Nădejdii.Nădejdea ne ajută să rămânem mereu în viaţă. Bucuriasărbătorii înseamnă cu osebire bucurie a comuniunii.Comuniune cu Dumnezeu şi comuniune cu cei de aproapeai tăi. Inclusiv comuniune cu cei morţi ai noştri.

Ceea ce face ca în zilele de Crăciun bucuria săprevaleze asupra durerii şi a jalei acompaniatoare esteprezenţa mai apropiată şi irezistibilă a lui Hristos. În zile deo astfel de intensitate existenţială, când sunt trăite înactualitate marile evenimente ale Istoriei mântuirii, bucuriabiruieşte orice suferinţă. Suntem răpiţi, cumva. Lucrulacesta nu este unul programatic, ci unul al firii. Suntmărturii, de pildă, de la cei pe care îi afla Crăciunul sauPaştile într-un spaţiu concentraţional, că simţeau o bucuriecare biruia precaritatea stării lor în acel moment. NaştereaFiului lui Dumnezeu trezeşte şi scoate la iveală copilăriabună din noi. S-o lăsăm să se manifeste tămăduitor!

Personalitatea dv s-a clădit printr-un noroc alsorţii, în aria de iradiere a unor spirite remarcabile aleveacului. Cum explicaţi o asemenea forţă a spiritului cares-a manifestat într-o perioadă de teroare a istoriei, plină dejertfe şi sacrificii umane?

A fost un mare dar de la Dumnezeu să mă aflu înunele momente ale vieţii în preajma acestor personalităţiexcepţionale. În preajma unor astfel de oameni ai o altăintensitate a trăirii, în consecinţă şi o bucurie mai mare.Mulţi se formaseră în perioada interbelică, dar au continuatsă rodească, în ciuda condiţiilor vitrege, în perioada

comunistă. Prin ei s-a transmis mai departe făclia credinţeijertfitoare. Oamenii ca aceştia fac să nu se prăbuşeascălumea. Ei ne-au făcut viaţa frumoasă. Şi, parcă, fiind înevident contrast cu timpurile grele, ne bucuram şi maitare de ei, deoarece acea frumuseţe ne devenea vitală.Forţa spiritului se probează tocmai prin manifestarea luicurajoasă şi eficace în vremuri de restrişte. Dumnezeu nu-i părăseşte pe cei ce nu-L părăsesc.

Domnule Nicolescu, unde mai găsiţi, unde maigăsim, modele, astăzi? Aş vrea să caracterizaţi rolulmisionar al Bisericii faţă cu noile generaţii. Are societateain vedere cultivarea tradiţiilor şi transmiterea valorilor, inprograme solide, bine articulate?

Cine caută modele le găseşte. Mai nasc oamenila România. Sigur, este minunat să ai un model în preajmă,să ai cu el un contact personal apropiat. Dar, atunci cândlucrul acesta nu e posibil, se poate apela la modele livreşti.Oricum, apelăm şi la ele. Poate problema mai dificilă esteaceea de a şti să deosebeşti modelul bun de atâtea falsemodele propuse astăzi.

Rolul misionar al Bisericii nu înceteazăniciodată. El se exercită prin învăţătura ei, prin propunerileei liturgice, dar, poate, într-o primă instanţă, mai ales prinoameni, fie ei clerici sau laici. Ei sunt chemaţi să fie pescaride oameni, să-i atragă pe aceştia spre valori majore precumIubirea, Adevărul, Frumuseţea, Binele şi altele asemenea,privite nu abstract, ci întrupate într-o Persoană, în Hristos,Care este gata mereu să convorbească cu tine în intimitateata cea mai intimă, să ţi Se dăruiască total, să Se jertfeascăpentru tine întru bună însoţire veşnică.

La nivel macro, societatea este prea puţinpreocupată de cultivarea tradiţiilor şi transmitereavalorilor tradiţionale. Mă refer la cele de substanţă, nula cele de suprafaţă. Societatea a devenit extrem dematerialistă, lucru care-l îngrijora enorm pe AndreiTarkovski, de pildă. Chiar şi cele ale spiritului se măsoarătot mai mult, în primul rând, cu instrumente financiare.Partea bună este, însă, că există încă oameni admirabili întoate domeniile. Ei sunt sarea pământului, împrăştiaţi înlume ca sarea în bucate, dând gust şi păstrând (conservând)prospeţimea lumii. Ei fac planeta încă respirabilă şi daurost vieţii.

Ca şi asupra Bisericii, se duc astăzi atacuriignobile, înverşunate şi concertate, asupra tradiţiilor, întrupărăsirea sau alterarea lor, fiind considerate desuete. Esteastfel atacată structura identitară. Este atacat firescul. Deaceea, este foarte important acum rolul fiecărui om în parteîn locul în care l-a aşezat Dumnezeu şi l-a purtat viaţa,precum şi al unor mici instituţii culturale şi ştiinţifice de totfelul. Cum este această publicaţie, de pildă.

În plan personal, aţi mărturisit că un rol importantl-a avut călătoria la Athos, în 2013. Cum s-a întâmplat?

Drumul acela la Athos mi l-a pus Dumnezeu întraistă, fără ca eu să fi făcut vreun efort anume. Dorinţamea cea mare era să-l văd pe minunatul Părinte PetroniuTănase, stareţul de la Prodromu. Până la urmă, drumulacesta a însemnat pentru mine mai mult decât m-aş fiputut gândi înainte de plecare. Am întâlnit acolo oameniminunaţi şi locuri de o frumuseţe aspră, o cultură profundăşi o artă cuceritoare. Muntele Athos e o Ţară fără seamăn,una cu totul spirituală şi spiritualizată. Pluteşte în aer unduh care nu este de aflat decât acolo, simţi o prezenţădivină apropiată, chiar dacă cu totul tainică şi inexplicabilă.

Alte momente care m-au marcat?... Mă gândescacum, în primul rând, la marile întâlniri care mi-auinfluenţat pozitiv viaţa, gândirea şi exprimarea. Mai întâiîntâlnirea cu poetul Ioan Alexandru. Prin el am ajuns înBiserică, de la el am deprins abordarea poetică, laintensitate maximă, a tot ceea ce ţine de credinţă. Apoi,întâlnirea cu arhitectul Mihai Urzică, de la care am învăţatrespectul absolut faţă de dreapta credinţă, ce înseamnă afi mereu de veghe pentru evitarea oricărui compromis dinacest punct de vedere. Întâlnirea cu Părintele IulianStoicescu, primul meu duhovnic, cu infinită iubire pentrufiii lui duhovniceşti şi jertfitor pentru ei în duh, Te însoţeacu rugăciunea mereu, având mare trecere la Dumnezeu înrezolvarea dificultăţilor tale existenţiale. Excepţionalaîntâlnire cu Părintele Dumitru Stăniloae. Cu el dădeai defrumuseţea ultimă a teologiei, văzută ca o convorbire poeticslăvitoare, inteligentă şi tandră cu Dumnezeu. Un om

însoţindu-se îndeaproape cu Sfinţii Părinţi mari teologi,situându-se fără hiatus în prelungirea lor. Întâlnirea cuPărintele Paisie Olaru de la Sihla şi Sihăstria, alături decare trăiai, în chipul cel mai simplu şi mai apropiat, raiulraiului aici, pe Pământ. Întâlnirea cu Horia Bernea care afost nu numai un foarte mare pictor, dar şi un excepţionalpromotor al spiritualităţii româneşti şi o mare conştiinţăcreştină a neamului nostru. Un om cu bucuria de a trăi şi afăptui în virtutea unei libertăţi bune în relaţia cu Dumnezeu.Un om cu vocaţia prieteniei. Toţi aceştia, ca şi mulţi alţiiasemenea, au fost oameni de o nemărginită iubire şi cu oinfinită delicateţe. Ei constituie piscurile mai cunoscute,mai râvnite, mai lesne de comunicat. Trebuie adăugate, înalt registru, dar cu o deloc mai mică importanţă şi mai micimpact asupra vieţii, întâlnirile cu cei din familie: cu Maria,soţia mea, în primul rând, cu copiii mei, cu nepoţii mei.Este excepţional cum îţi vorbeşte Dumnezeu prin nepoţi!Dar mai sunt şi marcaje aparent mai mărunte care,adunate, înseamnă şi ele mult. Mici evenimente şi momente,îndeosebi dintre cele datorate prietenilor, care dau farmecvieţii. Dacă n-ar fi farmecul, cum s-ar mai depăna povestea?Cu fiecare fiinţă cu care intri real în contact, traiectoria tasuferă o schimbare mai resimţită sau mai discretă. Pe toatele trăieşti şi, atunci, trăieşti.

Faceţi parte din grupul de intelectuali care în varalui 2015 au semnat pentru abrogarea legii antilegionare.Ce ecou aţi avut? Ce ar trebui să facem acum, până nu etârziu, pentru a nu fi luaţi de valul globalizării grăbite şisuperficiale?

Sunt şi eu îngrijorat, ca atâţia alţii, de intenţiile eisubversive cu bătaie mai lungă, nemărturisite direct, darvădite ochiului atent, de a şterge din diptice numeimportante, reprezentative pentru cultura şi istoriaRomâniei, aplicându-li-se etichete presupus infamante saureceptate ca atare de cei ignoranţi. Masca propusă cudestulă viclenie este aceea a prevenirii unor derapajeideologice şi de comportament social manifestate înperioada interbelică. O astfel de lege este absolut inutilă.Niciun pericol, dar absolut niciun pericol de resuscitare aunor organizaţii sau manifestări legionare maligne nu nepândeşte în acest moment. Acelea aparţin istoriei. Considercă avem deja reculul istoric care să ne permită să privimcu luciditate, să analizăm ca atare, sine ira et studio,fenomenele din aşa-zisa perioadă legionară, să despărţimcu înţelepciune apele, să analizăm cum se cuvine, cuobiectivitate, ştiinţific, evenimentele şi cauzele lor, oameniişi programele. În toate componentele. Dar nu pericolullegionarismului îi mână pe cei ce-au produs-o din umbră, cipunerea la index şi eliminarea din conştiinţa tinerilor aunor personalităţi emblematice ale culturii şi istorieiRomâniei.

Valul acesta al globalizării accelerate nu esteunul ca acela din Glossa eminesciană, care vine şi trece şicare să ne lase reci. Este un val devastator din multe punctede vedere, dar mai ales acela al unei bune aşezări înexistenţă, al unui răgaz oferit persoanei spre contemplare.Seamănă mai degrabă cu un tsunami. În prea multe cazurieste vorba despre globalizarea răului şi despre ştergereaidentităţilor, adică a ceea ce ne dă caracterul de persoaneunice şi de nepreţuit. Omul se află astfel devalorizat,destinat să fie element indistinct, numerotat într-o turmădestinată manipulării. Turbulenţele sunt maxime, iarurmările lor adesea tragice, cum putem constata tot maides şi la proporţii tot mai îngrijorătoare. Pentru noi, soluţiaeste aceea de a rămâne în Biserică şi a ne sprijini pe valorileei, valori care au structurat pe parcursul istoriei şi valorilenaţionale, constituite în moştenire. Întru rezistenţă şi încontraofensivă, cu riscurile aferente, să încercămglobalizarea binelui, a valorilor hristice, îndeosebi prin viaţanoastră şi prin raportarea la semenii noştri. Ceea cepropune Biserica este o comuniune armonioasă de identităţicu caracter bine conturat, atât la nivel personal, cât şi lanivel comunitar.

Interviu realizat de

Lucia Negoiţă


ITINERARII PLASTICEAşchii dintr-un jurnal de cititor

Un paradis searbăd Un paradis în care nu seciteşte? E un paradis searbăd.

* Când mi se oferă cevagratuit, toate simţurile îmi intrăîn alertă. Chiar şi când nimerescpeste o capodoperă. Ce-am făcuteu să merit acele pagini de-oinspiraţie dincolo de fireaumană? mă întreb.

* Metafora ca un vis din zori sau din amurg pe care ţi-laminteşti vag.

* Tolstoi, Lev Tolstoi: „Trebuie să te obişnuieşti să suporţicalm părerile proaste, denaturate despre tine şi nu numai să lesuporţi, ci să fii cu totul indiferent”. Sunt de acord cu aceastaîncă de la prima lectură, de acum vreo 40 de ani, şi o şi exersez,dar nu-mi prea iese când e vorba de omul din mine. Îmi reuşeşteînsă când e vorba de umilul scriitor care sunt.

* Ani de zile, mai ales la tinereţe, am căutat cartea perfectă.Am tot citit mai aplicat, mai la întâmplare, carte după carte,sperând să nimeresc cartea perfectă. Îmbătrânind, m-amînţelepţit, adică m-am resemnat. Până la moarte, voi citi cărţimai bune, mai proaste, chiar capodopere, dar fatalmenteimperfecte.

* Metafora, sintagma în care consoanele se războiesc cuvocalele şi vocalele câştigă totdeauna.

* Stres: Întunericul se uită prin fereastră la mine cum citesc.

* Marii prozatori ruşi sunt nişte maeştri în a descrie moşiileîn paragină. Ivan Bunin nu face excepţie. În nuvela intitulatăironic O mină de aur prezintă o asemenea moşie decăzută:„Grădina mai este bogată şi pitorească şi, ca într-un peisajidilic, în fundalul ei se ridică o casă cenuşie, mare, cu un acoperişroşcat de rugină. Dar conacul, conacul! Un poem întreg deparagină! Din bucătăria de vară n-au mai rămas decât pereţii,din izba slugilor un schelet descoperit, fără ferestre şi pestetot brusturii şi urzicile au năpădit pragul clădirilor…”

* Natură moartă: printre ruinele unui castel medieval, ocarte din care au rămas doar coperţile ondulate de argint.

* O caravană de cuvinte trece prin inima unui poet. Iarpoetul bea nectar şi moţăie ferice.

* Cioran: „Are ceva de şarlatan oricine izbuteşte într-undomeniu sau altul”. Recitind această sentinţă, nu ştiu de ce overific pe politicienii români de astăzi şi se potriveşte mănuşă.Poate pentru că la noi politica este domeniul prin excelenţă alşarlataniei.

* Omul este singurul animal care scrie cuvinte, uneori vai!înflorate.

* Lectura este o aspiraţie spre ceea ce nu există, dar aidori să existe.

* Prozatorul trebuie să fie om viu creator de personaje vii;restul vine de la sine. Cum se zice de Dumnezeul lui Avraam şial lui Iacov că e Dumnezeu viu al viilor.

* Deşi scria un jurnal intim, Baudelaire începe mai fiecarezi cu genericul INIMA MEA DEZGOLITĂ. Dezgolită faţă decine? Faţă de el însuşi?

* Trei sintagme şi vreo cinci cuvinte iau distanţă faţă decartea mediocră în care sălăşluiesc – timide şi jenate – înbalastul de fraze prolixe, ca nişte fecioare suple şi cuminţi înmijlocul numerosului Trib al Nimfomanelor Bătrâne şi Obeze.

* Cu cât produci un text literar mai reuşit, cu atât eşti maisingur, mai izolat de confraţi.

* Un principiu „bicefal”. Un personaj de-al lui Teodor Maziluîşi poartă principiul ca pe-un drapel: „Eu am un singur principiu,nu iau bani cu împrumut şi nu beau bere cu rom”. Deci, are unprincipiu care este două!

* Există o critică de nuntă; la polul opus există o critică deparastas. Prefer critica de joi dimineaţa.

* Fericirea de neînţeles a cititorului de a trăi disperărileeroilor literari.

*

Charles Baudelaire: „Plăcut ar fi, poate, să fii în modalternativ şi victimă şi călău”. În plan al vieţii literare, la noi, afost astfel regretatul Cezar Ivănescu. Nu ştiu cât de… plăcuti-a fost.

* Până la urmă, fiecare carte are parte de criticii pe careşi-i merită; cititori ori cronicari.

Dumitru Augustin DOMAN

Brâncuşologia împotriva luiBrâncuşi

Acum, când se implinesc 77de ani de la inaugurareaansamblului brâncu’ian de laTârgu Jiu, să ne imaginăm că,tulburaţi peste măsură detreburile zilnice, într-una dinnopţi ne organizăm uncoşmar: se face că Ion Iliescueste Preşedinte, că zîmbetullui e lege pentru toţi curteniicare se înşiră de la scărileCotrocenilor şi pînă la umbralui Lenin de la Casa Scînteii– unde Viorel Mărginean

tocmai priveşte pe fereastră, vede un gol imens şi crede căBucureştiul a fost pîrjolit, dar nu-şi dă seama că se uită în sine,la propriul său peisaj interior – , că apare apoi pe postul naţional,condus evident de Dumitru Popa, şi spune fără să clipească:Traian Chebeleu, unul dintre cei mai importanţi eminescologicontemporani, este obstrucţionat în proiectele lui de restaurarea manuscriselor eminesciene de nişte făpturi care nu înţelegnecesitatea acestei acţiuni şi sensul ei adînc etc. etc. Ce s-arîntîmpla după o asemenea declaraţie? Simplu: contracandidatultradiţional, Dl. Emil Constantinescu, ar cîştiga alegerile fără amai avea vreun adversar, pentru că a doua zi după declaraţia depe micul ecran Preşedintele Iliescu ar fi literalmente devoratde către Istoria literaturii române, indiferent de ediţie, autor

zeci de ani sau chiar de o viaţă? Foarte simplu. Pentru căistoriografia noastră de artă n-a reuşit să construiască şi săimpună o imagine credibilă şi autoritară a lui Brâncuşi. Cuexcepţia cercetărilor lui Barbu Brezianu şi a altor cîteva,copleşitoarea majoritate a scrierilor despre Brîncuşi este situatăundeva între tristeţe şi ridicol. De la activiştii de partid şi pînăla conştiinţele trezite proaspăt la o viaţă culturală aerobă, s-anăscut un adevărat cor de extatici în imnele căruia Brâncuşiapare simultan ca satir stihinic şi ca înger zbanghiu, ca ţăransadea şi ca iniţiat în tainele piramidelor. Dacă un volum despreBrâncuşi n-a fost vreo compilaţie insipidă pe care n-a citit-o nicimăcar autorul în timpul redactării, atunci a fost, negreşit, vreuneseu despre zbor, despre aspiraţie, despre căţelul pămîntuluişi despre identitatea ornitologică a Măiastrei. Unui melancolicactivist cultural, care ar fi trebuit demult întrebat şi ce rol ajucat prin anii cincizeci în refuzul atelierului brâncuşian, i-avenit, cîndva, ideea să inventarieze toate păsările popoarelor,de la cocoşul galic la rîndunică, de la corb la lebădă şi la gîscăetc., poate-poate s-o dumiri cumva în legătură cu specia Păsăriiîn văzduh. Dar deşi acesta este un caz extrem prin nivelulsubcultural şi rudimentar al autorului, el nu este deloc izolat şise regăseşte, în formule mai subtil distilate, şi pe la alte case.Şi tocmai prin aceste enormităţi, debitate liric sau doct desprepersonaj sau despre operă, imaginea artistului îşi întîrziecoagularea în cultura noastră. Brâncuşi este un mit, o legendăfolclorică, o formă culturală preluată în şoaptă şi transmisă totaşa mai departe, dar locul lui în sculptura naţională este departe

şi număr de volume. Din pricinasimplă că despre Eminescu s-auscris cărţi fundamentale încultura noastră, pentru că existăprofesionişti ai cercetăriieminesciene care şi-au lăsatochii pe manuscrise şi audobîndit, în schimb, cîteva zecide dioptrii, pentru că există, cuîntreaga lor autoritate, istorii aleliteraturii şi istorici literari carenu pot fi nici ignoraţi şi niciocoliţi. Pentru că opinia literarăeste formată şi ea ştie că acolo,pe unde au trecut Perpesicius,Călinescu, Vianu, Caracostea,Cioculescu, Petru Creţia şiDumitru Vatamaniuc nu este locpentru Chebeleu. Literaţii potfi însă liniştiţi, totul nu este decîto joacă de-a posibilul, proiectatăşi ea într-o ipoteză de coşmar.Dar ceea ce în literatură nu s-arputea întîmpla nici în vis, înartele plastice s-a întîmplataievea. Preşedintele de mai susa declarat public cu ani buni înurmă, fără griji şi fără nici oremuşcare, că Dl. Radu Varia,unul dintre cei mai importanţi brâncuşologi contemporani,este obstrucţionat în intenţiile lui de restaurator ş.a.m.d. Era,evident, vorba despre ansamblul de la Tîrgu-Jiu. A doua zi nunumai că nu s-a întîmplat nimic, dar Preşedintele-estet-restaurator a ajuns bine mersi, la următoarele alegeri, pînă înturul doi, iar lucrurile au rămas neschimbate: adică Istoriaartei româneşti a continuat să doarmă, acolo unde se află eadintotdeauna, în pîntecul cald al virtualităţii, istoricii de artăsă trăiască ei înşişi în eternitatea operei şi să nu-şi murdărescăpata galbenă cu mizeriile zilei, iar balerinii din jurul lui Brâncuşisă studieze, absenţi şi firavi, inextricabila relaţie dintre Negresaalbă, Albă ca zăpada şi Scufiţa roşie. Cum e posibil ca un inginerde ape, care nu şi-a practicat niciodată propria lui meserie,simplu mînuitor de forme fonetice fără conţinut lexical, să setrezească subit istoric de artă, să dea undă verde unei aventuri,dispreţuind făţiş opiniile de specialitate şi sfidîndu-i cu aroganţăpe cei cîţiva care trudesc la cerecetarea operei lui Brâncuşi de

de a fi unul clarficiat critic şiistoric, iar un repertoriu allucrărilor sale, de la idee laschiţă, de aici la prima lucrare şipînă la şirul de variante nici vorbăsă existe. Nimeni nu s-aîncumetat să-i descriesistematic tematica, să-iurmărească evoluţiile formale încadrul aceleaşi categorii, să-iexplice abandonurile şirecurenţele, dar e greu de găsitun absolvent de liceu care să nu-şi propună, după ce a văzut unafiş cu portretul artistului şi încăvreo două lucrări, să aducă lacunoştinţa întregii lumi epocalasa descoperire în ceea cepriveşte verticalitatea Coloanei,orizontalitatea Mesei şidematerializarea Păsării cîndcade pe ea o rază de lumină maicrudă. Extrasă din exegeza romanticăa înaintaşilor şi din cea liric-abisală a brâncuşologilor mainoi, figura lui Brîncuşi este unaabsolut halucinantă. El este,rînd pe rînd, ţăran, păstor, mag,

sfînt, francmason, iniţiat în doctrinele orientale şi egiptene,înţelept, alchimist, ţîrcovnic, turist, bucătar, amant, histrion,filosof, ba chiar Dumnezeu. Şi lista ar putea, evident, continua.Risipit în atîtea ipostaze, cum să mai regăseşti în el sculptorul?Şi, mai ales, cum să-l faci credibil cînd competenţa în opera sanu mai este o chestiune de profesionalism, de studiu şi decercetare, ci un dar genetic pe care fiece român trebuie să-laibă în virtutea unei imemoriale compatibilităţi sangvine? Unasemenea portret fascinează, de bună seamă, excită în aceeaşimăsură şi dezvăluie nebănuite resurse de identificare înabsolut. Reveriile exegetice sînt exerciţii de echivalare, formede autopropulsare în fantasma artistului demiurg, dar ele nufac decît să-l devalorizeze pe Brâncuşi, să-i sporeascăvulnerabilitatea şi să dea veleitarismului aripi de condor. Doaraşa a fost posibilă, cîndva, ieşirea lui Iliescu la rampă şi intrarealui Varia în funcţiune. Pe fondul unui exces de orgoliu şi al unuivid de autoritate. Şi dacă istoriografia noastră de artă îşi vaface un sumar examen de conştiinţă, nu-i va fi greu să observecă ineficienţa şi bovarismul ei sînt pur şi simplu forme decomplicitate la distrugerea patrimoniului. Iar în acest context,aventura lui Radu Varia şi nesimţirea falsificatorilor nu sînt, caîn patologie, decît o problemă de comportament oportunist.Un fel de infecţie secundară pe un teren deja traumatizat. Darcine va suporta conseciţele? Iată, în absenţa atîtor răspunsuri,încă o întrebare.

Pavel ŞUŞARĂ

Cuminţenia pîmântuluui, o sculptură celebrăpentru care statul român nu are bani


Motto: „Si el teatro o lanovela no son tecnicas delconocimiento, al igual que lafisica o la biologia, la filosofiao la psicologia, no sirven, nonos ajudan a comprender, nonos permiten avanzar por elduro y a menudo tristecamino del destino humano”(Vintilă Horia)

Scriitor cenzurat în culturacomunistă, receptarea luiVintilă Horia (1915-1992,

https://www.youtube.com/watch?v=-fK9Q9HL5lI ) s-aconfigurat ca un „fenomen cultural unic”, atât prin refuzuloficialilor culturii comuniste şi post-comuniste, cât şi prin„amploarea eclatantă a recunoaşterilor internaţionale” (cf. D.Anghelescu la Cernăuţi şi Barbu Cioculescu, Peregrin îneternitate, în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr.2/2015, p.4, http:// w w w . e d i t u r a p l e i a d e . e u / R e v i s t e /2015%20Acolada%20nr.%2002.pdf ). Ilustrarea cenzurăriioficiale de azi a laureatului român al Premiului Goncourt esteoferită de refuzul publicării la Humanitas (fosta Editură Politică)a scrierilor lui Vintilă Horia (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Cioranprin lăutărismul lui Pleşu, http://www.romanianstudies.org/content/2011/02/isabela-vasiliu-scraba-cioran-prin-lautarismul-lui-plesu-despre-inocularea-rusinii-de-a-fi-roman/ ). Alte aspecteale unicităţii receptării lui Vintilă Horia le-ar constituiincluderea lui Vintilă Horia în prestigioase volume de istorieliterară occidentală ( https://www.youtube.com/watch?v=KFyjIrPflAA ) şi traducerea în peste patruzeci delimbi, „în tiraje şi retipăriri fulminante” (D.A.) a romanuluiDumnezeu s-a născut în exil pentru care autorul a fostrecompensat cu cel mai mare premiu literar al Franţei (primit,de pildă şi de Marcel Proust). Iar aceste lucruri normale înVest, în spaţiul libertăţii de gândire promovând valorileautentice, s-au întâmplat în ciuda opoziţiei scrâşnite aeminenţelor cenuşii din cultura de după Cortina de fier supusăpermanent unui terorism ideologic. Păstrând cuveniteleproporţii, mai trebuie adăugat că editările şi traducerile luiVintilă Horia în peste patruzeci de limbi nu au rezultat pe caleadirijismului cultural (cf. O carte premiată... vezi http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/O%20carte%20speriata%20de%20IVS.htm precum şi http://w w w . a s y m e t r i a . o r g /modules.php?name=News&file=article&sid=1258 ) şi nicin-au fost finanţate de la bugetul unei ţări cu peste 23 demilioane de locuitori, ca în politica post-comunistă de difuzareîn limbi străine a scrierilor unor Cărtărescu şi Andrei Pleşu(despre editarea la Paris a lui Pleşu, a se citi Radu Portocală,Prieteniile păguboase ale ICR). Convins de necesitatea reintegrării scriitorilor exilaţi după1945, Dan Anghelescu spunea la Colocviul internaţional de laCernăuţi că „literatura exilului românesc e privită cu admiraţieşi interes în colocvii internaţionale la Universităţi din Praga,Bratislava, la Poznan, în reviste prestigioase: Europa (Serbia),Alternanţe (Germania) dar… nu şi în realitatea culturală aRomâniei de azi unde exilul literar e aproape la fel de ignoratca în perioada totalitară şi menţinut la distanţă de un centru alinteresului, studierii, clasificării şi interpretărilor de cătrespecialişti” (referat ştiinţific care mi-a fost trimis prin e-mail pe26 nov. 2015). El mai spunea în toamna anului 2015 la Cernăuţică „istoria literaturii române nu va fi nici adevărată şi nu-şi vadobândi altitudinea morală, ştiinţifică şi educativă cât timpjumătatea din umbră nu va reintra în circuitul curent al valorilornaţionale” (cf. D. A., Receptarea actuală a scriitorilor românidin exil). Fără a-şi pune problema provenienţei „reprezentărilornoastre mintale” Basarab Nicolescu se grăbea să concluzionezeîntr-un interviu din 2010 publicat de „România literară” că amfi manipulaţi (despre manipulare vezi https://marianhociung.wordpress.com/2012/10/29/isabela-vasiliu-scraba-indicii-de-manipulare-in-eseistica-unui-fost-discipol-al-lui-noica1909-1987-dl-ion-papuc/ ) de aceste reprezentări, şi căştiinţificii ar milita pentru împăcarea ştiinţei cu religia „maimult decât teologii” (B.N.). Din păcate, chiar pledoariilefizicianului Basarab Nicolescu pe tema împăcării ştiinţei cureligia nu ne par a fi mai interesante decât cele consemnate degânditorul religios Vintilă Horia în călătoriile lui „spre centre”.

Preocupat de religie, fizicianului român stabilit la Paris îi păreaîn mod ciudat că ar exista în cadrul bisericii ortodoxe române„medii fundamentaliste”. Nejustificată în niciun fel, opinia sadin 2010 despre mediile „fundamentaliste” nu a dat impresia afi mult diferită de părerea „oficială” şi azi, „oficială” în măsuraîn care gruparea din jurul revistei „22” publica senzaţionalaconstatare a pelerinului Mirel Bănică după care ortodoxiaromânească ar fi un „fundamentalism”. Înclinăm totuşi a crede că aspectul de aşa-zis„fundamentalism” s-a ivit din simpla folosire în grabă a unortermeni acuzatori, spre a fi în pas cu moda discursurilormediatizate intens după 1990. Deşi mereu folosit spre a fi lamodă, termenul de „fundamentalism” nu a fost cu rigurozitatedefinit nici de fizician, nici de salariatul micuţului institutcondus de istoricul de artă Andrei Pleşu „sub cupolaAcademiei”, salariat pelerin dispus cu mare uşurinţă să acuzeîn revista „22” ortodoxia de fundamentalism (https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-martiriul7-boca/ ). Prin anii cincizeci Vintilă Horia reţinea cumai multă subtilitate un fapt caracteristic lumii desacralizateîn care mulţi sunt creştini doar cu numele: Anume căpăgânismul care „controlează toate mijloacele eficace depropagandă” îndreaptă „voinţa de a aparţine” nutrită de omulsocietăţii de azi către partide, secte, grupări totalitare” (VintilăHoria, Speranţa socialismului tragic, text publicat de Uscătescuîn revista „Destin” nr. 8-9/ 1954, republicat în vol. MihaelaAlbu & Dan Anghelescu, Eseistica lui Vintilă Horia – deschidericătre transdisciplinaritate, Ed. Aius, Craiova, 2015, p.199). Pe pagina de facebook consacrată Centenarului naşterii luiVintilă Horia, Marilena Rotaru (autoarea volumului Întoarcerealui Vintilă Horia, 2002, vezi şi filmul ei premiat https://www.youtube.com/watch?v=Gj3f7bwXLAo ) a postat pe 7

decembrie 2015 o scrisoare a Luciei Soreanu, cuprinzând spresfârşit o frază din Vintilă Horia despre rolul şi importanţarugăciunilor către Domnul nostru Iisus Hristos în destinul unuineam. În completarea scrisorii se poate viziona înregistrareadin aprilie 1990 când poetul Ioan Alexandru a spusmanifestanţilor din Piaţa Universităţii că în istoria omenirii„poporul român, pentru că se poate ruga, există şi va existapână la sfârşitul veacului” (https://www.youtube.com/watch?v=tIWGZYQaa-w ) Cât priveşte reintegrarea operei lui Vintilă Horia în culturaromână ea apare în anul centenarului naşterii scriitorului „încădeosebit de problematică” (D. A.). Mult mai puţin problematices-au dovedit în post-comunism tendinţele impunerii lui BasarabNicolescu plecat oficial din România în 1968. Fiindcă dirijismulacestei impuneri reiese din doctorate cu marele istoric alreligiilor Mircea Eliade „transdisciplinarizat” via Nicolescu,atare dirijism fiind oarecum divulgat chiar de titlul volumuluide „transdisciplinarizare” a eseisticii lui Vintilă Horia apărut în2015 la Editura Aius din Craiova. Referindu-se la scriitori exilului românesc (probabil laVintilă Horia, Mircea Eliade, Horia Stamatu, Nicolae I. Herescu,Alexandru Busuioceanu, Vasile Posteucă, G. Uscătescu, NicuCaranica etc.), în referatul său prezentat la Universitatea dinCernăuţi, Dan Anghelescu observa (citând o scriitoare exilatăla Paris) că „o reintegrare a valorilor exilului în vizibilitateapublică ar răspunde unei tot mai acut necesare terapii amemoriei, pentru că „numai memoria este în măsură să redeaunei societăţi peste care a domnit totalitarismul o respiraţienormală ori cvasi-normală.” (Monica Lovinescu, Seismograme,vol.Unde scurte II / Bucureşti, Ed. Humanitas, 1993, p. 60).

Receptarearomânească a

primului scriitorstrăin laureat al

Premiului Goncourt

Tehnoromcraţia şiGuvernul Pampers

Pamflet de Florica Bud

Măi să fie! Chiar atât de supăratăeşti pe... apolitikoşii care neorânduiesc vieţile şi destinele cumnu pot mai bine? Nu sunt DănţăuşiCum Le Vine Altora! Rezervele desupărare s-au epuizat de mult, voi finevoită să le refac împrumutându-măla o bancă de stat. Sunt mai multspleenică într-o zi frumoasă detoamnă, ceea ce mi se pare ostupizenie. Se vede cât colo că mă

tratez cu aceeaşi bunăvoinţă pe care o am şi faţă de năzdrăvăniilepsihicoase ale altora. Cu toate acestea sper că nu mă suspectaţide rancoare şi acte postmânioase, odată cu anunţarea nouluiGuvern. Da, nu am fost nominalizată nici în numitul CabinetTehnocrat, deşi sunt inginer, femeie, om şi un cetăţean carenu a făcut politică. Nu este nevoie să vă încrucişaţi privirilepeste mine, Doctoranzi Nervicali Şi Aruncători De Ochi-DronePe Cer. Şi fără privirea voastră mustrătoare voi recunoaştecinstit că totuşi am înfiinţat şi condus un partid, PartidulVieţuitoarelor Ce Nu pot fi Înghiţite. Dar fapta a fost comisădemult, ea intrând în faza de prescripţie, iar bietele vieţuitoareau fost înghiţite cu blană, puf, piele, solzi... sau cu ce vor fiavând la îndemână să se apere, atunci, în momentul fatidic,pentru ele. Dincolo de calităţile enumerate mai sus pe rândulal zecelea, mai am una, aceea că iubesc tot felul de vietăţi. Darse pare că această însuşire activ-simţitoare nu a contat preamult, mai importanţi au fost nişte kilometri parcurşi prin Evropa-Ţară, evroizmeneala şi cunoaşterea limbii summiturilor.

Noului Guvern să îi dea partidele-oglindă, pardon Domnul,direcţii bune, multă sănătate, minte şi putere de a-şi căra sarcinacu demnitate! Cât despre mine, voi trece şi peste acest eşec,aşteptând cuminte să îmi vină rândul. Mai mult ca sigur că văderanjează cuvântul Pampers din titlul dulceamarios. Nu artrebui, Profanatori Legendari De Mituri Alcastrariene, să văsâcâie acest adevărat concept; mai ales că el nu a fost înghiţitîncă de noul şi modernul limbaj de lemn. Adică dacă va fi să fie,asta cu ajutorul aceluiaşi Domn, noul Guvern va fi... desigurunul transparent, curat şi proaspăt ca un funduleţ de bebe.

De fiecare dată când dau peste zgubiliticul cuvânt pampers,fie pe hârtie fie pe micul ecran, îmi închipui un nou-născutpufos, drăgălaş şi neîntinat. Fiecare cu viziunile lui, de aceeaam primit mereu ceva... pe pâine, veţi dori să mă completaţi,Tranzstratosferieni Mummulungi Sub Acoperire Şi Ghioc.Cuvântul pâine mă indispune; ca orice cuvânt românesc carese reinventează... pierzându-şi conţinutul înlocuit sub privirilenoastre indulgente cu ceea ce... aruncă alţii. A se citi cu atenţiekhakhaindicaţiunile de pe pungile de nylon în care îşi ducesomnul „aseptic” aşa zisa pâine românească. Noroc cu zicerea„Fie pâinea cât de rea, tot mai bună-i în ţara ta”, zicere

binecunoscută şi întrebuinţată de mai toate cârmuirile cu...care ne-a binecuvântat divinitatea şi votul.

Dacă mă gândesc bine, am pentru ce să răsuflu uşurată,măcar patria este pe hartă, acolo unde am învăţat că ar trebuisă fie. Am scăpat de alegerile anticipate şi ne-am bucurat întihnă de Ziua Naţională, neavând de numărat voturi, de făcutcoaliţii şi noi iluzii. Cu iluziile vechi măcar ne-am obişnuit; amcrescut împreună susţinându-ne reciproc, ele la bine, noi... lagreu. Vă promit că nu mă voi mai plânge, Neştiuţi Prieteni şiNevăzuţi Atovarăşi, cel puţin anul acesta. Dacă mi-aţi cere săfiu sinceră, nu aş avea încotro şi aş recunoaşte că nu aveam degând să înthinez ultimul text din acest an, cu ceea ce se întâmplăextraterestrian în jurul meu. Îmi propusesem să scormonesc,acum că am intrat în post, printre amintirile din copilărie legatede Sărbătorile de Iarnă, care, cât să pocneşti din bici, pe lângăboi, vor veni ca Duhul Cel Bun, scăpat dintr-o sticlă fermecată.Noi, doar să fim în stare să le primim cu pthită şi sare... roz deHimalaya. Nu spun că vom trăi din amintiri pe motivul că ne-afurat cineva bucuria, Năstruşnici Inventatori BiruritoriPostşidiarcrocoşaţi Schimbărici! Nu, mai ales că soarele a fostdarnic cu noi în această toamnă, activând serotonina şi nedândvoie depresiei să se apropie prea mult de noi. Dacă şi iarna ne-ar respecta, atunci ar trebui să ne trimită primii fulgi. Dar nu,mai bine nu, încă operatorii anti... nu şi-au pregătitmăgăutilajele. Mai bine să nu ningă decât în Ajun de Crăciun,atunci poate să o facă după regulile poveştilor. Ce bine că vineVacanţa, pentru cine vine! Dar înaintea ei a venit Moş Mniculaie,cel care ne-a adus de-a lungul vremii şi multe şi minunateguverne.

Prea multe, de unde se vede că şi Moşii şi-au împărţitsarcinile. Eu îl mai aştept pe cel cu micile cadouri, meargă celemari la alţii, la cei care le doresc. Aşadar puţine motive debucurie. Nici de coptăturile de sărbători nu ne putem apropia,deoarece ne pricinuiesc boli. Porcul produce colesterolul rău,deşi recent am citit cu bucurie că nu este adevărat. De faptorganismul îl produce ca să acopere un bai... cum ar fi, o infecţie.Dacă se va adeveri că această ipoteză este adevărată, atunciunele sperietori vor şoma pline de regrete. De fapt ne doboarălipsa echilibrului sufletesc. Cât despre porcus, cu el sau fărăel de Sărbători, tot vom muri de inimă rea, aşa cum li se întâmplăcifrelor statistice cuminţi, a căror menire este aceea să confirmeceea ce trebuie. Vestea bună ar fi aceea că murăturile încă nuau ajuns să ne ucidă, nici în masă, nici pe ea, nici pe cei ajunşiocazional sub dânsa, dimpotrivă! Iar dacă vor vrea să o facă, nuvor putea... nu vor mai avea pe cine. Ciudă bâc, BoieriSupărăferici Oscarieni Pierdelologi!

Dar toate aceste ar putea fi doar „amintiri depre viitor” ces-ar putea întâmpla sub diriguirea unui guvern care ar putea să-şi găsească locul printre alte comânduiri... de tristă amintire.Ceea ce spui, Domnia Ta, este indecent, vocativ, ologoform, şioarecum contra naturii locului, mă veţi apostrofa unii dintrevoi, cei care activaţi şi în Asociaţiunea Mentorilor AbsalieniSub Presiune. Este mai mult ca indecent, recunosc, tocmai deaceea consideraţi că am scris cale de o sută unu rânduri, doar„Sărbători Fericite” şi „La Mulţi Ani” cu... Sănătate!

P.S. Vă propun ca până la viitorul 1 Decembrie să adunămleu cu leu... pentru şampania de protocol, ea poate să fie şifranţuzească, evitând să mai păţim ruşinea de anul acesta; ştiţi,Domniile Voastre Totaliteraliter Feerici Monounivoci, care!

Isabela VASILIU-SCRABA

Migdale dulci-amare


Români la Paris

Fuga din cetateasalvării (IX)

Toate aceste grupuri de motive le-am detailat în scris.O să vi le împart imediat, o să avem vremea de a le citi, o săfacem o pauză de lectură, după aceea o să discutăm.

Ideea noastră era că, dacă trecem la constituirea uneisocietăţi, ar fi să facem cel puţin două lucruri: adică ar trebui săfacem o declaraţie de principiu, de ce vrem asta, dacă vrem,bineînţeles. Motivele pentru această declaraţie sunt în primeledouă de pe hârtia pe care o s-o primiţi; şi după aceea ar trebuisă ne gândim la nişte lucruri concrete care să fie trecute într-un fel de statut.

Dumitru Ţepeneag a citit lista de adeziuni şi spicuiridin scrisori, au fost oameni care au aderat în scris şi alţii careau aderat telefonic, şi au propus diverse lucruri, care au fostprezentate. Acum am vrea să ne spunem şi părerea noastră şidupă aceea o să facem să circule şi nişte texte scrise.

Deci pe scurt, aveam ideea ca o Societate a ScriitorilorRomâni ar trebui constituită din motive profesionale, deci întâiapărarea intereselor scriitorilor care trăiesc în Occident, deci acelor care se află în Occident, şi în la doilea rând ale scriitorilorromâni care se află în România, deci un act de solidaritate cucei care sunt sau nu sunt disidenţi, dar în primul rând cu ceicare sunt disidenţi; deci ar fi un motiv profesional şi un motivpolitic.

Ne gândeam să începem printr-o declaraţie de intenţiiasupra căreia să cădem de acord, o declaraţie de principii, şidupă care trecem şi la nişte lucruri concrete care cred, ca deobicei în toate ţările occidentale, că sunt reglate în mare măsurăprintr-un act notarial. Deci îmi închipui că multe amănunteconcrete nu-i nevoie să le discutam pentru că se află dejaprobabil din punct de vedere juridic, sunt deja fixate. În oricecaz în Olanda aşa este.

Am încercat de mai multe ori să discutăm şi practicnotarul ne spunea asta trebuie, altfel nu se poate.

Bun, poate ar fi bine în momentul de faţă să facem omica pauză de lectura, sper că avem un număr de exemplaresuficient, după care discutăm aceste propuneri şi propunerilecitite…

Cred că cel mai bine ar fi ca fiecare să spună ce doreşte,fără să fim aşa formalişti, să luam...

D. Ţepeneag: Dar să-şi spună numele, ca să…S. Alexandrescu: Şi vă rog să vă referiti şi la

propunerile făcute de cei absenţi, pe care le-a citit Ţepeneagînainte, pentru că erau câteva propuneri interesante.

Bineînţeles şi alte propuneri sau modificări. Poate ar fibine să discutăm despre chestiunea de fond, formularea meanu cred că e cea mai bună, am făcut-o foarte repede şi chestiuneade fond cred că e cea mai importantă, decât undeva o formularevagă. Aşa…

Ara Sismanian: Deci aş vrea să remarc că uneorichestiunile de formulare pot să fie şi de fond. Deci, de pildăprima chestiune de formulare, care mi se pare o chestiune defond totuşi, faptul că Liber apare cu minusculă, ca o formulălipită, nu ca un element al titlului asociaţiei. Apoi SocietateaScriitorilor Români Liberi, aş zice din exil, adică mi se paretotuşi oarecum inadecvat ca această societate internaţionalăsă fie a scriitorilor români, pur şi simplu, din afară şi din interior,ci mai degrabă deschisă scriitorilor români din România careaderă la Statutele noastre. Mi s-ar părea mai logic decât „dinafara şi din interiorul României”, care formulă mi se pare multprea largă şi permite ambiguităţi periculoase, după opinia mea.

S. Alexandrescu: Am ezitat foarte mult dacă s-o numimSocietatea Scriitoriilor Români din exil sau altfel, şi ne-am gânditsă o numim aşa, a Scriitorilor Români Liberi, deşi termenul« liber » este extrem de vag, dar poate că este un consens,tocmai pentru ca să poată intra şi scriitori din ţară care formalnu sunt în exil, există un exil interior dar pot să nu fie deloc,pot să fie scriitori care publică acolo şi care totuşi vor să facăun act de, ştiu, un anumit fel de act de protest.

Dacă spunem scriitorilor din exil, e un termen formal,care nu se potriveşte celor din România. Deci acesta a fostsingurul criteriu. Dacă consideraţi că nu e logic, e perfect, darvă spun, să lămuresc punctul meu de vedere.

Ara Sismanian: Tocmai aici mi se pare că se află fondulchestiunii. În măsura în care asociaţia este deschisă scriitorilordin România, este perfect, cred că nimeni de aici nu are ce săobiecteze, dar în măsura în care noi facem o entorsă situaţieireale pentru a crea o facilitate celor de acolo, de fapt prinaceasta noi scădem baremul, dacă vreţi coborâm ştacheta şiîntr-un fel amplitudinea politică a gestului nostru scade şi prinaceasta şi valoarea adeziunii celor de acolo.

Mi se pare deci că este important să se specifice întitlul asociaţiei, Societatea Scriitorilor Români din Exil,deschisă scriitorilor din România care aderă la statut, mi separe mult mai corect.

Tudor Olteanu: Deci amprenta sonoră există.Importantă este o precizare, că discutăm aceste lucruri ca bază

de plecare, nu contează un cuvânt sau altul, este începutulunei discuţii pentru fiecare dintre punctele enunţate.

Împotriva emigraţiei, de ce: cred că exil, emigraţie nuau ce să caute, cred eu, în aceste statute. Mă gândeam acasă,înainte de a veni încoace, că ar trebui să răsturnăm cumvaraporturile. Toate instituţiile româneşti la ora actuală suntdecăzute din statutul lor de instituţii; funcţia noastră aici estesă întemeiem instituţii româneşti. Atunci nu are nici un senssă pomenim nici un fel de emigraţie, după părerea mea cei dinţară sunt un fel « Ihnere Imigration » [imigranţi interni], eisunt emigranţi în propria ţară. Deci nu are sens să vorbimdespre exil; Întrebarea este dacă are sens să vorbim despre« Liber »; cuvântul liber este compromis, când îmi aduc amintede România liberă, cu tot respectul mă întrebam întotdeauna,ce are România cu libertatea ? în momentul în care aveamziarul în mână, cu tot respectul pentru oamenii care îşi autrecutul legat de redacţia ziarului respectiv; poate că în generalar trebui, dar asta este ideea, şi nu specifică exact despre ceeste vorba, Societatea Scriitorilor Români.

S. Alexandrescu:… dar atunci dispare exact intenţiapolemică.

Antonia Constantinescu: (nu se aude) Vreau numai săspun că e adevărat,… în ce măsură poti să fii scriitor… şi toategesturile vieţii noastre ţin de aceasta, şi a fost modul nostrude a ne manifesta politic, pe care nu pot să pun întrebare, eupersonal…

Dan CULCER

Şerpi în costume 3Aşadar, poate te întrebi de

ce ai fost scoasă din joc. Ai fostdevalorizată şi înlăturată pentrucă niciodată nu ai fost valorizatăpentru ceea ce eşti cu adevărat.Aşa cum am văzut deja, pentrupsihopaţi relaţiile sunt afacerisau, mai degrabă, escrocheriitemporare. În mod analog, pentruei, alte fiinţe umane reprezintăobiecte de distracţie şi control.Cea mai atractivă şi plăcută fază aprocesului de control, singura

care degajă euforie şi magie pentru ei, este faza de seducţie/idealizare. În această fază, psihopaţii sunt fermecători şi factot posibilul pentru a te convinge că tu eşti aleasa şi că ei suntperfecţi pentru tine. Este foarte uşor să confunzi această fazăcu iubirea adevărată sau pasiunea. Cu toate acestea, ceea ceurmează inevitabil în orice fel de relaţie intimă cu un psihopatnu e nici plăcut şi nici măgulitor. De îndată ce se plictisescde tine pentru că magia cuceririi iniţiale s-a spulberat,îşi exercită controlul asupra ta prin minciuni, izolare,abuz, manipulare şi subminarea încrederii de sine.

Acesta e momentul când realizezi că faza de devalorizares-a instalat deja. Faci tot ceea ce-ţi stă în putinţă pentrua-ţi recâştiga statutul privilegiat şi pentru a retrăifervoarea şi dulceaţa fazei de idealizare.Vrei să-ţi recâştigitronul care credeai că ţi se cuvine de drept ca stăpână a sufletuluilui. Dar acesta este un ţel imposibil de atins, o linie a unuiorizont care se tot îndepărtează. Fiecare instituţie de ocrotirea femeilor le spune victimelor violenţei domestice că abuzurilese înteţesc, nu se răresc, de obicei, cu timpul. Pentru agresori,puterea creează dependenţă şi funcţionează ca un drog. Dozatrebuie mărită constant pentru a obţine acelaşi efect. Controlulasupra celorlalţi, mai ales controlul prin sex, îi conferăpsihopatului plăcere şi motivaţie pentru a trăi. Odată cu trecereatimpului, pentru aceeaşi doză de adrenalină obţinutăcontrolându-te pe tine, e nevoie să strângă şurubul. Să creascăpresiunea. Să amplifice manipularea. Să te izoleze şi mai multde cei cărora le pasă cu adevărat de tine. Să-ţi spulbere şi maimult încrederea în tine şi limitele, astfel încât să fii tot maineajutorată şi mai puţin pregătită să te aperi. Cu cât mai multte străduieşti să satisfaci cerinţele unui psihopat, cu atât maimult va cere de la tine. Până când nu mai ai nimic de dăruit şiasta pentru că valorile tale morale au coborât cât se poate dejos. Ţi-ai îndepărtat familia şi prietenii, subtil influenţată depsihopat sau somată direct să faci asta. Ai făcut totul ca să-i fiipe plac. Şi, totuşi, după faza iniţială de idealizare, nimicdin ce ai făcut nu a mai fost suficient de bun pentru el.

Ca rezultat, psihopatul pare să fi uitat complet tot ceea cecândva găsea atrăgător la tine. Dacă, şi când, vorbeşte despretine cu alţii, o face ca şi când s-ar ruşina cu tine. Asta nu e doarpentru că şi-a pierdut interesul faţă de tine. Este, în acelaşitimp, mişcarea instinctivă, dar şi strategică, a unui prădător.Dacă familia ta, familia lui, prietenii comuni şi-au pierdut

De peste ocean

(Continuare în pag. 18) ClaudiaMOSCOVICI

Cartea vs.pălăvrăgeala

Volumul de faţă face parte din categoria cărţilor care nuvor ajunge niciodată să rupă gura târgului (fie şi a unuia caGaudeamus, recent încheiat, la Bucureşti) pentru simplul motivcă autorul ei este un erudit profesor de filosofie, din Craiova.Ceea ce aminteşte, cu un plăcut parfum de epocă, de profesoriidin vechimea noastră recentă, adică de dinainte de ultimulrăzboi mondial. În septembrie anul trecut, citeam această carte,abia o primisem de la Ionel Buşe, eram curioasă şi acaparată deea, iar băiatul meu de 13 ani m-a întrebat, la rândul lui fascinatcă nu auzeam nimic în jurul meu: Aşa de mică e cartea? Da, aşade mică şi de concentrată, i-am spus. Citirea unei astfel de cărţite aruncă din prozaic într-o buclă temporală neverosimilă, tedetermină să regreţi că lumea noastră şi-a pierdut răbdărileodată cu candorile, că e atât de grăbită şi nu mai are plăcerealecturii. Te face să-ţi doreşti să dispară internetul, să te întorcila scrisul de mână şi la epistolă.

De altfel, mottoul primului capitol (Caut un om!) este maigrăitor decât orice aş putea exprima în acest sens: „Îţimulţumesc, Doamne, că eşti tăcut. Numai noi – erudiţiianalfabeţi – fără încetare pălăvrăgim. (Jan Twardowski,Rugăciune) Cum recent a apărut o excelentă selecţie bilingvăpolono-română de poeme alese a preotului Twardowski (Czasbez pożegnań / Vremea nedespărţirii, Ratio et Revelatio,Oradea, 2015) aş spune şi că nimic nu e întâmplător în univers.Primul text din volum (Despre logosul cărţii) dă seama deideea căreia îi este tributară întreaga carte ce reuneşte textediferite ca tematică şi substanţă, tot atâtea chei de înţelegerea personalităţii lui Ionel Buşe, precum şi a profilului săuintelectual şi moral: „N-ar trebui, totuşi, să ardem simbolicmulte dintre cărţile de azi pentru a regăsi Cartea de ieri saudintotdeauna?” Astfel de întrebări te trimit la propriile întrebări:Unde se confundă libertatea cu anticuvântul, cât de subţire elinia dintre ele? Până unde poate merge pervertirea omului, agândirii, a cuvântului? Sau, cum spune Ionel Buşe:„inautenticitatea gândirii”. De la rolul social de critic pe carear trebui să îl aibă intelectualul, indiferent de natura regimuluipolitic, până la „criteriul curajului”, „prin care intelectualul îşiasumă riscuri personale şi profesionale”, la „manipularea«estetică»” şi intelectualii de serviciu care confiscă spaţiulpublic şi cultural, autorul surprinde în câteva pagini stareanefericită din spaţiul politic-social-cultural actual:

„Roadele politicianismului românesc, după mai bine de20 de ani, sunt şi ale acestor pseudo-chiens de garde: o Românietristă, contradictorie, măcinată de dispute fără sfârşit, fărăsolidaritate internă şi externă, coruptă, cu o educaţie hibridăşi, mai presus de toate, fără orizontul speranţei; o Româniefără modele, care va ajunge curând să nu mai creadă în nimic”.Este cu atât mai trist, cu cât realizăm că nu e vorba de oconcluzie pesimistă, ci de adevăr. Este ceea ce face atât defirească trecerea de la o temă la alta, în aparenţă atât de diferite.Textul care dă numele primului capitol este dedicat lui PaulGoma, al cărui radicalism moral i-a reţinut atenţia autorului.După multe întrebări, pe care şi le-au pus mulţi critici ai luiGoma, Ionel Buşe (îşi) răspunde: „De ce Paul Goma doreşte,însă, să substituie dreptul, moralei? Pentru că în această partede lume, dreptul e precar. Nici măcar cei care au dat ordinele,au torturat, au închis pe nedrept, nu au fost judecaţi. Şi acestlucru s-a întâmplat pentru că dreptul şi-a pierdut fundamentelemorale şi nu mai e în situaţia de a deosebi binele de rău în aface dreptatea”. Şi pentru a răspunde şi la întrebarea dacă nucumva Goma numeşte de-a valma printre „răi” personaje dinperioada stalinistă şi personalităţi ale vieţii publice de azi,Buşe conchide: „Dacă ai făcut pact cu Diavolul ar trebui săplăteşti, chiar dacă n-ai turnat pe nimeni la securitate sau n-aitorturat pe cineva. Adică să te retragi cel puţin o perioadă dinscenă. Nu tu trebuie să fii un model al libertăţii de gândire”.Riscând să contrazic un autor cu care, de altfel, sunt de acord,aş nuanţa unele aspecte. „Dacă nu-l urăsc pe profesorul Ianoşi,nu înseamnă că îl urăsc pe Paul Goma” – spune Ionel Buşe.Dar Goma nu a cultivat niciodată ura, ci discernământul şiconsecvenţa, ceea ce însuşi autorul admite: Goma are dreptate„acolo unde rosteşte adevărul ideilor... A fost radical până lacapăt, ca Socrate”, pentru că „e bolnav de sinceritate”, una„inumană”, în contrapondere cu greşeala „intelectualilorrezistenţi”, pe care autorul o consideră a fi nu neapăratmarginalizarea lui Goma, cât „avortarea spiritului civic, vorbindîn numele lui”. Pentru a-l înţelege pe Goma, spune Buşe,„trebuie să fii un pic mistic, în sensul bun al termenului. PaulGoma e precum Diogene Cinicul. Nu-l interesează idolii zilei,indiferent care sunt şi cum sunt ei. Caut un Om! Aşa s-ar puteatraduce verbul lui caustic şi disperat. E strigătul ce exprimădrama unei societăţi întregi, unde «adevărul» intelectualilor

(Continuare în pag. 18)

Flori BĂLĂNESCU


~ Continuări ~ Continuări ~ Continuări ~ Continuări ~ Continuări ~ Continuări ~ Continuări ~

Sânge de asfinţit

înalt, care-şi dorea ca ginerele său să ocupe o catedră atunciscoasă la concurs. Traian Bratu l-a asigurat că examinatorii vorfi obiectivi şi punctum. Tata socru a plusat, sugerând că n-ar finevoie de concurs, de vreme ce însuşi Carol II l-ar fi vrut numitpe ginerică. Şi Traian Bratu, vrednicul fiu de oier din RăşinariiSibiului, a spus nu: urmăm legea, nu ne putem abate de lalegea numirii pe post în urma concursului.

Bătrânu mi-a lămurit de ce: „Valorizarea corectă e deimportanţă majoră. Posturile erau zestrea Universităţii. Cumsă numeşti un neavenit; care ar fi blocat un post până-n pensie?Kogălniceanu, în Cestiunea Universităţii, a cerut, în 1877, săfie şi la noi ca-n Germania: mai mulţi concurenţi pentru una şiaceeaşi catedră. Criteriile riguroase au făcut ca învăţământulnaţional să se alinieze, încet, dar sigur, Vestului”.

Mi-a scos din arhiva lui un proces-verbal al consiliuluirectoral, din 16 dec. ’36, când C. Balmuş şi Th. Simenschy auconcurat pentru ocuparea unei poziţii în Catedra de limbagreacă. Amândoi erau de valoare egală, chiar dacă Balmuş sepregătise la Atena, Roma, Berlin, Bonn, iar Simenschy nuplecase din ţară.

Uite că performanţele profesionale sunt motiv de zeflemeapentru Valter, i-am spus.

„Cum să te aprecieze corect autorul unei singure recenziiîn „Flacăra Iaşului”, Magda? N-are Filologia secretar ştiinţific

[...]” (p. 94). Jean Biès, trăitor o perioadă de timp în Athos,consideră, între urgenţele vremii noastre, găsirea proprieiidentităţi şi trăirea intensă a fiecărei clipe. Pierderea trecutuluiînseamnă pierderea culturii, a copilăriei, în sensul autenticităţii,a, într-un cuvânt, numinosului: „Aici se află adevărata memorie:să-ţi aminteşti prezentul, să fii prezent” (p. 102). Asistăm ladepoetizarea tot mai extinsă a lumii. Arătându-şi atracţia pentruromânitate, o motivează prin personalităţile pe care le-acunoscut, prin afinitatea pentru atmosfera orientată, încărcatăcu mit şi magie, prin sensul tradiţiei, mai pregnant în răsăritulEuropei, prin vocaţia sacrului.

Dominique Daguet face un tablou sumbru al inechităţilorşi viciilor care duc lumea actuală spre nimicire. Dar existăresurse salutare, sfinţi contemporani, altruişti, oameni plinide iubire, de porniri nobile, artişti „mânaţi de elanul frumuseţii”(p. 114), poeţi „care se străduiesc să adune în poemele lortoate izvoarele binelui, adevărului, frumosului” (p. 115). FerminHeredero Salinero arată că, în ciuda dezvoltării mijloacelor decomunicare, aceasta a devenit impersonală, mijlocită,informativă, lipsită de naturaleţe. Lumea este dominată deinegalităţi, de nedreptăţi, de individualism, de egoism, deblazare. Politicienii recurg la orice mijloace, pentru a obţineputerea. Despre justificarea poeziei: „Dacă poezia ne ajută săexistăm, să cunoaştem, să evoluăm, să ne bucurăm cu mintea,atunci este necesară. Iar cei care mor fără să citească, fără săse bucure de poezie, au trăit într-o mare nefericire” (p. 132).Ea serveşte la „întâlnirea cu omul” (p. 133), cu adevărul.Cuvântul şi mijloacele de comunicare au devenit căi demanipulare şi dezinformare. Pe de altă parte, contemplaţia seface în tăcere.

Werner Lambersy trăieşte starea poetică princontemplarea lumii, prin perspectiva frumuseţii şi prin iubire,moduri de a intra în „posesia adevărată a vieţii” (p. 140). Totuşi,„A citi sau a scrie un poem înseamnă a scăpa de măştile sinelui,a te întoarce la ţipătul dintâi al primului suflu care ne-a aruncat,sfâşiaţi, din forjele galaxiei aici, pe acest pământ” (p. 142).Adrian Popescu numeşte condiţiile împlinirii umanului:„primatul iubirii, speranţei şi al credinţei” (p. 148). Remediulcăderii de azi: „depoluarea morală şi respectul naturii” (p.149). Iar rolul poetului: „Poezia e ca termometrul, indică luptacu boala organismului social” (p. 150). Este prescris un modde vieţuire al poetului: „Atent să nu deranjez ordinea lucrurilornevăzute, prevăzător cu gesturile prea avântate, ascultândşoaptele spiritului, vocea interioară a poeziei, temător şiîncrezător, nici învins, nici învingător, sperând” (p. 152). RolandReutenauer consideră că lumea nu s-a schimbat prea mult de-a lungul timpului, păstrându-şi apetenţa pentru războaie şigenocide. Rolul poeziei este de a umaniza. Scriitorul esteoptimist cu privire la dăinuirea poeziei. În fine, Jean-LucWauthier susţine că dezinteresul pentru poezie are două cauze:abstractizarea şi ermetizarea până la ilizibil a poeziei, într-oanumită etapă, urmată de americanizare, adică de introducereacriteriului economic în cultură. Despre poezie: „are deci, maimult ca oricând, dreptul şi datoria de a dezaliena” (p. 163).

Cartea lui Horia Bădescu se constituie ca un act deresponsabilitate artistică, punând întrebări esenţiale cu privirela destinul poeziei într-o lume utilitaristă, ipocrită,despiritualizată, egoistă. Autorul antrenează o serie de vocicompetente din poezia europeană, dând astfel scrierii uncaracter polifonic. Este o lucrare densă şi profundă, porninddin convingerea întru totul justificată, că poezia este „memoriaFiinţei”, reflectare a transcendenţei.

Paul ARETZU

Despre Sensul poeziei

„Ea are un fel foarte răutăcios de a fi bună” (JulesRenard).x

Obligaţie stilistică: neapărat decizie, chiar înindecizie. x

„În orice despărţire, este un dram de nebunie”(Goethe). x

După cum doar indivizii înalţi şi bine făcuţi îşi potîngădui a purta veşminte extravagante fără a părea ridicoli, totastfel doar autorilor socotiţi „mari” le sînt îngăduite propoziţiiriscante, „pe muchie”, dezghiocîndu-li-se cu pacienţă de cătreexegeţi sîmburele profunzimii, de cele mai multe ori totuşiprezent.

x „Vechimea rănii, mai mult decît profunzimea şi

zvîcnirile ei, e cea care o face atît de dureroasă. Să fii mereuscormonit în acelaşi canal al rănii, să ţi se umple, iarăşi şiiarăşi, rana de nenumărate ori operată, asta e grozăvia” (Kafka).

xNu scrii ce vrei, doar ce poţi. Voinţa, un factor secund

în actul scriiturii, orientat volitiv doar din afara sa.x

„Perfecţiunea unei opere de artă se confundă pînăla un punct cu existenţa ei. O operă de artă este perfectă saunu există ca operă de artă. (…) După cum s-a observat uneori,creaţia artistică are adesea un caracter fragmentar, sau secompune din mici unităţi estetice discontinue, între carelegătura este făcută dintr-un material mort. Mai ales în operade mare întindere, observă Schopenhauer, «inteligenţa,îndemînarea tehnică şi rutina convenţională sînt chemate aîmplini lacunele concepţiei geniale şi ale inspiraţiei, o mulţimede amănunte accesorii, dar necesare, venind să lege între ele,ca printr-un ciment, singurele părţi cu adevărat valabile»” (TudorVianu).

x De ce mi-a plăcut odinioară atît de mult istoria? Să fi

fost o pavăză împotriva invaziei lirismului, stihie atemporalăce se apropia?

x Cu gîndul mereu la V. L., întîlnesc o frază a lui

Sainte-Éxupery: „Prietenia o recunosc după faptul că nu poatefi dezamăgită”. Aşa o fi? Să existe însă şi prietenii damnate,aidoma unor organisme purtînd din capul locului un viciugenetic incurabil?

„Dar întotdeauna ceva importantse petrece”

respectul faţă de tine, dacă el e tot ceea ce ţi-a mai rămas înaceastă lume, te poate controla mult mai uşor decât dacă aiavea surse externe de validare şi sprijin emoţional. Psihopaţiiclădesc o viziune asupra lumii de tip „noi contra lor”. La început,ei descriu relaţia voastră ca specială şi mult mai bună decâtrelaţiile normale de afecţiune între ceilalţi oameni, lucru careeste întotdeauna fals. De fapt, este exact pe dos. Relaţia intimăcu un psihopat este de departe inferioară oricărei relaţii umanenormale, în care doi oameni dezvoltă sentimente unul faţă decelălalt. O astfel de relaţie este în mod necesar unilateralăşi distorsionată, o escrocherie, oricum ar fi privită. Pentrucă este un narcisist perfect, el nu se iubeşte decât pesine şi nu-i pasă decât de dorinţele lui egoiste.

Dacă şi când face ceva frumos, e întotdeauna pentru căurmăreşte ceva, o cale de a-şi duce la împlinire scopurile saupentru a-şi îmbunătăţi imaginea artificială. Dr. Jekyll este, defapt şi întotdeauna, un Dr. Hyde pe dinăuntru. Şi chiardacă ai putea să-l iubeşti, nu-l iubeşti pe el, cel adevărat –infidelul, mincinosul, manipulatorul, neseriosul, fiinţa goală şilipsită de sentiment – ci iluzia fabuloasă pe care a creat-o, încare ai crezut dintru început şi care devine cu timpul din ce înce mai neverosimilă. De la început la sfârşit, tot ceea ceaceastă pseudo-relaţie îţi poate oferi, este o combinaţieletală de falsă iubire şi abuz nedisimulat. Psihopatul îşiconstruieşte legăturile de tip psihopat minţind şimanipulând. Tu eşti cea care le face să existe, prinsacrificiu de sine şi negare.

fără lucrări ştiinţifice? Obişnuieşte-te cu condiţia asta de hăituit– umilit – frustrat”.

Petru n-a cerut şi n-a aşteptat onoruri de la foruri. Şi aşvrea să închei, deocamdată, epistolionul către tine, dragă Luca,citându-l pe un fost prieten al tău, pe Liviu Cangeopol. Îmiscria, în 22 noiembrie 2012, din SUA, despre Petru Ursache:„un fenomen de corectitudine şi longevitate, care a contribuitla coerenţa Iaşi-ului în memoria mea exilată”.

Acum, Petru şi cu tine sunteţi dincolo de asfinţit, deroşul de asfinţit, „pe tărâmul fără poluare sau manelie”. Aşadăuga: şi fără sicofanţi. Ca să puteţi spune: E bine.

Magda URSACHE

Şerpi în costume 3

redevine încet unul «estetic», «rezistent prin cultură», pe care-l putem traduce «neutru» din punct de vedere moral, în ţaracare avea poate cea mai mare nevoie de reforme, de la Cuza şiCarol I încoace”.

Cu atât mai la îndemână este trecerea la un text despreIon D. Sîrbu, exilatul din Craiova. De data aceasta, parazitismuldin lumea literelor, a scrisului în general, îi stârneşte autoruluio întrebare pe seama lui Gary: ce ar fi spus, cum ar fi reacţionatscriitorul, dacă ar fi supravieţuit momentului decembrie 1989,dacă ar fi suportat liota de semidocţi, proşti titraţi, vechilelichele premiate. Altfel zis, cum ar fi reacţionat Sîrbu faţă-nfaţă, în deplină libertate, cu „găinarul culturnic”.

După diverse consideraţii despre Gabriel Liiceanu, AndreiPleşu sau Herta Müller, Ionel Buşe revine la Paul Goma şi IonD. Sîrbu. Şi eu m-am întrebat cum ar fi fost dacă IDS dacă ar fireuşit să treacă de anul 1989. Am ales un răspunscompensatoriu: ce echipă ar fi făcut cu Goma, chiar şi la fel dedespărţiţi de malurile Senei-Jiului! Ionel Buşe îşi aminteşte decuvintele lui Goma despre Sîrbu, triste, zguduitoare, născătoarede frustrări, dar şi de bucurie: „Dintre toţi, cel mai aproape deinima mea a rămas I.D. Sîrbu. Cu el dialoghez când mi-e greaţă,când mi-e ceaţă”.

Nu este întâmplător că Buşe simte nevoia să îi evoce atâtde des pe cei doi scriitori marginalizaţi de protipendada lumiiliterare, deoarece el vede demnitatea ca pe un rost. Despredemnitate ca rost este titlul unui alt text despre Sîrbu, pe care-l citează din tulburătorul Jurnalul unui jurnalist fără jurnal:„Sunt centrul unui Cerc a cărui suprafaţă e cartea mea. Amdreptul să pretind – scarabeu fiind în umbra unor faraoni şipiramide – că Dumnezeu trebuie să mă ajute ca să-mirostogolesc rostul până la capăt. Altfel, dacă nu îmi termincartea, dacă îmi ratez până şi actul ce îmi justifică şi certificăratarea, atunci mă transform în hienă şi, înainte de moarte,caut hoitul timpului meu spre a-l sfâşia şi a-l distruge”. Dacă peGoma îl vedea în rolul lui Diogene Cinicul, pe Sîrbu îl vede înpostura lui Socrate, unul ironic în faţa tribunalului. ProfesorulBuşe nu scapă ocazia de a se întreba de ce intelectuali caSîrbu, Pandrea sau Istrati şi-au schimbat opţiunile ideologicede tinereţe, ajungând la concluzia că au suferit nu ometamorfoză, ci o anamorfoză. Aşadar, nu o transformare, ci oreevaluare prin schimbarea lentilei: „Opera de sertar, una dintrecele mai critice la adresa marxismului şi a variantelor saleleninist-staliniste, e rezultatul acestei anamorfoze”.

Textele din primul capitol pun o sumedenie de alteprobleme, fiecare meritând o pagină separată. Capitolul al doileadelimitează problematica moral-civică de speţele mai filosofice.Deşi mottoul este de această dată din Martin Heidegger, ideeapropusă este complementară celei enunţate prin citatul dinJan Twardowski: „Poate că atunci mult mai puţin decât oexprimare pripită, limba reclamă, dimpotrivă, cuvenita tăcere”.Profesorul de filosofie îşi focalizează atenţia asupra vicleniei şiadevărului, cunoaşterii Unului, a Binelui şi Dreptăţii,autenticităţii gândirii (o temă reluată din primul capitol, aicidin perspectivă filosofică), hierofaniei şi terţiului inclus, logiciilui Hermes, fanteziilor fericirii, poeziei ca ontofonie – scrutândtoată filosofia şi istoria gândirii, de la antici, până la Eliade,Simone de Beauvoir şi Cioran. Un text aparte este Mizeriacreştină a erosului. Ionel Buşe face un excurs asupra scrierilorcritice dedicate temei, atrăgându-ne atenţia cu un eseu al luiMichel Onfray „despre prigoana plăcerilor” (Le souci desplaisirs. Construction d’une érotique solaire), care ia în răspărtradiţia iudeo-creştină „cu privire la discriminarea eroticiifeminine şi a plăcerilor sexuale”. Eseist cu mare putere decaptare a atenţiei, dar şi de convingere, profesorul craioveanconchide că există pericolul să se instaureze „noua dezordineamoroasă” (titlul cărţii lui Pascal Bruckner şi Alain Finkielkraut),ce riscă să devină un mod de viaţă. Motiv pentru care e nevoiede o „regândire a valorilor de azi şi în direcţia unei po-etici aplăcerii”, creştinismul nefiind vinovat de toate relele din lume.

Ultimul text din carte este scris în franceză (L’impensableironiste) şi este, lesne de dedus după titlu, dedicat lui EmilCioran, românul care s-a mutat în spiritul deconstructivismului.Prin ironia subversivă, necruţătoare, neverosimilă, deneconceput pentru a doua jumătate a secolului al XX-lea, Ciorans-a ţinut departe de încadrările teoretice sau ideologice.

Cele două părţi ale volumului: Caut un Om! şi Logica luiHermes se subscriu perfect titlului cărţii, fiind acoperitoarepentru statura de scriitor (filosof) care încearcă să-şi menţinăechilibrul intelectual între un statut civic-moral şi vocaţia pentruhermeneutică.

Flori BĂLĂNESCU

Ionel Buşe, Intelocraţi, filosofi, ironişti, Editura Ramuri,Craiova, 2014, 136 p.

Gheorghe GRIGURCU

ClaudiaMOSCOVICI

Cartea vs. pălăvrăgeala


Voci pe mapamond:

Kyung-Nyun KIM RICHARDS(SUA)

Pa- ro- dii

Lucian PERŢA

CARMELIA LEONTEOreste, despre simplitate

Să nu cazi în simplitate!Mă tot povăţuia criticul Holban,invocaţiile tale, aproape toate,încep să semene cu un paravanpus în calea libelulelor mioape.Caută şi tu inspiraţia în lume,mai ieşi din când în când, fă paşidin Casa Pogorşi lasă-i pe alţii să-şi asumeporuncile zeilor de la Iaşi.

Aşa voi face, dacă asta-i voia ta!Îmi place felul în care mi-ai cerut-o,i-am răspuns criticului, da,am observat şi eu asta şi osă plec vara viitoare,în sfârşit, în concediu,indubitabil la mare.Melancolia pietrei izbite de valuriar putea fi un remediulipsei de subiecte de acumşi graţia viespilor, atât de vii,mi-ar putea deschide un nou drum,puţin câte puţinîn poezia şi proza pentru adulţi şi copii.În numele criticului, deci, amin!

Poetă, eseistă şi traducătoare de literatură coreeană. Împreunăcu Steffen F. Richards, soţul ei, traduce poeme de Yoon Dong-Ju şi KimSeung-Hee. Volumul The Love of Dunhuang/ Iubirea lui Dunhuang/,cuprinzînd două povestiri de Yoon Humyong, a fost publicat în 2015 depoetul şi editorul Stanley H. Barkan (Cross-Cultural Communications).Creaţiile acestei poete, care stăpîneşte coreeana şi engleza în egalămăsură, au apărut bilingv (în coreeană şi engleză) în reviste şi antologiipublicate în Coreea, şi în multe alte ţări: PEN Literature, The LiteraryMovement, şi The Essay Times (Korea); The Seventh Quarry (Wales,U.K.), Paterson Literary Review (U.S.), Korean Expatriate Literature(U.S.), Antologii: Korean Diaspora Literature, Vol. 1 (Coreea), Bridgingthe Waters (U.S.), etc.). Culegerea de versuri The Thin Line The SnailDrew (în traducere, Urma subţire lăsată de melc) a fost publicată în

Coreea, în 2010.

MUŞUROAIE DE FURNICI

În lumea asta a ta şi a meaîn care nici binele nici răul nu vieţuieştetronează numerele:

numărul mamei, numărul tatăluinumărul fratelui, numărul sorei.Uniţi, rezistăm, dezbinaţi, ne prăbuşim

Dacă nu-ţi plac numerele, încearcă să trăieşti fără ele.Rezişti o zi? In-con-vé-ni-ent, n’est-ce pas?În lumea asta maredoar grămezi de numere mai sunt,muşuroaie de furnici tot mai mari.

20 august, 2013

IPOCRIZIE

Viaţa mea este o ipocrizie.Cînd sunt tristă, spun că sunt fericită,cînd sufăr,spun că mi-e bine.

ascund totulîndărătul unei feţe inexpresive.

O viaţă de ipocrizie,o viaţă inutilă:ca un struţ cu capul în nisip, închid ochii să nu văd realitatea.

În faţa poeziei,ridic capul încă o datăsă privesc înainte.

1994

PARADOXTrebuie să iubeşti

ca să să primeşti iubirea,trebuie să te descotoroseşti de eul tău ca să îl afli pe cel adevărat,

trebuie să îmbătrîneştica să vezi frumuseţea tinereţii,trebuie să fii bolnavca să ştii ce înseamnă să fii sănătos,trebuie să morica să te naşti din nou,trebuie să moară bobul de grîuca să iasă firul verde,

adevărul pare simpluodată dobîndit,însă greu se învaţă,

adevărul nu se predăse învaţăîntr-o viaţă întreagă. 1993

STÎNCĂ ŞI LEMN

Ca să nu fiuo bucată de lemn

bucata de stîncă ce nu se urneştecînd o loveştegheata trecătorului.

Mai, 1994

PREDARE

nu e nimic măreţ,nimic ieşit din comunsă ajuţi pe cineva să înveţe saluturile în coreeană,să spună ‘ce mai faci?’

O fac zilnic,

o fac de mult timp;

ce mă ţine oare să merg înainte

tainica legătură, apropierea popoarelor,culturile, gîndurile, minţilesau poate ritualurile fascinante, liniştind sufletele înfometate, chinuite

ca un copil învăţînd povestea pe de rost,

Spun că ştiu cînd nu ştiu,şi că nu ştiu cînd ştiu.

Spun că nu există dragoste,şi nici ură.Trăiesc o viaţă de ipocrizie prinsă toată în neadevăr.

Cînd inima îmi clocoteşte de ură,şi capul se pleacă umil,

sau de stîncămi-am păstrat umedă inimaca muşchiul într-o zi ploioasă.

Aziaş pizmuibăţul de lemncare nu tresare de dureresub lovitura ciocanului,

Muza adormită

ca un călugăr zen în vremea noviciatului,

măturînd curtea templului,

fac acelaşi lucru iar şi iar

şi nu preget să mă întreb cum se face că reuşesc,

cum se face că lor le va fi dor să îşi amintească

o altă zi

o altă oră

Traduceri:

Olimpia IACOB

o altă rază de soare

[( Kyung-Nyun KIM RICHARDS. Vision Test.Poems. Cross-Cultural Communications, Merrick, NY,U.S.A. (forthcoming book)]


JurnalJurnalJurnalJurnalJurnal

20

Traduceride

MironKiropol

Gerard ManleyHopkins

(Continuare în pag. 22) Gheorghe GRIGURCU

Henry Purcell

Poetul se închină înaintea divinului geniu al lui PurcellŞi-l glorifică, deoarece, pe când ceilalţi muzicieni au exprimatDiferitele stări ale spiritului omenesc, el a fost mai presus,Exprimând prin muzică înseşi facerea şi chintesenţa omului,Aşa cum au fost create în el.

Câtă minune revine, o, minunat, minunat îi revinePreaînaltului, neobişnuit duh ce suflă în Henry Purcell, de

mineAtât de iubit, o vârstă de atunci a trecut, de atunci separă;Cu aparenta condamnare dată afară

calificată de erezie, aici.

Nu e în el umoarea nici intenţia, fervoarea mândră sau sacrateamă,Iubirea, mila sau tot ceea ce tandra muzică a unui altuia arputea să fie hrană:E trăsătura forjată ce mă surprinde; e povestirea amănunţităa unui sineAdevărat, abrupt, dând brânci, îmbulzeală-n ureche devine.

La cântatul îngerilor săi sunt răpit, odihnit!Sunt ochi doar pentru straniile pete de lună

Ce sub aripi, răpăind, i s-au risipit:Aşa câte o pasăre mare a furtunii în timp ce străbate

Ţărmul sub purpura tunetului, împodobită de purpură cefrige,

Dacă un freamăt al zăpezii ei de remigeRăspândeşte un colosal surâs din ea acoperind toate,Sensul mişcării ei înteţeşte peste mintea noastră minunea.

„„Dar întotdeauna ceva importantse petrece”

Să fie Destinul acolada sub care adunăm fapteledispersate ale aleatoriului sau Destinul însuşi e silit a se desfaceîn fărîmele aleatoriului care fug astfel de răsfrîngerea fatalităţii?

xUn joc nupţial-funebru, după cum aflu, practicat acum

în Capitală. La ieşirea miresei din biserică, sînt lăsaţi în libertateo puzderie de fluturi păstraţi în cutii, care se aşează pe suprafaţacea mai deschisă la culoare, adică pe rochia acesteia. Unornament somptuos, de cîteva clipe. În foarte scurtă vreme,fluturii mor.

xDispoziţia optimă a scriitorului care prea adesea nu

vine „din prima”, ci la selecţie şi corectură. Atunci cînd actulvoliţional e mai discret, cînd sensibilitatea se poate aplicafiresc asupra paginii, aidoma unei respiraţii. O probă organică.

x

Unul din greii politichiei noastre (şi nu numai), acrezut de cuviinţă, în ziua cînd ne-am cunoscut la o festivitate,să mă… tutuiască. Ne despărţeau două decenii şi cîţiva ani pedeasupra,care, din nefericire, mă împovărau pe mine.

x„Oamenii normali nu ştiu că totul este posibil”

(Winston Churchill).x

Să reprezinte dozarea minciunii o confortabilă şansăa carierei, cum ar veni o artă a vieţii? „Cel mai priceput mincinoseste cel care face ca un dram mărunt de tot de minciună săstrăbată drumul cel mai lung” (Samuel Butler).

xSă ai puterea de-a te confrunta făţiş cu

situaţiile dezagreabile e negreşit un merit mai mare decîtcel de-a le ocoli. Pentru că astfel e potenţat simţămîntul tău dejoc cavaleresc cu existenţa.

xScrie poezie „frumoasă”, dar nu „cutremurătoare”,

cum pretindea entuziasmul unui comentator. Un bun simţnatural, un echilibru rezonabil chiar atunci cînd îşi propune„ieşiri din rînd”, o rutină care l-a ajutat pe autor să accesezeorice motiv, orice registru. Totul pare a-i fi la îndemînă. Inclusivsuccesul favorizat de această tactică medie, care duce la produseale interfeţei. Afectele par a rezulta dintr-o condensare aanecdoticului, metaforele ocolesc reflex absconsul, avînd oalură mai curînd explicitantă. În consecinţă, poemele năzuiesc„a spune totul”, mizînd cu loialitate pe rodajul public al unuitip de comprehensiune.

x„O inexactitate scrupuloasă” (Jules Renard).

xLucruri atît de corecte, încît sperie.

xA. E. „Îţi propun azi să comentezi prostia”. Să încerc.

Prostia e o pliere exclusivistă pe materialităţi, pe suprafeţeleplane, cu sens pragmatic ale vieţii, pe relaţia vizibilă cauză-efect, pe factorul „informativ”, pe observaţia elementardeductibilă, decepţionant previzibilă. Ea poartă ochelari decal. E un drum interzis pentru ipotetic, pentru jucăuşul binomposibil-imposibil, pentru imaginar ca şi pentru miracol. Nici oconotaţie nu-i aici cu putinţă. Gratuităţile sînt din start interzise.Credinţa prostului e una searbădă, mecanică, înclinată uneorispre paiaţeria mistică a posturii bigote ori spre potenţialulcriminal al fanatismului. Prostul e îndrumat de pulsiuniinstinctive mai curînd decît de afecte. Infinitele orizonturi aleiubirii şi bunătăţii îi sînt eclipsate de-o răutate funciară. Golullăsat de inteligenţă e umplut cu tacticile astuţiei. N-are decît odreptate relativă folclorul cînd susţine că prostul aleargă maimult şi păgubeşte. Căci viclenia îl scoate prea adesea dindificultate, dar înţelepciunea poporană se arată dispusă – nu-iaşa? - a preţui cu precădere o reuşită în cele palpabile. Eşti cîtde cît satisfăcut de spusele mele? „Mda!”.

x„Mi-e teamă de propria-mi imperfecţiune. E singurul

lucru de care mi-e teamă aici, pe pămînt” (Vintilă Horia).x

Amiază de sfîrşit de martie, la Cărbuneşti. O luminătemerară şi cu toate acestea disciplinată, cu o alură cumvageometrică, aidoma unui cub de văzduh cu laturi doar bănuite,exercită o egală presiune asupra peisajului. Un sever echilibruîntre coamele dealurilor şi eter, insinuînd că nimic rău nu s-armai putea întîmpla acum în univers.

x„Un fel de delicateţe morală care ne împiedică să

exprimăm sentimentele prea profunde şi pe care să leconsiderăm foarte fireşti” (Proust). Pentru că la un capăt ne

pîndeşte pudoarea, iar la celălalt capăt ne pîndeşte banalitatea,ambele mari amatoare de materie proaspătă.

xSub destule condeie, poezia face casă bună cu ironia.

În acest caz ironia nu e decît o ficţiune grefată pe ficţiune. Darjucînd rolul unui semn energic depreciativ. Un soi de reprimaredură, de cruzime la adresa patetismului. Certitudinea se clatină.Confesiunea se refrigerează, devenind astfel mai creditabilăinstanţei lucide. În plus, tonalitatea ironică o apără în faţaeventualelor ironii ale receptorului, luîndu-i-o înainte.

x„Dragostea place mai mult decît căsătoria pentru

simplul motiv că romanele sînt mai amuzante decît istoria”(Chamfort).

xDezastrul celor amînate, date la o parte, evitate într-

un fel sau altul. Al celor care nu mai pot face parte din tine,întrucît se întorc într-un Tot obiectiv. Subiectul nu pierdefragmente din lume, ci – acum îşi dă seama lămurit – din sineînsuşi.

x„Constantin Ţoiu, care-mi era vechi prieten, se făcuse

alb ca varul. Am ieşit împreună cu el, dar tot timpul drumului s-a ferit să discute tema; o stînjeneală grea se lăsase între noi.Acum, după publicarea romanului său Galeria cu viţă sălbatică,avea renume, era cineva! Altă dată în vremea stalinismului,cînd eu eram interzis şi mă aştepta închisoarea, căci fusesemdemascat în «Scânteia», el – ca simplu traducător – mă ajuta cu

curaj să lucrez clandestin. Pe scriitorii români însăsuccesul şi prestigiul îi corupe… Iar dacă partidulîi adoptă în Comitetul central îşi pierd chiar şi

conştiinţa profesională, devenind servitori credincioşi şilinguşitori, ca D. R. Popescu. Poate o excepţie să fi fost ZahariaStancu, dacă nu de altceva, dar fiind mai inteligent decît ceilalţi.În definitiv Marin Preda care în tinereţe a practicat cu sîrgrealismul socialist, din teamă şi din dorinţa de a profita, - cînda ajuns în culmea carierei literare s-a înscris în partid, crezîndcă prestigiul îl obligă. Probabil că astăzi, dacă ar trăi, i-ar fi tareruşine de el şi de partidul lui” (I. Negoiţescu).

xÎn fine, în puzderia de texte mizerabile din muzica

uşoară de azi, două vorbe cu un apel poetic: „sărutări criminale”.x

Deocamdată sfîrşitul obştesc ni se revelă princomparaţii: e ca şi cînd te sufoci, e ca şi cînd te-ar dureainsuportabil capul şi ai vomita, e ca şi cînd ai orbi, e ca şi cîndn-ai mai putea face nici o mişcare ş.a.m.d. Dar cum va fi cînd vafi? Cînd poetica macabră, cu textura sa de comparaţii laîndemînă, care ne dă acum tîrcoale, nu ne va mai căuta…

xSîntem tentaţi, ce mai încolo-încoace, obligaţi, a ne

ascunde, aidoma animalelor, simţămintele dureroase care nefac vulnerabili. Ochiul fix al semenului nostru „realist” nepîndeşte fără încetare. Gata a ne amenda, a ne persifla, cînd oanume „măsură”, denotînd slăbiciunea, i se pare depăşită. Cumsă plîngi după un necuvîntător, după o plantă? Cum să-ţi îngăduia rămîne, în duh uman, solidar cu umilitatea creaturilor lipsitede expresie, cînd umană ar fi tocmai dispoziţia supremaţieinoastre darwiniste în raport cu ele?

xLocuitorii din Kerala, o regiune din Sudul Indiei, au

fost de-a dreptul îngroziţi de ploaia roşie care a căzut din certimp de aproape două luni, în 2001. Savanţii au analizat apa lamicroscop şi au găsit globule roşii, asemenea celulelorsangvine, dar lipsite de ADN. Globulele par să fie de origineextraterestră.

xUtopia oricărei teorii care încalcă parcela ta

existenţială atît de modestă încît n-ar putea fi decît inalienabilă.x

Dar întotdeauna ceva important se petrece, totuşi,pînă la urmă. Ceva care, în colcăitoarele substraturi ale sufletului,a şi început, fără ca tu să prinzi de veste.

xPatetismul final al unei negaţii care se abţine prea

multă vreme.x

„Prin comparaţie cu Mussolini, Hitler mi-a făcutimpresia unui fel de eşafodaj, o bucată de lemn acoperită cuhaine, o maşinărie cu mască, un robot sau cu o mască a unuirobot. (…) Cît a durat evenimentul, nu a rîs nici o clipă (autorulpovestea mai înainte cum Mussolini se distra, rîdea, bătea dinpalme uneori – n.n.), n-a arătat nimic uman, expresia sa fiindcea de robot condus de un singur scop, fără nici un simţ al

umorului. Părea ca şi cum ar fi fost dublura unei persoane realeşi că omul-Hitler stă ascuns în interior ca un apendice, în moddeliberat ascuns ca să nu disturbe cumva mecanismul. Cu Hitlernu te simţi ca în prezenţa unui om, ci a unui vraci, a unei semi-zeităţi sau, mai bine zis, a unui mit. Cu Hitler te sperii, ştii cănu vei fi niciodată capabil să stai de vorbă cu un om pentru cănu este de fapt nimeni acolo, în faţa ta. Nu e un individ, ci onaţiune. Este chiar literalmente adevărat că el nu are nici unprieten personal. (…) este inconştientul a 78 de milioane degermani. Asta îl face puternic. (…) aşa se explică de ce el facejudecăţi politice care se dovedesc a fi corecte împotriva opiniilortuturor consilierilor lui şi a tuturor observatorilor străini. Cîndse întîmplă aşa, înseamnă doar că informaţiile adunate deinconştientul său şi care ajung în conştient sînt mult mai aproapede corectitudine decît ale celorlalţi. Şi, bineînţeles, înseamnăşi că, avînd aceste informaţii în mînă, are şi voinţa de a acţionaconform lor. (…) Se poate spune că Hitler suferă de un puterniccomplex matern, care înseamnă că se află sub dominaţia fie aunei femei, fie a unei idei. Iar ideea este întotdeauna femeie.Mintea este femeie, deoarece creierul este creativ ca un uter.Inconştientul unui bărbat este întotdeauna reprezentat de ofemeie” (C. G. Jung).

xA. E.: „Pentru a nu risca o seriozitate fastidioasă, se

cade să fii un pic monden. Iar dacă îţi este peste mînă să fiimonden, măcar un pic ironic”. Pe seama cui, ironic? „Amondenului, a cui altcuiva?”.

xCombinînd salturile cu zborul, lăcusta poate atinge

o viteză de cincizeci de cm. pe oră.x

Echilibrul care ţi se îmbie cînd nu-l mai cauţi, armoniacare se iscă atunci cînd n-o mai aştepţi. A. E.: „Spune pe şleau,atunci cînd nu mai ai ce face cu ele”.

xOdinioară, din Neant se ivea Întregul, convingător în

sine, acum, din Neant se ivesc fragmentele, aidoma unui alibinecesar Întregului.

xSub condeiul său de dascăl de filosofie, se ivesc mari

adevăruri, în costumul înduioşător, stradal al banalităţii. N-auîncotro. Nu pot evita, în oraş, întîlnirea cu niscaiva cunoscuţicu subţirime de minte.

x

Documents

Acolada nr. 12 decembrie 2015 ACOLADA - editurapleiade.ro Acolada nr. 12.pdf · divinatorii, magici”, precizînd că „magicianul e poet” şi invers. Aidoma unui vînător care